Analiza bunăstării

Savu Mihaela

Bunăstare

Standard de viaţă decent

Nivel individual Nivel colectiv

Bunăstarea economică reflectă starea condiţiilor naturale, de capital şi de cultură care asigură integritatea vieţii biologice, satisfacerea trebuinţelor materiale, sociale şi spirituale ce permit manifestarea permanentă şi în ascensiune a personalităţii umane.

Nivelul de bunăstare se măsoară prin:

• bunurile/serviciile consumate într-o perioadă de timp

• cheltuiele efectuate pentru achiziţionarea bunurilor/serviciilor

• satisfacţia resimţită de pe urma consumării diverselor cantităţi de bunuri – această satisfacţie are caracter eminamente subiectiv.

Teorii privind bunăstarea• Teoria naturii umane – abordează individul ca fiind o

fiinţă raţională, motivată în deciziile şi acţiunile pe cale le ia, de câştigul sau pierderea individuală.

• Teoria comportamentului decizional – apreciază că indivizii iau decizii în condiţii de certitudine cognitivă, ei cunoscându-şi foarte bine interesele optimizând astfel raportul dintre trebuinţele imediate şi cele de perspectivă.

• Teoria suspiciune – prezintă rolul negativ al statului asupra influenţei alegerilor personale. Adepţii acestei teorii pornesc de la premisa că statul are posibilităţi reduse de a cunoaşte nevoile şi interesele individuale, oferind astfel, scheme ideologice distorsionate care îngrădesc libertatea individului demotivând iniţiativa şi eficienţa individuală.

Standardul de viaţă reprezintă o stare a aspiraţiilor colectivităţii raportată atât la disponibilităţile interne cât şi la cele externe, toate acestea fiind conjugate cu sistemul de valori existent în societate.

Standardul de viaţă trebuie să ţină seama că oamenii se deosebesc între ei:

• din punct de vedere al trebuinţelor şi priorităţilor;

• nu toţi oamenii vor trece în mod automat la satisfacerea trebuinţelor superioare în condiţiile în care cele inferioare sunt deja satisfăcute.

Asupra standardului de viaţă mai acţionează şi alţi factori:

• Noile bunuri/servicii inventate care deşi iniţial nu sunt disponibile la nivelul maselor generează aspiraţii;

• Caracterul limitat al resurselor modelează acele aspiraţii aducându-le la nivelul posibilităţilor existente.

Componentele de bază ale standardului de viaţă:

• nivelul de trai – exprimă gradul de satisfacţie a trebuinţelor materiale, culturale şi spiritoale ale populaţiei unei ţări într-o perioadă determinată de timp.

• calitatea vieţii – are drept componentă de bază nivelul de trai, la care se adaugă aspecte precum: starea de sănătate a populaţiei, nivelul de cultură şi civilizaţie, raportul dintre timpul de muncă şi timpul liber, modul de petrecere a timpului liber, calitatea mediului înconjurător, relaţiile interumane.

Componentele standardului de viaţă

• Calitatea vieţii

Bunăstare non-materială

• Nivel de trai

Bunăstare materială

Indicatorii specifici calităţii vieţii sunt:

• indicatori demografici: dimensiunea, structura populaţiei, durata medie a vieţii

• indicatori de apreciere a mediului: natural, social, familial

• indicatori privind confortul: condiţii de viaţă, de locuit, de cultură

• indicatori privind persoana : starea de sănătate, ocupare, resurse, venituri, consum

• indicatori privind serviciile sociale: învăţământ, asistenţă socială, cultură, asigurări

Crearea bunăstării se asigură prin diferite pârghii economico – monetare:

• distribuirea primară a bunăstării prin pârghiile economiei de piaţă – formarea veniturilor primare obţinute pe baza eficienţei proprii a oamenilor în activitatea economică, precum şi cumpărarea de bunuri economice de către fiecare individ prin intermediul pieţei.

• redistribuirea bunăstării prin acţiunile sociale – se realizează prin mecanisme statale cu caracter social sau prin politica socială propriu-zisă.

Formele redistribuirii bunăstării sunt:

• finanţarea de către stat în modalităţi specifice a bunurilor publice, a cheltuielilor de urbanism, a cheltuielilor ecologice, a infrastructurii, învătământ, cultura etc.

• asistenţa socială• asigurările sociale.

Bunăstare

Nivel macroeconomic

Nivel microeconomicBunăstarea obiectivă şi subiectivă a populaţiei