analiza și evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea ... · internațională a proiectului,...

Analiza și evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii

nevoii de servicii sociale

MINISTERUL MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE DIRECȚIA POLITICI SERVICII SOCIALE

BUCUREȘTI STR. DEM.I.DOBRESCU nr. 2 – 4, SECTOR 1

web: http://www.mmuncii.gov.ro

Implementarea unui sistem de elaborare de politici publice în domeniul incluziunii sociale la nivelul MMJS POCA 2014-2020

Aprilie 2018

http://www.mmuncii.gov.ro/

Prezenta analiză este prevăzută a fi realizată potrivit Hotărârii nr.1/2018 din

29 ianuarie 2018 pentru acordarea încrederii Guvernului

Capitolul - Politici publice în domeniul muncii şi justiţiei sociale

Măsura nr 7. Servicii sociale de calitate - Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile

(persoane fără adăpost, tineri care părăsesc sistemul de protecţie, foşti deţinuţi,

persoane evacuate din casele retrocedate, persoane dependente de droguri etc.),

în vederea stabilirii nevoii de servicii sociale.

Proiect „Implementarea unui sistem de elaborare de politici publice în

domeniul incluziunii sociale la nivelul MMJS” POCA 2014-2020

Analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii

de servicii sociale

2

Cuprins

CUPRINS 2 1. INTRODUCERE 4

Relaţionarea cu măsurile din Programul de guvernare 2018-2020 6 2. CADRUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII 9

Aria de cuprindere a cercetării 9 3. GRUPURILE VULNERABILE IDENTIFICATE 15 4. ANALIZA CAPACITĂŢII SERVICIILOR SOCIALE / NUMĂRULUI DE PERSOANE

VULNERABILE PE REGIUNI DE DEZVOLTARE 22 5. PROBLEME SOCIALE 26 6. ANALIZA DATELOR LEGATE DE SERVICIILE SOCIALE EXISTENTE, PRIN RAPORTARE LA

GRUPURILE VULNERABILE IDENTIFICATE 35 6.1. Analiza datelor legate de serviciile sociale existente la nivel naţional 35 6.2. Analiza datelor legate de serviciile sociale existente pe medii de rezidenţă 39 6.3. Analiza datelor referitoare la serviciile sociale existente pe categorii de UAT 43 3.4. Analiza datelor referitoare la serviciile sociale existente pe regiuni 56

7. ANALIZA SERVICIILOR SOCIALE NECESARE PE CATEGORII DE LOCALITĂȚI 74 Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 1 –

Rural sub 3000 80 Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 2 –

Rural 3001-6000 81 Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 3 –

Rural peste 6000 83 Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 4 –

Urban sub 10.000 85 Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 5 –

Urban 10.001-30.000 87 Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 6 –



Urban peste 100.000 93 8. SERVICII SOCIALE NECESARE PE GRUPURI VULNERABILE 95

3

Servicii necesare pe tipuri de grupuri vulnerabile 95 9. SERVICIILE NECESARE ŞI PERSONALUL AFERENT ACESTORA 99

1. Persoane cu studii superioare 99 2. Persoane cu studii medii 102

10. ANALIZA DATELOR CALITATIVE 104 11. ANALIZE STATISTICE: FACTORI ŞI CLUSTERE PRIVIND SĂRĂCIA ŞI SERVICIILE

SOCIALE 111 Intersecția hărților privind sărăcia relativă şi sărăcia în muncă 111 Evidenţierea unor tipologii specifice utilizând tehnici de clasificare ierarhică 116 Analiza datelor şi corelaţiile pentru indicatorii sărăciei şi ai serviciilor sociale existente și

necesare 118 12. CONCLUZII 125 13. BIBLIOGRAFIE 130 14. ANEXE 132

4

1. INTRODUCERE

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (MMJS) desfăşoară în parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetări Economice (INCE) „Costin C. Kiriţescu”, Academia Română, proiectul „Implementarea unui sistem de elaborare de politici publice în domeniul incluziunii sociale la nivelul MMJS”, cod SIPOCA 4, cofinanţat de Uniunea Europeană (UE), din Fondul Social European (FSE), prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA) 2014–2020. Proiectul are o durată de 24 de luni şi a început în data de 30.03.2016.

Proiectul urmăreşte crearea unui set de instrumente de planificare strategică (hărţi privind serviciile sociale, infrastructura aferentă acestora, hărţi privind nevoile de infrastructură socială şi servicii şi metodologii) care să sprijine procesul decizional orientat către cetăţean. În acest scop, au fost parcurse următoarele 4 etape:

1. Identificarea modelelor relevante la nivel european şi naţional. În primă fază, a fost reali-zată evaluarea privind cele mai relevante hărţi interactive care prezintă în profil teritorial situaţia serviciilor sociale/infrastructurii sociale destinate grupurilor vulnerabile.

2. Identificarea şi selectarea indicatorilor relevanţi. În urma operaţionalizării conceptelor de bază (servicii sociale, sărăcie, sărăcie în muncă şi persoană vulnerabilă) au fost identificaţi indicatorii relevanţi în procesul de realizare a hărţilor interactive în profil teritorial. Au fost utilizate două tipuri de surse de date. Pe de o parte, datele secundare furnizate de instituţii publice (MMJS, INS etc.) şi datele de cercetare obţinute în urma cercetării cantitative şi calitative. A fost dezvoltată o metodologie de cercetare, care a inclus un set de instrumente prin care au fost culese date la nivelul celor 41 de judeţe şi a municipiului Bucureşti despre: nevoia de servicii sociale şi nevoia de infrastructură necesară furnizării acestor servicii, din perspectiva grupurilor vulnerabile şi despre oferta existentă de servicii publice şi private de servicii sociale.

3. Obţinerea datelor secundare şi culegerea datelor primare. Cele mai multe dintre datele secundare în profil teritorial sunt raportate la nivel regional şi judeţean, fiind necesară completarea acestora cu informaţii la nivel de localitate. Pentru etapa de cercetare de teren, Registrul furnizorilor de servicii sociale a fost folosit pentru identificarea entităţilor publice şi private cu activitate în zona serviciilor sociale cărora le poate fi adresat un chestionar de culegere de date. Totodată, au fost aplicate fişe de culegere a datelor instituţiilor publice cu activitate în zona

5

serviciilor sociale, combaterii sărăciei şi integrării grupurilor vulnerabile.

4. Analiza datelor şi finalizare raport de cercetare.

Având la bază instrumentele şi datele colectate în cadrul proiectului menţionat mai sus, raportul de faţă trece în revistă grupurile vulnerabile identificate şi nevoia de servicii sociale estimate în baza evidenţelor şi chestionarelor aplicate în cadrul proiectului, cuantificând în profil macroteritorial (pe regiuni, pe medii şi pe categorii de localităţi) principalele tipuri de servicii sociale noi care trebuie dezvoltate în viitor.

Astfel, raportul răspunde măsurilor prioritare stabilite atât în Programul de Guvernare 2017-2020, cât şi în Programul de Guvernare 2018-2020 în ceea ce priveşte asigurarea unor servicii sociale de calitate, respectiv măsura privind analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile (persoane fără adăpost, tineri care părăsesc sistemul de protecţie, foşti deţinuţi, persoane evacuate din casele retrocedate, persoane dependente de droguri etc.), în scopul stabilirii nevoii de servicii sociale.

Raportul prezintă o analiză în profil teritorial a principalelor grupuri vulnerabile şi a nevoii de servicii sociale identificate pentru aceste grupuri, raportată la infrastructura existentă de servicii sociale. Analiza pleacă de la ipoteza că nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile existente în România nu pot fi acoperite de infrastructura existentă de servicii sociale şi este nevoie de dezvoltarea acesteia, tinând cont de caracteristicile fiecărui grup vulnerabil.

Infrastructura de servicii sociale reprezintă cadrul ce permite şi determină furnizarea de servicii sociale. Calitatea serviciilor sociale furnizate la nivel naţional sau local este influenţat de nivelul de dezvoltare al infrastructurii de profil. Investiţiile în dezvoltarea infrastructurii sociale reprezintă una din variabilele instrumentale care pot duce la creşterea calităţii serviciilor sociale furnizate către categoriile de beneficiari.

Nevoia de servicii sociale şi infrastructură este înţeleasă, din perspectiva metodologiei pe care o propunem, ca diferenţă între coordonatele necesităţilor populaţiei vulnerabile înregistrate în diversele contexte locale şi serviciile sociale şi infrastructura socială la care persoanele respective au acces.

Cu alte cuvinte, nevoia este determinată de cererea de servicii sociale şi infrastructura socială, neacoperită la nivel local prin ceea ce se furnizează la un moment dat. Determinarea nevoii de servicii şi infrastructură a implicat identificarea necesarului plecând de la demersuri de cercetare calitativă şi cantitativă şi de la analiza datelor statistice privind coordonatele grupurilor vulnerabile şi serviciile sociale adresate acestora.

Pentru elaborarea și definitivarea metodologiilor de analiză în vederea realizării hărților s-au studiat și experiențele internaționale în domeniu, precum și bunele practici existente la nivel european, în perioada noiembrie 2016 - mai 2017 fiind organizate vizite de studiu în Spania, Irlanda, Suedia și Polonia. De asemenea, problematica proiectului, sub aspect metodologic și tematic (serviciile sociale și infrastructura specifică, sărăcia și sărăcia în

6

muncă), a fost supusă dezbaterilor în cadrul Conferinței internaționale care s-a desfășurat la București în perioada 9-10 martie 2017, la care au participat, alături de experții români, o serie de experți internaționali de prestigiu: Daphne Ahrendt (Manager Cercetare, Unitatea privind Politicile Sociale, European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions Eurofund, Dublin, Irlanda), Lukasz Arendt (director Institutul Muncii şi al Ştiinţelor Sociale, Varşovia, Polonia), Karin Gellin (Director, Agenţia de Cooperare VarNa, Suedia), Rareş Mihai Necula (Sociolog, Coordonator privind Incluziunea Socială, New Communities Partnership, Dublin, Irlanda). Vizibilitatea internațională a proiectului, precum și ale conferinței sunt relevate de referirile la Proiectul SIPOCA 4 din studiul EUROFUND privind "In-work poverty in the EU" publicat în octombrie 2017 sub egida Uniunii Europene, inclusiv prezentarea unor detalii privind derularea proiectului în paragraful dedicat României.

Relaţionarea cu măsurile din Programul de guvernare 2018-2020

Programul de guvernare asumat de Guvern în domeniul muncii, protecţiei sociale, familiei, persoanelor vârstnice răspunde nevoilor şi cerinţelor dezvoltării României pentru perioada 2018-2020 în concordanţă cu direcţiile strategice ale PES privind sustenabilitatea modelului social european şi noua agendă pentru Europa 2020. În acest sens, misiunea principală asumată de Guvern este aceea de a întări coeziunea socială şi de a reduce decalajele faţă de statele dezvoltate ale Uniunii Europene.

În acest context, îmbunătăţirea semnificativă a nivelului de trai pentru toţi cetăţenii, inclusiv pentru acele persoane care sunt într-o poziţie vulnerabilă, ca obiectiv fundamental al dezvoltării durabile impune continuarea implementării strategiilor de creştere economică, împletite cu cele sociale, în vederea reducerii inegalităţilor şi susţinerii măsurilor de incluziune socială, bazate pe un set de politici publice coerente şi realiste.

În acest sens, un obiectiv major al politicilor publice în domeniul muncii şi justiţiei sociale, specificate şi în Programul de Guvernare 2018-2020, este asigurarea unor servicii sociale de calitate. Raportul de faţă se aliniază acestei direcţii de acţiune prioritare urmărite în Programul de Guvernare 2018-2020, răspunzând în mod specific şi contribuind la atingerea măsurii privind analiza şi evaluarea grupurilor vulnerabile (persoane fără adăpost, tineri care părăsesc sistemul de protecţie, foşti deţinuţi, persoane evacuate din casele retrocedate, persoane dependente de droguri etc.), în scopul stabilirii nevoii de servicii sociale.

Alte măsuri vizate în acest domeniu se referă la modificarea standardelor de calitate şi a standardelor de cost pentru toate serviciile sociale; dezvoltarea şi implementarea unui program naţional privind formarea profesională a personalului din domeniul asistenţei sociale şi asigurarea în fiecare localitate a cel puţin unui asistent social angajat cu normă întreagă; dezvoltarea de servicii comunitare integrate în vederea reducerii sărăciei şi excluziunii sociale; stabilirea unor mecanisme moderne de finanţare a serviciilor sociale realizate de către furnizorii privaţi de servicii sociale.

7

În materie de ocupare a forţei de muncă, conform Programului de guvernare pentru perioada 2018-2020 se întreprind măsuri pentru stimularea participării pe piaţa muncii a persoanelor apte de muncă, aflate în risc de excluziune socială, diminuarea treptată a măsurilor pasive şi dezvoltarea măsurilor active de asistenţă socială, introducerea beneficiarilor de măsuri de asistenţă socială ca şi categorii prioritare pentru măsurile active de ocupare, descurajarea dependenţei de măsurile de asistenţă socială.

Un reper important pe agenda politicilor publice îl reprezintă acordarea de şanse reale pentru tineri prin implementarea unei legislaţii specifice, care să asigure un tranzit coerent de la sistemul educaţional către piaţa forţei de muncă şi echilibrul între viaţa profesională şi cea personală, precum şi prin creşterea accesului la servicii sociale pentru îngrijirea copiilor şi pentru persoanele în situaţie de dependenţă. Sunt prevăzute, totodată, măsuri de susţinere a antreprenoriatului pentru tineri în risc de sărăcie şi excluziune socială, precum şi a celor proveniţi din centrele de plasament, introducerea unei prime care să stimuleze înregistrarea la Serviciul Public de Ocupare (SPO), acordată în cuantum unic, raportată la valoarea indicatorului social de referinţă, ca alternativă la eliminarea acordării indemnizaţiei de şomaj absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, precum şi oferirea temporară de locuri de muncă din sectorul public tinerilor dezavantajaţi, pentru a dobândi „abilităţi transferabile” într-un viitor loc de muncă din sectorul privat.

În vederea creşterii gradului de incluziune socială şi de reducere a sărăciei sunt vizate măsuri pentru: modificarea programelor de sprijin financiar bazate pe testarea mijloacelor, prin combinarea acordării beneficiului atât în bani, cât şi în natură; îmbunătăţirea asistenţei sociale a persoanelor vârstnice şi introducerea prestaţiei de dependenţă potrivit modelelor europene; elaborarea unui sistem naţional de indicatori de incluziune socială şi calcularea anuală a acestora; dezvoltarea şi interoperabilizarea tuturor bazelor de date din domeniul asistenţei sociale şi crearea sistemului “e-asistenţă socială”; dezvoltarea unui sistem eficient de monitorizare şi evaluare a politicilor de incluziune socială, precum şi a unui program naţional pentru susţinerea serviciilor de îngrijire de lungă durată pentru persoanele vârstnice dependente.

În spiritul respectului şi demnităţii pentru femei şi respectării principiului egalităţii de şanse, se întreprind măsuri care vizează: elaborarea unei proceduri comune de lucru la nivel interinstituţional privind raportarea, colectarea şi monitorizarea datelor în domeniul violenţei în familie, precum şi a unui set de proceduri de lucru privind prevenirea cazurilor de violenţă în familie; dezvoltarea unei reţele de cel puţin 20 locuinţe regionale protejate pentru victimele violenţei în familie; crearea a 8 centre de criză pentru situaţiile de viol; dezvoltarea unei reţele de 8 centre de asistenţă pentru agresori, la nivel zonal şi reglementarea prevenirii recidivei faptelor de violenţă în familie.

Pornind de la importanţa pentru viitorul României a investiţiilor în copii, politicile publice prevăzute în Programul de guvernare urmăresc asigurarea unui mediu familial de îngrijire pentru toţi copiii din instituţii, prin continuarea procesului de dezinstituţionalizare şi asigurarea tranziţiei către îngrijirea în comunitate, dezvoltarea şi

8

finanţarea serviciilor adresate copiilor separaţi de familiile lor, precum şi înfiinţarea a 8 centre regionale specializate pentru asistarea copiilor cu tulburări de comportament.

În scopul construirii unei societăţi fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi, agenda de lucru a Guvernului include măsuri pentru: implementarea unor programe de interes naţional privind dezinstituţionalizarea şi prevenirea instituţionalizării; dezvoltarea unei reţele de specialişti pentru consiliere şi informare privind locurile de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi; înfiinţarea de locuinţe protejate şi centre de zi, prin intermediul cărora se va asigura tranziţia în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi, găzduite în centrele rezidenţiale; construcţia, reabilitarea, modernizarea şi dotarea de locuinţe protejate şi de centre de zi, având ca sursă de finanţare fondurile europene din POR; creşterea gradului de subvenţionare prin CNAS pentru serviciile de recuperare, dispozitive ajutătoare, tehnologii asistive, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiind gratuit de materiale igienico-sanitare, proteze şi orteze etc. necesare; dezvoltarea serviciilor sociale/centre respiro pentru familiile persoanelor cu dizabilităţi.

9

2. Cadrul metodologic al cercetării

Aria de cuprindere a cercetării

Cercetarea derulată în cadrul proiectului a fost realizată la nivel naţional şi a inclus un număr de 3182 unităţi administrativ-teritoriale de la nivel de comună, oraş şi municipiu.

În fiecare localitate s-au obţinut informaţii despre populaţia totală din care s-au extras date relevante pentru analiza grupurilor vulnerabile, a infrastructurii sociale existente şi nevoii de infrastructură socială. Evaluarea nevoilor locale a inclus estimarea, în baza chestionarelor aplicate, a problemelor sociale din comunitate şi a nevoilor grupurilor vulnerabile precum şi a serviciilor sociale şi a infrastructurii sociale existente şi gradul în care acestea acoperă nevoile sociale identificate la nivelul comunităţilor locale analizate.

În fiecare dintre regiuni au fost realizate două focus grupuri cu reprezentanţi institu-ţionali din sistemul de protecţie socială, atât din sistemul public, cât şi cu reprezentanţi ai ONG-urilor. De asemenea, în fiecare regiune au fost realizate 5 interviuri semistructurate cu reprezentanţi instituţionali şi 5 cu persoane vulnerabile, beneficiare, respectiv, nonbeneficiare de servicii sociale. Rezultatele ce au vizat analiza datelor colectate în regiunii au fost validate prin raportarea la rezultatele Workshopurilor regionale din toate cele 8 regiuni de dezvoltare. Aceste Workshopuri au avut un pronunţat caracter interactiv, prezentările experţilor regionali, reprezentând punctul de pornire al unor discuţii ce au vizat proiectul SIPOCA, metodologia, rezultatele lui, dar au fost proiectate în cadrul mai general al grupurilor vulnerabile şi al problemelor sociale, din perspectiva definirii situaţiei, precum şi din cea a adresabilităţii sistemului de protecţie socială.

Evaluarea infrastructurii de servicii sociale existente a presupus colectarea de date (cantitative, calitative şi administrative) privind coordonatele bazei materiale şi a resurselor umane implicate în furnizarea de servicii sociale. Determinarea necesarului de infrastructură a implicat identificarea nevoii în domeniu, plecând de la demersuri de cercetare calitativă şi cantitativă şi de la date statistice privind grupurile vulnerabile şi serviciile adresate acestora. Astfel, metodologia destinată colectării de date pentru realizarea hărţii interactive privind infrastructura de servicii sociale existentă şi necesară a presupus centralizarea datelor administrative privind baza materială şi resursele umane, realizarea unei cercetări cantitative la nivelul furnizorilor de servicii, realizarea unei cercetări cantitative la nivelul autorităţilor publice locale şi colectarea de date calitative prin interviuri semi-structurate şi focus-grupuri (tabelul 1).

10

Tabelul 1. Sinteză metodologică privind colectarea datelor referitoare la serviciile sociale necesare şi infrastructura necesară

Obiectiv Metode Instrumente

Serviciile sociale necesare şi infrastructura

necesară.

1. Anchetă cantitativă la nivelul autorităţilor locale

2. Anchetă cantitativă la nivelul furnizorilor de servicii

3. Cercetare calitativă pe bază de interviu la nivelul autorităţilor locale şi furnizorilor

4. Cercetare calitativă pe bază de interviu cu persoane vulnerabile

5. Cercetare calitativă pe bază de focus-grup cu specialişti în domeniu

1. Chestionar adresat autorităţilor locale

2. Chestionar adresat furnizorilor de servicii

3. Ghid de interviu cu furnizori de servicii şi autorităţi

4. Ghid de interviu cu persoane vulnerabile

5. Ghid de focus grup cu specialişti

Metodologia pentru estimarea grupurilor vulnerabile, a serviciile sociale existente/ necesare şi a infrastructurii existente/necesare a presupus parcurgerea a şase etape principale (tabelul 2). Toate activităţile au fost realizate în intervalul 1.09.2016 – 20.03.2018 şi au avut ca finalitate producerea unor seturi de date valide şi cuprinzătoare.

Tabelul 2. Sinteza cadrului metodologic (instrumente şi modalitatea de culegere a datelor)

Etapa Activitate /metodă de cercetare Instrumente Modalitate de culegere a

datelor

1. Cercetare cantitativă la nivelul APL-urilor

Chestionar adresat autorităţilor locale

Completare face-to-face (cu operator) / autocompletare (chestionar on-line)

2 Cercetare cantitativă la nivelul furnizorilor de servicii

Chestionar adresat furnizorilor de servicii sociale

Autocompletare (chestionar on-line)

3 Cercetare calitativă la nivelul furnizorilor de servicii şi a autorităţilor locale şi judeţene

Ghid de interviu cu funizorii publici şi privaţi de servicii sociale

Colectarea datelor prin interviuri semistructurate realizate de operatori

4 Cercetare calitativă la nivelul populaţiei vulnerabile, adresată de servicii sociale

Ghid de interviu cu persoane vulnerabile

Colectarea datelor prin interviuri în profunzime realizate de operatori

5 Cercetare calitativă cu specialişti în domeniul serviciilor sociale

Ghid de focus grup cu specialişti în domeniul serviciilor sociale

Colectarea datelor prin focus-grupuri moderate de operatori

11

Echipa de cercetare a fost formată din 41 operatori judeţeni și 3 pentru municipiul București de culegere a datelor, a căror sarcină a vizat aplicarea instrumentelor şi asigurarea validităţii informaţiilor colectate, opt coordonatori regionali, responsabili pentru centralizarea datelor colectate în fiecare dintre regiunile de dezvoltare şi doi coordonatori naţionali, cu rol în gestionarea întregului proces de culegere a datelor. S-au adăugat 14 experţi în analiza şi prelucrarea datelor.

1. Cercetare cantitativă la nivelul autorităţilor publice locale. Cercetarea a presupusaplicarea de chestionare face-to-face şi on-line, destinate evaluării serviciilor/in-frastructurii existente şi necesare pe baza evaluărilor obţinute de la nivelul APL-urilor. Chestionarul (Anexa 1. Chestionar adresat autorităţilor locale) a reprezentat uninstrument destinat culegerii de date primare pe două categorii de indicatori: a.date generale despre localitate şi coordonatele populaţie; b. servicii socialeexistente şi necesare; infrastructură existentă şi necesară. În colectarea datelor deacest tip, instrumentul a fost trimis, în primă fază, electronic către toateadministraţiile publice locale din ţară (comune, oraşe, municipii), ulterior,operatorii de interviu s-au deplasat într-un număr de 320 localităţi (aproximativ1/10 din totalul localităţilor din fiecare judeţ), selectate din cele unde nu s-a primitrăspuns la solicitarea electronică de colectare a datelor, sau unde informaţiilerezultate nu au fost valide. În selecţia localităţilor unde operatorii au colectatdirect date s-a ţinut cont de clasificarea acestora în funcţie de nivelul de dezvoltaresocio-economică şi de informaţiile disponibile în Registrul Electronic Unic alServiciilor Sociale, dezvoltat de către MMJS. Pe componenta privind serviciilenecesare chestionarul a fost completat, în principal, de către asistenţi sociali saupersonal din administraţie cu atribuţii în domeniu, urmărind colectare deinformaţii specifice, ce se regăsesc în aria de competenţă a acestora. În vedereaasigurării unei rate de răspuns adecvate, chestionarele electronice au fost trimisefolosind canalele oficiale ale MMJS şi ale direcţiilor de asistenţă socială şi protecţiacopilului.

2. Cercetare cantitativă la nivelul furnizorilor de servicii. Cercetarea proiectată lanivelul furnizorilor a urmărit obţinerea de date cantitative privind coordonateleserviciilor sociale necesare, bazei materiale a acestora şi dimensiunile resurselorumane implicate în furnizarea de servicii. Instrumentul folosit în etapa de culegerea datelor (Anexa 2. Chestionar adresat furnizorilor de servicii), a fost trimis electronicatât pe adresele de email ale furnizorilor incluşi în Registrul furnizorilor acreditaţi înbaza L. 197/2012. În vederea asigurării unei rate de răspuns cât mai ridicate,furnizorii de servicii au fost contactaţi electronic folosind canelele oficiale aleMinisterului Muncii şi Justiţiei Sociale. Totodată, apelul pentru completareainstrumentului a fost repetat la intervale regulate de timp, fiind însoţite de către o

12

succintă prezentare a proiectului prin care au fost făcute cunoscute ţintele acestui demers şi importanţa cercetării pentru realizarea hărţilor interactive.

3. Cercetare calitativă la nivelul furnizorilor de servicii şi a autorităţilor locale şi judeţene. Informaţiile cantitative descrise în etapele anterioare au fost completate şi aprofundate prin proiectarea unei cercetări calitative la nivelul furnizorilor de servicii sociale şi a autorităţilor cu atribuţii în domeniu, în baza unui ghid de interviu care a urmărit şi evaluarea serviciilor sociale necesare, coordonatele infrastructurii existente şi a necesarului de acest tip (Anexa 3. Ghid de interviu semistructurat cu furnizori publici şi privaţi de servicii sociale). În fiecare judeţ, operatorii de colectare a datelor au realizat cinci interviuri semistructurate pe acest model, din care unul la DGASPC, unul la SAS-ul al unui oraş mare şi trei cu entităţi private, furnizorii reprezentativi, selectaţi în baza datelor centralizate în Registrul Electronic Unic al Serviciilor Sociale în baza L.197/2012, centralizat la nivelul MMJS. Selecţia a fost făcută de către coordonatorii regionali, pentru fiecare judeţ în parte, plecând de la numărul de servicii licenţiate oferite de către organizaţie şi de la numărul de beneficiari înregistraţi, aşa cum au rezultat acestea din datele reunite în registrul amintit. În colectarea datelor calitative s-a urmărit ca subiecţii ce vor fi intervievaţi să reprezinte fie directori / manageri ai organizaţiilor în cauză, fie persoane cu funcţie de conducere a unor diverse depar-tamente/programe. În urma realizării interviurilor, operatorii de teren au redactat un raport succint cu principalele concluzii ale discuţiilor, urmărind fidel structura ghidului de interviu.

4. Cercetare calitativă la nivelul populaţiei vulnerabile. (Anexa 4 Ghid de interviu cu persoane vulnerabile) Acest demers de cercetare a implicat realizarea unui număr de cinci interviuri în profunzime (de tip povestea vieţii) cu persoane vulnerabile la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare. S-a urmărit atât explorarea situaţiilor concrete de viaţă ale respondenţilor, dar şi analiza aspectelor ce ţin de baza materială a funizorilor şi personalul implicat în oferirea de servicii. Selecţia respondenţilor s-a realizat prin metoda bulgărelui de zăpadă şi a urmărit să includă persoane aflate în situaţie de vulnerabilitate socială şi economică accentuată. În urma realizării fiecărui interviu, operatorul de teren a redactat un raport succint privind situaţia şi problemele subiectului şi principalele concluzii identificate în urma discuţiilor tematice. Finalitatea acestui demers a fost mai largă decât obiectivele de cartografiere a tematicii urmărite şi s-a focalizat, cu predilecţie, pe creionarea perspectivei beneficiarilor asupra calităţii serviciilor sociale existente şi a dimensiunilor nevoii de servicii de acest tip.

5. Cercetare calitativă cu specialişti în domeniul serviciilor sociale. Acest demers a constat în realizarea unui focus grup la nivelul fiecărui judeţ, la care au fost invitaţi să participe între cinci şi şapte specialişti în domeniul serviciilor sociale, cu rolul de a oferi informaţii în profunzime privind situaţia serviciilor sociale

13

necesare, infrastructurii şi coordonatele nevoii de acest tip, plecând de la evaluările furnizate de profesionişti în asistenţă socială. (Anexa 5. Ghid de focus grup cu specialişti în domeniul serviciilor sociale). Participanţii la focus-grup au fost recrutaţi dintre reprezentanţii autorităţilor judeţene şi locale cu atribuţii în implementarea programelor sociale, reprezentanţii furnizorilor de servicii sociale şi cei ai mediului academic şi de cercetare. Selecţia participanţilor, realizarea focus-grupurilor şi redactarea rapoartelor sintetice ale evenimentelor a fost în sarcina coordonatorilor regionali şi a operatorilor de colectare a datelor.

6. Centralizarea şi analiza datelor

Identificarea grupurilor vulnerabile la nivel de UAT s-a realizat într-un cadru mai larg, plecând de la evaluarea serviciilor sociale existente şi a nevoii de servicii şi infrastructură prin colectare de date pe trei dimensiuni, pe baza unei metode ce integrează perspective cantitative şi calitative:

a) Grupurile vulnerabile identificate direct şi indirect la nivelul APL-urilor. În categoria grupurilor vulnerabile şi a nevoilor identificate direct intră răspunsurile pe care autorităţile locale le oferă la itemii ce au măsurat tipologia grupurilor vulnerabile, acoperirea cu servicii sociale şi infrastructură de servicii sociale la nivel local, tipurile de centre necesare şi categoriile de populaţie vulnerabilă insuficient adresate prin serviciile existente. În ceea ce priveşte identificarea indirectă a grupurilor vulnerabile şi a nevoii, au fost comparate datele privind categoriile de populaţie vulnerabilă cu informaţiile privind serviciile şi infrastructura existente la nivel local (aşa cum reies acestea din datele furnizate de autorităţi, coroborate cu statisticile oficiale).

b) Informaţiile cantitative privind grupurile vulnerabile, coordonatele nevoii de servicii şi infrastructură au fost completate cu date calitative (interviuri cu asistenţi sociali, interviuri cu furnizori de servicii, interviuri cu beneficiari şi focus-grupuri cu specialişti). Evaluările calitative au oferit o imagine în profunzime asupra contextelor particulare şi a diferenţierilor înregistrate la nivel judeţean şi au jucat un rol central în creionarea contextului general la nivel judeţean.

c) Cea de a treia dimensiune utilizată în estimarea grupurilor vulnerabile şi a nevoii a plecat de la realizarea cercetării online la nivelul furnizorilor. Chestionarul adresat acestora a inclus o serie de itemi prin care s-a urmărit evaluarea nevoii pe baza întrebărilor de opinie referitoare la coordonatele bazei materiale şi resurselor umane.

Limite ale cercetării

Studiu este relevant la nivel local, judeţean, regional si naţional. Deşi au fost întâmpinate probleme în colectarea datelor acestea acoperă toate cele 3182 de UAT din ţară.

14

În cele mai multe UAT-uri datele au fost completate integral, beneficiind de suportul operatorilor de teren şi al reprezentaţilor UAT. Au fost şi situaţii în care informaţiile culese au avut nevoie de validare suplimentară prin apelarea la date de tip adminstrativ sau statistic (sub 1% din cazuri).

Este important de remarcat faptul că în UAT-urile unde există personal specializat în domeniul asistenţei sociale, datele datele au fost colectate mai uşor şi cu mai mare acurateţe.

15

3. Grupurile vulnerabile identificate

A. La nivel naţional Se observă că cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile sunt persoanele în risc

de sărăcie şi persoanele vârstnice, care reprezintă, fiecare în parte, puţin peste o treime din totalul răspunsurilor reprezentanţilor instituţiilor de la nivel local.

Grafic 1. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate la nivel de UAT

Începând cu anul 2000, populaţia vârstnică a întrecut numeric populaţia tânără, iar la 1 ianuarie 2017 ponderea populaţiei de 65 ani şi peste era mai mare decât ponderea populaţiei de 0-14 ani (17,8% faţă de 15,6%), situaţie care explică identificarea persoanelor vârstnice ca unul din principalele grupuri vulnerabile.1

1 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date Tempo-online, Populaţia rezidentă la 1 ianuarie pe

grupe de vârstă şi vârste, sexe şi medii de rezidenţă, macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe.

16

Persoanele în risc de sărăcie sunt menţionate de către reprezentanţii UAT, cunoscut fiind faptul că la nivel naţional peste 1 din 4 persoane se află în sărăcie relativă şi aproape 4 din 10 persoane în risc de excluziune socială şi sărăcie.

O altă categorie de grup vulnerabil identificată la nivel de UAT este cea reprezentată de: Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare de părinţi, a căror pondere este de aproape 16%. Pe poziţia a patra, cu o pondere de aproape 10%, se află tinerii în dificultate.

Alte grupuri vulnerabile menţionate sunt: persoane adulte cu dizabilităţi, respectiv mamă şi copil.

B. Medii rezidenţiale

Pe medii rezidenţiale situaţia este asemănătoare, dar cu mici diferenţe (persoanele în risc de sărăcie -38,1% în urban şi 34,6% în rural; persoanele vârstnice – 25,9% în urban şi 35,1% în rural; Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare de părinţi – 19,4% în urban şi 15,4% în rural; persoane adulte cu dizabilităţi -5% în urban şi 2% în rural; mamă şi copil – 1,9% în urban şi 1,3% în rural.

Diferenţe înregistrate între mediile de rezidenţă sunt generate de fenomenul de îmbătrânire demografică care este mai accentuat în mediul rural. Raportul de dependenţă demografică este cu atât mai mare cu cât gradul de urbanizare este mai mic. Ponderea persoanelor de 65 ani şi peste în total populaţie a depăşit 20% în mediul rural, prin comparaţie cu aproape 16% în mediul urban, în 2017. Însă, mediul urban, a cunoscut în ultimii 15 ani o creştere mult mai semnificativă a ponderii persoanelor vârstnice în total populație (de la 11% în 2003 la 16% în 2017) decât cea din mediul rural (de la 18% la 20%, în aceeaşi perioadă).

Grafic 2. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în mediul rural

35,1%

34,6%

15,4%

10,1%

2,1%1,3% 1,4%

Persoane vârstnice

Persoane în risc de sărăcie

Copii în familie, copii separaţi sauîn risc de separare de părinţiTineri în dificultate

Persoane adulte cu dizabilităţi

Mama şi copil

Alte grupuri vulnerabile

17

Grafic 3. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în mediul urban

38,1%

25,9%

19,4%

6,6%

5,0%

1,9%3,1%


Persoane vârstnice

Copii în familie, copii separaţi sau în risc deseparare de părinţiTineri în dificultate


Mama şi copil


C. Regiuni de dezvoltare

Pentru 4 din cele 8 regiuni de dezvoltare grupul vulnerabil cu ponderea cea mai ridicată este reprezentat de persoanele în sărăcie. Aceste regiuni sunt Bucureşti Ilfov, Nord Est, Centru şi Nord Vest.

Grafic 4. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Bucureşti Ilfov

43,5%

28,3%

10,9%

6,5%

6,5%

4,3%


Persoane vârstnice


Tineri în dificultate

Copii în familie, copii separaţi sau in riscde separare de părinţi

Mama şi copil

18

Grafic 5. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Nord Est

33,7%

26,6%

21,2%

11,8%

2,7%1,6% 2,4%


Persoane vârstnice

Copii în familie, copii separaţi sau in risc deseparare de părinţiTineri în dificultate

Mama şi copil



Grafic 6. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Centru

44,7%

28,5%

14,7%

7,0%

2,2%1,7% 1,2%


Persoane vârstnice

Copii în familie, copii separaţi sau inrisc de separare de părinţi



Mama şi copil


19

Grafic 7. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Nord-Vest

40,8%

26,2%

23,8%

5,2%2,0% 1,3%

0,7%


Persoane vârstnice

Copii în familie, copii separaţi sauin risc de separare de părinţiTineri în dificultate


Mama şi copil


În 4 regiuni de dezvoltare ponderea persoanelor vârstnice identificate ca fiind grupul cel mai vulnerabil este ridicată, ajungând în cazul regiunii Vest la 45%.

Grafic 8. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Sud Muntenia

37,9%

32,8%

12,7%

10,8%

2,8%0,7% 2,3%

Persoane vârstnice



Copii în familie, copii separaţi sauin risc de separare de părinţiPersoane adulte cu dizabilităţi

Mama şi copil


20

Grafic 9. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Sud Vest Oltenia

42,0%

28,6%

15,0%

8,7%

3,6%0,7% 1,6%

Persoane vârstnice



Copii în familie, copii separaţi sau in risc deseparare de părinţiPersoane adulte cu dizabilităţi

Mama şi copil


Grafic 10. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Vest

45,2%

32,8%

13,6%

4,0%

1,5%0,9%

1,9%

Persoane vârstnice


Copii în familie, copii separaţi sauin risc de separare de părinţi



Mama şi copil


21

Grafic 11. Cele mai vulnerabile grupuri vulnerabile identificate în regiunea Sud Est

37,2%

31,0%

18,5%

10,0%

2,1%0,5% 0,8%

Persoane vârstnice


Copii în familie, copii separaţi sau inrisc de separare de părinţiTineri în dificultate


Mama şi copil


Categoria de grup vulnerabil reprezentată de: Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare de părinţi deține o pondere cuprinsă între 8,7% în Sud Vest şi 23,8% în Nord Vest.

Tinerii în dificultate menţionaţi ca fiind grup vulnerabil au o pondere cuprinsă între 4% în regiune Vest şi 15% în regiunea Sud Vest.

22

4. Analiza capacităţii serviciilor sociale / numărului de persoane vulnerabile pe regiuni de dezvoltare

Analiza numărului total de servicii sociale necesare identificate la nivelul fiecăreia dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României reflectă decalajul existent între regiunea Bucureşti-Ilfov şi celelalte regiuni, dar şi variaţia redusă în jurul unei medii de 1170 de solicitări pentru dezvoltarea de servicii sociale în cadrul regiunilor, după excluderea din analiză a capitalei.

Astfel, regiunile cu cel mai mare număr de servicii sociale necesare sunt Nord-Est (19% din totalul naţional) şi Sud-Muntenia (17%), urmate de Nord-Vest şi Sud-Est (13% fiecare), Centru şi Sud-Vest (12% fiecare), Vest (11%) şi Bucureşti-Ilfov (3%).

Regiune Număr servicii sociale

Capacitate servicii sociale (persoane vulnerabile)

Bucureşti – Ilfov 239 40745 Centru 1052 77459 Nord – Est 1601 122944 Nord – Vest 1112 81321 Sud – Est 1095 82374 Sud Muntenia 1396 99098 Sud – Vest Oltenia 1046 68335 Vest 889 65108 Total 8430 637384

23

Proporţională numărului de servicii sociale necesare, capacitatea acestora păstrează aceleaşi caracteristici ale seriei de date. Astfel, numărul de persoane vulnerabile ce pot beneficia de implementarea serviciilor sociale identificate ca fiind necesare pe perioada cercetării este de numai 40745 la nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov şi variază între 65108 (Vest) şi 122.944 (Nord-Est) în cadrul celorlalte şapte regiuni de dezvoltare ale României.

De asemenea, ponderile capacităţilor serviciilor sociale aferente fiecărei regiuni de dezvoltare raportate la numărul total de persoane vulnerabile beneficiare la nivel naţional nu variază semnificativ. Astfel, după excluderea celor 6 procente din cadrul regiunii Bucureşti-Ilfov, valorile se încadrează în intervalul 10%-19%: Nord-Est (19%), Sud-Muntenia (16%), Nord-Vest şi Sud-Est (13% fiecare), Centru (12%), Sud-Vest (11%) şi Vest (10%).

24

Analiza capacităţii serviciilor sociale / numărului de persoane vulnerabile pe categorii de localităţi

Categorie UAT Număr servicii sociale

Capacitate servicii sociale (persoane vulnerabile)

Rural sub 3000 de locuitori 2466 64440 Rural 3000 – 6000 locuitori 2545 115320 Rural peste 6000 de locuitori 924 76925 Urban sub 10 000 de locuitori 639 42605 Urban 10 000 – 30 000 locuitori 926 108914 Urban 30 001 – 60 000 locuitori 335 55905 Urban 60 001 – 100 000 locuitori 173 38023 Urban peste 100 000 de locuitori 422 135252 Total 8430 637384

Analiza capacităţii serviciilor sociale identificate ca fiind necesare la nivelul fiecăreia dintre cele opt categorii de localităţi evidenţiază impactul diferenţelor privind dimen-siunea unui serviciu social în localităţile din mediul urban în comparaţie cu cele din mediul rural. Astfel, cele numai 422 de servicii sociale necesare în cadrul localităţilor cu mai mult de 100.000 de locuitori se adresează unui număr de 135.252 potenţiali beneficiari, în timp ce serviciile sociale necesare în mediul rural sub 3000 de locuitori, deşi numeroase (2466), au o capacitate pentru numai 64.440 de persoane vulnerabile.

În timp ce numărul serviciilor sociale necesare identificate de reprezentanţii loca-lităţilor din mediul rural deţin 70% din totalul necesarului la nivel naţional, numărul

25

persoanelor vulnerabile ce pot beneficia de acestea este de numai 40% din capacitatea tuturor celor 8430 de servicii sociale necesare.

Astfel, ponderea numărului de persoane vulnerabile potenţial beneficiare ale serviciilor sociale în capacitatea totală a acestora la nivel naţional, este de numai 10% pentru localităţile din mediul rural cu mai puţin de 3000 de locuitori, 12% la nivelul localităţilor din mediul rural cu peste 6000 de locuitori şi 18% în cadrul localităţilor din mediul rural cu 3000-6000 locuitori.

În ceea ce priveşte analiza capacităţii serviciilor sociale la nivelul localităţilor din mediul urban, observăm ponderi de 21% pentru oraşele cu mai mult de 100.000 de locuitori, 17% pentru cele cu 10.000-30.000 locuitori, 9% pentru cele cu 30.001-60.000 locuitori, 7% pentru cele cu mai puţin de 10000 de locuitori şi 6% pentru cele cu 60001-100.000 locuitori.

26

5. Probleme sociale

A. La nivel naţional

La nivel naţional, principala problemă socială menţionată de către reprezentanții UAT, în 52,3% dintre localități, este lipsa locurilor de muncă. Următoarea problemă semnalată este sărăcia. Aceasta acoperă 17,5% din totalul UAT.

Aceste două probleme sociale ocupă locurile 1 şi 2 ca importanţă atât la nivel naţional, cât şi în fiecare regiune în parte.

Lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități sau vârstnici se află pe locul 3 la nivel naţional, cu o pondere de 4,4%.

Problemele persoanelor vârstnice singure, îmbătrânirea populaţiei şi integrarea persoanelor de etnie romă ocupă locurile 3-5 cu ponderi cuprinse între 2% şi 3%, aşa cum se poate vedea în graficul de mai jos.

Cu o pondere cumulată de 17% se regăsesc alte probleme sociale care nu depăşesc, fiecare, 2% din totalul răspunsurilor. Parte dintre aceste probleme se regăsesc, însă, cu ponderi mai mari, la nivel de regiune de dezvoltare.

52,3

17,5

4,43,12,3

3,517,0

Cele mai importante probleme sociale ale localității - Național

Lipsa locurilor de munca

Saracia

Lipsa serviciilor de ingrijire pentru bolnavicronici, cu dizabilitati si varstinici

Imbatranirea populatiei

Integrarea persoanelor de etnie roma

Persoanele varstnice singure

Alte probleme

27

B. Medii rezidenţiale

În mediul urban, principala problemă socială întâlnită este lipsa locurilor de muncă, cu o pondere de aproape 49,2%, puțin sub cea naţională.

Sărăcia ocupă aici o pondere de 8,6%, de două ori mai mică decât cea înregistrată la nivel naţional. O pondere de 8,6% ocupă și problema lipsei serviciilor de îngrijire la domiciliu, urmată de lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități sau vârstnici cu o pondere de 7,5%.

Cu ponderi cuprinse între 2,6% și 4,9% găsim alte probleme precum integrarea per-soanelor de etnie romă, lipsa serviciilor sociale, problema vârstnicilor singuri şi abandonul şcolar.

Alte probleme, cu ponderi individuale de sub 2%, ocupă 11,7% din totalul pro-blemelor semnalate la nivelul UAT din mediul urban.

În mediul rural observăm o situaţie similară cu cea la nivel naţional, adică lipsa locurilor de muncă ocupă primul loc, cu aproape 53 de procente, aceasta fiind urmată de sărăcie cu 18,4%. Lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici, problema persoanelor vârstnice singure şi îmbătrânirea populaţiei ocupă locurile 3-5 cu ponderi cuprinse între 2% și 4%. Alte probleme semnalate acumulează aproape 16,1% din totalul problemelor semnalate la nivelul UAT din mediul rural, acestea nedepășind pragul de 2% fiecare.

28

C. Regiuni de dezvoltare

Regiunea Nord Est este caracterizată de lipsa locurilor de muncă într-un procent de 47%, apropiat de cel la nivel naţional. Sărăcia ocupă aici o pondere considerabil mai mare decât la nivel naţional şi faţă de celelalte regiuni, și anume 32,2%. Locurile 3-5 sunt ocupate, cu ponderi între 2,3% și 3,3%, de problema persoanelor vârstnice singure, problema consumului de alcool şi de lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici. Integrarea persoanelor de etnie romă ocupă 2% din totalul problemelor semnalate. Alte probleme întâlnite în regiunea Nord-Est, în proporţie de aproape 13% sunt întâlnite individual sub pragul de 2%.

47,0

32,2

2,32,5 3,3 12,7

Regiunea Nord-Est

Lipsa locurilor de muncă

Sărăcia

Lipsa serviciilor de îngrijirepentru bolnavi cronici, cudizabilităţi şi vârstniciConsum excesiv de alcool

Persoanele vârstnice singure

29

Principala problemă semnalată de UAT din regiunea Sud-Est este lipsa locurilor de muncă. Aceasta se regăsește în 56,6% dintre răspunsurile oferite de aceste UAT. Pe locul 2, aşa cum vedem şi la nivel naţional, se află problema sărăciei cu un procent de 15,4% dintre răspunsuri. Problema persoanelor vârstnice singure ocupă locul 3 cu o pondere de 3,8%, aceasta fiind urmată de problema lipsei serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici, de problema lipsei serviciilor sociale şi de îmbătrânirea populaţiei. Acestea din urmă ocupă ponderi între 2,7% și 3,8%.

Cu o pondere cumulată de 15,4% se regăsesc alte probleme sociale care nu depăşesc, fiecare, 2% din totalul răspunsurilor oferite de UAT din regiunea sud-est.

56,5

15,4

3,32,73,0

3,8

15,4

Regiunea Sud-EstLipsa locurilor de muncă

Sărăcia

Lipsa serviciilor de îngrijirepentru bolnavi cronici, cudizabilităţi şi vârstniciÎmbătrânirea populaţiei

Lipsa serviciilor sociale

Persoanele vârstnice singure

Alte probleme

UAT din regiunea Bucureşti-Ilfov reclamă într-o proporție mai mică (33,3%) pro-

blema lipsei locurilor de muncă decât la nivel naţional. O scădere faţă de ponderea înregistrată la nivel naţional o are şi problema sărăciei, aceasta fiind prezentă aici într-o pondere de aproape 16,7%.

Locurile 3-7 sunt ocupate de probleme în pondere egală de 6,7% după cum urmează: lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici, îmbătrânirea populaţiei, lipsa serviciilor de îngrijire la domiciliu, lipsa serviciilor sociale şi lipsa serviciilor pentru persoane cu dizabilități.

Alte probleme semnalate sunt consumul excesiv de alcool, nivelul scăzut de educaţie, problema copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate, serviciile sociale pentru copii, sau lipsa fondurilor şi resurselor umane în sistemul de asistenţă socială.

30

În regiunea Sud-Muntenia, principala problemă socială semnalată, cu o pondere de

aproape 62% este cea a lipsei locurilor de muncă, aceasta fiind urmată, cu o pondere de 12,3% de problema sărăciei. Lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici, reprezintă o altă problemă importantă în această regiune, ocupând o proporţie de 4,7% din totalul problemelor semnalate de UAT din regiune, aceasta fiind urmată de problema îmbătrânirii populaţiei (3,7%). Abandonul școlar și problema persoanelor vârstnice ocupă proporții egale de 2,3% din totalul răspunsurilor. Într-o proporție de 13% se întâlnesc alte probleme.

31

Lipsa locurilor de muncă este principala problemă semnalată de UAT din regiunea Sud-Vest Oltenia, aceasta ocupând 64,2% din totalitatea răspunsurilor oferite de aceste UAT. Aşa cum am văzut şi în celelalte regiuni, problema sărăciei ocupă locul al doilea, aici având o proporție de 15,5%. Lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici ocupă locul 3 cu 4,3% din totalul răspunsurilor oferite de UAT din această regiune. Problema persoanelor vârstnice singure şi cea a îmbătrânirii populaţiei ocupă locurile 4 şi 5 cu ponderi cuprinse de 2,8%, respectiv 3,3%. Alte probleme semnalate în această regiune însumează o pondere de aproape 10%.

În regiunea Vest observăm că problema lipsei locurilor de muncă ocupă o pondere de aproape 46%, iar cea a sărăciei o pondere de 11,6%. Pe al treilea loc se află problema lipsei serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici, cu o pondere de 5,8%, aceasta fiind urmată, pe locurile 4-7 de probleme cu ponderi cuprinse între 3,6% şi 4,4%, precum lipsa serviciilor de îngrijire la domiciliu, problema persoanelor vârstnice singure, îmbătrânirea populaţiei sau abandonul şcolar. Problema copiilor cu părinți aflați în străinătate, a beneficiarilor de ajutoare sociale, lipsa serviciilor sociale și nivelul scăzut de educație, sunt probleme ce ocupă între 2,2% și 2,7% din totalul răspunsurilor. Alte probleme, ce ocupă ponderi individuale mai mici de 2%, cumulează 12% din totalul răspunsurilor.

32

Pe primul loc în regiunea Nord-Vest observăm problema lipsei locurilor de muncă (41,9%), pe al 2-lea loc observăm problema sărăciei (17,7%), acestea fiind urmate de problema integrării persoanelor de etnie romă (6,2%), de problema îmbătrânirii populaţiei (5,9%), de problema persoanelor vârstnice singure (5,6%) şi de cea a lipsei serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități și vârstnici (5,3%). Cu ponderi sub 4% întâlnim alte probleme precum nivelul scăzut de educaţie, lipsa serviciilor sociale etc.

33

În regiunea Centru întâlnim o situaţie similară cu celelalte regiuni, şi anume pro-blema lipsei locurilor de muncă se află pe primul loc cu 45,5% dintre răspunsuri, urmată de cea a sărăciei cu 11,9%. Cu ponderi cuprinse între 5,1% şi 6% întâlnim problema lipsei serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități şi vârstnici, problema inte-grării persoanelor de etnie romă şi pe cea a lipsei serviciilor de îngrijire la domiciliu. Nivelul scăzut de educație, îmbătrânirea populației, abandonul şcolar sau problema persoanelor vârstnice singure ocupă fiecare ponderi între 3% și 4,2%. Problema beneficiarilor de ajutoare sociale ocupă o pondere de 2,1% din totalul răspunsurilor iar problema integrării persoanelor de etnie romă ocupă 2,4% dintre acestea. Problemele semnalate în proporţii mai mici de 2% reprezintă un total de 7,7% dintre răspunsurile oferite de UAT din regiunea Centru.

Principala problemă socială întâlnită în toate regiunile de dezvoltare este lipsa locurilor de muncă. Ponderile în care această problemă sunt resimțite în cele 8 regiuni de dezvoltare și sunt cuprinse între 33,3% și 64,2%, acestea fiind stratificate în 4 trepte. Pe prima treaptă, cu o prezență în peste 60% dintre localitățile din regiune, problema lipsei locurilor de muncă se întâlnește în regiunile Sud-Vest Oltenia (64,2%) și Sud-Muntenia (61,7%). Regiunea Sud-Est se situează pe treapta a 2-a, cu 56,5% dintre UAT-uri menționând problema lipsei locurilor de muncă. Pe a 3-a treaptă întâlnim regiunile de dezvoltare Nord-Est (47%), Vest (45,8), Centru (45,5) și Nord-Vest (41,9%), în care procente cuprinse între 42% și 47% dintre UAT-urile respondente au menționat problema lipsei locurilor de muncă. În regiunea București-Ilfov, 33,3% dintre UAT-urile care au răspuns acestei întrebări au menționat problema lipsei locurilor de muncă.

34

Problema sărăciei este menționată de 32,2% dintre UAT-urile din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Această problemă este de 2 ori mai frecventă în regiunea Nord-Est decât în celelalte 7 regiuni de dezvoltare, unde această problemă este menționată, în medie, de 14,4% dintre UAT-urile respondente. Sărăcia este menționată în aproximativ 12% dintre UAT-urile din regiunile Vest, Centru și Sud-Muntenia, în timp ce în regiunile Sud-Est, Sud-Vest Oltenia, București-Ilfov și Nord-Vest, aceasta se regăsește în proporții apropiate de 16.

35

6. Analiza datelor legate de serviciile sociale existente, prin raportare la grupurile vulnerabile identificate

6.1. Analiza datelor legate de serviciile sociale existente la nivel naţional

Densitatea şi tipologia serviciilor sociale existente la un moment dat, într-o anumită ţară, sunt dependente de un complex de factori ce ţin de modelul social, tradiţiile culturale, sociale şi juridice, cadrul general de reglementare şi cel specific pieţei muncii, protecţiei şi asistenţei sociale, de structurile demo-economice ale populaţiei, nivelul general al veniturilor şi proporţiile între veniturile diferitelor categorii economico-sociale, priorităţile strategice şi resursele financiare disponibile ale autorităţilor centrale şi locale, de apetenţa operatorilor privaţi şi organizaţiilor neguvernamentale pentru implicarea în sfera serviciilor sociale, de pârghiile pe care societatea le utilizează pentru creşterea acestei apetenţe etc.

Din aceste interdependenţe complexe se conturează şi definesc grupurile vulnerabile din respectiva societate, se prioritizează nevoile acestora, se identifică, se definesc şi reglementează legal pârghii şi instrumente specifice, ce ţin de capacitatea întregului sistem economic şi social de a răspunde acestor nevoi.

Sintetic, în România, pentru perioada analizată în studiul nostru, în demersul nostru analitic am realizat o matrice a grupurilor vulnerabile identificate şi a categoriilor de servicii sociale existente.

Ataşând, în matrice, fiecărui tip de serviciu social informaţiile cantitative disponibile, a rezultat un total de 3.559 furnizori de servicii sociale, structurate pe grupuri vulnerabile astfel: 804 pentru persoane vârstnice (22,6% din total), 522 pentru persoanele cu dizabilități (14,7%), 37 pentru tinerii în dificultate (1,0%), 64 pentru persoane fără adăpost (1,8%), 47 destinate persoanelor în situaţie de dependenţă (1,3%), 1.828 pentru copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare de părinţi; mama şi copilul (51,4%), 112 destinate persoanelor aflate în situaţie de risc de sărăcie (3,1%) şi 145 pentru alte categorii de grupuri vulnerabile (4,1%) (Grafic 1).

36

Matricea grupurilor vulnerabile identificate şi a categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora

37

Grafic 1: Structura serviciilor sociale existente în funcţie de grupurile vulnerabile cărora se adresează (%)

Pentru fiecare din grupurile vulnerabile identificate, informaţii importante sunt oferite de analiza corelației dintre ponderea cu care aceste grupuri au fost identificate ca cel mai vulnerabil grup din punct de vedere socio-economic şi ponderea pe care o deţin serviciile sociale specifice acestor grupuri vulnerabile în totalul serviciilor sociale existente.

Analiza acestei corelaţii, mai ales în cazurile în care se constată discrepanţe majore între cele 2 variabile analizate, este necesar să se realizeze cu prudenţă, ţinând cont de faptul că, de exemplu, în cazul persoanelor în risc de sărăcie, activitatea de furnizare de servicii sociale pentru acest grup vulnerabil este completată cu o importantă componentă de prestaţii sociale (venit minim garantat, etc.) (Tabel 1, Grafic 2).

De asemenea, sunt grupuri care nu mai sunt identificate frecvent ca vulnerabile din punct de vedere socio-economic, tocmai pentru faptul că serviciile sociale existente acoperă deja suficient de bine acest segment.

38

Tabel 1: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii

sociale existente aferente acestor grupuri – nivel naţional (%)

Grupuri vulnerabile / Indicatori

Ponderea grupului vulnerabil în total persoane din grupurile

vulnerabile din punct de vedere socio-economic

Ponderea pe care o deţin serviciile specifice acestor

grupuri vulnerabile în total servicii sociale existente

Persoane vârstnice 34,2 22,6 Persoane adulte cu dizabilităţi 2,4 14,7 Tineri în dificultate 9,8 1,0 Persoanele fără adăpost 0,4 1,8 Persoane în situaţie de dependenţă 0,1 1,3 Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare; mama şi copil

17,1 51,4

Persoane în risc de sărăcie 35,0 3,1 Alte grupuri vulnerabile 1,0 4,1 Total 100,0 100,0

Nu putem să nu semnalăm, în unele cazuri, şi doza de subiectivism şi/sau prudenţa

respondenților în a identifica un anumit grup vulnerabil, fiind conştienţi de paşii urmă-tori, respectiv de responsabilitatea privind asigurarea serviciilor sociale necesare pentru a răspunde nevoilor acestui grup.

Grafic 2: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – nivel naţional (%)

39

6.2. Analiza datelor legate de serviciile sociale existente pe medii de rezidenţă

În medie, la nivel naţional, revine un furnizor de servicii la o unitate administrativ – teritorială (UAT).

Situaţia diferă însă substanţial pe medii de rezidenţă. În timp ce în mediul urban, revin, în medie, aproximativ 10 furnizori de servicii sociale la o UAT, în mediul rural un furnizor de servicii sociale deserveşte aproximativ 7 UAT.

În medie, la nivel naţional regăsim un furnizor de servicii sociale la 6.244 locuitori. În mediul urban revine un furnizor de servicii sociale la 3.961 locuitori, iar în mediul rural la 23.975 locuitori.

Numărul de UAT-uri din mediul rural reprezintă aproximativ 90% din total UAT, în timp ce în acest mediu sunt localizaţi numai 11,4% (406) din furnizorii de servicii sociale existenţi la nivel naţional, restul de 88,6% (3.153) fiind localizaţi în mediul urban (Tabel 2).

Tabel 2: Serviciile sociale existente la nivel naţional, pe categorii de grupuri vulnerabile şi medii de rezidenţă

Medii de rezidenţă/Categorii de grupuri vulnerabile Total Mediu rural Mediu urban

Persoane vârstnice 804 186 618 Persoane adulte cu dizabilităţi 522 25 497 Tineri în dificultate 37 3 34 Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare; mama şi copil 1828 163 1665

Persoanele fără adăpost 64 0 62 Persoane în situaţie de dependenţă 47 3 44 Persoane în risc de sărăcie 112 12 100 Alte grupuri vulnerabile 142 14 135 Total 3559 406 3153

Structura serviciilor sociale existente diferă substanţial pe cele 2 medii de rezidenţă.

În mediul rural, ponderea majoritară o deţin serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice (care deţin 45,8% din total), urmate de serviciile sociale pentru copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare /aferente mamei şi copilului (40,1% din total) şi cele specifice persoanelor adulte cu dizabilităţi (6,2%) (Grafic 3).

Categoriile de grupuri vulnerabile cu gradul cel mai mic de acoperire cu servicii sociale sunt: persoanele fără adăpost, tinerii în dificultate şi persoanele în situaţie de dependenţă.

40

Serviciile sociale destinate persoanelor în risc de sărăcie reprezintă 3% din totalul servicii sociale existente în mediul rural.

Grafic 3: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile –

Mediul rural (%)

În mediul urban, pe primul loc ca pondere în total servicii existente se află cele pentru copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare /aferente mamei şi copilului (52,8%), urmate de serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi (15,8% din total) şi cele pentru persoanele vârstnice (19,6%) (Grafic 4).

Grafic 4: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile -

Mediul urban (%)

41

În plus, faţă de diferenţele substanţiale pe medii de rezidenţă, din perspectiva structurii serviciilor sociale pe grupuri vulnerabile (Grafic 5), se constată şi diferenţe între ponderea cu care diferite grupuri sunt identificate ca cele mai vulnerabile din punct de vedere socio-economic şi ponderea serviciilor aferente acestor grupuri vulnerabile în total (Tabel 3).

Grafic 5: Categoriile de servicii sociale existente pe grupuri vulnerabile – pe medii de rezidenţă (%)

Analiza corelaţiei dintre ponderea cu care un anumit grup a fost identificat ca vulnerabil din punct de vedere socio-economic şi ponderea pe care o deţin serviciile sociale specifice acestui grup vulnerabil relevă un grad redus de acoperire cu servicii sociale, atât în mediul urban, cât şi în cel rural pentru tinerii aflaţi în dificultate şi persoanele în risc de sărăcie (Tabel 3).

O situaţie similară se constată în mediul urban şi pentru persoanele vârstnice.

42

Tabel 3: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – pe medii de rezidenţă (%)

Grupuri vulnerabile / Indicatori

Rural Urban

Ponderea cu care a fost identificat

ca cel mai vulnerabil grup

din punct de vedere socio-

economic

Ponderea pe care o deţin

serviciile specifice acestor

grupuri vulnerabile în total servicii

sociale existente

Ponderea cu care a fost identificat

ca cel mai vulnerabil grup

din punct de vedere socio-

economic

Ponderea pe care o deţin serviciile specifice acestor

grupuri vulnerabile în total servicii

sociale existente

Persoane vârstnice 35,1 45,8 25,9 19,6

Persoane adulte cu dizabilităţi 2,1 6,2 5,0 15,8

Tineri în dificultate 10,1 0,7 6,6 1,1

Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare; mama şi copil

16,7 40,1 21,3 52,8

Persoanele fără adăpost 0,2 0,0 1,9 2,0

Persoane în situaţie de dependenţă

0,1 0,7 0,3 1,4

Persoane în risc de sărăcie 34,6 3,0 38,1 3,2

Alte grupuri vulnerabile 1,1 3,4 0,9 4,2

Total 100,0 100,0 100,0 100,0

În paragrafele următoare, prezentăm, în sinteză, structura şi densitatea serviciilor sociale existente pe categorii de localităţi, grupate pe medii de rezidenţă şi clase de mărime în raport cu populaţia totală a localităţii şi pe regiuni de dezvoltare. Analizele sunt realizate în corelaţie cu categoriile de grupuri vulnerabile cărora aceste servicii sociale li se adresează.

43

6.3. Analiza datelor referitoare la serviciile sociale existente pe categorii de UAT

Mai mult de jumătate din furnizorii de servicii sociale sunt localizaţi în localităţile urbane cu mai mult de 100.000 locuitori (1.920, respectiv 53,9% din total) (Grafic 6). Aproximativ 18,2% (649) dintre aceştia sunt localizaţi în localităţile urbane cu 60-100.000 locuitori şi 8,9% (318) în localităţile urbane cu 30-60.000 locuitori.

Grafic 6: Repartizarea serviciilor sociale pe categorii de grupuri vulnerabile şi categorii de UAT-uri

În localităţile urbane cu peste 100.000 locuitori, revin, în medie, aproximativ 77 furnizori de servicii sociale la o UAT, comparativ cu 41 furnizori în cazul localităţilor urbane cu 60-100.000 locuitori sau 9 pentru localităţile urbane cu 30-60.000 locuitori.

În localităţile rurale cu mai puţin de 3.000 locuitori, un furnizor de servicii sociale deserveşte în medie 11 UAT, în cele cu 3-6.000 locuitori 6 UAT şi în cele rurale cu peste 6.000 de locuitori 3 UAT (Tabel 4).

Diferenţe considerabile în funcţie de categoriile de localităţi se înregistrează şi în ceea ce priveşte numărul mediu de persoane ce revin la un furnizor de servicii sociale, acesta variind de la 22.274 locuitori în cazul localităţilor rurale cu mai puţin de 3.000 locuitori, la 1.972 în cazul localităţilor urbane cu 60 – 100.000 locuitori.

44

Tabel 4: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pe categorii de UAT

Populaţie totală

Număr UAT

Servicii sociale

existente

Persoane /Servicii sociale

UAT /Servicii sociale

Servicii sociale /UAT

Rural sub 3000 locuitori 3.007.035 1508 135 22.274 11,2 0,1

Rural 3-6000 locuitori 4.504.554 1082 168 26.813 6,4 0,2

Rural peste 6000 locuitori 2.230.745 276 103 21.658 2,7 0,4

Urban sub 10000 locuitori 754.849 112 52 14.516 2,2 0,5

Urban 10-30000 locuitori 2.084.267 127 214 9.740 0,6 1,7

Urban 30-60000 locuitori 1.407.219 35 318 4.425 0,1 9,1

Urban 60-100000 locuitori

1.279.577 16 649 1.972 0,0 40,6

Urban peste 100000 locuitori

6.959.565 25 1920 3.625 0,0 76,8

În cazul localităţilor rurale cu mai puţin de 3.000 locuitori, peste 80% din serviciile sociale sunt destinate persoanelor vârstnice (49,6% din total) şi copiilor în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului (38,5%) (Grafic 7).

45

Grafic 7: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Rural sub 3000 locuitori

În această categorie de localităţi sunt foarte slab reprezentate sau lipsesc serviciile pentru persoane în situaţie de dependenţă, persoane fără adăpost şi tineri în dificultate, deşi grupul tinerilor în dificultate, de exemplu, a fost identificat ca cel mai vulnerabil grup din punct de vedere socio-economic de 5,9% dintre cei intervievaţi (Grafic 8).

46

Grafic 8: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Rural sub 3.000 locuitori

Configuraţia serviciilor sociale este relativ similară şi în cazul localităţilor rurale cu o

populaţie cuprinsă între 3.000 şi 6.000 locuitori (Grafic 9, Grafic 10).

Grafic 9: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Rural 3-6.000 locuitori

47

Grafic 10: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Rural 3-6.000 locuitori

În cazul localităţilor rurale cu mai mult de 6.000 locuitori, ponderea cea mai mare în totalul serviciilor sociale o deţin cele destinate copiilor în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului (47,6% din total), urmate de cele aferente persoanelor vârstnice (33%) şi persoanelor adulte cu dizabilităţi (7,8%).

Spre deosebire de localităţile rurale mai mici, în această categorie de localităţi se constată o prezenţă mai bună serviciilor pentru persoanele în situaţie de dependenţă (2,9% din total) şi pentru tinerii în dificultate (1,9%) (Grafic 11).

48

Grafic 11: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Rural peste 6000 locuitori

Din punct de vedere al frecvenţei cu care a fost identificat ca grup vulnerabil din

punct de vedere socio-economic, pe locul 1 se situează persoanele vârstnice (33,8%), urmate de persoanele în risc de sărăcie (29,2%) şi copii în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului (25,5%) (Grafic 12).

Grafic 12: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Rural peste 6.000 locuitori

Comparativ cu localităţile rurale, în localităţile urbane cu o populaţie mai mică de

10.000 locuitori se constată o pondere mai importantă a serviciilor destinate persoanelor adulte cu dizabilități (15,4% din total) (Grafic 13).

49

Grafic 13: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Urban sub 10.000 locuitori

Şi în această categorie de localităţi, pe primele locuri, ca pondere, se situează serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice (42,3% din total), urmate de cele pentru copii în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului (34,6%).

Din punct de vedere al grupurilor identificate ca vulnerabile din punct de vedere socio-economic, în localităţile urbane cu mai puţin de 10.000 locuitori pe primul loc se situează persoanele vârstnice (31,8%), urmate de persoanele în risc de sărăcie (27,5%) şi copii în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului (27,6%) (Grafic 14).

50

Grafic 14: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Urban sub 10000 locuitori

În general, în localităţile urbane cu mai mult de 10.000 de locuitori, ponderea cea mai mare o deţin serviciile sociale destinate copiilor în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului, respectiv 40,2% în localităţile urbane cu 10-30.000 locuitori (Grafic 15), 52,2% în localităţile urbane cu 30-60.000 locuitori (Grafic 17), 58,4% în localităţile urbane cu 60-100.000 locuitori (Grafic 19) şi 52,9% în localităţile urbane cu mai mult de100.000 locuitori (Grafic 21).

Pe locul 2 din punct de vedere al ponderii în total servicii sociale se situează grupul vulnerabil al persoanelor vârstnice în cazul localităţilor urbane cu 10-30.000 locuitori

51

(38,3%) şi în localităţile urbane cu 30-60.000 locuitori (24,8%). În cazul localităţilor urbane cu 60-100.000 locuitori şi cu mai mult de100.000 locuitori pe locul 2 ca pondere în total servicii sociale se regăsesc cele aferente persoanelor cu dizabilităţi, cu ponderi de 16,9% şi respectiv 17,7% din total servicii sociale.

Grafic 15: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Urban 10-30.000 locuitori

52

Grafic 16: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de

servicii sociale existente aferente acestora – Urban 10-30.000 locuitori

În cazul localităţilor urbane cu mai mult de 30.000 locuitori, ponderea cu care grupul persoanelor vârstnice este identificat ca vulnerabil din punct de vedere socio-economic este superioară ponderii pe care serviciile sociale destinate acestui grup o deţin în totalul serviciilor sociale existente (Grafic 18, Grafic 20 şi Grafic 22).

53

Grafic 17: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Urban 30-60.000 locuitori

Grafic 18: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Urban 30-60.000 locuitori

54

Grafic 19: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Urban 60-100000 locuitori

Grafic 20: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Urban 60-100000 locuitori

55

Grafic 21: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Urban peste 100000 locuitori

Grafic 22: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Urban peste 100000 locuitori

56

3.4. Analiza datelor referitoare la serviciile sociale existente pe regiuni

În România, serviciile sociale sunt repartizate inegal pe regiuni de dezvoltare, ponderea celor 8 regiuni în total servicii sociale existente variind pe o plajă cuprinsă între 17,9% în cazul regiunii Centru, 17,3% în regiunea Nord-Vest şi 8,9% pentru regiunea Sud-Vest.

Comparativ cu cei 638 furnizori de servicii sociale existenţi în regiunea Centru şi respectiv 614 în regiunea Nord-Vest, în regiunea Sud-Vest erau localizaţi numai 316 furnizori (Graficul 23, Tabel 5).

Grafic 23: Repartizarea serviciilor sociale pe grupuri vulnerabile şi regiuni de dezvoltare

În regiunea Bucureşti – Ilfov, în medie, la o unitate administrativ teritorială (UAT) reveneau aproximativ 9 servicii sociale existente, comparativ cu 1,4-1,5 UAT în regiunile Centru şi Nord-Vest şi 1 UAT în regiunea Nord-Est, în timp ce în regiunile Sud-Muntenia şi Sud-Est 2 UAT-uri erau deservite de un serviciu social (Tabel 5).

57

Tabel 5: Repartizarea serviciilor sociale pe grupuri vulnerabile şi regiuni de dezvoltare

Centru Nord -Vest Vest Sud -

Vest Sud Sud-Est

Nord – Est

Bucureşti – Ilfov

Persoane vârstnice 222 187 89 40 53 73 89 51 Persoane adulte cu dizabilități 71 93 45 81 65 50 70 47

Tineri în dificultate 9 8 4 1 1 5 4 5 Copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare; mama şi copil

277 255 206 173 229 227 278 183

Persoanele fără adăpost 10 15 8 5 10 5 7 4 Persoane în situaţie de dependenţă 4 2 1 1 0 0 1 38

Persoane în risc de sărăcie 13 22 19 6 9 12 20 11

Alte grupuri vulnerabile 32 32 11 9 17 12 18 14

Total 638 614 383 316 384 384 487 353

Densitatea serviciilor sociale existente variază considerabil de la o regiune la alta şi în raport cu populaţia totală a fiecărei regiuni, pe o plajă cuprinsă între un maxim 8.469 locuitori în cazul regiunii Sud-Muntenia şi un minim de 4.195 locuitori în regiunea Centru (Tabel 6).

Tabel 6: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pe categorii de UAT

Populaţie totală UAT Servicii sociale

existente

Persoane /Servicii sociale

UAT /servicii sociale

Servicii sociale /UAT

Centru 2.634.337 414 638 4.129 0,6 1,5 Nord-Vest 2.826.625 446 614 4.604 0,7 1,4 Vest 2.013.548 323 383 5.257 0,8 1,2 Sud-Vest Oltenia 2.200.411 448 316 6.963 1,4 0,7 Sud-Muntenia 3.252.112 567 384 8469 1,5 0,7 Sud-Est 2.865.838 390 384 7.463 1,0 1,0 Nord-Est 3.932.740 552 487 8.075 1,1 0,9 Bucuresti-Ilfov 2.502.200 41 353 7.088 0,1 8,6 Total 22.227.811 3181 3559 6.254 0,9 1,1

58

În cele ce urmează, vom prezenta, în sinteză, la nivelul fiecăreia dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, principalele caracteristici ale serviciilor sociale existente şi corelaţia dintre acestea şi grupurile identificate ca vulnerabile din punct de vedere socio-economic.

În regiunea Centru, una dintre regiunile cu un nivel mediu de dezvoltare (în anul 2018 PIB/locuitor a fost de 7.998 euro, reprezentând aproximativ 93% din media la nivel naţional), un serviciu social revenea în medie la 1,5 UAT şi la aproximativ 4.129 locuitori.

Pe locul I, din punct de vedere al ponderii în serviciile sociale existente se regăseau cele aferente copiilor în familii, separaţi sau în risc de separare, mamei şi copilului (43,4% din total), urmate de serviciile pentru persoane vârstnice (34,8%) şi cele pentru persoane adulte cu dizabilităţi (11,1%) (Grafic 24).

Grafic 24 Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile –

Centru

Grupul identificat cu cea mai mare pondere ca fiind vulnerabil din punct de vedere socio-economic este cel al persoanelor cu risc de sărăcie (35,0%) (Grafic 25).

În contextul existenţei în această regiune a peste 518.919 persoane sărace, un furnizor de servicii pentru acest grup vulnerabil revenea, în medie, la 39.917 persoane (Tabel 8).

59

Tabel 8: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Centru

Grup vulnerabil Număr furnizori

Populaţia din grupul

vulnerabil

Pondere in total

populaţie (%)

Pop. din grup vulnerabil /serviciu

Persoane vârstnice (mai mult de 65 ani)

222 397.053 15,1 1.789

Persoane în risc de sărăcie 13 518.919 19,7 39.917 Persoane adulte cu dizabilităţi

71 80.119 3,0 1.128

Cei 222 de furnizori de servicii sociale pentru persoane vârstnice, deserveau aproximativ 397.053 persoane în vârstă de 65 ani şi peste (15,1% din total populaţie), revenind, în medie, aproximativ 1.789 persoane din acest segment la un furnizor şi cei 71 furnizori de servicii pentru persoane adulte cu dizabilităţi deserveau, în medie, fiecare aproximativ 1.128 persoane din acest grup vulnerabil.

Grafic 25 Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Centru

60

În regiunea Nord-Vest, cu un PIB/locuitor, în anul 2016, de 7.601 euro (88%din media la nivel naţional), un furnizor de servicii sociale deservea, în medie, aproximativ 4.604 locuitori şi 1,4 UAT.

Şi în această regiune, aproximativ 90% din furnizorii de servicii sociale sunt pentru grupurile vulnerabile copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (41,5%), pentru persoanele vârstnice (30,5%) şi persoanele adulte cu dizabilităţi (15,1%) (Grafic 26).

Grafic 26 Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile Nord –Vest

Grupul identificat cel mai frecvent ca cel mai vulnerabil grup din punct de vedere socio-economic în această regiune este cel al persoanelor în risc de sărăcie (40,8%), urmat de persoanelor vârstnice (26,2%) şi tinerii în dificultate (25,1%) (Grafic 27).

În cazul persoanelor vârstnice, care în această regiune deţineau, în anul 2016, 15% din populaţia totală, cei 187 de furnizori de servicii specifice acestui grup vulnerabil, deserveau în medie 2.270 persoane din această categorie (Tabel 7).

61

Tabel 7: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Nord –Vest


Populaţia din grupul vulnerabil

Pondere în total populaţie



187 424.448 15,0 2.270


22 522.257 18,5 23.739


93 100.678 3,6 1.083

Pentru persoanele adulte cu dizabilităţi, cei 93 furnizori existenţi, deserveau, în medie 1.083 persoane din acest grup vulnerabil.

Grafic 27 Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Nord –Vest

În regiunea Vest, cu un PIB/locuitor, în anul 2016, de 8.625 euro (aproximativ egal cu

media la nivel naţional), un furnizor de servicii sociale deservea, în medie, 1,2 UAT şi 5.257 locuitori.

În această regiune, mai mult de jumătate din totalul serviciilor sociale o deţin cele aferente copiilor în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (53,8% din total), urmate de serviciile sociale aferente persoanelor vârstnice (23,2%) şi persoanelor cu dizabilităţi (11,7%) (Grafic 28).

62


Vest

Grupurile identificate cel mai frecvent ca vulnerabile din punct de vedere socio-economic sunt cel al persoanelor vârstnice (45,2% din total), urmat de persoanele în risc de sărăcie (32,8%) şi copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (14,6% din total) (Grafic 29).

Ponderea populaţiei în vârstă de 65 ani şi peste în total populaţie din regiunea Vest era în anul 2016 de 15,3%, în medie, la un furnizor de servicii sociale specializate pentru acest vulnerabil revenind aproximativ 3.456vârstnici (Tabel 8).

În medie, un furnizor de servicii sociale pentru persoane adulte cu dizabilităţi deserveşte, în regiunea Vest, 1.472 persoane din acest grup vulnerabil, în timp ce la un furnizor de servicii sociale pentru persoane în risc de sărăcie reveneau aproximativ 18.067persoane sărace.

Tabel 8: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Vest

Grup vulnerabil Număr

furnizori


vulnerabil

Pondere în total populaţie (%)



89 307.561 15,3 3.456


19 343.269 17,0 18.067

Persoane adulte cu dizabilităţi 45 66.223 3,3 1.472

63

Grafic 29 Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Vest

Regiunea Sud-Vest înregistra în anul 2016 un PIB/locuitor de 7.076 euro, aproximativ 82% din media naţională. În această regiune, în medie, 3 UAT erau deservite de 2 furnizori de servicii sociale şi fiecărui furnizor îi reveneau în medie 6.963 locuitori.

O pondere importantă în structura serviciilor sociale existente o deţin cele aferente copiilor în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (54,7%), urmate de cele aferente persoanelor adulte cu dizabilităţi (25,6%) şi persoanelor vârstnice (12,7%) (Grafic 30).

64


Sud – Vest

Regiunea Sud-Vest înregistrează atât o pondere ridicată a persoanelor sărace în populaţia totală (26,5%), cât şi a persoanelor vârstnice (17,5%). Aceste categorii de populaţie au fost identificate cel mai frecvent cu risc de vulnerabilitate din punct de vedere socio-economic, respectiv în 42,0% din cazuri pentru persoanele vârstnice şi în 28,6% pentru persoanele în risc de sărăcie (Grafic 31).

În medie la un furnizor de servicii sociale pentru persoane vârstnice reveneau aproximativ 9.648 persoane din această categorie, în timp ce un furnizor de servicii sociale pentru persoane în risc de sărăcie deservea aproximativ 97.004 persoane (Tabel 9).

65

Tabel 9: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Sud – Vest






40 385.901 17,5 9.648


6 582.023 26,5 97.004


81 83.228 3,8 1.028

Grafic 31 Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Sud-Vest

Regiunea Sud-Muntenia înregistra în anul 2016 un PIB/locuitor de 7.045 euro,

aproximativ 82% din media naţională. În această regiune, în medie, reveneau 3 furnizori de servicii sociale la 2 UAT şi 8.469 locuitori.

O pondere importantă în structura serviciilor sociale existente o deţin cele aferente copiilor în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (59,6%), urmate de cele aferente persoanelor adulte cu dizabilităţi (16,9%) şi persoanelor vârstnice (13,8%) (Grafic 32).

66


Sud Muntenia

Şi regiunea Sud-Muntenia înregistrează atât o pondere ridicată a persoanelor sărace

în populaţia totală (22,7%), cât şi a persoanelor vârstnice (18,1%). Aceste categorii de populaţie au fost identificate cel mai frecvent cu risc de vulnerabilitate din punct de vedere socio-economic, respectiv în 37,9% din cazuri pentru persoanele vârstnice şi în 35,8% pentru persoanele în risc de sărăcie (Grafic 33).


În medie, un furnizor de servicii sociale pentru persoane adulte cu dizabilităţi deservea aproximativ 1.837 persoane din acest grup vulnerabil.

Tabel 10: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Sud Muntenia






53 587.724 18,1 11.089


9 737.234 22,7 81.915


65 119.410 3,7 1.837

67

Grafic 33 Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Sud Muntenia

În anul 2016, regiunea Sud-Est înregistra un PIB/locuitor de 7.584 euro, aproximativ 88% din media naţională. În această regiune, în medie, un furnizor de servicii sociale deservea o UAT şi 7.476 locuitori.

O pondere importantă în structura serviciilor sociale existente o deţin, şi în această regiune, cele aferente copiilor în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (59,1%), urmate de cele aferente persoanelor vârstnice (19,0%) şi persoanelor adulte cu dizabilităţi (13,0%) (Grafic 34).

68


Sud – Est

În raport cu populaţia totală, ponderea persoanelor sărace era, în anul 2016, de 21,7%, iar a persoanelor vârstnice de 15,7%. Aceste categorii de populaţie au fost identificate cel mai frecvent cu risc de vulnerabilitate din punct de vedere socio-economic, respectiv în 37,2% din cazuri pentru persoanele vârstnice şi în 31,0% pentru persoanele în risc de sărăcie (Grafic 35).



69

Tabel 11: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Sud – Est






73 450.900 15,7 6.177


12 620.645 21,7 51.720


50 86.703 3.0 1.734

Grafic 35 Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Sud – Est

În anul 2016, regiunea Nord-Est era cea mai săracă regiune din România, cu un PIB/locuitor de 5.191 euro, aproximativ 60% din media naţională. În această regiune, în medie, un furnizor de servicii sociale deservea o UAT şi 8.075 locuitori.

O pondere importantă în structura serviciilor sociale existente din regiunea Nord-Est o deţin cele aferente copiilor în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (57,1%), urmate de cele destinate persoanelor vârstnice (18,3%) şi persoanelor adulte cu dizabilităţi (14,4%) (Grafic 36).

70

Grafic 36: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile –

Nord – Est

În raport cu populaţia totală, ponderea persoanelor sărace era, în anul 2016, de 27,6%, iar a persoanelor vârstnice de 14,3%. Aceste categorii de populaţie au fost identificate cel mai frecvent cu risc de vulnerabilitate din punct de vedere socio-economic, respectiv în 37,2% din cazuri pentru persoanele vârstnice şi în 31,0% pentru persoanele în risc de sărăcie (Grafic 37).



Tabel 12: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Nord – Est



vulnerabil




89 562.912 14,3 6.325

Persoane în risc de sărăcie 20 1.084.484 27,6 54.224 Persoane adulte cu dizabilităţi

70 103.456 2,6 1.478

71

Grafic 37: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Nord – Est

În anul 2016, regiunea Bucureşti-Ilfov înregistra cel mai înalt nivel de dezvoltare din România, cu un PIB/locuitor de 20.391 euro, de 2,4 ori mai mare decât media naţională. În această regiune, în medie, la o UAT reveneau 9 furnizori de servicii sociale, care deserveau în medie fiecare 7.088 locuitori.

O pondere importantă în structura serviciilor sociale existente din regiunea Bucureşti – Ilfov o deţin cele aferente copiilor în familie, copii separaţi sau în risc de separare, mamă şi copil (51,8%), urmate de cele pentru persoane vârstnice (14,4%) şi persoane adulte cu dizabilităţi (13,3%) (Grafic 38).

72

Grafic 38: Structura serviciilor sociale existente pe grupuri vulnerabile – Bucureşti – Ilfov

În raport cu populaţia totală, ponderea persoanelor sărace era, în anul 2016, de 9,3%, iar a persoanelor vârstnice de 14,0%. Aceste categorii de populaţie au fost identificate cel mai frecvent cu risc de vulnerabilitate din punct de vedere socio-economic, respectiv în 43,5% din cazuri pentru persoanele în risc de sărăcie şi în 28,3% pentru persoanele vârstnice (Grafic 39).

În medie, la un furnizor de servicii sociale pentru persoane vârstnice reveneau aproximativ 6.868 persoane din această categorie, în timp ce un furnizor de servicii sociale pentru persoane în risc de sărăcie deservea aproximativ 21.196 persoane (Tabel 13).


Tabel 13: Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populaţia şi numărul de UAT-uri, pentru anumite categorii de grupuri vulnerabile – Bucureşti – Ilfov






51 350.287 14,0 6.868

Persoane în risc de sărăcie 11 233.152 9,3 21.196


47 67.297 2,7 1.432

73

Grafic 39: Ponderea grupurilor vulnerabile identificate şi ponderea categoriilor de servicii sociale existente aferente acestora – Bucureşti – Ilfov

În ceea ce priveşte repartizarea furnizorilor de servicii sociale pe regiuni şi regimul public sau privat al acestora, situaţia diferă pe regiuni.

În regiunile mai slab dezvoltate Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Sud-Est şi Nord-Est, numărul şi ponderea furnizorilor privaţi în total furnizori de servicii sociale sunt mult mai mici decât în celelalte regiuni. În medie, la un furnizor privat de servicii sociale reveneau în medie aproximativ 7 furnizori publici de servicii sociale în regiunea Sud-Vest Oltenia, 5 în regiunea Sud-Muntenia, 3 în regiunea Sud-Est şi 2 în regiunea Nord-Est, în timp ce, în regiunea Bucureşti Ilfov, numărul furnizorilor privaţi de servicii este aproape dublu faţă de cel al furnizorilor publici, iar în regiunile Centru, Nord-vest şi Vest raportul este de 1,3:1.

7. Analiza serviciilor sociale necesare pe categorii de localități

Analiza specificului serviciilor sociale necesare identificate la nivelul fiecărei loca-lități în corelație cu principalele caracteristici administrativ-teritoriale ale acestora a condus la definirea urmatoarelor categorii privind clasificarea localităților din România în funcție de mediul de rezidență și numărul de locuitori:

• 1 – Rural sub 3000 • 5 – Urban 10.001-30.000

• 2 – Rural 3001-6000 • 6 – Urban 30.001-60.000

• 3 – Rural peste 6000 • 7 – Urban 60.001-100.000

• 4 – Urban sub 10.000 • 8 – Urban peste 100.000

29%

30%

11%

8%

11%

4%2%

5%

Servicii sociale necesare pe categorii de localități

1 - Rural sub 3000

2 - Rural 3001-6000

3 - Rural peste 6000

4 - Urban sub 10.000

5 - Urban 10.001-30.000

6 - Urban 30.001-60.000

7 - Urban 60.001-100.000

8 - Urban peste 100.000

75

Evaluarea numărului total de servicii sociale necesare pentru acoperirea nevoilor grupurilor vulnerabile identificate la nivelul fiecărei categorii de localități reflectă o pondere majoritară a celor provenind din partea reprezentanților instituțiilor din mediul rural. Acestea reprezintă peste 70% din numărul total al serviciilor sociale necesare identificate la nivel național, din care 30% în cazul localităților din mediul rural cu un numar de locuitori între 3001 și 6000, 29% în cazul localităților din mediul rural cu mai puțin de 3000 de locuitori și respectiv 11% în cazul localităților din mediul rural cu mai mult de 6000 locuitori.

Astfel, în mediul rural, se concentrează un procent de 70% dintre serviciile sociale ce au fost identificate ca fiind necesare în cadrul cercetărilor efectuate, restul de doar 30% fiind alocate nevoilor grupurilor vulnerabile din orașe.

În acest sens, cercetarea cantitativă este validată și prin intermediul aplicării instrumentelor de tip calitativ, ale căror rezultate evidențiază nevoia mai acută de servicii sociale integrate în cadrul comunităților din mediul rural.

Categorie UAT Servicii sociale necesare

1 – Rural sub 3000 Număr 2466 % din Total 29,25%

2 – Rural 3001-6000 Număr 2545 % din Total 30,19%

3 – Rural peste 6000 Număr 924 % din Total 10,96%

4 – Urban sub 10.000 Număr 639 % din Total 7,58%

5 – Urban 10.001-30.000 Număr 926 % din Total 10,98%



8 – Urban peste 100.000 Număr 422 % din Total 5,01%

Total Număr 8430 % din Total 100,00%

În mediul urban, cele 2495 de identificări privind necesitatea de servicii sociale, ce reprezintă 30% din totalul de 8430 cuantificat la nivel național, au în componență 926 servicii sociale necesare în mediul urban cu 10.001-30.000 locuitori (11% din totalul național), 639 în orașele cu mai puțin de 10.000 locuitori (8%), 422 în cele cu peste 100.000 locuitori (5%), 335 în mediul urban cu 30.001-60.000 locuitori (4%) și 173 servicii identificate ca fiind necesare în cadrul orașelor cu 60.001-100.000 locuitori (2% din totalul național).

76

Tipologia serviciilor sociale necesare specifice categoriilor de localități

78

Analiza tipologiei serviciilor sociale necesare identificate în cadrul fiecăreia dintre cele opt categorii de localități subliniază concentrarea și impactul nevoilor înregistrate (în special în mediul rural), la nivelul a două grupuri vulnerabile: persoane vârstnice și copii.

Astfel, la nivel național, Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență, cu un procent de 36%, Centrele de zi pentru copii, cu un procent de aproape 22% și Centrele de zi pentru persoane vârstnice, cu 17%, reprezintă mai mult de 70% dintre serviciile sociale necesare identificate pe parcursul cercetării.

Cu o pondere între 2% și 3% din totalul național al serviciilor necesare, pot fi aduse în discuție și alte tipuri de servicii precum: Centre rezidentiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală, Servicii de asistență comunitară, Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități, Centre de zi pentru familie și copil, Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie, Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice. Restul tipurilor de servicii existente în România conform nomenclatorului serviciilor sociale sunt slab reprezentate, acestea fiind solicitate în procente mai mici de 1% la nivel național.

În ceea ce privește necesitatea de servicii sociale în cadrul localităților din mediul rural, se observă concentrarea pe nevoile persoanelor vârstnice și satisfacerea acestora prin

79

înființarea unor centre de zi la nivel local și/sau prin acordarea de servicii de îngrijire la domiciliu atât pentru persoanele vârstnice, cât și pentru persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență. De asemenea, o atenție deosebită trebuie acordată copiilor, prin înființarea de centrelor de zi dedicate acestora.

Dacă la nivelul categoriei localităților din mediul rural sub 3000 locuitori au fost identificate ca fiind necesare doar cele trei tipuri de servicii, specificate în paragraful anterior, în mediul rural cu 3001-6000 locuitori apare și nevoia câtorva Centre rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală, Centre de zi pentru familie și copil, și Servicii de asistență comunitară.

De asemenea, pe măsura creșterii numărului de locuitori, în cadrul localităților din mediul rural cu mai mult de 6000, tipurilor de servicii sociale necesare identificate la nivelul celorlalte două categorii de localități din mediul rural se adaugă Centrele de zi pentru persoane adulte cu dizabilități, Centrele rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice și Centrele de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adicții: droguri, alcool, alte substanțe toxice.

În mediul urban, solicitările reprezentanților localităților vizează mai multe tipuri de servicii. Se observă reducerea numărului de servicii necesare de un anumit tip și diversificarea tipurilor de servicii sociale necesare, în comparație cu localitățile din mediul rural, dar și pe măsura creșterii numărului de locuitori.

Astfel, la nivelul orașelor, apare necesitatea tuturor tipurilor de servicii sociale, însă cele mai reprezentative solicitări vizează Centrele de zi pentru copii, Centrele de zi pentru persoane vârstnice, Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență, dar și Centrele de zi pentru persoane adulte cu dizabilități, Centrele de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie și Serviciile de asistență comunitară.

80

Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 1 – Rural sub 3000

10%

59%

31%

Servicii sociale necesare în localitățile din mediul rural cu mai puțin de 3000 de

locuitori

12 – Centre de zi pentru persoanele varstnice

Atât în localitățile din mediul rural cu mai puțin de 3000 de locuitori, cât și în cele cu un numar de locuitori între 3001 și 6000, au fost identificate nevoi deosebite, solicitările înregistrate din partea reprezentanților acestor localități fiind numeroase și reprezentative în ponderea totală a serviciilor sociale necesare la nivel național.

Grupurile vulnerabile asupra cărora ar trebui să se concentreze eforturile privind suplimentarea ofertei de servicii sociale în vederea acoperirii nevoilor existente sunt copiii și persoanele vârstnice.

În cadrul localităților din categoria 1 – Rural sub 3000, prin aplicarea instrumentelor de cercetare, au fost identificate trei categorii de servicii sociale necesare, mai mult de jumătate dintre acestea fiind Servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență.

Dintre cele 2466 de servicii sociale necesare la nivelul localităților din această categorie, 755 sunt reprezentate de solicitările privind acoperirea nevoilor copiilor din comunitate prin deschiderea unor Centre de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți.

81

Cea de-a treia categorie de servicii sociale asupra căreia ar trebui sa se concentreze eforturile la nivelul acestui tip de UAT subliniază, încă o dată, nevoile persoanelor vârstnice și importanța înființării unor centre de zi pentru acestea.

Categorie UAT

Tip serviciu social necesar

Total

12 – Centre de zi

pentru persoanele vârstnice

13 – Servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane

vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență

16 – Centre de zi pentru copii: copii

în familie, copii separați sau în risc

de separare de părinți

Alte tipuri de servicii sociale

necesare

din care % în categoria UAT

10,38%

59,00%

30,62%

-

100,00%

Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 2 – Rural 3001-6000

2%

28%

42%

0%

23%

3% 2%

0%

Servicii sociale necesare în localitățile din mediul rural cu 3001-6000 locuitori

1 - Centre rezidentiale de ingrijiresi asistenta medico-sociala pentrupersoane varstnice, bolnavi croniciin faza terminala


13 - Servicii de ingrijire la domiciliupentru persoane varstnice,persoane cu dizabilitati, persoaneaflate in situatie de dependenta

15 - Centre de zi pentru persoaneadulte cu dizabilitati

16 - Centre de zi pentru copii: copiiin familie, copii separati sau in riscde separare de parinti

82

În cadrul localităților din categoria 2 – Rural 3001-6000, se păstrează importanța acordată nevoilor persoanelor vârstnice, cel mai întâlnit serviciu social necesar fiind cel de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență, în proporție de 41,49% din totalul serviciilor necesare la nivelul categoriei, urmat de Centrele de zi dedicate acestui grup vulnerabil, nevoie evaluată la 28,17% din total. Urmează, cu un procent de 23,26%, Centrele de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți.

Celor trei tipuri majoritare de servicii sociale prezentate le sunt adăugate, într-o proporție mult mai mică, necesitatea pentru Centrele de zi pentru familie și copil (2,44%), Centrele rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (2,4%), Serviciile de asistență comunitară (2,2%) și Centrele rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (0,04%).

Categorie UAT


Total

1 – Centre rezidențiale de îngrijire și asistență

medico-socială pentru

persoane vârstnice, bolnavi

cronici în faza

terminală

12 – Centre de zi pentru

persoanele vârstnice

13 – Servicii de îngrijire la domiciliu

pentru persoane vârstnice,

persoane cu dizabilități,

persoane aflate în

situație de dependență

16 – Centre de zi

pentru copii: copii în familie,

copii separați

sau în risc de

separare de părinți

17 – Centre de zi

pentru familie și copil

26 – Servicii de asistență

comunitară



2 – Rural 3001-6000

Număr 61 717 1056 592 62 56 1 2545 din care % în categoria UAT

2,40%

28,17%

41,49%

23,26%

2,44%

2,20%

0,04%

100,00%

% din Total

0,72% 8,51% 12,53% 7,02% 0,74% 0,66% 0,01% 30,19%

Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 3 – Rural peste 6000

9%

23%

29%

3%

22%

2% 6%6%

0%

Servicii sociale necesare în localitățile din mediul rural cu mai mult de 6000 de locuitori

1 - Centre rezidentiale de ingrijire siasistenta medico-sociala pentrupersoane varstnice, bolnavi cronici infaza terminala


13 - Servicii de ingrijire la domiciliupentru persoane varstnice, persoane cudizabilitati, persoane aflate in situatiede dependenta

15 - Centre de zi pentru persoane adultecu dizabilitati

16 - Centre de zi pentru copii: copii infamilie, copii separati sau in risc deseparare de parinti

17 – Centre de zi pentru familie si copil

În cadrul localităților din categoria 3 – Rural peste 6000, cele mai solicitate tipuri de servicii sociale, asupra cărora s-a observat că este necesar să se intervină în scopul satisfacerii nevoilor grupurilor vulnerabile în cauză, sunt Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență, Centrele de zi pentru persoanele vârstnice și Centrele de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți. Acestea reprezintă 29,44%, 22,94% și, respectiv, 21,97% din totalul serviciilor sociale necesare în localitățile din mediul rural a căror populație depășește 6000 de locuitori.

De asemenea, în localitățile încadrate în această categorie, pe parcursul perioadei de cercetare, au mai fost identificate nevoi privind înființarea de Centre rezidentiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (8,98%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (5,52%), Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități (2,92%), Centre de zi pentru familie și copil (2,27%), dar și acordarea de Servicii de asistență comunitară (5,74%).

Categorie UAT


Total

1 – Centre rezi-

dențiale de în-

grijire și asistență medico-socială pentru

persoane vârstnice, bolnavi

cronici în faza

terminală

12 – Centre de zi

pentru persoa-

nele vârstnice

13 – Servicii

de îngrijire

la domiciliu

pentru persoane vârstnice, persoane cu diza-bilități,

persoane aflate în situație

de depen-dență

15 – Centre de zi pentru persoane adulte cu

dizabilități

16 – Centre de zi

pentru copii:

copii în familie,

copii separați sau în risc de

separare de

părinți

17 – Centre de zi

pentru familie și copil

26 – Servicii de asistență

comunitară



Alte tipuri

de servicii sociale

necesare

3 – Rural peste 6000

Nu-măr

83 212 272 27 203 21 53 51 2 924

din care % în cate-goria UAT

8,98%

22,94%

29,44%

2,92%

21,97%

2,27%

5,74%

5,52%

0,22%

100,00%

% din Total

0,98% 2,51% 3,23% 0,32% 2,41% 0,25% 0,63% 0,60% 0,02% 10,96%

Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 4 – Urban sub 10.000

6%

14%

14%

8%

13%6%2%

3%

10%

5%

6%

3%2%

3%5%

Servicii sociale necesare în localitățile din mediul urban cu mai puțin de 10000 de locuitori



13 - Servicii de ingrijire la domiciliupentru persoane varstnice, persoane cudizabilitati, persoane aflate in situatie dedependenta




21 – Centre de zi pentru persoanele fara adapost

23 - Centre de zi pentru asistenta sisuport pentru alte persoane aflate innevoie

În cadrul localităților din categoria 4 – Urban sub 10.000 se poate observa creșterea gradului de diversitate a tipurilor de servicii necesare și reducerea reprezentativității accentuate a categoriilor. Dacă în mediul rural au fost observate tipuri reprezentative, cu o pondere mare în totalul serviciilor necesare din cadrul categoriei respective, în ceea ce privește orașele, pe măsura creșterii numărului de locuitori se constată suplimentarea

86

tipurilor de servicii, până la includerea în lista necesarului a majorității categoriilor de servicii sociale existente în nomenclatorul specific acestora.

Astfel, în cadrul orașelor cu mai puțin de 10000 de locuitori, se păstrează solicitările privind necesitatea de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, Centrele de zi pentru persoanele vârstnice și Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență având cea mai mare pondere în numărul total de servicii necesare din categorie (13,93% și 13,77%).

O importanță deosebită trebuie acordată la nivelul acestei categorii și necesarului de Centre de zi pentru copii: copii in familie, copii separati sau in risc de separare de parinți (12,83%), și de Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie (10,49%).

De asemenea, au mai fost identificate servicii necesare sub forma Centrelor de zi pentru persoane adulte cu dizabilități (8,29%), Centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (6,26%), Centrelor de zi pentru familie și copil (5,79%), Centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (5,63%), Serviciilor de asistență comunitară (5,01%).

Cu ponderi între 2% și 5% fiecare, s-a identificat necesarul de servicii sociale de tipul Centre de zi pentru persoanele fără adăpost, Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în nevoie, Centre rezidențiale pentru persoanele adulte cu dizabilități, Centre rezidențiale pentru copii în sistemul de protecție specială, Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil.

Categoria Alte tipuri de servicii sociale necesare cuprinde clasele ale căror ponderi au fost considerate nesemnificative în analiză.

1 - Centre rezidential

e de ingrijire si asistenta medico-sociala pentru

persoane varstnice, bolnavi

cronici in faza

terminala


persoanele varstnice

13 - Servicii de ingrijire la domiciliu

pentru persoane varstnice, persoane

cu dizabilitati, persoane aflate in

situatie de dependent

a

15 - Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilitati

16 - Centre de zi pentru

copii: copii in familie,

copii separati

sau in risc de

separare de parin?i

17 – Centre de zi pentru familie si

copil


persoanele fara

adapost


asisten?a ?i suport

pentru alte persoane aflate in nevoie

25 - Centre de preparare

si distribuire a hranei pentru

persoane in risc de saracie

26 - Servicii de asistenta comunitar

a


e de ingrijire si asistenta

pentru persoanele varstnice

4 - Centre rezidentiale pentru

persoanele adulte

cu dizabilitati

5 - Centre rezidentiale pentru copii in

sistemul de

protectie speciala



pentru mama si

copil


necesareCount 36 89 88 53 82 37 13 16 67 32 40 20 15 21 30 639% within Categorie UAT

5.63% 13.93% 13.77% 8.29% 12.83% 5.79% 2.03% 2.50% 10.49% 5.01% 6.26% 3.13% 2.35% 3.29% 4.69% 100.00%

% of Total 0.43% 1.06% 1.04% 0.63% 0.97% 0.44% 0.15% 0.19% 0.79% 0.38% 0.47% 0.24% 0.18% 0.25% 0.36% 7.58%

4 - Urban sub 10.000

Categorie UAT


Total

Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 5 – Urban 10.001-30.000

5%

11%

11%

8%

11%

5%3%3%

3%

8%

7%

6%

3%

2% 3%

2% 7%

Servicii sociale necesare în localitățile din mediul urban cu 10001-30000 locuitori



13 - Servicii de ingrijire la domiciliupentru persoane varstnice, persoane cudizabilitati, persoane aflate in situatie dedependenta




18 - Centre de zi victimele violentei infamilie si agresori

21 – Centre de zi pentru persoanele fara adapost

În cadrul localităților din categoria 5 – Urban 10.001-30.000 au fost identificate nevoi ale grupurilor vulnerabile ce implică dezvoltarea de structuri sociale pentru 22 dintre tipurile existente conform nomenclatorului serviciilor sociale.

Astfel, Centrele de zi pentru persoanele vârstnice, Centrele de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți și Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență își păstrează prioritatea și în cadrul acestei categorii de UAT, cu ponderi de 11,45%, 11,23% și respectiv 10,58% din totalul serviciilor necesare.

Cu o frecvență de apariție mai redusă în rândul necesarului de servicii sociale din orașele analizate, între 5% și 10%, observăm următoarele tipuri: Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități (7,88%), Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie (7,67%), Servicii de asistență comunitară (7,34%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (6,26%) și Centre de zi pentru familie și copil (5,08%).

Deși cu ponderi între doar 2% și 5%, necesarul de servicii sociale la nivelul acestei categorii cuprinde și Centre rezidentiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (4,97%), Centre de zi pentru victimele violenței în familie și agresori (3,46%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil (3,46%), Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în nevoie (3,24%), Centre rezidențiale pentru persoanele adulte cu dizabilități (3,24%), Centre de zi pentru persoanele fără adăpost (2,59%), Centre rezidențiale pentru copii în sistemul de protecție specială (2,27%) și Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele fără adăpost (2,27%).





cronici in faza

terminala







a




copii separati

sau in risc de

separare de parin?i


copil

18 - Centre de

zi victimele

violentei in familie si agresori


persoanele fara

adapost


asisten?a ?i suport






a





persoanele adulte

cu dizabilitati


sistemul de

protectie speciala



pentru mama si

copil



pentru persoanel

e fara adapost


necesareCount 46 106 98 73 104 47 32 24 30 71 68 58 30 21 32 21 65 926% within Categorie UAT

4.97% 11.45% 10.58% 7.88% 11.23% 5.08% 3.46% 2.59% 3.24% 7.67% 7.34% 6.26% 3.24% 2.27% 3.46% 2.27% 7.02% 100.00%

% of Total 0.55% 1.26% 1.16% 0.87% 1.23% 0.56% 0.38% 0.28% 0.36% 0.84% 0.81% 0.69% 0.36% 0.25% 0.38% 0.25% 0.77% 10.98%

5 - Urban 10.001-30.000

Categorie UAT


Total

89


5%

9%

9%

8%

10%

6%5%3%

5%2%

5%

6%

5%

5%

3%

2%

3%3%

7%


1 - Centre rezidentiale de ingrijire siasistenta medico-sociala pentru persoanevarstnice, bolnavi cronici in faza terminala


13 - Servicii de ingrijire la domiciliu pentrupersoane varstnice, persoane cu dizabilitati,persoane aflate in situatie de dependenta

15 - Centre de zi pentru persoane adulte cudizabilitati

16 - Centre de zi pentru copii: copii infamilie, copii separati sau in risc de separarede parinti



19 – Centre de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adictii: droguri, alcool, alte substante toxice etc

În cadrul localităților din categoria 6 – Urban 30.001-60.000, pe parcursul derulării activităților de cercetare, au fost identificate servicii sociale necesare aparținând tuturor tipurilor.

Astfel, cele mai frecvente solicitări privind nevoia de servicii sociale evidențiate în cadrul orașelor din această categorie sunt pentru Centre de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți, Centre de zi pentru persoanele vârstnice, Servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență și Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități, cu ponderi de 9,85%, 9,25%, 8,66% și respectiv 8,06%.

90

Urmează, în ordinea reprezentativității necesității de înființare a acestora în localitățile analizate, Serviciile de asistență comunitară (5,97%), Centrele de zi pentru familie și copil (5,67%), Centrele de zi pentru victimele violenței în familie și agresori (5,07%), Centrele de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie (5,07%), Centrele rezidențiale pentru persoanele adulte cu dizabilități (5,07%), Centrele rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (4,78%), Centrele de zi pentru persoanele fără adapost (4,78%) și Centrele rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (4,78%).

Deși cu ponderi între doar 2% și 4%, necesarul de servicii sociale la nivelul acestei categorii cuprinde și Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil (3,28%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru victimele violenței (3,28%), Centre de zi pentru persoane toxico-dependente și pentru persoane cu diferite adicții: droguri, alcool, alte substanțe toxice (2,69%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele fără adăpost (2,69%), Centre rezidențiale pentru tineri aflați în dificultate (2,39%) și Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în nevoie (2,09%).





cronici in faza

terminala







a




copii separati

sau in risc de

separare de parin?i


copil

18 - Centre de

zi victimele


19 – Centre de zi pentru persoane

toxico-dependent

e pentru persoane cu diferite

adic?ii: droguri,

alcool, alte substan?e toxice etc


persoanele fara

adapost


asisten?a ?i suport






a





persoanele adulte

cu dizabilitati



pentru mama si

copil


tineri aflati in

dificultate



pentru victimele violentei



pentru persoanel

e fara adapost

Alte tipuri de servicii

sociale necesare

Count 16 31 29 27 33 19 17 9 16 7 17 20 16 17 11 8 11 9 22 335% within Categorie UAT

4.78% 9.25% 8.66% 8.06% 9.85% 5.67% 5.07% 2.69% 4.78% 2.09% 5.07% 5.97% 4.78% 5.07% 3.28% 2.39% 3.28% 2.69% 6.57% 100.00%

% of Total 0.19% 0.37% 0.34% 0.32% 0.39% 0.23% 0.20% 0.11% 0.19% 0.08% 0.20% 0.24% 0.19% 0.20% 0.13% 0.09% 0.13% 0.11% 0.26% 3.97%

6 - Urban 30.001-60.000

Categorie UAT


Total


5%

9%

8%

8%

9%

4%4%

5%5%2%

2%

3%

3%

6%

4%

4%

5%

2%2%

3%6%


1 - Centre rezidentiale de ingrijire siasistenta medico-sociala pentru persoanevarstnice, bolnavi cronici in faza terminala


13 - Servicii de ingrijire la domiciliu pentrupersoane varstnice, persoane cu dizabilitati,persoane aflate in situatie de dependenta

15 - Centre de zi pentru persoane adulte cudizabilitati

16 - Centre de zi pentru copii: copii infamilie, copii separati sau in risc de separarede parinti



19 – Centre de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adictii: droguri, alcool, alte substante toxice etc

În cadrul localităților din categoria 7 – Urban 60.001-100.000, pe parcursul derulării activităților de cercetare, au fost identificate servicii sociale necesare aparținând tuturor tipurilor.

Astfel, cele mai frecvente solicitări privind nevoia de servicii sociale evidențiate în cadrul orașelor din această categorie sunt pentru Centre de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți, Centre de zi pentru persoanele vârstnice, Servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități,

92

persoane aflate în situație de dependență și Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități, cu ponderi de 9,25%, 8,67%, 8,09% și respectiv 8,09%.

Urmează, în ordinea reprezentativității necesității de înființare a acestora în localitățile analizate, Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie (5,78%), Centre de zi pentru persoane toxico-dependente și pentru persoane cu diferite adicții: droguri, alcool, alte substanțe toxice (5,2%), Centre rezidențiale de recuperarea/reabilitare pentru persoane cu diferite adicții (dependente) (5,2%), Centre rezidentiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (4,62%), Centre rezidențiale pentru persoanele adulte cu dizabilități (4,62%) și Centre de zi pentru familie și copil, Centre de zi pentru victimele violenței în familie și agresori, Servicii de asistență comunitară, Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (4,05% fiecare).

Deși cu ponderi între doar 2% și 4%, necesarul de servicii sociale la nivelul acestei categorii cuprinde și Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în nevoie (3,47%), Servicii de intervenție în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicții, victime ale violenței în familiei, victime ale dezastrelor naturale (2,89%), Centre rezidențiale pentru tineri aflați în dificultate (2,89%), Centre de zi pentru victimele traficului de persoane, Centre de zi pentru persoanele fără adăpost, Centre rezidențiale pentru copii în sistemul de protecție specială, Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil (2,31% fiecare).





cronici in faza

terminala







a




copii separati

sau in risc de

separare de parin?i


copil

18 - Centre de

zi victimele



toxico-dependent


adic?ii: droguri,



e de recuperarea/reabilitare pentru persoane cu diferite

adictii (depende

nte)

20 – Centre de zi pentru victimele traficului

de persoane


persoanele fara

adapost


asisten?a ?i suport


24 - Servicii de interventie in strada

pentru persoane

fara adapost, persoane cu diferite

adic?ii, victime ale violen?ei

in familiei, victime ale dezastrelor naturale

etc





a





persoanele adulte

cu dizabilitati


sistemul de

protectie speciala



pentru mama si

copil


tineri aflati in

dificultate


sociale necesare

Count 8 15 14 14 16 7 7 9 9 4 4 6 5 10 7 7 8 4 4 5 10 173% within Categorie UAT

4.62% 8.67% 8.09% 8.09% 9.25% 4.05% 4.05% 5.20% 5.20% 2.31% 2.31% 3.47% 2.89% 5.78% 4.05% 4.05% 4.62% 2.31% 2.31% 2.89% 5.78% 100.00%

% of Total 0.09% 0.18% 0.17% 0.17% 0.19% 0.08% 0.08% 0.11% 0.11% 0.05% 0.05% 0.07% 0.06% 0.12% 0.08% 0.08% 0.09% 0.05% 0.05% 0.06% 0.12% 2.05%

7 - Urban 60.001-100.000

Categorie UAT


Total

Analiza detaliată a serviciilor sociale necesare identificate în cadrul localităților din categoria 8 – Urban peste 100.000

4%6%

6%

7%

7%

6%

6%

7%4%3%5%

4%

4%

6%

3%

4%

3%

3% 4%4%

6%

Servicii sociale necesare în localitățile din mediul urban cu mai mult de 100000 de

locuitori

1 - Centre rezidentiale de ingrijiresi asistenta medico-sociala pentrupersoane varstnice, bolnavi croniciin faza terminala


13 - Servicii de ingrijire la domiciliupentru persoane varstnice,persoane cu dizabilitati, persoaneaflate in situatie de dependenta

15 - Centre de zi pentru persoaneadulte cu dizabilitati

16 - Centre de zi pentru copii: copiiin familie, copii separati sau in riscde separare de parinti


În cadrul localităților din categoria 8 – Urban peste 100.000, pe parcursul derulării activităților de cercetare, au fost identificate servicii sociale necesare aparținând tuturor tipurilor.

Astfel, în cadrul orașelor din această categorie frecvențele solicitărilor privind nevoia de servicii sociale arată un grad ridicat de omogenitate a datelor prin variația redusă a acestora în jurul mediei.

94

În ordinea reprezentativității necesității de înființare a acestora în localitățile analizate, s-au identificat următoarele tipuri de servicii sociale necesare: Centre de zi pentru copii: copii în familie, copii separați sau în risc de separare de părinți (7,11%), Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități (6,64%), Centre de zi pentru persoane toxico-dependente și pentru persoane cu diferite adicții: droguri, alcool, alte substanțe toxice (6,64%), Centre de zi pentru familie și copil (6,4%), Centre de zi pentru persoanele vârstnice (6,16%), Centre de zi pentru victimele violenței în familie și agresori (5,92%), Servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență (5,69%), Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie (5,69%), Centre de zi pentru persoanele fără adăpost (5,45%), Centre rezidențiale de recuperarea/reabilitare pentru persoane cu diferite adicții (dependente) (4,27%), Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în nevoie (4,03%), Centre rezidențiale pentru persoanele adulte cu dizabilități (4,03%).

Deși cu ponderi între doar 2% și 4%, necesarul de servicii sociale la nivelul acestei categorii cuprinde și Centre rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală (3,79%), Servicii de intervenție în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicții, victime ale violenței în familie, victime ale dezastrelor naturale (3,79%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele fără adăpost (3,79%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru victimele violenței (3,55%), Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele vârstnice (3,08%), Centre de zi pentru victimele traficului de persoane (2,61%), Centre rezidentiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil (2,61%), Centre rezidențiale pentru tineri aflati în dificultate (2,61%).





cronici in faza

terminala







a




copii separati

sau in risc de

separare de parin?i


copil

18 - Centre de

zi victimele



toxico-dependent


adic?ii: droguri,



e de recuperarea/reabilitare pentru persoane cu diferite

adictii (depende

nte)

20 – Centre de zi pentru victimele traficului

de persoane


persoanele fara

adapost


asisten?a ?i suport


24 - Servicii de interventie in strada

pentru persoane

fara adapost, persoane cu diferite

adic?ii, victime ale violen?ei

in familiei, victime ale dezastrelor naturale

etc








persoanele adulte

cu dizabilitati



pentru mama si

copil


tineri aflati in

dificultate



pentru victimele violentei



pentru persoanel

e fara adapost


sociale necesare

Count 16 26 24 28 30 27 25 28 18 11 23 17 16 24 13 17 11 11 15 16 26 422% within Categorie UAT

3.79% 6.16% 5.69% 6.64% 7.11% 6.40% 5.92% 6.64% 4.27% 2.61% 5.45% 4.03% 3.79% 5.69% 3.08% 4.03% 2.61% 2.61% 3.55% 3.79% 6.16% 100.00%

% of Total 0.19% 0.31% 0.28% 0.33% 0.36% 0.32% 0.30% 0.33% 0.21% 0.13% 0.27% 0.20% 0.19% 0.28% 0.15% 0.20% 0.13% 0.13% 0.18% 0.19% 0.31% 5.01%

8 - Urban peste 100.000

Categorie UAT


Total

8. Servicii sociale necesare pe grupuri vulnerabile

Servicii necesare pe tipuri de grupuri vulnerabile

La nivel național, nevoia totală identificată este de 8430 de centre care pot oferi diferite tipuri de servicii sociale. În conformitate cu identificarea grupurilor vulnerabile prezentată mai sus, în care ponderea majoritară între persoanele vulnerabile o ocupă persoanele vârstnice (34,18%), cel mai ridicat procent, de 58,6% din totalul centrelor de servicii sociale necesare sunt centrele adresate persoanelor vârstnice.

În raport cu procentul persoanelor vârstnice identificat ca grup vulnerabil, nevoia de centre pentru acest tip de persoane este percepută ca fiind mai mare, în totalul serviciilor necesare, probabil printr-o vizibilitate ridicată a persoanelor vârstnice ca grup vulnerabil în comunitate. Dintre serviciile pentru vârstnici, cel mai mare număr de servicii necesare este cel de Servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate in situație de dependență (3036 centre), urmate de Centrele de zi pentru vârstnici (1452).

Necesarul de centre la nivel național pentru vârstnici Frecvențe absolute Procent %

1 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta medico-sociala pentru persoane varstnice, bolnavi cronici in faza terminala

266 3,2

12 – Centre de zi pentru persoanele varstnice 1452 17,2 13 – Servicii de ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice, persoane cu dizabilitati, persoane aflate in situatie de dependenta

3036 36,0

3 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru persoanele varstnice

186 2,2

Total centre la nivel național pentru vârstnici 4940 58,6 Total centre la nivel național 8430 100,0

Necesarul de centre la nivel național pentru persoane în risc de sărăcie este de 687 centre, adică 8,14% în totalul serviciilor necesare, în timp ce grupul persoanelor în risc de sărăcie este de 34,9% în total persoane vulnerabile. Serviciile țintite strict pe persoane în risc de sărăcie sau sărăcie sunt subreprezentate în percepția autorităților.

96

Așa cum arată o parte din datele calitative, complementare obținute în câteva dintre comunitățile vizitate, prin intervievarea autorităților și ONG-urilor locale, am întâlnit cazuri în care evaluările privind nevoia de servicii pot fi distorsionate de atitudinea personalului cu atribuții în asistență socială cu privire la diversele categorii de populație. Astfel, într-una din localitățile rurale vizitate, cu o pondere însemnată a populație romă și cu pondere ridicată de minori afectați de sărăcie și de lipsa de servicii, principala direcție de acțiune identificată de către autoritățile intervievate a vizat necesitatea realizării de investiții în servicii pentru bătrâni, ignorând problematica sărăciei.

Frecvențe absolute Procent%

21 – Centre de zi pentru persoanele fara adapost 80 0,9

23 – Centre de zi pentru asistenta si suport pentru alte persoane aflate in nevoie

76 0,9

24 – Servicii de interventie in strada pentru persoane fara adapost, persoane cu diferite adictii, victime ale violentei in familiei, victime ale dezastrelor naturale etc

42 0,5

25 – Centre de preparare si distribuire a hranei pentru persoane in risc de saracie

190 2,3

26 – Servicii de asistenta comunitara 244 2,9 9 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru persoanele fara adapost

53 0,6

Număr necesar de centre la nivel național pentru persoane aflate în sărăcie.

687 8,1

Total centre 8430 100,0

În continuare, centrarea sistemului privind estimarea nevoilor sale se face prin marca lui tradițională, semnalarea necesarului de servicii pentru copii fiind o componentă importantă. Nevoia de servicii pentru copii în familie, copii separați și cu risc de separare este estimată la nivel național la 25,6% din nevoia totală de servicii, în condițiile în care acest grup vulnerabil este estimat la 15,7% în totalul persoanelor vulnerabile.

97

Frecvențe absolute

Procent %

16 – Centre de zi pentru copii: copii in familie, copii separati sau in risc de separare de parinti

1815 21,5

17 – Centre de zi pentru familie si copil 220 2,6 5 – Centre rezidentiale pentru copii in sistemul de protectie speciala

49 0,6

6 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru mama si copil

79 0,9

Total centre necesare la nivel național pentru copiii în familie, separați sau în risc de abandon

2162 25,6

Total centre necesare la nivel național 8430 100,0

Centrele rezidențiale pentru tineri aflați în dificultate se estimează la doar 0,6% din total servicii necesare, cu o subestimare a necesității în plan local, în condițiile în care procentul acestui grup vulnerabil în totalul celor vulnerabil este de 9,76%. Tot la servicii pentru categoria tinerilor vulnerabili ar putea intra Centrele de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adicții: droguri, alcool, alte substanțe toxice, tot cu 0,9% în total servicii necesare. Putem spune că nevoia de servicii adresate grupurilor de tineri în risc/dificultate, mai ales tineri care nu sunt cuprinși nici în sistemul de educație, nu sunt încadrați nici pe piața muncii este subestimată în comunități, vizibilitatea socială a acestora fiind redusă.

Pe medii de rezidență, numărul serviciilor apreciate ca necesare în mediul rural este dublu (5933 servicii), față de de urban (2497 servicii necesare), în condițiile în care populația României este de 43,6 % în rural și 56,4% (urban) (INS, 2015). Nevoia dublă de servicii din rural arată acoperirea deficitară din acest mediu de rezidență cu servicii sociale. În mediul rural, serviciile publice au fost predominante și suplimentarea acoperirii nevoii prin serviciile oferite de mediul ONG mică, deficitul de acoperit a rămas mare.

Majoritatea serviciilor necesare sunt adresate bătrânilor mai ales în mediul rural (2782 de Servicii necesare, de îngrijire la domiciliu adresate bătrânilor necesare în mediul rural și doar 254 în urban). De asemenea, nevoia de Centre de zi pentru copii: copii in familie, copii separati sau in risc de separare de parinti este mult mai mare în rural (1549) față de 266 câte sunt apreciate ca necesare în urban.

Unele tipuri de centre sunt complet invizibile ca necesar în mediul rural ca Centrele de zi pentru victimele violenței in familie, sau Centrele de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adictii: droguri, alcool, alte substante toxice, deși conform statisticilor în mediul rural, numărul persoanelor care consumă alcool, comit acte volența în familie în urma consumului de alcool este ridicat.

98

Tipuri de servicii necesare pe mediu de rezidență. Total urban rural

1 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta medico-sociala pentru persoane varstnice, bolnavi cronici in faza terminala

266 122 144

10 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru victimele traficului de persoane

13 13 0

12 – Centre de zi pentru persoanele varstnice 1452 268 1184

13 – Servicii de ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice, persoane cu dizabilitati, persoane aflate in situatie de dependenta

3036 254 2782

15 – Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilitati 222 195 27 16 – Centre de zi pentru copii: copii in familie, copii separati sau in risc de separare de parinti

1815 266 1549

17 – Centre de zi pentru familie si copil 220 137 83 18 – Centre de zi victimele violentei in familie si agresori 81 81 0 19 – Centre de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adictii: droguri, alcool, alte substante toxice etc

72 71 1

2 – Centre rezidentiale de recuperarea/reabilitare pentru persoane cu diferite adictii (dependente)

31 31 0

20 – Centre de zi pentru victimele traficului de persoane 18 18 0

21 – Centre de zi pentru persoanele fara adapost 80 80 0 22 – Centre de primire pentru solicitantii de azil 18 18 0 23 – Centre de zi pentru asistenta si suport pentru alte persoane aflate in nevoie

76 76 0

24 – Servicii de interventie in strada pentru persoane fara adapost, persoane cu diferite adictii, victime ale violentei in familiei, victime ale dezastrelor naturale etc

42 42 0

25 – Centre de preparare si distribuire a hranei pentru persoane in risc de saracie

190 189 1

26 – Servicii de asistenta comunitara 244 135 109

3 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru persoanele varstnice

186 134 52

4 – Centre rezidentiale pentru persoanele adulte cu dizabilitati 92 92 0

5 – Centre rezidentiale pentru copii in sistemul de protectie speciala 49 49 0

6 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru mama si copil 79 78 1

7 – Centre rezidentiale pentru tineri aflati in dificultate 44 44 0

8 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru victimele violentei

51 51 0

9 – Centre rezidentiale de ingrijire si asistenta pentru persoanele fara adapost

53 53 0

Total 8430 2497 5933

9. Serviciile necesare şi personalul aferent acestora

Serviciile estimate ca fiind necesare pentru acoperirea nevoilor grupurilor vulne-rabile sunt în număr de 8430 la nivel naţional. Pentru fiecare din aceste servicii este nevoie de personal specializat care să contribuie la furnizarea la standardele de calitate instituţionalizate. Diversitatea serviciilor presupune şi implicarea unor tipuri diferite de specialişti. Specialiştii cu sarcini în furnizarea serviciilor sociale sunt fie, cu studii superioare fie, cu studii medii. În continuare vom prezenta necesarul de specialiştii pentru cele 8430 de servicii considerate a completa serviciile existente.

1. Persoane cu studii superioare

Toate serviciile sociale necesare au nevoie de personal cu studii superioare. Pentru acoperirea celor cele 8430 de servicii necesare s-a estimat un total de 22.644 de specialişti. Dintre furnizori, majoritatea (3153 furnizori) au nevoie de o persoană cu studii superioare pentru a-și desfășura activitățile. 1545 furnizori au nevoie de două persoane cu studii supe-rioare, în timp ce 2035 de furnizori au nevoie de trei persoane cu studii superioare angajate.

Restul furnizorilor are nevoie de un număr mai mare de 3 specialişti cu studii superioare.

3153

1545

2035

739

304104

262 288

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

1

Estimarea numărului de personal cu studii superioare necesar

1

2

3

4

5

6

7

8 şi maimult

100

1.1. Asistenți sociali

Numărul asistenţilor sociali necesari este estimat la 11.100.

Majoritatea furnizorilor de servicii sociale – 6761, au nevoie de un asistent social angajat. De aproximativ 5,7 ori mai puțini furnizori, adică 1159, au nevoie de 2 asistenți sociali angajați. De trei asistenți sociali au nevoie 287 de furnizori de servicii sociale.

Un total de 218 furnizori de servicii sociale au nevoie de mai mult de 3 asistenți sociali angajați, numărul acestora situându-se între 4 și 8.

6761

1159

28795 46 13 40 24

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

1 2 3 4 5 6 7 8

Asistenți sociali necesari

Fu…

1.2. Medici

Numărul de medici necesari este estimat la 1.047.

Doar 12,4% dintre serviciile sociale necesare au nevoie de medici angajați, dintre care 921 au nevoie de un singur medic angajat, iar 126 au nevoie de doi medici. 7383 de furnizori de servicii sociale, reprezentând 87,6% din total, nu au nevoie de nici un medic angajat.

101

921

126

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

1 2

Medici necesari

Furnizori de servicii sociale

1.3. Psihologi

Aproape jumătate – 41,3% din servicii sociale nu au nevoie de psihologi angajați. Dintre cei 58,7% care au nevoie de psihologi 82,7%, adică 4096 de furnizori, au nevoie de un singur psiholog , în timp ce 542 de furnizori de servicii au nevoie de 2 psihologi, iar 184 de furnizori de servicii au nevoie de 3. Un număr total de 128 de furnizori de servicii sociale au nevoie de mai mult de 3 psihologi, numărul acestora situându-se între 4 și 8.

4096

542184 44 31 13 14 26

0500

10001500200025003000350040004500

1 2 3 4 5 6 7 8

Psihologi necesari

Furnizori

102

1.4. Alte tipuri de specialiști cu studii superioare

Numai 32.2% dintre furnizorii de servicii sociale au nevoie să angajeze alte tipuri de specialiști, iar 25,6% au nevoie să angajeze o persoană de altă specialitate decât cele prezentate anterior. Dintre cei care au nevoie de alți specialiști angajați, 356 au nevoie de 2 persoane iar 96 de furnizori au nevoie de angajarea a 3 persoane de alte specialități. Un număr de 98 de furnizori de servicii sociale au nevoie de angajarea a 4-6 persoane de alte specialități.

2. Persoane cu studii medii

Dintr-un total de 8430 furnizori de servicii sociale, doar 54 au declarat că nu au nevoie să angajeze persoane cu studii medii. Majoritatea celor care doresc să angajeze astfel de persoane, au nevoie de doi angajați – 5823 de furnizori de servicii sociale, în timp ce 1267 de furnizori de servicii sociale doresc să angajeze 3 persoane cu studii medii.

54 127

5823

1267

249 36570 154 77 44 99 59 16 26

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 12 15 20

Persoane cu studii medii necesare

Fur…

Supraveghetori

Doar 5,4% dintre serviciile sociale nu au nevoie să angajeze supraveghetori. Dintre cei care doresc să angajeze supraveghetori, marea majoritate – 5933, doresc să angajeze un singur supraveghetor, în timp ce 1170 de furnizori de servicii sociale trebuie să angajeze 2 supraveghetori suplimentari. Ceilalți furnizori de servicii sociale trebuie să angajeze între 3 și 15 supraveghetori.

103

Volumtari

Din numărul total de furnizori de servicii sociale, 95% au declarat că nu au nevoie de voluntari pentru a-și desfășura activitatea. Restul de 5% au arătat că au nevoie de un număr total de 1140 de voluntari. În graficul de mai jos putem observa că un singur furnizor de servicii sociale are nevoie de 9 voluntari, în rest numărul de voluntari de care este nevoie regăsindu-se între 1 și 5, cei mai mulți furnizori având nevoie de 2 voluntari pentru a-și desfășura activitățile.

10. Analiza datelor calitative

În fiecare dintre judeţele fiecărei regiuni au fost realizate focus grupuri cu repre-zentanţi instituţionali din sistemul de protecţie socială, atât din sistemul public, cât şi cu reprezentanţi ai ONG-urilor. De asemenea, în fiecare regiune au fost realizate interviuri semistructurate cu reprezentanţi instituţionali şi cu persoane vulnerabile, beneficiare, respectiv, nonbeneficiare de servicii sociale. Rezultatele prezentate sintetic mai jos, ce vizează analiza datelor colectate în regiunea Centru au fost validate prin raportarea la rezultatele Workshopurilor regionale din toate cele 8 regiuni de dezvoltare. Aceste Workshopuri au avut un pronunţat caracter interactiv, prezentările experţilor regionali, reprezentând punctul de pornire al unor discuţii ce au vizat proiectul SIPOCA, metodologia, rezultatele lui, dar au fost proiectate în cadrul mai general al grupurilor vulnerabile şi al problemelor sociale, din perspectiva definirii situaţiei, precum şi din cea a adresabilităţii sistemului de protecţie socială.

Analiza integrată a datelor calitative obţinute prin interviuri individuale şi de grup cu reprezentanţi instituţionali şi interviuri cu persoane vulnerabile. Studiu de caz: regiunea Centru.

Focus grupurile din regiunea Centru, au fost realizate în fiecare dintre judeţele acestei regiuni, în judeţele Sibiu şi Harghita fiind realizate şi interviuri cu persoane vulnerabile.

Focus grupurile au fost realizate în următoarele localităţi: Sângeorgiu de Mureş, judeţul Mureş; Cristian, judeţul Sibiu; Braşov, judeţul Braşov; Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna; Alba Iulia, judeţul Alba; Miercurea Ciuc, judeţul Harghita.

Cele 5 interviuri cu persoane vulnerabile au fost realizate în judeţele Sibiu şi Harghita, în oraşele Sibiu şi Miercurea Ciuc.

Structura participanţilor la focus grupuri a fost una ce a cuprins reprezentanţi instituţionali ai unor instituţii-cheie avute în vedere în proiectarea acestei activităţi:

− reprezentanţi ai SPAS-urilor; − reprezentanţi ai DGASPC, AJPIS, precum şi ai Direcţiei Municipale de Servicii

Sociale − reprezentanţi ai unor furnizori privaţi de servicii sociale – ONG-uri cu

acoperire locală şi judeţeană − reprezentanţi ai AJOFM

105

Unele dintre temele puse în discuţie au suscitat un interes moderat, altele, un interes ridicat din partea participanţilor la focus grupuri. A existat o tendinţă comună, mai accentuată la Sibiu şi la Mureş, de segmentare a interesului şi participării la discuţii prin focalizarea pe grupurile şi serviciile cu care aceştia lucrează în mod nemijlocit-cei care lucrează cu persoane cu dizabilităţi au identificat acest grup drept cel mai vulnerabil şi au vorbit despre serviciile sociale ce li se adresează, cei care au drept grup ţintă copiii, s-au focalizat pe vulnerabilităţile şi nevoia de servicii sociale adresate acestei categorii etc.

O excepţie notabilă o reprezintă reprezentanţii DGASPC care, în toate interviurile de grup au avut o implicare importantă în discuţie şi o perspectivă mai integrativă a problemelor sociale, grupurilor vulnerabile şi serviciilor sociale identificate ca necesare la nivel judeţean, dar şi diferenţiat, pe tipuri de localităţi şi pe medii de rezidenţă. În unele cazuri, o abordare asemănătoare şi o implicare foarte activă au aut şi reprezentanţii AJPIS (la Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi Braşov) şi AJOFM (la Braşov şi Sfântu Gheorghe)

Chiar dacă, în parte, şi datorită amintitei segmentări a interesului, dinamica de grup nu a fost la nivel ridicat pe toată durata discuţiei, putem aprecia că aceste discuţii au generat consens cu privire la câteva aspecte importante, ce corelează elemente legate de identificarea grupurilor vulnerabile, adresabilitatea lor din perspectiva beneficiilor şi serviciilor sociale, precum şi mecanismele instituţionale aferente:

− copiii din familiile sărace, vârstnicii singuri şi persoanele cu dizabilităţi se regăsesc printre categoriile cele mai vulnerabile şi care au nevoie de servicii sociale; au fost identificate şi alte categorii de persoane vulnerabile, precum consumatorii de droguri, în sens larg (legale şi nelegale);

− a fost pus un accent mai mare pe nevoia de servicii sociale ale persoanelor ce necesită îngrijiri la domiciliu, persoane nedeplasabile, cu diverse boli sau forme de handicap. Una dintre formele de acordare a serviciilor sociale pentru situaţii particulare urgente şi care în prezent îşi găsesc cu greu o rezolvare pe măsura acestei urgenţe sunt Centrele de tip respiro, foarte puţin prezente chiar şi în regiunea Centru, regiunea cu ponderea cea mai importantă a serviciilor sociale.

− a fost identificată necesitatea unei mai bune acoperiri spaţiale a furnizorilor de servicii sociale, în special în zona rurală şi, cu deosebire, în zonele marginalizate aflate departe de oraşele mari, dar mai ales, departe de oraşul reşedinţă de judeţ.

− există opinia, larg împărtăşită de către participanţii la aceste discuţii, că beneficiile sociale, în forma în care sunt acordate în prezent, demotivează munca, iar anumite categorii au dezvoltat o mentalitate asistenţială şi nu vor să se angajeze, deşi există percepţia că, cel puţin în regiunea Centru, există suficiente locuri de muncă disponibile, dar neatractive pentru o pondere însemnată a celor care primesc beneficii sociale cumulate.

106

− deşi nu sunt văzuţi ca singura categorie aflată în această situaţie, romii care accesează aceste beneficii sociale sunt consideraţi a avea, cu predilecţie, această mentalitate asistenţială şi o motivaţie scăzută în a accesa piaţa formală a muncii. Deşi nu reprezintă o atitudine generalizată, acest tip de raportare printr-o grilă de evaluare cu conotaţii etnice apare în fiecare dintre cele 4 focus grupuri şi reprezintă un indicator al unei atitudini potenţial discriminatorii raportat la această etnie;

O altă categorie de probleme semnalate de participanţii la discuţii vizează aspecte legate de funcţionarea sistemului de protecţie socială, din perspectiva cadrului legislativ şi a impactului unora dintre reglementările cu influență asupra eficienţei sistemului.

Au fost semnalate anumite necorelaţii legislative ce apar în condiţiile unei dinamici legislative accentuate şi care pot îngreuna sau chiar bloca funcţionarea unui furnizor de servicii sociale.

Un exemplu relevant pentru analiza propusă aici, din perspectiva adresabilităţii unui grup vulnerabil vizează definirea prea restrictivă a unor grupuri ţintă, precum părinţii persoanelor cu dizabilităţi mentale, care sunt eligibili pentru a intra în această categorie doar până când copiii împlinesc 18 ani, chiar dacă aceştia depind de ajutorul părinţilor, în unele cazuri, toată viaţa lor (în multe situaţii vârsta psihologică a acestor persoane cu dizabilităţi psihice nu depăşeşte 10 ani, indiferent de vârsta lor biologică).

Comunitatea locală, atât din perspectiva instituţiilor locale, cît şi din cea a locui-torilor, are o implicare redusă în acordarea de servicii sociale, precum şi în sprijinirea celor care oferă astfel de servicii. Nici oamenii de afaceri locali, nici comunitatea, în ansamblu nu se implică în sprijinirea persoanelor vulnerabile din comunitate. Subdezvoltarea serviciilor de la nivel comunitar şi implicarea redusă a actorilor locali este accentuată şi de lipsa unei politici de subcontractare a serviciilor publice de către instituţiile publice.

Alte probleme vizează anumite tipuri de servicii sociale, precum dezvoltarea insuficientă şi cu disparităţi teritoriale a unor servicii sociale integrative-aici sunt amintite, în special, Centrele de zi din mediul rural.

A fost identificată nevoia de Centre de zi ce oferă servicii integrate în toate localităţile rurale mai puţin dezvoltate si, în special, în cele marginalizate, aflate la distanţă mare de reşedinţa de judeţ. De asemenea, a existat un consens în ceea ce priveşte identificarea necesităţii unei implicări mai active a autorităţii publice locale în sprijinirea înfiinţării şi funcţionării unor asemenea Centre de zi şi, în general, în identificarea nevoilor de servicii sociale şi sprijinirea celor care au nevoie de servicii sociale.

Sporirea numărului de Centre de zi, cu prioritate în localităţile rurale, este considerată necesară, în special, din perspectiva prevenţiei unor probleme sociale, precum abandonul şcolar. Unul dintre reprezentanţii instituţionali ai unui furnizor public de servicii sociale din judeţul Covasna accentuează eficienţa acestor Centre de zi pentru copii

107

din familii sărace şi vulnerabile din punct de vedere social. În lipsa unei supravegheri şi a unei oferte educaţionale adecvate din partea familiei, cumulate cu probleme ale traiului zilnic, precum alimentaţia precară şi condiţii de locuit improprii, Centrele de zi care oferă servicii integrate pot reprezenta o alternativă ce poate oferi şansa unei dezvoltări normale a acestor copii din familii vulnerabile.

Au fost identificate şi anumite cauze de ordin mai general ce contribuie la modelarea unei anumite configuraţii a sistemului de servicii sociale. În acest sens este interesantă explicaţia oferită de unul dintre reprezentanţii instituţionali din Covasna relativ la lipsa centrelor rezidenţiale pentru persoane cu dizabilităţi, considerate a fi prioritare pentru judeţul Covasna:

„Programele finanţate din fonduri europene nu agreează înființarea de centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, ci se preferă înfiinţarea de locuințe protejate, în defavoarea unor Centre rezidenţiale unde aceste persoane ar putea primi o îngrijire adecvată (...) este o tendinţă europeană ca aceste centre pentru cei cu dizabilități mentale să nu fie agreate”. Reprezentantul instituţional intervievat consideră că „este încă nevoie de această formă de serviciu social”, care permite angajarea unor specialişti ce pot acorda asistenţă pentru cei 40-50 de beneficiari, dar ar fi foarte greu de găsit pentru a acoperi necesarul pentru fiecare locuinţă protejată unde există persoane cu astfel de necesităţi.

O altă problemă apare când funcţionarea acestui tip de serviciu este finanţată printr-un proiect ce impune un număr maxim fix de beneficiari. Relocarea unui beneficiar cu un grad de autonomie suficient de mare într-o locuinţă protejată blochează, ulterior, locul din Centrul rezidenţial pentru accesul unei persoane care nu poate accesa această alternativă, neavând un grad suficient de mare de autonomie.

Discuţia privind modalităţile de identificare a nevoii de servicii sociale a revelat o abordare nuanţată a respondenţilor, ce balansează între acordarea de credit reprezen-tanţilor comunităţii în identificarea propriilor nevoi şi necesitatea unei abordări „din afară” a acestei probleme. Consensul s-a construit în jurul ideii de a combina cele două perspective, pe de o parte, dar şi de a aborda într-un mod profesionist un asemenea demers de identificare a nevoii de servicii sociale, utilizând instrumente ştiinţifice, precum cele ale anchetei sociologice.

Una dintre cauzele slabei performanţe în identificarea nevoilor şi în sprijinirea celor aflaţi în nevoie a fost identificată şi a întrunit consensul majorităţii participanţilor la fiecare dintre focus grupurile realizate în regiunea Centru. Aceasta vizează două aspecte:

− ponderea redusă a personalului de specialitate calificat în domeniul asistenţei sociale în Primării şi SPAS-uri din zona rurală şi a oraşelor mici:

− numărul insuficient de asistenţi sociali angajaţi la Primării/SPAS-uri .

Aceste două aspecte definesc situaţia cvasigenerală a localităţilor rurale, cât şi a majorităţii oraşelor mici din România.

108

Din această perspectivă, capacitatea instituţională redusă, la nivel local, poate genera, prin insuficienta identificare a situaţiei reale a persoanelor şi gospodăriilor vulnerabile, o slabă focusare către cei care au cea mai mare nevoie de sprijin. Risipirea resurselor, şi aşa insuficiente, către persoane şi familii care, de fapt, nu ar avea nevoie de asistenţă, privează pe cei aflaţi în nevoie de sprijinul necesar. Pe parcursul discuţiilor au fost date exemple ce ilustrează astfel de situaţii, de persoane care primesc beneficii sociale deşi nu ar trebui să le primească. Un astfel de caz este cel relatat la Alba Iulia de către un reprezentant al unui SPAS, în care o persoană beneficiară de VMG avea un cont în Bancă de 90.000 de euro. Chiar dacă astfel de cazuri au un caracter de excepţional, este destul de răspândită percepţia că există un procent estimat la 10-15%, procent confirmat, de altfel, de anchetele Inspecţiei Sociale, de astfel de beneficiari „frauduloşi”.

Pe de altă parte, au fost identificate familii care se află în nevoie dar care, din diverse motive, nu reuşesc să acceseze beneficii sociale Printre barierele administrativ birocratice ce-i împiedică să acceseze aceste beneficii sociale pot fi enumerate - lipsa actelor de identitate sau lipsa actelor referitoare la casele în care locuiesc.

Aşadar, unele dintre problemele identificate sunt de ordin mai general şi vizează întregul sistem de protecţie socială: subfinanţarea sistemului de protecţie socială şi accesul dificil la programe şi proiecte finanţate prin fonduri europene; insuficienţa resurselor umane, în general şi, mai ales, a resurselor umane specializate, la nivelul autorităţilor publice locale; eficienţa scăzută a colaborării între serviciile de prevenţie, identificare şi intervenţie timpurie.

O altă problemă vizează accesibilitatea serviciilor sociale. Chiar şi atunci când oferta de servicii sociale este una relativ mai importantă-cum este cazul judeţului Harghita, accesul la aceste servicii este considerat a fi unul dificil, iar numărul beneficiarilor este unul redus în raport cu cel al beneficiarilor potenţiali aflaţi în nevoie. Slaba informare cu privire la oferta de servicii sociale se reflectă şi în interviurile cu persoane vulnerabile. Pe lângă serviciile absolut necesare subzistenţei, precum masa la Cantina socială şi utilizarea adăposturilor de noapte pe timp de iarnă, alte servicii sociale, în special cele oferite de furnizorii privaţi sunt cvasinecunoscute acestor persoane vulnerabile. Pentru toţi cei intervievaţi, primăria este, de altfel, singura instituţie de la care aşteaptă şi primesc sprijin, materializat în ajutorul social şi masa caldă la cantină. Aceşti oameni se găsesc în situaţii cronice de vulnerabilitate socială, în care lupta zilnică pentru supravieţuirea lor biologică pare a le consuma toată energia, şansa ieşirii din această situaţie depinzând doar de intervenţii externe, fără o contribuţie personală.

„Ajutor social, 142 lei, o masă caldă, aici la cantina socială…primim ciorba si felul 2, mâncare buna, eu sunt mulţumită. De multă vreme, să fie 20 de ani am primit și primesc acest ajutor, sunt foarte, foarte mulţumită”;

„Ajutor social primesc de la Primărie 142 lei/ lună, aici la cantina socială vin o dată pe zi unde îmi dă o masă caldă la prânz şi mâncare rece la pachet să am pentru seară, iar vinerea îmi dă

109

mai multă mâncare să am pentru sâmbătă şi duminică, când nu se dă masă caldă. Acest ajutor de mâncare caldă sau rece ne ţine în viaţă, de putem trăi de pe o zi pe alta….până dă Dumnezeu de se îndura cineva să mi dea ceva de lucru şi să mă plătească să trăiesc şi eu ca înainte, ca oamenii”.

Chiar dacă, a trăi din ajutor social şi din masa la Cantina socială nu înseamnă totuşi „a trăi ca oamenii”, alternativele, experimentate de aceste persoane vulnerabile în multe momente ale vieţii lor, sunt inacceptabile. A mânca la Cantină este „mult mai bine decât în scara de bloc, în canal sau pe la ghena de gunoi”...

O altă problemă a acestor oameni este că, în multe cazuri, cumulează mai multe vulnerabilităţi, fie, la nivel individual, fie la nivel familial, iar unele dintre acestea, ori nu sunt adresate, ori sunt acoperite insuficient cu servicii sau beneficii sociale.

„Sunt necăjită că baiatu meu e bolnav, ia şi el un ajutor, indemnizaţia pentru persoane cu handicap da nu ne ajunge pentru a lua şi medicamente şi ce ne mai trebe una alta „

Preocuparea pentru găsirea unui loc de muncă stabil pare a fi una cvaisinexistentă, precum şi interacţiunea reală cu instituţiile ce ar trebui să sprijine acest demers. Interacţiunea există, dar este una formală, cu o încărcătura birocratică considerată excesivă.

„E greu că trebe să tot fac actele la 2 luni, la fiecare 2 luni trebe să refacem hârtiile pentru dosar, să nu-mi taie ajutorul”.

”Refacerea hârtiilor” la fiecare 2 luni pentru primirea în continuare a ajutorului social este considerată a fi una dintre problemele interacţiunii cu sistemul, lipsa oricărui sprijin pentru găsirea unui loc de muncă, nu este considerată a fi o problemă, a găsi un loc de muncă reclamă, mai degrabă, intervenţia divină.

Deşi nu este una dintre categoriile vulnerabile frecvent identificate ca atare de reprezentanţii instituţionali intervievaţi, prin specificul ei această categorie de persoane vulnerabile experimentează situaţii de viaţă identificate ca fiind unele extreme, ce reclamă intervenţie şi sprijin din partea sistemului de protecţie socială. Această categorie este cea a aşa numiţilor „oameni ai străzii”.

Aceştia apelează la ajutor de urgenţă, în general, atunci când viaţa pe stradă devine imposibilă în condiţii de temperaturi foarte scăzute. Discuţiile informale cu reprezentanţi instituţionali ai DGASPC Harghita au schiţat un profil al acestor vulnerabili, completat prin discuţii cu câţiva dintre cei care au experimentat astfel de situaţii. Ceea ce-i individualizează pe cei ajunşi în astfel de situaţii este fie lipsa familiei, fie relaţia deficitară cu familia ce poate reprezentă o ultimă plasă de siguranţă în căderea către o situaţie extremă precum cea a traiului pe stradă. Aceste persoane sunt persoane singure, fie văduve, fie divorţate şi chiar şi atunci când au o familie, fie interacţiunile sunt sporadice, fie nu mai există nici un fel de conexiuni cu aceasta.

Anumite comportamente adictive precum consumul excesiv de alcool reprezintă factori ce potenţează negativ şansele acestor oameni de a ieşi din spirala excluziunii

110

sociale. În unele cazuri, apariţia anumitor probleme de sănătate declanşează şi întreţin, ulterior, prin cronicizarea lor, acest mecanism al excluziunii sociale. Alcoolismul, divorţul, boala, sunt factori care prin acţiunea lor conjugată pot duce la situaţii extreme, precum pierderea locuinţei şi a accesului la o locuinţă. Adăposturile de noapte, acolo unde există, reprezintă una dintre puţinele soluţii de supravieţuire. La un astfel de adăpost de noapte administrat de Primăria din Miercurea Ciuc am întâlnit variante cvasipermanente ale unei astfel de soluţii de avarie, oameni care locuiesc acolo de mai bine de 8 ani fără a percepe posibilitatea schimbării acestei situaţii, în condiţiile în care preţul oricărei alte alternative este unul prohibitiv în raport cu veniturile lor. În astfel de situaţii adăpostul substituie, în fapt, lipsa locuinţelor sociale.

Există şi categoria celor care nu vin la acest adăpost decât atunci când condiţiile meteo sunt extreme şi care nu vor să locuiască aici decât ca soluţie de avarie, preferând viaţa pe stradă. Astfel de „preferinţe” reprezintă indicatori ai unei excluziuni sociale asumate şi greu reversibile.

Fără a putea generaliza astfel de concluzii, datorită numărului relativ redus de interviuri cu persoane vulnerabile, aspectele amintite mai sus, dintre care unele au fost identificate şi în focus grupurile cu reprezentanţi ai sistemului de protecţie socială, rezonează cu experienţele concrete ale beneficiarilor acestui sistem, sporind relevanţa diagnozei sistemului.

Pe de altă parte, concluzii precum cele sintetizate pentru regiunea Centru se regăsesc în cvasitotalitatea datelor calitative colectate în cele 8 regiuni de dezvoltare, multe dintre aceste aspecte fiind considerate relevante şi fiind adresate ca atare şi în cadrul discuţiilor cu reprezentanţi ai sistemului de protecţie socială, prilejuite de cele 8 Workshopuri regionale.

În altă ordine de idei, discuţiile cu reprezentanţii instituţionali prilejuite de focus grupuri, precum şi cele din cadrul Workshopurilor regionale, au contribuit la consolidarea validităţii de construcţie a modelului de măsurare propus pentru sărăcie şi sărăcie în muncă, oferind elemente de sprijin pentru înţelegerea corectă a unora dintre răspunsurile furnizate prin chestionarele aplicate la nivel de UAT.

11. Analize statistice: factori şi clustere privind sărăcia şi serviciile sociale

Intersecția hărților privind sărăcia relativă şi sărăcia în muncă

Din totalul de 3181 unități administrative la nivel național, în 593 localități este depășit simultan pragul sărăciei în muncă de 32,5% și respectiv pragul sărăciei relative de 40,9% (Tabelul 1). Populația totală care se situează peste aceste praguri însumează 1.780.899 locuitori, respectiv 12,48% din populația țării, fiind afectate 746.724 gospodării.

Printre cele 593 localități se regăsesc patru orașe (Dărăbani – jud. Botoșani; Dăbuleni – jud. Dolj; Berești – jud. Galați; Liteni – jud. Suceava), restul de 589 fiind comune.

Tabel 1

Sărăcie Relativă

Sara

cie

în m

uncă

Intervale 5,1% – 10%

10,1% – 20,9%

20,91% – 30,9%

30,91% – 40,9%

Peste 40,9%

Total

1,5% – 8% 73 89 15 9 2 188 8,1% – 16,5% 41 245 138 95 44 563

16,51% – 24,5% 177 171 164 106 618 24,51% – 32,5% 1 145 170 206 180 702

Peste 32,5% 52 107 358 593 1110 Total 115 708 601 832 925 3181

Regiunile Nord-Est, Sud-Est si Sud-Vest Oltenia, caracterizate de un nivel scăzut al PIB pe locuitor, cumulează 70% din numărul localităților care înregistrează un grad ridicat de sărăcie, respectiv o pondere a sărăciei în muncă de peste 32,5% și în același timp, un procent al sărăciei relative de peste 40,9%. Este relevant de asemenea că niveluri mai ridicate ale sărăciei se înregistrează în mediul rural, 99,3% din numărul de localități cu o pondere a sărăciei, respectiv sărăciei în muncă situată peste pragurile menționate, fiind comune, cele cu o populație sub 6000 locuitori concentrând 94,6% din numărul total de localități (Tabelul 2).

112

Tabel 2

Categorie UAT (populație)

Nord- Est

Sud-Est

Bucureşti-Ilfov

Sud Munten

ia

Sud-Vest

Oltenia Vest

Nord-Vest

Cen-tru

To-tal

1 – Rural sub 3000 68 57 2 45 110 26 23 30 361 2 – Rural 3001-6000 83 38 - 21 31 1 14 12 200 3 – Rural peste 6000 16 7 - 1 1 - 1 2 28 4 – Urban sub 10.000 - 1 - - - - - - 1 5 – Urban 10.001-30.000 2 - - - 1 - - - 3 Total 169 103 2 67 143 27 38 44 593

113

În continuare se aprofundează analiza, prin studierea corelațiilor între 5 indicatori (PIB pe locuitor, ponderea salariaților în populația totală, ponderea salariaților în populația ocupată, rata sărăciei relative şi rata sărăciei în muncă la nivel județean), prezentați în Tabelul 3.

Tabel 3

Entități\Caracteristici

PIB/locuitor (euro)

Pondere salariaţi în populaţia totală (%)

Pondere salariaţi în populaţia ocupată

(%)

Rata

sărăciei relative

(%)

Rata sărăciei în

muncă (%)

București 22909 42,63 92,41 8,1 6,5 Brașov 10285 26,55 60,29 13,3 10,6 Cluj 11071 29,12 81,85 14,0 12,9 Timiș 10833 30,21 79,48 15,0 11,3 Ilfov 10176 16,24 35,46 15,7 12,0 Constanta 12330 21,73 68,64 15,9 13,6

114

Entități\Caracteristici

PIB/locuitor (euro)

Pondere salariaţi în populaţia totală (%)


(%)

Rata

sărăciei relative

(%)

Rata sărăciei în

muncă (%)

Sibiu 8861 16,24 35,46 16,9 12,5 Hunedoara 6827 22,85 68,59 17,0 15,1 Prahova 10730 20,50 58,40 17,3 12,7 Bihor 6843 25,75 65,40 17,9 16,3 Arad 8264 26,44 66,03 18,4 13,7 Argeș 7359 21,79 54,59 18,6 15,1 Maramureș 6034 18,44 49,70 18,9 17,4 Caras-Severin 6224 16,25 48,39 19,7 20,2 Brăila 5864 17,78 61,14 19,7 18,2 Bistrița-Năsăud 6046 19,61 45,54 21,9 18,9 Satu Mare 5947 19,15 49,19 21,9 18,8 Sălaj 6310 18,13 56,91 22,2 22,6 Gorj 7732 18,99 44,88 22,5 16,5 Alba 8416 22,14 57,07 22,5 16,5 Harghita 5856 18,60 45,21 22,7 17,7 Galați 6188 16,97 53,95 22,4 19,2 Covasna 5845 20,76 57,52 23,0 19,1 Vâlcea 6112 18,40 45,60 23,6 19,5 Dâmbovița 5817 14,01 36,15 23,7 17,7 Mureș 6811 20,67 59,87 23,9 15,6 Buzău 5346 16,32 49,39 24,2 20,2 Tulcea 6416 17,75 58,94 24,8 20,1 Neamț 4710 13,50 41,26 24,8 21,6 Iași 6660 16,24 35,46 25,9 15,0 Ialomița 5777 14,58 40,49 26,2 18,6 Călărași 4898 13,21 35,17 26,3 17,3 Dolj 6628 17,00 50,64 26,7 21,4 Bacău 5407 13,85 45,37 26,9 22,5 Giurgiu 5538 11,43 32,97 27,6 22,6 Suceava 4917 12,92 40,30 28,2 26,3 Mehedinți 4608 14,94 42,78 28,3 22,2 Vrancea 5186 13,94 41,45 28,6 26,3 Teleorman 4480 13,43 37,87 30,0 23,6 Vaslui 3878 10,88 36,51 30,6 27,8 Olt 5321 14,68 38,15 30,7 25,5 Botoșani 4198 11,42 32,30 31,5 28,2

115

În Tabelul 4 sunt prezentate valorile statisticilor descriptive asociate setului iniţial de date:

Tabel 4

Indicator

Valoare minimă

Valoare maximă

Medie

Abatere standard

PIB/locuitor (euro) 3878 22909 7135 3219 Pondere salariați in populatia totala (%) 10,88 42,63 18,72 6,02 Pondere salariați in populatia ocupata (%) 32,30 92,41 50,88 14,08 Rata sărăciei (%) 8,10 31,50 22,33 5,35 Rata sărăciei in munca (%) 6,50 28,20 18,32 4,88

În Tabelul 5 este prezentată Matricea corelaţiilor

Tabel 5

Indicator

PIB/loc

Pondere salariaţi în populaţia

totală

Pondere salariaţi

în populaţia ocupată

Rata sărăciei

Rata sărăciei

în muncă

PIB/locuitor 1 0,846 0,710 -0,800 -0,777 Pondere salariaţi în populaţia totală

0,846 1 0,906 -0,829 -0,775


0,710 0,906 1 -0,750 -0,625

Rata sărăciei -0,800 -0,829 -0,750 1 0,898 Rata sărăciei în muncă -0,777 -0,775 -0,625 0,898 1

Matricea corelațiilor relevă o corelație negativă puternică între nivelul PIB pe locuitor la nivel județean și sărăcia relativă (-0,800), respectiv între nivelul PIB pe locuitor la nivel județean şi sărăcia în muncă (-0,777). Aceste rezultate semnifică faptul că în arealele geografice caracterizate de un nivel mai redus de dezvoltare gradul de sărăcie este mai ridicat, fapt explicat și de corelația pozitivă dintre indicatorii PIB pe locuitor și ponderea salariaților în populația totală, respectiv PIB pe locuitor și ponderea salariaților în populație.

Rezultatele analizei corelațiilor sunt confirmate de Analiza în componente principale (ACP), tehnică de descriere statistică utilizată pentru analiza bazelor de date de

116

mari dimensiuni (precizăm că, din motive de spațiu nu sunt prezentate detaliile statistico-matematice ale aplicării metodei). Mecanismul ACP se bazează pe transformarea şi reprezentarea bazei de date complexe într-un spaţiu de dimensiune mai mică, în scopul de a releva structura simplificată, deseori ascunsă, care se află în setul iniţial de date, precum şi informaţia relevantă care poate fi extrasă din baza de date.

Aplicarea metodei ACP conduce la reprezentări grafice (optimale într-un anumit sens), care descriu simultan atât legăturile dintre variabile, cât şi similitudinile între diferitele entități analizate. Astfel, dacă o bază de date complexă este vizualizată ca o mulţime de puncte într-un spaţiu multidimensional, ACP realizează o reprezentare a setului de date sub forma unei imagini cu mai puţine dimensiuni, care poate fi asemănată cu o proiecţie („umbră”) a acesteia, vizualizată din unghiul care furnizează cantitatea maximă de informaţie. ACP construieşte variabile noi, artificiale, precum şi reprezentări grafice care permit vizualizarea relaţiilor între variabile şi identificarea unei tipologii sau grupuri de variabile. Setul de date poate fi reprezentat sub forma unui tabel entități\caracteristici numerice, care evidenţiază valorile unui număr de p caracteristici (în cazul nostru, p=5 indicatori consideraţi), măsurate pe n entități (reprezentate de cele n=42 judeţe). Prin intermediul ACP, mulţimea de date este redusă la o formă mai compactă, care permite punerea în evidență a anumitor structuri fundamentale ale datelor de intrare.

Utilizarea acestei metode permite desprinderea unor concluzii care să contribuie la fundamentarea unor politici publice adevcate în vederea reducerii gradului de sărăcie, respectiv prin activarea tuturor factorilor exogeni și endogeni la nivel regional și local, în scopul majorării gradului de ocupare, creșterii PIB potențial și real, precum și atenuării discrepanțelor teritoriale.

Evidenţierea unor tipologii specifice utilizând tehnici de clasificare ierarhică

Pentru identificarea unor tipologii specifice pe baza indicatorilor analizaţi se va utilliza o tehnică de clasificare ierarhică (Agglomerative hierarchical clustering – AHC). Clasificarea ierarhică reprezintă o metodă de analiză a bazelor de date de mari dimensiuni care are ca obiectiv construirea unei ierarhii de clustere. Strategiile de clasificare ierarhică se bazează fie pe gruparea (aglomerarea) entităţilor din baza de date (Agglomerative hierarchical clustering), fie pe împărţirea (divizarea) bazei de date iniţiale, considerată ca o singură entitate, în mai multe clase, pe criterii de similaritate (Divisive hierarchical clustering). Construirea clusterelor se face pe baza unor criterii de similaritate între entităţi. Pentru evaluarea gradului de similaritate se utilizează diverse funcţii de tip distanţă (metrică). Aplicarea metodei AHC în cazul bazei de date prezentate în sinteză în Tabelul 3 permite evidenţierea unor tipologii specifice în cadrul mulţimii de date, pe criterii de similaritate, precum şi gruparea judeţelor, în cazul nostru, în 5 clustere relativ omogene, reprezentate grafic în dendrograma din Fig. 1 şi prezentate în detaliu în Tabelul 6.

117

Fig. 1

Tabelul 6 Clasa 1 2 3 4 5

Număr județe 1 6 10 18 7 Bucuresti Brasov Sibiu Maramures Neamt

Cluj Hunedoara Caras-Severin Calarasi Timis Bihor Braila Suceava Ilfov Arad Bistrita-Nasaud Mehedinti Constanta Arges Satu Mare Teleorman Prahova Gorj Salaj Vaslui Alba Harghita Botosani Mures Galati Iasi Covasna Dolj Valcea Dambovita Buzau Tulcea Ialomita Bacau Giurgiu Vrancea Olt

118

Dacă se compară compoziția clusterelor cu datele din tabelul nr. 3 se constată un grad ridicat de similitudine și omogenitate, clusterul 2 grupând județe cu niveluri ale PIB între 10.000-12.000 euro pe locuitor, clusterul 3 județe cu niveluri ale PIB cuprinse între 6.600-9.000 euro pe locuitor, clusterul 4 județe cu niveluri ale PIB între 5.000-6.500 euro pe locuitor, iar clusterul 5 județele cu cele mai scăzute niveluri ale PIB pe locuitor, respectiv sub 5.000 euro pe locuitor, în care se înregistrează și cele mai mari rate ale sărăciei (25-30%) și sărăciei în muncă (20-28%).

Analiza datelor şi corelaţiile pentru indicatorii sărăciei şi ai serviciilor sociale existente și necesare

În scopul analizei legăturii dintre serviciile sociale existente şi necesare în raport cu anumiţi indicatori socio-economici relevanţi, în continuare sunt analizate corelațiile între 6 indicatori (rata sărăciei relative şi rata sărăciei în muncă, ponderea serviciilor sociale existente la nivel judeţean în totalul serviciilor, ponderea serviciilor sociale necesare la nivel judeţean în totalul serviciilor, ponderea serviciilor sociale existente în raport cu totalul populației, respectiv ponderea serviciilor sociale existente în populație, la nivel județean), prezentați în Tabelul 7.

Tabel 7

– % -

Județ Rata sărăciei

Rata sărăciei

în muncă

Pondere SSE

Pondere SSN

Pondere SSE în

populație

Pondere SSN în populație

Bucuresti 8,1 6,5 8,88 1,07 0,150 0,043 Brasov 13,3 10,6 2,58 2,02 0,146 0,269 Timis 15,0 11,3 3,79 3,94 0,181 0,446 Ilfov 15,7 12,0 0,90 1,77 0,080 0,373 Sibiu 16,9 12,5 2,36 2,17 0,181 0,394 Prahova 17,3 12,7 1,26 3,31 0,056 0,346 Cluj 14,0 12,9 4,75 2,27 0,234 0,264 Constanta 15,9 13,6 2,67 2,57 0,123 0,282 Arad 18,4 13,7 2,28 2,15 0,171 0,382 Iasi 15,9 15,0 2,84 4,16 0,109 0,379 Arges 18,6 15,1 2,58 3,37 0,143 0,440 Hunedoara 17,0 15,1 3,32 2,57 0,252 0,464 Mures 23,9 15,6 4,13 2,80 0,247 0,396 Bihor 17,9 16,3 4,38 2,63 0,252 0,359 Alba 22,5 16,5 4,75 2,25 0,444 0,500

119

Județ Rata sărăciei

Rata sărăciei

în muncă

Pondere SSE

Pondere SSN

Pondere SSE în

populație

Pondere SSN în populație

Gorj 22,5 16,5 1,35 2,02 0,131 0,466 Calarasi 26,3 17,3 0,79 1,63 0,088 0,433 Maramures 18,9 17,4 2,08 2,72 0,142 0,441 Dambovita 23,7 17,7 1,91 2,25 0,129 0,360 Harghita 22,7 17,7 2,84 1,97 0,303 0,498 Braila 19,7 18,2 1,88 1,33 0,189 0,316 Ialomita 26,2 18,6 1,12 2,05 0,137 0,591 Satu Mare 21,9 18,8 2,30 2,08 0,210 0,448 Bistrita-Nasaud 21,9 18,9 1,21 1,81 0,132 0,468 Covasna 23,0 19,1 1,40 1,27 0,219 0,468 Galati 22,4 19,2 2,42 2,35 0,136 0,314 Valcea 23,6 19,5 1,40 2,54 0,124 0,532 Tulcea 24,8 20,1 0,93 1,86 0,136 0,645 Buzau 24,2 20,2 2,02 2,57 0,151 0,455 Caras-Severin 19,7 20,2 1,38 1,89 0,150 0,486 Dolj 26,7 21,4 2,44 3,36 0,124 0,405 Neamt 24,8 21,6 2,22 2,68 0,137 0,392 Mehedinti 28,3 22,2 0,76 1,49 0,094 0,441 Bacau 26,9 22,5 3,54 3,30 0,169 0,372 Salaj 22,2 22,6 2,53 1,68 0,364 0,574 Giurgiu 27,6 22,6 1,43 1,53 0,185 0,467 Teleorman 30,0 23,6 1,69 2,42 0,155 0,527 Olt 30,7 25,5 2,05 3,00 0,163 0,564 Suceava 28,2 26,3 1,83 3,81 0,087 0,430 Vrancea 28,6 26,3 1,74 2,30 0,159 0,496 Vaslui 30,6 27,8 0,90 2,60 0,066 0,454 Botoșani 31,5 28,2 2,36 2,44 0,185 0,453 TOTAL 20,9 16,5 100,00 100,00 7,034 17,832

Matricea corelațiilor între 4 indicatori

Indicatori Rata sărăciei Rata sărăciei în muncă Pondere SSE Pondere SSN Rata sărăciei 1 0,919 -0,536 0,047

Rata sărăciei în muncă 0,919 1 -0,490 0,080 Pondere SSE -0,536 -0,490 1 0,056 Pondere SSN 0,047 0,080 0,056 1

120

Statistici descriptive

Variabile Număr valori

Minimum

Maximum

Medie

Abatere medie pătratică

Rata sărăciei 42 8,100 31,500 22,095 5,413 Rata sărăciei în muncă 42 6,500 28,200 18,319 4,881 Pondere SSE 42 0,760 8,880 2,381 1,466 Pondere SSN 42 1,070 4,160 2,381 0,714

Analiza în componente principale

F1 F2 F3 F4 Valori proprii 2,321 1,019 0,581 0,079 Variabilitate (%) 58,013 25,486 14,532 1,969 Procent Cumulativ % 58,013 83,499 98,031 100,000

Corelaţii între indicatori şi factori

F1 F2 F3 F4 Rata sărăciei 0,951 0,028 0,232 0,202 Rata sărăciei în muncă 0,937 0,074 0,281 -0,195 Pondere SSE -0,731 0,211 0,649 0,014 Pondere SSN 0,059 0,984 -0,167 0,006

121

Cercul corelaţiilor

Ponderea fiecărui indicator în cadrul factorilor

F1 F2 F3 F4 Rata sărăciei 38,981 0,077 9,286 51,656 Rata sărăciei în muncă 37,828 0,536 13,570 48,066 Pondere SSE 23,040 4,375 72,352 0,233 Pondere SSN 0,152 95,011 4,792 0,045

122

Matricea corelaţiilor între cei 6 indicatori

Indicatori Rata sără-ciei

Rata sărăciei în

muncă

Pondere SSE

Pondere SSN

Pondere SSE în

populație

Pondere SSN în

populație Rata sărăciei 1 0,919 -0,536 0,047 -0,091 0,632 Rata sărăciei în muncă 0,919 1 -0,490 0,080 -0,062 0,585 Pondere SSE -0,536 -0,490 1 0,056 0,449 -0,606 Pondere SSN 0,047 0,080 0,056 1 -0,191 0,049 Pondere SSE în populație -0,091 -0,062 0,449 -0,191 1 0,178 Pondere SSN în populație 0,632 0,585 -0,606 0,049 0,178 1

Reprezentarea grafică a scorurilor judeţelor în cadrul factorilor

124

Evidenţierea unor tipologii specifice utilizând tehnici de clasificare ierarhică

Clasa 1 2 3 4 5

Nr. județe 1 12 12 11 6 Bucuresti Brasov Mures Calarasi Teleorman Timis Alba Ialomita Olt Ilfov Gorj Valcea Suceava Sibiu Maramures Tulcea Vrancea Prahova Dambovita Buzau Vaslui Cluj Harghita Dolj Botosani Constanta Braila Neamt Arad Satu Mare Mehedinti Iasi Bistrita-Nasaud Bacau Arges Covasna Salaj Hunedoara Galati Giurgiu Bihor Caras-Severin

125

12. CONCLUZII

Raportul prezintă rezultatele cercetării privind grupurile vulnerabile identificate şi nevoia de servicii sociale estimate pe baza evidenţelor şi chestionarelor aplicate în cadrul proiectului „Implementarea unui sistem de elaborare de politici publice în domeniul incluziunii sociale la nivelul MMJS”. Pornind de la realitatea că nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile din România nu pot fi acoperite de infrastructura existentă de servicii sociale, fiind necesară dezvoltarea acesteia, care să țină cont de caracteristicile fiecărui grup vulnerabil, raportul prezintă o analiză în profil teritorial a principalelor grupuri vulnerabile şi a nevoii de servicii sociale identificate pentru aceste grupuri, raportată la infrastructura existentă de servicii sociale.

Fundamentată pe datele colectate în cadrul proiectului și pe prelucrarea acestora prin instrumente analitice cantitative și calitative, cercetarea a permis identificarea principalelor tipuri de servicii sociale noi care trebuie dezvoltate în viitor, în profil macroteritorial (pe regiuni, pe medii şi pe categorii de localităţi), în concordanță cu măsurile prioritare stabilite atât în Programul de Guvernare 2017-2020, cât şi în Programul de Guvernare 2018-2020 având ca obiectiv asigurarea unor servicii sociale de calitate pentru diferitele categorii de grupuri vulnerabile.

Cercetarea efectuată în cadrul proiectului SIPOCA 4 a fost realizată la nivel naţional, acoperind toate cele 3182 unităţi administrativ-teritoriale, și s-a derulat conform cadrului metodologic elaborat pentru identificarea și estimarea grupurilor vulnerabile, a serviciilor sociale existente/necesare, precum şi a infrastructurii existente/necesare. Astfel, toate activităţile aferente proiectului au fost realizate în intervalul 1.04.2016 – 20.03.2018, pe parcursul a şase etape principale, având ca finalitate constituirea unor baze de date valide şi cuprinzătoare.

La nivelul fiecărei localități s-au obţinut informaţii despre populaţia totală, din care s-au extras date relevante pentru analiza grupurilor vulnerabile, a infrastructurii sociale existente şi nevoii de infrastructură socială. Evaluarea nevoilor la nivel local a inclus estimarea, în baza chestionarelor aplicate, a problemelor sociale din comunitate şi a nevoilor grupurilor vulnerabile, precum şi a serviciilor sociale şi a infrastructurii sociale existente, respectiv gradul în care acestea acoperă nevoile sociale identificate la nivelul comunităţilor locale analizate.

La nivelul regiunilor de dezvoltare au fost realizate focus grupuri cu reprezentanţi instituţionali din sistemul de protecţie socială, atât din sistemul public, cât şi cu reprezentanţi ai ONG-urilor. De asemenea, au fost realizate interviuri semistructurate cu

126

reprezentanţi instituţionali şi cu persoane vulnerabile beneficiare, respectiv, nonbeneficiare de servicii sociale. Rezultatele ce au vizat analiza datelor colectate în regiuni au fost validate prin raportarea la rezultatele Workshopurilor regionale din toate cele 8 regiuni de dezvoltare, care au fost proiectate în cadrul mai general al grupurilor vulnerabile şi al problemelor sociale, din perspectiva definirii situaţiei, precum şi din cea a adresabilităţii sistemului de protecţie socială.

Evaluarea infrastructurii de servicii sociale existente a presupus colectarea de date (cantitative, calitative şi administrative) privind coordonatele bazei materiale şi a resurselor umane implicate în furnizarea de servicii sociale. Determinarea necesarului de infrastructură a implicat identificarea nevoii în domeniu, plecând de la demersuri de cercetare calitativă şi cantitativă şi de la date statistice privind grupurile vulnerabile şi serviciile adresate acestora. Astfel, metodologia destinată colectării de date pentru realizarea hărţii interactive privind infrastructura de servicii sociale existentă şi necesară a presupus centralizarea datelor administrative privind baza materială şi resursele umane, realizarea unor cercetări, atât cantitative, cât și calitative la nivelul autorităţilor publice locale și al furnizorilor de servicii, precum şi colectarea de date calitative prin interviuri semi-structurate şi focus-grupuri la nivelul grupurilor vulnerabile și specialiștilor în domeniul serviciilor sociale.

Identificarea grupurilor vulnerabile la nivel de UAT s-a realizat într-un cadru mai larg, plecând de la evaluarea serviciilor sociale existente şi a nevoii de servicii şi infrastructură prin colectarea de date pe trei dimensiuni, pe baza unei metode ce integrează perspectivele cantitative şi calitative.

Unele limite ale cercetării provin din dificultățile de colectare a datelor, fiind situaţii în care informaţiile culese au avut nevoie de validare suplimentară prin apelarea la date de tip adminstrativ sau statistic, respectiv sub 1% din cazuri, ceea ce nu a afectat relevanța rezultatelor. Din punctul de vedere al capacității instituționale, este important de remarcat faptul că în UAT-urile unde există personal specializat în domeniul asistenţei sociale datele au fost colectate mai uşor, având un grad superior de acurateţe.

Cercetarea derulată în cadrul proiectului a relevat că principalele grupuri vulnerabile sunt reprezentate sunt persoanele în risc de sărăcie şi persoanele vârstnice care reprezintă, fiecare în parte, puţin peste o treime din totalul răspunsurilor reprezentanţilor instituţiilor de la nivel local. O altă categorie de grup vulnerabil identificată la nivel de UAT este cea reprezentată de: copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare de părinţi a căror pondere este de aproape 16%. Pe poziţia a patra cu o pondere de aproape 10% se află tinerii în dificultate. Alte grupuri vulnerabile menţionate sunt: persoane adulte cu dizabilităţi respectiv mamă şi copil.

Pe medii rezidenţiale situaţia este asemănătoare dar cu mici diferenţe (persoanele în risc de sărăcie-38,1% în urban şi 34,6% în rural; persoanele vârstnice-25,9% în urban şi 35,1% în rural; copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare de părinţi - 19,4% în

127

urban şi 15,4% în rural; persoane adulte cu dizabilităţi-5,0% în urban şi 2% în rural; mamă şi copil - 1,9% în urban şi 1,3% în rural.

În mediul rural, se concentrează un procent de 70% dintre serviciile sociale ce au fost identificate ca fiind necesare în cadrul cercetărilor efectuate, restul de doar 30% fiind alocate nevoilor grupurilor vulnerabile din oraşe.

Evaluarea numărului total de servicii sociale necesare pentru acoperirea nevoilor grupurilor vulnerabile identificate la nivelul fiecărei categorii de localităţi reflectă o pondere majoritară a celor provenind din partea reprezentanţilor instituţiilor din mediul rural. Acestea reprezintă peste 70% din numărul total al serviciilor sociale necesare identificate la nivel naţional, din care 30% în cazul localităţilor din mediul rural cu un număr de locuitori între 3001 şi 6000, 29% în cazul localităţilor din mediul rural cu mai puţin de 3000 de locuitori şi respectiv 11% în cazul localităţilor din mediul rural cu mai mult de 6000 locuitori.

În mediul urban, cele 2495 de identificări privind necesitatea de servicii sociale, ce reprezintă 30% din totalul de 8430 cuantificat la nivel naţional, au în componenţă 926 servicii sociale necesare în mediul urban cu 10.001-30.000 locuitori (11% din totalul naţional), 639 în oraşele cu mai puţin de 10.000 locuitori (8%), 422 în cele cu peste 100.000 locuitori (5%), 335 în mediul urban cu 30.001-60.000 locuitori (4%) şi 173 servicii identi-ficate ca fiind necesare în cadrul oraşelor cu 60.001-100.000 locuitori (2% din totalul naţional).

Cuantificarea numărului total de servicii sociale necesare identificate la nivelul fiecăreia dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României reflectă decalajul existent între regiunea Bucureşti-Ilfov şi celelalte regiuni, dar şi variaţia redusă în jurul unei medii de 1170 de solicitări pentru dezvoltarea de servicii sociale în cadrul regiunilor după excluderea din analiză a capitalei.

Astfel, regiunile cu cel mai mare număr de servicii sociale necesare sunt Nord-Est (19% din totalul naţional) şi Sud-Muntenia (17%), urmate de Nord-Vest şi Sud-Est (13% fiecare), Centru şi Sud-Vest (12% fiecare), Vest (11%) şi Bucureşti-Ilfov (3%).

Analiza tipologiei serviciilor sociale necesare identificate în cadrul fiecăreia dintre cele opt categorii de localităţi subliniază concentrarea şi impactul nevoilor înregistrate (în special în mediul rural), la nivelul a două grupuri vulnerabile: persoane vârstnice şi copii.

Astfel, la nivel naţional, Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilităţi, persoane aflate în situaţie de dependenţă, cu un procent de 36%, Centrele de zi pentru copii, cu un procent de aproape 22% şi Centrele de zi pentru persoane vârstnice, cu 17%, reprezintă mai mult de 70% dintre serviciile sociale necesare identificate pe parcursul cercetării.

Cu o pondere între 2% şi 3% din totalul naţional al serviciilor necesare, pot fi aduse în discuţie şi alte tipuri de servicii precum: Centre rezidentiale de îngrijire şi asistenţă medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală, Servicii de asistenţă

128

comunitară, Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilităţi, Centre de zi pentru familie şi copil, Centre de preparare şi distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie, Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru persoanele vârstnice. Restul tipurilor de servicii existente în România conform nomenclatorului serviciilor sociale sunt slab reprezentate, acestea fiind solicitate în procente mai mici de 1% la nivel naţional.

În ceea ce priveşte necesitatea de servicii sociale în cadrul localităţilor din mediul rural, se observă concentrarea pe nevoile persoanelor vârstnice şi satisfacerea acestora prin înfiinţarea unor centre de zi la nivel local şi/sau prin acordarea de servicii de îngrijire la domiciliu atât pentru persoanele vârstnice, cât şi pentru persoane cu dizabilităţi, persoane aflate în situaţie de dependenţă. De asemenea, o atenţie deosebită trebuie acordată copiilor, prin înfiinţarea de centrelor de zi dedicate acestora.

Dacă la nivelul categoriei localităţilor din mediul rural sub 3000 locuitori au fost identificate ca fiind necesare doar cele trei tipuri de servicii, specificate în paragraful anterior, în mediul rural cu 3001-6000 locuitori apare şi nevoia câtorva Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă medico-socială pentru persoane vârstnice, bolnavi cronici în faza terminală, Centre de zi pentru familie şi copil, şi Servicii de asistenţă comunitară.

De asemenea, pe măsura creşterii numărului de locuitori, în cadrul localităţilor din mediul rural cu mai mult de 6000, tipurilor de servicii sociale necesare identificate la nivelul celorlalte două categorii de localităţi din mediul rural se adaugă Centrele de zi pentru persoane adulte cu dizabilităţi, Centrele rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru persoanele vârstnice şi Centrele de zi pentru persoane toxico-dependente pentru persoane cu diferite adicţii: droguri, alcool, alte substanţe toxice.

În mediul urban, solicitările reprezentanţilor localităţilor vizează mai multe tipuri de servicii. Se observă reducerea numărului de servicii necesare de un anumit tip şi diversificarea tipurilor de servicii sociale necesare, în comparaţie cu localităţile din mediul rural, dar şi pe măsura creşterii numărului de locuitori.

Astfel, la nivelul oraşelor, apare necesitatea tuturor tipurilor de servicii sociale, însă cele mai reprezentative solicitări vizează Centrele de zi pentru copii, Centrele de zi pentru persoane vârstnice, Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice, persoane cu dizabilităţi, persoane aflate în situaţie de dependenţă, dar şi Centrele de zi pentru persoane adulte cu dizabilităţi, Centrele de preparare şi distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie şi Serviciile de asistenţă comunitară.

În medie, la nivel naţional, revine un furnizor de servicii la o unitate administrativ - teritorială (UAT). Situaţia diferă însă substanţial pe medii de rezidenţă. În timp ce în mediul urban, revin, în medie, aproximativ 10 furnizori de servicii sociale la o UAT, în mediul rural un furnizor de servicii sociale deserveşte aproximativ 7 UAT.

În medie, la nivel naţional regăsim un furnizor de servicii sociale la 6.244 locuitori. În mediu urban revine un furnizor de servicii sociale la 3.961 locuitori, iar în mediul rural la 23.975 locuitori.

129

Numărul de UAT-uri din mediul rural reprezintă aproximativ 90% din total UAT, în timp ce în acest mediu sunt localizaţi numai 11,4% (406) din furnizorii de servicii sociale existenţi la nivel naţional, restul de 88,6% (3.153) fiind localizaţi în mediul urban

Structura serviciilor sociale existente diferă substanţial pe cele 2 medii de rezidenţă. În mediul rural, ponderea majoritară o deţin serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice (care deţin 45,8% din total), urmate de serviciile sociale pentru copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare /aferente mamei şi copilului (40,1% din total) şi cele specifice persoanelor adulte cu dizabilităţi (6,2%).

Categoriile de grupuri vulnerabile cu gradul cel mai mic de acoperire cu servicii sociale sunt: persoanele fără adăpost, tinerii în dificultate şi persoanele în situaţie de dependenţă.

Serviciile sociale destinate persoanelor în risc de sărăcie reprezintă 3% din totalul servicii sociale existente în mediul rural.

În mediul urban, pe primul loc ca pondere în total servicii existente se află cele pentru copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare /aferente mamei şi copilului (52,8%), urmate de serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi (15,8% din total) şi cele pentru persoanele vârstnice (19,6%).

Mai mult de jumătate din furnizorii de servicii sociale sunt localizaţi în localităţile urbane cu mai mult de 100.000 locuitori (1.920, respectiv 53,9% din total). Aproximativ 18,2% (649) dintre aceştia sunt localizaţi în localităţile urbane cu 60-100.000 locuitori şi 8,9% (318) în localităţile urbane cu 30-60.000 locuitori.

În localităţile urbane cu peste 100.000 locuitori, revin, în medie, aproximativ 77 furnizori de servicii sociale la o UAT, comparativ cu 41 furnizori în cazul localităţilor urbane cu 60.000-100.000 locuitori sau 9 pentru localităţile urbane cu 30.000-60.000 locuitori.

În localităţile rurale cu mai puţin de 3.000 locuitori, un furnizor de servicii sociale deserveşte în medie 11 UAT, în cele cu 3.001-6.000 locuitori 6 UAT şi în cele rurale cu peste 6.000 de locuitori 3 UAT.

Diferenţe considerabile în funcţie de categoriile de localităţi se înregistrează şi în ceea ce priveşte numărul mediu de persoane ce revin la un furnizor de servicii sociale, acesta variind de la 22.274 locuitori în cazul localităţilor rurale cu mai puţin de 3.000 locuitori, la 1.972 în cazul localităţilor urbane cu 60.000 – 100.000 locuitori.

În ceea ce priveşte repartizarea furnizorilor de servicii sociale pe regiuni şi regimul public sau privat al acestora, situaţia diferă pe regiuni. În regiunile mai slab dezvoltate Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Sud-Est şi Nord-Est, numărul şi ponderea furnizorilor privaţi în total furnizori de servicii sociale sunt mult mai mici decât în celelalte regiuni. În medie, la un furnizor privat de servicii sociale reveneau în medie aproximativ 7 furnizori publici de servicii sociale în regiunea Sud-Vest Oltenia, 5 în regiunea Sud-Muntenia, 3 în regiunea Sud-Est şi 2 în regiunea Nord-Est, în timp ce, în regiunea Bucureşti Ilfov, numărul furnizorilor privaţi de servicii este aproape dublu faţă de cel al furnizorilor publici, iar în regiunile Centru, Nord-vest şi Vest raportul este de 1,3:1.

130

13. Bibliografie

Briciu C. (2015). Evaluarea politicilor de combatere a sărăciei în România ultimelor decenii. Elemente pentru o teorie a evaluării politicilor sociale, Teză postdoctorală

Cace S., Duminică D., Preda M. (coordonatori) (2006). Evaluation of programs for roma

communities in Romania, Editura AMM Design, Cluj Napoca, UNDP

Cace S., Duminică D., (coordonatori) (2007); Policies of social inclusion for the vulnerable

groups. Increase of the access on the labour market, AMM Design Cluj

Guvernul României (2007) Programul Operațional Regional 2007-2013.

Guvernul României (2015) Strategia Națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice 2015-2020, www.mmuncii.ro

Guvernul României (2016) Programul Operațional Regional 2014-2020.

Guvernul României (2017) Programul Capital Uman 2014-2020.

MDRAP - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (2015) Evaluarea de impact a DMI 3.2. “Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea şi echiparea infrastructurii sociale”.

MDRAP - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (2015) Evaluarea de impact a Axei prioritare 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere, DMI 1.1.

131

MFE - Ministerul Fondurilor Europene (2015) Documentul-Cadru de Implementare a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Versiunea 15. *** Strategia Naţională privind Incluziunea socială şi Reducerea Sărăciei (2014-2020) *** (2013). Cartografierea sărăciei în România, Banca Mondială Teşliuc, E., Grigoraş, V., Stănculescu, M. (coord.) (2016). Dezvoltarea serviciilor sociale integrate la nivel comunitar, Banca Mondială, Beneficiar Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.) (2015a) Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind reducerea sărăciei și creșterea incluziunii sociale 2015-2020. Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.) (2015b) Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate. Banca Mondială, București. Disponibil la adresa: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/F6_Atlas_Rural_RO_23Mar2016.pdf Teşliuc E., Vlad G., Stănculescu M. (coord). (2016). Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate şi al Dezvoltării Umane Locale din România Teşliuc E., Vlad G., Stănculescu M. (coord). (2016). Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate şi al Dezvoltării Umane Locale din România

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/F6_Atlas_Rural_RO_23Mar2016.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/F6_Atlas_Rural_RO_23Mar2016.pdf

132

14. Anexe

Anexa . Listă instrumente

Anexa 1. Chestionar adresat autorităţilor locale

Anexa 2. Chestionar adresat furnizorilor de servicii sociale

Anexa 3. Ghid de interviu cu funizori publici şi privaţi de servicii sociale

Anexa 4. Ghid de interviu cu persoane vulnerabile

Anexa 5. Ghid de focus grup cu specialişti în domeniul serviciilor sociale

133

1. Chestionar adresat autorităţilor locale (primărie /SPAS)

A. Date factuale şi estimări

Denumirea localităţii

Judeţul

Mediu rezidenţial 1. urban 2. rural

Date socio-demografice

Indicator Valoare Sursa datelor/estimărilor

Total populaţie din localitate (2016)

Total gospodării (2016)

Ponderea populaţiei cu studii superioare (2016)

Structură etnică(2016)

Români %

Romi %

alte grupuri etnice (care?_________) %

Nr. naşteri în 2016

Nr. decese în 2016

Nr. decese copii sub 1 an în 2016

Nr. sarcini la minore 2016

Nr. copii abandonaţi 2016

Nr. copii instituţionalizaţi (2016)

Nr. persoane care au părăsit sistemul de protecție al copilului (2016)

Nr. persoane cu dizabilităţi fizice (2016)

Nr. persoane cu dizabilităţi psihice (2016)

134

Nr. persoane peste 65 de ani (2016)

..din care nedaplasabili şi din care persoane vârstnice singure

Nr. persoane fără adăpost (2016)

Nr. cazuri de trafic de persoane (2016)

Nr. cazuri de violenţă în familie (2016 )

Nr. copii în familii monoparentale (2016)

Nr. copii în familii care primesc ASF (2016) Învăţământul special

Nr. copii cu probleme speciale de sănătate, copii cu nevoi speciale (CES) (2016)

Infrastructură

Distanţa faţă de cel mai apropiat oraş cu peste 30.000 de locuitori (numai pentru localităţile rurale)

Distanţa faţă de oraşul capitală de judeţ – km (numai pentru localităţile rurale şi oraşele cu mai puţin de 30 de mii de loc)

Există clădiri, (2016) aflate în proprietate publică, care au fost

7. abandonate/dezafectate şi care pot fi transformate în centre de servicii sociale

8. a căror construcţie a fost întreruptă şi care pot fi transformate în centre de servicii sociale

a1. da b.1. da

a2. nu b.2. nu

Ce reprezintă aceste clădiri abandonate/dezafectate (dacă există)

- foste spaţii destinate învăţământului/cămine culturale

- foste clădiri cu destinaţie medicală - foste clădiri ale unor unităţi militare - clădiri cu destinaţie socială - altă

formă....................................................................

*dacă nu cunoaşte numărul exact, se pot folosi estimări, ca procent (%) din total gospodării

135

Asistenţă socială

Indicator Valoare Sursa datelor/estimărilor

Nr. total al personalului cu atribuţii în asistenţă socială din cadrul administraţie publice locale (2016)

Nr. total al asistenţilor sociali cu studii în domeniu din cadrul administraţiei publice locale (2016)

Nr. de cereri pentru VMG în 2016 Nr. de dosare VMG aprobate2 în 2016 Nr. de persoane beneficiare de VMG Nr. cereri de ajutoare de căldură în 2016 Nr. dosare de ajutoare de căldură aprobate în 2016 Nr. total de persoane beneficiare de ajutoare de căldură în 2016

Nr. de locuinţe sociale 2016 Nr. de beneficiari – cantină de ajutor social 2016 (dacă există cantină)

Servicii sociale

S1. Vă rugăm să ne furnizaţi câteva informaţii despre serviciile sociale existente în localitate şi furnizorii acestora

Tipuri de servicii Nr. total

de furnizori

Din care: furnizori publici

Din care:

ONG-uri

Din care: organizaţii

de cult

Din care: agenţi

economici / PFA

Nr. de Centre rezidenţiale pe perioadă nedeterminată

Nr. de beneficiari ai centrelor rezidențiale pe perioada nedeterminată

Centre rezidenţiale pe perioadă determinată

Nr. de beneficiari ai centrelor rezidenţiale pe perioadă determinată

2 Atât pentru beneficiarii de VMG, cât şi pentru cei de ajutoare de căldură se va face o fişă separată cu

structura familiilor beneficiare, numărul membrilor şi componenţa, pe tranşe de venit şi ocupaţii ale membrilor, conform datelor colectate prin completarea Formularului de Anchetă socială-se completează la SPAS/Compartiment AS Primărie/DGAPSC pentru sectoarele din Bucureşti

136

Locuinţe protejate Nr. de beneficiari de locuințe protejate

Centre de zi Nr. de beneficiari de centre de zi

Unităţi de îngrijire la domiciliu

Nr. de beneficiari ai unităţilor de îngrijire la domiciliu

Serviciu acordat în comunitate Nr. de beneficiari de servicii în comunitate

Cantină socială Masa (pe roţi ) /pachete de alimente

Nr. de beneficiari de masa pe roti

Pachete cu haine/ produse de igiena

Nr. de beneficiari de pachete Unitate medico-socială Nr. de beneficiari ai unităţilor medico-sociale

Altă formă Care?

Nr. de beneficiari ai acestei forme de serviciu social

137

B. OPINII ALE REPREZENTANŢILOR INSTITUŢIONALI-SPAS,COMPARTIMENT ASISTENŢĂ SOCIALĂ PRIMĂRIE, DGASPC (PENTRU SECTOARELE DIN BUCUREŞTI)

SERVICII

S2. În localitate există grupuri sociale vulnerabile pentru care nu există servicii sociale sau pentru care serviciile furnizare nu sunt suficiente?

Nu există servicii

Serviciile existente sunt insuficiente

Serviciile sunt suficiente

Minori în situaţie sau în risc de abandon 1 2 3

Minori în sărăcie 1 2 3

Minori rămaşi acasă în grija rudelor, în urma migraţiei părinţilor

1 2 3

Tineri 1 2 3

Persoane vârstnice fără ajutor în gospodărie/singure/greu deplasabile

1 2 3

Mame singure / familii monoparentale 1 2 3

Persoane cu dizabilităţi fizice 1 2 3

Persoane cu dizabilităţi psihice 1 2 3

Persoane dependente de alcool 1 2 3

Persoane dependente de droguri 1 2 3

Victime ale violenţei în familie 1 2 3

Victime ale traficului de persoane 1 2 3

Persoane fără adăpost 1 2 3

Imigranţi / Solicitanţi de azil 1 2 3

Şomeri de lungă durată 1 2 3

Persoane şi familii fără venituri sau cu venituri reduse

1 2 3

138

S3. Plecând de la situaţia populaţiei vulnerabile din localitatea dvs., consideraţi că ar trebui dezvoltate serviciile sociale furnizate la nivel local?

- Da (continuă cu S4) - Nu salt la I 1. - Nu stiu/NR salt la I 1.

S4. Ce tipuri de centre credeţi că ar trebui dezvoltate cu predilecţie în localitatea dvs. ? (posibil răspuns multiplu)

Centre rezidenţiale (oferă cazare pentru beneficiari)

Centre de zi (fără cazare pentru beneficiari)

1. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă medico-socială pentru bolnavi cronici şi persoane vârstnice 2. Centre rezidenţiale de recuperarea/reabilitare pentru persoane cu diferite adicţii (dependenţe) 3. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru persoanele vârstnice 4. Centre rezidenţiale pentru persoanele adulte cu dizabilităţi 5. Centre rezidenţiale pentru copii în sistemul de protecţie specială 6. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru mamă şi copil 7. Centre rezidenţiale pentru tineri aflaţi în dificultate 8. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru victimele violenţei 9. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru persoanele fără adăpost 10. Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru victimele traficului de persoane

11.Centre de zi pentru persoanele vârstnice 12. Centre de îngrijire la domiciliu 13. Centre de zi pentru persoanele adulte cu dizabilităţi 14. Centre de zi pentru copii 15. Centre de zi pentru familie şi copil 16. Centre de zi pentru victimele violenţei 17. Centre de zi pentru persoane dependente 18. Centre de zi pentru victimele traficului de persoane 19. Centre de zi pentru persoanele fără adăpost 20. Centre de primire pentru solicitanţii de azil 21. Centre de zi pentru persoanele aflate în nevoie 22. Centre de intevenţie în stradă 23. Centre de preparare şi distribuţie a hranei pentru persoanele aflate în risc de sărăcie 24. Alte tipuri de centre. Care?.......................

139

S5. Căror grupuri vulnerabile ar trebui să se adreseze aceste centre?

DA NU NS/ NR

Minori în situaţie sau în risc de abandon 1 2 3

Minori în sărăcie 1 2 3

Minori rămaşi acasă în grija rudelor, în urma migraţiei părinţilor

1 2 3

Tineri NEETS 1 2 3

Persoane vârstnice fără ajutor în gospodărie/singure/greu deplasabile

1 2 3

Mame singure / familii monoparentale 1 2 3

Persoane cu dizabilităţi fizice 1 2 3

Persoane cu dizabilităţi psihice 1 2 3

Persoane dependente de alcool 1 2 3

Persoane dependente de droguri 1 2 3

Victime ale violenţei în familie 1 2 3

Victime ale traficului de persoane 1 2 3

Persoane fără adăpost 1 2 3

Imigranţi / Solicitanţi de azil 1 2 3

Şomeri de lungă durată 1 2 3

Persoane şi familii fără venituri sau cu venituri reduse

1 2 3

1. Problemele identificate la nivel local

Care sunt, în opinia dvs. cele mai importante probleme sociale ale localităţii dvs.?

1. ..............................................................................................................................................

2. ..............................................................................................................................................

3. ..............................................................................................................................................

140

Care sunt grupurile cele mai vulnerabile din punct de vedere socio-economic, în localitatea dvs.?

1. ..............................................................................................................................................

2. ..............................................................................................................................................

3. ................................................................................................................................................

2. Chestionar (on-line) adresat furnizorilor de servicii sociale

Q1. Informaţii generale despre furnizorul de servicii:

1. Denumirea furnizorului:

2. Judeţ:

3. Localitate:

4. Adresă completă:

5. Telefon:

6. Email:

7. Tipul furnizorului:

Public:

□ structuri specializate din cadrul/subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi autorităţile executive din unităţile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraş, municipiu şi sectoare ale municipiului Bucureşti

□ autorităţi ale administraţiei publice centrale ori alte instituţii aflate în subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuţii privind acordarea de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari

□ unităţi sanitare, unităţi de învăţământ şi alte instituţii publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate

Privat:

□ organizaţii neguvernamentale, respectiv asociaţii şi fundaţii

141

□ culte recunoscute de lege

□ filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare

□ persoane fizice autorizate în condiţiile legii

□ operatori economici, în condiţii speciale, prevăzute de lege

9. Organizaţia s-a acreditat ca furnizor de servicii sociale

a) DA, din ce an: .................. b) NU, de ce?.............................................................................. ........................................................................................................

10. Numărul total de servicii sociale oferite de către furnizor

11. Din care, servicii licenţiate în baza L. 197/2012

12. Din care, servicii în curs de licenţiere în baza L. 197/2012

13. Din care, servicii respinse în procesul de licenţiere

14. Din care servicii nelicenţiate/nu a fost înaintat dosar pentru licenţiere

Q2. Nevoile căror grupuri vulnerabile credeţi că nu sunt suficient de bine acoperite prin serviciile furnizate la nivelul localităţii dumneavoastră? (posibil răspuns multiplu)

1. Copii în risc sau situaţie de abandon

6. Persoane cu dizabilităţi fizice 11. Şomeri (inclusiv de lungă durată)

2. Copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

7. Persoane ce suferă de boli grave 12. Beneficiari de VMG

3. Persoane dependente de alcool 8. Deţinuţi sau foşti deţinuţi 13. Victime ale violenţei domestice

4. Persoane dependente de droguri 9. Persoane fără adăpost 14. Persoane vârstnice singure

5. Persoane cu dizabilităţi mentale 10. Familii monoparentale 14. Victime ale traficului de persoane

14. Altele.. Care?

142

Q3. Ce tipuri de centre de servicii credeţi că trebuie dezvoltate în localitatea în care activaţi? (posibil răspuns multiplu)

1. Centru rezidenţial cu cazare pe perioadă nedeterminată

5. Unitate de îngrijire la domiciliu

2. Centru rezidenţial cu cazare pe perioadă limitată și centre respiro

6. Unitate de servicii în comunitate

3. Centru de zi pentru grupurile vulnerabile. Care?............................................................

(folosiţi codurile de la întrebarea Q2)

7. Cantină socială

4. Unitate medico-socială 8. Altă formă. Care?.........................................................................

3.1. Fişa de date 2

(Observaţie: Fiecare furnizor va completa câte o fişă, după modelul ataşat, pentru fiecare din serviciile sociale oferite, conform licenţei obţinute sau dosarului de licenţiere depus)

Q1. Informaţii generale despre serviciu:

1. Denumirea serviciului

2. Adresă:

3. Telefon:

4. Email:

Q2. Forma de organizare a serviciului social: 1. Centru rezidenţial cu cazare pe perioadă nedeterminată

2. Centru rezidenţial cu cazare pe perioadă determinată şi centre respiro

3. Locuinţă protejată

4. Centru de zi

6. Serviciu acordat în comunitate (consiliere, informare, orientare vocaţională, intervenţie în stradă, ambulanţă socială)

7. Cantină socială 8. Masă pe roţi 9. Unitate medico-socială

143

Q3. Categoria de beneficiari cărora se adresează serviciul social:

1. Copii 2. Tineri 3. Adulţi

5. Familie 6. Grupuri 7. Comunitate

Q4. În ce situaţii se află beneficiarii serviciului? (posibil răspuns multiplu)

1. COPII: a. Copii orfani sau în situaţie de abandon b. Copii în risc de separare c. Copii aflați în stradă

2. Persoane cu diverse adictii: a. Adicţie faţă de droguri b. Adicţie faţă de alcool c. Alte forme de adicţie

3. VICTIME ELE ABUZULUI ŞI NEGLIJĂRII: a. Copii victime ale abuzului şi neglijării b. Tineri victime ale abuzului şi neglijării c. Femei victime ale abuzului şi neglijării d. Adulţi victime ale abuzului şi neglijării e. Persoane vârstnice victime ale abuzului şi neglijării

4. Persoane suferind de diverse boli precum: a. Boală neurodegenerativă b. Boală psihică c. Boală cronică gravă d. Boală incurabilă

5. PERSOANE CU DIZABILITĂŢI: a. Dizabilitate neurologică b. Dizabilitate psihică c. Dizabilitate auditivă d. Surdoceceitate e. Dizabilitate somatică f. Alta dizabilitate /motorie g. Dizabilitate asociată h. HIV i. Boli rare

6. DELINCVENŢĂ: a. Delicvenţă juvenilă b. Persoane private de libertate c. Foşti deţinuţi

7. PERSOANE FĂRĂ ADĂPOST: a. Tineri care trăiesc în stradă b. Adulţi ce trăiesc în stradă

8. FAMILII VULNERABILE: a. Familii în risc de dezintegrare b. Familii monoparentale c. Situaţii conflictuale în familie

144

c. persoane vârstnice ce trăiesc în stradă

d. Violenţă în familie

9. IZOLARE SOCIALĂ: a. Copii în situaţie de izolare socială b. Adolescenţi şi tineri în situaţie de izolare socială c. Adulţi în situaţie de izolare socială d. Vârstnici în situaţie de izolare socială

10. RISC DE SĂRĂCIE ŞI EXCLUZIUNE SOCIALĂ: a. Şomeri de lungă durată b. Persoane cu venituri reduse c. Persoane cu locuinţe precare d. Persoane în situaţie de analfabetism e. Persoane exploatate prin muncă

11. VICTIME ALE TRAFICULUI DE PERSOANE: a. Copii victime ale traficului b. Adolescenţi şi tineri victime ale traficului c. Femei victime ale traficului de persoane d. Persoane cu dizabilităţi victime ale traficului de persoane e. Persoane vârstnice victime ale traficului de persoane

12. ALTE situaţii: a. Refugiați b. Urgenţe sociale c. Alta. Care?........................................................................................

Q5. Care sunt activităţile desfăşurate în cadrul serviciului? (posibil răspuns multiplu)

1. ADMISTRATIVE ŞI HOTELIERE: a. Cazare pe perioadă nedeterminată b. Cazare pe perioadă determinată c. Cazare pe timp de noapte d. Acordare masă e. Preparare hrană caldă f. Distribuire hrană rece g. Menaj h. Curăţenie i. Pază j. Întreţinere

2. ASISTENŢĂ SOCIALĂ: a. Diagnoză socială b. Elaborare plan de intervenţie c. Îndrumare către alţi specialişti d. Consiliere e. Informare f. Suport emoţional g. Manager de caz h. Alta

3. ASISTENŢĂ ŞI SUPORT SPECIALIZAT ÎN VEDEREA

4. ASISTENŢĂ MEDICALĂ ŞI RECUPERARE:

145

REABILITĂRII / REINTEGRĂRII SOCIALE: a. Orientare profesională b. Consiliere psihologică c. Consiliere juridică d. Terapii de integrare e. Supraveghere f. Suport emoţional g. Terapii de reabilitare / reintegrare

a. Asistenţă acordată de asistenţă medicală b. Îngrijire la domiciliul c. Recuperare medicală

5. ÎNGRIJIRE PERSONALĂ: a. Ajutor în efectuarea activităţilor de bază b. Ajutor în efectuarea activităţilor instrumentale

6. ÎNGRIJIRI PALEATIVE

7. EDUCARE ŞI FORMARE: a. Supraveghere pedagogică b. Educare copil 0-3 ani c. Educare pentru activităţi în viaţa independentă d. Educare pentru inserţie în familie / comunitate e. Educare pentru integrare socială f. Facilitare acces la educaţia generală g. Facilitare acces la formare profesională

8. ALTE ACTIVITĂŢI

Q6. Informaţii despre infrastructura serviciului social

1. Număr de locuri disponibile în 2016.….... din care ocupate ….... sau număr mediu de beneficiari/luna în anul 2016 2. Clădirea/clădirile în care în care îşi desfăşoară activitatea serviciul reprezintă: 1. Clădire aflată în proprietate, destinată exclusiv pentru serviciul social 2. Clădire aflată în proprietate ce deserveşte, pe lângă alte scopuri, şi serviciul social 3. Clădire închiriată, destinată exclusiv pentru serviciul social 4. Clădire închiriată ce deserveşte, pe lângă alte scopuri, şi serviciul social 5. Clădire concesionată, destinată exclusiv pentru serviciul social 6. Clădire concesionată, ce deserveşte, pe lângă alte scopuri, şi

146

serviciul social 3. Suprafaţa totală aferentă a clădirilor ce deservesc serviciul? ............................ 4. Cum evaluaţi nivelul de dotare cu mobilier al serviciului? 1. Foarte bun 2. Bun 3. Mediu 4. Slab 5. Foarte slab 5. Cum evaluaţi nivelul de dotare al serviciului cu echipamente IT? 1. Foarte bun 2. Bun 3. Mediu 4. Slab 5. Foarte slab 6. Cum evaluaţi nivelul de dotare al serviciului cu echipamente de specialitate ? 1. Foarte bun 2. Bun 3. Mediu 4. Slab 5. Foarte slab 7. Consideraţi că sunt necesare investiţii în dezvoltarea infrastructurii ce deserveşte serviciul? 1.Da (continuă cu următoarea întrebare) 2. Nu (sari la Q10) 3. NR (sari la Q10) 8. Daca da, care credeţi că sunt principalele trei priorităţi de investiţii în infrastructura ce deserveşte serviciul? 1.................................................................................................................. 2.................................................................................................................. 3..................................................................................................................

Q 7. Informaţii despre resursele umane

Personal existent Număr

1. Care este numărul total de persoane care lucrează în cadrul centrului?

2. ..... din care de asistenţi sociali?

3. ..... din care psihologi?

4. ..... din care personal medical?

5. ..... din care personal de supraveghere / îngrijitori?

147

6. ..... din care alte tipuri de specialişti? Care ? .................................... ……………………… ……………………… ………………………

Personal necesar Număr

1. Este nevoie de personal suplimentar pentru desfăşurarea activităţilor centrului? 1. Da (continuă cu întrebarea următoare) 2. Nu (treci la Q11)

2. De câţi asistenţi sociali suplimentari este nevoie?

3. De câţi psihologi suplimentari este nevoie?

4. De câte cadre medicale suplimentare este nevoie?

5. De câţi supraveghetori / îngrijitori suplimentari este nevoie?

6. De câţi alţi specialişti este nevoie? Care tip .................................

Q8. Surse de finanţare a serviciului social:

Categorie Sumă (lei)

Buget total în anul 2016 din care:

Suma de la bugetul de stat (2016)

Suma de la bugetul local (2016)

Suma din fonduri proprii (2016)

Suma din contribuţii ale beneficiarilor (2016)

Suma din donaţii / sponsorizări (2016)

Suma din fonduri europene (2016)

Suma din alte surse. Precizaţi sursa

148

3. Ghid de interviu semi-structurat adresat reprezentanţilor furnizorilor de servicii sociale

Informaţii generale

- Date generale despre organizaţie (anul înfiinţării, istoric, structură de personal, domeniu de activitate etc.)

- Care sunt principale probleme sociale ale judeţului dvs.? Dar ale localităţii în care lucraţi / aveţi sediul?

- Există probleme specifice ale anumitor zone/ localităţi din judeţ? Care sunt acestea? - Există diferenţe între mediul rural şi cel urban? - Ce sugestii aveţi pentru îmbunătăţirea sistemului de acreditare a furnizorilor de

servicii sociale? Dar despre licenţierea serviciilor sociale? - Cunoaşteţi furnizori de servicii care nu s-au acreditat în baza L. 197/2012? De ce

credeţi că nu s-au acreditat? În ce zone lucrează şi căror categorii de populaţie se adresează?

Nivelul de dezvoltare al serviciilor sociale şi infrastructurii aferente

- Ce tipuri de servicii sociale credeţi că sunt cel mai bine dezvoltate la nivel judeţean? - Putem vorbi despre modele de succes în furnizarea de servicii? Căror grupuri

vulnerabile se adresează? - Există diferenţe la nivel judeţean în furnizarea de servicii sociale? Pe ce baze sunt

constituite acestea? - Puteţi identifica puncte tari în furnizarea de servicii sociale la nivelul judeţului

dvs.? Dar puncte slabe? - Există categorii de populaţie neacoperite sau acoperite doar parţial prin serviciile

sociale furnizate la nivel local şi judeţean? Care sunt acestea? - Ce credeţi că trebuie făcut pentru creşterea calităţii serviciilor sociale existente în

judeţul dvs.?

Nevoia de servicii sociale şi infrastructură

9. Ce tipuri de servicii sociale credeţi că sunt insuficient dezvoltate în judeţul dvs.? 10. Căror categorii de populaţie trebuie să se adreseze aceste servicii? 11. Puteţi identifica nevoi specifice plecând de la diversele contexte locale din judeţul

dvs.? Există diferenţe între localităţi şi zone? 12. Cum argumentaţi existenţa acestor nevoi?

149

13. Ce tipuri de servicii trebuie dezvoltate la nivel judeţean pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile?

14. Care sunt principalele probleme ale furnizorilor de servicii sociale din judeţ? Dar problemele organizaţiei dvs.?

15. Cum apreciaţi numărul şi nivel de pregătire al specialiştilor din cadrul serviciilor sociale din judeţ?

16. La nivel judeţean, credeţi că furnizorii de servicii sociale se confruntă cu deficit de personal (ce tipuri de specialişti)? Care este situaţia organizaţiei dvs.?

4. Ghid de interviu cu persoane vulnerabile

Informaţii generale despre respondent:

- Date generale despre respondent.

- Situaţie familială.

- Educaţie şi experienţă în muncă.

- Locuirea şi condiţiile de locuit.

Servicii sociale:

- De ce tipuri de servicii beneficiază? Cine oferă aceste servicii?

- De ce alte servicii a mai beneficiat în trecut?

- De cât timp beneficiază de aceste servicii?

- Ce apreciază la aceste servicii?

- Ce ar putea fi îmbunătăţit la aceste servicii?

- Ce crede despre nivelul de dotare al centrului / furnizorului de servicii? Cum sunt

clădirile? Cum e mobilierul? Cum sunt echipamentele? Ce ar trebui să fie îmbu-

nătăţit?

- Cum sunt interacţiunile cu personalul centrului? Personalul este suficient? Are pre-

gătirea necesară Îndeplinirii sarcinilor care ii revin? E ceva ce ar trebui îmbunătăţit?

150

Nevoia de servicii:

- Care sunt principalele probleme ale dvs.?

- Ce tipuri de servicii credeţi că ar putea contribui la rezolvarea problemelor dvs.

(centru de zi, cantina sociala, servicii de ocupare etc.) ?

- Cine ar trebui să le ofere(primăria, mediul privat, mediul ONG ?

5. Ghid focus grup necesar specialişti în domeniul serviciilor sociale

1. Prezentarea participanţilor 2. Care sunt principale probleme sociale ale judeţului? Există probleme specifice ale

anumitor zone/ localităţi din judeţ? 3. Care sunt grupurile vulnerabile cele mai numeroase şi ce probleme specifice

prezintă? Vă rugăm să exemplificaţi!

Nivelul de dezvoltare al serviciilor sociale şi infrastructurii

− Ce tipuri de servicii sociale sunt cel mai bine dezvoltate la nivel judeţean? Putem vorbi despre modele de succes în furnizarea de servicii?

− Există diferenţe la nivel judeţean în furnizarea de servicii sociale? Rural – urban? Reşedinţă de judeţ – localităţi izolate?

− Există categorii de populaţie acoperite parţial prin serviciile sociale furnizate la nivel local sau judeţean? Care sunt acestea? De ce că se întâmplă acest lucru?

− Cum poate fi caracterizat nivelul actual al infrastructurii de servicii sociale? − Care sunt punctele forte la nivel judeţean? Dar provocările din punctul de vedere al

infrastructurii sociale? − Care este situaţia generală în ceea ce priveşte resursele umane implicate în

furnizarea serviciilor? Dar în ceea ce priveşte resursele materiale şi nivelul de dotare al centrelor?

− Există diferenţe între tipurile de servicii în diversele contexte locale?

151

Nevoia de servicii sociale şi infrastructură

− De ce tipuri de servicii e cea mai mare nevoie la nivel judeţean? Pot fi identificate priorităţi în acest sens?

− Nevoia de servicii şi infrastructură cunoaşte aceleaşi coordonate la nivel teritorial? − Puteţi identifica nevoi specifice de servicii sociale la nivel local? − Cum argumentaţi existenţa acestor nevoi de servicii sociale la nivel local? − Care credeţi că sunt principalele probleme de infrastructură ale furnizorilor de

servicii sociale? De ce s-a ajuns în această situaţie? Ce se poate face pentru ameliorarea situaţiei?

− Care sunt principalele probleme la nivelul resurselor umane ale furnizorilor de servicii? Ce soluţii se întrevăd la această situaţie?

− De ce tipuri de specialişti consideraţi că este nevoie pentru dezvoltarea serviciilor sociale?

analiza și evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea ... · internațională a proiectului,...

Documents