lector univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Drept

Contractul de transport de mărfuri pe căile rutiere în trafic naţional şi internaţional

1. Sediul materiei

In materia transporturilor rutiere sunt incidente, în primul rând:

- OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere (potrivit art. 1 din OUG nr. 109/2005,

dispoziţiile sale constituie cadrul general în materia transporturilor rutiere)

- Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR)

- Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere

Observaţie:

1) Potrivit art. 76 şi urm. din OG nr. 27/2011, contractelor de transport în trafic naţional şi

internaţional li se aplică dispoziţiile CMR. Cu privire la contractele de transport în trafic

naţional sunt excluse o serie de prevederi ale CMR.

2) Aplicarea unor dispoziţii ale CMR contractelor de transport rutier în trafic naţional a fost

reglementată, pentru prima dată, prin OUG nr. 109/2005. Astfel, începând cu 1 octombrie

2006, contractele de transport rutier în trafic naţional au primit o reglementare legală

specială a regimului lor juridic

3) Anterior datei de 1 octombrie 2006, contractele de transport rutier în trafic naţional nu

beneficiau de o reglementare specială, acestora aplicându-li-se Codul comercial.

2. Definiţie şi caractere juridice

2.1 Definiţie

Nici reglementările interne, nici cele internaţionale, nu conferă o definiţie contractului de

transport rutier. Pornind de la dispoziţiile acestora, poate fi configurată însă o definiţie generală,

astfel: contractul de transport rutier de mărfuri poate fi definit ca fiind contractul dintre

transportatorul rutier şi expeditor prin care primul se angajează să deplaseze la destinaţie, pe o

cale de comunicaţie rutieră, cu vehicule adecvate acesteia, o cantitate de marfă, cu titlu oneros, în

vederea predării ei destinatarului.

lector univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu:

Contractul de transport de mărfuri pe căile rutiere în trafic national si international

2.2 Caracterele juridice ale contractului de transport rutier de mărfuri:

a) contract numit – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1168 din Codul civil,

respectiv este contract reglementat legal. Astfel, OG nr. 27/2011 şi ale CMR reprezintă

principalele acte normative reglementând regimul juridic al contractului de transport

b) contract sinalagmatic – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1172 din Codul civil,

respectiv obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente

c) contract cu titlu oneros – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1172 din Codul

civil, respectiv fiecare dintre părţile contractului urmăreşte să îşi procure un avantaj în

schimbul obligaţiilor asumate

d) contract comutativ – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1173 din Codul civil,

respectiv încă de la momentul încheierii contractului, pentru fiecare dintre părţile acestuia

este certă existenţa drepturilor şi obligaţiilor, iar întinderea lor este determinată sau

determinabilă

e) contract consensual întrucât îndeplineşte cerinele prevazute în art. 1174 din Codul civil,

respectiv se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. Astfel, CMR exclude expres

caracterul formal, prin art. 4. La nivel doctrinar s-a interpretat faptul că dispoziţiile CMR nu

atribuie nici caracter real contractului. Faţă de această situaţie s-a impus concluzia că

momentul încheierii contractului este acela al întrunirii acordului de voinţă.

f) contract de adeziune – întrucât poate îndeplini cerinţa rezultând din art. 1175 din Codul

civil, respectiv clauzele sale esenţiale să fie redactate de una dintre părţi, cealaltă parte

neavând decât să le accepte ca atare. Contractul de transport pe căile rutiere nu este însă

întotdeauna un contract de adeziune, acesta putând fi, în egală măsură un contract negociat.

g) contract încheiat cu consumatorii – întrucât poate îndeplini cerinţa rezultând din art. 1177

din Codul civil şi a cerinţele prevăzute de legislaţia în materie de protecţie a consumatorilor,

respectiv poate fi încheiat cu persoane fizice care acţionează în scopuri din afara activităţii

lor comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Contractul de transport pe

căile rutiere nu este însă întotdeauna un contract încheiat cu consumatorii.

3. Efectele contractului de transport pe căile rutiere în trafic intern

Încheierea unui contract de transport rutier dă naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina

transportatorului, expeditorului şi destinatarului.

Principalele obligaţii ale expeditorului:

a) obligaţia de a ambala marfa (prin interpretarea art. 10 din CMR care instituie răspunderea

expeditorului pentru această daunele rezultând din ambalare)

b) obligaţia de predare a mărfii (rezultând din interpretarea contratului de transport ca fiind

consensual)

c) obligaţia de a furniza documentele şi informaţiile necesare îndeplinirii formalităţilor

vamale şi altor categorii de formalităţi (art. 11 din CMR)

d) obligaţia de plată a preţului (din interpretarea art. 1 coroborat cu art. 13 din CMR).

lector univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu:

Contractul de transport de mărfuri pe căile rutiere în trafic national si international

Principalele obligaţii ale transportatorului:

a) obligaţia de a verifica starea aparentă a mărfurilor şi a ambalajului, precum şi de a

verifica exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete,

la marcajul şi numerele lor (art. 8 din CMR)

b) obligaţia de a transporta marfa în interiorul termenelor convenite de părţi sau a unui

termen rezonabil (art. 19 din CMR)

c) obligaţia de a îndeplini formalităţile vamale şi a altor categorii de formalităţi (art. 11 din)

d) obligaţia de a conserva marfa de la momentul primirii acesteia şi până la momentul

eliberării sale (din interpretarea art. 17 din CMR)

e) obligaţia de a elibera marfa, adică de a preda marfa şi al doilea exemplar al scrisorii de

trăsură destinatarului (din interpretarea art.13 din CMR)

f) obligaţia de a solicita instrucţiuni de la persoana care poate să dispună de marfă, în cazul

unor impedimente la transport sau la livrare (art. 14 şi 15 din CMR)

g) obligaţia de a executa contraordinul (art. 12 din CMR). Convenţia nu foloseşte termenul

contraordin, ci sintagma „dreptul de dispoziţie asupra mărfii”. Acest drept aparţine, ca

regulă, expeditorului. Prin excepţie, dreptul aparţine destinatarului, dacă a fost inserată în

scrisoare de trăsură o menţiune în acest sens. Pentru exercitarea dreptului de dispoziţie

asupra mărfii CMR impune prezentarea primului exemplar al scrisorii de trăsură în

vederea consemnării, pe acesta, a instrucţiunilor date. Faţă de această situaţie se impune

concluzia că, dacă destinatarul dobândeşte dreptul de a dispune asupra mărfii, expeditorul

are obligaţia de a-i transmite primul exemplar al scrisorii de trăsură.

Dreptul de a dispune de marfă se stinge la momentul la care i se remite destinatarului

scrisoarea de trăsură care însoţeşte marfa sau de la momentul la care destinatarul îşi

exercită drepturile derivând din contractul de transport.

Principalele obligaţii ale destinatarului:

a) obligaţia de a plăti creanţele care rezultă din scrisoarea de trăsură

4. Răspunderea contractuală a transportatorului rutier

CMR consacră expres, prin art. 3, răspunderea transportatorului rutier pentru faptele proprii, dar

şi pentru faptele altor persoane (prepuşi sau alte persoane la serviciile cărora recurge pentru

executarea transportului).

CMR reglementează, în principal răspunderea pentru încălcarea a două obligaţii contractuale:

obligaţi a de a conserva marfa şi obligaţia de a transporta marfa cu respectarea termenului

convenit sau a unui termen rezonabil

4.1 Răspunderea pentru pierderea mărfii

Pentru tragerea la răspundere, trebuie dovedite condiţiile răspunderii: faptă ilicită, prejudiciu,

legătură de cauzalitate şi vinovăţie.

Cu privire la fapta ilicită: încălcarea obligaţiei de conservare a mărfii prin pierderea mărfii.

CMR, aceasta poate fi constatată fizic sau prezumată absolut. Astfel, CMR instituie o prezumţie

absolută de pierdere a mărfii, incidentă în situaţia în care marfa nu a fost livrată în termen de 30

lector univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu:

Contractul de transport de mărfuri pe căile rutiere în trafic national si international

de zile de la expirarea termenului convenit. In absenţa unui astfel de termen, prezumţia de

pierdere operează dacă marfa nu a fost livrată în termen de 60 de zile de la primirea mărfii de

către transportator.

Cu privire la prejudiciu:

Ca regulă, acoperirea acestuia este limitată. Despăgubirile sunt calculate la valoarea mărfii la

locul şi momentul primirii pentru transport, determinată după cursul bursei, în lipsă acestuia,

după preţul curent, iar în absenţa şi a preţului curent, pe baza valorii uzuale a mărfurilor. In plus,

despăgubirea nu poate depăşi valoarea de 8,33 DST/kg de marfa brută lipsa (contract de

transport internaţional) sau 2,5 USD/Kg de marfă brută lipsă (contract de transport intern). CMR

exclude acoperirea altor daune-interese. Faţă de această situaţie, se poate sustine că se acoperă

doar pierderea efectiv suferită.

Prin excepţie, limitele despăgubirilor pot fi depăşite prin declararea valorii mărfii (art. 24

CMR), declararea unui interes special la livrare (art. 26 CMR) sau ca efect al existenţei anumit

grad de vinovăţie asimilat dolului (art. 29 CMR).

Observaţii:

a) declararea valorii mărfii nu are natura juridică a unei clauze penale. Părţile contractului

de transport nu evaluează anticipat cuantumul prejudiciului suferit, ci doar majorează

convenţional limita maximă a acoperirii prejudiciului (art. 24 CMR)

b) interesul special la livrare nu are natura juridică a unei clauze penale. Părţile contractului

de transport nu evaluează anticipat cuantumul prejudiciului suferit, ci extind sfera

acestuia de la acoperirea pagubei efectiv suferite (în afara unui interes special la livrare

inserat în contract) la acoperirea paguberi efectiv suferite şi a beneficiului nerealizat. De

asemenea, prin declarare interesului special la livrare părţile stabilesc limita maximă a

acoperirii prejudiciului constând din beneficiul nerealizat. (art. 26 CMR)

c) poate fi solicitată şi restituirea cheltuielilor ocazionate de transport, proporţional cu

pierderea mărfii (art. 23 CMR)

d) poate fi solicitată şi plata de dobânzi, în cuantum de 5% pe an calculate de la data

reclamanţiei administrative sau, în lipsa unei astfel de reclamaţii, de la data introducerii

cererii de chemare în judecată (art. 27 CMR)

4.2 Răspunderea pentru avarierea mărfii

În materia răspunderii pentru avarierea mărfii se aplică regimul juridic al răspunderii pentru

pierdere, luându-se în calcul procentul de avariere.

4.3 Răspunderea pentru nerespectarea termenului de transport

Cu privire la fapta ilicită: încălcarea obligaţiei de a duce la destinaţie mărfurile cu respectarea

termenului convenit sau a unui termen rezonabil

Cu privire la prejudiciu: acesta trebuie dovedit, aşa cum rezultă din dispoziţiile exprese ale art.

23 CMR.

lector univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu:

Contractul de transport de mărfuri pe căile rutiere în trafic national si international

Ca regulă, acoperirea sa este limitată. Astfel, potrivit CMR acoperirea sa este limitată, neputând

fi acordată cel mult o despăgubire mai mare decât tariful de transport.

Prin excepţie, limitele despăgubirilor declararea unui interes special la livrare (art. 26 CMR) sau

ca efect al existenţei un anumit grad de vinovăţie asimilat dolului. (art. 29 CMR).