Codul Deontologic nou si Codul Deontologic vechi – analiza comparativa

Timofte Roxana – Geanina,

Grupa 8, Seria II

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reprezintă actul administrativ cu caracter normativ, unic și general, care reglementează normele generale de deontologie și de disciplină, aplicabile în exercitarea profesiei de psiholog.

Codul deontologic nou este alcatuit din preamblu, sapte capitole (1 – explicatia termenilor, 2 – Misiunea psihologului. Scopul si rolul de psiholog, 3 – natura si obiectivele codului deontologic, 4 – aplicarea codului deontologic, 5 – principiile fundamentale in exercitarea profesiei de psiholog, 6 – raspunderea disciplinara, 7- dispozitii finale), o anexa cu abaterile disciplinare si o anexa care cuprinde Codul de procedura disciplinara, desfasurate in sectiuni si articole. Codul deontologic vechi este alcatuit din trei principii fundamentale (1 - respectarea drepturilor si demnitatii oricarei persoane,2 - responsabilitate profesionala si sociala, 3 – integritatea profesionala), standardele etice generale (1- standardele de competenta, 2- standarde cu privire la relatiile umane, 3- standarde de confidentialitate, 4 – standarde de conduita colegiala, 5 – standarde de inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor, 6 – standarde de onorarii si taxe, 7 – standarde pentru declaratii publice si reclama) si standardele specifice (1 – educatie si formare, 2 - terapie si consiliere, 3 – evaluare si diagnoza, 4 - cercetare stiintifica si valorificarea rezultatelor, 5 – dispozitii finale) desfasurate in subcapitole si articole.

Analiza continutului celor doua variante ale Codului Deontologic

Ambele variante ale codului deontologic cuprind sectiunea de explicare a termenilor si expresiilor folosite. In codul deontologic nou se regaseste in cadrul primului capitol, iar in actul cel vechi, in dispozitiile finale ale documentului. Codul deontologic nou explica termeni precum: ”lege”, ”norme”, ”psiholog”, ”confraternitate”, ”confraternitate”, ”secretul profesional” etc., iar in cadrul codului deontologic vechi se regasesc explicati termeni precum : ”psiholog”, ”client”, ”drepturi legale”, ”drepturi morale”, ”discriminare” etc. Codul deontologic vechi explica termenul de psiholog in felul urmator: ”orice persoană care este membru, asociat, absolvent afiliat, sau străin afiliat la CPR”, pe cand codul deontologic nou termenul de psiholog ca fiind ” psiholog cu drept de liberă practică, atestat în condițiile legii”.

In varianta noua a acestui document au fost adaugate unele informatii in plus fata de varianta veche, cu privire la misiunea psihologului, scopul si rolul acestei profesii, regasite in capitolul 2 (”Psihologul studiază comportamentul uman, procesele mentale și investighează probleme psihologice din domeniul sănătății, educației, justiției, organizațiilor, muncii, ordinii publice și siguranței naționale, precum și din celelalte domenii de activitate, stabilind un psihodiagnostic și/sau recomandând căi psihologice de soluționare a problemelor diagnosticate.”, ” Intervențiile psihologice de consiliere și psihoterapie au caracterul unor obligații de mijloace, iar nu de rezultat, psihologii fiind obligați să întreprindă toate demersurile în vederea soluționării problemelor psihologice constatate, raportate la timpul alocat ședințelor psihologice, însă nu pot și nu trebuie să garanteze soluționarea acestora”), natura si obiectivele codului deontologic, regasite in capitolul 3 (”Codul deontologic este menit să garanteze, prin acceptarea liber-consimţită, buna îndeplinire de către psiholog a misiunii sale, recunoscută ca fiind indispensabilă 6 pentru buna funcţionare a relațiilor

profesionale dintre psihologi și beneficiarii serviciilor psihologice, dar și a altor relații sociale.”, ” (3) Prezentul cod deontologic nu poate constitui cadru normativ pentru tragerea la răspundere penală, civilă sau administrativă a psihologilor, însă reprezintă singurul act cu caracter normativ pe baza căruia poate fi apreciată răspunderea disciplinară a psihologului.”, ” (4) Prezentul cod deontologic poate fi utilizat atât de către psihologi, cât și de către beneficiarii serviciilor psihologice”), dar si informatii despre aplicarea codului deontologic (unde, cand, si in ce conditii) pe care le putem gasi in al cincilea capitol.

Atat in noul Cod Deontologi cat si in cel vechi specificatiile referitoare la competenta profesionala sunt asemanatoare, dupa cum urmeaza: Codul deontologic nou – ”Art. 7. – (1) Profesia de psiholog se exercită în baza atestatului de liberă practică, potrivit treptelor de specializare și specialităților profesionale, atestate de către Colegiu, raportate la competențele profesionale reglementate.”, in codul deontologic vechi ” Art. IV.3. Psihologii se vor angaja numai în acele activităţi profesionale pentru care au cunoştinţele, aptitudinile, atitudinile, experienţa şi atestarea necesare.”

In ceea ce priveste respectarea drepturilor si demnitatii oricarei persoane, ambele variante ale codului deontologic sustin acelasi lucru, astfel, Codul deontologic nou: ”Art.10. – (2) Psihologul prestează serviciile psihologice nediscriminatoriu, indiferent de situația socio-economică, politică, religioasă, rasială, etnică, sexuală, culturală, de vârstă, sau de altă natură a beneficiarului/persoanei care solicită prestarea serviciilor psihologice.”, Codul deontologic vechi: ” Art. I.2. Psihologii nu se angajează public în prejudicierea imaginii celorlalţi şi nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultură, naţionalitate, etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală şi nici nu se angajează în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnităţii celorlalţi.”. Codul Deontologic nou: „Art. 10. – (3) Psihologul respectă în același timp valori umanitare, determinate însă și de natura profesiei sale, astfel încât acesta trebuie să aibă în vedere, întotdeauna, asigurarea respectului și demnității umane”, Codul Deontologic vechi: Art. I.8. Psihologii vor avea grijă ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare ştiinţifică, să nu violeze spaţiul privat personal sau cultural al clientului/subiectului, fără o permisiune clară şi o garanţie că pot să facă acest lucru.”, „Art. I.9. Activitatea psihologilor nu trebuie să prejudicieze dreptul sacru la demnitate umană şi nici dreptul persoanei la propria imagine”.

Totodata, in ceea ce priveste abuzul de autoritate si respectul pentru fiintele umane observam asemanarea dintre urmatoarele afirmatii. Codul Deontologic nou: „Art. 10. – (1) Psihologul acționează întotdeauna pentru oameni și în interesul acestora, valoarea socio-economică a activității de psiholog fiind recunoscută prin lege. Psihologul este obligat să manifeste preocupare, empatie, respect și înțelegere față de beneficiari și față de problemele acestora, acționând întotdeauna fără manifestări de autoritate și fără să exploateze situația beneficiarului serviciilor psihologice”, Codul Deontologic vechi: „Art. XI.7. Fiind conştienţi de influenţa pe care o au ca profesori sau coordonatori asupra elevilor, studenţilor, participanţilor la cursuri, celor aflaţi în supervizare, psihologii nu vor face abuz de autoritatea lor şi nu vor umili sau ameninţa în nici un fel integritatea sau imaginea de sine a acestora.”.

In privinta standardelor de reclama si publicitate, in ambele variante ale Codului afirma ca acestea sun posbilie in conditii de corectitudine si onestitate. Noul Cod Deontologic: „Art. 12. – (3) Publicitatea personală efectuată de către un psiholog, indiferent de mijlocul media utilizat: presa, radioul, televiziunea, comunicarea comercială electronică sau altele, este autorizată în măsura în care ea prezintă titlul profesional al psihologului, treapta sa de specializare, specialitățile profesionale în care este atestat, forma de exercitare a

profesiei, precum și portofoliul de clientelă, fără a da relații despre cazurile soluționate, opiniile beneficiarilor, rezultatele înregistrate, prețuri/onorarii sau calitatea serviciilor prestate. Oferta individuală de servicii psihologice către beneficiar poate cuprinde descrierea serviciilor, prețul și portofoliul de clientelă.”, vechiul Cod Deontologic: „Art. X.1. Psihologii îşi pot face publicitate numai pe baza propriilor realizări, evitând promovarea unui palmares profesional fals sau exagerat şi cu condiţia să nu pună în cauză activitatea unui coleg de profesie. Nu sunt considerate acţiuni publicitare acele manifestări în care numele sau aspecte ale activităţii lor profesionale sunt menţionate în materiale scrise sau audiovizuale realizate de către terţi în scopul informării publicului şi nici acele intervenţii publice ale psihologilor cu referiri la activitatea sau creaţiile lor, dacă acestea nu sunt comandate şi plătite de către aceştia.”. Insa, in privinta unui anumit aaspect vechiul Cod se diferentiaza de cel nou, astfel acesta prezinta unele informatii in plus fata de cel din urma cu referire la responsabilitatile de reclama : „Art. X.2. (a) Psihologii care angajează persoane fizice sau juridice în scopul de a creea şi/sau difuza mesaje care să promoveze practica lor profesională, produsele sau activităţile lor îşi vor păstra responsabilitatea profesională pentru mesajele respective; (b) Psihologii nu vor oferi remunerări angajaţilor din presa scrisă şi audiovizuală sau alte forme de comunicare a informaţiei către public pentru a li se face publicitate în cadrul programelor/secţiunilor de ştiri ; (c) Publicitatea făcută activităţii unui psiholog trebuie să fie explicită şi identificată ca atare. Art. X.3. Psihologii care se ocupă cu anunţurile, cataloagele, broşurile sau reclama pentru simpozioane, seminarii sau alte programe educaţionale şi care nu au o calificare adecvată se vor asigura că descriu cu precizie publicul ţintă, programul, obiectivele educaţionale şi taxele.”.

Ambele variante ale Codului se pun de acord in privinta pastrarii confidentialitatii clientilor. Astfel, noul Cod Deontologic sustinte: „Art. 14. – (1) Prin însăşi natura misiunii sale, psihologul este depozitarul secretelor beneficiarului serviciilor psihologice şi destinatarul informațiilor sale de natură confidenţială. Fără o garanţie a confidenţialităţii, încrederea în profesia de psiholog și în activitatea psihologului nu pot exista.”. Aceeasi afirmatie o regasim si in vechiul Cod, sub o alta forma: „Art. VI.1.Relaţia dintre psihologi şi beneficiarii serviciilor lor este adesea o relaţie foarte sensibilă ce necesită realizarea unei alianţe pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii profesionale, motiv pentru care confidenţialitatea este obligatorie. Atunci când din motive ce nu pot fi evitate, psihologul nu mai poate păstra confidenţialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv.”.

In ceea ce priveste Principiul informării și obținerii consimțământului prealabil, conform Codului Deontologic nou si al celui vechi, umratoarele demersuri trebuie realizate: Codul Deontologic nou: „Art. 15. - (2) Accesul la serviciile psihologice este liber, însă condițiile, scopul, durata, procedurile și metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidențialității actului psihologic, precum și dreptul beneficiarului de a întrerupe sau de a se retrage oricând din sedința psihologică, trebuie să fie cunoscute de către acesta înainte de prestarea serviciilor.”, Codul Deontologic vechi: „Art. V.10. Psihologii se vor asigura că în procesul de obţinere a consimţământului informat următoarele puncte au fost înţelese: scopul şi natura activităţii; responsabilităţile mutuale; beneficiile şi riscurile; alternativele; circumstanţele unei încetări a acţiunii; opţiunea de a refuza sau de a se retrage în orice moment, fără a suferi vreun prejudiciu; perioada de timp în care e valabil consimţământul; modul în care se poate retrage consimţământul dacă se doreşte acest lucru.”.

De asemenea, ambele coduri sustin faptul ca nici un serviciu psihologic nu se poate realiza fara consimtamantul beneficiarului. Noul Cod: „Art. 15. - (3) Nicio evaluare/intervenţie psihologică nu se poate efectua decât după ce beneficiarul direct şi-a dat în scris consimţământul prealabil, liber şi în cunoştinţă de cauză. În aceleași condiții,

consimţământul se poate retrage în orice moment al evaluării/intervenției psihologice de către beneficiar.” ; vechiul Cod: „Art. V.9. Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic (evaluare, terapie, consiliere, etc.) psihologii vorobţine consimţământul informat din partea tuturor persoanelor independente sau parţial dependent implicate, excepţie făcând circumstanţele în care există nevoi urgente (de ex. tentative sau acţiuni suicidare). În astfel de circumstanţe, psihologii vor continua să acţioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor căuta să obţină cât se poate de repede consimţământul informat.”.

Insa, noul Cod Deontologic sustine ca in situatii de urgenta nu mai este necesar consimtamantul prealabil al reprezentantului legal pentru beneficiarul incapabil ( ART. 15. - (5) Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul prealabil scris al beneficiarului, se va putea proceda imediat la orice evaluare/intervenţie psihologică indispensabilă din punct de vedere psihologic și al stării de sănătate, în interesul beneficiarului. În situații de urgență nu mai este necesar consimțământul prealabil al reprezentanților legali pentru beneficiarul incapabil.), in timp ce in vechiul Cod se precizeaza fatul ca in asemenea situatii psihologii vor continua sa actioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor cauta sa obtina cat se poate de repede consimtamantul informat (Art. V.9. Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic (evaluare, terapie, consiliere, etc.) psihologii vor obţine consimţământul informat din partea tuturor persoanelor independente sau parţial dependent implicate, excepţie făcând circumstanţele în care există nevoi urgente (de ex. tentative sau acţiuni suicidare). În astfel de circumstanţe, psihologii vor continua să acţioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor căuta să obţină cât se poate de repede consimţământul informat.).

In ceea ce priveste delegarea consimtamantului in ambele variante ale Codului este precizata aceeasi informatie. Codul Deontologic nou:„ Art. 15. - (6) Atunci când, potrivit legii, din cauza unei boli psihice sau unei alte cauze, beneficiarul direct nu are capacitatea de a consimţi la o evaluare/intervenţie psihologică, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său legal ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane desemnate prin lege, ori a unei instanţe de judecată.”; Codul Deontologic vechi: „Art. V.11. În cazul în care, persoana care urmează să beneficieze de un serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, se acceptă obţinerea acestuia de la o persoană apropiată acesteia care poate să-i apere interesele în mod legal sau de la o persoană autorizată care, conform legii, este în măsură să o reprezinte.”

Ambele variante ale Codului sustin faptul ca psihologii au responsabilitatea de a-si mentine nivelul competentelor si de a se dezvolta profesional. Noul Cod Deontologic: „Art. 17. – (1) Psihologii, ca și profesionişti liberali, au o responsabilitate univocă de a-și menţine nivelul de competenţă în domeniul lor de activitate şi de a participa la formarea și dezvoltarea profesională continuă pe parcursul întregii lor activităţi profesionale.”; vechiul Cod Deontologic: „Art. IV.8. Psihologii au obligaţia să depună permanent un efort de menţinere şi dezvoltare a competenţelor lor prin informare permanentă, programe de formare profesională de specialitate, consultări cu ceilalţi specialişti din domeniu ori prin cercetări care să conducă spre creşterea competenţei profesionale, conform standardelor Colegiului Psihologilor din România.”.

In cele doua variante ale Codului Deontologic se abroba univoc faptul ca psihologii trebuie sa ofere servicii psihologice in acord cu competenta lor si sa realizeze o prezentare onesta acompetentelor detinute. Noul Cod: „Art. 17. – (2) Beneficiarii, care solicită serviciile profesionale, sunt îndreptățiți să beneficieze de servicii profesionale realizate de către

psihologi care să dețină în mod actualizat cunoştinţele și informațiile din domeniul lor de activitate. Actualizarea cunoștințelor profesionale se poate realiza potrivit modalităților de formare profesională continuă reglementate.”; vechiul Cod: „Art. IV.3. Psihologii se vor angaja numai în acele activităţi profesionale pentru care au cunoştinţele, aptitudinile, atitudinile, experienţa şi atestarea necesare.; Art. IV.4. Psihologii nu vor prezenta fals limitele competenţei lor şi nu vor prezenta pregătirea sau formarea lorîntr-un mod care să le favorizeze nemeritat poziţia sau imaginea publică, indiferent de tipul de activitate profesională desfăşurată.”.

In ceea ce priveste conduita colegiala, noul Cod Deontologic sustine „Art. 18. – (1) Confraternitatea impune ca relaţiile dintre psihologi să fie bazate pe încredere, spre interesul beneficiarului serviciilor psihologice, cât şi pe baza criteriului evitării oricărui comportament susceptibil să împieteze bunei reputaţii a profesiei de psiholog.”, ceea ce se regaseste, sub o alta forma, si in vechiul Cod Deontologic: „Art. VII.4. Atunci când există o intenţie justificată de încetare a serviciului psihologic oferit clientului şi de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor menţine un contact suportiv şi responsabil faţă de clienţi până când acel coleg îşi asumă continuarea serviciului în cauză.”

Atat Codul nou cat si cel vechi sustine fatul ca onorariul/salariul trebuie negociat in mod direct cu beneficiarul/angajatorul. Codul nou: „Art. 19. - (3) Onorariul aferent desfășurării activității psihologice este negociat, în mod direct, de către psiholog, ca titular al formei de exercitare a profesiei, cu beneficiarul serviciilor psihologice. (4) Salariul aferent desfășurării activității psihologice este negociat, de către psiholog, în mod direct cu angajator/beneficiarul contractual”; vechiul Cod: „Art. IX.1. Pentru orice serviciu profesional oferit de psihologi, aceştia au dreptul să primească onorarii sau salarii negociate în mod liber cu beneficiarul sau cu o terţă parte.” .

Cu privire la refuzul efectuarii unor servicii psihologice regasim urmatoarele specificatii: noul Cod: „Art. 22. - (3) Refuzul evaluării/intervenţiei psihologice poate avea loc, strict în condiţiile legii sau dacă, prin solicitarea formulată, persoana în cauză îi cere psihologului acte de natură a-i ştirbi independenţa profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale sau dacă apreciază că solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de psiholog.”; vechiul Cod: „Art. V.8. Psihologii se vor abţine de la intrarea într-un rol profesional atunci când din motive de ordin personal, ştiinţific, legal, profesional, financiar: (1) poate fi afectată obiectivitatea, competenţa sau eficienţa activităţii lor profesionale (2) faţă de clienţi/subiecţi există riscul exploatării sau producerii unor daune.”.

Exista, totusi, cateva aspecte prezentate pe larg in vechiul Cod deontologic, care, insa au fost excluse din structura noului Cod. Acestea fac referire la:

- limitarea competentei : „Art. IV.5. Atunci când psihologii urmează să desfăşoare servicii psihologice, cercetări sau să predea dincolo de limitele de competenţă aceştia vor căuta să obţină cât mai rapid competenţa necesară (care va presupune, după caz, studiu, evaluare şi supervizare) şi numai apoi se vor angaja în desfăşurarea activităţilor vizate. (excepţie IV.7.)”

- afectarea competentei: „Art. IV.11. Atunci când psihologii realizează că din motive de sănătate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot să ofere în condiţii de competenţă o anumită activitate profesională, aceştia vor cere sprijin şi asistenţă profesională pentru a decide dacă trebuie să-şi limiteze, suspende sau să încheie respectiva activitate profesională”

- continuitatea serviciului: „Art. V.12. Dacă din motive de boală sau datorită unor evenimente survenite în viaţa psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune

condiţii, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând clientul spre un coleg de profesie cu competenţa necesară şi pe cât posibil cu consimţământul clientului.”

- standarde de inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor: „Art. VIII.1. Psihologii trebuie să obţină permisiunea clienţilor/subiecţilor sau a reprezentanţilor lor legali înainte de a efectua înregistrări audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare.”; „Art. VIII.3. Psihologii se vor asigura că înregistrările asupra cărora au control rămân identificabile numai atât timp cât sunt necesare pentru scopul pentru care au fost realizate şi prezintă ca anonimă ori distruge orice înregistrare aflată sub controlul lor şi care nu mai e nevoie să fie identificabilă personal.”; „Art. VIII.5. Dacă psihologul renunţă la practica sa profesională prin intermediul căreia a realizat acele înregistrări sau dacă acesta se pensionează, va căuta să distrugă înregistrările respective. Înregistrările pot fi plasate către un alt psiholog numai cu consimţământul celor implicaţi, obţinut în prealabil, pentru acele înregistrări. În situaţia suspendării sau încetării dreptului de liberă practică datele vor fi distruse, dacă nu se impune transferarea lor.”

In urma lecturarii celor doua variante ale Codului Deontologic, personal, consider ca cel vechi preciza cu o mai mare claritate responsabilitatile, drepturile si obligatiile psihologului, fiind totodata mult mai amplu si consistent, in timp ce varianta cea noua Codului prezinta aceste informatii intr-o varianta mai succinta.