„Filantropica”

Nae Caranfil a regizat în anul 2002 „Filantropica”, un film psihologic care accentuează

problemele marcante ale societății sub forma mascată a unei comedii românești.

„Filantropica” este un film psihologic deoarece evidențiază trăirile psihice intense ale

personajului principal, manifestate atât în interiorul său, cât și în exterior (în relațiile cu

celelalte personaje). A primit patru premii la festivaluri internaționale de film: Premiul

Juriului tânăr (Festivalul Internațional al Filmelor de Dragoste de la Mons - 2002), Premiul

Publicului (Festivalul de Film de la Paris – 2002), Premiul special al juriului (Wiesbaden

goEast – 2002), Premiul Publicului (Săptămâna de Film Internațional de la Würzburg – 2003).

Titlul filmului are rol ironic deoarece se află în relație de contradicție cu acțiunea

propriu zisă. Expectanțele receptorilor la o primă vedere a titlului nu sunt satisfăcute deoarece

acțiunile desfășurate de grupul de „filantropi” nu sunt de binefacere în folosul oamenilor

săraci, de caritate, de iubire sau umanitate. Din contra, ceea ce fac aceste persoane este pentru

a-și dezvolta averea, pentru a câștiga bani, indiferent de acțiunile pe care le întreprind. Între

titlu și ultimele acțiuni ale personajului principal se poate identifica o simetrie deoarece acesta

face tot ceea ce poate pentru a-l ajuta necondiționat pe Robert, însă este mințit de tânăra de

care era atras.

Pentru a analiza complexitatea filmului, am ales drept instrument modelul hexadic al

situației semiotice. Potrivit acestui instrument, reperele fundamentale ale actului de

comunicare sunt: emitentul, receptorul, semnificatul obiectiv, referința, semnificatul subiectiv

și semnificatul. Prin prisma acestor repere, în cazul filmului cele șase coordonate sunt:

regizorul (creatorul), tema, mesajul rațional, receptorul filmului, mesajul estetic, și mijloacele

tehnice materiale.

Regizorul filmului „Filantropica” este Nae Caranfil (scenarist, actor și regizor român).

Tema filmului este reprezentată de pseudo - filantropia unor persoane, care are o

putere mare de influențare a comportamentului celor din jur.

Mesajul rațional pe care îl transmite filmul evidențiază amploarea pe care a luat-o

mafia cerșetoriei, devenind o adevărată industrie. De asemenea, sunt conturate capcanele

periculoase în care pot intra tinerii, datorită credulității lor. Însă, receptarea mesajului transmis

1

depinde atât de personalitatea regizorului, de modul în care selectează, organizează și

transmite informația, dar și de personalitatea receptorilor, caracterul acestora, precum și de

gradul de cultură. În funcție de aceste variabile, receptorii pot considera filmul un semnal de

alarmă, care reliefează pericolul implicării într-un anturaj dăunător. Inițial, personajul

principal consideră intrarea în grupul persoanelor așa zise „filantropice” o soluție la

problemele sale financiare, însă ulterior acesta conștientizează că singura sa dificultate este

faptul că nu poate ieși din acel anturaj, devenind un real pericol pentru viața sa.

Receptorii filmului sunt tele - spectatorii, persoanele care îl urmăresc. Datorită

gravității problemelor pe care le surprinde, considerăm că acestea sunt sau ar trebuie să fie

persoane adulte.

Mesajul estetic pe care îl transmite „Filantropica” este profund evidențiat prin

intermediul trăirilor interioare ale eroului. Fără a conștientiza, personajul principal trece de la

o viață cinstită (deoarece are o slujbă onestă: este profesor de limba română pentru elevii de

liceu) la o viață josnică. În momentul în care își dă seama de amploarea problemei, eroul

conștientizează că nu mai poate ieși din grupul persoanelor „filantropice”.

Suportul material prin intermediul căruia este transmis filmul este reprezentat de

mijloacele audio video.

De asemenea, pentru a înțelege complexitatea filmului „Filantropica” putem analiza

factorii esențiali, precum cei: raționali, psihologici, materiali, social – istorici, axiologici și

filosofici. Astfel, factorii raționali identificați în filmul analizat sunt reprezentați în jurul ideii

conform căreia indivizii trebuie să fie atenți la persoanele din jur deoarece pot fi păcăliți cu

ușurință de oameni teatrali, care au textul bine învățat. Factorii psihologici evidențiază

decăderea dintr-o persoană integră într-una josnică. Datorită evoluției tehnologiei audio-

vizuale, expresivitatea personajelor este bine evidențiată (factorii materiali). Factorii social -

istorici reflectă realitatea din anul 2002, înainte de apariția calculatoarelor la noi în țară

deoarece personajul principal folosește mașina de scris pentru a-și redacta romanele. Se

evidențiază o oarecare diferență între cele două lumi pe care le-a trăit acesta: înainte de ′89 și

după ′89 (are un gust amar cu privire la modul în care se manifestă învățământul românesc).

Factorii axiologici reflectă adeziunea la valori diferite. Inițial, dorește să aibă o viață decentă

și urmărește să își vândă romanele, însă după ce a intrat în industria cerșetoriei, acesta nu vrea

decât să iasă. Factorii filosofici evidențiază dorința acestuia de a avea mai mult decât un trai

decent.

Filmul „Filantropica” este o proiecție a vieții unui profesor umil de liceu, Ovidiu

Gorea. Acesta urmărește să își depășească acest statut și aspiră la dragostea ideală a unei

2

tinere model – Diana, presupusa soră a unui elev problematic. Situația financiară este un

obstacol în îndeplinirea visului. Pavel Puțiul, liderul unei organizații non-profit, care acoperă

mafia cerșetoriei, îi oferă o soluție avantajoasă la problema sa. Constrâns de situația

financiară, Ovidiu acceptă intrarea în lumea înșelătoriilor deoarece este disperat să obțină

bani. Impreună cu Miruna, formează un „cuplu” ce aniversează zece ani de la căsătorie, prilej

de a sărbători evenimentul la un restaurant. În momentul în care chelnerul aduce nota de plată

aceștia mărturisesc că nu au cu ce să plătească. Urmează o șaradă de rugăminți și plânsete

până când celelealte persoane din restaurant se oferă să plătească consumația cuplului. Acest

scenariu se repetă în aproape toate restaurantele din București. În weekend-uri Ovidiu devine

prințul Dianei și se bucură de avantajele financiare, pe care le-a cerșit în timpul săptămânii.

Situația se complică atunci când profesorul vrea să-l ajute pe Robert, „fratele” Dianei

să scape de o datorie de trei mii de dolari. Într-un moment în care Ovidiu și Miruna își jucau

rolurile cu profesionalism, acesta este recunoscut de unul dintre prietenii Dianei. Din cauza

faptului că nu aveau bani să plătească consumația, Ovidiu este lovit puternic. Acesta este o

altă născocire a lui Puiuț pentru a atrage atenția publicului larg, pentru ca falsul cuplu să

ajungă la Pro-TV. Toate aceste activități sunt realizate pentru a aduce un profit mai mare.

Finalul filmului îl are în prim plan pe Ovidiu, care trăiește apogeul conflictului său interior

deoarece află că Diana nu este sora lui Robert și că a fugit cu banii săi, mințindu-l în toată

relația lor. Acesta rămâne prins în cerșetorie, alături de Miruna.

Personajul principal al filmului este Ovidiu Gorea (Mircea Diaconu), profesor de

limba română la liceu. Acesta este analizat atât direct, prin intermediul propriilor cuvinte, cât

și de celelalte personaje. Se autocaracterizează astfel: „astăzi predau literatura română la acest

liceu prestigios, unde nu sunt primiți decât elevi de o anumită ținută”. Din comportamentul

acestuia se deduce că a trăit în două lumi diferite, care pot fi diferențiate în funcție de anul ′89

(„Pe vremea mea se făcea școală, nu glumă”). În prezent, se evidențiază indiferența elevilor

față de autoritatea profesorului, liberalizarea acestora într-o măsură mult prea mare. De aceea,

profesorul Ovidiu se adresează elevilor cu sintagme, precum: „Lucescu, Vrei să fii băiat marfă

și să îmi acorzi o clipă de atenție?”, în interiorul cărora utilizează cuvinte pe care le folosesc

liceenii. Acesta consideră că „Școala era nașpa, lova subțire, orele nu aveau niciun fun. Viața

mea era de cacao”. Are un gust amar cu privire la modul în care se desfășoară sistemul de

învățământ.

Parcurge un drum al involuției deoarece trece, fără să conștientizeze de la o persoană

corectă, integră, cinstită la una total opusă. Datorită faptului că este scriitor de romane, acesta

resimte primul conflict psihic interior în momentul în care conștientizează că nu își poate

3

vinde cărțile și că nu obține niciun venit de pe urma lor. La întrebarea Dianei (Viorica Vodă),

„sora” lui Robert (Cristian Gheorghe) dacă este și scriitor, acesta răspunde: „Cam da. Mai

bine spus sunt și profesor”. Însă, realitatea dureroasă resimțită de profesor se evidențiază în

replica următoare: „Aveam patru cititori pe lumea asta, iar unul dintre ei era Diana. Îmi

iroseam cei mai frumoși ani în fața unei mașini pentru scris, în timp ce undeva afară exista o

ființă specială pentru care meritam să lupt”. Această constatare tristă a statutului său l-a

determinat să se integreze în grupul persoanelor filantropice, o asociație condusă de Pavel

Puiuț (Gheorghe Dinică). Atras din punct de vedere fizic de Diana, Ovidiu se gândește că

„trebuie sa o fac pe dracu-n patru să obțin niște bani adevărați să o invit în oraș”.

În momentul în care se întâlnește cu Diana acesta se prezintă într-un mod diferit decât

este în realitate, pentru a face o impresie pozitivă. Actul de comunicare dintre cei doi este un

act de denaturare al adevărului deoarece Ovidiu știe că informațiile transmise sunt false, le

comunică cu scopul de a o impresiona pe tânăra domnișoară și încearcă să o facă pe Diana să

creadă cele spuse. Astfel, între cei doi survine comunicarea înșelătoare deoarece minciunile

transmise îl ajută pe Ovidiu să își facă o imagine mai bună în ochii tinerei fete, o imagine

falsă. O secvență care reflectă această situație o constituie „ Ce cărți ați scris până acum?/

Multe. Întâmplător am la mine ultimul meu volum”. De asemenea, este evidențiată și de

replicile următoare: „Iartă-mă. Am avut ședință la scriitori la uniune. Nu am putut să scap mai

repede”. Ambele secvențe respectă cele trei caracteristici menționate anterior, care

demonstrează că între cele două persoane survine o situație de comunicare înșelătoare. Acest

aspect al comunicării false intenționate intervine și în momentul în care Ovidiu se întâlnește

cu grupul de prieteni ai Dianei deoarece precizează că scrisul „e meserie de meserie. Numai

că trebuie să fii full de bani, altfel nu îți vin”.

În relația dintre cei doi se constată diferențe în atitudini, datorită vârstei, statusului

social și al gradului de cultură. Replicile din secvența care înfățișează prima întâlnire dintre

Ovidiu și Diana surprind aceste aspecte: „Știu o pizzerie bună în apropiere (Ovidiu)/ Ce

pizzerie, Domle. Știu o discotecă” (Diana). De asemenea, răspunsul oferit de Diana la

întrebarea adresată de profesor – „Fugim la metrou?” / „Hmm”. Apelativele pe care le

folosesc prietenii Dianei, când se adresează lui Ovidiu sunt: „bătrâne”, „moșule”, ceea ce

accentuează diferența de vârstă dintre ei.

Alături de Miruna (Mara Nicolescu), aceștia își joacă rolul de cuplu, care mereu

sărbătoresc zece ani de la căsătorie. Dacă inițial, Ovidiu afirmă că „Am crezut că pot, dar nu

pot”, la finalul primei prestații acesta precizează convingător: „Nu îmi venea să cred. Îmi

plăcea la nebunie. Mă simțeam ca un mare actor pe scenă, în fața unui public care mă urmărea

4

cu răsuflarea atentă. Și nu era decât debutul. Prima seara dintr-un lung șir de reprezentații”.

Acest scenariu s-a repetat în aproape toate restaurantele din București, urmărind același scop :

„Să apar mâine în fața ei ca un tip cu bani, cu telefon și cu o mașină cu fițe”. Abilitățile sale

de a păcăli persoanele din jur se perfecționau cu fiecare „spectacol” realizat.

Diana este o tânără frumoasă, conștientă de calitățile sale fizice. Deși nu are studii

speciale, reușește să-i manipuleze pe toți din jur. În momentul în care Ovidiu are bani aceasta

îi face complimente, precum: „Știi ce îmi place cel mai mult la tine?/ Că nu te dai mare cu

faptul că ai bani”, „Cui nu i-ar place să stea cu un bărbat care să-i ofere un pic de lux? Dar să

fie așa ca tine, nu mitocan”. Este sociabilă, iubită de prietenii ei și are ca principală activitate

distracția. Are abilități actoricești, este capabilă să-i mintă pe cei din jur, însă nu poate fi

păcălită. Este egoistă deoarece urmărește doar confortul și profitul ei, drept urmare își

însușește o sumă mare de bani, sumă destinată salvării lui Robert.

Ovidiu a fost inclus în această industrie grație lui Pavel Puiuț (Pepe), ajungând la

acesta prin intermediul Poetului Gării de Nord (Florin Zamfirescu). L-a descris pe Pepe ca

fiind „cel mai om deștept din lume”. Pavel Puiuț are un trecut tumultuos deoarece a fost la

închisoare. Pe parcursul vieții acesta evoluează în industria cerșetoriei, având meseria de

„textier pentru cerșetori”, activitate pe care el a inventat –o. Conduce prin căi necinstite, dar

aparent legale industria de cerșetorie. Este o persoană hotărâtă, ambițioasă, care știe ce

urmărește și cum să obțină ceea ce vrea. Deși face lucruri josnice, este perceput de ceilalți ca

fiind cel mai deștept. De asemenea, are abilități de leadership deoarece conduce eficient și

eficace industria de cerșetorie, dar este și un bun manipulator. În momentul în care Ovidiu nu

era hotărât dacă se debuteze în această artă a minciunii, acesta îi afirmă ironic: „La banii tăi,

tu îți permiți să ai demnitate?”. Pepe consideră că este subapreciat de Ovidiu atunci când este

lovit, spunându-i ferm, dar în mod batjocoritor: „Chiar nu-mi recunoști stilul. Gândești

mărunt”.

Miruna, „soția” de joc scenic al lui Ovidiu este aparent o persoană muncitoare, are o

slujbă onestă (secretară), își face datoria cu sârguință. Chiar înainte de a-l cunoaște pe Ovidiu

aceasta i-a vorbit frumos, a fost amabilă. De cele mai multe ori, este prezentată în momentul

în care trebuie să joace teatru, un „job” căruia îi face față cu profesionalism. Îl ajută pe „soțul”

ei în momentul în care acesta nu reușește să extragă banii, șoptindu-i „Popescu, Popescu e

parola”. De asemenea, îi dă sfaturi utile cu privire la relația cu Diana. Sentimentele ei de

atracție fizică față de Ovidiu se accentuează, iar în acel moment îi atrage atenția să nu mai

vorbească de tânăra manechin în preajma ei.

Personajul principal este un filantrop deoarece face tot ce poate să îl salveze pe Robert,

5

însă află că acesta nu are nicio soră, Diana fiind doar o „fetiță de prin cartier”. Atunci,

personajul principal concluzionează că: „Știi Robert… Sunt o mulțime de oameni pe lumea

asta, pentru care nu merită să miști un deget pentru nimeni”.

Cu toate că a primit o educație bună în familie, acesta își neglijează părinții și

urmărește să-și satisfacă doar propriile interese. Ovidiu vrea să obțină bani, însă în momentul

în care îi are, nu contribuie cu nimic în gospodărie; îi reproșează mamei că nu l-a trezit, cu

toate că este matur. De asemenea, are un conflict și cu tatăl său, care avea obiceiul de a suna

la diverse emisiuni, conflict evidențiat în replicile următoare: „Iar te-ai făcut de râs. / Aiurea.

E clar că nu le-a convenit întrebarea. Nu le place să-i pui la punct”.

Pentru a analiza complexitatea relațiilor interpersonale din „Filantropica” am ales să

explicăm atracția care survine între personaje, dar și conflictele interpersonale deoarece

ambele concepte sunt reprezentative pentru înțelegerea filmului.

În ceea ce privesc relațiile interpersonale prezentate în filmul analizat, se pot identifica

trei categorii de atracție: atracție fizică, atracție socială, dar și atracție față de sarcini.

Majoritatea relațiilor de iubire se înfiripă datorită atracției fizice deoarece indivizii își

doresc să aibă în preajmă persoane atrăgătoare deoarece le valorizează mai mult. Este

semnificativă relația de iubire dintre Ovidiu și Diana în ceea ce privește atracția fizică. Tânăra

manechin este conștientă de farmecul personal și de abilitatea de a-l seduce pe Ovidiu. În

acest caz, prima întâlnire dintre cei doi este definitorie pentru a explica această categorie de

atracție. Încă din momentul în care o vede pe tânără pășind în sala de clasă, există semne

nonverbale intense care reflectă plăcerea pe care i-o provoacă profesorului apariția Dianei.

Fața i se luminează, ochii sunt mari, pupilele se dilată, are tendința de a-și aranja cravata. De

asemenea, o influență puternică care îl determină pe umilul profesor să se comporte în acest

sens este reprezentată îmbrăcămintea provocatoare a Dianei și de vocea ei senzuală. La

intrarea ei în clasă, profesorul se ridică în picioare, se înroșește la față și răspunde profund

emoționat la întrebarea ei. Tânăra se prezintă și spune motivele care au determinat-o să vină

ea în locul părinților ei la școală, însă profesorul zâmbește și își amintește de profesoara sa de

liceu (are o stare de delir). Acesta este un alt exemplu de comunicare înșelătoare deoarece

toate informațiile pe care le transmite Diana sunt false, fiind rugată de Robert să vină ea la

școală. Un alt gest care demonstrează plăcerea pe care o simte profesorul în fața tinerei este

faptul că îi oferă locul de la catedră, iar el se așează în prima bancă, ceea ce demonstrează că

ea deține puterea. Datorită posturii mai mult decât provocatoare în care este așezată pe scaun,

profesorul se emoționează, se bâlbâie și nu mai spune niciuna dintre problemele lui Robert.

Privirea îi este atrasă de picioarele lungi ale tinerei. De asemenea, în acest moment el vrea să

6

îi arate Dianei că deține puterea în fața elevilor și țipă la unul dintre aceștia. În informațiile pe

care le transmite Ovidiu tinerei putem identifica caracterul înșelător al comunicării:

„Învățământul îl practic mai mult din pasiune. Pentru mine copiii sunt un material

extraordinar. Îmi place să lucrez cu ei”. Tot ceea ce a zis este fals deoarece el detestă

liberalizarea excesivă a elevilor. Dacă Ovidiu resimte atracție fizică față de tânără (urmărește

cu sufletul la gură reclamele la Domident), sentimentul nu e reciproc deoarece aceasta îi face

complimente doar în momentul în care are bani.

Atracția socială survine în relația interpersonală dintre Ovidiu și Miruna. Datorită

amabilității cu care îl tratează, ajutorului pe care îl oferă, atitudinii deschise pe care o

manifestă în relația dintre ei, Ovidiu resimte față de așa zisa soție atracție socială. Drept

dovadă, în momentul în care este descoperit de tânăra manechin că îl minte, se duce la Miruna

pentru a-l ajuta să treacă de acel moment nefericit. Mai mult decât atât, Miruna îi șoptește

parola pentru a extrage banii din bancă. Atitudinea de încurajare pe care o manifestă față de

scenariul pe care trebuie să îl respecte de fiecare dată, îl motivează pe Ovidiu să joace rolul cu

profesionalism. De asemenea, dorința de a conversa, deschiderea pe care o manifestă,

întărește relația dintre ei. Toate aceste comportamente îl determină pe Ovidiu să resimtă

atracție socială față de soția sa.

Atracția față de sarcini se manifestă în relația interpersonală dintre Ovidiu și Pavel

Puiuț (Pepe). Această categorie survine între cele două personaje menționate deoarece

profesorul este încântat de capacitățile lui Pepe de a face bani, dar mai ales de rapiditatea și de

ușurința cu care îi realizează. De asemenea, este atras de Pepe în momentul în care își dă

seama că se poate baza pe el, pentru a-și mări considerabil veniturile. Deși atracția descrește

pe măsură ce interacțiunile dintre Ovidiu și Pepe cresc, la finalul filmului devine o relație de

dispreț, de desconsiderare deoarece acesta este bătut, din ordinul lui Pavel Puiuț.

Pe lângă aceste categorii de atracție pe care le resimte Ovidiu față de Diana, Miruna,

respectiv Pepe, putem analiza și strategiile de atracție următoare: similaritate, reciprocitate,

proximitate și atracție fizică. În ceea ce privește relația interpersonală dintre Ovidiu și

Miruna, putem identifica toate cele patru tactici anterior menționate. Similaritatea survine

datorită faptului că ambii urmăresc aceleași interese – de a câștiga bani. Angajarea în jocurile

de rol pe care trebuie să le îndeplinească cu profesionalism, a determinat apariția unor costuri

personale pentru fiecare dintre cei doi: Miruna a renunțat la serviciile sexuale contra cost, iar

Ovidiu are nevoie de bani pentru a o cuceri pe Diana. În relația dintre ei identificăm ajutorul

reciproc pe care și-l oferă unul altuia. Cei doi formează cuplul romantic din planul lui Pavel

Puiuț. În momentul în care Ovidiu are nevoie de sfaturi, Miruna nu ezită să i le ofere, mai ales

7

că îi povestește acesteia la fiecare întâlnire despre Diana. Aceasta îi precizează parola pentru a

putea extrage banii. Ovidiu, la rândul său răspunde afirmativ la rugămințile pe care i le

adresează Miruna. Proximitatea este evidențiată în relația dintre cei doi deoarece au devenit

„colegi de muncă” și interacționează aproape zilnic. Cu toate că alcătuiesc un cuplu fals,

interacțiunile dintre ei sunt asemenea unei relații de iubire veridice (discuții intense, s-au

mutat împreună, au dormit împreună). Cu toate că atracția fizică nu are aceeași intensitatea,

asemenea relației cu Diana, această strategie intervine și în relația cu Miruna. Este o femeie

atrăgătoare, manifestă o atitudine deschisă și sinceră și are ținute îngrijite. Atunci când planul

lui de a face dragoste cu Diana dă greș, Miruna este cea care îl încurajează: „Nu fi fraier,

pariez ca habar nu ai ce îi aia o femeie care ştie meserie. Altfel nu te-ai arunca la proaste din

astea cu stofă” și face dragoste cu Ovidiu.

Alături de atracția care survine între personajele din filmul analizat, conflictul

interpersonal ocupă un loc privilegiat. În opinia noastră conflictul interior trăit de Ovidiu, îl

determină să recurgă la conflictul exterior în relațiile cu personajele din jurul său: cu părinții

săi, cu elevii de liceu, cu scriitorii consacrați de la Uniune, dar nu în ultimul rând cu Pavel

Puiuț și cu Diana. În continuare, vom analiza conflictul interpersonal care intervine în relațiile

menționate anterior.

În ceea ce privesc conflictele interpersonale dintre Ovidiu și părinții săi, acestea

intervin din cauza neajunsurilor financiare. Tatăl său îi reproșează că, deși este adult, nu este

în stare să contribuie la plățile lunare („O pastă de dinți nu ești în stare să aduci în casă”). În

această relație, „personalitățile dificile” pe care le-am identificat sunt: Tancul (tata),

Taciturnul (mama) și Grenada (Ovidiu). Domnul Gorea, tatăl lui Ovidiu se identifică cu

personalitatea Tancului deoarece utilizează atacuri verbale dese asupra fiului său, este asertiv

deoarece se exprimă direct, ferm. De asemenea, el este cel care domină discuțiile cu

persoanele din familia sa, atât cu Ovidiu, cât și cu soția sa. Doamna Gorea se încadrează în

caracteristicile de personalitate ale Taciturnului deoarece urmărește să aplaneze certurile

dintre soțul său și Ovidiu. Este concentrată pe sarcinile pe care le are îndeplinit de în

gospodărie. Ovidiu se identifică în relația cu tatăl său cu trăsăturile de personalitate ale

Grenadei deoarece răspunde răutăcios la reproșurile tatălui său. Este exploziv deoarece simte

că nu este apreciat la adevărata sa valoare, ceea ce duce la un conflict interior intens trăit de

acesta pe tot parcursul filmului.

Relația dintre Ovidiu și elevii de liceu este presărată de conflicte deoarece el nu este

recunoscut drept autoritate de către proprii elevi. Liceenii au un comportament mult prea

liberalizat, ceea ce duce la un dispreț total, pe care îl resimte Ovidiu față de ei deoarece se lasă

8

influențat de acțiunile necorespunzătoare ale acestora. În această secvență se poate evidenția

și o normă de reciprocitate resimțită negativ de ambele părți implicate: Ovidiu devine

indiferent față de comportamentele elevilor, iar aceștia sunt nepăsători la prezența

profesorului. Deși colectivul profesoral îl presează să îl lase corigent pe Robert, elevul

problematic, el acționează conform personalității Nehotărât. Consideră că tânărul merită a

doua șansă. De aceea, încearcă să vorbească serios cu el, însă fără a avea succes. Se ajunge

chiar la amenințări primite de la elev.

În încercarea de a-și vinde exemplarele scrise, Ovidiu apelează la Uniunea Scriitorilor.

Postura sa de debutant intră în conflict cu personalitățile Atotștiutoare ale membrilor uniunii .

Cei consacrați ripostează, contestând competența de romancier al lui Ovidiu deoarece rup

paginile cărții și îl umilesc. Gestul unui scriitor de a rupe cartea profesorului este aplaudat de

colegii săi. În momentul în care realizează gestul dezgustător, afirmă răspicat: „ …Voi,

(debutanții) aveți și tupeul să cereți unor mari scriitori, aici de față, să vă dea bani pe broșurile

voastre ….” .

Personalitatea dominantă a lui Ovidiu în relațiile cu Diana, Miruna și Pavel Puiuț este

Serviabilul. Atras de Diana, profesorul urmărește să o impresioneze cu orice chip. De aceea,

este dispus să valorifice toate ocaziile, prin intermediul cărora își poate mări situația

financiară. Manipulat de abilitățile conversaționale ale lui Pavel Puiuț, acesta acceptă

propunerea de a forma un cuplu romantic deoarece, în viziunea sa, era o ofertă atrăgătoare

pentru că poate obține o sumă mare de bani. După incidentul, în care acesta este bătut de un

chelner, Ovidiu vrea să evadeze din lumea cerșetoriei, însă se confruntă cu personalitatea

dificilă al lui Puiuț - Perfidul. Liderul așa zisei organizații este centrat pe profitul câștigat de

pe urma cuplului alcătuit dintre Ovidiu și Miruna. De aceea, caută noi căi de a-și spori

veniturile. Apariția la Pro-tv constituie cea mai bună cale. Acționează conform planului și îl

obligă pe Ovidiu să rămână în industria cerșetoriei („Chiar nu-mi recunoști stilul. Gândești

mărunt”). În relația cu Miruna nu există conflicte interpersonale deoarece Ovidiu se dezvăluie

în mod gradual acesteia, îi povestește despre sentimentele sale față de tânăra manechin, îi cere

sfaturi. Uneori dezvăluirea are scop terapeutic.

Abilitatea regizorului de a crea un scenariu complex al realității contemporane este

conturată de îmbinarea conceptelor de: comunicare înșelătoare, atracție și conflicte

interpersonale. Autenticitatea modului de transpunere a relațiilor interpersonale, trăsăturilor

indivizilor, problemelor actuale din lumea reală în lumea filmului, este confirmată de succesul

peliculei. Situațiile prezentate în „Filantropica” au un grad mare de generalitate deoarece o

9

mare parte din indivizi se identifică cu problemele conturate, cu personajele și consecințele

survenite în urma deciziilor luate în momente vulnerabile, marcând întreaga viață.

10

11