EURO VERSUS DOLAR PE PIAŢA VALUTARĂ INTERNAŢIONALĂ. ANALIZA

EVOLUŢIEI ŞI PERFORMANŢEI EURO

Titular curs: Prof. dr. Ovidiu Stoica Student: Trandafir Marianina

Titular seminar: Lect.dr. Bogdan Căpraru Disciplina: M.I.U.E

Anul 1, master, gr. 3

Iaşi, 2010

Cuprins

Capitolul 1. Analiza evoluţiei şi performanţei euro

1.1 Consideraţii generale privind locul şi rolul euro în cadrul relaţiilor internaţionale valutare1.2 Evoluţia monedei euro şi rolul acesteia

1.2.1. Euro ca monedă de facturare a comerţului şi mijloc de plată

1.2.2. Rolul euro ca monedă de rezervă

1.2.3. Factorii care conduc la creşterea rolului euro în lume

Capitolul 2. Euro versus dolar pe piaţa valutar financiară

Concluzii

Bibliografie

2

Capitolul 1. Analiza evoluţiei şi performanţei euro1.1 Consideraţii generale privind locul şi rolul euro în cadrul relaţiilor

internaţionale valutare

La aproape zece ani de la introducerea oficială a monedei euro (1 ianuarie 1999) în

cercurile financiare europene şi internaţionale, dar şi în literatura de specialitate occidentală,

opiniile şi comentariile privind locul şi rolul monedei unice în cadrul relaţiilor internaţionale

abundă în aprecieri positive. "Bilanţul" după 10 ani de la introducerea oficială a euro, în

opinia majorităţii specialiştilor în domeniu, evidenţiază următoarea evoluţie a monedei1:

În opinia specialiştilor, euro reprezintă, în prezent, mai întâi moneda unică a Zonei

euro, apoi monedă a comună a Uniunii Europene şi a altor zone învecinate geografic, cu

perspective certe de a rivaliza dolarul pe plan mondial într-o perioadă nu prea îndepărtată.

Alan Greenspan, fostul preşedinte al Sistemului Federal de Rezerve al S.U.A, sceptic înainte

de 1999, se arată acum admirativ în memoriile sale: "este o realizare extraordinară şi eu sunt

încă uimit de ce au reuşit să facă în final colegii mei europeni."2

Membrii zonei euro, care au un grad foarte ridicat de integrare, ţinând seama de faptul

că ţările respective realizează între ei, între 70 şi 75% din schimburile comerciale totale,

beneficiază astfel de o stabilitate monetară internă şi externă rdicată. Astfel s-a pus capăt

devalorizării competitive care "penalizau" concurenţii lor externi şi au luat sfârşit speculaţiile

împotriva monedelor slabe. Se consideră că aderarea la Zona Euro a ţărilor cu monedă slabă a

făcut să dispară ecartul între nivelurile ratei dobânzii de bază de care acestea sufereau. În

acest context, experţii comunitari consideră că şi ţările din Europa centrală şi de este membre

ale U.E înregistrează o credibilitate monetară şi financiară sporită ca urmare a angajamentelor

asumate de adoptarea euro, făcând monedele lor mai atractive, sporinduţi capacitatea lor de

împrumut pe pieţele europene, atrăgând un volum mai mare de capitaluri străine şi

valorificând mai bine activele lor bursiere sau imobiliare.

Moneda euro se afirmă tot mai pregnant, ca o prelungire naturală a pieţei interne

unice, acesta jucând rolul de adevărat scut, protejând ţările membre de numeroase şocuri

valutare ce au avut loc după anul 2000. Moneda unică a conferit guvernelor ţărilor membre

ale Zonei Euro mai multă libertate de acţiune şi, totodată, mai multă responsabilitate.

Excedentele balanşelor de plăţi curente ale unor ţări membre compensează deficitele altora

1 B.M.D'Intignano- "L'euro, notre monnaie, notre problème", în "Problèmes économiques", 16 Juillet 2008, Paris2 Alan Greenspan – The Age of Turbulence: Adventures in a New World", Penguin Press, septembre 2007, New York

3

fără dezordine monetară şi fără consecinţe negative asupra nivelului ratei dobânzilor.

Succesul adoptării euro, respectiv bilanţul pozitiv al celor 10 ani de existenţă, a făcut din euro

a doua monedă utilizată pe plan internaţional, marginalizat de lira sterlină, francul elveţian şi

yen, deoarece peste 80% din ansamblul tranzacţiilor şi operaţiunilor internaţionale (comerţ,

plasamente, rezerve valutare) sunt efectuate în dolari sau euro. Această poziţie deţinută de

moneda euro reflectă puterea economică a Zonei Euro, aflată pe locul secund pe plan

mondial, dupa S.U.A. Existenţa şi experienţa Zonei Euro poate astfel constitui un punct de

reflecţie şi referinţă în vederea reorganizării a sistemului monetar şi financiar internaţional.

1.2 Evoluţia monedei euro şi rolul acesteia

Rolul internaţional al unei monede este cu atât mai mare cu cât o monedă este mai

stabilă. O monedă slabă nu are şanse să fie dorită la nivel internaţional deoarce o asemenea

valută aduce cu sine inflaţie şi nu poate să îndeplinească cea de-a treia funcţie, respective

acumularea de rezerve. În consecinţă o monedă puternică este utlilizată pentru emisiunea de

bonuri de tezaur internaţionale şi ca monedă paralelă care să fie preferată în ţări unde există o

inflaţie seminificativă. Spre exemplu, dolarul American, mai profită şi de pe urma faptului că

SUA constituie un partener commercial de prim rang dar şi cea mai mare putere comercială a

lumii.

Relevant pentru ultimii ani este faptul că partenerii comerciali prefer o anumită valută

pentru derularea tranzacţiilor atunci când aceştia şi intervin să stabilizeze cursurile de schimb

între moneda lor şi acea valută. Având ca exemplu China, spiritual mercantilist al Chinei stă

la baza stabilităţii atât de îndelungată a cursului de schimb renimbi/dolar. Evitând aprecierea

monedei naţionale, autorităţile monetare ale Chinei cumpără dolari ceea ce duce la creşterea

rezervelor naţionale. Alte state sunt obligate să adopte aceeaşi strategie dacă nu doresc să rişte

pierderea unei pieţe de desfacere importante: cea chineză. În plus, factorul psihologic

demonstrează că, cu cât există mai mulţi oameni care cumpără o anumită valută, cu atât este

mai atractiv pentru alţii să utilizeze aceeaşi valută.

Aşa numită reţea de externalităţi face ca o valută să fie preferată într-un grup de ţări

partenere. Cu cât numărul de state creşte, cu atât valuta respectivă capătă un prestigiu

internaţional mai mare. Acest argument sugerează faptul că euro va rivaliza cu dolarul pe plan

mondial, cu cât numărul statelor va creşte iar partenerii vor prefera să utilizeze în schimburile

lor comerciale moneda unică în loc de altă valută. Acest efect dovedeşte de ce dolarul a

devenit prima valută a lumii după crearea sistemului de la Bretton Woods şi de ce treptat

4

preferinţa pentru dolar a fost atât mare încât să fie utilizat în schimburile statelor care nu erau

în zona de influenţă SUA.3 Spre exemplu, dolarul este preferat în schimburile Argentinei

deoarce este mai uşor să se schimbe peso-ul în dolari şi apoi să se importe produse din Rusia

decât să se schimbe direct peso-ul cu rubla rusească. Nu ecistă un număr atât de mare de

cumpărători de peso contra ruble pe piaţa internaţională, comparative cu cei dornici să

tranzacţioneze peso contra dolari sau ruble contra dolari. În schimb, o piaţă slabă a unei

anumite valute face ca aceasta să fie tranzacţionată la un preţ mai mic şi cursul de schimb să

fie mai volatil.

Schimbarea preferinţei pentru euro are ca argument principal utilizarea acestei monede

într-un număr mare de state din UE, prin înlocuirea monedelor naţionale, aşa cum s-a

întamplat deja de la 1 ianuarie 1999 când euro a intrat în circulaţie, atât pe arterele bancare ale

Zonei Euro cât şi în circulaţia monetară efectivă. Această schimbare a determinat state

precum cele din vestul Africii să modifice sistemul de tranzacţionare în Euro, principlaii lor

parteneri fiind din acest grup European. Acelaşi lucru s-a întâmplat când dolarul SUA a luat

locul lierei sterline, valuta dominant în secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX.

Trecerea de la o valută dominant la alta nu se face spontan, iar încrederea nu se câştigă

automat. Istoria arată că sunt necesare perioade mari de timpîn care se face trecerea de la o

valută dominantă la altă valută preferată. Parioadele de criză prin care a trecut economia

americană nu au speriat investitorii internaţionali care oricum nu aveau de ales deoarce nu

exista o altă valută de forţa dolarului. Acum, când Euro a ajuns din urmă dolarul SUA, ar

putea exista şi varianta împărţirii primului loc cel puţin pentru o perioadă medie de timp.

1.2.1 Euro ca monedă de facturare a comerţului şi mijloc de plată

Chiar dacă UE este prima putere comercială a lumii, moneda euro este utilizată

preponderant doar pentru facturarea exporturilor comunitare şi într-o măsură mult mai mică,

pentru plata importurilor făcute de ţările UE.

Dacă până în anul 2000, rolul dolarului ca monedă comercială a lumii nu a fost

niciodată contestat (cca. 80% din comerţul mondial se factura în dolari), evoluţiile au început

să-şi schimbe direcţia. Elementul catalizator pentru o inversare spectaculoasă a rolurilor între

euro şi dolar se află la ţările exportatoare de petrol. Având o pondere de peste 25% în

comerţul mondial, tranzacţiile cu produse petroliere se realizează aproximativ prin

intermediul dolarului. Nemulţumite de deprecierea dolarului, o serie de ţări exportatoare de

3 B. Eichengreen- „Trecutul lirei sterline, viitorul dolarului. O perspectivă istorică asupra competiţiei valutelor utilizate în rezervele statelor lumii”, NBER, Working Paper, nr. 11336, 2005

5

petrol au început să fie deranjate de acest aspect, reacţiile lor fiind diferite: fie înlocuind

dolarul complet, fie facturând o parte din exportul de ţiţei în euro sau alte valute.

Rolul euro ca mijloc internaţional de plată a exporturilor de bunuri ale ţărilor din Zona

Euro pare să se fi stabilizat în intervalul 2005-2006 după ce a înregistrat o creştere

semnificativă în anii precedenţi. Ponderea euro în importurile de bunuri a scăzut substanţial ca

efect al creşterilor substanţiale a preţurilor pe piaţa energiei. În ceea ce priveşte utilizarea

monedei unice în importurile şi exporturile de servicii ale Zonei Euro trendul este în

continuare crescător. Rolul euro devine din ce în ce mai mai important pentru statele din afara

Zonei Euro, ponderea monedei unice în facturarea comerţului continuând să depăşească

ponderea pe care comerţul cu ţările Zonei euro deţine în comerţul statelor U.E din afara

spaţiului Euro sau în comerţul ţărilor candidate la intrarea în U.E. Atfel, se confirmă

rezultatele publicate în ultima revistă "Special Focus" care pune tendinţa pe seama unor

factori instituţionali care se fac simţiţi în ţările UE sau în ţările candidate la UE.

După cum se poate observa în tabelul nr. 1, ponderea monedei euro ca monedă de

plată/facturarea exporturilor de bunuri ale unor state din Zona Euro în perioada 2001-2005

este în scădere uşoară. Cea mai evidentă scădere este semnalată în cazul Greciei ca efect al

creşterii exporturilor de nave în 2005, plăţile efectuându-se în dolari. Comparativ cu 2001, se

poate observa că în 2005 ponderea euro era mult mai mare, excepţie făcând Franţa, unde din

2001 ponderea monedei unice în facturarea exporturilor depăşea 50,8%.

În ceea ce priveşte serviciile, ponderea Euro ca miloc de plată a crescut semnificativ în

Italia de la 66,5% în 2004 la 72,4%în 2005. Pentru restul statelor creşterile au fost mici, de la

0,5 puncte procentuale în Luxembourg la 2,6 puncte procentuale în Spania.

Tabel nr.1 Ponderea euro ca monedă de plată/facturare pentru unele state din Zona Euro în exporturile spre alte zone ale lumii în perioada 2001-2005 (% din total)

ŢăriBunuri Servicii

2001 2002 2003 2004 2005 2001 2002 2003 2004 2005

Franţa 50,8 50,5 49,0 49,2 49,9 40,0 40,3 42,4 40,2 42,4Germania … 49,0 63,0 61,1 61,0 … … … … …

Grecia 23,5 39,3 47,3 44,3 39,1 11,3 13,3 16,3 14,1 15,6Italia 52,7 54,1 58,2 59,0 57,3 39,7 43,1 47,0 48,6 56,8

Luxemburg … 44,0 51,5 61,8 61,4 … 40,4 41,6 41,9 42,4Portugalia 40,3 44,1 50,5 55,4 56,6 41,2 47,2 53,4 56,1 58,0

Spania 52,1 57,6 61,8 62,5 62,0 53,3 59,5 64,1 64,3 66,9Sursa: Rapoarte ale Băncilor Centrale şi alte Băncii Centrale Europene (www.sdw.ecb.europa.eu )

6

Referitor la importuri, ponderea euro pentru bunurile provenite din afara Zonei Euro a

scăzut semnificativ în anul 2005. Cauza este legată de creşterea valorii importurilor de

energie, acestea făcându-se în general în special în dolari SUA. În cazul Greciei, şi

Luxemburgului se observă o scădere notabilă în 2005 faţă de de 2004 a importurilor facturate

în Euro, explicaţia constând în faptul că cele două ţări au importat bunuri care pe piaţa

internaţională se facturează în dolari SUA (metale preţioase şi nave de transport). Pentru

utilizarea euro în importurile de servicii din afara Zonei Euro se observă o creştere de la 1 p.p.

la 3,2 p.p. Aceste date sunt detaliate în tabelul nr.2 , după cum urmează:

Tabel.nr 2 Ponderea euro ca monedă de plată/facturare ale unor state din Zona Euro în importurile din alte zone ale lumii, în perioada 2001-2005 (% din total)

ŢăriBunuri Servicii

2001 2002 2003 2004 2005 2001 2002 2003 2004 2005

Franţa 42,6 40,8 39,6 40,5 41,5 43,3 44,0 46,6 48,3 49,5Germania … 48,0 55,2 52,8 55,2 … … … … …

Grecia 29,3 35,8 39,6 40,6 34,1 15,3 16,8 20,1 22,7 24,0Italia 40,8 44,2 44,5 41,2 37,7 45,2 53,2 54,4 57,4 59,5

Luxemburg … 31,9 41,9 50,0 43,8 … 27,7 34,3 30,2 31,2Portugalia 50,4 54,7 57,9 57,7 53,6 63,0 65,5 69,4 71,3 69,8

Spania 49,8 55,9 61,1 61,4 55,9 45,2 48,8 54,3 57,0 60,2Sursa: rapoarte ale Băncilor Centrale şi ale Băncii Centrale Europene

Utilizarea în importurile şi exporturile de bunuri ale statelor Zonei Euro cu ţările terţe

este puternic atipică. În medie euro este utilizat în jumătate din exporturile Zonei Euro spre

alte state din afara U.E, devansând uşor utilizarea dolarului. Referitor la ponderea monedei

euro în facturarea importurilor şi exporturilor statelor U.E din afara Zonei Euro moneda unică

rămâne şi în 2005 moneda preferată. Ponderea euro în exporturile statelor UE din afara Zonei

Euro s-a menţinut şi în 2005 relativ stabilă. La importurile acestor state însă se remarcă o

scădere a ponderii Euro ca effect al creşterii valorii importurilor de energie.

1.2.2 Rolul euro ca monedă de rezervă

Începând cu anul 2005, moneda euro este tot mai prezentă în seifurile Băncilor

centrale ale ţărilor cu cele mai consistente rezerve valutare ale lumii. Fără excepţie, moneda

înlocuită este dolarul. Rezervele mondiale ale Băncilor centrale totalizează cca. 4250 miliarde

dolari. La nivelul anului 2006, ordinea primelor patru ţări ale lumii era următoarea:

China- peste 1000 dolari

Japonia- 801 miliarde dolari

7

Rusia- 236 miliarde dolari

Coreea de Sud- 200 miliarde dolari

Tendinţele recente confirmă creşterea rolului euro din perspectivă regională. Volumul

creditelor băncilor din Zona Euro către tările dezvoltate din Europa au crescut cu aproape

50% în perioada 2006-2008 , situându-se la 136 miliarde de dolari în 2006.4 În aceeaşi

peroadă împrumuturile denominate în euro către şări în dezvoltare s-au majorat cu aproape

100% şi, drept consecinţă, ponderea euro în totalul împrumuturilor a sporit cu aproape 8% la

50% în trimestrul al IV 2006. În relaţiile cu alte ţări emergente, euro rămâne principala

monedă a împrumuturilor acordate de bănci din Zona euro debitorilor non-bancari din Africa

şi Orientul Mijlociu, ca şi celor din Asia şi Pacific, cu o pondere de 50% în trimestrul IV

2006. Tot în acest trimestru, la cursul de schimb de atunci, ponderea Euro s-a situat la peste

54%, în timp ce împrumuturile denominate în dolari reprezintă aproape 28% din suma totală a

împrumuturilor contractate. Celelalte monede, inclusiv zenul japonez, au deţinut o pondere

mai mică, în jur de 18%. (vezi tabelul nr. 3)

Tabel nr.3 Împrumuturi acordate de bănci din afara Zonei Euro către entităţi non bancare din Zona EuroVolum total,din care:

1,077 miliarde dolari

In dolari americani 44,8%In Euro 36,3%In yeni japonezi 1,4%In alte monede 17,5%Sursa: Calcule BCENotă: excluzând împrumuturile interbancare

Cei mai mari creditori din afara Zonei Euro pentru debitori din Zona Euro sunt băncile

britanice, care deţin cel mult jumătate din totalul de 590 miliarde dolari împrumuturi în 2006,

urmate de Băncile din Statele Unite, Japonia şi Centre Offshore. Totuşi adoptând măsura

restrictivă şi concentrându-se numai asupra tranzacţiilor tranfrontaliere denominate ântr-o

monedă care nu este nici moneda debitorului, nici a creditorului, adică excluzând

împrumuturo în dolari contractate de entităţi nonbancare americane sau împrumuturi în dolari

SUA acordate de bănci americane, ponderea Euro este de aproape 17% şi ponderea dolarului

se reduce la 50%.

Rolul euro pe pieţele internaţionale ale depozitelor bancare s-a redus cu aproape 3

procente de la 24,5% în martie 2005 la 21,6% în decembrie 2006, calculat la un curs constant.

Similar cu situaţia împrumuturilor internaţionale, ponderea euro s-a redus la toate cele trei 4 Special Focus, Review of the international role of the euro, Asset substitution in central, eastern and south eastern Europe: trends and determinants.

8

niveluri de activitate, chiar dacă rezidenţii din Zona Euro au fost implicaţi sau nu în tranzacţii.

Cea mai mare scădere a înregistrat-o depozitele în Bănci din Zona Euro ale deponenţilor din

afara Zonei. Aplicând măsura restrictivă tranzacţiile tranfrontaliere care exclud moneda

naţională a debitorului, respectiv a creditorului, ponderea euro a fost egală cu 18,0% în

trimestrul Iv 2006, scăzând cu 3,3 pp comparativ cu primul trimestru al anului 2005. Calculat

la cursul din 2006, depozitele în bănci din Zona euro deţinute de entităţi non-bancare din

Zona Euro s-au ridicat la aproximativ 1,1 mii de miliarde SUA în trimestrul IV 2006. Acest

lucru este reflectat în figura nr. 1 . Trebuie însă menţionat că în figura următoare sunt excluse

împrumuturile interbancare. Figură 1. Depozite transfrontaliere deţinute de entităţi din Zona Euro şi cele din afara Zonei Euro

Dolari SUA Euro Yeni japonezi Alte monede0

10

20

30

40

50

60

34.347.7

1.6

17.4

Sursa: Calcule şi rapoarte BCE

După 2005 preţurile ridicate la energie au determinat sporirea veniturilor din petrol în

cele mai importante ţări exportatoare de petrol ale lumii, generând excedente mai ridicate ale

balanţelor de plăţi şi ieşiri masive de capital din aceste ţări. Spre exemplu, Rusia şi statele

membre OPEC au estimate că au obţinut o sporire a veniturilor lor din comerţul cu petrol cu

aproape 1/3, la peste 770 miliarde dolari SUA în 2006. După introducerea monedei euro,

ţările OPEC şi-au majorat treptat ponderea activelor denominate în euro, atingând un maxim

de 26% în 2005, cocomitent cu o diminuare a ponderii activelor denominate în dolari. Totuşi,

de atunci, ponderea medie a euro s-a diminuat constant, până la 185 în 2005 la 16% în 2006,

sugerând că veniturile suplimentare care au fost canalizate în sistemul bancare internaţional

de la mijlocul anului 2005 au fost în principal investite în active denominate în dolari.

1.2.3 Factorii care conduc la creşterea rolului euro în lume

9

Există o serie de factori care vor determina creşterea rolului euro în lume. Cererea

susţinută pentru euro a ţărilor care şi-au legat moneda naţională de euro are un rol decisiv în

determinarea rolului monedei unice europene, mai ales dacă avem în vedere faptul că

primirea de noi state membre UE conduce la creşterea utilizării acestei valute pe plan

internaţional.

În primul rând statele care au intrat la 1 mai 2004 în UE şi în anii următori şi-au

asumat obligaţia de a adopta euro atunci când vor îndeplini criteriile de convergenţă. Astfel,

dacă euro îşi va lărgi graniţele prin includerea de noi state membre, cu siguranţă, rolul

internaţional euro va continua să crească. 5

Dacă statele din Sud-Estul Asiei îşi vor schimba sistemul valutar de la unul simplu,

bazat pe moneda naţională la un curs valutar bazat pe un coş de valute, aşa cum au sigerat o

serie de analişti, atunci drumul monedei unice spre locul I în sistemul monetary internaţional

este aproape sigur. 6 Dar ceea ce pare mult mai aproape de a se realiza este faptul că două

puteri ale lumii, Rusia şi China, şi-au declarat intenţia de a trece de la un curs valutar bazat

exclusiv pe dolar la unul bazat pe un coş valutar în care euro să aibă o pondere deloc

neglijabilă. 7 Rusia în mod oficial deja a decis legarea cursului rublei de un coş valutar şi a

anunţat că va creşte ponderea monedei unice, Euro. Mult mai important este faptul că

autorităţile chineze au anunţat intenţia de a face la fel, dar nu au stabilit încă ponderea

valutelor în coş. Întrucât China este ţara care deţine cele mai mari rezerve valutare ale lumii, o

asemenea schimbare va avea consecinţe majore asupra întregului sistem monetar internaţional

deoarece ar disloca o treime sau chiar jumătate din rezervele valutare care totalizează peste

989,9 miliarde de dolari.

Mai mult, dacă se are în vedere şi creşterea substanţială a deficitelor SUA, pieţele

financiare ar putea pierde încrederea în moneda americană şi atunci se prevede o prăbuşire de

proporţie a dolarului. Dacă acest lucru se va întâmpla atunci imediat băncile central ale lumii

vor diversifica rezervele valutare, ponderea euro crescând considerabil. În consecinţă, o

renunţare parţială la rezervele valutare în dolari ar conduce la întărirea cursului ân defavoarea

dolarului, întrucât nu există la momentul actual o altă alternativă la dolar decât moneda unica

euro.

5 E.Ogawa, T. Ito- Despre dezirabilitatea unui aranjament regional bazat pe un coş valutar, editura NBER Working Paper, nr.8002, 2000;6 J.Williamson- "Un coş valutar pentru Asia de Est, nu doar pentru China", Ştiinţe Economice Internaţionale, nr.05-1, Institutul de Economie mondială, 2005,7 K. Dominguez: BCE, Articol- Euro şi pieţele financiare internaţionale, manuscris nepublicat, 2006.

10

Capitolul II. Euro versus dolar pe piaţa valutar financiară

Până la primul război mondial, Marea Britanie a fost principal putere comercială a

lumii, aproximativ 60% din comerţul mondial fiind decontat în lire sterline. După 1919, SUA

au depăşit Marea Britanie în ceea ce priveşte capacităţile de producţie, fluxurile comerciale

totale şi în postura de creditor net pe plan mondial. Pe lângă creşterea puternică a Statelor

Unite, crearea Sistemului Frederal de rezerve şi dezvoltarea ulterioară a New York-ului ca

centru financiar al lumii au reprezentat instrumente pentru creşterea rolului dolarului ca

principal monedă internaţională. Acordul de la Breeton- Woods din 1944 au condus la crearea

unui sistem bazat pe etalonul aur-devize, ceea ce a adus dolarul în poziţia de monedă

internaţională de rezervă a perioadei postbelice. Ponderea dolarului în rezervele valutare

internaţionale a atins un maxim de 85% la începutul anilor 1970.

În ciuda colapsului sistemului Breetton-Woods din 1971, când SUA au susoendat

convertibilitatea în aur a dolarului, acesta din urmă a rămas moneda internaţională dominant,

deşi ponderea sa în rezervele internaţionale totale a început să se diminueze, atingând un

minim de 50% ân 1990, pentru a reveni la 60% în anul 2000. (table nr.4)

Tabel nr.4 Ponderea monedelor în totalul rezervelor valutare oficiale, 1999-2003

Ani/ monede Dolar SUA Liră Sterlină Euro

1999 64,9 3,6 13,5

2000 66,6 3,8 16,3

2001 66,9 4 16,7

2002 63,5 4,4 19,3

2003 63,8 4,4 19,7

Sursă: prelucrare din IMF-Annual report

Criza financiară declanşată în SUA şi care s-a extins rapid şi în ţările UE, în Japonia şi

Asia de sud-est, a adus în actualitate reorganizarea sistemului monetar internaţional, conceput

în 1944 la Breetton Woods. Lideri politici, analişti economici de prestigiu, preşedinţi de bănci

transnaţionale au ajuns la concluzia că trebuie de urgenţă organizată o nouă Conferinţă

monetară internaţională, deci un nou Breetton Woods care să pună bazele unui sistem monetar

adecvat globalizării şi care să prevină situaţiile de criză.

11

Existenţa şi experienţa de 10 ani a Zonei Euro, care până în prezent a menţinut o

relativă stabilitate monetară în economiile ţărilor membre, poate constitui un punct de reper în

reorganizarea despre care am menţionat anterior.

Evaluat prin prisma stabilităţii sale pe pieţele valutare, euro acunoscut variabilitatea

destul de accentuată a curslui său de schimb, faţă de dolarul american, mai ales în primii doi

ani după lansarea sa oficială. Pornind de la un curs de schimb de 1,17 euro pentru un dolar

american, în ianuarie 1999, euro s-a depreciat treptat, cursul de schimb atingând 0,81 euro la

un dolar american, procentul de depreciere fiind de cca. 31%. După această perioadă de

depreciere accetuată, în 2001 euro a reînceput să se aprecieze faţă de dolar, astfel încât, ăn

prezent, deţine supremaţia.

Depreciarea euro faţă de dolar, în perioada 1999-2002, a fost cauzată de un complex

de factori, ca de exemplu, nivelul redus al ratei dobânzii în zona euro comparative cu rata

dobânzii în SUA, fluxul important de investiţii străine directe ale Zonei Euro în SUA, finanţat

în special prin îndatorării în euro a unor întreprinderi europene, anticipaţiile privind evoluţia

de schimb. Aprecierea euro faţă de dolar în ultimii doi ani, poate fi considerat un corolar al

creşterii deficitului de cont current al SUA comparative cu excedentul înregistrat în Zona

Euro, inversării diferenţialului ratelor dobânzii între euro şi dolarul American, precum ţi al

reducerii investiţiilor străine directe în SUA ale întreprinderilor din Zona Euro.

La 17 noembrie 2004 euro a înregistrat un curs de schimb record faţă de dolarul

American, respectiv 1,30 dolari pentru 1 euro. În acest context se pune întrebarea dacă cursul

de schimb euro/dolar reprezintă o consecinţă a perfomanţelor macroeconomice ale zonei euro

sau produsul unor împrejurări conjuncturale?! (vezi tabelele)

Tabel nr. 5 Rata dobânzii de referinţă în Zona Euro şi SUA, 2004-2007

Anul Zona Euro SUA

2004 2,0 2,25

2005 2,25 4,25

2006 3,5 5,25

2007 4,0 4,25

Sursa: ECB, Monthly Bulletin, 2008

12

Tabel nr. 6 Evoluţia cursului dolar/euro în perioada 2000-2007

Cert este faptul că, performanţele economiei americane din ultimii trei ani au fost în

mare măsură afectate de consecinţele atacului terorist de la 11 septembrie 2001, care s-a

repercutat în mod negativ asupra cererii interne şi asupra aşteptărilor agenţilor economici şi

ale populaţiei americane.

După cum este cunoscut, circa 90% din excedentele comerciale ale lumii sunt

localizate în Asia (China, Japonia, Coreea de Sud), cea mai mare pondere a acestora fiind

înregistrate în schimburile cu SUA. Această situaţie devenită în timp “cronică” a condus la

acumularea unor rezerve valutare uriaşe de către aceste ţări, majoritatea fiind constituite în

dolari. Tocmai această expunere excesivă pe dolar constituie un motiv foarte serios pentru de

îngrijorare pentru ţările asiatice, marja lor de manevră fiind una limitată. În mod normal,

monedele asiatice ar fi trebuit să se aprecieze puternic în raport cu dolarul, însă aceste ţări nu

au interesul de a-şi vedea monedele naţionale puternice, deoarce China, Japonia sau Coreea de

Sud ar sesiza exporturile lor compromise pe piaţa americană, iar pieţele lor interne nu pot

absorbi aceste produse interne devenite brus necompetitive. Din acest motiv, ele au început să

acţioneze în sensul înlocuirii unei părţi a dolarului cu euro dar procesul este unul destul de

muşamalizat.

Exlicaţia ascunderii acestor intenţii de către ţările asiatice este de înţeles, deoarce o

basculare bruscă către Euro le-ar afecta în primul rând tot pe ele: dolarul s-ar deprecia brusc

iar rezervele lor constituite preponderant în dolari s-ar diminua relativ.

În consecinţă, până în 2015 cand este posibil ca în Zona Euro să fie inclusă şi

economia Marii Britanii, pieţele financiare se vor dovedi tot atât de integrate pe cât sunt cele

din SUA, iar dinamismul economic îl va egala pe cel din SUA.

13

ANUL Curs nominal Deprecierea dolarului

2000 0,921 -

2001 0,895 2,83

2002 0,942 5,2

2003 1.130 19,9

2004 1,242 9,9

2005 1,242 0

2006 1,255 1,05

2007 1,368 9,0

Chiar dacă procesul de “euroizare” nu este unul spectaculos, nimeni nu mai pune la

îndoială faptul că rolul euro este în creştere, atât ca monedă de decont pentru tranzacţiile

comerciale, cât şi ca monedă de emisiune a titlurilor de valoare, dar şi în calitate de monedă

de rezervă pentru băncile central ale lumii.

Ca puteri economice Zona Euro şi SUA sunt comparabile. Pe de altă parte, în pofida

progreselor rapide înregistrate după 1999, pieţele financiare din Zona Euro continuă să

rămână mai puţin lichide, mai puţin diversificate şi mai puţin integrate decît ăieţele

americane. Acest fapt, nu reduce însă atractivitatea activelor denominate în moneda unică

comparative cu acelea denominate în dolari, dar a frânt creşterea economică din Zona Euro

care rămân sub nicelul economic al SUA. Drept consecinţă, investitorii internaţionali continuă

să rămână reticienţi la schimbarea activelor denominate în dolari pentru activele denominate

în euro.

În acest moment, SUA are mari problem legate de deficitul bugetar şi încearcă să le

acopere prin emisiuni de bonuri de tezaur de 10-30 de ani, procedeu prin care îşi măresc şi

rostogolesc datoria public externă (aşa a ajuns SUA cel mai mare datornic al lumii). Pentru a

preîntâmpina o depreciere excesivă însă a dolarului american, SUA îşi majorează dobânzile,

dar totodată îşi sporeşte deficitele. China ar putea să contribuie la o reducere a deficitului

bugetar al Americii prin aprecierea burscă, de ordinal 20-30% a monedei naţionale, însă

refuză systematic sa-şi reevalueze moneda naţională. Un alt grup de ţări cu excedente

comerciale şi rezerve valutare pemăsură sunt şările exportatoare de petrol care au o libertate

de mişcare mult mai mare decât ţările asiatice. Din această cauză, ţările OPEC şi Rusia pot

accentua criza dolarului american, fie prin sporirea rezervelor sale oficiale în Euro, fie prin

facturarea în Euro a unei părţi din petrolul exportat. Datorită faptului că petrolul are ca

monedă de referinţă dolarul American, ţările exportatoare de petrol reprezintă un factor major

în determinarea cursului de pe o zi pe alta a dolarului. Ţinând cont de faptul că şi celelalte

materii prime strategice au ca monedă de referinţă dolarul, o orientare bruscă către Euro ar

afecta puternic dolarul American. Unele state, precum China, Emiratele Arabe Unite,

Venezuela au mărit ponderea rezervelor deţinute în Euro în detrimental dolarului, dar

mişcările nu au avut un impact serios. Impactul a fost oferit, în schimb de Rusia, care în luna

septembrie a anului 2006 a redus rezervele în dolari până la 50% şi le-a mărit pe cele în euro

până la 40%.

Scurta radiografiere a raportului de forţe din prezent, evidenţiază faptul că moneda

euro este în ofensivă cu dolarul, dar procesul este unul care se derulează cu paşi mici, în

primul rând din cauza dificultăţilor majore din interiorul UE, dar şi a conservatorismului care

14

s-a instalat în economia mondială în cei peste 50 de ani de supremaţie absolută a dolarului

american.

Concluzii

15

Moneda euro a devenit a doua monedă principală la nivel internaţional, iar Zona euro

s-a consolidat ca o entitate economică nouă şi puternică, comparabilă numai cu S.U.A. De

asemenea, Euro este folosit tot mai mult ca moneda de rezervă de către alte ţări, în prezent,

cca. 27% din rezervele mondiale fiind păstrate în moneda euro, comparativ cu cca.17% acum

10 ani;

Ca monedă de referinţă, euro este utilizată de cca. 40 de ţări, în special ţările

învecinate sau care au acorduri instituţionale speciale cu Uniunea Europeană, cum ar fi ţările

candidate la aderare sau ţările semnatare ale Pactului European de vecinătate;

Moneda Euro a contribuit la crearea unei vaste zone de stabilitate monetară în Europa,

având un rol protector faţă de şocurile valutare exogene şi joacă, în prezent rolul de monedă

de ajustare şi echilibru între zonele sistemului monetar internaţional (în absenţa unei a treia

valute forte la nivel mondial, echilibrul se realizează numai prin intermediul şi în detrimentul

euro);

Cu toate că dolarul poate rămâne moneda dominant de rezervă, ponderea sa în

rezervele mondiale poate înregista un declin progresiv, vizibil în timp. Economia mondială,

de altfel, pare a se îndrepta către un sistem multiplu de rezerve valutare, care va implica euro

în măsuri considerabile dacă ţările UE sunt capabile să îşi depăşească dificultăţile permanente

de ordin structural al economiilor lor şi angajamentul instituţional este reînoit, iar unii

membrii “cheie”, cum este Marea britanie, cu o uriaşă piaţă financiară aderă la Zona Euro.

Rolul dominant al dolarului ca monedă de rezervă este privit ca instrument principal

ce a permis SUA, în mod frecvent, să practice o politică monetară şi fiscal inconsecventă,

aducând prejudicii creşterii economice mondiale. Din acest punct de vedere, aparişia monedei

euro, după cum speră unii politicieni de la Bruxelles, ar putea proteja Uniunea Europeană de

aceste capricii şi îi va oferi un cuvânt de spus pe scena economică şi politică a lumii.

Tranformarea Uniunii Europene într-un stat federativ, cu o Constituţie Unică şi o

monedă comună pentru un număr de 27-30 de state europene ar da mai multă forţă şi

încredere în moneda Euro, care, treptat, se va tranforma într-un veritabil rival pentru dolarul

american. Primul “pion” de cucerit este cel al rezervelor oficiale mondiale, deoarce rolul de

lider commercial al unei monede se reflectă în mare măsură, în această direcţie.

Bibliografie1. Alan Greenspan – The Age of Turbulence: Adventures in a New World", Penguin

Press, septembre 2007, New York;

16

2. Baldwin Richard, Wyplasz Charles – Economia integrării europene, editura

Economică, Bucureşti, 2006;

3. B.M.D'Intignano- "L'euro, notre monnaie, notre problème", în "Problèmes

économiques", 16 Juillet 2008, Paris;

4. B. Eichengreen- „Trecutul lirei sterline, viitorul dolarului. O perspectivă istorică

asupra competiţiei valutelor utilizate în rezervele statelor lumii”, NBER, Working Paper, nr.

11336, 2005;

5. Chabot Christian N., traducere de Voinea Doru Sorin – Euro monedă europeană,

editura Teora , Bucureşti 2003;

6. Cocriş Vasile, Turliuc Vasile – Monedă şi credit, editura Universităţii Al. Ioan Cuza,

Iaşi 2008;

7. J. K. Dominguez: BCE, Articol- Euro şi pieţele financiare internaţionale, manuscris

nepublicat, 2006.

8. Ogawa, T. Ito- Despre dezirabilitatea unui aranjament regional bazat pe un coş

valutar, editura NBER Working Paper, nr.8002, 2000;

9. Stoica Victor, Diaconu Petre – Bani şi credit, editura Economică, Bucureşti, 2003

Turliuc Vasile – Politici monetare, editura Polirom, Iaşi, 2002;

10. Special Focus, Review of the international role of the euro, Asset substitution in

central, eastern and south eastern Europe: trends and determinants.

11. Turliuc Vasile, Cocriş Vasile, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Dornescu Valeriu,

Chirleşan Dan – Moneda şi credit, editura Universităţii Al. Ioan Cuza, Iaşi, 2007;

12. Weindinger C.- Șoșdeanu – Euro și piețele financiare internaționale, editura Mirton,

Timișoara, 2005;

13. Williamson- "Un coş valutar pentru Asia de Est, nu doar pentru China", Ştiinţe

Economice Internaţionale, nr.05-1, Institutul de Economie mondială, 2005;***www.sdw.ecb.europa.eu

***http://finante.ideaplussolutions.net

***www.bnr.ro

17

.

;

18