Analiza normelor din perspectivă logică

1.1. Formulaţi o explicaţie a termenului de normă reeşind din respectarea definiţiei ca operaţie logică.

Norma legala este o relatie intre doua componente: descrierea unei stari de fapt care este urmata de o sanctiune legala.

Din punct de vedere al logicii deontice juridice, norma este abordata dupa urmatoarele caractere distincte :

Caracterul – se refera la faptul ca o norma ordona, interzice sau permite savirsirea unei actiuni

Continutul – exprima ceea ce trebuie, este interzis sau se poate face Conditia de aplicare – conditia care trebuie sa fie indeplinita pentru ca sa existe posibilitatea

realizarii continutului normei, este o functie de adevar a normei, ea leaga elementul descriptiv din corpul normei de realitatea factuala

Autoritatea – agentul care a emis prescriptia Subiectul – agentul caruia i se adreseaza prescriptia, cel care trebuie sa efectueze sau sa nu

efectueze actiunea ordonata, interzisa sau prescrisa Ocazia – locatia temporala, intervalul in care trebuie sa se realizeze norma.

1.2. Relataţi tipuri de norme şi analizaţile prin exemplificare.

Wright distinge 6 specii de norme :

a) Regulile de joc – el include aici regulile gramamticale (morfologice si sintactice) si regulile de calcul logic si matematic.

b) Prescriptiile sau reglementarile – un subtip al acestora sint legile statului. Prescriptiile sunt emise de o autoritate normativa, se adreseaza unor agenti numiti subiectele normei, exprima vointa autoritatii ca subiectele sa se comporte intr-un anumit fel si au atasata o sanctiune care va fi aplicata in cazul in care prescriptia nu este respectata. Prescriptia denota o relatie de comanda – supunere presupunind doi poli asezati pe diferite trepte ierarhice : o autoritate care comanda si subiecti care se supun.

c) Obiceiurile sunt norme care se aseamana in unele privinte cu prescriptiile, iar in altele cu regulile. Ele influenteaza subiectul sa se comporte intr-un anumit fel, respectiv ele sunt normative. Ele sunt emise de comunitate si se adreseaza membrilor ei, obligindu-i sa sa se conformeze sanctionindu-i moral in cazul in care nu sunt respectate.

d) Instructiunile sau normele etice – se refera la mijloacele folosite pentru atingerea unui scop. Ele nu sint nici descriptive nici prescriptive, ci enunta conditii necesare pentru atingerea scopului si mai sunt numite enunturi anankastice.

e) Norme morale – ele au relatii cu toate celelalte tipuri de norme, dar in plus se raporteaza la notiunile de bine si rau.

f) Reguli ideale – se refera la ceea ce trebuie sau nu trebuie facut. Ele se leaga de conceptul de bine si se deosebesc de nrmele morale prin faptul ca sunt norme privind modul de atingere a unor idealuri, si propun modele ale perfectiunii umane operind cu concepte ca : generozitate, curaj, dreptate.

Wriht distinge norme majore: prescriptii, reguli si instructiuni; si norme minore: obiceiuri, principii morale si reguli ideale.

Ruwen Ogien desprinde trei tipuri de norma :

a) Norme prescriptive – enunturi care cuprind expresii de obligatie, interdictie sau permisiune si de cele mai multe ori sunt formulate imperativ. Caracterul imperativ este dat de prezenta operatorilor deontici : trebuie, este permis, interzis, obligatoriu.

b) Norme apreciative – enunturi care contin aprecieri de evaluare normativa, predicate axiologice (bine, rau, insuficient), ierarhii (superior, inferior), aprecieri morale.

c) Norme cantitative sau descriptive – contin enunturi normative care obliga subiectii sa realizeze realitatea cuprinsa in descriptie sau impun limite cantitative unor activitati desfasurate de acestia.

1.3. Explicaţi modul în care înţelegeţi termenul validare şi modul în care are loc validarea normelor.

Validarea este actiunea de a confirma adevarul, valabilitatea unui act.

Validitatea normelor tine de aplicabilitatea lor. O norma este aplicabila daca oamenii pot sa isi dea seama ce evenimente califica sau regleaza.

Z. Ziembinski observa ca validitatea normelor poate fi data de o justificare thetica sau de catre o justificare axiologica.

Validitatea thetica este data de faptul ca norma a fost emisa de catre o autoritate indreptatita sa faca acest lucru si nu a fost inca abrogata. Insa chiar daca o norma nu a fost abrogata ea poate sa intre in desuetudine datorita evolutiei realitatii si deci sa isi piarda validitatea.

Validitatea axiologica este data de faptul ca comportamentul care este permis de norma este considerat a fi bun iar cel interzis este rau. Validitatea axiologica depinde de consecintele normei, de moralitatea ei.

Validitatea normelor poate fi stabilita si prin analiza relatiilor dintre normele care fac parte dintr-un sistem sau prin analiza elementelor componente ale normei.

Normele sufera deficiente care ar putea sa le invalideze formal :

a) Absenta acordului asupra definitiilor generaleb) Absenta acordului asupra tipologiilorc) Absenta acordului asupra ceea ce se considera a fi proprietati noncontingente ale normelor

(ceea ce este considerat a fi adevarat de catre o norma trebuie sa fie considerat adevarat de catre toate normele iar ceea ce e considerat fals la fel).

Existenta acestor deficiente duce la invalidarea unei norme, fiind validata numai una dintre 2 norme contradictorii prin procedee de rezolvare a conflictului dintre norme. O norma de asemenea se poate invalida singura daca continutul ei nu este consistent.

Teoria argumentării

1.1.Relataţi despre esenţa argumentării.Argumentarea este un proces prin care se dobindeste adeziunea auditoriului la teza unui vorbitor.

Aristotel cind caracterizeaza argumentarea vorbeste despre :1. Dialectica – metoda de intemeiere argumentativa, care consta in opunerea de opinii si

sustinerea lor prin silogisme, plecind de la presupozitia ca, in acest caz, discutia este mijlocul prin care se ajunge la adevar.

2. Retorica – metoda inrudita cu dialectica, care include alaturi de aspecte formal-logice si alte aspecte necesare persuadarii de natura extralogica (psihologice, lingvistice).

Orice argumentarea presupune :

1. Un orator – cel care prezinta un discurs comunicat verbal sau in scri2. Un auditoriu – cel vizat de argumentare, si cel care poate sa se identifice cu oratorul in cazul

deliberarii intime3. Un scop – adeziunea la o teza, sau cresterea intensitatii adeziunii, in scopul crearii unei

dispozitii de actiune

Argumentarea are urmatoarele trasaturi esentiale :

1. Argumentam intotdeauna in functie de auditoriul dat, trebuie sa tinem cont de nivelul auditoriului si de asteptarile sale.

2. Argumentarea utilizeaza intotdeauna limbajul natural. Deoarece termenii sunt adesea polisemantici, uneori duce la argumentatie sofistica.

3. Derularea argumentarii nu poate avea rigoarea inflexibila a demonstratiei.4. Argumentatia este prin esenta ei polemica, insa nu inseamna neaparat si conflict.1.2.Comparaţi termenii argumentare-persuasiune-manipulare.Argumentarea este un proces prin care se dobindeste adeziunea auditoriului la teza unui vorbitor.Persuasiunea este actiunea sau puterea de a convinge pe cineva sa creada, sa gindeasca sau sa faca un anumit lucru.Manipularea este actiunea de a influenta opinia cuiva cu ajutorul diferitor metode persuasive.Analizind cei trei termeni, putem concluziona ca prin argumentare, noi persuadam un public, iar ulterior putem manipula acest public dupa propria vointa si in scopurile propuse. Respectiv, in functie de scopul urmarit, cele trei instrumente ne pot ajuta in comunicarea cu publicul.1.3 Formulaţi trei argumente, menţionînd tipologia acestora, în favoarea importanţei posedării cunoştinţelor din domeniul logicii juridice pentru un bun orator.

Cunostintele din domeniul logicii juridice sunt necesare pentru un bun orator, deoarece doar atunci vom sti cum trebuie sa ne organizam discursul pentru a fi accesibil publicului si pentru a fi inteles. De exemplu, avocatul in cadrul unui proces trebuie sa foloseasca propozitii adevarate, valide in legatura cu realitatea obiectiva, altfel el risca sa nu isi atinga scopul urmarit.

Gindirea si limbajul juridic este de asemenea important pentru un bun orator, deoarece limbajul este un instrument de fixare si trimitere a cunostintelor eficient, cu ajutorul caruia ne facem intelesi publicului.

Principiile logice de asemenea sunt importante atunci cind formulam un discurs. Fecare propozitie spusa de orator in cadrul unui discurs trebuie sa fie fundamentata, sa aiba un temei, respectiv observam ca in aceasta regula gasim principiului ratiunii suficiente.

Aceste argumete sunt probatorii.