1

Capitolul 1 Analiza performanţelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

1.1. Abordări conceptuale Conceptul de performanţă se întâlneşte în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: succes, rezultat al unei activităţi, acţiune1.

În domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite, cum ar fi: creştere, rentabilitate, productivitate, randament2.

Profesorul Mihai Ristea prezintă performanţa ca fiind economicitate plus eficienţă şi plus eficacitate. Prin economicitate se înţelege procurarea resurselor cu cel mai mic cost, iar prin eficienţă: maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers. Eficacitatea este raportul dintre rezultatele obţinute şi cele aşteptate.

În acest capitol al lucrării, abordăm performanţa întreprinderii pe baza rentabilităţii care are în vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere, precum şi rezultatul obţinut din deţinerea factorilor de producţie, de natura câştigurilor şi pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii şi care este o componentă a rezultatului global („comprehensive income“).

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora“3.

Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei activităţii economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de muncă, ţinând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.

Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii.

Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în vedere: rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului.

Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc, de regulă, următoarele rate: rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare.

1.2. Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile Conform paragrafului 9 din Cadrul General de Întocmire a Situaţiilor Financiare, din

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, utilizatorii situaţiilor financiare sunt: a) Investitorii (actuali şi potenţiali): Informaţiile cerute sunt:

- beneficiul adus de investiţie (rata rentabilităţii financiare, randamentul total pentru acţionari, profit pe acţiune);

- riscul aferent investiţiei; - capacitatea firmei de a plăti dividende. Deciziile pe care le pot lua investitorii sunt: - să cumpere, să vândă sau să păstreze acţiunile.

1 Annick Bourgnigon – „Peut-on definir la performance?“, Revue Française de Comptabilité, 1995 2 Bernard Colasse – Analyse financière d’entreprise – Editura La Decouverté, Paris, 1999, pag. 23 3 V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiară – Editura Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 190

2

b) Angajaţii (personal + sindicate): Informaţiile cerute sunt: - stabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii; - capacitatea de a oferi remuneraţii, alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale. Deciziile pe care le pot lua angajaţii şi reprezentanţii lor sunt: - cerinţe de mărire a salariilor; - schimbarea locului de muncă. c) Creditorii financiari: Informaţii cerute: - dacă împrumuturile + dobânzile vor fi achitate la scadenţă; Decizii: - majorarea, păstrarea sau reducerea împrumuturilor acordate. d) Furnizorii şi alţi creditori comerciali: Informaţiile cerute sunt: - cele care le permit să stabilească dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă

(lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.); Decizii: - continuă sau îşi încetează relaţiile contractuale. e) Clienţii: Informaţiile cerute sunt: - cu privire la continuitatea activităţii, atunci când sunt dependenţi de întreprindere. Decizii: - continuarea sau încetarea relaţiilor contractuale. f) Statul şi instituţiile acestuia: Informaţiile cerute se referă la: - activitatea întreprinderii pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici PIB, VN etc.; Decizii: - politica fiscală (majorarea sau micşorarea impozitelor şi taxelor). g) Publicul: Informaţiile cerute: - cele privind impactul economic şi social pe plan local (prin nr. de angajaţi şi colaborări cu

furnizorii locali) şi naţional; Decizii: - diverse (angajări viitoare, cumpărări produse etc.). În funcţie de relaţia în care se află cu societatea analizată, utilizatorii de informaţii financiar-

contabile pot fi grupaţi astfel: a) utilizatori interni: - manageri; - angajaţi; b) utilizatori externi: - acţionari; - creditori; - furnizori; - clienţi; c) utilizatori intermediari: - analişti financiari: intermediază înţelegerea informaţiilor din situaţiile financiare; - presa de specialitate.

3

Modalităţile de analiză a informaţiei financiar-contabile utilizate de societăţile de valori mobiliare, aşa după cum rezultă dintr-un studiu4, se prezintă astfel:

Tipul de analiză a informaţiilor contabile Ponderea răspunsurilor

Comparaţii, pentru o societate, între anul curent şi precedent 26% Comparaţii, pentru o societate, între mai mulţi ani 20% Comparaţii, pentru o societate, între prognozat şi realizat 20% Comparaţii, între mai multe societăţi, între anul curent şi precedent 17% Comparaţii, între mai multe societăţi, pentru mai mulţi ani 22% Comparaţii, pentru mai multe societăţi, între prognozat şi realizat 17% Comparaţii între o societate şi ramură, între anul curent şi precedent 26% Comparaţii între o societate şi ramură, pentru mai mulţi ani 37% Comparaţii între o societate şi ramură, între prognozat şi realizat 17% TOTAL (cei care au răspuns „da” la întrebarea precedentă) 100%

Importanţa documentelor ce compun situaţiile financiare pentru manageri poate fi redată în

următoarea ordine5: 1) ct. PP 67% 2) bilanţ 58% 3) rap. de gestiune 46% 4) notele de bilanţ 43% 5) raport de audit 43% Importanţa situaţiei financiare pentru brokeri: 1) ct. PP 71% 2) bilanţ 34% 3) note 28% 4) raport audit 32% 5) raport de gestiune 21% Elaborarea de previziuni pe baza informaţiilor contabile este realizată de 76% dintre manageri

şi 53% dintre brokeri. Informaţiile previzionate de către manageri şi brokeri pe baza situaţiilor financiare sunt:

Nr.crt. Indicatori Manageri Brokeri 1 Cifra de afaceri 78% 85% 2 Rezultatul exerciţiului 88% 95% 3 Cash-flow 78% 75% 4 Capitaluri proprii 46% 45% 5 Dividend/acţiune 56% 60% 6 Venituri 78% 65% 7 Cheltuieli 75% 65% 8 Creanţe 41% 45%

4 Adriana Duţescu – Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 232 5 Idem, pag. 240, 241

4

9 Datorii 50% 55% 10 Alţi indicatori 5% 0 1.3. Analiza performanţelor economice pe baza rezultatului global al firmei Conform referenţialului contabil internaţional, prin performanţă economică se înţelege

rezultatul global („comprehensive income”). În cazul în care se doreşte măsurarea îmbogăţirii patrimoniale a unei firme, atunci performanţa

se măsoară cu ajutorul rezultatului global al firmei, care se determină ca diferenţă între activul net de la sfârşitul şi începutul perioadei, fără aporturile din partea acţionarilor şi a distribuirilor faţă de aceştia.

Rolul rezultatului global al întreprinderii este de a ajuta investitorii, creditorii şi alţi utilizatori de informaţii economico-financiare în evaluarea performanţelor totale ale acesteia.

Sursa de informaţii este „Situaţia modificărilor capitalului propriu”. Rezultatul global este format din: 1. rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere) 2. rezerve din reevaluare 3. rezerve din conversie aferente investiţiei nete într-o entitate străină 4. rezultatul reportat reprezentat de surplusul realizat din rezerve din reevaluare. Rezultatul global este compus din rezultatul recunoscut ca urmare a tranzacţiilor din cursul

exerciţiului, înregistrate în contul de „Profit şi pierdere” (rezultatul exerciţiului) şi rezultatul nerecunoscut în contul de „Profit şi pierdere”, care este reprezentat de rezervele din reevaluare, conversie etc.

Rezervele din conversie sunt determinate de diferenţele de curs valutar rezultate din conversia elementelor monetare legate de o investiţie netă într-o entitate externă, conform IAS 21 „Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar”.

Pentru analiza structurală a rezultatului global se recomandă următoarea schemă:

5

Rezultatul

exploatării Rezultatul

curent

Rezultatul financiar

Rezultat brut

Rezultatul exerciţiului

Rezultat extraordinar

Impozit pe profit

Rezultatul global

Rezerve din reevaluare

Rezultatul

nerecunoscut în ct.de Profit şi pierdere

Rezerve din conversie, aferente investiţiei nete în entităţi externe

Rezultatul

reportat privind surplusul realizat din rezerve din reevaluare

Alte

elemente

Pe baza rezultatului global al întreprinderii se pot construi mai multe rate, utile în analiza

financiară a firmei, şi anume: a) Rata rentabilităţii financiare globale (Rfg):

100pK

RgRfg ⋅=

Rg = Re + Aerg unde: Rg = rezultatul global; Re = rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere); Aerg = alte elemente ale rezultatului global.

6

Putem aprofunda rata rentabilităţii financiare globale astfel:

'RfRf100pK

Aerg100pK

ReRfg +=⋅+⋅=

unde: Rf = rata rentabilităţii financiare (capitalului propriu); Rf’ = rata rentabilităţii financiare din operaţiuni nerecunoscute în ct. de profit şi pierdere. b) Rata de creştere a capitalului propriu (RcKp):

100Kp

Kp100Kp

KpKpRc

00

01Kp ⋅

Δ=⋅

−=

∆Kp = Rg + Tna Tna = An – Ar unde: Kp = capital propriu; Tna = tranzacţiile nete cu acţionarii; An = aporturi noi la capitalul social;

Ar = reducerea capitalului propriu ca urmare a distribuirilor făcute către acţionari. Rata de creştere a capitalului propriu poate fi explicată astfel:

RinRfgi100KpTna100

KpRg100

KpTnaRgRc

000Kp +=⋅+⋅=⋅

+=

unde: Rfgi = rata rentabilităţii financiare globale recalculate; Rin = rata de investire netă. În esenţă, rata de creştere a capitalului propriu reflectă contribuţia internă a firmei şi care este reacţia acţionarilor în funcţie de performanţele întreprinderii. c) Rata de distribuire a rezultatului global (Rdiv):

100globalzultatRe

distribuitDividendRdiv ⋅=

Indicatorul reflectă ponderea dividendelor în rezultatul global al firmei, fiind influenţat de dividendele distribuite din profitul net al perioadei, precum şi de dividendele din distribuirea surplusului realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale.

1.4. Analiza structurală a rezultatelor Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului are ca obiectiv stabilirea contribuţiei

diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi evidenţierea dinamicii lor în cursul perioadei studiate. Analiza structurală a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi anume: după destinaţia cheltuielilor de exploatare (pe funcţii ale întreprinderii) şi după natura cheltuielilor de exploatare şi a veniturilor.

1.4.1. Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor de exploatare Spre deosebire de analiza structurală pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natură,

această metodă de analiză, cunoscută sub denumirea de metoda „costului vânzărilor“, se bazează pe informaţii privind clasificarea cheltuielilor după funcţia sau destinaţia lor ca parte a costului vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative.

Informaţiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor sunt grupate astfel:

1. Cifra de afaceri netă 2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate

7

3. Marja brută faţă de costul vânzărilor (1-2) 4. Alte venituri din exploatare 5. Costuri de distribuţie 6. Cheltuieli generale de administraţie 7. Rezultatul exploatării (3+4-5-6) 8. Venituri financiare 9. Cheltuieli financiare

10. Rezultatul financiar (8-9) 11. Venituri extraordinare 12. Cheltuieli extraordinare 13. Rezultatul extraordinar (11-12) 14. Rezultatul brut al exerciţiului (7+10+13) Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia

cheltuielilor de exploatare, cei mai importanţi indicatori de rezultate sunt următorii: Marja brută faţă de costul vânzărilor, calculat ca diferenţă între cifra de afaceri netă şi

costul vânzărilor: Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor6 Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, denumit şi costul vânzărilor, este format din: - costul de producţie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor prestate pentru

terţi; - costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Rezultatul exploatării, determinat în funcţie de rezultatul operaţional, la care se adaugă alte

venituri din exploatare şi se scad cheltuielile de distribuţie, şi cheltuielile generale de administraţie:

RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuţie + Cheltuieli generale de administraţie)

Rezultatul financiar reprezintă diferenţa între veniturile şi cheltuielile financiare:

RF = Venituri financiare – Cheltuieli financiare Rezultatul extraordinar, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile extraordinare:

Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare Rezultatul brut al exerciţiului, respective suma rezultatelor din activitatea de exploatare,

financiară şi extraordinară:

Rb = RE + RF + Rex Sursa informaţională de bază pentru analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului

după destinaţia cheltuielilor de exploatare o reprezintă: 1) Contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării cheltuielilor după funcţia sau

destinaţia acestora în cazul întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a contului de profit şi pierdere sau

6 Conform Notei explicative 4 „Analiza rezultatului din exploatare“ recomandată prin OMFP 1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, costul vânzărilor este costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate şi reprezintă suma cheltuielilor din activitatea de bază, cheltuielilor activităţilor auxiliare şi a cheltuielilor indirecte de producţie aferente acestora.

8

2) Contul de profit şi pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natura lor şi Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“, în cazul întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a contului de profit şi pierdere.

Pentru exemplificarea analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor de exploatare se utilizează informaţiile din Contul de profit şi pierdere şi Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“ aferente întreprinderii SC Biomedim SA (vezi tabelul 1.1). Dinamica indicatorilor de rezultate demonstrează o situaţie favorabilă a rentabilităţii întreprinderii. Astfel, s-a înregistrat o creştere de aproximativ 79% a profitului brut al exerciţiului, ca urmare a majorării semnificative a profitului din exploatare (cu 64.56%) concomitent cu înregistrarea de pierderi la nivelul activităţii financiare în perioada analizată. Trendul crescător al profitului din exploatare s-a datorat nu numai majorării cu aproximativ 40% a profitului brut aferent cifrei de afaceri, ci mai ales creşterii considerabile a altor venituri din exploatare, respectiv venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi, venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital, venituri din subvenţii pentru investiţii etc.

Rezultatul operaţional a înregistrat o dinamică ascendentă de aproximativ 40% în perioada analizată, datorată devansării ritmului de creştere a costului bunurilor vândute şi serviciilor prestate de către ritmul de creştere a cifrei de afaceri nete (111.01% < 118.80%). Totuşi, dinamica superioară a celorlalte categorii de cheltuieli comparativ cu dinamica vânzărilor, respectiv cheltuielile de desfacere şi administrative, reprezintă un aspect nefavorabil al activităţii întreprinderii care a contribuit la scăderea sensibilă a rezultatului din exploatare.

Se constată sporirea eficienţei funcţiei de producţie, reflectată prin reducerea nivelului costului bunurilor vândute şi serviciilor prestate la 100 lei cifră de afaceri. În cazul funcţiei de desfacere se constată scăderea eficienţei activităţii, materializate prin creşterea nivelului cheltuielilor de distribuţie la 100 lei cifră de afaceri. Cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri este o formă de reflectare a eficienţei activităţii de administrare a întreprinderii.

Costul bunurilor vândute la 100 lei cifră de afaceri şi al cheltuielilor de desfacere la 100 lei cifră de afaceri se pot aprofunda pe baza modelului cheltuielilor variabile la 100 lei cifră de afaceri, iar cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri se poate aprofunda după modelul cheltuielilor fixe la 100 lei cifră de afaceri.

Tabelul 1.1 - lei -

N-1 N Nr. crt. Indicatori Suma % în CA Suma % în CA

Indice (%)

1 Cifra de afaceri netă 911.067 100 1.082.357 100 118,802 Costul bunurilor vândute şi al

serviciilor prestate 662.809 72,65 735.780 67,98 111,01

3 Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (rezultatul operaţional)

248.258 27,35 346.577 32,02 139,60

4 Alte venituri din exploatare 5.353 0,59 9.506 0,88 177,575 Cheltuielile de desfacere 16.712 1,83 24.261 2,24 145,176 Cheltuieli generale de

administraţie 126.889 13,91 150.791 13,93 118,84

7 Rezultatul din exploatare 110.010 11,02 181.031 16,73 164,568 Venituri financiare 6.559 1 12.089 1 184,31

9

9 Cheltuieli financiare 36.000 3,95 48.807 4,51 135,5810 Rezultatul financiar -29.441 - -36.718 - 124,7211 Rezultatul brut 80.569 8,83 144.313 13,33 179,12

Comparativ cu prezentarea contului de profit şi pierdere după gruparea veniturilor şi

cheltuielilor după natura lor, metoda costului vânzărilor oferă informaţii mai relevante pentru utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri şi al costului aferent vânzărilor, care constituie în mod normal partea cea mai semnificativă şi stabilă a veniturilor şi cheltuielilor din exploatare, respectiv a veniturilor şi cheltuielilor totale. Restul cheltuielilor, în special cheltuielile generale de administraţie, nu depinde direct de nivelul vânzărilor sau al producţiei întreprinderii.

Previziunile privind rentabilitatea şi riscul întreprinderii în viitor pornesc de la estimarea vânzărilor şi cheltuielilor aferente acestora, pe baza cărora se determină şi alţi indicatori de rezultate, structuri bilanţiere şi rate financiare. Totuşi, alocarea costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi implică în mod considerabil utilizarea raţionamentului profesional.

Conform IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare“, selectarea metodei de analiză între metoda costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici şi de cei aferenţi sectorului economic respectiv, cât şi de natura întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de întreprindere, se solicită o opţiune între clasificări în funcţie de cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă a firmei. Totuşi, în cazul utilizării metodei costului vânzărilor, se impune o prezentare suplimentară privind informaţii asupra naturii cheltuielilor în scopul estimării fluxurilor viitoare de numerar. Bibliografie 1. Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coordonatori) – Analiză economico-financiară, Ed. Economică, 2005 2. V. Robu, Gh. Vâlceanu – Analiză economico-financiară teste grilă, Ed. Economică, 2006 3. xxx – OMFP 1752/30.11.2005