ANALIZA FACTORIALĂ

Această metodă avansată de cercetare statistică este descrisă şi explicată în ediţia a IV-a a lucrării Mihaelei Corina Ţuţu, “Psihologia personalităţii”, apărută în anul 2007 la Editura Fundaţiei România de Mâine.

Capitolul al doilea al lucrării sus-menţionate, “Teorii şi perspective de abordare a personalităţii”, include în subcapitolul “Clasificarea teoriilor personalităţii”, paragrafele 2.1.6. şi 2.1.7. care se referă la “Analiza factorială a personalităţii” din perspectiva lui H.J. Eysenck şi a lui R.B.Cattell.

Ambii mari teoreticieni şi practicieni în domeniul cunoaşterii şi evaluării personalităţii umane au utilizat analiza factorială ca instrument de cercetare şi elaborare de chestionare şi inventare de personalitate.

H.J. Eysenck a elaborate un model piramidal al personalități, considerând că aceasta are trei dimensiuni principale: extraversia, nevrotismul şi psihotismul, fiecare din aceste dimensiuni exprimându-se prin mai mulţi subfactori corelaţi. De exemplu, extraversia ca dimensiune majoră a personalităţii se exprimă prin dinamism, sociabilitate, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitate, expresivitate, chibzuinţă şi responsabilitate. Modelul personalităţii elaborate de Eysenck se bazează pe măsurarea celor trei dimensiuni ale personalităţii, rezultatul fiind nişte scoruri globale. Pe interpretarea acestora se bazează posibilele predicţii privind trăsăturile de personalitate, răspunsurile habituale şi răspunsurile specifice ale individului.

R.B. Cattell, autorul chestionarelor PF 16 și HSPQ, considera că personalitatea poate fi descrisă și explicate prin factori de personalitate, pe care i-a grupat în patru categorii, în funcție de sursa lor de proveniență: factori de suprafață, factori de profunzime, factori ergici și factori metaergici. În urma aplicării unor chestionare și a unor teste, cît și a culegerii unor date și infomații obiective asupra unor mari grupuri de subiecți, Cattell a obținut trei categorii de date (L, Q, T) între care a căutat să stabilească gradul de corelație. Din corelarea acestor categorii de date au rezultat 16 trăsături de personalitate.

Esenţa analizei factoriale ca metodă statistică este aceea de a stabili gradul în care două sau mai multe variabile se corelează între ele. Atât Eysenck, cât și Cattell au folosit analiza factorială pentru a stabili dimensiunile majore ale personlității, dar Eysenck a folosit varianta ortogonală, obținând un număr mic de factori, necorelați între ei și interdependenți, iar Cattell a aplicat varianta oblică, obținând un număr mare de factori, corelați între ei și interdependenți.

Studiile ulterioare de analiză factorială au condus la concluzia că extraversia, agreabilitata, conștiinciozitatea, stabilitatea emoțională și cultura sau intelectul sunt factorii principali prin care personalitatea poate fi evaluată.