analiza comparativă a indicatorilor stării de sănătate din românia şi

ROMÂNIA MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ

CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ, str. L. Pasteur nr. 6, 400349 Cluj-Napoca, Tel: (0264) 594 252, Fax: (0264) 593112, Email: [email protected]; www.insp.gov.ro

COMPARTIMENTUL DE IGIENA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI

PROGRAMUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ NR. 1.4: Programul

naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă

OBIECTIVUL 4. Activităţi de evaluarea şi supraveghere a stării de sănătate a

copiilor şi tinerilor în relaţie cu factorii din mediul de viaţă şi activitate.

ACTIVITATEA 4.1.4 :

IDENTIFICAREA ŞI CUANTIFICAREA RISCULUI SPECIFIC PENTRU

SĂNĂTATE GENERAT DE COMPORTAMENTELE CU RISC (DROGURI,

FUMAT, ALCOOL, COMPORTAMENT ALIMENTAR, COMPORTAMENT

SEXUAL, ACTIVITATE FIZICĂ, COMPORTAMENT AGRESIV).

SINTEZA NAŢIONALĂ PENTRU ANUL 2009

RESPONSABIL,

Dr. Ileana Maria Mireştean

Dolj

Maramureş

2

CUPRINS Cadrul legislativ .................................................................................... 3

Justificarea monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate

la elevi .................................................................................................. 3

Fundamentare teoretică ........................................................................ 5

Socializarea şi implicaţiile acesteia în adoptarea comportamentelor

cu risc la adolescenţi............................................................................ 6

Probleme comportamentale în adolescenţă........................................... 7

Prezentarea instrumentului de supraveghere a comportamentelor

cu risc ...................................................................................................10

Descrierea lotului de subiecţi ...............................................................10

Baza de date şi prelucrări statistice........................................................12

Fumatul la adolescenţi ..........................................................................14

Consumul de alcool la liceenii din România .........................................26

Consumul de droguri ilicite ...................................................................38

Comportamentul sexual .........................................................................71

Comportamentul agresiv........................................................................81

Comportamentul suicidar.......................................................................88

Particularităţi ale comportamentului alimentar la elevii din

România.................................................................................................100

Activitatea fizică ...................................................................................109

Dezvoltarea fizică ............................................................................... 120

Concluzii generale................................................................................133

3

CADRUL LEGISLATIV

1. Hotărârea de guvern 367/2009 pentru aprobarea programelor naţionale de

sănătate în anul 2009, cu modificările şi completările ulterioare

2. Ordinul Ministerului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr.417/431/2009, cu

modificările ulterioare

3. Legea 95/2006 – reforma în sănătate

JUSTIFICAREA MONITORIZĂRII COMPORTAMENTELOR CU RISC

PENTRU SĂNĂTATE LA ELEVI

Sinteza se individualizează prin câteva elemente specifice: abordarea întregii game

de comportamente care definesc stilul de viaţă cu risc, focalizarea pe adolescenţă, perioadă

cu potenţial de risc crescut, utilizarea pentru prima dată în România şi Europa de Est a unui

instrument de investigaţie creat de CDC, SUA, în vederea monitorizării comportamentelor

cu risc pentru sănătate la tineri, YRBSS (Youth Risk Behavior Surveillance System) şi nu

în ultimul rând managementul riscului comportamental prin metoda cotării şi scorării

riscului, în vederea identificării zonelor geografice cu risc crescut.

Considerentele care au motivat realizarea sintezei.

Stilul de viaţă reprezintă o opţiune strategică adoptată de individ, ce-i va orienta

deciziile, acţiunile şi modul de viaţă, iar riscul, în acest caz, este autoasumat, fiind

rezultatul opţiunilor valorico-normative ale fiecărei persoane. Silul de viaţă adoptat poartă

amprenta comunităţii de apartenenţă, a microgrupului în care persoana s-a format şi deşi

fiecare individ este protagonistul unui anumit stil de viaţă, există subvariante specifice

diferitelor etape de vârstă.

Stilul de viaţă este responsabil de mai mult de jumătate din anii de viaţă pierduţi de

oameni şi este tributar factorilor socio-economici şi cultural-educativi.

CDC, SUA a definit în 1988 structura hexagonală a stilului de viaţă cu risc, astfel:

fumat, consum de alcool şi droguri, agresivitate – tentativă de suicid, comportament sexual

cu risc, sedentarism, comportament alimentar cu risc. Implicarea stilului de viaţă cu risc în

determinismul stării de sănătate a constituit obiectul multiplelor analize. În 1974 modelul

analitic Ladone argumenta că starea de sănătate este influenţată în proporţie de 90% de

factori socio-economici, stil de viaţă şi biologia umană şi doar în proporţie de 10% de

asistenţa medicală, indiferent de sistemul de sănătate.

4

Conform analizelor OECD din 1992, discrepanţa dintre indicatorii de sănătate din

ţările vest europene şi România este atribuită în proporţie de 30% decalajului economic şi

factorilor socio-economici asociaţi, 50% factorilor de risc legaţi de stilul de viaţă, 10%

poluării mediului şi 10% deficienţelor serviciilor medicale.

În 1994 Green L. şi Ottoson structurează factorii determinanţi ai stării de sănătate

astfel: mediul ambiant 19%, factorul biologic 20%, sistemele de îngrijire sanitară 10% şi

stilul de viaţă 51%.

În contextul legii privind reforma în domeniul sănătăţii, din anul 2006,

determinanţii stării de sănătate sunt grupaţi astfel: socio-economici, biologici, mediu, stil

de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea la serviciile de

sănătate.

Indiferent de originea informaţiilor, sănătatea este tributară în mod particular

comportamentului uman. Având în vedere imuabilitatea factorului biologic determinat

genetic şi în contextul unor dificultăţi financiare comunitare, ariile comportamentale

definitorii ale stilului de viaţă cu risc trebuie să constituie obiectivul ţintă al strategiilor

menite a ameliora starea de sănătate a populaţiei.

Alegerea adolescenţilor ca segment populaţional pentru monitorizarea

comportamentelor cu risc nu a fost întâmplătoare. Adolescenţa constituie etapa de viaţă în

decursul căreia se poate vorbi de un stil de viaţă cu risc odată cu cristalizarea definitivă a

personalităţii.

Din punct de vedere comportamental, adolescenţa se caracterizează prin maturizare

şi integrare socială. Această etapă constituie apogeul formării individului (8, 9), fiind

perioada de maximă instruire şi vârsta intelectualizării conduitei. Prin caracterul profund

formativ, exogen al adolescenţei aceasta poate fi considerată „a doua naştere a

individului”. Adolescenţa acopera o grupa de varsta dificila datorită multiplelor modificări

biologice, psihologice şi sociale produse pe parcursul acesteia. Adoptarea diferitelor

comportamente în această etapă poate avea rezonanţă în mortalitatea, morbiditatea şi

problemele sociale ale viitorului adult, astfel că pe drept cuvânt adolescenţa este

considerată o perioada cu transformări ale caror efecte sunt vizibile mai tarziu pe parcursul

vietii.

În drumul său spre maturitate adolescentul are nevoie de suport familial, şcolar şi

comunitar. Familia reprezintă prima instanţă educativă, oferind spaţiul cu rol securizant

necesar unei maturizări lente, permiţându-i decantarea lentă a lecţiilor primite în interiorul

şi în afara casei părinteşti, adoptând comportamente în conformitate cu aceasta.

5

În mediul familial, acea democraţie la scară mică, va învăţa recunoaşterea şi

respectul reciproc.

Şcoala susţinută de comunitate, conduce adolescentul pe drumul socializării,

oferindu-i modele de conduită.

În contextul legii privind reforma în domeniul sănătăţii, prevenirea, supravegherea

şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile se situează în prim-planul principalelor

domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică, iar printre mijloacele de

implementare practică a acestui deziderat se situează supravegherea factorilor de risc

comportamental.

Utilizarea YRBSS în vederea monitorizării comportamentelor cu risc pentru

sănătate la tineri oferă date pe care pot fi bazate intervenţiile ulterioare şi care sunt

comparabile pe plan internaţional.

Sinteza are o dublă importanţă, pe de o parte abordarea unui domeniu de intervenţie

al asistenţei publice, de interes naţional, iar pe de altă parte utilizarea în premieră naţională

a unui instrument consacrat, YRBSS utilizat de CDC, SUA, începând cu anul 1990.

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

Strategia Naţională de Sănătate publică şi-a propus să stabilească şi să contureze

mecanisme şi linii directoare ce au ca scop îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei din

România şi asigurarea unui înalt nivel de protecţie a sănătăţii umane prin implementarea

unor măsuri ce vizează transformarea structurilor actuale din domeniul sănătăţii publice

spre cele adecvate noilor concepţii şi abordări de la nivel internaţional. Printre acestea s-a

situat:

• Eficientizarea controlului factorilor de risc comportamentali. Uniunea Europeană

consideră că ameliorarea sănătăţii publice trebuie să încorporeze intersectorialitatea şi

participarea, variabile esenţiale pentru serviciile de promovare a sănătăţii, în toate

strategiile sectoriale de dezvoltare. O asemenea filosofie politică presupune schimbări

de mentalitate şi adoptarea unor comportamente noi. Impactul unor programe şi

activităţi susţinute apar în timp, necesitând 10-15 ani pentru a deveni o normă socială.

• Consolidarea unui sistem informaţional la standardele europene privind sănătatea în

relaţie cu factorii de risc comportamentali şi armonizarea sistemului de monitorizare a

acestora la standardele europene.

6

• Realizarea unei reţele informaţionale la nivel naţional, la standarde europene, în

vederea adaptării strategiei naţionale şi asigurării comparabilităţii datelor cu cele ale

Uniunii Europene.

• Organizarea unui sistem eficient şi modern de diseminare a informaţiilor legate de

starea de sănătate şi determinanţii ei atât pentru decidenţi şi specialişti, cât şi pentru

publicul general.

• Organizarea unor activităţi de informare, educare şi comunicare având la bază

informaţiile din sistemul de monitorizare a determinanţilor sănătăţii (printre care se

situează comportamentele cu risc pentru sănătate).

SOCIALIZAREA ŞI IMPLICAŢIILE ACESTEIA ÎN ADOPTAREA

COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ADOLESCENŢI

PARTICULARITĂŢI COMPORTAMENTALE ÎN ADOLESCENŢĂ

Adolescenţa perioadă de tranziţie şi stres

Invers faţă de societăţile din secolele anterioare, societăţi comunitare relativ stabile,

lumea în care trăiesc tinerii de astăzi este vastă şi supusă la transformări rapide atât tehnice

cât şi sociale. Adolescentul care trebuie să-şi cristalizeze aspiraţiile de viitor trebuie să o

facă în funcţie de mediul său de viaţă, mediu ce rămâne pentru el un semn de întrebare.

Ori, este necesar să aibă o idee, cât de vagă, despre lumea în care va trăi, pentru a alege în

ce domeniu să se pregătească. Pregătirea, în însăşi ideea schimbării, este un aspect

important al facultăţii de adaptare, ce i se cere tânărului. Această situaţie, care fără

îndoială se însoţeşte adesea de dificultăţi, este stimulantă, în virtutea unei mari diversităţi

de experienţe şi posibilităţi oferite şi verifică aptitudinea de adaptare la solicitările vieţii.

Situaţiile stresante de moment sau din viitor sunt mai bine suportate dacă mediul

ambiant susţine şi orientează individual în timpul copilăriei şi adolescenţei. Cercetările

asupra stresului şi capacităţii de a-i face faţă, pun în lumină mijloacele prin care individul

şi grupurile pot răspunde exigenţelor sau să utilizeze posibilităţile cele mai bune pe care le

au la îndemână. Ele arată cum se pot ameliora competenţele individului prin obţinerea de

experienţe şi în mod particular prin lecţii învăţate din circumstanţe excepţionale. Deşi toţi

indivizii sunt expuşi la diferite tipuri de situaţii dificile pe parcursul vieţii lor, doar unii vor

fi grav marcaţi de acestea. Faţă de situaţiile noi, cea mai mare parte a adolescenţilor caută

în mod activ noi prieteni. Dacă acest proces este susţinut de mediul social, noile relaţii au

şansa de a fi benefice, ele aduc informaţii asupra noului cadru de viaţă, reducând

7

tensiunile, aducând individului un sprijin, oferindu-i modele de comportament, lărgindu-i

orizontul şi oferindu-i noi căi de urmat spre viaţa adultă.

În perioada adolescenţei, comportamentul este încă incert; este timpul explorărilor

active a diverselor direcţii posibile înaintea angajamentelor definitive. Aceasta este deci

una dintre perioadele cele mai formative ale vieţii, comparabilă cu aceea a primilor ani ai

existenţei. Dacă este suficient de favorabil, mediul social al adolescenţei, oferă şanse

excepţionale de a corija efectele dificultăţilor anterioare, mai puţin a acelora care sunt

ireversibile. Cronologic, adolescenţa se situează în viaţa individului la un moment extrem

de propice, nu foarte devreme pentru a permite o acţiune corectivă eficace şi nu foarte

târziu pentru surmontarea celor mai numeroase dificultăţi preexistente.

Predictori ai riscului comportamental crescut

În câmpurile distincte de studiu ale comportamentelor cu risc crescut pentru

sănătate la adolescenţi (folosirea drogurilor, graviditatea la adolescente), există

caracteristici comune predictorii ale problemelor de comportament:

Vârsta

- Iniţierea precoce sau prezenţa oricărui comportament cu risc la vârste mici, prezice

consecinţe negative mai pregnante.

Randamentul şcolar

- Randamentul şcolar slab este asociat cu toate problemele de comportament.

Comportamentul general

- Absenteismul, comportamentul antisocial şi alte tulburări de conduită sunt în relaţie cu

fiecare dintre ariile comportamentale cu risc.

Influenţa anturajului

- Rezistenţa redusă la influenţele anturajului şi prietenii care au aceleaşi comportamente cu

risc, sunt predictori pentru toate dintre comportamentele cu risc.

Rolul părinţilor

- Legăturile, relaţiile insuficiente cu părinţii, părinţii care nu urmăresc, controlează,

supervizează, sfătuiesc sau comunică cu proprii copii şi părinţi prea autoritari sau prea

permisivi se asociază puternic cu comportamentul cu risc.

Calitatea cartierului

- A trăi în arii teritoriale sărace sau în comunităţi urbane sau suburbane, cu densitate

ridicată, sunt predictorii pentru aceste probleme.

8

Religiozitatea redusă (participarea rară la serviciile bisericeşti) este în strânsă legătură cu

tipul de familie instabilă şi este predictivă pentru cele mai multe arii comportamentale cu

risc.

Unele ambiguităţi existente în literatură, referitoare la abuzul de substanţe şi relaţia

cu clasa socială, reflectă interesul cercetătorilor vizând aspectul psihologic legat de

variabilele sociale şi nu atât aspectul social în sine.

Statusul de sărăcie şi educaţia redusă a părinţilor, sunt predictori specifici ai

delincvenţei, gravidităţii la adolescente şi eşecului şcolar.

Confuziile referitoare la efectele nefavorabile creşterii copilului de către un singur

părinte, pornesc de la faptul că familiile doar cu mamă sunt posibil mai sărace.

Studii care au inclus indicatori ai existenţei materialelor culturale în familie, în casă

(enciclopedii, reviste, muzică clasică, computere) sugerează un aspect adiţional al

influenţei clasei sociale şi al bogăţiei: “ Cu cât este mai cultă familia, cu atât mai puţine

sunt problemele de comportament” .

Calitatea şcolii pare să fie altă variabilă importantă în ce priveşte delincvenţa, abuzurile

de substanţe şi abandonul şcolar. Nu au putut fi identificate studii care să raporteze rata

gravidităţii la adolescente, la calitatea şcolii, deşi este evident că acest fapt este posibil.

Dificultatea evidenţierii relaţiei dintre diverse variabile şi comportamentele cu risc

pentru sănătate este substanţială. Cu toate acestea, un mare număr de studii documentează

interrelaţia dintre factori. Din păcate, nici un studiu dintre cele cercetate nu a analizat

maniera suprapunerii comportamentelor separate, pentru a crea o imagine de ansamblu.

S-a confirmat totuşi că unele problemele de comportament se interrelaţionează

după cum urmează:

• Activitatea sexuală precoce, graviditatea precoce, abuzul de substanţe, notele mici

sunt asociate deseori comportamentelor deviante.

• Iniţierea precoce a fumatului şi consumului de alcool, conduce la folosirea de

marijuana sau a altor droguri.

• Abuzul de substanţe se asociază cu activitatea sexuală precoce, cu notele mai mici

la şcoală, şi cu comportamentul deviant.

• Iniţierea precoce a activităţii sexuale este legată de fumat consum de alcool,

folosirea marijuanei sau a altor droguri ilicite, note mici, decădere şi delincvenţă.

• Graviditatea precoce este în relaţie cu activitatea sexuală precoce, abuzul de

droguri, educaţia redusă, decăderea, etc.

9

• Eşecul şcolar conduce la decădere. Notele mici sunt asociate cu folosirea de

substanţe ilicite şi graviditate precoce. Absenteismul şi purtarea rea la şcoală sunt

în legătură cu folosirea de droguri, decădere, etc.

• Numărul comportamentelor cu risc însuşite de elevi este în strânsă legătură cu

gravitatea problemelor care rezultă din practicarea acestora.

Comportamentele se intercorelează în moduri complexe. Care din acestea, dacă

este vreunul, este cel precipitant? Care este succesiunea? Din trecerea în revistă a

literaturii şi din unele observaţii şi discuţii, se pare că eşecul şcolar survenit la vârste

foarte mici atrage producerea şi altor evenimente nedorite. Randamentul şcolar slab şi

infracţiunile delincvente minore par să meargă împreună şi pe măsură ce aceşti copii cresc,

folosirea de droguri, activitatea sexuală precoce întregesc tabloul şi consecinţele negative

majore cum ar fi: graviditate timpurie, abuz de substanţe, delicte serioase.

Studiile existente susţin ipoteza că, numai un grup definit de tineri au riscul de

înşiruire a acestor comportamente cu cele mai negative consecinţe.

Se estimează că aproximativ ½ din populaţia tânără la nivel global, urmează

sistemul educaţional la nivelul aşteptat, fără a adopta în mod curent comportamente cu

risc. Este necesar însă accesul tuturor copiilor la o educaţie de calitate ridicată.

PROBLEME COMPORTAMENTALE ÎN ADOLESCENŢĂ

Toate schimbările majore care apar ca urmare a dezvoltării în această perioadă

pregătesc adolescentul să experimenteze noi tipuri de comportamente. Această

experimentare conduce la comportamente de asumare a riscului care, între anumite

limite, pot fi considerate o componentă normală a dezvoltării adolescentului contribuind la:

• definirea propriei identităţi,

• testarea noilor deprinderi,

• exersarea autonomiei decizionale,

• dezvoltarea capacităţii de autoevaluare realistă a propriei persoane şi

• câştigarea respectului şi a acceptării din partea grupului de egali.

Majoritatea adolescenţilor îşi asumă riscuri, însă ei au nevoie de ghidare şi

consiliere pentru a orienta comportamentele de asumare a riscului înspre conduite mai

constructive şi mai puţin periculoase. Pe măsură ce se maturizează, majoritatea învaţă cum

să evalueze riscul în mod realist şi să îşi modifică comportamentul în funcţie de riscul

perceput.

10

Pe de altă parte, există momente în care multe dintre riscurile asumate de

adolescenţi pot constitui ameninţări reale la sănătatea lor fizică şi psihică. Aici pot fi

incluse graviditatea, abuzul de droguri şi de alcool, fumatul, dar şi accidente în sunt

implicate vehicule şi dispozitive diverse (maşini, biciclete, skateboards etc.). În cazul

adolescenţilor care se angajează constant în comportamente riscante, acestea pot semnala o

problemă mai profundă. Există mai multe semnale de alarmă care indică faptul că un

comportament de asumarea riscului iese din limitele experimentărilor normale pentru

această perioadă:

• manifestarea comportamentului în cauză începe foarte devreme (8 sau 9 ani);

• este continuu, nu are o manifestare ocazională;

• apare în contexte sociale, în care şi alţi adolescenţi se angajează în aceaşi

activitate.

Conform rapoartelor APA (American Psychologists Association, 2002), zonele cele

mai sensibile pentru dezvoltarea problemelor comportamentale sunt: drogurile şi abuzul de

alcool, graviditatea şi bolile cu transmitere sexuală, eşecul şi abandonul şcolar, crima,

delicvenţa şi violenţa, urmate de comportamentul suicidar şi tulburările de alimentaţie.

PREZENTAREA INSTRUMENTULUI DE SUPRAVEGHERE A

COMPORTAMENTELOR CU RISC

Instrumentul este definit ca un mijloc de captare a informaţiilor, care se interpune

între specialişti şi realitatea studiată. În mod obişnuit un instrument de evaluare conţine

două componente: un set de variabile (care se evaluează) şi un patern de răspunsuri

posibile (valori care se pot obţine după utilizarea instrumentului).

Instrumentul utilizat în cercetarea întreprinsă a fost creat pornind de la chestionarul

YRBSS elaborat de CDC, (şi modificat în 2002) în vederea monitorizării

comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri şi adaptat particularităţilor socio-

economice şi cultural-educative din ţara noastră.

Se prezintă sub forma unui chestionar cu 87 de întrebări, autoaplicat, având

multiple variante de răspuns. Prima pagină conţine informaţii utile subiectului în vederea

autoaplicării şi precizează scopul chestionării.

Întrebările sunt grupate pe şase arii de interes: fumat, consum de alcool-droguri

ilicite, agresivitate-autoagresivitate (tentativă de suicid), comportament sexual,

comportament alimentar şi activitate fizică.

11

DESCRIEREA LOTULUI DE SUBIECŢI

Investigaţiile s-au efectuat pe un lot de 3041 elevi din ciclul liceal, din judeţele

României şi din municipiul Bucureşti. Distribuţia subiecţilor pe sexe (Fig.1) a fost

următoarea: 59,98 % fete (1824) şi 40,02% băieţi (1217).

59,98%40,02%

Fig.2 Distribuţia subiecţilor în raport cu nivelul şcolarizării

25.22%

25.49%

23.51%

25.78%

clasa aIX-a clasa aX-a clasa aXI-a clasa aXII-a

Distribuţia pe nivele de şcolarizare a fost următoarea : 775 (25,49%) în clasa a IX-

a, 767 (25,22%) în clasa a X-a, 715 (23,51%) în clasa a XI-a şi 784 (25,78%) în clasa a

XII-a (Fig.2).

Distribuţia pe zone geografice a fost următoarea: Banat 282 subiecţi, Moldova 499

subiecţi, Muntenia 1473 subiecţi şi Transilvania 787 subiecţi (Fig.3).

12

Fig.3 Distribuţia subiecţilor pe zone geografice

25.88%

48.44%

9.27%

16.41%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA

Judeţele incluse în fiecare zonă geografică luată în studiu, au fost:

pentru Banat: Arad, Caraş - Severin, Hunedoara, Mehedinţi

pentru Moldova: Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vrancea,

pentru Muntenia: Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dîmboviţa, Dolj,

Giurgiu, Gorj, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea,

pentru Transilvania: Alba, Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita,

Maramureş, Mureş, Satu –Mare, Sălaj, Sibiu.

Distribuţia judeţelor corespunde arondării teritoriale proprii Institutelor de Sănătate

Publică din ţară, şi anume:

coordonarea în teritoriu a sintezei a revenit:

ISP-ului „Prof. Dr. Leonida Georgescu” din Timişoara pentru judeţele din Banat

ISP-ului „Mihai Ciucă” din Iaşi judeţele din Moldova

ISP-ului din Bucureşti pentru judeţele din Muntenia

ISP-ului „Prof. Dr. Iuliu Moldovan” din Cluj- Napoca pentru judeţele din

Transilvania.

13

BAZA DE DATE ŞI PRELUCRĂRI STATISTICE

Informaţiile primare din chestionarele individuale au fost introduse în baza de date

informatizată.

În studiul întreprins datele au fost organizate conform modelului relaţional. Baza de

date conţine informaţii referitoare la cele 6 arii diferite de comportamente cu risc, iar datele

au fost grupate în mulţimi specifice fiecărei arii independente de comportament.

În cadrul studiului întreprins, baza de date a fost creată în FoxPro, utilizându-se

ulterior mediul Access. S-a optat pentru Access datorită posibilităţii de folosire a datelor

memorate în diferite baze de date.

Prelucrările statistice s-au efectuat în mod independent pentru fiecare arie de

comportament cu risc. S-au calculat distribuţiile de frecvenţă ale diferitelor variante de

răspuns, pentru fiecare întrebare din grupajul de întrebări ce caracterizează aria de

comportament cu risc abordată, în raport cu: sexul subiecţilor si nivelul de şcolarizare.

Iniţial s-au calculat distribuţiile de frecvenţă la nivel naţional şi apoi în mod independent

pentru cele patru regiuni geografice: Banat, Moldova, Muntenia, Transilvania.

În următoarea etapă s-a descris evoluţia frecvenţelor înregistrate la băieţi şi fete,

evoluţia frecvenţelor în raport cu nivelul de şcolarizarea sau de la o regiune geografică la

alta.

A urmat etapa comparării frecvenţelor înregistrate la băieţi şi fete, a comparării

frecvenţelor înregistrate la cele 4 nivele de şcolarizare, iniţial la nivel naţional şi apoi

pentru cele patru regiuni geografice. S-au făcut comparaţii între cele 4 zone geografice şi

între acestea şi valorile naţionale.

În finalul prelucrărilor statistice s-a calculat tendinţa fiecărei arii de comportament

pentru intervalul 1999-2009 şi s-a evaluat predicţia frecvenţei până în 2012.

Prezentarea rezultatelor s-a realizat sub formă de tabele, grafice şi histograme.

14

FUMATUL LA ADOLESCENŢI

Cadrul actual al problemei

Un studiu prospectiv efectuat în SUA în anul 2008, de către Khawk T. Wauham N.,

Bingham S., etc. a evidenţiat că persoanele care adoptă comportamente sanogene, respectiv

fără fumat, consum de alcool şi droguri sau care efectuează activitate fizică şi adoptă o

alimentaţie bogată în fructe şi vegetale, trăiesc în medie cu 14 ani mai mult decât

persoanele care adoptă comportamente cu risc pentru sănătate.

Conform datelor OMS, 1,1 miliarde de oameni din lume fumează în mod regulat

produse din tutun, iar fumatul este responsabil de un număr de 10000 decese pe zi.

Fumatul ucide de două ori mai mulţi oameni decât alcoolul şi drogurile împreună. În SUA

25% din populaţie fumează în mod regulat, şi în fiecare zi 6000 adolescenţi se înscriu în

categoria fumătorilor curenţi.

În fiecare zi, mai mult de 15 milioane persoane sunt expuse fumului de ţigară la

domiciliu. Expunerea ambientală „second hand smoking” reprezintă un risc semnificativ

pentru copii. Agenţia de protecţie a mediului SUA a inclus fumatul în clasa A de

carcinogeneză la om. Expunerea ambientală a copiilor la fumul de ţigară înaintea vârstei de

10 ani, creşte riscul acestora de a dezvolta limfoame sau leucemie. Se estimează că între

19% şi 27% femei gravide fumează. Riscul major al fumatului în sarcină îl constituie

naşterile premature iar aceşti prematuri prezintă suferinţe ale plămânilor şi sângelui.

Fumatul la mame conduce în proporţie de 5% la decese perinatale.

Gravidele fumătoare au o rată mare a naşterilor de feţi dismaturi, iar pe termen lung

o probabilitate ridicată de a avea copii cu probleme mentale şi comportamentale. Sugarii

născuţi din mame care au fumat în perioada sarcinii au o rată mult mai ridicată a

Sindromului Morţii Subite. Acelaşi risc îl prezintă şi expunerea nou născuţilor şi sugarilor

la fum de ţigară. Expunerea ambientală la fumul de ţigară este unul dintre factorii de risc

preventibili ai Sindromului Morţii Subite. Nou născuţii prezintă nivelul cotininei, un

metabolit al nicotinei în sânge la fel cu cel al mamei fumătoare.

În Statele Unite, între 4-5 milioane de adolescenţi fumează zilnic. În fiecare an, mai

mult de 1 milion de tineri de 18 ani încep să fumeze zilnic. 90% dintre adulţii care sunt

fumători au început să fumeze înainte de vârsta de 19 ani. S-a observat că adolescenţii care

au început să fumeze înaintea vârstei de 15 ani sunt mult mai pasibili de a consuma droguri

decât persoanele nefumătoare.

15

Există anumite cauze care influenţează adoptarea acestui obicei de către copii şi

adolescenţi. Cele mai comune influenţe sunt cea a familiei şi presiunea anturajului, dar cel

mai potent factor este portretul media al fumătorului “glamours” (strălucitor, fermecător).

Ca o contrapondere, Center for Diseases Control and Prevention promovează un

program de combatere a începerii fumatului „Surgeon General’s Report for Kids on

Smoking”. Acesta are ca temă atragerea celebrităţilor şi a sportivilor de performanţă în

promovarea mesajelor antifumat pentru tineri.

Din punct de vedere academic, evaluările iniţiate de SUA apreciază la 1,5 miliarde

dolari costul anual al infecţiilor diagnosticate şi tratate la copii din cauza expunerii

ambientale la fumul de ţigară.

Fumatul, abuzul de alcool şi substanţe toxice este o realitate în rândul

adolescenţilor şi trebuie privită cu seriozitate.

Aproximativ 10% dintre adolescenţii fumători, la nivel global, utilizează până la 15

ţigarete pe zi, 20 de zile pe luna (deşi procentul este în continuă creştere). Tutunul are

efecte nocive multiple pe termen lung şi creează, de asemenea, dependenţă. Un adolescent

care fumează de mai mult de 1 an, are o şansă de 80% sa devină dependent.

În SUA rata utilizatorilor produselor din tutun a rămas relativ stabilă între 3 şi 3,2%

în intervalul 2002 - 2007, la persoanele cu vârsta de 12 ani şi mai mari. La anumite

subgrupuri populaţionale, de exemplu la adolescenţii de sex masculin proporţia a crescut.

În jur de 85,8% au fumat o dată în viaţă şi 38,8% au fumat în luna precedentă intervievării.

Dintre cei care au utilizat ţigări şi alte produse din tutun pe parcursul vieţii, 31,8% au

început iniţial cu alte produse din tutun, şi 65,5% au început cu ţigări, iar 2,7% au început

concomitent cu ambele tipuri (ţigări şi produse din tutun).

Mestecarea produselor din tutun creşte riscul de cancere şi alte afecţiuni non-

canceroase orale.

Kirk A. Dearden şi colaboratorii din la Paz, Bolivia şi-au propus un studiu care să

identifice prevalenţa fumatului la adolescenţi, precum şi factorii de risc comportamentali

asociaţi. Pentru aceasta s-a utilizat chestionarul de supraveghere a comportamentelor cu

risc (YRBSS), acesta fiind administrat la 394 băieţi şi 182 fete, cu vârste cuprinse între 13-

18 ani, din şase şcoli selecţionate prin metoda randomizării din La Paz. S-a urmărit

fumatul de ţigarete în ultimele 30 zile premergătoare investigaţiei.

Conform rezultatelor, aproximativ 40% dintre subiecţii intervievaţi au recunoscut

că au fumat în cele 30 zile ce au precedat interviul (39, 4% băieţi şi 33,7% fete). Atât

16

băieţii cât şi fetele au recunoscut că au asociat un singur factor de risc comportamental

fumatului, respectiv consumul de alcool.

Alţi factori de risc comportamentali vizaţi au fost activitatea fizică şi consumul de

droguri ilicite în cele 30 zile precedente studiului. Deoarece cei ce fumează sunt înclinaţi a

se angaja şi în alte comportamente cu risc, părinţii, conducerea şcolii, profesorii trebuie

identifice elevii fumători, iar pentru fiecare în mod individual să identifice riscurile

comportamentale asociate fumatului aşa încât activităţile de profilaxie şi control să se

adreseze fumatului şi factorilor de risc asociaţi în mod concret.

Conform unor rapoarte recente din SUA aproape 50% dintre tinerii americani au

încercat să fumeze până în clasa a XII-a. 21,6% elevi din clasa a XII-a au fumat în luna

precedentă interviului. 25% elevi din clasa a VIII-a au încercat să fumeze vreodată.

Tinerii cu vârste cuprinse între 18-25 ani au o rată înaltă a utilizării curente a

produselor din tutun, respectiv 44,3%. 15,2% şi 19,1% dintre tinerii de 18 ani au raportat

că fumează în mod curent şi că atunci când merg cu mijloacele de transport în comun au

fumat cel puţin o ţigară în staţii, în ultimele zile înaintea aplicării chestionarului.

Aproximativ 12,9% elevi au încercat să cumpere ţigări din magazine în ultimele 30 zile

înaintea interviului, iar dintre aceştia 48,5% nu au fost chestionaţi cu privire la vârsta lor.

Elevii de 15-16 ani din România consumă mai puţin alcool, tutun şi droguri decât

cei din Europa, conform rezultatelor studiului realizat de către şcoala Naţională de

Sănătate Publică şi Management Sanitar Bucureşti (SNSPMS) împreună cu Agenţia

Naţională Antidrog (ANA) şi incluse în Raportul Internaţional ESPAD - European School

Survey Project on Alcohol and Other Drugs – Proiectul European pentru anchetele în şcoli

privind consumul de alcool şi alte droguri.

La nivelul anului 2007, prevalenţa consumului de tutun în rândul elevilor de 16 ani

a fost de 54% înregistrându-se o scădere faţă de anul 2003 (64%) şi anul 1999 (57%).

Media europeană este de 60%. În plus, consumul de ţigări a fost mai scăzut decât media

ESPAD, chiar dacă unul din patru elevi a fumat în ultimele 30 de zile.

Prevalenţa fumatului curent la eşantioanele investigate

În funcţie de frecvenţa fumatului s-au delimitat două categorii de fumători: curenţi

şi ocazionali. La nivel naţional a fost înregistrată o prevalenţă de 24,24% a fumatului

curent la adolescenţi (Fig.4). Analiza datelor, în raport cu aria geografică, a relevat cele

mai înalte prevalenţe ale fumatului curent la adolescenţii din Banat, 25,53%.

.

17

Fig. 4 Frecvenţa elevilor care fumează în mod curent, în raport cu zona geografică de rezidenţă

25.53%

24.45%

23.83%24.40% 24.24%

23%23%24%24%25%25%26%26%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA

Numărul liceenilor care fumează în mod curent creşte în raport cu nivelul

şcolarizării de la 14,97% la clasa a IX-a la 32,78% la clasa a XII-a, înregistrându-se astfel

mai mult decât dublarea frecvenţei de la clasa a IX-a la clasa a XII-a (Fig. 5).

14.97%22.56%

26.71%32.78%

0%

10%

20%

30%

40%

IX X IX XII

Fig.5 Prevalenţa fumatului curent în raport cu nivelul de şcolarizare

Fumatul ca arie de comportament cu risc la elevi

Fumatul precoce

Observaţia că adolescenţii care fumează tind să prezinte o varietate de alte

probleme (incluzând consumul de alcool şi droguri, dificultăţi de învăţare şi de

interrelaţionare) este bine documentată. Pornind de la aceste constatări, o serie de studii,

mai recente au extins investigaţiile în ideea examinării consecinţelor sociale pe termen

lung ale fumatului în primii ani ai adolescenţei. Phyllis Ellickson şi colaboratorii şi-au

propus evaluarea dimensiunii până la care fumatul precoce ar putea fi asociat cu probleme

concurente şi subsecvente de comportament, cum ar fi probleme de învăţare, consum de

alte substanţe, angajarea în activităţi criminale şi paternitate precoce. Pentru a avea o mai

bună imagine a modului în care aceste comportamente observate mai târziu în viaţă sunt

18

realmente influenţate de fumatul precoce, participanţii în studiu au fost incluşi în 3

categorii: fumători, experimentatori şi nefumători.

Pornind de la observaţiile conform căror fumatul precoce poate fi considerat un

predictor al angajării în alte comportamente cu risc pentru sănătate, primul pas în analiza

datelor primare a constat în stabilirea prevalenţei fumatului precoce.

Fig.6 Vârsta iniţierii fumatului

3.85% 2.73%4.24%

12.89%

18.97%

6.64%

0%

5%

10%

15%

20%

< 9 ani 9-10 ani 11-12 ani 13-14 ani 15-16 ani ≥ 17 ani

Rezultatele au relevat că 3,85% elevi au fumat prima ţigară sub vârsta de 9 ani,

12,89% între 13 şi 14 ani şi cei mai mulţi, 18,97% între 15-16 ani (Fig.6).

Rezultatele studiului GYTS, aplicat la elevi de 13-15 ani din 43 de ţări printre care

şi România au relevat că 25% dintre cei ce fumează în mod curent au început să fumeze

înainte de vârsta de 10 ani.

Studii CDC confirmă faptul că fumatul este cea mai preventibilă cauză de deces din

lume. OMS atribuie, utilizării fumatului, un număr aproximativ de 4,9 milioane de decese

şi programează o dublare a numărului până în anul 2030. Cele mai multe se vor produce în

ţările dezvoltate.

O performanţă pe care şi-a stabilit-o comitetul OMS responsabil a fost aceea a

împiedica copiii de a începe să fumeze, a-i ajuta pe cei ce au început să fumeze, să renunţe

la fumat şi a trăi într-un mediu lipsit de fum de ţigară.

O revistă a celor mai prestigioase articole publicate în Anglia a arătat un declin al

fumatului în decada de ani precedentă, de la 40% la 22%. Valorile se referă la cei ce au

fumat în ultimele 30 zile înaintea chestionării.

Dintre copiii fumători din prezent (care vor continua să fumeze) se estimează că

vor muri prematur datorită unor afecţiuni asociate fumatului 6,4 milioane. Diferite studii

internaţionale care au urmărit vârsta de începere a fumatului au notat aspecte variate:

19

CDC-18% dintre adolescenţi au început să fumeze înaintea vârstei de 13 ani; Jacksson şi

Herinksen au raportat că 10% au experimentat în general la 8-9 ani, iar 21% au început să

fumeze la 10-11 ani; Breslau şi Peterson în studiul lor au indicat că 8% au început să

fumeze înainte de 11 ani, precizează că o pondere de 34% copii au fumat prima ţigară după

13 ani şi notează că 43% au iniţiat fumatul între 14-16 ani.

Factori de risc pentru fumat

Factorul social şi de mediu

Un studiu realizat în California pe 1752 adolescenţi a arătat că expunerea agresivă

la activităţi de promovare a produselor din tutun a determinat o pondere de 34% subiecţi să

experimenteze aceste produse.

Factorul parental

Părinţii fumători constituie un factor major de influenţă pentru copii, în ce priveşte

iniţierea fumatului. Programele profilactice iniţiate de la vârste mici reduc riscul iniţierii

fumatului.

În conformitate cu o serie de studii, dintre adolescenţii care au experimentat

fumatul 33% - 50% devin fumători curenţi.

Date recente arată că 58% dintre liceeni au experimentat ţigarete, iar procentul

acestora creşte de la 52% la clasa a IX-a la 65% la clasa a XII-a (date CDC).

Iniţierea timpurie a fumatului este asociată cu creşterea severităţii dependenţei.

Fumatul moderat

Sub aspectul numărului de ţigări fumate (Fig.7) situaţia se prezintă astfel: au fumat

între 2-10 ţigări în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului 14,73% liceeni din

România, frecvenţa medie cea mai redusă fiind observată în Muntenia, 13,37%.

Fig.7 Frecvenţa elevilor care au fumat 2-10 ţigări/zi în ultimele 30 de zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă

16.67% 14.63% 13.37%16.65% 14.73%

0%

10%

20%

30%

40%

50%


20

Fumatul intens

La nivel naţional a fost înregistrat un procent destul de îngrijorător, 5,39% de elevi,

care au fumat mai mult de 10 ţigări pe zi în cursul lunii ce a precedat aplicarea

chestionarului, reprezentând de fapt proporţia celor vizaţi a deveni dependenţi de nicotină

(Fig. 8).

Cei mai mulţi s-au înregistrat în Banat 7,80% şi cei mai puţini în Moldova 2,40%.

Fig.8 Frecvenţa elevilor care au fumat mai mult de 10 ţigări/zi, în raport cu zona geografică de rezidenţă

7.80%

2.40%

5.43%6.35%

5.39%

0%1%2%3%4%5%6%7%8%9%

10%


s

Fumatul la şcoală

Sub aspectul locului în care fumează liceenii, se pare că şcoala nu mai prezintă un

spaţiu de siguranţă. Astfel la clasa a XII-a s-a înregistrat un procent de 13,9% elevi care au

fumat la şcoală la nivel naţional. Zonele geografice în care fumatul frecvent la şcoală a

depăşit media naţională, au fost Banat (21,79%) şi Transilvania (15,42%).

Tabelul nr.1

Distribuţia (%) liceenilor care au fumat în mod frecvent la şcoală în intervalul

standard (în raport cu zona geografică şi nivelul de şcolarizare)

ZONA GEOGRAFICĂ CLASA


NIVEL

NAŢIONAL

a IX-a 1,43 9,01 4,88 1,46 4,26

a X-a 15,49 10,74 8,41 9,41 9,78

a XI-a 14,29 7,56 11,86 10,61 11,05

a XII-a 21,79 6,67 13,77 15,42 13,90

21

În ceea ce priveşte relaţia dintre cele două variabile (Tabelul nr.1), respectiv treapta

de şcolarizare şi ponderea liceenilor ce au fumat frecvent la şcoală (în intervalul standard),

se menţine relaţia de directă proporţionalitate: creşte nivelul de şcolarizare creşte şi

frecvenţa celor ce fumează la şcoală şi anume de la 4,26% la clasa a IX-a, la 13,90% la

clasa a XII-a.

Fumatul la băieţi şi fete

Analiza diferenţiată a fumatului în raport cu sexul aduce un plus de informaţie.

Fumatul curent (Tabelul nr.2) este prezent atât la fete cât şi la băieţi, cu o creştere a

frecvenţei de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, la nivel naţional, de la 13,49% fete şi 17,41%

băieţi din clasa a IX-a la 26,68% fete şi 38,30% băieţi la clasa a XII-a. Pe zone geografice

evoluţia frecvenţelor este asemănătoare celor înregistrate la nivel naţional, excepţie făcând

Banatul, unde nivelele de plecare au fost mai ridicate la clasa a IX-a la fete 18%, iar la

clasa a XII-a la băieţi s-a ajuns la 44,83%.

Un studiu desfăşurat la elevi în Italia, a arătat că 33% băieţi şi 22,5% fete sunt

fumători curenţi. În SUA, în 2007, 20% dintre elevii de liceu au raportat că au fumat în

ultimele 30 de zile precedente interviului, faţă de 36,4% în 1997 când a fost atins un vârf

după creşterea din primii ani ai decadei 90.

Tabelul nr.2 Frecvenţa elevilor care fumează în mod curent (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare

ZONA GEOGRAFICĂ CLASA SEX


NIVEL

NAŢIONAL

Fete 18 16,22 12,27 12,32 13,49 a IX-a

Băieţi 15 24,32 20,12 7,46 17,41

Fete 22,92 20 14,66 20,16 18,10 a X-a

Băieţi 43,48 32,81 27,27 24,66 28,98

Fete 19,35 18,18 23,78 31,43 24,55 a XI-a

Băieţi 21,88 24,53 33,14 27,03 29,27

Fete 26,53 30,53 26,87 35,11 26,68 a XII-a

Băieţi 44,83 36 37,34 38,57 38,30

Sub aspect cantitativ fumatul moderat 2-10 ţigări/ zi (Tabelul nr.3), în intervalul

standard de 30 zile înaintea aplicării chestionarului, respectă la ambele sexe relaţia de

proporţionalitate între nivelul frecvenţei şi nivelul şcolarizării. A crescut astfel frecvenţa,

de la 6,43% înregistrată la fetele din clasa a IX-a la valori de 16,73% la fetele din clasa a

22

XII-a, şi de la 7,17% la băieţii din clasa a IX la 24,11% la cei din clasa a XII-a pe plan

naţional.

Tabelul nr.3 Frecvenţa elevilor care au fumat între 2-10 ţigări pe zi în intervalul standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 4 12,16 5 6,52 6,43 a IX-a

Băieţi 5 13,51 8,28 1,49 7,17

Fete 18,75 10,59 10,47 14,73 12,58 a X-a

Băieţi 30,43 21,88 18,18 19,18 20,06

Fete 9,68 9,09 15,14 20,95 15,25 a XI-a

Băieţi 25 20,75 20,12 16,22 19,82

Fete 20,41 10,53 11,45 29,01 16,73 a XII-a

Băieţi 24,14 36 22,78 22,86 24,11

* Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

La distribuţia pe sexe a frecvenţelor liceenilor care au fumat mai mult de 10 ţigări

pe zi, în intervalul standard (Tabelul nr.4) s-au observat valori mult inferioare celor

înregistrate în cazul fumatului moderat (2-10 ţigări/ zi) şi anume 1,04% la fetele şi 3,75%

la băieţii din clasa a IX-a şi 6,57% la fetele, respectiv 12,77% la băieţii din clasa a XII-a.

Tabelul nr. 4 Frecvenţa elevilor care au fumat mai mult de 10 ţigări pe zi în intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 0% 0 1,82 0.72% 1,04% a IX-a

Băieţi 0 0 6,51 0 3,75

Fete 4,17 0 1,57 5,43 2,65 a X-a

Băieţi 17,39 9,38 4,55 8,22 7,32

Fete 6,45 1,52 3,78 6,67 4,39 a XI-a

Băieţi 6,25 5,66 9,47 8,11 8,23

Fete 8,16 1,05 7,05 9,16 6,57 a XII-a

Băieţi 27,59 4 10,13 15,71 12,77


23

Fumatul ocazional la şcoală (Tabelul nr.5) a variat în cazul fetelor între 5,39% în

clasa a IX-a şi 8,17% în clasa a XII, iar în cazul băieţilor între 3,75% în clasa a IX-a şi

7,45% în clasa a XII-a(valori medii naţionale).

Tabelul nr. 5 Frecvenţa elevilor care au fumat la şcoală 1-5 zile în intervalul standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA SEX BANAT MOLDOVA MUNTENIA

TRANSILVANI

A

NIVEL

NAŢIONAL

Fete 10 2,70 3,64 7,97 5,39 a IX-a

Băieţi 5 8,11 3,55 1,49 3,75

Fete 10,42 8,24 5,76 10,08 7,95 a X-a

Băieţi 21,74 4,69 3,90 8,22 6,37

Fete 9,68 9,09 5,41 11,43 8,01 a XI-a

Băieţi 3,13 9,43 3,55 2,70 4,27

Fete 6,12 6,32 7,49 11,45 8,17 a XII-a

Băieţi 17,24 4 4,43 11,43 7,45

* Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului. În ceea ce priveşte fumatul frecvent la şcoală (aproape zilnic), a fost semnalată o

tendinţă ascendentă marcată a frecvenţelor de la clasa a IX-a, la clasa a XII-a, pentru

ambele sexe (Tabelul nr. 6).

Tabelul nr. 6 Frecvenţa elevilor care au fumat la şcoală 20- 30 zile în intervalul standard* (%)în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 0 10,81 2,27 2,17 3,32 a IX-a

Băieţi 5 5,41 8,28 0 5,80

Fete 8,33 5,88 3,14 7,75 5,52 a X-a

Băieţi 30,43 17,19 14,94 12,33 15,92

Fete 9,68 3,03 8,11 9,52 7,75 a XI-a

Băieţi 18,75 13,21 15,98 12,16 14,94

Fete 20,41 6,32 9,25 10,69 10,16 a XII-a

Băieţi 24,14 8 20,25 24,29 20,57 * Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

24

Astfel, dintre liceenii fumători, au fumat frecvent la şcoală, în intervalul standard,

3,32% fete şi 5,8% băieţi din clasa a IX-a şi 10,16% fete, respectiv 20,57% băieţi din clasa

a XII-a la nivel naţional. Valorile medii pe ţară au fost depăşite în clasele terminale la

băieţii din Banat şi Transilvania şi la fete doar în Banat.

Tendinţe şi predicţii ale fumatului frecvent la liceeni

Prevalenţa liceenilor din România care fumează în mod curent a prezentat o

tendinţă ascendentă între anii 1999-2009, iar predicţia pentru 2012 este de 27,64%.

(Fig.9).

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

20.11 24.6 25.87 28.66 31.7 30.84 34.74 34.15 17.26 24.66 24.24 27.48 27.56 27.64

Tendinţe ş i predicţii ale fumatului frecvent la liceeni

y = 0.08x + 26.49

05

10152025303540

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

%

Fig.9 Tendinţe şi predicţii ale fumatului frecvent la liceeni

În Franţa, între sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1990 comparaţia efectuată

între studiile disponibile a reliefat o tendinţă globală descendentă a utilizării tutunului la

adolescenţii de 12-18 ani. Între 1993 şi 1999 a fost semnalat un tendinţă ascendentă,

vizibilă atât pentru experimentare, cât şi pentru utilizarea zilnică la adolescenţi. Creşterea

frecvenţei a fost evidentă la toate vârstele, şi în mod particular la fete. În perioada 2000 –

2002 fumatul experimental a rămas stabil atât la fete (78,9% faţă de 79,4% în 2000), cât şi

pentru băieţi (75,6% faţă de 76,0% în 2000). Pe de altă parte, fumatul curent a scăzut uşor

(47,8% faţă de 49,6% în 2000, p<0,001), în special la fete (47,8% faţă de 50,7% în 2000,

p<0,05), la băieţi scăderea fiind nesemnificativă.

25

Concluzii legate de comportamentul de a fuma

1. În România aproximativ o pătrime (24,24%) din numărul total de elevi din ciclul

liceal fumează în mod curent. Se remarcă totuşi faptul, că în rândul acestora

predomină cei care fumează doar o ţigară pe zi. Această pondere este inferioară

celei raportate în Franţa şi aproximativ egală cu cea din Italia.

2. Numărul cel mai redus de elevi care fumează în mod curent a fost înregistrat în

Moldova, iar cel mai ridicat în Banat.

3. 3,85% dintre elevi au început să fumeze la o vârstă mai mică de 9 ani.

4. Numărul băieţilor care fumează în mod curent creşte constant de la o treaptă de

şcolarizare la alta, ajungând la clasa a XII-a să fie mai mult decât dublu faţă de cel

înregistrat la clasa a IX-a.

5. În raport cu zona geografică, numărul cel mai mare de băieţi care fumează în mod

curent a fost înregistrat în Transilvania, iar cel mai redus în Banat.

6. Frecvenţa fetelor care fumează în mod curent a crescut de la o treaptă de

şcolarizare la alta, situându-se însă la toate vârstele sub valorile înregistrate de

băieţi.

7. La nivel naţional predomină liceenii care fumează 2-10 ţigări pe zi. Ponderea

acestora în Banat şi Transilvania depăşeşte valorile observate la scară naţională.

8. Elevii fumează şi în incinta unităţilor şcolare sau de recreere.

9. Comparând frecvenţele elevilor care au fumat ocazional la şcoală, cu cele ale

elevilor care au fumat frecvent la şcoală s-a remarcat o dominanţă netă a celor din

ultima categorie.

10. Fumatul ocazional la şcoală a fost înregistrat în general la elevii din toate clasele

liceale.

11. Procentul elevilor care au fumat în mod frecvent la şcoală a crescut la ambele sexe

spre clasele terminale

12. Fumatul în incinta unităţilor de învăţământ sau recreere denotă carenţe în

activitatea de supraveghere din partea cadrelor didactice, pe parcursul derulării

activităţilor şcolare zilnice.

13. Tendinţa fenomenului în perioada 1999 - 2009 a fost ascendentă.

26

CONSUMUL DE ALCOOL LA LICEENII DIN ROMÂNIA

Factori de risc pentru consumul de alcool la adolescenţi

- Trecerea de la copilărie la adolescenţă şi apoi la adult tânăr, este însoţită de

modificări importante, fizice, emoţionale sau de stil de viaţă. Transformările în

special din perioada pubertăţii cresc dorinţa de independenţă şi deseori se asociază

cu consumul de alcool. Ca atare se poate spune că adolescenţa în sine poate fi un

factor de risc pentru consumul de alcool dar nu numai aceasta.

- Lipsa unor explicaţii referitoare la consecinţele consumului de alcool imediate şi pe

termen lung, este un alt posibil factor de risc. Factorii de mediu adică exemplul

părinţilor sau bunicilor care consumă alcool.

- Reclamele agresive la alcool. Adolescentele care au prieteni mai mari în vârstă sau

chiar adulţi prieteni sunt mai predispuse consumului de alcool dar şi altor

comportamente cu risc.

- Factorul genetic a fost analizat în cadrul unor familii de alcoolici. Cercetările au

identificat locusuri cromozomiale corelate cu riscul pentru alcoolism. Genele

candidate pentru riscul alcoolismului sunt situate în aceste locusuri.

Cadrul problemei şi tendinţe mondiale

Conform National Survey on Drug Use and Health (SAMHSA), în 2005 în SUA

10,8 milioane persoane cu vârste cuprinse între 12 şi 20 ani (28,2% din subiecţii cu

vârstele respective) au raportat consumul în luna precedentă intervievării. Aproximativ 7,2

milioane sunt consumatori curenţi de alcool şi 2,3 milioane (6%) sunt consumatori

ocazionali. 75% dintre liceeni au început să consume alcool până la sfârşitul liceului. Rata

consumului curent de alcool la tinerii de 12-17 ani a scăzut de la 17,6% în 2004 la 16,5%

în 2005. De asemenea, a scăzut şi frecvenţa subiecţilor care au raportat beţii serioase de la

11,1% la 9,9%. În 2005 mai mulţi băieţi decât fete de 12-20 ani au raportat consumul

curent de alcool (28,9% faţă de 27,5%), beţii zdravene(21,3% faţă de 16,1%) şi consumul

ocazional (7,6% faţă de 4,3%).

Tinerii din colegiu, cu vârste cuprinse între 18 şi 22 ani, care locuiesc în campus, au

raportat un număr mai mare de beţii decât cei care nu locuiesc în campus. Au recunoscut

că au consumat alcool în luna precedentă interviului, că au tras o beţie sau că uneori au

consumat alcool 41% elevi din clasa a VIII-a au consumat alcool în clasa a VIII-a, iar 51%

elevi din clasa a XII-a au raportat că au băut cel puţin o dată în viaţă.

27

Adulţii de 21 ani sau mai mari care au consumat alcool înaintea vârstei de 21 ani au

o probabilitate mai ridicată de a deveni alcoolici decât cei ce au început să consume alcool

la vârste de 21 ani sau mai mari (9,6% faţă de 2,1%).

Aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre aceştia, 28%

relatează episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 băuturi tari, într-un

interval de câteva ore). Una din cauzele principale de deces în rândul adolescenţilor sunt

accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool scade

inhibiţiile specifice vârstei şi predispune adolescentul la o viaţă sexuală necorespunzătoare

(sexul neprotejat) care creşte riscul contactării unei boli cu transmitere sexuală (HIV-

SIDA, herpes, chlamydia) sau apariţiei unei sarcini nedorite.

Conform studiilor Institutului Naţional pentru abuz de Alcool şi Alcoolism a fost

definit “consumul ce determină atributul de om beat” un consum ce duce la o concentraţie

a alcoolului în sânge de 0,08% .

Alcoolemia corespunde la un consum de cinci băuturi sau mai mult în curs de două

ore pentru bărbaţii adulţi şi patru sau mai multe băuturi în două ore pentru femei adulte.

Conform informaţiilor acestui institut, în SUA au fost angajaţi în episoade de

consum de alcool în ultimele două săptămâni înaintea intervievării 11% elevi din clasa a

VIII-a, 22% din clasa a X-a şi 29% din clasa a XII-a.

Cercetările au arătat că debutul consumului de alcool se face la vârste tot mai mici

de la un an la altul. Astfel, în 1965 consumul de alcool a început pentru prima dată la

vârsta de 17 ani, iar în 2003 la aproximativ 14 ani. Consumul înaintea vârstei de 15 ani

creşte şansele dependenţei de alcool, astfel că o problemă serioasă o constituie profilaxia

consumului la vârste mici. Alte cercetări au arătat că adolescenţii şi copiii mici care încep

să consume alcool se angajează mai frecvent în alte comportamente cu risc, atât singuri cât

şi în grup. Aceste comportamente includ consumul altor droguri (cocaină, sex cu şase sau

mai mulţi parteneri), iar rezultatele lor şcolare sunt slabe.

Conform Rapoartelor de Supraveghere Naţională a consumului de droguri ilicite şi

alcool din SUA, consumul de droguri ilicite asociat cu consumul de alcool a fost raportat

de 5,6% dintre cei intervievaţi în anii 2006 şi 2007, echivalent la 7,1 milioane adulţi pe an.

Cel mai frecvent a fost întâlnit consumul de marijuana cu alcool, acesta fiind

raportat de 4,8% dintre cei ce au consumat alcool în luna precedentă interviului.

Adolescenţii de 12-17 ani şi adulţii tineri de 18-25 ani, care au consumat alcool în

luna precedentă interviului au consumat şi droguri ilicite în mod asociat, rata acestor

categorii fiind net superioară celei înregistrate la adulţii cu vârste mai mari.

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/herpes_1082

http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-cu-transmitere-sexuala/chlamydia-trachomatis-boala-cu-transmitere-sexuala_1001

28

Conform rapoartelor YRBSS, CDC – SUA, 47% liceeni care au consumat în mod

curent alcool, 30% au fost într-o maşină al cărei conducător a consumat alcool şi 13% au

condus un autovehicul după ce au consumat alcool, în luna precedentă chestionării.

În fiecare an, aproximativ 5000 de tineri sub vârsta de 21 de ani mor ca rezultat al

consumului de alcool; dintre aceştia 1900 mor în accidente cu autovehicule, 1600 ucişi,

300 prin sinucideri şi în jur de o sută datorită altor accidente.

Rezultatele privind monitorizarea consumului de alcool

Monitorizarea consumului de alcool la elevii din România, ca parte integrantă a

monitorizării stilului de viaţă cu risc, a avut ca obiectiv stabilirea ponderii elevilor

consumatori de alcool la nivel naţional şi în cele patru zone geografice (Banat,

Transilvania, Muntenia, Moldova); a ritmului consumului, (ocazional 1-5 ori, sau frecvent

6-30 ori) şi a gravităţii fenomenului, reflectată în consumul de alcool în incinta unităţilor

de învăţământ, a particularităţilor consumului de alcool în raport cu sexul sau nivelul de

şcolarizare.

În vederea unei reflectări cât mai corecte a realităţii, pentru analiza fenomenului,

s-a utilizat un interval standard de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

Consumul ocazional de alcool la elevi

Distribuţia pe zone geografice a elevilor care au consumat alcool o dată sau de cinci

ori în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului a evidenţiat următoarele rezultate

(Fig.10): frecvenţa cea mai ridicată a fost înregistrată în Moldova 40,08%, iar cea mai

joasă 32,98 % - în Banat. Media naţională a fost de 37,45%.

Fig. 10. Frecventa elevilor care au consumat alcool de1- 5 ori in intervalul standard, in raport cu zona geografica de rezidenta

32.9840.08 37.27 37.74 37.45

0

20

40

60

80

100

Banat Moldova Muntenia Transilvania Romania

%

29

Frecvenţa elevilor consumatori ocazionali de alcool la nivelul celor patru clase de

liceu s-a prezentat astfel (Fig.11): la nivel naţional 29,16 % la clasa a IX-a, 38,46 % la

clasa a X-a, 38,78 % la clasa a XI-a şi la clasa a XII-a 43,49 %. În Moldova s-au

înregistrat frecvenţe superioare celor naţionale, la aproape toate nivelurile de şcolarizare

monitorizate .

Fig.11. Frecventa elevilor care au consumat ocazional alcool ( de 1- 5 ori in ultimele 30 zile)

29.1623.9

32.13

22.86

43.7

32.4333.5638.46 39.71

28.17

43.56

33.3334.75

45.2538.78 46.15

39.3

43.49 51.6742.6

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Romania Transilvania Muntenia Moldova Banat

%

clasa a IX-a clasa a X-a clasa a XI-a clasa a XII-a

Distribuţia elevilor care au consumat alcool în 1 - 5 zile în intervalul standard în

raport cu sexul, clasa şi zona geografică de apartenenţă, a evidenţiat faptul că atât fetele cât

şi băieţii au consumat ocazional alcool (Tabelul nr.7).

Tabelul nr. 7

Frecvenţa elevilor care au consumat alcool în 1-5 zile din intervalul standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 20 27.03 26.36 24.64 25.31 a IX-a Băieţi 30 43.24 39.64 22.39 35.49 Fete 20.83 29.41 35.08 41.86 34.44

a X-a Băieţi 43.48 39.06 45.45 46.58 44.27 Fete 35.48 43.94 26.49 41.90 34.37 a XI-a Băieţi 31.25 43.40 43.79 50 43.90 Fete 38.78 56.84 39.65 43.51 43.82

a XII-a Băieţi 58.62 32 46.84 31.43 42.91


30

Studii similare efectuate în Polonia au relevat un procent de 51% elevi în vârstă de

14-15 ani care au consumat ocazional alcool şi 21% elevi care consumau frecvent alcool,

iar în SUA 19% subiecţi cu vârste cuprinse între 12-20 ani au consumat alcool mai mult de

cinci zile în intervalul standard de 30 de zile înaintea aplicării chestionarului.

Vârsta şi consumul de alcool

Sub aspectul vârstei la care elevii au consumat prima dată alcool (Fig.12),

rezultatele evidenţiază faptul că: 6.74 % au consumat prima înghiţitură de alcool sub vârsta

de 9 ani, 5,26 % între 9-10 ani şi 6,31 % peste 17 ani.

Fig.12. Vârsta iniţierii consumului de alcool

6.74 5.268.35

20.39 21.34

6.31

0

5

10

15

20

25

sub 9 ani 9 - 10 ani 11 -12 ani 13 -14 ani 15 - 16 ani peste 17 ani

%

Consumul de alcool la şcoală

S-a urmărit, de asemenea, consumul de alcool la şcoală. Frecvenţa medie naţională

(Fig.13) a liceenilor care au consumat alcool la şcoală de 1 -5 ori, în ultimele 30 zile

înaintea chestionării, a fost de 3,39%. Pe zone geografice, cea mai mare frecvenţă s-a

înregistrat în Moldova şi cea mai redusă în Muntenia.

Fig.13 Frecvenţa elevilor care au consumat alcool de1- 5 ori in intervalul standard, LA ŞCOALĂ,în raport cu zona geografica

de rezidenta

4.265.01

2.78 3.18 3.39

0

2

4

6

8

10


%

31

Distribuţia pe clase a elevilor consumatori ocazionali de alcool la şcoală (Fig.14) a

evidenţiat tendinţa de creşte a frecvenţei la clasa a IX-a la clasa a XII-a la nivel naţional,

observaţia nefiind însă constant valabilă pentru cele patru zone geografice.

Fig.14. Frecventa elevilor care au consumat ocazional alcool,LA SCOALA ( de 1- 5 ori in ultimele 30 zile)

1.95

2.86

0

2.19

5.41

1.29

3.36

2.22 2.61

4.234.76

3.67

6.7

4.76 5.04 5.13

4.484.46

6.67

3.64

0

1

2

3

4

5

6

7

8


%


Studiul a relevat că frecvenţa fetelor care au consumat alcool în 1-5 zile, la şcoală,

în intervalul standard de 30 zile, a fost inferioară celei înregistrate la băieţi (Tabelul nr. 8).

Tabelul nr.8

Frecvenţa elevilor care au consumat alcool, la şcoală, în 1-5 zile din intervalul standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 2 2.70 0.45 1.45 1.24 a IX-a Băieţi 5 10.81 2.37 2.99 3.75 Fete 4.17 0 1.05 0 0.88

a X-a Băieţi 4.35 7.81 4.55 0 4.14 Fete 3.23 3.03 1.08 3.81 2.33

a XI-a Băieţi 6.25 7.55 6.51 10.81 7.62 Fete 2.04 4.21 2.64 2.29 2.79

a XII-a Băieţi 10.34 16 5.06 8.57 7.45


32

Consumul frecvent de alcool la elevi

Deşi consumul ocazional de alcool în rândul liceenilor nu poate fi neglijat, totuşi

consumul frecvent este cel care defineşte amploarea problemei de sănătate publică

reprezentată de acest comportament.

Frecvenţa medie a liceenilor (Fig.15) care au consumat alcool în 6-30 zile (în

intervalul standard stabilit), la nivel naţional a fost 11,79 % fiind depăşită in Moldova,

(14,22 %) şi în Banat (12,66 %).

Fig.15 . Frecven'a elevilor care au consumat alcool de 6-30 ori ]n intervalul standard, ]n raport cu zona geografica de

rezidenţă

12.66 14.22 11.88 9.78 11.79

05

101520253035404550


%

Sub aspectul repartiţiei pe clase (Fig.16), frecvenţa a crescut de la 6,97 % la clasele

a IX-a la 14,54 % la clasa a XII-a (valori medii naţionale).

Fig.16. Frecventa elevilor care au consumat frecvent alcool ( de 6- 30 ori in ultimele 30 zile)

7.21

2.866.44

19.33

6.346.97 7.97

16.79

12.6811.8811.4714.41

8.82

15.53 17.46

12.47 12.514.54

18.41 17.95

05

10152025303540


%


Analiza stratificată în raport cu sexul, a consumului frecvent de alcool

(Tabelul nr.9) oferă următoarele date: la sexul masculin a fost evidenţiată o tendinţă

33

ascendentă de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, şi anume de la 15,02 % în clasa a IX-a la

30,85 % în clasa a XII-a pe plan naţional, observaţia fiind aproximativ valabilă şi pentru

cele patru zone geografice.

Tabelul nr.9

Frecvenţa elevilor care au consumat alcool în 6 -30 de zile din ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului (%)



NIVEL NAŢIONAL

Fete 4 2.7 0.90 2.89 2.07 a IX-a Băieţi 0 16.22 17.16 13.43 15.02 Fete 4.17 9.41 5.76 1.55 5.07

a X-a Băieţi 30.43 26.56 19.48 15.07 20.7 Fete 3.23 9.1 4.32 2.85 4.6

a XI-a Băieţi 31.25 32.07 27.81 14.86 26.12 Fete 12.24 3.16 4.4 6.1 5.38

a XII-a Băieţi 27.59 48 24.05 41.43 30.85

* Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului. Deşi frecvenţa medie naţională de 11,79 % a adolescenţilor care au consumat

frecvent alcool se situează sub valoarea mondială de 52 %, totuşi procentul este

îngrijorător, cu atât mai mult cu cât consumul frecvent de alcool a fost semnalat şi în

incinta unităţilor de învăţământ. Din acest punct de vedere monitorizarea a evidenţiat

următoarele aspecte la nivel naţional (Fig.17): 0,73 % elevi au consumat alcool la şcoală în

6 -30 zile, în intervalul de 30 de zile înaintea aplicării chestionarului. Pe zone geografice

cea mai ridicată frecvenţă s-a înregistrat în Muntenia 0,88 % şi cea mai mica în Banat 0,35

%.

Fig.17. Frecvenţa elevilor care au consumat alcool de 6-30 ori în intervalul standard, LA ŞCOALĂ, în raport cu zona

geografică de rezidenţă

0.35 0.4

0.880.76 0.73

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1


%

34

Sub aspectul relaţiei dintre nivelul de şcolarizare şi consumul frecvent de alcool la

şcoală (Fig.18), datele naţionale au oferit următoarea imagine: 0,39 % la clasa a IX-a, doar

0,26 % la clasa a X-a, 1,12 % la clasa a XI-a şi 1,15 % la clasa a XII-a.

Fig.18. Frecventa elevilor care au consumat frecvent alcool LA SCOALA ( de 6- 30 ori in ultimele 30 zile)

0.98

0 00

0.67

0

0.390.26 00.290.26

1.12

0.56

1.69 1.591.30.83

1.15 1.5

00

1

2

3

4

5


%


Analiza stratificată în raport cu sexul a relevant la sexul masculin (Tabelul nr.10) o

frecvenţă tripla a consumatorilor din clasa a XII-a în raport cu clasa a IX-a. Proporţia

fetelor care au consumat frecvent alcool a fost de 3 ori mai redusă, fata de aceea a băieţilor.

Tabelul nr.10

Frecvenţa elevilor care au consumat alcool la şcoală în 6-30 zile din intervalul standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA SEX BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA

NIVEL

NAŢIONAL

Fete 0 0 0 0.72 0.21 a IX-a Băieţi 0 0 0.59 1.49 0.68 Fete 0 0 0.52 0 0.22 a X-a Băieţi 0 1.56 0 0 0.32 Fete 0 0 0 0 0 a XI-a Băieţi 3.13 0 3.55 1.53 2.43 Fete 0 1.05 0.44 0 0.40 a XII-a Băieţi 0 0 2.53 4.29 2.48

35

Tendinţe ale consumului de alcool la adolescenţi

Tendinţa în perioada 1999 – 2009 a frecvenţei liceenilor români ce au consumat

alcool în mod frecvent a fost uşor descendentă, (în perioada 1999-2003 frecvenţele erau în

ascensiune). Faţă de anul de referinţă 1999, frecvenţa consumului de alcool este de 2 ori

mai redusă (Fig.19 ).

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

26.6 27.9 25.43 24.97 29.84 28.01 28.37 28.72 19.27 13.78 11.79 16.26 14.96 13.66

Fig. 19 Tendinţe şi predicţii ale consumului frecvent de alcool la adolescenţi

R2 = 0.6504

0

5

10

15

20

25

30

35

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Kuntsche E.N. a urmărit evoluţia frecvenţei adolescenţilor consumatori de alcool

din Elveţia în perioada 1986-1998 şi a observat creşterea acesteia în intervalul investigat.

În Franţa, începând din anul 2000, în cadrul studiului ESCAPAD (Enquete sur la

sante et les consommations lors de l’aappel de preparation a la Defense) au fost chestionaţi

adolescenţi din ariile metropolitane, utilizând un chestionar cu autoadministrare centrat pe

sănătate, stil de viaţă, utilizare şi contextul utilizării substanţelor psihoactive. Obiectivul

acestui studiu transversal a fost acela al obţinerii de rezultate de o cât mai mare acurateţe

pentru un segment de vârstă care corespunde unei perioade de tranziţie pe traiectoria

consumului de droguri. Studiul a relevat, referitor la consumul de alcool la adolescenţi,

faptul că la fel ca şi în cazul adulţilor, la vârsta de 17 ani, acesta este un obicei mai mult

masculin. Deşi variaţia între sexe nu a fost semnificativă pentru experimentare (care

afectează 95,3% dintre băieţi şi 94,0% dintre fete), ea a crescut cu frecvenţa utilizării,

astfel încât au fost de 3 ori mai puţine fete decât băieţi care au raportat că sunt

36

consumatoare în mod regulat. În perioada 2000 – 2002, utilizarea băuturilor alcoolice în

intervalul de 30 de zile premergător aplicării chestionarului a relevat un aspect stabil, în

platou la fete (76,8% faţă de 77,4% în 2000), dar ascendent la băieţi (84,7% faţă de 81,0%

în 2000, p< 0,001), această creştere fiind realizată în principal pe seama creşterii proporţiei

consumatorilor în mod regulat (18,8% faţă de 16.0% în 2000, p< 0,001). În ceea ce

priveşte experimentarea beţiei, aceasta a apărut remarcabil de stabilă între 2000 şi 2002

atât la fete (49,1% faţă de 49,5% în 2000) cât şi băieţi (62,8% faţă de 63,2%).

Declaraţia OMS privind tinerii şi alcoolul din anul 2001 reliefează referitor la

tendinţele privind consumul de alcool la tineri, o creştere a experimentării consumului la

copii şi a tiparelor de risc înalt, cum ar fi „băutul la chefuri” şi beţiile, în special la

adolescenţi şi adulţii tineri, la care se adaugă mixarea alcoolului cu substanţe psihoactive

(politoxicomania). La tineri există legături clare între consumul de alcool, tutun şi droguri

ilicite, iar vulnerabilitatea la suferinţa fizică, emoţională şi afectarea socială se constituie în

predictori ai riscului înalt în ce priveşte recurgerea la acestea.

Concluzii privind consumul de alcool

1. Mai mult de 1 din zece elevi din ciclul liceal (11,79%) din România consumă

alcool în mod frecvent şi cu toate acestea ponderea ridicată a liceenilor consumatori

de alcool se situează sub valorile înregistrate pe plan mondial.

2. Amploarea consumului de alcool în rândul adolescenţilor defineşte o serioasă

problemă de sănătate publică.

3. Ierarhizarea celor patru zone geografice în raport cu frecvenţa liceenilor care

consumă în mod frecvent alcool, a situat în prim plan Moldova şi pe locul secund

Banatul.

4. S-a impus stabilirea gradientului de risc regional în vederea intervenţiilor

profilactice privilegiate în concordanţă cu nivelul de risc.

5. Există pe plan naţional o tendinţă de creştere a consumului de la o treaptă de

şcolarizare la alta.

6. Deşi consumatorii de alcool sunt în mod preponderent băieţi, consumul s-a

înregistrat şi la fete.

7. Elevii consumă alcool şi în incinta unităţilor de învăţământ şi recreere.

37

8. La nivel naţional, aproximativ 1 din 100 de elevi au consumat frecvent alcool la

şcoală.

9. Consumul frecvent de alcool la şcoală a fost observat la clasele terminale şi în mod

predominant la sexul masculin.

10. Tendinţa consumului frecvent de alcool la elevi este descendentă.

11. Analiza dreptei de tendinţă a evidenţiat o ascensiune mai accentuată a fenomenului

între anii 1999 – 2003. Frecvenţa consumatorilor de alcool înregistrată în anul

2004, ca şi valorile prognozate pentru 2011-2012 s-au situat sub nivelul celei din

2003.

12. Reducerea valorilor frecvenţelor din 2004 -2010, sugerează eficientizarea măsurilor

profilactice iniţiate.

13. Consumul ocazional de alcool la adolescenţi se rezumă frecvent la experiment.

Numărul elevilor experimentatori de alcool creşte cu înaintarea în vârstă.

14. Mai mult de 3 din 10 elevi au consumat alcool în mod experimental în ultimele 30

de zile, precedente aplicării chestionarului.

15. Mai mult de 6 din 100 liceeni consumatori de alcool au consumat pentru prima

dată alcool sub vârsta de 9 ani.

16. Vârsta timpurie a primei încercări de a consuma alcool sugerează necesitatea

activităţilor profilactice demarate precoce.

17. Costurile medicale, sociale şi economice legate de consumul de alcool la tineri

realizează o încărcătură considerabilă pentru societate. Sănătatea şi bunăstarea

multor tineri de astăzi este ameninţată în mod serios de utilizarea alcoolului şi altor

substanţe psihoactive. Din perspectiva sănătăţii publice, mesajul este clar: nu există

evidenţe ştiinţifice pentru o limită de siguranţă a consumului de alcool, şi în mod

particular nu pentru copii şi adolescenţi, grupurile cele mai vulnerabile.

38

CONSUMUL DE DROGURI ILICITE

Cadrul actual al problemei

Consumul de droguri este tributar diferiţilor factori de risc personali, familiali sau

sociali care cresc într-un fel sau altul riscul pentru consumul de substanţe toxice. Utilizarea

toxicelor în contextul prezenţei acestor factori de risc creşte probabilitatea instalării

dependenţei. Factori de risc de ordin personal includ:

- factori genetici. Persoanele cu abuz de substanţe toxice au de cele mai multe ori un

istoric familial de consum şi abuz de toxice. Există diferite studii medicale ce

demonstrează faptul că există factori predispozanţi de ordin genetic care în

combinaţie cu factorii de mediu pot duce la apariţia abuzului anumitor substanţe

toxice.

- tipul de personalitate şi temperamentul. Adolescenţii cu un comportament rebel,

rezistent la autoritatea parentală, ce prezintă sentimente de vinovăţie sau eşec, au o

predispoziţie aparte pentru consumul de toxice. Căutarea unor senzaţii "tari" sau

tendinţa de a desfăşura diferite activităţi cu potenţial periculos, pot creşte de

asemenea apetitul pentru astfel de toxice.

- diferite afecţiuni. Adolescenţii cu diferite afecţiuni psihice, precum, deficitul de

atenţie asociat cu hiperreactivitate, tulburările de comportament, depresia cronică,

represia (ascunderea anumitor sentimenete), sindromul stresului postraumatic sau

tulburările anxios depresive, predispun la consumul de substanţe toxice. La rândul

lor consumul de toxice poate agrava aceste afecţiuni.

- tentaţia, specifică vârstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice.

Adolescenţii sunt deseori curioşi asupra senzaţiilor sau efectelor pe care aceste

toxice le au asupra propriei persoane. Anturajul, informaţiile eronate din media,

stimulează curiozitatea, deseori fiind suficient un impuls mic pentru a încerca

personal aceste substanţe.

- vârsta mică la prima utilizare. Utilizarea tutunului şi a alcoolului sau drogurilor

ilicite la vârste fragede creşte considerabil riscul apariţiei abuzului şi dependenţei.

Factori de risc familiali includ:

- istoricul familial de utilizare a substanţelor toxice. Unele studii au arătat faptul că

un adolescent ai cărui părinţi consumă alcool sau droguri ilicite, are un risc de 3 ori

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/afectiune-psihica_6584

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/depresia-a-ghid-medical_89

http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologie-si-psihoterapie/tulburarile-anxioase-terapie-si-sfaturi-utile_3761

39

mai mare să dezvolte dependenţă pentru toxice la un moment dat, fata de restul

adolescenţilor.

- atitudinea părinţilor în legătură cu activităţile şcolare, extraşcolare, fumatul sau

consumul de alcool sau droguri. Unii părinţi consideră inevitabilă experimentarea

unor astfel de toxice de către copii lor. În multe dintre aceste cazuri, copii percep cu

uşurinţă această libertate educaţioanală şi nu ezită să încerce astfel de toxice (în

special fumatul şi consumul de alcool), lucru care duce de obicei la apariţia

dependenţei şi abuzului.

- viaţa familială dezorganizată este un alt factor important în predispoziţia pentru

consumul de toxice al adolescenţilor. Familiile în care există diferite conflicte sau

abuzuri fizice sau sexuale, stres psihic intens, au un risc mare pentru membrii

acestora de a consuma toxice. Compensarea pe plan emoţional şi căldura familială,

sunt importante în orice familie în care se încearcă evitarea unor astfel de abuzuri.

- implicare parentală inadecvată în educaţia şi viaţa adolescentului creşte, de

asemenea, riscul pentru abuzul şi dependenţa de toxice. Extremele educaţionale,

precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescută a părinţilor,

cresc riscul pentru abuzul de toxice (în special alcool, tutun si droguri uşoare).

Factori de risc de ordin social includ:

- accesul la diferite toxice. Procurarea relativ uşoară a ţigaretelor, alcoolului, traficul

liber de droguri, anturajul nepotrivit şi nu în ultimul rând toleranţa crescută a

comunităţii, contribuie la apariţia abuzului de toxice si dependenţa adolescenţilor.

Prezenţa alcoolului şi a ţigaretelor în casă, are acelaşi efect negativ asupra

adolescenţilor tentaţi să încerce astfel de substanţe.

- anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important în apariţia abuzului şi

dependenţei la adolescenţi, deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta

astfel de substanţe toxice (mai ales marijuana, alcool, droguri halucinogene).

- publicitatea prin media. Există mentalitatea în rândul adolescenţilor că utilizarea

toxicelor este la modă şi creşte popularitatea, succesul şi sex-appeal-ul.

- farmaciile care eliberează inadecvat medicamente ce pot fi utilizate de adolescenţi

în alte scopuri decât cele medicale, reprezintă de asemenea un factor de risc în

apariţia dependenţei si abuzului de toxice la adolescenţi.

Raportul mondial privind drogurile, lansat în 24 ianuarie 2009, de către Biroul

Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi a Criminalităţii (UNODC) indică faptul

40

că pieţele mondiale de cocaină, opiacee şi canabis sunt în declin, în timp ce producţia

drogurilor sintetice este în creştere, în special în ţările dezvoltate.

Date oficiale UNODC indică faptul că în anul 2007, între 172 şi 250 milioane de

persoane şi-au procurat droguri ilicite cel puţin o dată, iar între 18 şi 30 milioane de

persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani erau consumatori de droguri şi dependenţi

de acestea (unii dintre aceştia aflându-se deja în programe de tratament).

Conform UNODC, România nu s-a înscris în anul 2008 în tendinţa ascendentă a

consumului de opiu precum state ca Albania, Belarus, Croaţia sau Republica Moldova.

În ceea ce priveşte cocaina s-a înregistrat un declin al consumului în regiune, declin

înregistrat şi în România în anul 2007. Conform raportului UNODC dintre droguri, în

România se consumă mai frecvent canabisul.

Aproximativ 40% (conform UNODC) dintre adolescenţi, inclusiv din România au

încercat cel puţin o data marijuana, in timp ce 22% dintre aceştia folosesc frecvent acest

drog. Marijuana este o opţiune des întâlnită în rândul adolescenţilor şi poate cauza pierderi

de memorie, tulburari cognitive (de învatare) sau de atenţie.

Aproximativ 9% dintre adolescenţi tărilor raportoare UNODC au încercat cocaina,

în timp ce 4% folosesc acest drog frecvent (cel puţin o dată pe lună). Cocaina este un drog

care creează dependenţă. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace

uneori fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.

Există şi alte substanţe toxice care sunt folosite de adolescenţi. Dintre acestea amintim:

- Substanţele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri, substanţe pe baza

de benzen, uleiuri, vopsele şi substanţe adezive). Aceste tipuri de substanţe toxice

sunt cel mai frecvent folosite de adolescenţii tineri, deoarece sunt uşor de procurat

şi sunt, de asemenea, relativ ieftine. Cu toate acestea, sunt extrem de toxice,

deoarece conţin substanţe toxice, precum toluenul, care poate cauza leziuni

cerebrale, tumori (utilizarea cronică) şi în unele cazuri chiar decesul utilizatorului;

- Droguri folosite cel mai adesea în cluburi, precum: ecstasy (MDMA),

gamahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite şi drogurile

dragostei, deseori folosite de băieţii adolescenţi pentru coruperea sexuală a fetelor

(actul sexual care se consuma după intoxicaţia cu astfel de substanţe, este

considerat viol). Aceste droguri sunt folosite în special în cluburile de noapte în

care se ascultă muzica trance, dance sau rave. Cu toate că numărul adolescenţilor

care utilizează astfel de droguri este mai mic decât al celor care fumează tutun sau

marijuana şi consumă alcool, ele sunt mult mai periculoase, mai ales dacă sunt

http://www.sfatulmedicului.ro/Substante-cu-actiune-stimulanta-centrala--/cocaina_4291

http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-ritm-si-conducere/tulburari-de-ritm-cardiac-aritmii-cardiace_150

http://www.sfatulmedicului.ro/Cardiopatia-ischemica-si-Infarctul-miocardic/infarctul-miocardic-si-angina-instabila_161

http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-cerebral-avc_314

http://www.sfatulmedicului.ro/Inhalanti/toluen_4316

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/ecstasy_3230

http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/ghb_4305

41

folosite în combinaţii cu alte toxice. Utilizarea, chiar şi rară de Ecstasy, poate duce

la depresie, probleme cu somnul şi anxietate severă, simptome care pot dura mai

mult de câteva săptămâni de la utilizarea iniţială. Utilizarea cronică a acestui drog,

determină leziuni hepatice şi probleme de concentrare şi memorie;

- Metamfetamina (deseori regăsită sub diferite denumiri generice, precum, speed,

crank sau met). Acest drog creează dependenţă şi poate cauza manifestări grave,

precum, crize pseudoepileptice, accidente vasculare ischemice, probleme mentale

grave (paranoia, halucinaţii, crize de depersonalizare) şi alte probleme de sănătate

pe termen lung;

- Halucinogene, cel mai frecvent utilizate sunt LSD (acid dietilamid lisergic),

mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) şi ketamina. Utilizarea LSD-ului poate

cauza afecţiuni psihiatrice grave, precum psihoza şi flash-urile de tip halucinogen;

- Opiacee, ca heroina, morfina si codeina. Utilizarea opiaceelor conduce la

dependenţa fizică şi psihică. Adolescenţii care folosesc droguri sunt predispuşi la

diferite infracţiuni, în special furtul diferitelor bunuri din casa familiei şi uneori se

pretează chiar şi la prostituţie şi toate acestea pentru a procura bani pentru droguri;

- Substanţe toxice medicamentoase, precum diazepamul, sunt folosite de asemenea

de adolescenţi cu diferite ocazii;

- Steroizii anabolizanţi sunt substanţe medicamentoase folosite în special de băieţii

care vor să-ţi crească brusc masa musculară şi să-şi reducă semnificativ ţesutul

adipos. Aceste substanţe sunt implicate în cancerul hepatic, oligospermie,

dobândirea unor caracteristici fizice masculine (pentru fete), iritabilitate, furie,

creşterea nivelului seric al colesterolului şi al tensiunii arteriale cu apariţia

infarctului miocardic acut sau a accidentelor vasculare cerebrale.

Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventă în ultimii ani în ţara noastră. Acest

lucru face ca problemele de sănătate, de ordin social şi familial legate de acest

comportament să fie şi ele des întâlnite. Consumul drogurilor poate cauza disfuncţii

cerebrale grave şi tulburări de dezvoltare şi comportament. Adolescenţii care utilizează

droguri au deseori o anumită dificultate în stabilirea propriei identităţi, a relaţiilor

interumane (inclusiv familiale), în dobândirea unei independenţe fizice şi psihice normale.

Abuzul de substanţe toxice poate, de asemenea, afecta şi abilităţile cognitive ale

adolescentului (de învăţare) ducând la scăderea performanţele şcolare. De departe, cel mai

periculos efect secundar al utilizării ocazionale a drogurilor este apariţia dependenţei care

duce în consecinţă la abuzul cronic de astfel de substanţe. Adolescenţii care nu folosesc

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/depresia-a-ghid-medical_89

http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietate-si-atac-de-panica/anxietatea_45

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/paranoia_2013

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/halucinatie_1054

http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/halucinogene_4295

http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/lsd_4301

http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/mescalina_4296

http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/ketamina_4304

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/psihoza_2117

http://www.sfatulmedicului.ro/analize/opiacee_481

http://www.sfatulmedicului.ro/Morfinomimetice--Euforice-si-stupefiante/heroina_4268

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/morfina_4243

http://www.sfatulmedicului.ro/Morfinomimetice--Euforice-si-stupefiante/codeina_4257

http://www.sfatulmedicului.ro/medicamente/diazepam-fiole_12628

http://www.sfatulmedicului.ro/Steroizii-anabolizanti/steroizii-anabolizanti_4324

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/oligospermie_1910

http://www.sfatulmedicului.ro/Cardiopatia-ischemica-si-Infarctul-miocardic/infarctul-miocardic-si-angina-instabila_161

http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-vascular-cerebral-avc_314

42

alcool sau droguri, au o şansa destul de mică să consume astfel de toxice la maturitate (în

special droguri). Profilaxia consumului de toxice trebuie să înceapă la o vârstă relativ mică

(chiar din şcoala primară) şi constă în educaţia familială corespunzătoare, încurajarea

obiceiurilor sănătoase şi promovarea unei bune comunicări familiale. Respectul faţă de

sine, relaţiile familiale apropiate şi exemplele pozitive, cresc încrederea adolescenţilor şi îi

încurajează pe aceştia să-şi stabilească priorităţile şi să ia deciziile corecte în tot ceea ce

fac. Trebuie să se reţină că până la vârsta de 9 ani, copilul şi-a format o anumită atitudine

asupra folosirii toxicelor.

Sunt recomandate următoarele sfaturi în educarea copiilor pentru a evita consumul

de toxice:

- Oferirea unui model pozitiv de viaţă. Ca părinte, există o mare responsabilitate în

felul cum este educat copilul, consumul de alcoolul, ţigări sau droguri în prezenţa

acestuia, poate influenţa negativ opţiunile viitoare ale acestuia. Dacă unul dintre

părinţi sau ambii părinţi au o problemă legată de consumul sau abuzul de toxice,

este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie).

- Împărtăşirea convingerilor proprii. Este foarte important ca părinţii să aibă

încredere în alegerile pe care le fac copiii lor, de asemenea ei nu trebuie să

contrazică convingerile acestora. De multe ori, există o anumită influenţă a

părinţilor asupra tuturor activităţilor adolescentului. Părinţii pot utiliza diferite

metode prin intermediul cărora pot să explice copiilor pericolul şi consecinţele

utilizării toxicelor.

- Implicarea activă în educarea copilului. Păstrarea unei legături emoţionale

apropiată cu copilul este destul de dificilă, în special la vârsta adolescenţei când

aceştia doresc mai multă independenţă şi intimitate. Este important ca orice părinte

să cunoască prietenii din anturajul copilului şi, de asemenea, cum îşi petrece acesta

timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat şi petrecerea timpului liber în familie, este

o opţiune atunci când se doreşte supravegherea indirectă a copiilor. Părinţii trebuie

să îi îngăduie copilului să se implice în activităţile familiale şi de asemenea să se

ţină cont şi de părerea acestuia în stabilirea anumitor decizii care privesc întreaga

familie.

- Perseverenţa şi corectitudinea faţă de copil. Extremele în educaţia copilului

(toleranţa mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creşte riscul de consum şi abuz

de toxice în viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice, ci mai

degrabă trebuie găsite alte alternative în pedepsirea copiilor (implicarea în

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/psihoterapie_2115

43

atribuţiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci când este necesar,

trebuie răsplătite şi lăudate anumite realizări şcolare sau extraşcolare.

- Încurajarea anumitor activităţi. Părinţii trebuie să-şi încurajeze copiii în

desfăşurarea anumitor activităţi precum sportul, activităţile religioase, cercurile de

studiu sau artistice. Acest lucru creşte încrederea în sine şi îi face pe copii să se

simtă utili

- Oferirea tuturor informaţiilor necesare. Orice părinte trebuie să se informeze

personal asupra riscurilor utilizării toxicelor şi nu trebuie să ţină cont de eventualele

informaţii eronate oferite de anumite persoane mai puţin competente. De asemenea,

părinţii nu trebuie să compare experienţa proprie cu cea a copilului, deoarece

fiecare individ este unic în felul său. Orice părinte care suspicionează utilizarea

toxicelor la copilul său, trebuie să apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca

acesta să rezolve singur problema, deoarece în cazul în care există un abuz de

toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare şi

psihoterapie). Părinţii trebuie să cunoască şi semnele fizice sau psihice care apar în

abuzul de toxice, pentru a evita în timp util posibilele complicaţii (tulburări de

dezvoltare psihosomatică, tulburări psihiatrice, intoxicaţii acute cu comă şi deces).

Conform rezultatelor studiului efectuat de Urvia McDowell şi col. de la

Universitatea de Stat din Ohio SUA, tinerii de diferite vârste sunt angajaţi în proporţie de

14,35% în consumul diferitelor forme de droguri ilicite. Spre sfârşitul liceului mai mult de

50% au încercat cel puţin un drog ilicit. Aceia care au utilizat drogurile ilicite înainte de

vârsta de 15 ani au probabilitatea mult mai ridicată de a dezvolta o dependenţă de substanţe

ilicite pentru toată viaţa. Cele mai comune droguri utilizate sunt: marijuana, ecstasy,

heroina şi cocaina. Cea mai ridicată prevalenţă a utilizării este observată pentru marijuana

urmare a accesibilităţii facile. 90% dintre liceenii din clasele terminale au obţinut

marijuana datorită comerţului virtual. Cei ce au consumat acest drog au o probabilitate mai

ridicată de a consuma şi alte droguri (cocaina sau heroina). Ecstasy este un alt drog cu o

prevalenţă ridicată a consumului, facilitată de accesibilitate. Un elev din treisprezece elevi

din clasa a VIII-a şi unul din 12 din clasa a XII-a au raportat utilizarea substanţei în anul

2000. Heroina poate fi injectată dar şi inhalată nazal sau fumată. Consumul la elevii din

clasa a VIII-a este în declin, dar la elevii din clasa a XII-a, în special băieţi care o

inhalează, este în creştere. Cocaina constituie o serioasă problemă în America. Conform

Institutului Naţional pentru Abuz de Droguri (în anul 2001) 5% elevi din clasa a XII-a au

raportat utilizarea heroinei în anul 2000.

http://www.sfatulmedicului.ro/Reviste-pentru-pacienti/psihosomatica_3739

http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/primul-ajutor-in-intoxicatii_1745

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/coma_728

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/deces_810

44

Conform Rapoartelor naţionale procentul adolescenţilor din SUA, (cu vârsta între

12-17 ani) care au utilizat substanţe inhalante în anul 2007 a fost mai redusă (3,9%) faţă de

acelea înregistrate în anii 2003, 2004 şi 2005 (4,5; 4,6; şi 4,5%).

Conform raportului YRBSS-SUA ¼ dintre liceeni fumează în mod regulat

marijuana, 4% dintre adolescenţi folosesc în mod anual cocaină, 2% dintre adolescenţi

folosesc în mod curent substanţe inhalante, 2-3% adolescenţi folosesc heroină. În 2005,

9,9% elevi de 12-17 ani au utilizat în mod curent droguri: 6,8% au utilizat marijuana; 3,3%

au utilizat medicamente dar nu cu scop terapeutic; 1,2% inhalanţi; 0,8% halucinogene şi

0,6% cocaină. Procentul elevilor de 12-17 ani care au utilizat de 20 ori, sau mai frecvent,

marijuana, în intervalul de 30 zile ce a precedat interviul, a scăzut în anul 2005 faţă de

2004, de la 28,1% la 23,1%. 50% dintre elevi au experimentat un drog până la sfârşitul

liceului. 25,4% elevi au recunoscut că li s-a oferit sau vândut droguri în perimetrul şcolii,

în ultimele 12 luni ce au precedat intervievarea. Conform aceluiaşi raport, aproximativ

unul din opt elevi de 12-17 ani au afirmat că au participat la programe de combatere a

consumului de droguri ilicite, tutun şi alcool în afara şcolii. Prevalenţa consumatorilor de

alcool a scăzut la cei ce au participat la aceste programe faţă de prevalenţa înregistrată la

cei ce nu au luat parte la aceste programe (14,0% faţă de 16,9%). 59,8% elevi de 12-17 ani

au raportat că au discutat în anul precedent la şcoală despre pericolele consumului de

droguri. 77,9% tineri de 12-17 ani incluşi în unităţi de învăţământ au raportat că au primit

la şcoală, în anul ce a precedat chestionarea, mesaje privind profilaxia consumului de

droguri şi alcool.

Clasificarea consumului de droguri ilicite

Comisia Naţională a Abuzului de Droguri şi Marijuana din SUA a clasificat

consumul de droguri în 5 categorii: recreaţional, consum experimental, circumstanţial,

intensiv şi compulsiv. Evaluarea consumului de droguri a urmărit încadrarea

consumatorilor în aceste categorii, deoarece apartenenţa la una sau alta este predictivă

pentru evoluţia ulterioară a subiecţilor în cauză.

Consumul experimental reflectă în general curiozitatea individului, dorinţa de noi

experienţe. Consumul circumstanţial de droguri este un consum frecvent, repetitiv motivat

de efectele anticipate de către subiect şi poate conduce spre consumul intensiv zilnic şi

ulterior la dependenţă (consum compulsiv).

45

MARIJUANA

Rezultatele au relevat că au experimentat marijuana de 1-2 ori în viaţă aproximativ

2,96% liceeni din România (Fig. 20), distribuţia pe zone geografice fiind de 3,68% din

Transilvania 2,38% din Muntenia, 3,21% din Moldova, 3,55% din Banat. Faţă de anul

precedent, valorile sunt în scădere.

Fig. 20 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu marijuana de 1-2 ori pe parcursul vieţii

3.55 3.21 2.38 3.68 2.96

05

101520253035404550


%

Consumul experimental de droguri în perioada adolescenţei nu are întotdeauna un

prognostic de viitor rezervat, mulţi dintre adolescenţi rezumându-se doar la un experiment.

Fig. 21 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu marijuana de 1-2 ori, în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului

1.06 3.21 1.09 1.27 1.4805

101520253035404550


%

46

De menţionat că în România din grupul de elevi care au încercat de 1-2 ori în viaţă

marijuana, aproximativ 1,14% au consumat droguri în intervalul de 30 de zile premergător

aplicării chestionarului (Fig. 21).

Analiza pe zone geografice a indicat o frecvenţă maximă în Moldova, respectiv

3,21%.

Este grav faptul că dintre aceşti consumatori aproximativ 0,2% la nivel naţional au

consumat de 1-2 ori droguri la şcoală în ultimele 30 de zile înaintea aplicării chestionarului

(Fig. 22).

Fig. 22 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana de 1-2 ori la şcoală în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului

0.35

0.20.14

0.25 0.2

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1


%

Analiza stratificată a consumului ocazional de droguri în raport cu sexul

(Tabelul nr. 11) a relevat o predominanţă a consumatorilor băieţi pe plan naţional, vizibilă

în mod deosebit la clasa a XII-a. Pe zone geografice – situaţia a fost aproximativ identică.

Tabelul nr.11 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana de 1 –2 ori în intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 0 0 0 0 a IX-a

Băieţi 0 2,7 0,59 0 0,68 Fete 2,08 1,18 1,05 1,55 1,32

a X-a Băieţi 0 9,38 1,3 0 2,55

47

Fete 3,23 4,55 1,62 0,95 2,07 a XI-a

Băieţi 3,13 3,77 0,59 0 1,22 Fete 0 1,05 1,32 2,29 1,39

a XII-a Băieţi 0 8 2,53 5,71 3,55


Analiza stratificată a consumului ocazional de droguri la şcoală (în intervalul

standard de 30 de zile) în raport cu nivelul şcolarizării şi sexul a evidenţiat cazuri

sporadice, atât în raport cu sexul, cât şi cu nivelul de şcolarizare (Tabelul nr. 12).

Tabelul nr. 12

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana la şcoală de 1-2 ori în intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 0 0 0 0 a IX-a

Băieţi 0 0 0 0 0 Fete 0 0 0 0 0

a X-a Băieţi 4,35 0 0 0 0,32 Fete 0 1,52 0 0 0,26

a XI-a Băieţi 0 0 0,59 1,35 0,61 Fete 0 0 0 0,76 0,2

a XII-a Băieţi 0 0 0,63 0 0,35


Urmărind consumul de droguri la adolescenţi unii autori au observat că deşi băieţii

consumă în proporţie mai mare droguri, la vârstele mai mici diferenţele între sexe sunt

minime, uneori înregistrându-se chiar o predominenţă a consumului în rândul fetelor,

aspect explicat prin maturizarea mai precoce a fetelor şi angajarea lor în prietenii cu băieţi

de vârstă mai mare.

În ce priveşte consumul frecvent de droguri, situaţia s-a prezentat după cum

urmează: au consumat marijuana în viaţă de 20 - 100 de ori, aproximativ 0,82 % elevi la

nivel naţional (Fig. 23).

48

Fig. 23 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana în viaţă de 20-100 ori

1.06

0.4

1.15

0.38

0.82

0

0.5

1

1.5

2


%

Din acest grup, la nivel naţional, 0,36% subiecţi (Fig. 24) au consumat droguri de

10-40 ori în ultimele 30 de zile înaintea aplicării chestionarului.

Fig. 24 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana în ultimele 30 de zile înaintea aplicării chestionarului, de 10-40 ori

00.2

0.48 0.38 0.36

0

0.5

1

1.5

2


%

Dintre elevii care au consumat în mod frecvent droguri în intervalul standard de 30

de zile înaintea aplicării chestionarului, 0,3% s-au drogat la şcoală (Fig.25).

Zona geografică unde consumul de droguri la şcoală a fost cel mai ridicat a fost

Transilvania.

Fig. 25 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana de 10-40 ori la şcoală, în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului

0

0.40.27 0.38 0.3

0

0.5

1

1.5

2


%

49

Referitor la procurarea drogurilor s-a evaluat oferta de droguri în incinta unităţilor

şcolare. S-au obţinut următoarele date: dintre elevii care au recunoscut că au consumat

droguri în mod frecvent, 6,15% au confirmat că li s-au oferit sau vândut droguri la şcoală

(Fig. 26).

Fig. 26 Frecvenţa elevilor cărora li s-au vândut droguri ( inclusiv marijuana) la şcoală, în raport cu zona geografică de rezidenţă

6.38

5.01

6.92

5.346.15

0

2

4

6

8

10


%

După cum s-a observat, analiza datelor comportamentale a debutat cu evaluarea

globală a fenomenului la nivel naţional şi apoi pe zone geografice. Frecvenţa medie

naţională pune în evidenţă starea de risc şi gravitatea problemei de sănătate publică pe care

o reprezintă pentru ţară, fiind utilă la calculul tendinţei şi predicţiilor pentru anii viitori, pe

bază cărora se stabilesc intervenţiile strategice de viitor. Frecvenţa medie pentru fiecare

zonă geografică stabileşte teritoriul cu risc crescut şi totodată este necesară realizării

„discriminării pozitive” profilactice şi acordării atenţiei privilegiate regiunilor cu risc

crescut.

Analiza datelor comportamentale diferenţiat pentru pe cele 4 trepte de şcolarizare,

clasa a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a, stabileşte în ce măsură şcolarizarea influenţează

pozitiv sau nu comportamentul liceenilor şi punctează vârstele cele mai vulnerabile.

Observaţiile sunt importante în stabilirea strategiilor profilactice sau a măsurilor de

combatere ţintite.

Urmărirea diverselor arii comportamentale cu risc în incinta unităţilor de

învăţământ, este obligatorie atât în vederea realizării tabloului gravităţii fenomenului cât şi

pentru depistarea posibilelor carenţe în supravegherea elevilor.

50

HEROINA

Datele din al 11-lea raport anual al Observatorului European pentru Droguri şi

Toxicomanie, arată că în Europa, luată în ansamblu, orientarea istorică spre consumul şi

injectarea de heroină, ca elemente centrale ale problemei drogurilor, trebuie să fie extinsă

datorită importanţei tot mai crescute a policonsumului, a consumului de stimulante şi a

implicaţiilor, tot mai ample pentru sănătatea publică, a consumului de canabis. Cu toate

acestea, în multe ţări opiaceele (în principal heroina) rămân principalele droguri pentru

care se solicită tratament, înregistrând aproximativ 60 % din toate tratamentele solicitate în

2004 – iar dintre aceşti pacienţi, puţin peste jumătate (53 %) au declarat consumul drogului

prin injectare. 7% dintre pacienţii care solicită tratament pentru prima dată au sub 20 de

ani. Rezultatele monitorizării consumului de droguri au relevat că au experimentat drogul

(heroina) de 1-2 ori în viaţă aproximativ 0,66% liceeni din România (Fig. 27), distribuţia

pe zone geografice fiind de 0,89% din Transilvania 0,54% din Muntenia, 0,8% din

Moldova, 0,35% din Banat.

Fig. 27 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu heroină de 1-2 ori pe parcursul vieţii

0.35

0.80.54

0.890.66

0

0.5

1

1.5

2


%

Se observă o creştere de aproape patru ori a frecvenţei elevilor care consumă

heroină de 1-2 ori pe parcursul vieţii, de la clasa a IX-a la a XII-a (Tabelul nr. 13).

51

Tabelul nr. 13 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu heroină de 1-2 ori pe parcursul vieţii (%), în raport cu nivelul de şcolarizare

ZONA GEOGRAFICĂ CLASA BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA

NIVEL NAŢIONAL

a IX-a 1,43 1,8 0 0 0,39

a X-a 0 0 0 1,49 0,39

a XI-a 0 1,68 0,56 0,56 0,7

aXII-a 0 0 1,56 1,49 1,15

În ceea ce priveşte consumul frecvent de droguri, situaţia s-a prezentat după cum

urmează: au consumat heroină în viaţă de 10-40 ori, aproximativ 0,3% elevi la nivel

naţional (Fig. 28)

Fig. 28 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu heroină în viaţă de 10-40 ori

0

0.4 0.34 0.25 0.3

0

0.5

1

1.5

2


%

Consumul frecvent de heroină, pe întreg parcursul vieţii a fost întâlnit mai frecvent

la băieţi. Consumul frecvent creşte pentru ambele sexe la clasele a XI-a şi a XII-a (Tabelul

nr. 14).

52

Tabelul nr. 14

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu heroină de 10-40 ori pe parcursul vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 0 0 0,72 0,21 a IX-a Băieţi 0 0 0 0 0 Fete 0 0 0 0 0

a X-a Băieţi 0 0 0,65 0 0,32 Fete 0 0 0,54 0 0,26

a XI-a Băieţi 0 1,89 0,59 1,35 0,91 Fete 0 1,05 0 0 0,2

a XII-a Băieţi 0 0 1,27 0 0,71

METAMFETAMINE

53

Conform raportului OEDT din 2008, prevalenţa consumului de metamfetamine pe

parcursul vieţii a fost de aproape 10 milioane, adică circa 3% din europenii adulţi.

Frecvenţa consumatorilor în ultimele 30 de zile a fost mai puţin de 1 milion de persoane.

În ansamblu, amfetaminele (amfetamină şi metamfetamină) şi ecstasy sunt dintre cele mai

frecvent utilizate droguri sintetice. Între statele membre ale Uniunii Europene, consumul

de amfetamine şi de ecstasy pare să fie relativ ridicat în doar câteva ţări, şi anume

Republica Cehă, Estonia şi Regatul Unit. Conform unor sondaje recente realizate la nivelul

populaţiei adulte (15–64 de ani), prevalenţa consumului de amfetamine pe parcursul vieţii

în Europa variază de la 0,1 % la 5,9 %, cu excepţia Regatului Unit (Anglia şi Ţara Galilor),

unde aceasta ajunge la 11,2 %. În medie, aproximativ 3,1 % dintre toţi adulţii europeni au

consumat cel puţin o dată amfetamine. Ţările cu cifrele cele mai mari după Regatul Unit în

ceea ce priveşte prevalenţa consumului de amfetamine sunt Danemarca (5,9 %), Norvegia

(3,6 %) şi Germania (3,4 %). Consumul din 2008 este mult mai mic: în medie 0,6 % (în

intervalul 0–1,4 %). Pe baza unor sondaje realizate la nivelul populaţiei generale, s-a

estimat că aproape 10 milioane de europeni au consumat această substanţă şi peste 2

milioane ar fi consumat amfetamină în ultimele 12 luni. Se raportează o experimentare a

consumului de amfetamină în rândul adulţilor tineri (15–34 de ani) la aproximativ 0,1–

9,6 %, Regatul Unit (Anglia şi Ţara Galilor) raportând o rată de prevalenţă pe parcursul

vieţii de 16,5 %. În medie, 4,8 % dintre tinerii europeni au încercat amfetamina pe

parcursul vieţii. Danemarca (3,1 %) şi Estonia (2,9 %) raportează ratele de prevalenţă cele

mai ridicate. Se estimează că, în medie, 1,4 % din tinerii europeni au consumat amfetamină

în 2008.

Rezultatele Monitărizării Consumului de droguri ilicite au relevat că au

experimentat drogul (metamfetamina) de 1-2 ori în viaţă aproximativ 0,56% liceeni din

România (Fig. 29), distribuţia pe zone geografice fiind de 0,64% din Transilvania, 0,48%

din Muntenia, 1% din Moldova, 0 din Banat.

54

Fig. 29 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu metamfetamine de 1-2 ori pe parcursul vieţii

0

1

0.480.64 0.56

0

0.5

1

1.5


%

Analiza stratificată a consumului ocazional de metamfetamine în raport cu sexul

(Tabelul nr.15) a relevat pe plan naţional un consum prezent la ambele sexe indiferent de

nivelul de şcolarizare. De remarcat faptul că frecvenţa băieţilor consumatori de

metamfetamine este superioară celei înregistrate la fete şi creşte de aproximativ 3 ori de la

clasa a IX-a la clasa a XII-a.

Tabelul nr. 15

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu metamfetamine de 1-2 ori pe

parcursul vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare

CLASA SEX NIVEL NAŢIONAL

Fete 0,21 a IX-a Băieţi 0,68 Fete 0,22 a X-a

Băieţi 0,32 Fete 0,26 a XI-a

Băieţi 0,91 Fete 0,4 a XII-a

Băieţi 2,13 În ce priveşte consumul frecvent, situaţia s-a prezentat după cum urmează: au

consumat metamfetamine în viaţă de 10-40 ori, aproximativ 0,3% elevi la nivel naţional

(Fig. 30).

Fig.30 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu metamfetamine în viaţă de 10- 40 ori

00.2 0.34 0.38 0.3

00.5

11.5

2


%

55

COCAINA

Rezultatele monitorizării au relevat că au experimentat cocaină de 1-2 ori în viaţă

aproximativ 0,95% liceeni din România (Fig.31), distribuţia pe zone geografice fiind de

0,89% Transilvania, 1,02% Muntenia, 0,8% Moldova, 1,06% Banat.

Fig. 31 Frecvenţa elevilor care s-au drogat de 1-2 ori pe parcursul vieţii cu cocaină

1.060.8 1.02 0.89 0.95

00.5

11.5

2

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMANIA

%

De menţionat că în România din grupul de elevi care au încercat de 1-2 ori în viaţă

cocaina, aproximativ 0,53% au consumat drogul în intervalul de 30 de zile premergător

aplicării chestionarului (Fig. 31).

Analiza pe zone geografice a indicat o frecvenţă maximă în Banat, respectiv 1,06%

(Fig.32).

Fig. 32 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu cocaină de 1-2 ori în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului

1.06

0.4 0.48 0.51 0.53

0

0.5

1

1.5

2

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMANIA

%

56

Analiza stratificată a consumului ocazional de droguri în raport cu sexul (Tabelul

nr. 16) a relevat o predominanţă a consumatorilor băieţi pe plan naţional, vizibilă în mod

deosebit la clasa a XII-a.

Tabelul nr. 16

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 1-2 ori pe parcursul vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 1,35 0 0,72 0,41 a IX-a Băieţi 0 5,41 1,18 0 1,37 Fete 2,08 0 0,52 1,55 0,88

a X-a Băieţi 4,35 0 1,95 0 1,27 Fete 0 1,52 1.08 0 0,78

a XI-a Băieţi 0 0 2,37 0 1,22 Fete 0 0 0,44 1,53 0,6 a XII-

a Băieţi 3,45 0 1,27 2,86 1,77 * Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

Analiza stratificată a consumului ocazional de droguri (în intervalul standard de 30

de zile) în raport cu nivelul şcolarizării şi sexul a evidenţiat la ambele sexe un consum

predominent în clasa a X-a şi a XII-a (Tabelul nr. 17).

Tabelul nr. 17

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 1–2 ori în intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 0 0 0,72 0,21 a IX-a Băieţi 0 0 0,59 0 0,34 Fete 2,08 1,18 0 0,78 0,66

a X-a Băieţi 4,35 0 0 1,37 0,64 Fete 0 0 0 0 0

a XI-a Băieţi 0 0 0,59 1,35 0,61 Fete 0 1,05 0,88 0 0,6 a XII-

a Băieţi 3,45 0 1,9 0 1,42 * Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

57

În ceea ce priveşte consumul frecvent de droguri, situaţia s-a prezentat după cum

urmează: au consumat cocaină în viaţă de 10- 40 de ori, aproximativ 0,46% elevi la nivel

naţional (Fig. 33)

Fig.33 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 10-40 ori în viaţă

0.35

0.80.48

0.250.46

0

0.5

1

1.5

2

Banat Moldova Oltenia Transilvania România

%

Fig.34 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 10-40 ori în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului

0

0.4 0.27 0.25 0.26

0

0.5

1

1.5

2


%

Din acest grup, la nivel naţional, 0,26% subiecţi (Fig. 34) au consumat droguri de

10 - 40 de ori în ultimele 30 de zile înaintea aplicării chestionarului.

Consumul frecvent de droguri, pe întreg parcursul vieţii a fost întâlnit la ambele

sexe. Consumul frecvent creşte la băieţi de la clasa a IX-a la clasele a XII-a

(Tabelul nr. 18).

58

Tabelul nr. 18

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 10-40 ori pe parcursul vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 0 0,45 0,72 0,41 a IX-a Băieţi 0 0 0,59 0 0,34 Fete 0 1,18 0 0 0,22

a X-a Băieţi 4,35 0 0 0 0,32 Fete 0 1,52 0 0 0,26

a XI-a Băieţi 0 1,89 0 1,35 0,61 Fete 0 1,05 0,88 0 0,6 a XII-

a Băieţi 0 0 1,9 0 1,06 * Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

59

ECSTASY

Consumul experimental

În rândul adulţilor tineri din ţările europene, prevalenţa consumului de ecstasy pe

parcursul vieţii este de 5,2 % (variind între 0,5 % şi 14,6 %). Republica Cehă (14,6 %),

Regatul Unit (12,7 %) şi Spania (8,3 %) raportează cele mai mari rate de prevalenţă.

Consumul de ecstasy este predominant un fenomen al tinerilor. În grupa de vârstă

15–24 de ani, consumul pe parcursul vieţii variază de la 0,4 % la 18,7 %, cele mai mari

cifre fiind raportate de Republica Cehă (18,7 %) şi de Regatul Unit (10,7 %). S-au

înregistrat rate mai ridicate în rândul bărbaţilor (0,3–23,2 %) decât al femeilor (0,4–

13,9 %). Consumul din anul 2008 variază de la 0,3 % la 12 %, Republica Cehă (12 %) şi

Estonia (6,1 %) raportând cele mai mari cifre. Ratele de prevalenţă în ultima lună ce a

precedat evaluarea au fost mai mici de 3 %, fiind raportate de şapte ţări. Ratele de

prevalenţă sunt de obicei mai mari în zonele urbane, în special în rândul persoanelor care

frecventează discoteci, cluburi sau evenimente la care se dansează. La elevii în vârstă de

15–16 ani, sondajele au arătat că prevalenţa generală a consumului de ecstasy pe parcursul

vieţii a crescut în perioada 1995–2003, cele mai mari creşteri înregistrându-se în Republica

Cehă şi majoritatea noilor state membre ale Uniunii Europene. În sondajele ESPAD din

2003 realizate în şcoli (Hibell et al., 2004, estimările prevalenţei pe parcursul vieţii pentru

amfetamine au rămas cu 1 % – 3 % mai ridicate decât cele pentru ecstasy în şase state

membre (Germania, Danemarca, Estonia, Lituania, Austria şi Polonia).

Pentru comparaţie, în sondajul naţional privind consumul de droguri şi sănătatea

din Statele Unite, 4,6 % din adulţi (definiţi ca persoane de minimum 12 ani inclusiv) au

raportat o experimentare a consumului de ecstasy pe parcursul vieţii şi 0,8 % au raportat că

au consumat această substanţă în ultimul an (pentru comparaţie, cifrele corespunzătoare

pentru Uniunea Europeană sunt de 2,6 % şi 0,9 %). În rândul adulţilor tineri cu vârste între

16 şi 34 de ani, experimentarea consumului pe parcursul vieţii a fost de 11,3 %, şi

consumul în cursul ultimului an de 2,2 % ( între 5,2 % şi 1,9 % în Europa).

Rezultatele monitorizării la scară naţională au relevat că au experimentat drogul de

1-2 ori în viaţă aproximativ 0,66% liceeni din România (Fig.35), distribuţia pe zone

geografice fiind de 1,02% din Transilvania, 0,48% din Muntenia, 1% din Moldova şi 0 din

Banat.

60

Fig. 35 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu ecstasy de 1-2 ori pe parcursul vieţii

0

1

0.48

1.02

0.66

0

0.5

1

1.5

2


%

Analiza stratificată a consumului de Ecstasy în raport cu sexul (Tabelul nr. 19) a

relevat o predominanţă a consumatorilor băieţi pe plan naţional.

Tabelul nr. 19

Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu ecstasy de 1-2 ori pe parcursul vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare



NIVEL NAŢIONAL

Fete 0 0 0 0 0 a IX-a Băieţi 0 2,7 1,18 0 1,02 Fete 0 0 0 0.78 0,22

a X-a Băieţi 0 1,56 1,3 2,74 1,59 Fete 0 1,52 0 0,95 0,52

a XI-a Băieţi 0 3,77 0 1,35 0,91 Fete 0 0 0,44 0 0,2 a XII-

a Băieţi 0 0 1,27 4,29 1,77 * Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.

În ceea ce priveşte consumul frecvent, situaţia s-a prezentat după cum urmează: au

consumat Ecstasy în viaţă de 10- 40 de ori, aproximativ 0,36% elevi la nivel naţional

(Fig. 36).

61

Fig. 36 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu extasy de 10-40 ori în viaţă

00.2

0.540.25 0.36

0

0.5

1

1.5

2


%

Referitor la accesul la droguri s-a evaluat oferta de droguri în incinta unităţilor

şcolare. S-au obţinut următoarele date: dintre elevii care au recunoscut că au consumat

droguri în mod frecvent, 6,15 % au confirmat că li s-au oferit sau vândut droguri la şcoală

(Fig. 37).

Fig. 37 Frecvenţa elevilor cărora li s-au vândut droguri (inclusiv extasy) la şcoală, în raport cu zona geografică de rezidenţă

6.385.01

6.925.34

6.15

02468

10

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

%

După cum s-a observat, analiza datelor comportamentale a debutat cu evaluarea

globală a fenomenului la nivel naţional şi apoi pe zone geografice. Frecvenţa medie pentru

fiecare zonă geografică stabileşte teritoriul cu risc crescut şi totodată este necesară

realizării „discriminării pozitive” profilactice şi acordării atenţiei privilegiate regiunilor

cu risc crescut.

62

Fig. 38 Distribuţia subiecţilor utilizatori de droguri injectabile în raport cu zona geografică de apartenenţă

00.2 0.2 0.25 0.2

0

0.5

1

1.5

2


%

Pe plan naţional s-a raportat o frecvenţă de 0,2% a utilizatorilor de droguri

injectabile (Fig.38).

În multe ţări, injectarea de droguri este aproape sinonimă cu consumul de heroină,

dar există şi excepţii, unele ţări membre ale Uniunii Europene raportând niveluri ridicate

de injectare a stimulantelor, în special printre marii consumatori de amfetamine. Oglindind,

într-o oarecare măsură, situaţia heroinei, informaţiile globale disponibile sugerează o

scădere generală pe termen lung a consumului de droguri prin injectare. În multe dintre

noile stat membre, ratele de injectare rămân totuşi ridicate. Un semn serios de întrebare îl

ridică aici faptul că estimările la nivel naţional şi subnaţional privind injectarea drogurilor

sunt reduse. Mai mult chiar, în unele regiuni studiile privind injectarea au arătat recent

tendinţe de uşoară creştere. Imaginea cea mai cuprinzătoare privind acest comportament

provine de la monitorizarea consumatorilor de heroină sub tratament, în rândul cărora

proporţia de consumatori prin injectare a scăzut substanţial în unele ţări, dar nu şi în altele.

De remarcat că, dintre vechile state membre, au înregistrat scăderea ratelor de

injectare în rândul consumatorilor de heroină sub tratament Danemarca, Grecia, Spania,

Franţa, Italia şi Regatul Unit. Legătura dintre injectarea drogurilor şi problemele de

sănătate este bine cunoscută, iar consumatorii de droguri prin injectare prezintă un risc

ridicat de supradoză şi de infecţii grave, precum şi de alte probleme de sănătate, ca

septicemia şi tromboza. Infecţia cu HIV constituie riscul de sănătate care a stimulat reacţia

organismelor de sănătate publică din Europa faţă de această formă de consum a drogurilor

şi în majoritatea ţărilor există, în prezent, măsuri de intervenţie menite să prevină noi

infecţii. Distribuirea de ace şi seringi, de exemplu, privită înainte ca o intervenţie

controversată, se face practic, sub o formă sau alta, în toate statele membre, deşi gradul de

63

acoperire diferă considerabil de la o ţară la alta. Majoritatea ţărilor raportează rate scăzute

de infecţii HIV nou diagnosticate şi atribuibile injectării de droguri, iar ratele de infecţii

HIV în rândul consumatorilor de droguri prin injectare este estimată la sub 5 %. Din nou,

trebuie luate totuşi în considerare importante obiecţii în primul rând, două dintre cele mai

mari ţări afectate de SIDA în rândul consumatorilor de droguri prin injectare, Spania şi

Italia, nu oferă în prezent date privind cazurile de HIV la nivel naţional; iar, în al doilea

rând, se raportează că transmiterea HIV se face în continuare în Europa în cazul anumitor

grupuri de consum prin injectare şi se semnalează chiar creşteri în cazul anumitor grupuri

de populaţie studiate.

64

PREPARATE STEROIDICE

Consumul experimental

Rezultatele au relevat că au folosit steroizi de 1-2 ori în viaţă aproximativ 0,69%

liceeni din România (Fig.39), distribuţia pe zone geografice fiind de 0,64% din

Transilvania, 0,61% din Muntenia, 1,4% din Moldova şi 0 din Banat.

Fig.39 Frecvenţa elevilor care au folosit preparate steroidice de 1-2 ori pe parcursul vieţii

0

1.4

0.61 0.64 0.69

0

0.5

1

1.5

2


%

AUROLAC

Rezultatele au relevat că au experimentat aurolac de 1-2 ori în viaţă aproximativ

0,99% liceeni din România (Fig. 40), distribuţia pe zone geografice fiind de 0,89% din

Transilvania, 0,95% din Muntenia, 1,4% din Moldova şi 0,71% din Banat.

Fig. 40 Frecvenţa elevilor care au experimentat aurolac de 1-2 ori pe parcursul vieţii

0.71

1.4

0.95 0.89 0.99

0

0.5

1

1.5

2


%

65

CONCLUZII

1. În România drogul cel mai frecvent utilizat de către liceeni a fost marijuana.

2. Mai mult de 3 din 100 liceeni au consumat marijuana în mod experimental (o dată sau

de două ori în viaţă), fapt ce a plasat ţara noastră pe ultimul loc, cu cea mai mică

valoare, dintr-un şir de 40 de ţări europene.

3. Consumul experimental al altor droguri (heroina, cocaina, metamfetamine, ecstasy) a

fost de patru ori mai redus decât consumul de marijuana.

4. Consumul experimental de droguri (1-2 ori pe parcursul vieţii) creşte de la o treaptă de

şcolarizare la alta spre clasele terminale.

5. Consumul frecvent de droguri de tipuri diferite a fost subunitară pe plan naţional. Cea

mai ridicată valoare a frecvenţei s-a înregistrat în cazul marijuanei (0,8%). Pentru

celelalte droguri respectiv heroina, cocaina, metamfetamine, ecstasy consumul frecvent

a fost de două ori mai redus.

6. Au fost înregistrate cazuri de consum de droguri în şcoală.

7. Consumatorii de droguri (în mod predominent băieţi) au raportat oferta de droguri în

incinta unităţilor de învăţământ.

8. Numărul liceenilor care consumă în mod frecvent droguri creşte de la un nivel de

şcolarizare la altul, spre clasele terminale.

9. Datele investigaţiei confirmă realitatea consumului de droguri în rândul adolescenţilor

din România.

10. Accesul facil la droguri, inclusiv oferta în incinta unităţilor de învăţământ şi recreere,

surclasează măsurile de profilaxie şi combatere.

11. Activităţile de profilaxie şi combatere a consumului de droguri la adolescenţi necesită

intervenţii multidisciplinare. Activitatea educativă va pune accentul asupra efectelor

nocive asupra sănătăţii. Suportul religios susţine latura spirituală a profilaxiei, însă fără

măsuri coercitive legislative, şansele reuşitei rămân sub semnul întrebării.

12. Se impune cu stringenţă, asigurarea unor alternative pentru un stil de viaţă sănătos şi

promovarea unor metode atractive de educaţie pentru sănătate.

13. Este necesară informarea tinerilor cu privire la pericolul reprezentat de droguri,

începând de la vârste mici.

14. Informarea părinţilor cu privire la simptomatologia consumului de droguri, de către

medicii şcolarişti şi medicii de familie, poate asigura participarea reală a acestora la

activităţile de profilaxie şi control al consumului de droguri.

66

Prevenirea prin sănătatea publică

În vreme ce promovarea sănătăţii – drept condiţie cadru pentru prevenire – se

străduieşte să încurajeze oamenii să adopte stiluri de viaţă sănătoase şi să creeze condiţii de

viaţă sănătoase pentru toţi, noul termen de „prevenire prin sănătatea publică” apare

menţionat tot mai des de câteva state membre (Italia, Ţările de Jos, Slovacia) şi de

Norvegia. Prevenirea prin sănătatea publică implică o serie de măsuri de prevenire menite

să îmbunătăţească starea de sănătate a unor secţiuni vulnerabile ale populaţiei, iar

prevenirea consumului de droguri este un element al acesteia.

Aceste măsuri sunt special adaptate nevoilor tinerilor, ale căror probleme de

comportament, inclusiv consumul de droguri, sunt puternic condiţionate de vulnerabilitate

(socială şi personală) şi de condiţiile de trai. Drept urmare, cum strategiile de prevenire

indicate şi selective vizează anumite condiţii de risc personal şi social, ele sunt în mod

natural legate de alte politici de sănătate publică destinate tinerilor (strategii privind

sănătatea mintală a adolescenţilor, tulburări de atenţie etc.), politici sociale (asigurarea de

spaţii de recreere şi de sprijin pentru tineri vulnerabili sau familii defavorizate), politic

educaţionale (reducerea abandonului şcolar) etc.

Astfel, prevenirea prin sănătatea publică ia în considerare întregul set de factori de

vulnerabilitate relevanţi pentru abordarea problemei drogurilor prin implicarea serviciilor

şi sectoarelor care nu sunt focalizate prin definiţie pe această problemă.

Prevenirea universală prin şcoală

Abordările bazate pe programe câştigă teren în cadrul prevenirii prin şcoală.

Prevenirea bazată pe programe implică educarea standardizată, prin intermediul unui

anumit număr de ore, fiecare cu un conţinut bine definit şi cu materiale detaliate pentru

profesori şi elevi. Acest lucru facilitează monitorizarea şi evaluarea şi creşte acurateţea,

fidelitatea şi consecvenţa intervenţiilor, ceea ce duce la oferirea unor servicii educaţionale

de mare calitate. Drept rezultat, tot mai multe state membre monitorizează intervenţiile în

scopul prevenirii prin şcoală (Republica Cehă, Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Cipru,

Ungaria, Ţările de Jos şi Regatul Unit).

Primul Test european de prevenire a abuzului de droguri (www.eudap.net) a dat

rezultate promiţătoare. Finanţat de Comisia Europeană, proiectul a fost pus în aplicare şi

supus unei evaluări încrucişate în şapte ţări, nouă centre regionale şi 143 de şcoli şi a

implicat 7 000 de elevi (3 500 grup de test şi 3 500 grup de control). EU-Dap raportează

că, în comparaţie cu grupul de control, studenţii din grupul de test au prezentat o

probabilitate cu 26 % mai redusă de a fuma zilnic, cu 35 % mai redusă de a se îmbăta în

67

mod frecvent şi cu 23 % mai redusă de a consuma canabis. O abordare comparabilă a

cercetării bazate pe programe este Blueprint din Regatul Unit.

Poliţia în şcoli

Rolul poliţiei în prevenirea prin şcoală este subiect de controverse. În Belgia,

Comunitatea franceză recomandă ca promovarea sănătăţii şi politicile de prevenire să fie

puse în aplicare de către autorităţile şcolare şi ca poliţia să nu fie implicată în programele

de prevenire. De asemenea, în Regatul Unit, un document referitor la politici (ACPO

Drugs Committee, 2002) recomanda ca poliţia să acţioneze doar în domeniile sale de

expertiză (siguranţă, infracţionalitate, ordine publică) i să nu se implice în educaţia

specifică privind drogurile.

Urmând această linie de gândire, Portugalia continuă să desfăşoare un program de

servicii de poliţie de proximitate, Escola Segura (şcoală sigură). În timpul anului şcolar

2004-2005, un număr de 320 de poliţişti au fost desemnaţi să lucreze pe lângă şcoli, cu

scopul aplicării programului de servicii de poliţie de proximitate şi de descurajare a

infracţionalităţii, atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii. În Franţa, experţi formaţi de

serviciile judiciare pentru a intra în contact cu populaţii de tineri sau de adulţi vizitează

şcoli sau alte servicii, la cerere. Cu toate acestea, în ciuda recomandărilor ca educaţia

privind drogurile să nu fie realizată de poliţişti în uniformă, întrucât, în unele cazuri,

aceasta se poate dovedi o abordare contraproductivă, activităţile desfăşurate de forţele de

poliţie în şcoli sunt încă des întâlnite în mai multe state membre.

Prevenirea selectivă

Odată cu recunoaşterea şi răspândirea abordării prin prevenire selectivă de către

majoritatea statelor membre, atenţia se concentrează tot mai mult pe grupurile vulnerabile.

De exemplu, Germania, Grecia, Luxemburg, Austria, Finlanda şi Regatul Unit au raport

programe care au în vizor tinerii infractori.

Mai multe ţări (de exemplu, Polonia şi Suedia) au început să pună accentul pe

grupurile vulnerabile. În Suedia, cea mai evidentă creştere a activităţilor în raport cu anii

precedenţi s-a înregistrat pentru programele destinate preşcolarilor în situaţii de risc şi

elevilor cu comportamente de proiecţie înspre exterior. Numărul municipalităţilor care pun

în aplicare aceste programe s-a dublat. În plus, Norvegia dezvoltă o strategie naţională de

intervenţie timpurie împotriva problemei drogurilor şi a consumului de alcool, în cadrul

căreia eforturile de prevenire se vor concentra pe grupurile de risc. Abordările care nu se

bazează pe abstinenţă sunt eficiente în reducerea nu doar a consumului, ci şi a ratei de

iniţiere a acestuia în grupurile în care consumul timpuriu de droguri este o realitate. Astfel,

68

Polonia are un program naţional de schimbare a comportamentului faţă de droguri al

copiilor vulnerabili sau al copiilor care sunt în faze incipiente de consum de droguri.

Obiectivul specific al programului polonez este sprijinirea familiilor în rezolvarea

problemei drogurilor. În această privinţă, este de ajutor faptul că prevenirea selectivă nu se

concentrează pe consumul de droguri şi nici nu-l stigmatizează, ci se focalizează mai

curând pe vulnerabilitate în sens mai larg.

Statele membre UE raportează tot mai mult focalizarea pe anumite grupuri etnice în

cadrul politicilor de prevenire selectivă, patru ţări (Belgia, Germania, Italia şi Luxemburg)

raportând noi proiecte în acest domeniu. În Italia, prioritatea multor proiecte este cum

protejarea copiilor, a mamelor şi a familiilor de imigranţi provenind din rândul

minorităţilor etnice. Luxemburg raportează că se acordă o atenţie specială tinerilor şi celei

mai mari comunităţi de imigranţi, cu accent pe specificitatea lingvistică şi socio-culturală.

Prevenirea selectivă în şcoli

Tinerii cu risc de abandon şcolar şi/sau cu probleme de comportament sunt cei pe

care se concentrează tot mai adesea programele de prevenire selectivă a consumului de

droguri, în Italia de exemplu, unde circa 15 % între intervenţiile pentru prevenire în şcoli

se adresează subgrupurilor de elevi vulnerabili (prevenire selectivă şi indicată).

Principalele subgrupuri vizate de prevenirea selectivă în şcoli sunt elevii cu probleme de

comportament social, cu probleme şcolare sau familiale, elevii emigranţi şi cei aparţinând

minorităţilor etnice. De fapt, performanţele şcolare şi frecventarea sau nu a şcolii sunt

factori indicativi destul de siguri ai problemelor legate de droguri, astfel încât

monitorizarea acestor factori permite intervenţii timpurii şi precise.

Abandonul şcolar se află în centrul atenţiei programelor de prevenire din mai multe

state membre. Proiectul HUP din Storstrom County, Danemarca, vizează creşterea ratei

medii de încheiere a studiilor de la 75 % la o ţintă naţională de 95 % prin focalizarea pe

elevii vulnerabili. Proiecte similare s-au raportat şi în Irlanda, Portugalia (47 de proiecte),

România (un proiect) şi Norvegia (broşuri pentru profesori). Reducerea abandonului şcolar

timpuriu este scopul oficial al strategiei naţionale irlandeze, cu o reducere dorită de 10 %

faţă de rata abandonului din 2005-2006 în zonele LDTF (grupuri de acţiune antidrog

locale). Elevii cei mai expuşi riscului constituie obiectivul programelor de prevenire

selectivă în Malta, în vreme ce, în Franţa şi Slovacia, serviciile de consiliere sunt furnizate

în şcoli pe baza (auto- recomandărilor).

69

Prevenirea prin familie

Într-o societate în care numărul copiilor care încep să utilizeze droguri este din ce

în ce mai mare, ameliorarea şi intensificarea mijloacelor de prevenire prin familie capătă o

importanţă crescândă. În cazul preadolescenţilor, familia are o influenţă mai mare decât

anturajul. Familia joacă un rol mai important de prevenire prin stabilirea unor norme şi

prin sprijinirea copiilor decât difuzarea de informaţii despre substanţe.

În UE, prevenirea prin familie devine mai orientată şi mai ferm axată pe nevoi.

Câteva state membre (Germania, Spania, Irlanda, Italia şi Regatul Unit) şi-au dat seama că

instituţiilor le poate fi dificil să contacteze familiile cu probleme. Ca urmare, în Regatul

Unit, campania FRANK a dezvoltat un pachet de acţiune pentru echipele de combatere a

drogurilor şi alcoolului şi pentru practicienii de prevenire despre cum să contacteze

familiile, iar în câteva alte state membre se pun în aplicare programe selective de

prevenire, orientate pe familiile aflate în pericol. Aceste programe utilizează mai multe

tehnici de atragere a familiilor aflate în pericol (de exemplu prin asigurarea de alimente,

prin stimulente financiare, îngrijirea copiilor), bazate în cea mai mare parte pe Programul

Kumpfer de consolidare a familiilor (Kumpfer et al., 1996). Programul de consolidare a

familiilor (SFP) se aplică în Spania (Palma de Mallorca şi Barcelona), Ţările de Jos (două

oraşe, studiu de evaluare) şi Suedia (două oraşe). În Irlanda şi Italia se desfăşoară cursuri

de pregătire, iar în Italia se estimează că se va extinde la mai multe oraşe. Norvegia

evaluează programul similar MST, printr-un test prin sondaj controlat. Aceste programe

selective orientate pe familii au caracteristici similare în toate statele membre în care au

fost aplicate. În Polonia şi în unele provincii din Austria se desfăşoară programe pentru

copiii neglijaţi şi tinerii din familii disfuncţionale. Aceste programe sunt aplicate în medii

locale, bazate pe comunităţi, precum locurile publice socio-terapeutice, instituţiile de

educaţie, cluburile de tineret şi centrele de prevenire. Unele ţări îşi îndreaptă din ce în ce

mai mult atenţia asupra copiilor alcoolicilor (Belgia, Germania, Austria). Celelalte ţări au

încă în atenţie numai copiii consumatorilor de droguri.

Prevenirea la nivel de comunitate

Cele mai selective programe de prevenire funcţionează la nivel de comunitate, într-

o oarecare măsură deoarece diversele servicii sociale implicate sunt de obicei coordonate la

acest nivel. Totuşi, în ţările în care comunităţile au puterea şi voinţa de a aplica norme

locale, comunitatea reprezintă o unitate naturală pentru strategiile de proximitate.

Prevenirea selectivă orientată pe comunitate este obişnuită în ţările nordice şi în Belgia,

Ţările de Jos, Polonia şi Regatul Unit şi este din ce în ce mai utilizată în ţări care au

70

abordat-o mai puţin în trecut (Franţa, Italia, Ungaria, Portugalia). Prin stabilirea de norme

comunitare privind disponibilitatea şi metodele de consum de droguri legale şi prin

optimizarea serviciilor locale, strategiile de prevenire locală de proximitate reprezintă un

bun punct de pornire pentru programele de combatere eficientă a drogurilor.

71

COMPORTAMENTUL SEXUAL

Comportamentul sexual în adolescenţă

Un studiu al comportamentului sexual la liceeni din diferite zone geografice,

efectuat în 2007 utilizând ca instrument chestionarul YRBSS, a relevat faptul că în SUA

48% liceeni au avut o dată pe parcursul vieţii, relaţii sexuale iar dintre aceştia 15% au avut

4 sau mai mulţi parteneri. În 2007, 39% liceeni, sexual activi nu au folosit prezervativul la

ultimul raport sexual.

În fiecare an se înregistrează 19 milioane de cazuri noi de infecţii cu transmitere

sexuală la tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 ani.

În anul 2002, 12% dintre sarcini sau 757000 sarcini, au fost înregistrate la

adolescentele de 15-19 ani.

În 2007 23% liceeni au consumat alcool la ultimul raport sexual.

Abstinenţa este singură în măsură sigură 100% pentru prevenirea BTS şi sarcinile

nedorite.

Utilizarea corectă a prezervativului poate reduce riscul BTS, incluzând şi infecţia

HIV. Educaţia vizând prevenţia HIV/BTS trebuie să se desfăşoare cu participarea activă a

părinţilor, să se adreseze nevoilor tinerilor care nu s-au angajat în relaţii sexuale, cât şi

celor sexual activi, asigurând pentru toţi o educaţie care să-i ajute efectiv să se protejeze pe

ei înşişi sau pe alţii de BTS.

Kristin A. Moore de la Universitatea din Michigan şi colaboratorii de la alte

Universităţi din SUA au studiat comportamentul sexual la adolescenţi, sarcina şi atitudinea

de părinte. Sugarii şi copii mici sunt total dependenţi de părinţi şi /sau alte persoane care să

îi îngrijească. Părinţii trebuie să asigure nevoile copiilor şi susţină dezvoltarea potenţialului

acestora la maximum, pentru aceasta fiind nevoie de resurse sociale şi economice.

Procentul femeilor de 20 de ani necăsătorite care au născut în anul 1960 a fost de 15%, iar

în 1970 de 30%, apoi de 48% în 1980 şi 71% în 1992. În anul 1990, dintre toate sarcinile

survenite la fetele mai tinere de 20 ani 84% au fost nedorite. La fetele de cincisprezece ani

prima experienţă sexuală a fost în majoritatea cazurilor non-voluntară. Coerciţia nu este

singura problemă, ci se presupune că aceasta a fost asociată cu o minimă protecţie

împotriva sarcinilor nedorite şi a infecţiilor transmise sexual. Raporturile sexuale timpurii

sunt supuse riscurilor multiple, contracepţie minimă, parteneri multipli.

La alt pol se situează nivelul înalt de educaţie al părinţilor, familiile suportive, cu

bune relaţii între membrii, părinţi implicaţi care supervizează activităţile copiilor, prietenii

72

abstinenţi, frecventarea unei şcoli bune, frecventarea bisericii, care vor întârzia iniţierea

activităţii sexuale.

În SUA la scară naţională, 62% liceeni sexual activi au avut primele relaţii sexuale

înaintea vârstei de 13 ani (8,8% băieţi şi 3,7% fete).750000 de sarcini se înregistrează pe

an la fete cu vârsta sub 20 ani, opt din zece sarcini sunt nedorite şi 81% sunt înregistrate la

fete necăsătorite.

Elemente de frecvenţă şi distribuţie

Monitorizarea comportamentului sexual a avut în vedere următoarele aspecte:

frecvenţa elevilor sexual activi, vârsta iniţierii activităţii sexuale, utilizarea metodelor

contraceptive (diversitatea metodelor şi frecvenţa utilizării acestora), numărul de parteneri.

Aceşti itemi, subinclud predictorii riscului înalt, de tipul vârstei timpurii de iniţiere a

activităţii sexuale, partenerii multipli sau raporturile sexuale neprotejate.

Sub aspectul frecvenţei, monitorizarea a relevat că la nivel naţional 39,46 % liceeni

au avut relaţii sexuale. Situaţia pe zone geografice (Fig. 41) se prezintă astfel: Moldova

38,48%, Banat 34,75%, Muntenia 41,82% şi Transilvania 37,36%.

Fig. 41 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu zona geografică de rezidenţă

34.75% 38.48% 41.82% 37.36% 39.46%

0%

20%

40%

60%

80%

100%


În ceea ce priveşte distribuţia pe vârste (Fig.42 ), s-a observat că frecvenţele cele

mai ridicate ale elevilor sexual activi au fost înregistrate la elevii din clasele a XI-a,

49,37% şi a XII-a 58,42%. Cu toate acestea, frecvenţele de 17,55% şi 32,99% observate la

elevii din clasa a IX-a, respectiv a X-a nu sunt de neglijat.

73

17.55%32.99%

49.37% 58.42%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

IX X IX XII

Fig. 42 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu nivelul de şcolarizare

Conform datelor YRBSS din 2001 în SUA, au avut relaţii sexuale 34,4% elevi din

clasa a IX-a şi 60,5% elevi din clasa a XII-a

În Mexic 23% adolescenţi cu vârste cuprinse între 15-19 ani sunt sexual activi.

Utilizarea metodelor contraceptive, sarcinile nedorite şi riscul BTS

Dintre liceenii cu activitate sexuală constantă, au folosit metode contraceptive la

ultimul raport sexual 32,25% la nivel naţional (Fig.43). Pe zone geografice nu s-au

observat diferenţe marcante.

Fig.43 Frecvenţa elevilor care au utilizat metode contraceptive la ultimul raport sexual, în raport cu zona geografică de rezidenţă

29.79% 32.87% 35.71% 30.11% 32.25%

0%

20%

40%

60%

80%

100%


Metoda contraceptivă utilizată cel mai frecvent a fost prezervativul. Dintre cei

49,75% liceeni (Fig.45) care au folosit metode contraceptive 26,64% au folosit

prezervativul (Fig.44). Distribuţia pe zone geografice a fost următoarea: Banat 23,05%,

Moldova 25,85%, Muntenia 28,85% şi Transilvania 24,27%.

74

Fig.44 Frecvenţa elevilor care au utilizat prezervativul la ultimul raport sexual, în raport cu zona geografică de rezidenţă

23.05% 25.85% 28.85% 24.27% 26.64%

0%

20%

40%

60%

80%

100%


Sub aspectul vârstelor (Fig.45), utilizarea metodelor contraceptive a fost mai

frecventă la elevii din clasele a XI-a şi a XII-a, 41,13% respectiv 49,75%, pe plan

naţional. Observaţia este valabilă şi la nivelul zonelor geografice. Nu s-au înregistrat

diferenţe flagrante între băieţi şi fete la itemii monitorizaţi.

14.06%28.42%

41.13% 49.75%

0%

50%

100%

IX X IX XII

Fig.45 Frecvenţa elevilor care au utilizat metode contraceptive, în raport cu nivelul de şcolarizare

În raport cu nivelul şcolarizării, cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la

adolescentele din clasa a XII-a, respectiv 4,18% dintre liceenele sexual active (Fig.46).

0.93% 2.64% 3.62% 4.18%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

IX X IX XII

Fig.46 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul de şcolarizare

75

Aspecte ale comportamentului sexual cu risc în 3 ţări europene ( Franţa, Germania şi

Olanda) şi SUA

Acest studiu început încă din 1998 de fundaţia “ Advocates for Youth”, urmăreşte

mai multe aspecte ale sănătăţii sexuale ale adolescenţilor în 3 ţări din Europa (Franţa,

Germania, Olanda) şi în Statele Unite ale Americii.

Datele actuale sunt din anii 2004 şi 2006 şi au urmărit:

Sarcinile nedorite, naşterile şi avorturile la fetele de 15- 19 ani

Bolile cu transmitere sexuala (HIV, sifilis, gonoree, chlamidioza) la toţi

adolescenţii de 15-19 ani

Folosirea contraceptivelor la adolescenţii de 15-19 ani

Rata sarcinilor nedorite în SUA (7,22 la o sută de adolescente de 15 – 19 ani) în

anul 2004 este de aproape 3 ori mai mare decât în Franţa (2.26%) şi de 4 ori mai mare

decât în Germania (1,63%). Olanda înregistrează cea mai scăzută rată a sarcinilor nedorite,

şi anume de 1,28%.

Naşterile la adolescentele din SUA în 2004 înregistrează un procent de 4,11%, faţă

de doar 1 % în Germania, 0,9 % în Franţa şi 0,46% în Olanda.

Rata avorturilor în acelaşi an relevă următoarele date : 1,5 % în SUA, 1,42 % în Franţa,

0,78% şi 0,70% în Olanda, respectiv Germania.

Rata nasterilor la adolescentele de 15-19 ani

4.11

1

0.9

0.46

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5

SUA

Franta

Germania

Olanda

%

76

Rata sarcinilor nedorite la adolescentele de 15-19 ani

7.22

2.26

1.63

1.26

0 1 2 3 4 5 6 7 8

SUA

Franta

Germania

Olanda

%

Rata avorturilor la adolescentele de 15-19 ani

1.5

1.42

0.78

0.7

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6

SUA

Franta

Germania

Olanda

%

Dintre bolile cu transmitere sexuală, s-au studiat: HIV, sifilis, gonoreea şi

chlamidioza. Rata subiecţilor (adolescenţi şi adulţi) diagnosticaţi cu HIV/ SIDA a fost de

0,6% în SUA, 0,4% în Franţa, 0,2 % în Olanda şi 0,1% în Germania.

Rata sifilisului la 100.000 de adolescenţi cu vârsta între 15 si 19 ani a fost de 1,7 în

SUA şi 1,0 în Olanda, în anul 2006.

Gonoreea, considerată a doua boala cu transmitere sexuală ca frecvenţă raportată,

în SUA înregistrează 421 cazuri la 100.000 adolescenţi de 15 - 19 ani şi numai 14 cazuri la

100.000 adolescenţi în Olanda.

Rata chlamidiozei la 100.000 de adolescente cu vârsta între 15 şi 19 ani a fost în

anul 2006 de 2761 cazuri în SUA şi 182 cazuri în Olanda.

Investigarea metodelor contraceptive, la adolescenţii sexual activi cu vârsta între

15-19 ani, în anul 2006, relevă un procent de 75% băieţi din SUA care recunosc folosirea

prezervativului la ultimul raport sexual. În Europa procentele sunt mai ridicate şi anume: în

Germania 83%, în Olanda 85%, iar în Franţa 88%.

77

Adolescentele sexual active, din aceeaşi grupă de vârstă, raportează folosirea

prezervativului la ultimul raport sexual în procent de 62% în SUA, 73% în Germania, 74%

în Olanda şi 80% în Franţa.

Folosirea pastilelor contraceptive de către fetele de 15-19 ani, care şi-au început

viaţa sexuală este de 11% în Statele Unite, 26% în Germania, 55 % în Olanda şi 61% în

Franţa.

În paralel s-au inventariat factorii care au determinat înregistrarea ratelor mici din

cele 3 ţări europene. Concluzia unanimă a fost aceea că accesul la informaţii de specialitate

privind comportamentul sexual sănătos, precum şi atitudinea pozitivă a societăţii şi familiei

în raport cu acest comportament, acceptarea acestuia, respectarea opţiunilor adolescenţilor

sexual activi şi cultivarea responsabilizării acestora sunt factorii primordiali.

CDC a conlucrat cu agenţiile locale, statale şi naţionale pentru reducerea proporţiei

elevilor din clasele IX-XII care încep viaţa sexuală, descreşterea proporţiei elevilor din

clasele IX-XII sexual activi, creşterea proporţiei elevilor din clasele IX-XII sexual activi

care folosesc prezervativul.

Se recomandă ca obiectivele programelor naţionale de sănătate să ţintească

reducerea proporţiei adolescenţilor care-şi încep activitatea sexuală sub vârsta de 15 ani şi

creşterea la cel puţin 90% a proporţiei adolescenţilor sexual activi, care folosesc metode

contraceptive.

Modificările în comportament necesită intervenţia şi eforturile integrate ale

părinţilor, respectiv ale familiei, şcolii, organizaţiilor religioase, departamentelor de

sănătate şi mass-media. Programele educative trebuie să informeze adolescenţii în legătură

cu atitudinile şi cunoştinţele pe care trebuie să le aibă pentru a avea raporturi sexuale. În

cazul adolescenţilor care sunt refractari la sfaturile privind abstinenţa, programele

educative pot ajuta la creşterea folosirii metodelor contraceptive.

Relaţiile sexuale şi numărul partenerilor

Procentul adolescenţilor sexual activi care au întreţinut raporturi sexuale cu 1-2

parteneri a crescut gradual cu nivelul de şcolarizare la ambele sexe, de la 7,05% la fetele

de clasa a IX-a la 42,43% la cele de clasa a XII-a şi de la 22,18% la băieţii de clasa a IX-a

la 44,51% la cei de clasa a XII-a. (Tabelul nr. 20). Observaţia este valabilă pentru toate

cele patru zone geografice.

78

Tabelul nr. 20 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale cu 1-2 parteneri (%)



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 4 10,81 6,36 7,25 7,05 a IX-a

Băieţi 25 24,32 27,22 7,46 22,18

Fete 20,83 8,24 9,42 27,13 15,45 a X-a

Băieţi 26,09 25 39,61 23,29 31,85

Fete 29,03 30,30 40 32,38 35,40 a XI-a

Băieţi 37,50 41,51 46,75 44,59 44,51

Fete 38,78 46,32 35,68 52,67 42,43 a XII-a

Băieţi 58,62 64 54,43 60 57,09

La nivel naţional, frecvenţa adolescenţilor de sex masculin care au întreţinut relaţii

sexuale cu 3-6 partenere în ultimele 3 luni este mai ridicată decât frecvenţa înregistrată la

fete şi totodată creşte de la o treaptă de şcolarizare la alta, după cum urmează: de la 4,44%

la băieţii din clasa a IX-a, la 11,70% la cei din clasa a XII-a şi de la 0,41% la fetele din

clasa a IX-a la 1,2% la cele din clasa a XII-a (Tabelul nr. 21). Pe zone geografice sensul

evoluţiei în raport de sexul şi nivelul de şcolarizare este asemănător celui înregistrat pe

plan naţional.

Tabelul nr. 21

Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale cu mai mult de 3 parteneri (%)



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 0 0 0 1,45 0,41 a IX-a

Băieţi 0 2,70 5,33 4,48 4,44

Fete 2,08 0 0,52 0 0,44 a X-a

Băieţi 17,39 14,06 9,74 1,37 9,24

Fete 0 1,05 2,20 0 1,20 a XI-a

Băieţi 18,75 9,43 12,43 4,05 10,67

Fete 0 1,05 2,20 0 1,20 a XII-a

Băieţi 17,24 4 10,76 14,29 11,70

79

Comportamentul sexual cu risc, respectiv contactele sexuale neprotejate şi partenerii

multiplii au consecinţe grave sociale sau medicale de tipul sarcinilor nedorite ce cresc frecvenţa

abandonului şi a bolilor cu transmitere sexuală.

În România frecvenţa liceenilor sexual activi care au fost diagnosticaţi cu diverse boli cu

transmitere sexuală a fost de 3,72%, raportul pe sexe băieţi /fete a fost subunitar (Tabelul nr. 22).

Tabelul nr. 22

Distribuţia elevilor diagnosticaţi cu BTS* în raport cu zona geografică (%)


FETE 3,93 2,19 2,67 4,97 3,34

BĂIEŢI 3,85 3,91 4,31 4,58 4,27

TOTAL 3,90 2,81 3,39 4,83 3,72

*BTS - boli cu transmitere sexual

Tendinţe privind frecvenţa liceenilor sexual activi

Tendinţa frecvenţei liceenilor sexual activ (Fig. 47) a fost ascendentă în intervalul

1999-2009, iar predicţia pentru 2012 este de 58,43%, mai mult decât dublă comparativ cu

anul 1999.

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 201221 23.9 27.4 28.5 36.2 37.9 41.4 44.9 41.9 56.6 39.46 52.90 55.67 58.43

Fig. 47 Tendinţe şi predicţii ale frecvenţei liceenilor sexual activi

R2 = 0.879

0

10

20

30

40

50

60

70

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Concluzii

80

1. Mai mult de o treime (39,46%) dintre liceenii din România au avut relaţii sexuale.

2. Frecvenţa liceenilor sexual activi creşte de la un nivel de şcolarizare la altul,

triplându-se de la clasa a IX-a la clasa a XII-a.

3. Dintre liceenii sexual activi 32,25% au folosit metode contraceptive. Regiunea

geografică în care s-a înregistrat cea mai redusă frecvenţă a liceenilor care au

raportat utilizarea de metode contraceptive a fost Banatul.

4. Dintre liceenii care au utilizat metode contraceptive, mai mult de o pătrime au

folosit prezervativul ca metodă contraceptivă.

5. Au utilizat metode contraceptive în mod special elevii din clasele terminale de

liceu, numărul celor care au utilizat aceste metode s-a triplat de la clasa a IX-a la

clasa a XII-a.

6. Cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la fetele din clasele a XII-a.

7. O treime dintre liceenii sexual activi au întreţinut raporturi sexuale cu 1-2 parteneri.

8. Există un număr destul de ridicat de liceeni, în special băieţi, care au întreţinut

relaţii sexuale cu mai mult de 3 parteneri. Frecvenţa acestora s-a triplat de la clasa a

IX-a la clasa a XII-a.

9. Tendinţa frecvenţei liceenilor sexual activi în perioada 1999-2009 este ascendentă,

iar frecvenţa prognozată pentru 2012 este mai mult decât dublă faţă de cea

înregistrată în anul 1999.

10. Numărul mare de parteneri, neutilizarea metodelor contraceptive caracterizează un

comportament sexual cu risc.

11. Riscul poate fi autoasumat sau poate fi rezultatul unei educaţii pentru sănătate

deficitare.

12. Indiferent de contextul justificativ al comportamentului sexual cu risc, consecinţele

negative sunt identice şi se grupează în două mari categorii: medicale, de tipul

bolilor cu transmitere sexuală şi de natură socială, şi anume sarcini nedorite care

cresc riscul abandonului şi prin aceasta povara economică secundară

instituţionalizării nou-născuţilor abandonaţi, sau eşec de integrare socială, sarcina

nedorită punând punct de cele mai multe ori şcolarizării.

13. Se impune intensificarea promovării abstinenţei ca singura cale contraceptivă

sigură, iar în cazul în care eforturile întreprinse în această direcţie eşuează se

recomandă utilizarea preponderentă a prezervativului ca metoda cea mai eficientă

de protecţie, atât împotriva sarcinilor nedorite cât şi a BTS.

81

COMPORTAMENTUL AGRESIV

Agresivitatea este înnăscută, poziţie susţinută de autori precum Sigmund Freud şi

Konard Lorenz. În viziunea lui Freud oamenii se nasc cu instinctul de a agresa şi de a fi

violenţi.

Agresivitatea e un răspuns la frustrare. Cei care susţin această afirmaţie pleacă de la

convingerea că agresivitatea este determinată de condiţiile externe. Cea mai populară şi cea

mai cunoscută este teoria frustrare - agresiune formulată de J.Dollard, teorie care a fost

supusă ulterior unor revizii.

Se consideră că agresivitatea este un comportament social învăţat, poziţie legată, în

special, de numele lui A. Bandura, care formulează teoria învăţării sociale a agresivităţii.

Conform acestei teorii, comportamentul agresiv se învaţă prin mai multe modalităţi: direct

prin recompensarea sau pedespirea unor comportamente; prin observarea unor modele de

conduită ale altora, mai ales ale adulţilor.

Violenţa fizică şi cea verbală sunt două dintre cele mai des întâlnite tipuri de

violenţă în şcolile din Europa. In Suedia, 22% dintre elevi de sex masculin cu vârsta

cuprinsă între 13 – 17 ani au fost implicaţi în trei sau mai multe violenţe fizice în anul

2000. În Nurenberg, Germania, 53% dintre băieţi au admis că au fost implicaţi în violenţe

fizice în şcoală în anul 2000.

Datele existente demonstrează că violenţele şcolare au o tendinţă constantă de

creştere, atingând rata cea mai înaltă la nivelul învăţământului gimnazial şi liceal; din

punct de vedere al distribuţiei pe sexe, violenţele sunt cele mai des întâlnite la băieţi,

atingând frecvenţa maximă în jurul vârstei de 15 ani.

Violenţa şcolară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile,

acolo unde sărăcia este la ea acasă. De aceea, când se vorbeşte despre violenţa în scoală, se

consideră drept surse favorizante atât factori exteriori şcolii – factorul familial, factorul

social, factorul individual, cât şi unii factor din interiorul şcolii – şcoala ca sursă de

violenţă.

Cercetări mai noi privind rolul familiei în etiologia devianţei au identificat o

diversitate de factori cauzali cum ar fi socializarea, climatul afectiv, coeziunea familială,

statusul economic şi cultural etc.

Ancheta socială efectuată de A.Bandura şi H.R.Walters confirmă faptul că

adolescenţii agresivi provin, de regulă, din familii în care părinţii sunt ei înşişi agresivi, iar

metodele disciplinare sunt neadecvate, fiind deseori brutale.

82

Climatul socio-afectiv şi moral al familiei este mult mai perturbat atunci când în

familie sunt certuri şi violenţe.

Factorii individuali sunt grupaţi în două categorii: factori constituţionali,

dependenţi de zestrea ereditară şi de structura neuro-psihică (debilitate mintală,

hiperemotivitate, autism, tendinţe agresive) şi de unele particularităţi ale personalităţii

(diferite tulburări de caracter sau atitudini negative formate sub influenţa unor factori

defavorabili de mediu) cazuri de alcoolism, imoralitate şi antecedente penale.

Factorul social. Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să

inducă, să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea

mecanismelor de control social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media,

disfuncţionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu educaţia tinerilor, lipsa de cooperare a

instituţiilor implicate în educaţie. Pentru ţările fost comuniste, creşterea violenţei în

general, nu numai a violenţei şcolare, este pusă pe seama unui complex de factori precum:

liberalizarea mass-media, lipsa exerciţiului democratic, creşterea libertăţii generale de

mişcare, slăbirea autorităţii statului şi a instituţiilor angajate în respectarea legii, accesul la

mijloace de agresiune.

Tot mai mulţi psihologi şi sociologi sublinează faptul că mijloacele de comunicare

în masă, prin conţinutul neadecvat pe care îl promovează uneori, pot propaga în rândul

tinerilor, atitudini disociale şi antisociale.

Într-un studiu efectuat de patru universităţi din S.U.A în 1999, cercetătorii au ajuns

la concluzia că minorii şi tinerii expuşi masiv la programe violente sunt cei mai înclinaţi la

comportamente violente, la teamă şi insecuritate sau la desensibilizare.

Asociaţia Psihologilor Americani susţine că cea mai expusă perioada de vârstă în

ceea ce priveşte violenţa prezentată la televizor este preadolescenţa şi adolescenţa.

Prin difuzarea scenelor de violenţă, mass-media este considerată alături de

consumul de alcool şi droguri, un factor de risc în manifestarea violenţei.

Conform rapoartelor CDC – SUA, 20% dintre liceeni au fost victimele unor

agresiuni sau abuzaţi sexual. În ultimii 10 ani 30-60% băieţi şi fete au fost subiectul unor

acţiuni de violenţă. Implicarea în acte de violenţă a fost în proporţii egale pentru cele două

sexe. În anul precedent investigării, respectiv 2005, 7,9% elevi au fost atacaţi cu arme de

foc în perimetrul şcolii.

Prevalenţa agresivităţii la adolescenţi

Comportamentul agresiv se înregistrează cu preponderenţă în fazele de debut ale

adolescenţei şi are un determinism hormonal unanim recunoscut. Exacerbarea acestuia

83

peste limitele fiziologice acceptate sau perpetuarea în timp chiar şi după depăşirea vârstei

critice, fac obiectul analizei prezente.

Într-un interval de 12 luni înaintea examinărilor, media naţională a agresivităţii

liceenilor a fost de 24,24% (Fig. 49).

Fig.49 Frecvenţa elevilor care s-au bătut în ultimele 12 luni, în raport cu zona geografică de rezidenţă

22.70% 26.05% 21.32%28.34% 24.24%

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%


Studiul face referire la agresivitatea fizică, mai precis la elevii care s-au bătut în

intervalul de timp luat ca etalon. zonele geografice unde fenomenul a depăşit valorile

naţionale au fost Moldova şi Transilvania. La scară naţională, frecvenţa elevilor care s-au

bătut la şcoală a fost de 10,65% (Fig.50).

Fig.50 Frecvenţa elevilor care s-au bătut în ultimele 12 luni la şcoală, în raport cu zona geografică de rezidenţă

12.41% 10.02% 10.45% 10.80% 10.65%

0%

20%

40%

60%

80%

100%


Portul de arme

Alături de agresivitatea fizică portul de arme necesită o atenţie privilegiată. Portul

de arme (nu de foc) în general, şi în special portul de arme albe la şcoală, se explică fie

prin tendinţele agresive ale unor elevi (posibili agresori), fie datorită sentimentului de

84

insecuritate trăit de unii elevi. Insecuritatea poate avea la bază o agresiune suferită anterior

sau experienţe în acest sens ale colegilor. Frecvenţa elevilor care au purtat arme (de

apărare sau atac) în intervalul standard de 30 zile înaintea aplicării chestionarului a fost de

4,31% (Fig.51) şi a fost depăşită în Moldova (5,21%).

Fig.51 Frecvenţa elevilor care au purtat arme în intervalul standard, în raport cu zona geografică de rezidenţă

3.19% 5.21% 4.28% 4.19% 4.31%0%

20%

40%

60%

80%

100%


Frecvenţa elevilor (Fig. 52) care au purtat arme albe la şcoală în intervalul etalon de

timp a fost de 2,04% la nivel naţional, pe zone geografice situaţia a fost aproximativ

identică, cu excepţia Moldovei unde s-au înregistrat valori inferioare celei naţionale.

Fig.52 Frecvenţa e levilor care au purtat arm e în ultim ele 30 de zile la şcoală, în raport cu zona geografică de rezidenţă

1.05% 2.20% 2.17% 2.03% 2.04%0%

10%

20%

30%

40%

50%


Planurile de prevenire a deceselor şi a accidentelor la tineri, trebuie să aibă în

vedere, în primul rând, reducerea riscului de a fi victimizaţi, deoarece riscul de a fi atacaţi

este o motivaţie importantă pentru portul de arme, în vederea autoprotecţiei. Sistemele

şcolare au folosit strategii variate pentru confiscarea armelor şi interzicerea portului de

arme pe teritoriul şcolii.

Deoarece portul de arme se produce şi în afara şcolii, aceste strategii trebuie cuplate

cu programe care să înveţe elevii să soluţioneze nonviolent conflictele şi să descurajeze

85

portul de arme. Complementar, sunt necesare strategii educaţionale şi legale la nivel

comunitar.

Comportamentul agresiv în raport cu sexul

Analiza comportamentului agresiv la liceeni în raport cu sexul şi nivelul şcolarizării

(Tabelul nr. 23) a relevat faptul că frecvenţa acestui comportament scade progresiv cu

nivelul şcolarizării de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, la nivel naţional, la ambele sexe.

Astfel, această frecvenţă a fost de 18,46% la fetele şi 42,664% la băieţii din clasa a IX-a,

faţă de 11,55% la fetele şi 26,24% la băieţii de clasa a XII-a.

Tabelul nr. 23

Frecvenţa elevilor care s-au bătut în ultimele 12 luni (%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

SEX BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA

ROMÂNIA

Fete 22 21.62 11.36 26.81 18.46

a IX-a Băieţi 60 24.32 44.38 43.28 42.66

Fete 14.58 16.47 14.66 20.93 16.78

a X-a Băieţi 30.43 60.94 41.56 45.21 45.54

Fete 9.68 19.7 9.19 13.33 12.14

a XI-a Băieţi 31.25 43.40 34.91 36.49 36.28

Fete 10.2 10.53 8.37 18.32 11.55

a XII-a Băieţi 31.03 24.0 17.09 45.71 26.24

Datele prezentate, privind comportamentul agresiv la liceenii din România

sugerează că nu numai determinismul fiziologic hormonal este responsabil de tendinţele

agresive ale elevilor. Fenomenul nu se limitează la agresivitatea fizică, ci îmbracă aspectul

agresivităţii verbale, al agresivităţii ca mod de viaţă, cu tendinţe delincvenţionale, ce

creează atmosfera tensionată, de teroare din unele unităţi şcolare.

Tendinţe şi predicţii ale comportamentului agresiv

Dintre ariile de risc comportamental abordate, tendinţa agresivităţii a avut cea mai

ascendentă evoluţie în perioada 1999-2008 (Fig. 53), iar predicţia pentru anul 2009 este de

11,53% pentru frecvenţa elevilor care comit acte de agresivitate fizică în intervalul

standard de 30 de zile înaintea aplicării chestionarului, ceea ce înseamnă o creştere de

aproape 6 ori, faţă de 1999.

86

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 201221 23.9 27.4 28.5 36.2 37.9 41.4 44.9 41.9 56.6 39.46 52.90 55.67 58.43

Fig. 47 Tendinţe şi predicţii ale frecvenţei liceenilor sexual activi

R2 = 0.879

0

10

20

30

40

50

60

70

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Specialiştii în domeniu au propus evaluarea cadrului ecologic de desfăşurare a

actelor de violenţă în vederea diminuării efectelor asupra dezvoltării copilului. Din acest

punct de vedere se vorbeşte despre:

• violenţa intrafamilială (copil maltratat şi violenţa domestică), care se produce în

mediul din imediata apropiere a copilului;

• violenţa comunitară (incluzând şi domeniul şcolii), care se produce la nivelul

interferenţei copilului şi familiei cu mediul comunitar de apartenenţă;

• violenţa de la nivelul societăţii şi din mass-media, care se derulează într-un context

social lărgit.

Concluzii

1. Agresivitatea fizică a fost înregistrată la o pătrime (24,24%) dintre liceenii din

România.

2. Mai mult de 1 din 10 elevi s-au bătut în incinta şcolii.

3. Unul din 100 de elevi poartă arme* (*nu de foc) de apărare sau atac.

4. 2 elevi din 100 au purtat arme * de apărare sau atac la şcoală.

5. Portul de arme * poate constitui un factor predispozant al altercaţiilor agresive.

6. Frecvenţa agresivităţii fizice scade spre clasele terminale la ambele sexe.

87

7. Agresivitatea fizică a fost înregistrată în mod predominant la băieţi, iar raportul

fete/ băieţi a fost de 1 /2.

8. Scăderea actelor de violenţă spre clasele terminale sugerează pe de o parte

maturizarea elevilor, fapt ce conduce spre autocenzurarea actelor comportamentale,

iar pe de altă parte sugerează implicarea educaţiei în consolidarea

comportamentului social.

9. Se impune promovarea modelelor comportamentale în contextul procesului

educativ, în vederea învăţării „traiului în comun”.

10. Având în vedere că expunerea la violenţă este unanim recunoscută ca fiind cauza

principală a adoptării comportamentului agresiv, se impune evaluarea climatului

familial al adolescenţilor agresivi, ca prim pas în profilaxia şi combaterea violenţei

juvenile.

11. Tendinţa agresivităţii adolescenţilor în perioada 1999-2009 este marcat ascendentă.

Pentru anul 2012 se prognozează o frecvenţă de aproape 3 ori mai ridicată

comparativ cu cea înregistrată în anul 1999.

12. Exacerbarea agresivităţii adolescenţilor se încadrează într-o tendinţă mondială de

exacerbare a violenţei.

13. Creşterea frecvenţei agresivităţii fizice şi intensificarea gravităţii actelor de violenţă

impun o analiză complexă a factorilor determinanţi.

14. Determinismul plurifactorial al agresivităţii impune intervenţia unor echipe

multidisciplinare.

88

COMPORTAMENTUL SUICIDAR

Suicidul la adolescenţi

Suicidul la copii şi adolescenţi este o problemă gravă cu care se confruntă

societatea. Această problemă este mai puţin abordată de adulţi şi şcoală pentru că se

consideră că moartea nu este un subiect pentru copii, aceştia neavând motive să îşi

dorească moartea. În contradicţie cu aceste convingeri şi atitudini stereotipe, numărul

copiilor şi adolescenţilor care comit acte suicidare este din ce în ce mai mare. De exemplu,

în SUA suicidul reprezintă a treia cauză de mortalitate la grupul de vârstă 15-24 ani şi a

zecea cauză de mortalitate la grupul de vârstă 0-14 ani. Alte date arată că în SUA sunt 18

sinucideri reuşite pe zi la adolescenţi şi 57 tentative de suicid pe oră. Rata sinuciderilor sub

10 ani este în creştere şi devine o problemă majoră a programelor de prevenţie.

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi abordare adecvată a situaţiilor de criză

previne adoptarea unor metode grave de “rezolvare” a acestor situaţii. Este important ca

familia şi şcoala să conştientizeze aceste aspecte şi să participe la programele de prevenţie

organizate de psihologii şcolari şi de asociaţiile non-guvernamentale. Informarea elevilor

privind aceste tipuri de servicii pe care le oferă comunitatea este foarte importantă în

prevenţie. Consilierul şcolar are un rol important în identificarea situaţiilor de risc pentru

suicid.

Factorii cu potenţial suicidar crescut sunt:

• factori familiali: relaţiile conflictuale în familie, familii dezbinate şi dezorganizate,

abuzuri în familie (abuz emoţional, fizic, neglijare, abuz sexual), divorţul, moartea

unei persoane apropiate. Unele studii arată că modelul parental poate fi una dintre

cauzele suicidului prin învăţarea de către copil a acestei modalităţi de rezolvare a

problemelor - suicidul. Alte studii însă, susţin faptul că este vorba de învăţarea unui

model general, defectuos de rezolvare a situaţiilor de criză.

• performanţele şcolare: notele au devenit unul din principalele motive pentru care

copiii şi adolescenţii recurg la suicid. Presiunea familiei şi a şcolii prin standarde

iraţionale impuse îl determină pe copil să rezolve “eşecul” prin suicid - “Sunt un

ratat şi un prost şi mi-am dezamăgit părinţii şi profesorii aşa că nu mai are nici un

sens să trăiesc.”

• stresorii sociali: lipsa abilităţilor de comunicare, de exprimare emoţională, de

relaţionare sunt factori importanţi în creşterea riscului suicidar. Studiile relevă

faptul că un procent important de copii recurg la suicid ca o modalitate de “fugă”

faţă de atitudinea negativă a colegilor (umilire fizică şi verbală). Problema pe care o

89

ridică aceste cazuri este faptul că mass-media le prezintă ca pe nişte “sinucideri

raţionale” sau acte justificate. Această atitudine pune în pericol viaţa altor copii

aflaţi în situaţii similare şi care ar putea opta şi ei pentru suicid ca soluţie pentru

problemele lor de relaţionare şi adaptare.

• factori individuali: emoţionali – sentimentul de singurătate, depresia, neajutorarea,

lipsa de speranţă, distres emoţional; cognitivi - lipsa abilităţilor de rezolvare de

probleme şi a strategiilor de coping adaptativ; comportamentali - consum de

substanţe; de sănătate - boli terminale, psihopatologie gravă.

În anul 2005 aproape 3,4 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 12-17 ani (adică

13,7%) au raportat că au avut cel puţin un episod major de depresie pe parcursul vieţii, iar

2,2 milioane (adică 8,8% dintre cei cu vârste cuprinse între 12-18 ani au raportat un episod

de depresie majoră în anul ce a precedat examinarea.

Rata fetelor care au avut un episod depresiv în anul ce a precedat examinările a fost

mai mare (13,3%) decât cea înregistrată la băieţi (4,5%).

Rata episoadelor de depresie majoră la elevii de 12-17 ani a fost asociată cu o

prevalenţă ridicată a abuzului şi dependenţei de alcool şi droguri (19,8%).

Conform ultimelor rapoarte CDC, în SUA 20% liceeni au avut tentative de suicid,

9% au avut tentative de suicid recente, fetele au avut de 2-9 ori mai multe tentative de

suicid, dar tentativa de suicid soldată cu deces s-a întâlnit de 3 ori mai frecvent la băieţi.

Suicidul apare ca un comportament care depăşeşte problemele individului, fiind

adesea un indicator al unei suferinţe sociale. Frecvenţa este rară în copilărie, dar creşte

brusc odată cu pubertatea, la adolescenţi fiind citată ca a doua cauză de deces. La grupa de

vârstă 14-45 ani suicidul ocupă rangul 3-4, evaluându-se la nivel mondial existenţa a

500.000 sinucideri pe an, iar a tentativelor la milioane (raportul suicid /tentativă fiind de

1/10). După statisticile lui Henderson şi colab. suicidul la adolescent ar avea următoarele

rate la 100.000 de locuitori: Japonia-12, Germania-13,9, SUA-5,9.

Adolescenţii ar reprezenta al 2-lea grup de vârstă, în ceea ce priveşte suicidul, după

grupa vârstnicilor. Cu toate acestea, în ultima vreme, se constată o oarecare stabilizare a

frecvenţei suicidului la adolescenţi, cu excepţia Ungariei şi a Angliei. Există două tendinţe

în explicaţiile etiologice ale suicidului la adolescenţi: psihologice şi sociologice. Doctrina

sociologică a fost emisă de către Durkheim, care consideră suicidul ca depinzând de

factorii sociali, numărul de sinucideri fiind determinat de condiţiile sociale, exprimând

gradul de coeziune şi de "sănătate mintală" a colectivităţii. Doctrina psihologică subliniază

că toate persoanele cu intenţii suicidare prezintă tulburări ale dinamicii psihice, un intens

90

sens al deprivării afective şi un simţământ profund de rejet (mai ales rejetul familial la

adolescenţi).Frecvent suicidul la această vârstă poate lua aspectul de a provoca sentimente

de vinovăţie persoanei vizate şi care are tendinţa de a abandona adolescentul.

Depresia şi suicidul în adolescenţă

În adolescenţă, componenta energetică a personalităţii evoluează predominant sub

semnul sexualizării organismului şi al erotizării relaţiilor, rezultatul fiind o viaţă afectivă

fragilă şi labilă, adesea contradictorie. Ca urmare, stările emoţionale ale adolescentului

oscilează adesea „...între un optimism extrem şi cel mai întunecat pesimism. Uneori

lucrează cu entuziasm neobosit, iar alteori sunt leneşi şi apatici.”

Există momente în care anxietatea adolescentului, hipersensibilitatea, tendinţa spre

reverie şi ruminaţie – care compun fondul său afectiv - pot atinge valori critice în care

tânărul neînţeles sau lipsit de sprijinul celor apropiaţi poate recurge la soluţii extreme şi

definitive, cum este suicidul.

Actul suicidar este un punct final care a fost precedat în timp de o serie de

comportamente pe care toţi autorii le numesc comportamente presuicidare. Acestea sunt

adesea avertismente sau forme mascate de ameninţare pe care, de multe ori, cei din jur nu

le recepţionează ca atare şi nu realizează că cel care emite asemenea avertismente se află

realmente în stare de pericol, că are nevoie de ajutor uman sau medical urgent. Există mai

multe semne de alarmă care atrag atenţia asupra riscului de suicid al adolescentului: semne

serioase de depresie (enumerate mai sus), abuzul de alcool şi/sau alte droguri, angajarea în

comportamente de asumare a riscului (viteza şi modalităţi periculoase de conducere a

maşinii sau motocicletei, certuri şi bătăi; acte şi comportamente nocive pentru propriul

corp etc.); exprimarea interesului pentru diferite modalităţi de a îşi pune capăt vieţii,

obţinerea unui mijloc pentru a-şi pune capăt vieţii (substanţe chimice, medicamente, armă

etc.); preocuparea constantă pentru moarte în muzică sau artă etc. De obicei, o tentativă de

suicid anterioară are o mare probabilitate de a conduce la o alta: statisticile arată că

patru din cinci persoane care recurg la suicid prezintă cel puţin o tentativă de suicid

anterioară. Conduitele suicidare se pot împărţi în categorii net distincte: în prima categorie

intră acele cazuri în care dorinţa de moarte este intensă şi determinarea este certă, ducând

în acele cazuri la autodistrugere; în a doua categorie dorinţa de moarte este pe al doilea

plan, pe primul plan fiind strigătul de ajutor. Altfel spus, în cele două cazuri extreme, unul

este dirijat spre viaţă şi spre necesitatea imperioasă de a comunica cu semenii.

91

Procesul suicidar

Procesul suicidar este perioada care separă momentul în care apare criza de trecerea

la act. În adolescenţă, acest interval poate fi foarte scurt.

Această etapă este normală într-un proces de criză. Pentru rezolvarea problemei,

persoana face un inventar al soluţiilor posibile. Fiecare soluţie face obiectul unei evaluări

pentru a vedea care este posibilitatea ca acea soluţie să aducă o schimbare şi care ar fi

eficacitatea ei în reducerea suferinţei. Unele persoane posedă o gamă largă de eventuale

soluţii şi pot identifica strategii pentru a ieşi repede din criză. Pentru alţii, soluţiile sunt în

număr foarte restrâns pentru că ele nu răspund nevoilor prezente. În acest stadiu, ideea

sinuciderii nu este o soluţie, sau prea puţin. În căutarea soluţiei, o imagine bruscă,

neasteptată, legată de moarte, poate apărea printre soluţiile posibile. Soluţiile care par

ineficiente în reducerea intensităţii crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii apare tot mai des

şi este luată din ce în ce mai mult în serios, se insistă asupra ei, se elaborează avantaje ale

scenariilor posibile. Disconfortul devine din ce în ce mai greu de suportat şi dorinţa de a

scăpa de aceasta situaţie se intensifică. Incapacitatea de rezolvare a crizei şi sentimentul de

a fi epuizat toate posibilităţile de soluţionare provoacă o angoasa foarte mare. Ideea

sinuciderii revine constant şi cu regularitate, generând frământări şi anxietate însoţite de

suferinţă şi durere. Persoana este copleşită de disperare. Suicidul devine soluţia pentru

toată suferinţa sa. În acest stadiu se elaborează un plan precis ce conţine data, ora, modul şi

locul. Putem uneori să observăm o remisie spontană a crizei suicidare, dintr-o dată

problemele par să fi dispărut. Adolescentul se poate simţi uşurat, alinat şi dă semne că se

simte mai bine în clipa în care suicidul reprezintă soluţia definitivă, pentru că are acum un

mod care îi este la îndemână de a-şi opri suferinţa.

În această etapă a procesului suicidar o ruptură emoţională şi un sentiment de

izolare sunt adesea prezente. Suicidul reprezintă ultima tentativă de a recăpăta controlul.

Un eveniment precipitant urmează, o problemă se adaugă şi determină trecerea la act.

Este important de ştiut că nu este niciodată prea târziu să intervenim. Ambivalenţa

şi teama legate de trecerea la act sunt prezente până în ultimul moment iar procesul poate fi

oprit oricând. Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori durează doar

câteva ore.

Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se află

mereu în dezechilibru, într-o stare de conflict. Este dornic să experimenteze înainte de a

reflecta. Din aceste motive, perioada de vârstă a adolescenţei este susceptibilă de a angaja

92

comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativă, mesajele sunt mai

voalate iar metoda utilizată este mai violentă.

Prevalenţa comportamentului suicidar la elevi

Importanţa suicidului ca problemă de sănătate publică este în mod evident

subestimată, în pofida faptului că în aproape toate ţările din Europa el se situează între

primele 10 cauze de mortalitate. Stigmatul care este ataşat actului suicidar este cel care

generează dificultăţile în determinarea magnitudinii acestei probleme.

Cei mai mulţi autori consideră că riscul suicidar creşte cu înaintarea în vârstă.

Astfel, dacă suicidul este extrem de rar la vârsta copilăriei, sub 12 ani, riscul creşte cu

fiecare an al adolescenţei. Înaintea vârstei de 15 ani, mortalitatea declarată prin suicid este

scăzută.

Se apreciază că există totuşi o subestimare a acesteia la vârstele mici, ca urmare a

refuzului de a accepta ideea morţii voluntare la un copil sau preadolescent. După vârsta de

15 ani raportarea suicidului creşte numeric, astfel încât toate statisticile europene îl declară

între primele 3 cauze de deces la adolescenţi, după cancer şi accidente. Totuşi, la vârsta

adolescenţei există un contrast între sinucidere şi tentativa de sinucidere, în favoarea celei

din urmă. Proporţia calculată este de 1 deces la 60 de tentative, la vârsta adolescenţei, faţă

de 1 deces la 13 tentative la toate celelalte vârste. O altă caracteristică generală a

tentativelor de suicid la adolescent este reprezentată de faptul că ele sunt recidivante. Se

apreciază că după o primă tentativă, unul din doi adolescenţi va reitera gestul.

Comportamentul suicidar include trei faze. Prima este suicidaţia, fază mentală, în

decursul căreia subiectul îşi pune problema morţii şi a necesităţii de a muri. Aceasta este

urmată de suicidacţie, fază de trecere la etapa pregătitoare în căutarea metodelor auto-

distructive. Faza a treia este traumatizaţia, faza de punere în practică a modalităţilor auto-

distructive preconcepute sau actul în sine, urmat sau nu de deces.

Suicidaţia sau ideaţia suicidală

Analiza datelor noastre a relevat că la nivel naţional aproximativ 7,53 % dintre

liceenii investigaţi au prezentat gânduri suicidare în cele 12 luni premergătoare

investigaţiei (Fig. 54).

Distribuţia pe zone geografice a situat Moldova pe primul loc, cu o frecvenţă a

suicidaţiei de 10,02 %, urmată în ordine descrescătoare de Transilvania cu 7,62 %, de

Muntenia cu 7,06 % si Banat cu 5.32 %.

93

Fig.54 .Frecventa elevilor care au avut ideatii suicidale, in raport cu zona geografica de rezidenta

5.32 7.06 7.6210.02

7.53

0

10

20

30

40

50


%

Analiza stratificată în raport cu sexul a ideaţiei suicidare a relevat la nivel naţional

faptul că aceasta a fost mai frecventă la fete comparativ cu băieţii, la toate segmentele de

vârstă investigate (Tabelul nr. 24), observaţie concordantă cu datele din literatura de

specialitate care indică referitor la repartiţia pe sexe o înclinare a balanţei în favoarea

fetelor, cu un vârf în jurul vârstei de 17 ani. Observaţia se menţine, în general, şi la analiza

efectuată pe regiuni geografice.

Tabelul nr. 24

Frecvenţa elevilor care au avut gânduri de sinucidere în ultimele 12 luni în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

SEX

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

Fete 16 18.92 7.73 5.80 9.75 a IX-a Băieţi 0 2.70 4.73 1.49 3.41

Fete 6.25 12.94 9.95 10.08 10.15 a X-a Băieţi 8.70 18.75 3.25 4.11 7.01

Fete 0 4.55 13.51 12.38 10.59 a XI-a Băieţi 0 3.77 3.55 5.41 3.66

Fete 4.08 3.16 7.05 10.69 6.97 a XII-a Băieţi 0 16 5.06 5.71 5.67

Suicidacţia

Suicidul în rândul adolescenţilor constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu

vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, ţinând cont numai de sinuciderile declarate oficial şi

excluzându-le pe acelea deghizate în accidente. Suicidul în rândul adolescenţilor denotă

prezenţa unei nelinişti importante, este un strigăt de suferinţă, de disperare şi de cerere de

ajutor.

94

Adolescenţa este o perioadă de vârstă susceptibilă de a provoca un comportament

suicidar. Este o perioadă în care au loc schimbări intense în plan social, familial, fizic şi

afectiv. Adolescentul vrea sa fie autonom, deşi este încă dependent de adulţi, de părinţi.

Are loc o schimbare majoră în percepţia de sine ce se produce datorită modificărilor

corporale, tânărul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualităţii tânărul trebuie

să-şi definească identitatea pentru a putea stabili o relaţie cu cineva, lucru care îl face să

trăiască o anxietate ridicată. În plan social el parcurge un „du-te vino” între copilărie şi

viaţa de adult, vrem ca el să se poarte ca un adult, în timp ce noi îi acordăm permisiuni şi

responsabilităţi ca şi cum ar fi tot copil. Această mişcare are un efect reasigurator,

reîntoarcerea la o bază securizantă îi oferă un răgaz pentru a-şi reface forţele necesare

pentru a înfrunta o lume noua şi necunoscută care este cea a adulţilor. Înainte de a face şi el

parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viaţa adulţilor. Maturizarea sa

intelectuală îi va permite să filozofeze, să-şi pună întrebări despre sensul vieţii.

Comportamentul suicidar este ales numai după ce o serie de alte comportamente au

fost încercate dar au eşuat şi atunci sinuciderea este percepută ca singura variantă posibilă.

Tentativa arată dorinţa de schimbare, de a pune capăt unei situaţii în care se află. Suicidul

este o constrângere şi o revanşă împotriva sentimentului de neputinţă de a schimba o situaţie

problematică. Tânărul suicidar se percepe adeseori ca rău, pasiv, vinovat. El are o stimă de

sine scăzută, se simte nedorit, nu a descoperit încă valoarea sa în raport cu normele sociale

stabilite şi cu presiunile exercitate asupra sa. El nu îşi găseşte locul, nu are un scop, nu se

implică în activităţi, are frecvent slabe rezultate şcolare, este impulsiv, nu are loc în

comunitatea sa, ceea ce produce un sentiment de alienare şi în consecinţă el nu va mai fi

atras de societate, nu-şi va mai dori să-şi continue viaţa. În concluzie adolescentul suicidar

trăieşte o izolare asociată cu mari dezavantaje afective.

Caracteristici ale adolescentului aflat în situaţia de risc suicidar:

- Funcţionare familială perturbată;

- Trăirea unor experienţe emoţionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane

apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante;

- Trăirea unui suicid in cadrul familiei sale sau în rândul cercului de prieteni;

- Identificarea cu o persoană pe care a pierdut-o şi în care vede un model;

- Dificultăţi de identificare sexuală, homosexualitate;

- Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostituţie, etc.;

95

La eşantionul investigat frecvenţa adolescenţilor care şi-au conceput un plan

suicidar a fost de 5,23 % dintre cei cu ideaţie suicidală (Fig.55).

Analiza stratificată a datelor în raport cu zona geografică a relevat faptul că

distribuţia suicidacţiei pe zone geografice s-a suprapus celei a suicidaţiei. Astfel, cele mai

ridicate frecvenţe au fost înregistrate tot în Moldova 7,01 %.

Fig. 55.Frecventa elevilor care si-au facut un plan de sinucidere in ultimele 12 luni, in raport cu zona

geografica de rezidenta

3.19 4.75 5.72 5.237.01

05

101520253035404550


%

Analiza stratificată în raport cu sexul şi nivelul şcolarizării a relevat la nivel

naţional, la sexul feminin o frecvenţă mai ridicată a suicidacţiei la clasa a X-a, şi clasa a

XI-a, respectiv 5,74 % si 6,20 % (Tabelul nr.25). La sexul masculin s-au evidenţiat valori

mai reduse ale frecvenţei suicidacţiei, menţinându-se totuşi două vârfuri, la clasa a X-a cu

5,74 % şi a XII-a cu 5,67 %.

Tabelul nr.25

Frecvenţa elevilor care şi-au făcut un plan de sinucidere în ultimele 12 luni în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

SEX

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

Fete 10 10.81 5.45 4.35 6.43 a IX-a Băieţi 5 2.70 1.49 0.59 1.37

Fete 2.08 8.24 5.24 6.20 5.74 a X-a Băieţi 8.70 14.06 5.84 1.95 5.73

Fete 0 3.03 6.49 9.52 6.20 a XI-a Băieţi 0 1.95 2.70 6.51 4.88

Fete 0 3.16 5.73 6.11 4.78 a XII-a Băieţi 0 6.51 8.57 5.06 5.67

96

Traumatizaţia

Dintre liceenii care au raportat faptul că au avut planuri suicidare, 3,58 % au trecut

la etapa următoare, de punere în aplicare (Fig.56). Analiza distribuţiei pe zone geografice a

relevat procente superioare valorilor naţionale în Moldova, respectiv 5,41 %.

Fig. 56.Frecventa elevilor cu tentative de suicid, in ultimele 12 luni, in raport cu zona geografica de rezidenta

2.85 3.495.41

3.583.190

10

20

30

40

50


%

La scară naţională, un procent de 1,97 % liceeni (Fig.57) care au avut o tentativă de

suicid în ultimele 12 luni înaintea chestionării, au necesitat internarea în unităţi spitaliceşti

pentru tratamente de specialitate. Procentele cele mai ridicate au fost înregistrate în

Moldova (2,61 %) şi Banat (2,13 %).

Fig. 57.Frecventa elevilor cu tentative de suicid care au necesitat ingrijiri medicale, in ultimele 12 luni, in raport cu

zona geografica de rezidenta

1.77 1.912.13 1.972.61

0

10

20

30

40

50


%

Analiza stratificată în raport cu nivelul de şcolarizare şi sexul a evidenţiat la scară

naţională faptul că tentativa de suicid a prezentat un vârf la clasa a X-a (Tabelul nr. 26).

97

Tabelul nr. 26 Frecvenţa elevilor care au încercat să se sinucidă în ultimele 12 luni în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICA

CLASA

SEX BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

Fete 6 4.05 2.73 4.35 3.73 a IX-a Băieţi 5 2.70 1.18 0 1.37

Fete 2.08 10.59 2.62 3.88 4.42 a X-a Băieţi 0 10.94 3.25 1.37 4.14

Fete 0 6.06 4.86 5.71 4.01 a XI-a Băieţi 0 1.89 2.73 1.35 1.83

Fete 4.08 1.05 3.08 6.87 3.78 a XII-a Băieţi 6.90 4 2.53 4.29 3.55

Înregistrarea unor forme grave de tentative de suicid, forme ce au necesitat

internarea în spital, sugerează faptul că aceşti subiecţi au comis tentativele de suicid din

dorinţa fermă de a-şi curma viaţa şi nu ca simple demonstraţii teatrale, iar problemele care

stau la baza acestor hotărâri sunt profunde şi în viziunea lor de nerezolvat.

Gravitatea tentativelor de suicid, apreciată în raport cu necesitatea internării în

spital pentru îngrijiri de specialitate, a fost mai ridicată la clasa a X-a şi a XI-a

(Tabelul nr.27).

La nivel naţional, la clasele a X-a şi a XI-a frecvenţa fetelor cu tentative de suicid

care au necesitat spitalizarea (3.09 % respectiv 2.07 %) a fost mai ridicată comparativ cu

cea a băieţilor. In timp ce la clasa a XII-a frecvenţa băieţilor a fost 2,84 % faţă de cea de

1% a fetelor.

Tabelul nr. 27

Frecvenţa elevilor cu tentative de suicid care au necesitat îngrijiri medicale în ultimele 12 luni în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICA CLASA

SEX

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

Fete 0 2.70 2.73 1.45 2.07 a IX-a Băieţi 5 0 0.59 0 0.68

Fete 4.17 4.71 2.62 2.33 3.09 a X-a Băieţi 4.35 7.81 1.30 0 2.55

Fete 3.23 3.03 0.54 3.81 2.07 a XI-a Băieţi 3.13 0 1.78 1.35 1.52

Fete 0 0 1.32 1.53 1 a XII-a Băieţi 0 0 3.16 4.29 2.84

98

Tendinţe şi predicţii ale traumatizaţiei

Deşi în lume ratele de suicid sunt cauze de deces relativ rare la adolescent, totuşi

sinuciderea este cea mai importantă cauză de mortalitate prematură, fapt ce poate fi

exprimat şi în anii potenţiali de viaţă pierdută. Acest calcul situează fenomenul suicidului

în rândul indicatorilor globali de sănătate publică, urmare a faptului că el ocupă locul trei

în lume printre cauzele de deces la tineri (OMS, 1994)

Analiza datelor noastre, culese în intervalul 1999-2009, a evidenţiat faptul că la

liceenii din România tendinţa frecvenţei tentativei de suicid a fost descendentă.

E posibil ca în anii viitori suicidul la adolescenţi şi tineri să urmeze o traiectorie de

desfăşurare în relaţie cu modelele şi atitudinile culturale care s-au generalizat ca rezultat al

fenomenului de globalizare. Dincolo de factorii sociali care au tendinţa de a se uniformiza

la nivel mondial, nu poate fi trecut cu vederea nici faptul comunicat de specialişti, că

asistăm la o creştere a frecvenţei depresiilor majore la generaţiile cele mai tinere.

Analiza datelor noastre a relevat că, dacă tendinţa frecvenţei tentativei de suicid a

fost descendentă în intervalul studiat, gravitatea tentativelor de suicid a fost în ascensiune,

fapt evidenţiat de creşterea numărului liceenilor cu tentative de suicid care au necesitat

internare în spital şi îngrijiri medicale, în perioada 1999-2009. Predicţia pentru 2012 se

situează la 3.22 % (Fig.58).

1999 2000 2001 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 0.51 0.78 1.03 2.06 2.36 2.75 3.14 1.85 2.14 1.97 2.87 3.05 3.22

Fig. 58 Tendinţe şi predicţii ale frecvenţei liceenilor cu tentativă de suicid care au necesitat îngrijiri medicale

R2 = 0.5661

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

1999 2000 2001 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

%

99

Concluzii

1. În România aproximativ 7 din 100 liceeni au avut ideaţii suicidale.

2. Ideaţia suicidală s-a înregistrat în mod preponderent la fete, iar raportul fete /băieţi

a fost de 1,5 /1.

3. Frecvenţa ideaţiei suicidale scade spre clasele liceale terminale la ambele sexe.

4. Pe plan naţional 7,53 % din elevi au avut ideaţie suicidară, dintre aceştia 5,23 %

şi-au făcut un plan de sinucidere; iar 3,58 % dintre cei cu planuri au avut o tentativă

de suicid.

5. La nivel naţional, dintre liceeni care au avut tentative de suicid 1,97 % au necesitat

îngrijiri medicale.

6. Tentativele de suicid care au necesitat îngrijiri medicale au fost înregistrate mai

frecvent la fetele din clasele a IX-a şi a X-a şi la băieţii din clasele a X-a şi a XII-a.

7. Se impune intensificarea şi perfecţionarea asistenţei psihologice a elevilor, singura

în măsură a identifica subiecţii cu risc suicidal şi a le asigura asistenţa de

specialitate.

8. Tentativa de suicid incumbă factori şi situaţii predispozante în dezamorsarea cărora

se impune o conlucrare familie - instituţii educative, religioase.

9. Tentativa de suicid reprezintă cel mai înalt grad al disperării.

10. Deficienţele în asistenţa de specialitate a adolescenţilor aflaţi în situaţie de criză

sunt responsabile de numărul mare al adolescenţilor care au recurs la mijloace

complexe pentru a-şi curma viaţa.

Sinuciderea poate fi prevenită, dar pentru a preveni eficient sinuciderea în rândul

tinerilor, este necesară diagnosticarea precoce şi tratarea corecta a tulburărilor psihice cu

debut la vârste tinere.

Întotdeauna comunicarea intenţiei suicidare reprezintă un semnal de alarmă care

trebuie luat în consideraţie, fiind unul dintre cel mai des întâlnite semne de anunţare a unui

viitor comportament letal, iar cazurile publicate de mass-media au arătat cum opinia

publică a ignorat aceste semnale de alarmă, considerând eronat ca cei care fac un astfel de

anunţ nu au curajul suficient de a înfăptui sinuciderea.

Este necesară remodelarea manierei de comunicare a sinuciderilor în mass-media,

deoarece se cunoaşte faptul că internetul şi televiziunea sunt sursele de modelare, atât

pentru comportamentele dezirabile, cât şi pentru cele nedorite precum sinuciderea, iar

publicitatea excesivă în jurul unor cazuri de sinucidere nu face altceva decât să furnizeze

mijloace şi modele pentru viitoare sinucideri în aşa-zisul „copycat suicide”.

100

PARTICULARITĂŢI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR LA ELEVII

DIN ROMÂNIA

Alimentele reprezintă unul din cei mai importanţi factori ai mediului extern care

influentează sănătatea omului. Ele au particularitatea de a acţiona continuu şi lent asupra

omului influenţându-i dezvoltarea fizică, psihică şi capacitatea de muncă.

Alimentaţia, ca factor important al creşterii, dezvoltării şi menţinerii stării de

sănătate a copiilor, a devenit astăzi o ştiinţă, cunoscându-se cu exactitate cu ce şi cum

trebuie să se hrănească aceştia în funcţie de vârstă şi de natura activităţilor zilnice.

Pentru menţinerea sănătăţii copilului şi pentru creşterea capacităţii sale de muncă

fizică şi intelectuală este important ca alimentaţia zilnică, denumită raţie alimentară să

cuprindă toate cele trei principii alimentare de bază – proteine, glucide şi lipide, dar şi

vitamine, săruri minerale, fibre celulozice şi apă în cantităţi suficiente şi într-un anume

raport între ele.

Din alimentele ce intră zilnic în compoziţia raţiei alimentare organismul reţine şi

foloseşte numai un anumit procent, restul fiind eliminat. Acest procent din alimente,

necesar organismului pentru menţinerea vieţii şi capacităţii de muncă poartă denumirea de

factor nutritiv sau trofină. În măsura în care un aliment este mai bogat în factori nutritivi,

este mai folositor şi mai preţios pentru organism.

Se cunosc în prezent toţi factorii nutritivi de care are nevoie organismul, alimentele

care îi conţin şi în ce proporţie, compoziţia lor chimică, precum şi cantitatea necesară

omului în diferite stări fiziologice sau condiţii de mediu. Deoarece nici un aliment nu

conţine toţi factorii nutritivi de care are nevoie organismul s-a impus ideea necesităţii unei

alimentaţii complete si variate. A mânca raţional înseamna a respecta câteva reguli

generale de alimentaţie, câteva principii de bază.

Un ghid nutriţional recomandat de către experţi este piramida alimentelor. Ea este

concepută în lumina cunoştinţelor ştiinţifice despre rolul substanţelor nutritive, despre

necesarul acestora în organism, oglindind şi anumite norme alimentare acceptate de

societate. Piramida alimentară nu reprezintă o dietă severă, de la care nu se pot face

abateri. Sarcina piramidei este de a facilita o alegere în ce priveşte mâncarea, astfel încât să

ne bucurăm de sănătate îndelungată, de o bună condiţie fizică, psihică şi intelectuală.

Cum se citeşte piramida?

La baza piramidei se află alimentele recomandate în cea mai mare cantitate. Cu cât

un aliment este mai sus plasat în piramidă, cu atât mai rar trebuie consumat în alimentaţie.

101

Piramida alimentară şi principiile unei diete echilibrate trebuie adaptate şi în funcţie

de caracteristicile personale: sex, vârstă, gradul de poluare al zonei, activitatea fizică

derulată, constituţie genetică, preferinţe culinare. Cercetările în domeniul nutriţiei sunt în

plină dezvoltare şi pe măsură ce apar informaţii noi, sfaturile în domeniul alimentaţiei se

mai schimbă.

Un studiu efectuat la elevii din ciclul liceal din România a evidenţiat următoarele:

• Piramida alimentelor este inversată faţă de orice piramidă alimentară propusă de

nutriţionişti. Piramida alimentară surprinsă la elevi are la bază dulciurile, cu 19%

dintre opţiuni (atât ciocolata, cît şi sucurile îndulcite), urmează apoi produsele fast-

food, bogate în grăsimi, cu 15%. Fructele sunt abia pe locul trei cu 14% din totalul

opţiunilor. Urmează apoi produsele din carne cu 13%, produsele de panificaţie cu

12% şi produsele lactate tot cu 12%.

102

• Dulciurile sunt consumate de către 23% dintre elevi, în cantităţi cuprinse între 100-

150 grame, iar 41% dintre elevi le consumă în cantităţi cuprinse între 50 şi 100g.

Perioada din zi când se consumă cel mai frecvent dulciurile este între orele 1500-1800,

pentru 51% dintre elevi, dar şi în timpul pauzelor şcolare, pentru 37% dintre elevi.

• Sucurile îndulcite sunt consumate de către 37% dintre elevi, în cantităţi cuprinse

între 1 şi 2 litri pe zi. 55% dintre elevi consumă sucuri îndulcite în cantităţi cuprinse

între 0,5 şi 1 litru zilnic. Aceste băuturi, având în componenţă zahărul, sunt

consumate cu preponderenţă după-amiaza de către 51% dintre elevi şi în timpul

pauzelor şcolare de către 30% dintre elevi.

• Produsele bogate în grăsimi, de tip fast-food, sunt consumate zilnic de către 74%

dintre elevi. Dintre aceşti consumatori de produse fast-food, jumătate le consumă în

timpul pauzelor şcolare, iar ceilalţi în afara programului şcolar.

• 72% dintre elevi consumă cel puţin o mâncare gătită împreună cu familia.

Estimarea comportamentului alimentar se poate realiza prin numeroase metode,

fiecare prezentând avantajele şi dezavantajele sale, astfel că pentru activitatea practică este

necesară găsirea metodei ideale ţinând seama de câteva criterii:

- să furnizeze informaţiile cele mai precise posibil;

- să ţină seama de variaţiile individuale;

- să aibă reproductibilitatea cea mai bună;

- să fie cât mai puţin costisitoare.

În cadrul studiului întreprins, evaluarea comportamentului alimentar s-a realizat

utilizând următorii i-temi: consumul de lactate, fructe, legume si cartofi prăjiţi. Întrebările

referitoare la i-temii enumeraţi, au vizat săptămâna precedentă aplicării chestionarului.

Evaluarea consumului de lactate

Analiza datelor referitoare la comportamentul alimentar al liceenilor din România a

relevat, în primul rând o frecvenţă redusă a celor ce au consumat lactate în conformitate cu

recomandările din Piramida ghid a alimentaţie, şi anume 64,68 % la nivel naţional

(Fig.59).

103

Fig.59 Frecvenţa elevilor care au consumat lactate, în ultimele 7 zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă

64.18 58.92 63.1471.41

64.68

0102030405060708090

100


%

Frecvenţele înregistrate în Muntenia si Banat au fost asemănătoare, excepţie

făcând zona Moldova cu o frecvenţă inferioară, 58,92 %.

Pentru o creştere normală adolescenţii au nevoie de multiple elemente nutritive

(Vit. D şi B, Ca, Fe, Zn etc.). Cele mai bogate surse de calciu sunt laptele şi produsele

lactate. Creşterea masei osoase printr-o dietă echilibrată, incluzând şi Ca, ar putea limita

şansele de a dezvolta mai târziu osteoporoza.

Fructele şi legumele

La nivel naţional, 93,5 % elevi (Fig.60 ) au avut un consum de fructe conform

Piramidei ghid, în intervalul aplicării chestionarului de frecvenţă alimentară. La nivel de

regiune, în Transilvania s-a înregistrat frecvenţa cea mai ridicată a consumatorilor de

fructe, 95,5 %, iar cea mai joasă frecvenţă de 92,4 % a fost în Muntenia.

Fig.60 Frecvenţa elevilor care au consumat fructe, în ultimele 7 zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă

94.6 93.2 92.4 95.5 93.5

0

20

40

60

80

100

Banat Moldova Muntenia Trans ilvania Rom ania

%

104

Legumele neprelucrate termic au fost prezente în alimentaţia a 85,17 % dintre

subiecţi (Fig.61).

Fig. 61Frecvenţa elevilor care au consumat legume proaspete, în ultimele 7 zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă

81.21 83.64 85.4 87.29 85.17

0

20

40

60

80

100


%

Ritmul alert de viaţă al adolescenţilor, segmentat între şcoală, activităţi sportive,

sarcinile unui ,,job” etc., implică o continuă ,,alergare” şi o perpetuă lipsă de timp. Aşa se

explică alimentaţia disritmică şi preferinţa pentru alimente la îndemână, de tipul fast food,

alimente cu un foarte înalt nivel de grăsimi, zahăr sau sare, ingrediente care ar trebui

limitate la o mică parte din alimentaţie.

A mânca sănătos nu înseamnă a renunţa total la preparatele favorite, dar este

necesar a fi selectiv şi a limita aportul alimentar de grăsimi, în special saturate, de

colesterol sau sodiu.

Nutriţioniştii recomandă ca maxim 30% din calorii să fie acoperite de grăsimi şi nu

mai mult de 10% fie grăsimi saturate.

O menţiune aparte o constituie cartofii prăjiţi proveniţi din fast food-uri sau

preparaţi la domiciliu, care sunt întâlniţi în preferinţele multor adolescenţi. Consumul de

cartofi prăjiţi a înregistrat pe plan naţional o frecvenţă de 78,03%

(Fig.62).Transilvania a fost zona geografică unde frecvenţa a depăşit valoarea medie

naţională, ajungând la 84,75 %, iar în Muntenia s-a înregistrat frecvenţa cea mai redusă de

74,04 %.

105

Fig.62 Frecvenţa elevilor care au consumat cartofi prăjiţi, în ultimele 7 zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă

80.5 77.58 74.0484.75

78.03

0

20

40

60

80

100


%

Analiza stratificată a comportamentului alimentar

Analiza stratificată în raport cu nivelul de şcolarizare a arătat că frecvenţele

consumatorilor de lactate pe plan naţional, au fost destul de apropiate pentru cele patru

trepte de şcolarizare şi anume, 65,55 % la elevii din clasa a IX-a, 65,06 % la clasa a X-a,

66,29 %, la clasa a XI-a şi 62,01 % la clasa a XII-a (Tabelul nr.28 ).

Tabelul nr. 28 Distribuţia elevilor care au consumat lactate, în raport cu nivelul de şcolarizare(%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

a IX-a 64.65 63.09 63.22 66.83 65.55

a X-a 61.90 59.03 58.20 71.96 65.06

a XI-a 66.15 65.14 64.83 70.18 66.29

a XII-a 66.20 55.71 53.05 69.53 62.01

Frecvenţa elevilor care au consumat fructe a fost de 94,40% la liceenii din clasa a

IX-a şi 93.36 % la cei din clasa a XII-a. (Tabelul nr.29). Frecvenţa cea mai ridicată s-a

înregistrat la elevii din clasa a XI-a din Banat şi anume 97,05 %, iar frecvenţa cea mai

redusă s-a raportat în Moldova la elevii din clasa a IX-a şi anume 91,02 %.

106

Tabelul nr. 29

Distribuţia elevilor care au consumat fructe, în raport cu nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

a IX-a 96 91.2 96.33 92.03 94.40

a X-a 91.67 94.12 92.67 95.35 93.36

a XI-a 95.92 91.02 97.05 96.19 95.09

a XII-a 93.91 93.68 91.19 96.95 93.63

Consumul de legume neprelucrate termic a înregistrat următoarele cote: 83,8 % la

clasa a IX-a şi 85,3 % la clasa a XII-a (Tabelul nr.30).

Tabelul nr. 30

Distribuţia elevilor care au consumat legume crude, în raport cu nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

a IX-a 80 75,7 87,2 89,4 83,8

a X-a 61,5 83,5 85,6 88,1 83,7

a XI-a 90,5 90,8 84,4 86,1 87,8

a XII-a 84,6 84,2 85,3 89,5 85,3

La nivel naţional, frecvenţa elevilor care au consumat cartofi prăjiţi nu a prezentat

diferenţe semnificative în raport cu nivelul de şcolarizare, oscilând între 79,05 % la elevii

din clasa a IX-a şi 79,22 % la cei din clasa XII-a.

Analiza stratificată în raport cu zona geografică de rezidenţă a evidenţiat la toate

treptele de şcolarizare, frecvenţe uşor mai scăzute ale consumului în Moldova şi Muntenia.

Un aspect particular este observat pentru Transilvania, unde s-a înregistrat o frecvenţă mai

ridicată a elevilor care au consumat acest tip de aliment, la toate nivelurile de şcolarizare.

107

Tabelul nr. 31 Distribuţia elevilor care au consumat cartofi prăjiţi, în raport cu nivelul de şcolarizare (%)

ZONA GEOGRAFICĂ

CLASA

BANAT

MOLDOVA

MUNTENIA

TRANSILVANIA

ROMÂNIA

a IX-a 75,7 76,6 73,3 88,8 79,05 a X-a 80,3 74,5 74,8 82,6 77,21 a XI-a 85,7 81,5 74,3 82,1 79,45 a XII-a 81,7 79,1 74,1 85,1 79,22

Concluzii privind comportamentul alimentar al adolescenţilor

1. Adolescenţii sunt în majoritatea lor preocupaţi de greutatea corporală, aceasta în

virtutea unor modele fizice ideale promovate de normele sociale, culturale şi

susţinute de mesajele din mass-media. Alimentaţia acestora este modificată de

modelul fizic preluat, fie în sensul unei alimentaţii care să ducă la creşterea masei

musculare cum se întâmplă în cazul băieţilor, fie la o reducere drastică a

alimentaţiei sub aspectul cantitativ şi dezechilibrată calitativ, întâlnită în mod

special la fete. Alimentaţia dezechilibrată autoimpusă din considerente estetice,

constituită în perioada adolescenţei, determină în timp grave probleme de

alimentaţie de tipul bulimiei sau anorexiei.

2. Utilizarea chestionarului de frecvenţă alimentară ca metodă screening de evaluare a

comportamentului alimentar la adolescenţii din România a conturat tabloul unei

alimentaţii cu o ascensiune rapidă a consumului de produse fast-food.

3. La conturarea tabloului alimentaţiei a contribuit consumul relativ redus de lactate,

alimente importante ca suport proteic şi de calciu, într-o perioadă de creştere şi

dezvoltare maximă şi anume doar 6 din 10 elevi intervievaţi au raportat consumul

acestei categorii de alimente.

4. Cei mai putini elevi care au consumat lactate s-au înregistrat în Moldova şi

Muntenia şi cei mai mulţi în Transilvania, care prin profilul agricol şi structură

geografică este o zonă favorabilă creşterii bovinelor, deci accesul la produsele

lactate este mai facil.

108

5. În raport cu nivelul şcolarizării, nu s-a remarcat pe plan naţional o frecvenţă

diferenţiată, a consumului de lactate.

6. Studiul prezent atrage atenţia asupra prevalenţelor ridicate ale factorilor de risc

alimentar pentru bolile cardiovasculare la adolescenţii din ţara noastră.

7. Implicarea şcolii în procesul de evaluare a profilului de risc al alimentaţiei elevilor,

dar şi în procesul educaţional şi diseminarea informaţiilor privind beneficiile unei

alimentaţii sănătoase se conturează ca o alternativă „cost-eficienţă” în programele

de profilaxie primară şi primordială din ţara noastră.

8. Se impune regândirea mesajelor adresate tinerilor referitor la alimentaţia sanogenă,

pentru că mult prea des, adolescenţilor li se transmit mesaje care susţin că o

alimentaţie sănătoasă înseamnă „Să mănânci ceea ce nu-ţi place, pentru că îţi face

bine.” Pentru a-şi atinge ţinta, aceste mesaje ar trebui formulate de genul: „Mâncaţi

adecvat, deoarece aceasta vă va ajuta la ceea ce doriţi să faceţi şi să deveniţi”.

Adolescenţii sunt orientaţi către prezent şi ţin să nu fie preocupaţi de modul în care

alimentaţia îi va influenţa în anii care vin. Totuşi, ei sunt preocupaţi de posibilitatea

pierderii de energie, de obţinerea şi menţinerea unei greutăţi optime, de aspectul lor

fizic. Mulţi dintre ei sunt, de asemenea interesaţi de optimizarea performanţelor lor

sportive. Prin urmare centrarea mesajelor de promovare a dietei sanogene pe

beneficiile pe termen scurt ale acesteia va reprezenta o abordare cu şanse mai mari

de reuşită.

109

ACTIVITATEA FIZICĂ

Cadrul tematic al problemei

În concepţia actuală, mişcarea, educaţia fizică şi sportul căpătă două aspecte

fundamentale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii, plăcerea de necontestat a

exerciţiilor fizice şi a mişcării în aer liber.

Obişnuirea treptată a elevilor cu practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi a

mişcării, înseamnă modelarea, conştientizarea şi participarea activă. Astfel, educaţia fizică

capătă un caracter proiectiv-formativ, care împreună cu ceilalţi factori educativi urmăresc

acelaşi ţel – tineri sănătoşi şi frumoşi din punct de vedere fizic şi intelectual.

Pentru ca elevii să dorească extinderea practicării exerciţiului fizic este necesar ca

ei şi familiile lor să aibă o concepţie clară privind acest domeniu de activitate, astfel încât

să se formeze “educaţia sportivă”. Această “educaţia sportivă” presupune formarea unor

convingeri şi atitudini care să-i îndemne la practicarea sportului. Această activitate cu

profunde implicaţii formative trebuie înţeleasă de către toţi factorii educaţionali ca o

soluţie care prin conţinutul său asigură dezvoltarea fizică armonioasă, întărirea stării de

sănătate, fortificarea, recreerea tinerilor cuprinşi în procesul educaţional.

Activităţile sportive extraşcolare sunt un important factor al formării personalităţii

elevilor. Astfel, ei se obişnuiesc să-şi exercite responsabilitatea, capătă cunoştinţe,

deprinderi şi priceperi de a obţine eficienţă în ceea ce fac, dobândesc spirit de cooperare şi

o mai mare posibilitate de manifestare creatoare.

Elevii învaţă să gândească în acţiune, să ia decizii rapide şi eficiente, devin mai

hotărâţi, mai perseverenţi în atingerea obiectivelor propuse. Astfel de elevi vor fi mai bine

pregătiţi pentru activitatea de viitor şi vor putea face faţă problemelor ridicate de civilizaţia

şi societatea umană.

Sportul îi învaţă pe elevi să piardă cu demnitate, nu numai să câştige în întreceri,

ceea ce înseamnă un câştig educativ de mare importanţă pentru formarea lor ca indivizi şi

totodată pentru integrarea lor în colectiv, societate. Astfel elevii se obişnuiesc cu disciplina

vieţii, învaţă să-şi organizeze şi să-şi programeze activitatea într-un anumit fel, raţional

alternând efortul fizic cu cel intelectual, cultivând odihna şi munca în mod inteligent.

Sportul reprezintă un exerciţiu important de organizare a vieţii, determinându-i pe

elevi să devină “consumatori” de timp liber. În următoarele decenii, felul în care individul

îşi va consuma timpul liber va fi mai semnificativ şi mai important pentru profilul

personalităţii sale. În condiţiile în care civilizaţia tehnică introduce, prin automatizare, în

110

procesul de muncă, din ce în ce mai mult maşina care preia de la om multe din funcţiile

sale, lăsându-i acestuia în mare măsură numai funcţia de concepţie şi coordonare, ea

eliberează energii spirituale imense, pe care personalitatea umană va trebui să le consume

în mod inteligent şi fructuos. Pentru aceasta însă, este necesar să se formeze deprinderi şi

obişnuinţe de consumare a timpului liber într-un mod corespunzător încă din copilărie.

Cel mai mare câştig al elevilor care fac în mod regulat mişcare este starea lor de

sănătate. Beneficiile mişcării asupra sănătăţii sunt numeroase. Un stil de viaţă activ din

punct de vedere fizic furnizează energie, facilitează înlăturarea efectelor nocive ale

stresului, creşte sentimentul de autocontrol şi de încredere în sine.

Exerciţiul fizic are implicaţii majore asupra stării de sănătate şi previne

îmbolnăvirea prin dezvoltarea abilităţilor fizice ale organismului (capacitate cardiacă,

pulmonară, masă musculară, densitate osoasă).

Având în vedere beneficiile complexe ale activităţii fizice pentru individ şi luând în

considerare că adolescenţii sunt segmentul populaţional cu o maximă vulnerabilitate în faţa

tentaţiilor diferitelor deprinderi cu risc pentru sănătate, dar totodată sunt şi segmentul cel

mai receptiv la mesajele educative, atractive, specialiştii în domeniu întruniţi în anul 2000

în cadrul Conferinţei Internaţionale pentru Activitate Fizică au elaborat un ghid privind

sănătatea până în anul 2010, în care o parte integrantă o constituie recomandările privind

activitatea fizică a adolescenţilor. Se propune antrenarea zilnică într-o activitate fizică

viguroasă cu o durată de 20 minute sau mai mult, de 3 ori/săptămână sau mai mult.

Conform recomandărilor OMS se defineşte ca şi activitate fizică viguroasă, acea

activitate fizică ce determină creşterea frecvenţei cardiace cu 70% mai mult faţă de

frecvenţa de repaus şi care se menţine la această intensitate ≥ de 20 minute şi se repetă de ≥

3 zile/săptămână.

CDC – SUA, defineşte activitatea fizică viguroasă ca fiind activitatea fizică care

determină transpiraţia intensă şi accelerarea respiraţiei, cu o dutată de ≥ 20 minute,

3-7 zile/săptămână.

Numărul persoanelor supraponderale din Uniunea Europeană este de 14 milioane,

din care peste trei milioane copii. Cauzele acestei cifre îngrijorătoare sunt dieta

nepotrivită şi lipsa activităţilor fizice. În noiembrie 2007, Parlamentul European şi-a

îndreptat atenţia asupra raportului prezentat de deputatul Pál Schmitt cu privire la

educaţia fizică.

La întrebarea „se practică suficiente activităţi sportive în şcoli?“, răspunsul dat de

cetăţenii europeni a fost „nu“. Documentul a identificat o serie de probleme de importanţă

111

majoră: prea puţin timp acordat sportului şi scăderea mediei de timp alocat activităţilor

sportive la 109 minute pe săptămână în şcolile primare şi 117 în liceu. Ambele cifre sunt în

cădere liberă începând cu 2002. Alte deficienţe constatate: opţiunile sportive în şcoli nu

sunt suficient de interesante pentru a motiva elevii, activităţile sportive practicate au un

înalt grad de competitivitate, lipsa de coordonare dintre sportul din interiorul şi din afara

şcolilor.

În încercarea de a stabili un echilibru între educaţia fizică şi academică, raportul

propune un orar şcolar care să includă cel puţin trei ore de activităţi fizice pe săptămână şi

o conexiune între activităţile fizice din interiorul şi din afara şcolii. De asemenea, se

doreşte includerea minorităţilor etnice şi a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi

introducerea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie în şcoala primară şi în liceu. Astfel,

educaţia fizică ar trebui să fie obligatorie în programele educaţionale, iar copiii ar trebui să

aibă cel puţin trei ore de sport pe săptămână. În plus, raportul cere Statelor Membre să

asigure obligativitatea unei anumite cote de ore pentru educaţie fizică în şcoli, în ciclul

primar şi secundar, iar, la nivel academic, să asigure un grad mai mare de integrare între

sport şi cursurile obişnuite. Parlamentul îndeamnă Statele Membre să continue campaniile

de informare destinate copiilor de vârstă şcolară şi părinţilor acestora cu privire la

conexiunile între modul de viaţă sănătos, exerciţiul fizic şi alimentaţie. Mai mult, deputaţii

susţin că ar trebui acceptate acele principii conform cărora în orar ar trebui să fie prevăzute

cel puţin 3 ore de educaţie fizică pe săptămână, urmând ca şcolile să depună eforturi pentru

a depăşi acest prag, în funcţie de posibilităţi.

În SUA, obiectivele naţionale ale educaţiei fizice pentru şcoala elementară stabilite

de Asociaţia Naţională de Sport şi Educaţie Fizică sunt următoarele: demonstrarea

aptitudinilor în multe acte motrice şi măiestrie în puţine acte motrice, manifestarea unui

mod de viaţă activ, dobândirea şi menţinerea unui nivel de sănătate şi fitness, demonstrarea

responsabilităţii personale şi conduitei sociale în activităţi fizice şi probarea înţelegerii şi

respectului pentru diferenţele dintre cei care fac educaţie fizică. În licee, lucrurile sunt şi

mai clare, deoarece, pe de o parte, este încurajat spiritul de echipă prin diversele activităţi

pe care le comportă educaţia fizică, iar, pe de altă parte, ele servesc ca pepinieră pentru

recrutarea viitorilor campioni care vor fi preluaţi ulterior de sistemul universitar.

Chiar dacă obezitatea e o problemă şi pe continentul nord-american, raportul dintre

cei care fac sport şi cei sedentari e mai echilibrat. În Danemarca, situaţia este diferită de

alte ţări prin faptul că învăţământul este orientat către oferirea de calificări şi meserii, dar şi

a unui nivel de cultură generală, ceea ce face ca şi educaţia fizică să fie tratată diferenţiat.

112

Obiectivele programei de educaţie fizică în şcolile daneze sunt dezvoltarea condiţiei fizice,

întărirea musculaturii şi dezvoltarea coordonării neuromusculare, dezvoltarea plăcerii de

practicare a exerciţiului fizic, formarea capacităţii de practicare independentă a exerciţiilor

fizice şi dezvoltarea spiritului de colaborare şi fair-play.

În cealaltă parte de lume, în Australia mai precis, educaţia fizică nu se deosebeşte

prea mult de ceea ce găsim în Europa, obiectivul principal fiind dezvoltarea multilaterală a

personalităţii prin diferitele forme de practicare a exerciţiilor fizice. Nu există o programă

de educaţie fizică fundamentată pe un conţinut bine precizat, lăsând la latitudinea

profesorilor şi instructorilor să aleagă conţinutul în funcţie de preferinţele lor şi ale

elevilor.

Un ultim exemplu vine din Japonia, unde educaţia fizică este foarte bine dezvoltată,

având alocate un număr semnificativ de ore pe săptămână (4-5). În acest caz, obiectivele

urmărite sunt întărirea sănătăţii prin cunoaşterea regulilor de igienă, iniţierea în practicarea

unor ramuri de sport şi formarea capacităţii de a practica exerciţiile fizice independent, în

timpul liber, respectiv formarea unui sistem de cunoştinţe de specialitate.

În concluzie, se poate aprecia că menţinerea unei stări robuste de sănătate este un

obiectiv fundamental în toate ţările analizate. De asemenea, deprinderea practicării

independente a exerciţiilor fizice în timpul liber este întâlnită peste tot. În majoritatea

statelor europene, educaţia fizică figurează în planurile de învăţământ cu două sau trei ore

pe săptămână la clasele mici, acestea fiind realizate prin mijloace specifice diferitelor

ramuri de sport. În schimb, Statele Unite sunt orientate mai mult către dobândirea acelor

cunoştinţe, obiceiuri şi comportamente care rămân pe tot parcursul vieţii.

Prevalenţa educaţiei fizice în unităţile de învăţământ

Prevalenţa elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică la şcoală

În România orarul şcolar include un număr de două ore de educaţie fizică, în două

zile pe săptămână, pentru fiecare tip de învăţământ primar, gimnazial sau liceal.

Ghidul de activitate fizică pentru adolescenţi recomandă activitate fizică viguroasă

în minimum 3 zile/săptămână. Pornind de la aceste recomandări şi corelându-le cu numărul

de ore de educaţie fizică săptămânale incluse în programa şcolară, activitatea fizică este

insuficientă, fiind necesară completarea acesteia cu cel puţin o oră/ săptămână de activitate

fizică viguroasă. Cu toate acestea în România există un procent îngrijorător de elevi care

nu participă la orele de educaţie fizică, respectiv 11,11% (Fig. 63).

113

Fig.63 Frecvenţa elevilor care nu au participat la orele de educaţie fizică din orar, în raport cu zona geografică de rezidenţă

13.12% 12.83% 10.32% 10.80% 11.11%

0%

20%

40%

60%

80%

100%


Dintre cele patru zone geografice în care s-a desfăşurat studiul, frecvenţele cele mai

reduse s-au înregistrat în Muntenia, 10,32% şi Transilvania, 10,80%. Motivele

neparticipării elevilor la orele de educaţie fizică sunt diverse şi au un caracter mai mult sau

mai puţin obiectiv. Printre acestea s-au numărat lipsa unei ţinute sportive adecvate, dotarea

şcolii cu material sportiv mediocru, lecţii anoste, profesori neatractivi, etc. Alături de

acestea se situează numărul mare de elevi scutiţi medical de educaţie fizică pentru

diagnostice deseori îndoielnice.

În SUA, în anul 2003 doar 55,7% elevi erau înscrişi la educaţie fizică la clasă şi

dintre aceştia participau efectiv la educaţia fizică doar 28,4%.

Distribuţia frecvenţelor elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică pe

nivele de şcolarizare a relevat o relaţie de directă proporţionalitate între valoarea frecvenţei

şi nivelul şcolarizării, altfel spus pe plan naţional, frecvenţele cele mai ridicate s-au

înregistrat la elevii din clasele a XII-a, 15,82% (Fig. 64).

Fig.64 Frecvenţa elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică săptămânale, în raport cu nivelul de şcolarizare şi zona geografică de rezidenţă

9%

16.90%11.88%

7.94%

15.13%10.45%

20.00%

11.94%

7.23%9.27%5.91%7.21%

10.43%8.70%

9.40% 10.06% 10.91%

16.10%17.95%

15.82%

0%5%

10%15%20%25%30%35%40%45%50%


IX X XI XII

114

Prevalenţa elevilor care participă la orele de educaţie fizică la şcoală

Din categoria elevilor care participă efectiv la ore de educaţie fizică la şcoală s-au

diferenţiat două subgrupe: a elevilor care efectuează săptămânal 1-3 ore de educaţie fizică

şi subgrupa celor care fac sport în mod adiţional 4-5 zile pe săptămână.

S-a constatat că pe plan naţional există 43,31% elevi ce efectuează 1-2 ore de

educaţie fizică/săptămână (Fig. 65). Frecvenţa naţională a fost depăşită în Banat cu aproape

20%. În Moldova valoarea s-a situat sub valoarea înregistrată pe plan naţional.

Fig.65 Frecvenţa elevilor care au participat la 1-2 ore de educaţie fizică pe săptămână, în raport cu zona geografică de rezidenţă

67.38%

40.88% 46.50% 49.56% 48.31%

0%

20%

40%

60%

80%

100%


In raport cu nivelele de şcolarizare, la nivel naţional, frecventa elevilor care

efectuează 2-3 ore de educaţie fizică /săptămână a fost de 55,61% la clasa a XII-a,

57,90% la clasa a XI-a, 31,03% la clasa a X-a şi 49,16% la clasa a IX-a (Fig. 66).

Fig.66 Frecvenţa elevilor care participă la 1-2ore de educaţie fizică săptămânale, în raport cu nivelul de şcolarizare şi zona geografică de rezidenţă

43.66%52.97%

82.54%68.07%

45.81%52.50%

80.00%

49.16%52.70%

30.63%41.95%

17.45% 21.45%31.03%

57.90%

56.21%65.38%

53.77% 57.21% 55.61%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIAIX X XI XII

Efortul fizic depus în cadrul orelor de educaţie fizică lasă de dorit din punct de

vedere al efectului protector cardiovascular. Elevii chestionaţi recunosc că activităţile

efectuate în cadrul orelor de educaţie fizică nu îndeplinesc întotdeauna dezideratul unei

115

activităţi fizice viguroase. Astfel că, la deficitul de ore de educaţie fizică înregistrat în

orarul şcolar se adaugă calitatea îndoielnică a efortului fizic depus. Ceea ce este

îmbucurător este faptul că există în prezent un procent de 4,87% elevi din ţară care

efectuează activităţi sportive în adiţia orelor de educaţie fizică (Fig.67). Cei mai mulţi sunt

din Banat (6,03%) şi Muntenia (5,57%).

Fig.67 Frecvenţa elevilor care au efectuat activităţi sportive în 4-7 zile în ultima săptămână, în raport cu zona geografică de rezidenţă

6.03% 3.41% 5.57% 4.07% 4.87%0%

20%

40%

60%

80%

100%


Pe plan naţional majoritatea dintre aceştia sunt din clasa a IX-a 6,38% (Fig. 68).

Fig.68 Frecvenţa elevilor care au efectuat activităţi sportive în 4-7 zile în ultima săptămână, în raport cu nivelul de şcolarizare şi zona geografică de rezidenţă

7.04%3.35% 6.38%6.43% 7.80%3.60%

11.43%5.22%7.54%

1.34%3.47%3.36%

6.21%

1.59% 4.62%2.81%1.49%2.34%

3.85% 5.83%

0%5%

10%15%20%25%30%35%40%45%50%


IX X XI XII

Prevalenţa educaţiei fizice la băieţi şi fete

Analiza pe sexe a frecvenţei elevilor ce nu participă la orele de educaţie fizică a

evidenţiat faptul că fetele care nu participă la orele de educaţie fizică (Tabelul nr. 31) sunt

mai multe decât băieţii. Astfel la clasa a IX-a frecvenţa acestora este de 9,96% faţă de

2,73% cea a băieţilor şi se ajunge la 18,53 % la clasa a XII-a pentru fete şi 10,99 % pentru

băieţi. Observaţia se menţine şi la nivelul zonelor geografice.

116

Tabelul nr. 31 Distribuţia elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică săptămânale în raport cu sexul şi zona geografică (%)


BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA NIVEL

NAŢIONAL

Fete 10 9,46 8,18 13,04 9,96 a IX-a

Băieţi 5 2,70 2,96 1,49 2,73

Fete 20,83 11,76 10,99 12,40 12,58 a X-a

Băieţi 8,70 6,25 5,84 10,96 7,32

Fete 16,13 19,70 12,97 10,48 13,70 a XI-a

Băieţi 0 9,43 7,69 9,46 7,62

Fete 22,45 23,16 18,94 12,98 18,53 a XII-a

Băieţi 10,34 8 12,03 10 10,99

Participarea la 2-3 ore de educaţie fizică /săptămână este asemănătoare la cele două

sexe în primul an de liceu, şi anume: 36,86 % băieţi în clasa a IX-a şi 36,10% fete, dar

diferită în clasa a XII-a, când este mai ridicată la băieţi 31,21%, comparativ cu 20,52% la

fete (Tabelul nr. 32).

Tabelul nr. 32

Frecvenţa elevilor care participă la 2-3 ore de educaţie fizică pe săptămână (%) în raport cu

sexul şi rezidenţa



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 2 58,11 32,27 42,75 36,10 a IX-a

Băieţi 0 54,05 36,69 38,81 36,86

Fete 27,08 69,41 60,73 31,01 50,33 a X-a

Băieţi 43,48 76,56 61,69 39,73 58,28

Fete 0 4,55 31,89 29,52 24,03 a XI-a

Băieţi 9,38 11,32 20,71 51,35 25

Fete 4,08 21,05 22,03 23,66 20,52 a XII-a

Băieţi 27,59 32 30,38 34,29 31,21

117

La nivel regional nu sunt prezente la toate nivelele de şcolarizare aceleaşi diferenţe

pe sexe observate pe plan naţional. În Banat diferenţele între cele două sexe sunt mult mai

marcate, astfel în clasa a XII-a se notează un procent de doar 4,08% la fete, faţă de 27,59%

la băieţi. În Transilvania la clasa a IX-a procentul fetelor care participă la 2-3 ore de

educaţie fizică pe săptămână (42,57%) este superior celui al băieţilor (38,81%).

Activităţile sportive adiţionale orelor de educaţie fizică s-au înregistrat în mod

predominant la băieţi. Pe plan naţional valorile înregistrate (Tabelul nr. 33) au fost de

9,90% la băieţii din clasa a IX-a şi 4,98 % la fete, iar la clasa a XII-a 3,55% la băieţi şi

2,39 % la fete.

Tabelul nr. 33 Frecvenţa elevilor care au efectuat activităţi sportive în 4-5 zile din săptămâna precedentă investigaţiei (%), în raport cu sexul şi zona geografică



NIVEL

NAŢIONAL

Fete 8 2,70 4,09 6,52 4,98 a IX-a

Băieţi 20,0 5,14 9,47 10,45 9,90

Fete 4,17 1,18 3,14 0 1,99 a X-a

Băieţi 13,04 1,56 12,99 9,59 9,87

Fete 3,23 1,52 5,41 0,95 3,36 a XI-a

Băieţi 0 5,66 7,10 6,76 6,10

Fete 2,04 7,37 1,32 0,76 2,39 a XII-a

Băieţi 6,90 0 3,80 2,86 3,55

CONCLUZII ŞI DISCUŢII

1. În România mai mult de o zecime dintre elevii din ciclul liceal (11,11%) nu participă la

orele de educaţie fizică. Dintre cele 4 zone geografice situaţia cea mai precară s-a

înregistrat în Banat unde proporţia acestora depăşeşte o pătrime, iar cea mai favorabilă

situaţie s-a înregistrat în Muntenia unde ponderea acestora este de aproximativ o zecime.

2. Deşi, în valoare intrinsecă aceste date sunt îngrijorătoare, raportate la date din literatura de

specialitate, respectiv la datele rezultate în SUA, obţinute în urma monitorizării

comportamentelor cu risc pentru sănătate la liceeni utilizând acelaşi sistem de investigare

YRBSS, sunt de 2 ori mai mici.

118

3. Aproape jumătate (48,31%) dintre din liceeni efectuează 1-2 ore de educaţie fizică pe

săptămână, dar recunosc că activitatea fizică desfăşurată în cadrul orelor de educaţie fizică

nu poate fi calificată întotdeauna ca fiind activitate viguroasă.

4. Raportul pe sexe (fete / băieţi) al elevilor ce efectuează 2-3 ore de educaţie fizică la şcoală

a fost de aproximativ 1/1 pentru elevii din clasa a IX-a şi 1/1,3 la clasa a XII-a, pe plan

naţional. Rezultatele se apropie de cele din literatură, care confirmă participarea

predominantă a băieţilor la activităţile fizice din cadrul orelor de educaţie fizică, raportul

fete /băieţi fiind de 1/2.

5. Analizarea frecvenţelor în raport cu nivelele de şcolarizare a relevat scăderea frecvenţelor

elevilor ce participă la orele de educaţie fizică de la clasa a IX-a la clasa a XII-a.

Fenomenul este înregistrat şi pe plan internaţional, exemplu, în SUA unde frecvenţele au

scăzut cu aproape 15% de la clasa IX-a la clasa a XII-a, pentru efortul fizic moderat şi cu

aproape 25% pentru efortul fizic viguros.

6. Doar 4 din 100 liceeni participă 4-7 zile/săptămână la activităţi sportive în plus orelor de

educaţie fizică din programa şcolară.

7. Studiul a dus la concluzia că proporţia liceenilor care depun o activitate fizică viguroasă

este redusă şi scade spre clasele terminale. Faptul se corelează cu observaţia că, pe măsura

înaintării în vârstă, adolescenţii adoptă în proporţie tot mai mare un stil de viaţă sedentar.

8. Observaţiile sunt importante ca puncte de plecare în activităţile profilactice specifice şi

pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos. Şcoala reprezintă mediul unde se poate

acţiona pentru promovarea tuturor componentelor stilului de viaţă sanogen. În acest

context, educaţia fizică în şcoală şi încurajarea participării la competiţii sportive şcolare şi

extraşcolare reprezintă modalităţi simple de promovare a unui stil de viaţă activ care va

duce la creşterea condiţiei fizice şi a fitness-ului cardiac, constituindu-se astfel ca un prim

pas în profilaxia primordială, ce ţinteşte împiedicarea instalării factorilor de risc CV şi nu

numai.

9. Recomandările Ghidului pentru Activitate fizică, vizând adolescenţii, sunt de a se ajunge la

un procent de 85% de adolescenţi angajaţi în activităţi fizice viguroase, până în anul 2010.

Aceasta presupune o „activitate fizică viguroasă” de ≥ 3 zile pe săptămână. Având în

vedere că orarul şcolar include 2 ore de educaţie fizică pe săptămână şi că mai puţin de a

douăzecea parte dintre liceeni sunt antrenaţi în activităţi fizice adiţionale, dezideratul

Recomandărilor Ghidului pentru Activitate Fizică la adolescenţii din România este departe

de a fi realizat practic.

119

10. Este necesară dublarea eforturilor şcolii cu cele ale familiei, comunităţii şi în special a

grupului de prieteni; de a încuraja şi susţine participarea elevilor la orele de educaţie fizică

şi „de a efectua pe parcursul acestora un efort fizic viguros”. Experienţa pe plan

internaţional, a arătat efectul benefic a acestor tipuri de intervenţii. Este necesară crearea

de oportunităţi pentru ca activitatea fizică să fie asigurată adolescenţilor şi adulţilor tineri şi

să le promoveze încrederea în abilităţile lor de a fi fizic activi şi de a fi încurajaţi de

prieteni, părinţi şi bunici.

11. Discuţiile de rutină, purtate de către personalul sanitar cu adolescenţii sau adulţii tineri, pot

deveni promotoare ale unui stil de viaţă având ca parte integrantă activitatea fizică, prin

înserarea informaţiilor vizând beneficiile acesteia pentru sănătate.

12. Costurile ridicate ale echipamentelor sportive sau taxele de intrare în sălile de fitness,

limitează aria adolescenţilor antrenaţi în activităţi fizice de grup sau individuale, adiacente

educaţiei fizice. În această situaţie este imperios necesar a se crea centre pentru

desfăşurarea de activităţi fizice sau recreere cu largă adresabilitate şi cu facilităţi speciale

pentru segmentele populaţionale defavorizate, fie din punct de vedere economic, fie etnic,

religios sau a prezenţei diverselor dizabilităţi.

120

AUTOPERCEPŢIA DEZVOLTĂRII FIZICE

Cauzele tulburărilor alimentare nu sunt în totalitate foarte clare. Sunt implicaţi

factori psihologici, genetici, sociali şi familiali. Există un mare decalaj între felul în care

adolescenţii îşi percep corpul şi felul în care aceştia arată în realitate. Adolescenţii cu

anorexie sau bulimie au frecvent o teamă intensă de a nu fi graşi sau cred despre ei că sunt

graşi când, de fapt, în realitate, nu este deloc aşa. Baletul, gimnastica, luptele pot constitui

factori de risc pentru apariţia tulburărilor alimentare. De asemenea, în rândul adolescenţilor

cu tulburări alimentare creşte riscul pentru alte tulburări (anxietatea, tulburarea obsesiv –

compulsivă). O serie de cercetări sugerează contribuţia mass-mediei asupra creşterii

incidenţei tulburărilor alimentare. Multe femei care apar în filme, în reclame sau la TV

sunt foarte slabe şi acest lucru le îndreptăţeşte pe adolescente să creadă că frumuseţe

înseamnă să fii slabă. Băieţii, de asemenea, pot încerca să copieze idealul media şi vor

exagera cu mersul la sală şi cu atenţia asupra a ceea ce mănâncă. Această preocupare

începe de la vârste foarte fragede. Cercetările în domeniu arată că la nivel global

aproximativ 42% dintre fetiţele cu vârste între 7 şi 9 ani îşi doresc să fie foarte slabe, iar

81% dintre cele de 10 ani se tem să nu ajungă supraponderale sau obeze. De altfel,

tulburările alimentare se instalează în jur de 11-13 ani.

Mulţi copii cu tulburare alimentară au o stimă de sine foarte scăzută, iar încercarea de a

menţine o greutate scăzută reprezintă o modalitate de a deţine controlul.

Danice K. Eaton,; Richard Lawrz, MD; Nancz D. Brener, etc. au analizat asociaţia

dintre indicele de masă corporală şi greutatea percepută cu ideaţia sau tentativa de suicid.

Studiul a relevat faptul că în ideaţia sau tentativa suicidară este mult mai importantă

autopercepţia greutăţii corporale decât indicele real de masă corporală. Astfel, la subiecţii

care se autopercep ca având o greutate corporală mare, graşi şi obezi s-au înregistrat

frecvenţe în mod semnificativ statistic mai crescute ale ideaţiei sau tentativei de suicid

decât cele înregistrate la subiecţii care au o percepţie corectă a propriei greutăţi corporale.

În concluzie, autopercepţia eronată a greutăţii corporale constituie un factor de risc de care

trebuie să se ţină seama în profilaxia şi combaterea ideaţiei şi tentativei de suicid la liceeni

(Studiul s-a efectuat pe 11200 elevi din ciclul liceal din SUA, utilizând chestionarul

YRBSS).

În contextul monitorizării dezvoltării fizice s-au folosit două sisteme de evaluare.

Primul include aprecierea subiectivă a propriei greutăţi corporale, iar al doilea are la bază

valorile înălţimii şi greutăţii corporale raportate de către subiect, în baza cărora a fost

calculat indicele de masă corporală, utilizat ulterior pentru caracterizarea dezvoltării fizice.

http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietate-si-atac-de-panica/anxietatea_45

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/tulburarea-obsesiv-compulsiva-cauzata-de-o-gena_1807

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/tulburarea-obsesiv-compulsiva-cauzata-de-o-gena_1807

121

În ceea ce priveşte evaluarea subiectivă a greutăţii corporale, rezultatele

investigaţiei au relevat la sexul feminin un procent ridicat (61,35%) al celor care se percep

ca având o greutate normală. 22,92% dintre fete şi-au perceput greutatea corporală ca fiind

peste standardele de normalitate, faţă de doar 15,52% care se percep ca subponderale.

Fig.69 Percepţia greutăţii corporale la FETE

14.61% 17.19% 16.77% 12.77% 15.52%

52.25%60.31% 61.85% 64.47% 61.35%

33.15%

21.56% 21.51% 22.47% 22.92%

0%10%20%30%40%50%60%70%


G SUB NORMAL G NORMALĂ G PESTE NORMAL

La băieţi se observă un procent mai ridicat al celor care se autopercep ca fiind

subponderali (23,25%), faţă de doar 14,30 % care se percep ca fiind supraponderali.

Fig.70 Percepţia greutăţii corporale la BĂIEŢI

18.27% 22.35% 23.85% 24.30% 23.25%

71.15%59.92% 62.00% 60.56% 62.04%

9.62%18.44%

13.38% 15.49% 14.30%

0%10%20%30%40%50%60%70%80%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIAG SUB NORMAL G NORMALĂ G PESTE NORMAL

Observaţia nu este întâmplătoare, ci se înscrie în tiparele de frumuseţe diferite

pentru cele două sexe. Pentru fete, modelul de tip „manechin”, pentru băieţi de tip

„atletic”, cu masă musculară bine dezvoltată.

Atitudinea în faţa propriei greutăţi corporale este diferită la cele două sexe. Astfel,

cele mai multe fete, 38,97% (Fig.71) doresc să slăbească, în timp un procent important

dintre băieţi, 29,94% (Fig.72) doresc să crească în greutate.

122

Fig.71 Atitudini faţă de greutatea corporală fete

40.45% 40.94% 40.70% 38.97%

13.48% 13.44% 12.82% 12.13%13.48% 13.44% 12.88%29.22%

18.73% 20.63% 17.38% 19.88%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIAdoresc să slăbească doresc să se îngraşedoresc să-şi menţină greutatea nu fac nimic în legătură cu G

Fig.72 Atitudini faţă de greutatea corporală băieţi

11.54%

27.37%

17.69% 17.96%

30.77%23.46% 26.62%

29.94%36.54%

27.37%32.15% 31.69%

21.15% 21.79% 23.08% 20.42%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIAdoresc să slăbească doresc să se îngraşedoresc să-şi menţină greutatea nu fac nimic în legătură cu G

Referitor la practicile de control al greutăţii, acestea au inclus metode variate:

exerciţii fizice, utilizarea unor produse medicamentoase, controlul aportului caloric,

provocarea vomei sau utilizarea de laxative. Rezultatele studiului întreprins au evidenţiat

că majoritatea subiecţilor (Fig. 73, 74) au apelat la exerciţiile fizice pentru controlul

greutăţii. Ceea ce diferenţiază cele două sexe este supravegherea mai riguroasă a aportului

caloric de către fete.

Utilizarea metodelor nesanogene de slăbit: provocarea vomei, utilizarea de

medicamente pentru slăbit şi laxative, au fost observate mai frecvent la fete.

123

Fig.73 Practici utilizate pentru menţinerea greutăţii corporale sau scădere în greutate

FETE

46.63% 48.44% 50.55% 53.28%42.53%

3.98%

42.74%41.25%41.57%

2.80% 4.06% 4.98%1.69% 4.69% 2.92% 2.58%

0%

20%

40%

60%

80%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIAactivităţi fizice reducerea consumului caloricutilizarea de medicamente pentru slăbit vărsături şi laxative

Fig.74 Practici utilizate pentru menţinerea greutăţii corporale sau scădere în greutate

BĂIEŢI

32.69%

50.84%36.92% 42.25%

16.35%31.28%

17.38% 23.24%

5.59% 3.17%2.15% 3.52%0.00% 3.38%0.00% 2.79%0%

20%

40%

60%

80%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIAactivităţi fizice reducerea consumului caloricutilizarea de medicamente pentru slăbit vărsături şi laxative

Concluzii

1. În jur de 6 din zece elevi (aproximativ 60%) se autopercep ca având o greutate

normală.

2. Atitudinea faţă de propria greutate corporală este diferită la cele două sexe,

aproximativ 4 din zece fete doresc să slăbească şi în jur de 3 din zece băieţi să

crească în greutate.

3. Aproximativ 5 din zece fete şi patru din zece băieţi au apelat la exerciţiile fizice

pentru controlul greutăţii.

4. Mai puţin 4 din o sută fete şi în jur de 2 din o sută băieţi au recurs la utilizarea

medicamentelor pentru slăbit.

5. Utilizarea de laxative şi provocarea vomei au fost întâlnite mai frecvent la fete.

6. Proporţia cea mai ridicată de elevi care au utilizat metode sanogene de control al

greutăţii a fost observată în Transilvania.

124

EVALUAREA DEZVOLTĂRII FIZICE

În anul şcolar 2008 – 2009 a fost investigat, în cadrul programului de monitorizare

a comportamentelor cu risc pentru sănătate, un lot de 3041 elevi de liceu cu vârste cuprinse

între 14 şi 18 ani, dintre care 1824 fete şi 1217 băieţi.

Chestionarul YRBSS B aplicat acestor elevi a cuprins şi două întrebări referitoare

la greutatea şi înălţimea fiecăruia; aceste valori sunt deci, raportate.

Lotul a fost împărţit pe sexe şi apoi pe grupe de vârstă, iar la fiecare grupă s-au

calculat parametri de statistică descriptivă atât pentru înălţime, greutate cât şi Indicele de

masa corporală (IMC).

În baza valorilor IMC calculate şi a raportării la valorile din „International cut

off points for body mass index for overweight and obesity by sex between 2 and 18 years”

(Anexa 1) , subiecţii s-au grupat în :

subponderali (SubP),

normoponderali (NP),

supraponderali (SP) şi

obezi (OB).

125

Mediile greutăţii şi înălţimii sunt redate în tabelele de la fiecare grupă de vârstă şi sex.

Grupa fete 14 ani

În această grupă, care a însumat 39 de eleve, 5.12 % au fost subponderale

(cu IMC sub 17), 82.05 % normoponderale, iar 12.8 % supraponderale (Fig.70). Inaltime fete 14 ani Greutate fete 14 ani

Mean 165.7435897 Mean 55.48717949Standard Error 1.056256949 Standard Error 1.727710097Median 166 Median 53Mode 160 Mode 50Standard Deviation 6.596322535 Standard Deviation 10.7895461Sample Variance 43.51147099 Sample Variance 116.414305Kurtosis 0.084969974 Kurtosis 1.651830849Skewness 0.0483732 Skewness 1.335329123Range 30 Range 47Minimum 150 Minimum 38Maximum 180 Maximum 85Sum 6464 Sum 2164Count 39 Count 39Confidence Level(95.0%) 2.138280386 Confidence Level(95.0%) 3.497566208

Grupa băieţi 14 ani

Din cei 20 de băieţi ai grupei 10 % sunt subponderali, 60 % sunt

normoponderali, iar 30 % supraponderali (Fig.69).

Inaltime baieti14 ani Greutate baieti 14 ani

Mean 171.2 Mean 60.9Standard Error 2.3559555 Standard Error 2.945022563Median 173 Median 59Mode 150 Mode 40Standard Deviation 10.5361533 Standard Deviation 13.17054129Sample Variance 111.0105263 Sample Variance 173.4631579Kurtosis -0.179067638 Kurtosis -0.460805911Skewness -0.667265014 Skewness 0.277595846Range 36 Range 48Minimum 150 Minimum 40Maximum 186 Maximum 88Sum 3424 Sum 1218Count 20 Count 20Confidence Level(95.0%) 4.931071521 Confidence Level(95.0%) 6.164003051

126

Grupa fete 15 ani

Această grupă cuprinde 326 fete din care 8.58 % sunt subponderale, 85.27 %

normoponderale, 5.52 % supraponderale şi obeze numai 0.61 % (Fig.70).

Inaltime fete 15 ani Greutate fete 15 ani

Mean 163.4693252 Mean 53.20245399Standard Error 0.354558972 Standard Error 0.384830798Median 164 Median 52Mode 160 Mode 50Standard Deviation 6.401728913 Standard Deviation 6.948300963Sample Variance 40.98213308 Sample Variance 48.27888627Kurtosis 0.630138543 Kurtosis 2.732665411Skewness -0.157792805 Skewness 1.051395939Range 48 Range 52Minimum 140 Minimum 38Maximum 188 Maximum 90Sum 53291 Sum 17344Count 326 Count 326Confidence Level(95.0%) 0.697520324 Confidence Level(95.0%) 0.757073784


Această grupă cuprinde 190 băieţi, din care 5.78 % sunt subponderali,

76.3 % normoponderali, 15.7 % supraponderali şi obezi 2.10 % (Fig.69).

Inaltime baieti 15 ani Greutate baieti 15 ani


127

Grupa fete 16 ani


normoponderale şi 5.8 % supraponderale (Fig.70).




Această grupă însumează 301 băieţi, din care doar 2.65 % sunt subponderali,

82.05 % normoponderali, 14.6 % supraponderali şi obezi 0.66 % (Fig.69).


Mean 176.0631229 Mean 65.14285714Standard Error 0.822670211 Standard Error 0.589186961Median 176 Median 64Mode 170 Mode 60Standard Deviation 14.27279471 Standard Deviation 10.22201173Sample Variance 203.7126689 Sample Variance 104.4895238Kurtosis 168.8100593 Kurtosis 1.337608398Skewness 11.23059038 Skewness 0.725336436Range 235 Range 71Minimum 155 Minimum 40Maximum 390 Maximum 111Sum 52995 Sum 19608Count 301 Count 301Confidence Level(95.0%) 1.618935132 Confidence Level(95.0%) 1.159462757

128

Grupa fete 17 ani


normoponderale, 3.82 % supraponderale şi doar 0.89 % obeze (Fig.70).




Această grupă cuprinde 366 băieţi, din care 82.5 % sunt normoponderali, 13.3%

supraponderali şi 1.63 % obezi (Fig.69).


Mean 177.0191257 Mean 67.75136612Standard Error 0.369538388 Standard Error 0.551233055Median 177 Median 65Mode 180 Mode 60Standard Deviation 7.069685645 Standard Deviation 10.54570929Sample Variance 49.98045512 Sample Variance 111.2119844Kurtosis -0.245136806 Kurtosis 0.337314463Skewness -0.049878347 Skewness 0.666569027Range 40 Range 61Minimum 157 Minimum 45Maximum 197 Maximum 106Sum 64789 Sum 24797Count 366 Count 366Confidence Level(95.0%) 0.726691522 Confidence Level(95.0%) 1.083991272

129

Grupa fete 18 ani

Această grupă, cea mai numeroasă din lot, cuprinde 574 fete din care 4.7 % sunt

subponderale, 91.1 % sunt normoponderale, 4.01 % supraponderale şi 0.17%

obeze (Fig.70).


Mean 164.7090592 Mean 55.76132404Standard Error 0.259652679 Standard Error 0.826203088Median 165 Median 54Mode 165 Mode 50Standard Deviation 6.220836026 Standard Deviation 19.79441904Sample Variance 38.69880086 Sample Variance 391.8190251Kurtosis -0.10044087 Kurtosis 440.4143751Skewness -0.08863887 Skewness 19.67330828Range 37 Range 464Minimum 145 Minimum 35Maximum 182 Maximum 499Sum 94543 Sum 32007Count 574 Count 574Confidence Level(95.0%) 0.509987097 Confidence Level(95.0%) 1.622755891


Această grupă cuprinde 341 băieţi, din care doar 1.46 % sunt subponderali,

83.5% normoponderali, 13.8 % supraponderali şi obezi 1.17 % (Fig.69).



130

Dezvoltarea fizică a lotului, pe sexe şi pe grupe de vârstă este redată în Fig.69 şi

Fig. 70 . Se remarcă la ambele sexe preponderenţa subiecţilor normoponderali (între 60 %

şi 83.5 % la băieţi şi între 82.05 % şi 91.1 % la fete).

Datorită înregistrării unui număr semnificativ de elevi cu IMC sub 17, am

considerat oportună încadrarea dezvoltării fizice a elevilor în 4 subgrupe : subponderali

(SubP), normoponderali (NP), supraponderali (SP) şi obezi (OB).

La fetele de 16 ani se înregistrează cel mai mare procent de subponderale 9.11 %,

la celelalte grupe de vârstă procentul de fete cu IMC sub 17 variază între 8.58 % şi 4.7 %,

ceea ce denotă fie o preocupare specială faţă de greutatea corporală la sexul feminin, fie un

aport caloric deficitar. La băieţi, frecvenţa de subponderalilor atinge valoarea maximă la

grupa 14 ani 10 %. Cei mai mulţi băieţi supraponderali, 30 % s-au înregistrat la 14 ani ,

urmaţi de cei de 15 ani (15.7 %), iar cei amu puţini la 16 ani, 13,3 %.

În categoria obezi, s-au încadrat 2.1 % dintre băieţii de 15 ani şi 1,63 % dintre cei

de 17 ani.

Fig.69.Dezvoltarea fizică a băieţilor în funcţie de IMC ( N=1217)

10 5.78 2.65 2.45 1.46

60

76.382.05 82.5 83.5

0 2.1

13.813.314.615.7

30

1.171.630.660

20

40

60

80

100

14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani

%

Subponderali Normoponderali Supraponderali Obezi

Procentul de fete supraponderale şi obeze, este semnificativ mai mic decât la

băieţi. Astfel 12.8 % dintre fetele de 14 ani şi 5.8 % din cele de 16 ani sunt

supraponderale. În categoria obeze, se evidenţiază doar valori subunitare 0.61 % la fetele

de 15 ani şi 0.89 % la cele de 17 ani.

131

Fig.70.Dezvoltarea fizică a fe te lor în funcţie de IMC ( N=1824)

5.12 8.58 9.11 6.51 4.7

82.05 85.27 85.03 88.7 91.1

5.8 3.82 4.01012.8 5.52

0.61 0 0.89 0.170

20

40

60

80

100

14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani

%

Subponderale Normoponderale Supraponderale Obeze

Concluzii

1. În lotul investigat domină subiecţii normoponderali, respectiv mai mult de 8 din 10

fete şi mai mult de 7 din 10 băieţi.

2. Cele mai multe fete supraponderale s-au înregistrat la vârste mai mici, observaţia

fiind valabilă şi în cazul băieţilor supraponderali.

3. Băieţii cu obezitate au fost semnalaţi la vârste mai mari (1 din 100 elevi de 18 ani).

4. Frecvenţa obezităţii la fete este mai redusă decât cea înregistrată la băieţi (mai puţin

de una din 100 eleve).

5. Excesul ponderal, indiferent de grad, este un factor de risc major pentru sănătate.

Se impune inventarierea responsabilă a factorilor favorizanţi şi determinanţi în vederea

unor măsuri de profilaxie primordială şi primară pertinente.

132

Anexa 1 Valori IMC * pentru încadrarea în clase de dezvoltare fizică

Subponderali Normoponderali Supraponderali Obezi

B F B F B F B F

14 ani 17 –

22,62

17 -

23,34

22,63 -

27,63

23,34 –

28,57

Peste 27,63

Peste 28,57

15 ani 17 –

23,29

17 –

23,94

23,30 –

28,30

23,95 –

29,11

Peste 28,30

Peste 29,11

16 ani 17 –

23,90

17 –

24,37

23,91 –

28,88

24,38 –

29,43

Peste 28,88

Peste 29,43

17 ani 17 –

24,46

17 –

24,70

24,47 –

29,41

24,71 –

29,69

Peste 29,41

Peste 29,69

18 ani

Sub 17

17 – 25 17 – 25 25,1-30 25,1-30 Peste 30

* după “International cut off points for body mass index for overweight and obesity by

sex between 2 and 18 years”- obtained by averaging data from Brazil, Great Britain,

Hong Kong, Netherlands, Singapore and United States

133

CONCLUZII GENERALE

1. Analiza comparativă a frecvenţelor celor şase arii comportamentale definitorii

stilului de viaţă, la elevii din România, cu cele înregistrate în alte ţări, a plasat ţara noastră

sub nivelele de pe plan extern.

2. Există arii comportamentale (agresivitatea, comportamentul sexual cu risc) a căror

tendinţe şi predicţii pentru anii viitori sunt în ascensiune.

Date fiind posibilele consecinţe medicale, sociale şi economice ale acestora, în

activităţile viitoare de profilaxie primordială şi primară acestea trebuie să beneficieze de o

atenţie privilegiată.

3. Reducerea fumatului la elevi, datorită măsurilor complexe instalate în România ca

urmare a aderării la „Convenţia Cadru de Control al Tutunului” în Europa, măsuri în care

educaţia se situează alături de legislaţie şi alte intervenţii coercitive, pledează pentru

oportunitatea extinderii acestora şi spre corecţia altor arii comportamentale.

4. În contextul actual moral, social sau economic, în care însăşi familia se poate

constitui în „model cu risc crescut”, şcolii (mai mult ca oricând) îi revine sarcina de a

promova modele comportamentale sanogene.

5. Experienţa altor ţări în activitatea de modelare comportamentală a relevat faptul că

efortul educaţiei trebuie susţinut de societate. Astfel, alte instituţii (sanitare, religioase,

armata, de ordine publică) trebuie să contribuie activ la promovarea comportamentelor

sanogene.

6. Familia necesită susţinere de specialitate în vederea îndeplinirii rolului de „primă

instanţă educativă”, de spaţiu în care se exersează pentru prima oară procesul de socializare

(prin respectul acordat fiecărui membru al familiei, în special vârstnicilor, prin exersarea

corectă a rolului acestora).

7. Protecţia socială a familiei şi prin aceasta a copiilor şi tinerilor reduce perpetuarea

comportamentelor cu risc, cunoscându-se faptul că sărăcia este cel mai important predictor

al riscului comportamental.

8. Crearea alternativelor de petrecere a timpului liber constituie un important

promotor al comportamentului sănătos.

9. Specialiştii în domeniu au propus, pentru reducerea factorilor predispozanţi,

evaluarea şi controlul cadrului ecologic de desfăşurare a comportamentelor cu risc,

respectiv cadrul familial (mediul din imediata apropiere a copiilor şi tinerilor); cel

134

comunitar ( incluzând şi domeniul şcolii) care corespunde interferenţei copilului şi familiei

cu mediul de apartenenţă; şi nu în ultimul rând societăţii.

10. Este necesară remodelarea manierei de comunicare a evenimentelor reprobabile

(sinucidere, violenţe violuri, etc) în mass-media deoarece se cunoaşte faptul ca

televiziunea, internetul sunt surse de modelare, atât pentru comportamentele dezirabile, cât

şi pentru cele nedorite, iar publicitatea excesivă în jurul acestora, nu face altceva decât să

furnizeze mijloace şi modele, respectiv procesul de „copycat behavior”.

analiza comparativă a indicatorilor stării de sănătate din românia şi

Documents