In acest număr s CEZAR PETRESCU, D . NANU, A. COTRUŞ, GH. CARD AŞ, G. MARINESCU, RADU GYR N. MILCU, C 1. ŞICLOVANU, PAUL I. PAPADOPOL, ANTON HOLBAN, DON JOSE, BRILLAT-SAVARIN, G. BREAZUL, B. CECROPIDE. I. FLOROIU, PERPESSIC1US. N. N. TOi'ilTZA. Desene şi vignete de I. Teodorescu-Sion, Şt Dumitrescu, N. N. Toniiza ţi S. Maur.

An. XLII, Nr. a Sl.tanuari« 1986 ^ ^ ^

Arhipăstorii a m i c u l u i Oala Oalaetlon

I a t ă a m necaz pe păstori.. . . O m u l va pieri în nelegiuire. J a r sângele îl voi cere păsto­rului.. . .

Rătăcitoare-.s oile mele pe toate colinele....

Vai vouă păstor i lor că n'afi ra tă r i i pe cei slabi, n 'at i vin­decat pe bolnavi , n 'a t i în tors pe cei ră tăc i ţ i !

(Ezechiel 34, 1—10)

Taverna este scundă, Ішпіна mohorâtă. Figura omenească de bestie urâtă. In jurul unei mese jucând pe cărţi soioase, Beau ultima monedă a clipei norocoase Trei lucrători, ce ziua au tot scobit în stânci. Prin hrube de lignit uri iârândn-se pe brânci.

De-afaro'n vânt $i'n zloată, sv uilu in tavernă Pe ferâstruia scundă de fiare zăbrelită Nevestele lor triste... Li-i ţaţa veştejită Si ochii stinşi de veghe... Acasă au pe pertui Trei cuiburi, sub o cergă de plapomă murdară, — i Bieţi copilaşi ce tremur cu-o fa fă fiartă'n ceară ! Li-i lacrima 'nghefata, genuchil sub bărbie Si pumnii strânşi. In casă-i un frig ce le sfâşie. Au adormit alături cu toţii aşteptând. Si văd în vis pe masă mâncăruri fumegând.

La Episcop e însă o mmă-adevărată : Serveşte-o durdulie subretă înfocată Vn vin ca undelemnul vârtos, chihlimbariu, In urma cărui toarnă un altul, ruginiu. Ou ochii Vamândouă privind duios, pieziş Arhimandritul parcă se uită-ac um cruciş... Evlavia-i atâta de marc 'n sfănla-i pace, Că vână şi cu ochii el semnul crucii face! E cina cea de taină ? 0 nu 1 căci nu e p<d Amfitrionul ! Pare mai midt Sardanapal Iar oaspeţii, de-arăndul, sunt toţi aşa ciudaţi, Au aerul de-o haită de lupi înfometaţi.

Si-itm înţeles atuncea şi scena din tavernă. Si copilaşii palizi ce tremurau pe pernă.— St kt cine-* vinovaţii de risipita turmă...

Olil-Cum o să le-o ceară Stăpânul mai pe urmă DIMITRIE NANU

P E I S A G I U M U T Un biet salcâm o mână de schelet spre cer îndoae Si soarele* sgărcit, şi-ascunde aurul sub nori ; Doar cerul milostiv, acum ca şi de-atâtea ori, A miluit pământul cu-un cojoc de oae.

De marginea pământului s'a înţepenit Cu chingi de plumb, văzduhul preschimbat în sloiu Si parca toate nopţile au poposit la noi - — Sub promoroacă, fireaM'ncrenicnit.

S'ascuude zarea'n negură... nai să ştii unde-a rămas Pe~ câmpul alb ne'ncăpător sub bolta nouă. Nu-i nimeni să despartă nesfârşirea' n două

Si'n adâncimea hăului mi-i nici un glas.

lutepeuit-au ciorile pe stârvuri de copaci, cu moarte ; Nici norii nu se risipesc pe căilengropate, E slobod numai vântul, ce se shate. In braţele de uriaş ale-unei mori departe.

C. L ŞICLOVANU

UNIVERSUL LITERA

D Ë S L E G A R E Mi-am strâns grăiâina'n zid înnalt , a Şi mi -am făcut cu tina l e g ă m â n t : Cu p lânsu l meu să o f rământ . Visan Să leg cu-o floare cerul de p ă m â n t

Deschis-am poarta (rea, — ş i m i - a m c Potecă pr in nămeţii d e lumină™ Atâta l u n ă se vărsa de sus , Că florile pluteau ţarcă 'n grădină.

Dar, deslegat de lanţul colbului , Eu însumi — D u m n a e u grădini i m e i Azi noapte-am stors t l e i u l tot, d in f Şi l'am turnat pe cer să ardă'n st(

N. MILC

Chiot în t o a m n ă # )

O-he ! t o a m n ă n o u ă cu sclipăt, pr lmeş te -ma 'n t ine c u chiot şi | ipăt

In c ins tea mea , s truguri i crapă-ţi l Re In bobi, bucuria s ă 'nchine cu v in !

O-he I Azi cu cea mai tă ioasă custuri Sn v ine l e mâin i lor fac crestătură.. .

Iar tu, Toamnă , scoate din vii, de p< [dfiml

tot s â n g e l e boabelor, stoarce-1 din [samt

şi sânge le — acesta cu v iată de coai in v ine le ine le deschise mi-1 toarnă !

Tot s â n g e l e toamnei s ă - m i curgă in ca un s â n g e cu-aromă de v i n de povar

Şi 'nprejmuie-mi fruntea vânjoasă , [I:

că sânge le m e u va fi s â n g e de aur I.

...Aşa să se 'ntâmple 1 Ce-i sânge-omei cu sânge de v i ţ ă din t rup să-1 gones

O-he I J u r că 'n mine v o i u duce din ; podgoria 'ntreagă cu ch io t ş i v i n I

Voi duce ş i l i n u l cu m u s t u l de mler pe Tine te-oi duce î n c h i s ă 'n artere

O-he ! vo i f i v i e : trup, suf le t ş i gâni cu sângele toamnei î n mine-alergâi

O-he I fete a lbe c u şorţul s û m e s cu chiot pr imească-mă az i spre cule

Culeagă-mi-or rodul : î n roade-oi fi e i şi umple's'or coşur i cu mine , d in gi

O-he! voi fi m u s t , — n u v e n i n u l cucut Heil stoarcă-ină'n teascuri şi f iarbă-n

[bu

A à eu voi fi t o a m n a I să facă orice din m i n e — m ă dărui — al lor sânt -0 hé t

RADU GY

1) Din v o l u m u l „ întoarcerea fec ior risipitor", co va a p a r e in c u r â n d .

ÜNirZRSÜL LITERAR 5

Vizita îna l te lor personag i i — Fragment din romanul «întunecare» —

de CEZAR PETRESCU

In vremea aceas ta , Înal te le personagi i treceau delà p a t la pa t , în sălile cu ră­niţi . E ra o vizi tă d e t re i or i a n u n ţ a t ă şi amâna tă . Două zile sp i ta lu l fusese spălat , mătura t , fetuit . désinfectât , pavoazat . La intrare , d e a s u p r a porţ i i bolt i te , cie::gi verzi înc ruc i şa te şi d r ape l e a l ia te , u r a u bun sosit îna l te lor personagi i .

Bolnavii mu ta ţ i , categoris i ţ i d in nou, îmbrăcaţ i în cămăş i cu ra t e , săpuni ţ i şi periaţi , a ş t ep tau în pa tu r i l e a l in ia te cu emoţie molipsi tă delà tot personalul a-gitat. C i u d a t : pen t ru moment ui taseră rănile, b ra ţe le şi p ic ioarele a m p u t a t e , o> cbii orbi şi dure r i l e c r u n t e —• ciliar cei .în delir se opr iseră şi s imţeau cu toţii grandoarea even imentu lu i şi orgol u, că fac pa r te d i n t r ' u n sp i ta l onora t cu o a t â t de însemnată atenfie.

Misiunea e ra numeroasă . U n genera l obez, stacojiu cn un r ac fiert, cu paru l şi mustăţ i le a lbe , g e m â n d în tunica prea s t râmtă , cu ochii convuls ionaţ i ca de spaima unei a p r o p i a t e explozi i . F iecare

Íius e ra însoţit de un complex de scâr ţâ i -uri. Scâ r t i au ghetele d e piele de bison,

scâr ţ iau j ambie re le roşii c a r e gâ tu i au pe pulpă pan ta lon i i cu l ampaz , s câ r ţ ' au cu­relele încruc i şa te pe p iep t şi pe mjloc : în întregime mirosea a piele şi scâr t ia ca un geamă udau nou. Alt genera l scund şi gro­zav de spătos , în un i fo rmă cu b u z u n ă r i numeroase si eno rm e î n c â t a r fi pu tu t c u . prinde toa tă a rh iva mare lu i s ta t major , părea, nu s 'ar fi p u t u t s p u n e de ce, foar­te încân ta t de tot ce vedea. R ă m â n e a în urma tutu lor, r idicând spr 'ncen i le , 'mbinn-nate şi imense cât o pereche de mus tă ţ i , să adaoge d u p ă inima sa milostivă, cuvin­te de î m b ă r b ă t a r e bolnavi lor :

— La Mărăşeş t i Y Bravo I A m â n d o i o-cliii ?. Regretabi l , d a r nu e nimic... Bra­vo ! IA Po iana Măru lu i ai zis ? In te re ­sant... Se poate t ră i foar te bine şi n u m a i cu o mână. . . Bravo, îmi placi bă ia tu le !.. Ifi spun că-mi placi .

Strângea mâinele c â t e nu e rau c iunge, desvelea pă tur i l e să vadă restur le p ic oa­relor, sfârşi te în bontur i de band agii. b o l ­navii cercau să se r idice pe o coastă, înă l ­ţau gâ tur i le s labe, î ngâ imau Începu tu r i de vorbe.

— Stai l inişti t !.. Bravo ! Ţ a r a ! Minu­na t !...

Se aflau încă două d o a m n e ţi o fa tă blondă. în ha ină a lbas t r ă de cu loarea vio­relei, Înaltă şi fragilă, cu umeri i slabi şi Inguşti , cu pă ru l imate r ia l ca u n abu r . Toată silinţa şi-o a d u n a s e să-şi rej ină la­crimile, împăr ţ ea t imidă câ te o floare din mănunchiul răsf i rat pe b ra t şi ţ igări d in t r ' un cog p u r t a t respectuos de un in­firmier. Nu ştia cu ce cuvin te să-şi înso­ţească daru l ; cu obraj i i î nvăpă ia ţ i de e-inotie, punea floarea repede, ca d u p ă o fap tă ruşinoasă. Dar ochii bolnavi lor o u r ­măreau recunoscători : s imţeau că în t r ' a -devă r aceasta sufere pen t ru sufer in ţa lor.

Una din doamne, îna l tă şi p ieptoasă ca un j a n d a r m călare. în t i ' o m a n i a d e mătase cafenie, cu mustă ţ i sure, pr ivea pa tur i l e pr in t r 'un lorgnon ţ inut î n m â n a cu numeroase inele şi b ră ţ ă r i , p lecân-du-se pe j umă ta t e ca înaintea unor v i t r i ­n e cu obiecte curioase, ad resându-se ră­ni ţ i lor cu interjecţii francese împes t r i ­ţând frazele româneşti :

— Quoi ? Ţa ra n 'are să vă u i te nici oda­tă que je te dis! Au să ne sosească peste câteva zile un t ranspor t de a p a r a t e or to-j44liee perfecţionate™ Voila 1 C r e a f e en-glesească ; a r e să fie o plăcere să uzaji de e l e» Lasă capu l jos t inere, p e pe rnă .

Quoi ? O să facem scoli 91 p e n t r u o r h i ~ P u t i n ă r ăbda re . Et puis I Et puis !.. T e doa re ?... C u r a j í Eh oul ! Je comprends bien ! C u r a j . Are să t reacă . Allons ! Toa­te au să t reacă , grâce au ciel. P e ce să gemi ? Quoi ? Să aduc i m u l ţ u m i t ă lui Dumnezeu că te-a ales să suferi ma r t i r i u l pen t ru s cumpa noas t ră tară. . . Ah ! il ne faut pas să p lângă . Allez t Daca se sfâr­şeşte războiul ? Ah l Grand Dieu, non 1 În tâ i să-i învingem, să sufere şi ei, să su­fere teribil , ce qw j'en dis !...

Din c â n d în când se întorcen spre un d o m n civil, cu bă rb i t ă .şi ochelar i cu şnur , cu picioarele moi şi nesigure, adua de sp inare în redingotă neagră , cu n 'nsoa-re de mă t r en t ă pe umer i , un personagiu impor t an t î n t r e toate , care a rostit o scur­tă şi s imţi tă c u v â n t a r e când a descins din au tomobi l şi a î m p ă r ţ i t cu degete ge­lat inoase, deco ra t ă .

CEZAR P E T R E S C U

— Mon ami. s ân t splendizi de c u r a j şl abnegnre . Parbleu l

— Parb'eu ! conf i rmă personagiu l im­p o r t a n t în t re toate , z âmb ind ca uri om csre-ş i a s u m ă cu modest ie j umă ta t e nu ­mai din secretul aces tui c u r a j şi acestei abnegaţ i i . '

Colonelul medic, şef a l spi ta lului , gros cât u n ipopotam şi fin ca o insectă, ame­n in ţ ă să fie a t ins do s t rabism din p i c i i t a sfor ţăr i lor cu ca r e încearcă să p r ' vească în ace laş t imp la personagiul foarte im­p o r t a n t î n t r e toa te la d o a m n a cu lorgnon şi la cei doi generali . îşi iubeşte bolnavii şi spi ta lul , îşi spune că e inut i lă aceas tă odioasă comedie : vizi tarea unui sp ' t a l ca un muzeu de mizerie şi d i s t r i b u i a de consolări clişeu ; d a r nu-şi ooate în f rânge prec ip i ia tea mai t a r e ca el. să p r e v r i ă f iecare în t rebare , să su râdă când s u r â d e personagiu l impor t an t î n t r e toa te si să d«a din c a p a conf i rmare , când genera lu l scund şi grozav de snătos , încu-a jează un a m p u t a t de a m â n d o u ă p ic : oa!c le . cu o-braj i i scobiţi de sufer inţă , cu buzele us­ca te şi a lbe , şi cu ochii de p ă c u r ă în fun­d u l orbi te lor :

— Bravo ! La Oi tuz ? Nu e ninr'c... Se poa te t ră i foar te b ine şi fără picioar ... Ţa ra , bă ia tu le !

In u r m ă , alti medici în . şo r tu r i a lbe şi d o a m n e de ca r i t a t e si inf i rmiere p u r t â n d coşuri le de ţ igăr i şi inf irmieri cu con­dici, cu flori şi cu p ach e t e de ş o c o V ă . Convoiul îna in tează doi paşi, se opreşte , bo lnavu l face s for ţă r i să se r idice î n t r ' u n

cot şi încea rcă p r i n t r e tchlmomoseW* de d u r e r e să su râdă , ruş ina t că se a l l ă cu l ­ca t îna in tea unor a t â t de îna l te persoane.

I a r cei pe u n d e convoiul a t recut , î ş i c a u t ă cu degetele câ te le-au mai r ă m a s , p e marg inea pă ture i , cele câ teva ţ igăr i , p a che tu l de şocolută şi floarea lăsata de f a ' a sub ţ i re şi bă lană , cu ochii u m e d si cu bu ­za de jos t r e m u r â n d . Ea s ingură preş m-tea că acestor dure r i a l t ă a l ina re li аэ cuvine, decâ t ex lamat i i l e doamnei cu lorg­non şi îmbă rbă t ă r i l e genera lu lu i scund : „Nu face nimic... La O i t u z ? Ei. b r a \ o f "

C a m e r a lui Radu Comşa şi Vasila Mo­grea, s'a umplu t , ab ia p u t â n d să primea*-că a t â t de numeroş i oaspeţ i . R a d u Comşa îşi muşcă buzele, înt ins cu fata în sus, eu ochii orbi sub bandag iu l negru ; tovară ­şul lui mototoleşte marg inea pă tu re i în­t re degete.

Colonelul med ic şopteş te ceva persona­giului impor t an t în t re toate . C o m ş a a u d e numa i numele lui A lexand ru Vardnru.

Personagiu l îna in tează , ridică m â n a t r emură toa re , cu vinele ca sforile : , ,Pa-trie... niciodată. . . recunoş t in ţa tării— Am să-1 feUcit pe Vardaru ' 1 :

— Comment ? îl pr iveş te d o a m n a cu lorgnon ca în t r ' un panop t i c u n d e se ve­de agonia lui O s m a n - P a ş a . Tre i r ăn i şi v indecat ? C'est prodigieux I Vais quoi I am spus în t o tdeauna că Vardaru ._ ce n'est déjà pas si mal.

— Bravo ! Ochi i ? Se poe te t ră i foar te b ine şi fără ochi... Vindecat ? Ch ia r as tăz i , scoate-ti pansamen tu l ? Cu a t â t mai b iae I C u r a j - . Eşti a şa d a r logodnicul domni­şoarei V a r d a r u ? Ei b ravo !

Genera lu l scund şi spătos îi s cu tu ră neaş tep ta t m â n a , încât pa tu l s'a mişca t pe c iment .şi în ochii lu i Comşa a u t recut fulgere negre.

Se în toaroe la celălal t p a t — Şi d u m n e a t a ? D a r ochii lui Vas : !e Mogrea, 1-an p i ro ­

ni t î n d r ă z n e ţ Şi dreot , încât s'a c ' t i t în ei cu ş i cum a r fi fost scris cu li tere de o pa lmă , gândul b a t j o c o r i t o r : „Ce. şi c u ? B r a v o ? — n u ? Sc poate t r ă i foar te bi­ne ?..."

Genera lu l s'a oprit , s'a p ipă i t d e a s u p r a nasu lu i unde se îmb inau spr ' i icen ' le g oa­se, de teamă pa rcă să nu se fi despr ins cu o pereche de s ' m n c e n e postise, şi du­c â n d a m â n d o u ă mâin i l e la spa te , pr ivi in­diferent , ne pereţ i .

— Sublocotenentul Mogrea, l ămureş te colonelul -med : c . ca î n to tdeauna m â n d r u de bolnavii lui. Rezervist . Profesor. I n a-devă ra t b rav . Ci ta t în ord n «e zi pe c rp de armată . . . S ingur cu mitraliera.. . . men­ţ inu t pozi t : a. .

Ochi i sublocotenentului Mogrea se în­crucişează cu och : i colonelul ii n t r 'o mus­t r a r e : „De ce, aceasta ? сю і т гюг іа ?"

D a r personagiul impor tan t in t re toa te şi-a ş ters cn o m â n ă mă t r ea t a de pe u-meri şi s'a plecat, peste paf, rostind : „Pa­trie... niciodată.. . recunoş t in ţa t î r i i p r tv gă t im vii torul !".

— Pregă t im ? Cine „pregă t im" ? Eu şi d u m n e a t a ? s u n a r ă sec vorbele subloco­tenentu lu i Mogrea, ca re p a r e i că a desco­per i t ceva foar te curios în t avan , d u p ă a-tenjia ochilor fixaţi acolo.

In tăcere a scâ r ţ â i t n u m a i p ie lăr ia ge­nera lului , ca nn g e a m a n d a n s t r âns în cu­rele, îna in te de a-1 coborî la t r ă su ră . Per­sonagiul impor t an t în t re tonte, ş -a re t ras mâna ca la o a t ingere de r e p ü l i , îşi ş ter­ge mă t r ea t a şi zâmbeş te cu milă compli­ce, că t r e d o a m n a cu mus t ă ţ i su re şi lorg­non, c l ă t i nând d in cap .

4

Sent imentul idilic In o p e r a Iul D e l a v r a n c e a

— Hm ! făcu personagiul importent. —' Hm ! făcu doamna cu mustăţi eure. — H m ! f&cu genera lu l scur t şi spătos . —> Hm 1 facn celălal t general , amenin­

ţat de apoplexie , caro n u rostise n imic pâ­nă acum.

D a r toi ochii fetei cu h a i n a a lbas t ră , t rece fn tâ ' a da t ă un început de surâs tr ist , i a r colonelul-medic îl pr iveş te cu indig­na re îngădu i toa re , ca pe-uu copil care s a p u r t a t necuviincios la masă .

Personagiul i m p o r t a n t fşi şterge b ă r b i ţ a cu ba t i s ta şi se î n d r e a p t ă demn spre usa, u r m a t d e în t reg convoiul . Copi la înal tă , in ha ină a lbas t r ă a r ă m a s să n u n ă cele d in u r m ă flori pe p a t u l bolnavilor .

— Acestea nu supără. . . Nu c a ţ a ? în-drăsneş te să în t rebe , cu glas ca r e amin ­teşte ecoul c lav i ru lu i d u p ă ce cântecul a încetat .

1— D e ce să supere , domnişoară ?.. P e acestea le p ă s t r ă m aci... pen t ru to tdeauna ! a r ă t ă car tea . în care va s t r 'v i florile, când vor începe să se vestejească.

C o i i l a riiuH'-rmeste cu obraj i i î nvăpă i a t 5 . A observat că răn i tu l c i teşte ece : uş i ca r e, pe care o ci+eşte si d â n s a acasă... E s t j acolo un caoitol.. . D a r ai" roşi ma i tare , să s~>ună ce c a i ' t o l exis tă acolo ..

Când s'a închis usa d u p ă toti , tovară­şul lui Comşa s'a r id ica t pe m a r g i n a p a . tului : Tşi sbur leş te p ă r u l în semn de in­dependen tă si protest .

— Comşa ! — Da... — (imitâlnd glasur i le de ad : neaur i ) . . . P a .

trie... recunoştinţă. . . Ani să-1 fel 'cit iye V a r d a m . Comemmt ? Tre i răni şi v nde-r a t ?... C'est prodiseux 1... Am spus "n^ot-dcnuna că V a r i a m . . . . Quoi? (schimbând vocea). Ai crede că acest domn V a ' d a r u e răn i t şi el de două luni n ' a văzu t lumina , cum n 'ai văzut-o tu de. două luni... Com­şa ?

— Da... — Ştii ce fac eu cu asemenea persona,

gii care vizi tează spi ta lele ca gra jdur i l e de curse ?

— Nu ştiu ce faci cu asemenea persona-RÜ-

O m u l cu păru l sbur l i t ca sârmele de frecat pa rche tu l , spuse a tunc i ce-ar face el cu ase i renea personagi i , da'- t ipa ru l nu va pu tea nici oda tă să reproducă tex tua l .

CEZAR PETRESCU

Coperta noastră De vre-o doi an i de zi le se vorbeşte

stăruitor, în cercuri le amatori lor se­rioşi, de r e i s a g i u l i u | Leon Viorescu .

Tot"xş', r i c toru l acesta este, pentru „publicul mare", atras de rec lamă ş i tobe, aproare u n necunoscut .

E u n merit . Fe i sag iu l lu i Leon Vio rescu izvoră­

şte fin adâncuri sufleteşt i , pe cari m a ­joritatea pubHcului nu l e poate lămuri .

Arta lu i V io rescu n u t inde spre de­lectare.

Ea e pruncul p a s i u n e ! şi s e adresea­ză n u m a i temperamente lor de rasă .

Tablouri le lu i V io re scu te cuceresc, ş i te obsedează, ca privel i ş tea u n u i c â m p de cicoare sau ca parfumul blând de levănt ică .

E b e h o reculegere gravă, u n şer-puit, discret, de doină, o l impez ime de cristaluri bătrâne, — o m i r e a z m ă pa­tr iarhală de podgorii .

Ş i o naivi tate , care te surprinde, ca o frază isteafă din Letopiseţ! .

Vigurosul o ra tor ca re s'a s t ins în t im­p u l războiului , a l că ru i a v â n t In vovbire, a t ing înd culmea a ceeace în seamnă ac ţ iune orator ică, ne-a legănat adolescenţa , răs-p â n d i a d in în fă ţ i şa rea lui un fluid minu­n a t d e nevinovăţ ie cur).1 se revarsă şi din cele ma i reuşi te opere a le sale.

Când vorbia, părea că c in te rp re tu l u-nui g las ce venia d iu adâucur i l e necunos­cute a le lumii, a t â t a uşur in ţă verbală se desfăşura d in vorba- i î na r i pa t ă .

E ra un ur iaş d a r şi un copil sbâ i i i t c a i c te cucerea.

In l i t e ra tu ra noas t ră nuvelist ică mai a-les şi în cea t ea t r a l a a da t unele d iu per­lele idilice ale verbului românesc . El e precursoru l noveliştilor id Hei de mai târziu : Brătescu Vuiiicşti, Popovie i Bănă­ţeanu l şi Emil Gâr leanu .

Sent imentul idilic naş te diu înfăţ işarea sufletelor pr imit ive, nevinovate şi nebân-tu i te de formele echivoce a le societăţii .

El stă la baza mul tora din mar i le cren-ţiimi ale geniului u m a n : Margaretu din l a u s t , Jul ie ta şi Ofelia d in tea t ru l Sha­kespear ian sunt măr tu r i i de efectul pe ca re acest sent iment î l poa te p roduce a-supru sufletului omenesc.

BARBU D E L A V R A N C E A

Schiller a spus că sentimentul idilic reese din sinteza a trei sent imente : surâ­sul de nevinovăţ ia cuiva ; întristarea că suntem depa r t e de fericirea şi l in ' ş tea su­fletească a nevinovăţiei şi res ec tu l fa ţă de acest suflet pr imi t iv , ca re s t răba te viaţa fără ar t i f 'e iozi ta te .

In opera lui De lav rancea te isbeşte ma i ales contras tul î n t r e real ismul cel ma i crud şi idila cea ma i cu ra tă . Insă nota lui originală este tot cea din u r n ă , pe care a în t rupa t -o în t ipu r i de difer i te v â ' s t e , în­cepând cu cooiii şi a j u n g â n d p u n ă la bă­t râne ţea u i ta tă de Uumncz-eu.

Copiii lui Delavrancea sun t minuna ţ i : plini de sănă ta te , drăcoşi , cu scăpă ră r i de cuvinte ce îţi p a r duh de om matur , răi câ teoda tă da r de un farmec naiv p ă t r u n ­zător. Aş i i-a descris el în „do vnul Ѵисея în sglobiii feciori ai orzar i lor din Odi­nioară, în figura ocrot i toare şi p l : n ă de îngr i j i re păr in tească a lui „nea Băn ică" din „Moş-Ajunul" şi mai ales în Bunicul şi Bunica în ca re a s intet izat cel mai pu­tern ic tablou al bă t râne ţ i i şi copilăriei .

.0 ii

Naiv i ta tea adoleecenţi i a descris-o mai ii redus, d a r a ş t iu t să-i e x t r a g ă toa tă poe- ii zia, punând-o î n cont ras t cu cele ma i jos- iu uice figuri şi cu cel mai s t r ica t medii; social Gelina d in „Paraz i ţ i i " e f loarea al- e

bastră r ăsă r i t ă p r in t re cele ma i uricioee bălăr i i .

Ca o lumină d e fulger, ca o dedub la re a fondului e te rn omenesc ce se în toarce y cu desgust de la viaţa t icăloşită mater ia lă i] iu sp re asp i ra ţ iun i le ideale ale sufletului , ü u parti ea la sfârşi tul romunulu i . E răsbu- ix: narea t ăcu t ă a cură ţen ie i sufleteşti p l ină ц d e abnegaţ ie , cont ra lumei ce cău ta să u j (

înăbuşe . ' a

fată s iuiaţ ia . D u p ă î n m o r m â n t a r e a tu- ' tălui său. Geliua vine la Cosmin să-i vor­bească. Ea ştia toa tă ruş inea ce a i&sa a- . ) f

sunra familiei, cauza s inucideri i ta tă lu i şi *l nilul de paraz i t al lui Cosmin, pe ca ro | i totuşi îl mai iubiu. I n t r ă în camera lui. c sa-i lumineze sufletul, să-1 t rezească la oj> via ţă nouă : ..glasul ei cu ra t t r e m u r a ca . r

glasul unei soprane în t r 'o ca tedra lă ' 1 . , K

li măr tu r i seş te iubirea p r in t r e l a c r ă m i ^ de regret şi lacrăini de acuzare . E o mi- j\ mine de contopire a acestor s t ă r i sufle-teşti ! "

.,Am suferi t pent ru a m â n d o i şi p e n t m ii II vis m a r e stins într 'o e l ină de g r o a z ă ' . 1 } 1

Iută şi cea mai fe rmecătoare sent inţă u ' unu i suflet îngeresc. . I

„Să sfârşesc. Sun te tiVi fiinţe aci cari u

nu pot trăi la un loc. li nu diu ele t r ebu ie l i sá plece. Eu, d-tu. şi . . . it

l 'e ea însă n imeni nu a r e d r e p t u l s'ooi dea a fa ră . i 5 l

( i n e vrei să plece acum î n d a t ă ? ' ' . -, D u p ă oe Cosmin îşi d ă sent in ţa , ca o

s ta tue a eternei d rep tă ţ i î n d i r e a t ă de propriu-i nemienicie şi de desnăde dea u-uiiL a m o r în t rezăr i t o cl ipă şi apoi p răbu­şit în în tuner icu l desgustului de v ia ţă , se opreşte în p rag şi îl priveşte cu ochii lă­c r ămând :

„ D i n t r ' u n vis mare uu mi-a r ă m a s decât o marc durere , d a r cel puţin.. . oh ! îţi mul­ţumesc... a cum mai mul t . n 'a i fi pu iu ţ face".

R a r ă pu te re de cola rat ură sobră, cla­sică în aceste cuvin te a l e unei viziuni su­fleteşte men i t ă să facă d r e p t a t e cu pro-pria-i sdrobire . Nici când nevinovăţ ia nu a fost pusă la ma i grea înce rca re ar t is­tică.

Aoeeuşi adolescenţa, ma i sglobie, dar mai pu ţ in filozofică, a î n t r u p a t în Genu­nea d in Luceafărul, p u n â n d - o în fa ţa u-uui om în pu te rea vârs te i . Corbea un naiv , ca re iubeşte pen t ru p r ima o a r ă în faţa unei a ta r i nevinovăţ i i r ă m â n e cu măr tur i s i rea pe buze, recurge la povesti­rea unui basm ca să-i souie t a ina cea inare. Scena I din Ac tu l I I I « o c a p o d ' o - , регД a genului idilic. 1

At i tudinea Genune i , ca re ia p a r t e c u ;

toa tă fiinţa ei la povestea inven ta tă de i Corbea e o con t inuă în t re rupere , aci du­ioasă, aci ironică, pa r ' că a r p r i c e i e şi* pa r ' că nu a r observa ce se petrece în su- s

fletul lui, de aceia vorbele ei îţi fac im-p presia u n o r g lume ser 'oase, dp că se • oate f; accep ta această opoziţ ie n a t u r a l ă suflete­lor cura te .

El ii spune mereu şi sufletul n u i se' frânge a t â t de nepr iceperea ei câ t de măr­turis irea spon tană : u,

„Şi mâini le D o m n u l u i sunt asnre.. . şi 1

sunt a ş a de b u n e că toa t ă z iua le-aş să­ru ta" . 3

Felul cum îi c u r m ă repe le mărturisireu.c e ga ta să i sbucnească clocotind, a re o fi­neţe emoţ ionantă de nevinovăţ ie . ]

Sufletul lui Corbea înghia jă de durer« 1 I

VlKlVnnsVÍ. Т.ІТЁПАЁ

і агеа l u i i m p o r t a n t ă i s t o r i c i i , s t u d i u l re şi o n e t ă g ă d u i t ă v a l o a r e l i t e r a r ă . D a r d u p ă c u m a m i n d i c a t î n s u b -

t lu , n e - a m p r o p u s î n a c e s t a r t i c o l í v o r b i m d e s p r e o l ă t u r e a p r o a p e j t o t u l n e c u n o s c u t ă a l u i T h . A m a n . In a d e v ă r , p r e a p u ţ i n i ş ' . u c ă m a -

;le n o s t r u p i c t o r a fos t şi m u z i c i a n , fost şi p o e t -V i o l o n c e l u l e x p u s î n m u z e u l d i n r a d a C l e m e n ţ i i , i n d i c ă o a r e c u m v i ­s ă t o r i l o r a c e a s t ă p r e d i s p o z i ţ i e a r t i -i că a l u i A m a n . P o e z i i l e s a l e s u n t uşă cu t o t u l n e c u n o s c u t e . E l e sur i t a ţ i ne d e a l t f e l şi n ' a u fos t s c r i s e c u ici o i n t e n ţ i e d e a v e d e a l u m i n a t i -i r u l u i . P o a t e - i p r e m a t u r s ă v o r b i m î s p r e e l e , d e o a r e c e a c e e a c ă r e i a i - a u •st a d r e s a t e ş i c a r e i - a d e v e n i t m a i irziu s o ţ i e , t r ă i e ş t e î ncă - D a r ş t i m Í p e v e n e r a b i l a d o a m n ă A m a n n i m i c o c o s t ă î n t r u s l ă v i r e a s o ţ u l u i s ă u : c a r e v o r b e ş t e ş i a c u m c u a c e l e a ş i n t i m e n t e d e a d o r a ţ i e c a r e i - a u î n -u m u s e ţ a t t i n e r e ţ e a ş i i - a u m â n g â -t a p o i a n i i d e v ă d u v i e . M e n ţ i o n ă m , p e n t r u o m a i j u s t ă a-

ree ie re a p o e z i i l o r l u i A m a n . c ă e l e î fost s c r i s e î n a n u l 1860, d e c i c u u i t î n a i n t e d e i n f l u e n ţ a e m i n e -i a n a . P e n t r u a c e l c a r e v a vo i să se p ă -u n d ă d e t e m p e r a m e n t u l a r t i s t i c a l ii A m a n în î n t r e a g a l u i c o m p l e x i -ite. f r a g m e n t e l e c e l e d ă m m a i j o s or a r u n c a o l u m i n ă m a i m u l t a s u ->ra a c e s t u i s u f l e t d e l i c a t , n o b i l şi î i i e ros .

In sufermia-mi muia de-a ia depărlare Cu lacrămi de durere iiwoc peDumneieu 'Să ie mai vad odată, moment de fericire...

D u p ă c u m se p o a t e g h i c i , v e r s u r i l e a c e s t e a a u fos t d e d i c a t e f e m e i e i i u ­b i t e , î n t r ' o v r e m e c â n d d r a g o s t e a p e n t r u e a î i e r a î n c ă i n t e r z i s ă - C u m se c o n s o l a a r t i s t u l ?

O, lună muH senină, Tu iubită, steaua mea, Tu, durerea îmi alină Când nu pot a o vedea.

(Consolaţia)

Şi- i s c r i e r

Eu scumpă Anetto mă pălesc ca floarea Ce uită grădinarul la timp a o uda...

(Suvenire)

D a r n ' a r e n i c i o r e v o l t ă î m p o t r i v a d e s t i n u l u i s a u a f e m e i e i c a r e f ă r ă v o i a e i î l , f ă c e a să s u f e r e a t â t . D i m ­p o t r i v ă , p o e t u l c h e a m ă a s u p r a e i şi î n d u r a r e a l u c r u r i l o r :

Şi Doi, frumoase locuri ce dânsa vizitează Văzând voi acuma zeitatea mea, '/ânibiţi-i cu iubire căci inirna-i oftează Şi fi fi încântate de-a o putea Dedea !

Şi voi floricele ce mâna-i atinge Jndulciţi-i drumul cu-al vostru odor Faceţi să tacă inima-i ce plânge Căci e despărţită de al său Amor.

(Suvenire)

I a r c â n d , d u p ă m u l t e p i e d i c i ş i î n -

CAR CU BOI : TH. AMAN

D e s p r i n d e m clin p o e z i a , , In p ă d u r e a ela B ă n e a s a " . d o u ă s t r o f e p l i n e d e g r a ţ i e e v o c a t o a r e :

ă opresc deodată lângă o tulpină e-adesea cu dânsa eu convorbeam Fruntea mi s'apleacă, inima-mi suspină ûndind la fericirea ce o aşteptam.

i nemişcare, pus pe gândire i locul acela stau neclintit :

u palpitaţii de mulţumire i-aduc aminte cât am iubit

a e departe şi nimic nu-mi spune e fericirea ce o aştept...

Din poezia „Depărtarea" :

i plecat iubito, lăsându-mi întristarea, uteri necontenite ce-apasă pieptul meu.

t â rz ie r i , m a r e a sa i ub i r e îşi a t inse în-sfârşi t ţ in ta , A m a n u i tă toa te sufe­r i n ţ e l e a n i l o r d e a ş t e p t a r e şi-.şi c â n t ă f e r i c i r e a : Dori(a-i im odată cu înfocare h'ugata-i din suflet pe Creator ? Ş'a ta dorinţă şi aşteptare Să se ivească Ia al tău dor ?

Dorita-i palate sau bogăţie Rugând eu ardoare a poseda ? Şi din întâmplare ce-ţi place ţie Pe loc, îndată, să ţi se dea ?

Eu nici palate, nici bogăţie Nici alíe multe nu am dorit Numai рг-aceea ce-mi place mie Şi ea, la dorinţă, mi sa ivit

E dulce viaţa pe neaşteptate Să vezi în braţe ce tu doreşti...

(Dorinfa)

Divină Comedie Francesca da Rimini a zâmbit, Şi 'n zâmbetul acela, Alighieri A'ntrezărit isvoarele durerii Şi'ntreg Infernul săli 1-a 'ntrezărit.

Poetul dup 'aceia ispitit D e 'mbălsămatul calm al primăverii , D e nopţile senine ale verii Măreţul Purgator a zămislit .

In vremea ceia Dante (lumea zice) Când sărutat a fost de Beatrice, Era o noapte ca^dă, cristalină

Iar sărutarea-i ştearsă ca şi visul, Umplu pe Alighieri de lumină Şi concepu «tuneea Paradisul.

MIRCEA PAVELESCU

Poeziile, precum şi scrisorile lui Aman, din această epocă frământată, păstrate toate în original la Acade­mie, ar putea servi, dar mai târziu, când anii vor aşterne distanţa nece­sară, la reconstituirea acestui roman de dragoste, a acestei iubiri căreia Aman i-a rămas credincios până la moarte, adică timp de treizeci de ani. Astfel de iubiri, cu cât sunt mai rare, — cu deosebire la un artist, boem prin însăş firea lui, — cu atât sunt mai admirabile. Ele ne conving, după cum scrie însuş Aman într'o scrisoare adresată soţiei sale. că : .,sunt fiinţe creiate anume pentru ca muritorii a-leşi să poată simţi până la ce punct de mărire se poate ridica dragostea omenească".

Fire delicată şi mândră, Aman a fost toată viaţa lui un independent. Avuţia i-a înlesnit această pornire. Dar este un fapt în copilăria lui care ne dă motiv să credem că, chiar lip­sit de avere. Aman ar fi ştiut să-şi păstreze, cu orice preţ, independenţa. Spicuim acest fapt din studiul de care vorbeam mai sus, al regretatului pic­tor Horaţiu Dimitriu :

,,Pentru a-şi procura materialul de pictură, fără ajutorul protectorului său, unchiul Paris, acest mic artist (avea 10—14 ani), nu se simte jicnit el, fiu de serdar, să se ducă cu ţiga­nii în bălţile din marginea oraşului şi să prindă lipitori, pe cari apoi le vindea evreilor din Lipscani. Ce ad­mirabil gest !".

Şi iată un alt pasagiu, din acelaş studiu, care pune în evidenţă rara energie sufletească cu care Aman în­ţelegea de mic copil să îndepărteze toate obstacolele ce s'ar pune creaţiei artistice spre care era îmboldit — şi în care vom admira, în acelaş timp forma literară a lucrării lui Horaţiu Dimitriu. stilul său de pictor, care vede totul în coloare :

„Soarele arde cu putere acoperişul casei, căldura înăbuşitoare umple în­căperea întunecoasă şi prăfuită a po­dului. In fund. prin cuca ce dă în curtea bisericei *), lumina pătrunde cu violenţa unui torent de lavă inca-descentă şi reflexul ei desprinde în clar-obscurul dimprejur, reţeaua că­priorilor şi bârnelor interiorului. A-colo. într'un amestec de geamantane rupte, de cufere desfundate, de mo­bile vechi, aruncate la întâmplare, de

6

lăzi răsturnate, din cari ies ceasloave bisericeşti şi hrisoave scorojite şi piăjite. presărate cu înflorituri roşii şi albastre, micul Dache stă aplecat deasupra unui scaun fără spătar, im­provizat ca masă şi marchează în ceară diferite figuri ciudate. .Şindrila şi lemnăria cucii strălucesc, tojiiu-du-se. parcă . în tonuri arse de chih­limbar, de sânge de dragon şi dc şo-fran. Printre rupturile acoperişului, scapă câte-o dâră de lumină care, prinzându-se în praful stârnit de mi­cul ocupant, brodează întunericul ca­tifelat al podului cu linii paralele. Câte-odată, lumina descoperă pe po­dea, jos. vreo bucată de hârtie sau de pânză albă şi o topeşte într'o pată de aur aprins.

,,ln această atmosferă. în care lu­mina încrustează toate colorile soa­relui şi toate reflexele nestimatelor, lucrează cu sârg micul artist, nepă­sător de înăbuşeala stăruitoare. Ceara se topeşte, aproape. între degetele ntodelatoare. Forma creşte şi se des­prinde puternic pe fondul închis. Aman are abia S—9 ani. Seriositäten lui e surprinzătoare. Lui i se pare firesc să modeleze în ceara luată din biserică, de pe scaunul lumânărilor aprinse de biscricoşi la intrare şi să ..facă" din ea chipuri dc oameni şi animale..".

T H E O D O R AMAN

Nimeni nu ştia unde stă dus cu ceasurile micul ,,Dache"- Abia mai târziu, mama descoperă ascunzişul, primul atelier al viitorului artist.

,,La început, s'a făcut, haz de acea­stă descoperire. Cu tofii credeau că apucăturile lui Dache sunt trecătoare. Când insă mai târziu, coana Pepica văzu că micul artist îşi petrece va­canţele ,,zugrăvind" chipurile cuno­scute, s'a gândit că desigur lucrurile nu trebuie să meargă aşa departe.

..Unchiul Scarlat Paris nu era însă de părerea surorii sale- Coana Pepica nu vrea să ştie nimic de părerea fra­telui său. căci nu putea să-şi închi­puie că fiul ei, feciorul serdarului Dimitrie Aman sa r putea, face zu-

* Case l e A m a n e r a u aşeza te în cu r t ea bis. Sf. Troija (Cra iova) .

întâlnire toamna Dccc p l ânge no ru l tocmai acum

când v r e a u să-t i ies în ca le

La s ă r b ă t o a r e a în tâ ln i r i i n o a s t r e v r e a u vesel ie , soare . Dcce să fie t r i s t e ţ e dacă te iubesc

Ca în t r ' o cupă îfi a d u c în pa lmă , r o a d e şi vân tu l m ' a scunde în vă lu r i de praf.

Voinice cu pas g r e u ca legea iubir i i , în luncă se î n t i nde a r a m a toamne i , . c ă r a r ca - i înve l i t ă la fel cu ba l t a la fel cu i a r b a .

Nu m a i ştiu

ţie unde să frec...

Dă-mi m â n a !

FLOR1CA MUMUIANIJ

grav ca acela care zugrăvise pe bă­trânul boer acum câţiva ani !

..Cele sortite micului artist vor fi însă mai presus de voinţa mamei !".

In August trecut, cu prilejul îm­plinirii a 34 ani delà moartea lui Th. Aman, sindicatul artiştilor plastici a organizat un parastas — ceremonie pioasă, dar care, lipsită de participa­rea oficialităţii, a luat caracterul li­nei prăznuiri de familie-

Amintirea lui Aman obligă la mai mult. De aceea, e bine să se ştie de pe acum că peste doi ani, la 29 Apri­lie 1928. se împlinesc o sută de ani delà naşterea lui Tli. Aman. Cu pri­lejul acestui centenar, a cărui sărbă­torire o dorim cât mai impunătoare, sperăm că vor fi înfăptuite şi cele două puncte pe cari admiratorii lui Aman le reclamă de câtva timp : re­pararea muzeului din strada Clemen­ţei şi baterea unei plăci comemorative pe casa din Câmpulung, unde s'a născut marele nostru artist.

ALICE GABIUELESCL'.

B I B L I O G R A F I E : Horaţiu Dimitriu ,,CLipa" An. Ш,

.\r. 105—111 120—124. Dr. C. I. Istrati, ,,Th. Aman" (1904).

broşură aniversară-N. Iorga, ,,Stüdii şi documente",

Voi. XXIV, Coiesp. Serdarului Dim. Aman.

N. Iorga, Rev. ,Ramuri". Comen­tarii asupra scrisorilor lui Th- Aman către fratele său Alecu (aflate în mu­zeul Aman, din Craiova).

VmVËÈSVt L1TEÈAÊ

Culegătorul de rou — Cine e la poa r t a ce tă ţ i i în »

as ta împodob i t ă cu gh i r l ănz i de sări t o a r e ?

C i n e e acel ce v ine cu t ruf ia 1 zd ren ju i t ă să p i cu re a m a r în valul ! cur ie i ?

D e eşt i s t r ă in p ă ţ e ş t e m a i d e p a r t e încă tuşează! b ine u m b r a t r u p u l u i tă ia r dacă v ine le îţi p o a r t ă v ia ta de fr nu ai ce cău t a !

B les temul în t r eg i i ce tă ţ i îfi va înc ge d e a c u m a suf le tu l şi fâşiile lui ' a r d e şi muşch iu l de pe s tânc i !

— Nu a m veni t la voi să cinstesc ceas ta zi d in cupe cu r ă s f r â n g e r i de s ge închega t .

Nu a m ven i t la voi să t r e s a r alinţi s t r ă l u c i r e a a u r u l u i ş i ii 'ain veni t să piinefi pe f run te s e m n e de m ă r i r e .

.... Un r ă t ăc i t o r pe d r u m u r i lungi fost î n t o t d e a u n a . i

1 P e t r u p u l m e u n u a u clipit nici c '

tă p i e t r e cu z â m b e t e r a r e — d o a r < < i e l e c â n d mi se j uca în p le te . j

Bogăţ ia mea mi-a fost p ă m â n t u l , m â n t u i , cu a p e l e lu i uneor i d e cris 1

sen ine , uneor i de lut , p u r t â n d mugi (

r ă sv ră t i r i i . í C

Arbor i i b ă t r â n i la r ădăc in i l e c ă r o n j desea a s c u l t a m poveş t i l e l u m i i . f

s Scorbor i l c în c a r e mă a fundam

viefi în u r m ă , să ghicesc, ce va fi mâ i .

C e r u l , şi el e r a al m e u ; — C e r u l 1 c

p e d e pe ca r e c i t iam m ă s u r a < vre« I) din c a r e cu legeam în albăsfjrcftele ş corola plec/apelor l ac r imi l e lumii e r a u d a r u r i sf inte d in cl ipe adânci «

C â n d aji veni t în g r ă d i n a mea .. p l e t i am un măn i inch iu p e n t r u voi : d ă d e a m d in r ă s a d u r i l e cele ma i rar« n

nu le cunoş t eau p a r c u r i t e voas t re . n

d In ser i dogor i t e , c â n d veţi inti d

căde ln i ţa m â i n i l o r voas t r e să miresi J suf le tul şi vefi p r iv i cu t r u p u l înclf b s p r e g las t ra de foc ce asf in ţeş te pe j £ f

în t inda s fâ rş i tu lu i vos t ru vo r ră f ire de r o u ă d in neş t iu te l e me le grăi j

.... Sa ra as ta n 'am veni t s'o cân t | 1 1 1

t r u voi ! n: E

LIBERALLE N E T T m

m sf

Din volumul „Seri adânc i " . Ia ui

ÜWERSÜL LITERAR 1

Romanţa b u c u r e ş t e a n a Târziu Vechiul meu prieten Pupi Violeţi

este un curtezan de mâna 'ntâi. Cum-iese pe poartă, îşi aruncă ochii la dreapta şi la stânga şi. după direcţia în care zăreşte imaginea primei fe­mei, îşi aranjează şi el treburile, spre centru sau periferie- Nu e zi delà Dumnezeu. în care să nu-l poarte paşii prin străzile cele mai neprevăzute, pe urma unei fete. sau femeiuşti viclene, care petrece pe socoteala vorbelor lui, daca nu-l ш cumva în serios.

Dacă idila tinde spre centru. Pupi calcă discret. în apropierea necu-poscutei, făcând o mutră serioasă, sau indiferentă, până când spectato­rii curioşi se răresc şi drumurile se umplu de cotiturile noroioase ale mahalalelor- udată ajuns în mahala, însă. se schimbă boerul : fulgerător, îşi măreşte compasul, tuşeşte, începe să fredoneze ceva. aruncă bastonul pe braţ, îşi sumete pantalonii şi. nici una nici două : atacă.

Văzându-l într'o zi ocărât de o fe­meie — în calitate de vechiu prie­ten — am îndrăznit să-i spun pe şleau : Bine, nene, nu te mai laşi de comedii i1 !... Ai îmbătrânit, te-ai com­promis, nu mai merge !

Dar tot eu eşii păcălit, căci iată ce-mi răspunse ticălosul : — Naiv ee eşti ! Crezi tu că un om ca mine se ia după gura unei femei ? Oare cinstea mea, reputaţia mea, se com­promit, dacă-i vine uneia gust să mă facă cu ou şi cu oţet, în mijlocul străzii ?.-.- iVIi-e foarte egal ! Mă o-cărăşte una cotesc drumul şi mă iau după alta ; mă ocărăşte şi asta ciulesc urechile, fac pe nisnaiul — n'o să mă bat cu ele pe stradă ! — şi ţuşti după alta !

într'o singură oră pot să dau, după împrejurări, zece. până la douăspre­zece asalturi. Şi aici am şi eu socote­lile mele : să zicem că una se face că n'aude. alta intră într'o curte, alta mă face porc neruşinat, alta derbe­deu ticălos şi aşa mai departe : una două. trei, şapte, nouă !... Dar eu nu disperez : într'o sumedenie de ne­bune, trebue să fie şi un procent de femei serioase şi gata afacerea ! Cum vezi, eu socotesc pe atâta la sută : dacă una din zece îmi primeşte a-morul. sunt satisfăcut — Şi, iată cum nici o zi nu-mi rămâne nefructuoasă. Ei. dragul meu. trebue să fii înar­mat pentru viaţă ! Omul, când por­neşte la o treabă, ori o duce la bun sfârşit, ori o lasă moartă !

Mă convinsese. Cu procedeul lui la sută. oricum ar fi stat lucrurile, un vânat tot trebuia să-i pice în ghia-ră. Mă gândeam, scormonind trotua­rul cu vârful bastonului, cu capul plecat, umilit de naivitatea mea: mult face perseverenţa la om !-... când Pupi mă deşteaptă, dându-mi o pal­mă la moalele capului, adică : sec mai eşti ! Şi, aproape restit : ai nă-tărăule, vino să te 'nvăţ carte ! Şi, mai mult pe sus. îmi făcu vânt în bodega „La doi Debreţini". Hei băia­tule.... şi eu am fost ca tine. dar

ro'au învăţat necazurile ! Nimeni nu se naşte învăţat. |

Gustai dintr'un ţap, cu un aer" pleoştit şi supus, dar nu putui bea | mai mult ; figura lui Pupi, vechiul 1 meu prieten, de astădată mă domina.^

Ascultă, măi băete şi bagă la cap, eu îţi vreau binele. îţi spun ca la! îraţele meu : omul nu trebue să se] descurajeze niciodată! Aşa e viaţa :[ un pas înainte şi doi înapoi !

..-Şi, într'adevăr. mi-a înşirat a tâ- | tea aventuri, atâtea cuceriri. încât] începusem şi eu să mă oţeresc : măi simţeam mai berbant şi. în ceasul a-i cela. aş fi făcut, sunt sigur, mulţime! de victime, dacă n'aş fi fost re ţ inut | de el la berărie.

Ho, ho ! cu hohot lung să hohotim ! Suntem nebuni şi l u m e a 'ntrreagă e nebună-Să râdem, hai, să râdem împreună Că vieaţa tristă, care o trăim E doar un vis urît pe-un drum de humă Şi tot ce năzuirăm noi o glumă —

Ha, ha ! Am plâns dureri în poezie ş i -am înâlţaft a l tare pentru, z e l : D a r l e jertfirăm turme 'ntregi de miei Şi n"am văzut ce cruntă nebunie E să jertfeşti pentru o 'nchipuire Pe care o numeşt i Dumneze ire —

[Cu hohot lung în templu-am să detun | S ă se dărâme pietrele cioplite... йѴоі sfărâma visările 'nflorite j l n sufletul m e u aprig d e nebun . -JŞi 'n cerul cel înalt am să ajung I Străfulgerând cu râsu 'mi îndelung.

In suflet m'am trudit adânc să sap 1 Şi-am dezgropat mulţ ime de comori— Le-am aruncat pe drum la trecători,

Ж Apoi am vrut să-adun ca un satrap ïïL Tot cerul risipit pe-oglinzi de l a c .

Şi m'am trezit un cântăreţ sărac.

Ha, ha ! Şi cântul meu era duios Şi plin de lacrimi. N u '1 mai vreau acuml — îmi voi croi în lume un alt drum — Vreau cântul hohot lung, armonios, Să freamăte de dorul furios, Să hohotesc şi să mă 'ngân Cu chiote şi gesturi de păgân.

. . .Mă văd cu mâini le încrucişate. Cum mă privesc în ape trist, surâd. — Mă dor privirile-mi înlăcrămate.. . D e mine 's ele-atât de 'nduioşate ? — E atât de mult, de când uitai să râd !

EUGEN VICTOR

M. CELARIANU

— Cum ţi-am spus. urmă Pupi, n'am avut nimic să regret, pe urma întreprinderilor mele amoroase. Dacă am fost uneori înfrânt, apoi provi­denţa a vroit-o, fatalitatea, şi. înain­tea fatalităţii, mă închin ! Bea-ţi ţa­pul, să-ţi spun şi una teribilă, ca să ,vezi ce surprize te pot aştepta în carierea asta aventuroasă !.... Tot aşa într'o seară, mă luai după una, pe strada Viitor ; era elegantă, fru­moasă, bine şi mi se părea mie că ar fi mers. După ce sondai terenul, delà distanţă, cu flerul meu special mă apropiai şi începui să o curtez-Nu mă respinse, dar nici nu mă în­curaja — şi. până în „General La-hovary" am mers aproape tăcând — Deodată numai ce o văd că se o-preşte în faţa unei clădiri mari, toa­tă luminată electric şi, înainte de a împinge poarta. îmi aruncă o pri­vire, care spunea destul, pentru a te băga şi în foc. Curagios. îmi spusei în gând : am nemerit-o ! şi, dintr'o săritură, fui în curte, pe urma ei-O Iăsai să intre ea mai întâi — e chestie de precauţie — şi. în timpul ăsta gândeam : am o mie cinci sute de lei în buzunar ; îmi trebue ne­greşit pe ziua de mâine, dar, la ne­voie, ducă-se 1 Pe când sondam te­

renul pe dinafară, o servitoare des chise uşa şi. ca şi cum aş fi fost de mult aşteptat, mă introduse, grăbit, în hali. îmi luă pălăria şi o porni înainte, până la o uşe pe care era gata s'o deschidă. Dar eu o reţinui, cu aerul meu de gentilom şi, făcân-du-i cu ochiul, îi strecurai în mână cinci sute de lei, înţelegi... pentru că toate lucrurile să meargă bine. Mi se păru că m'a înţeles şi mi-a făcut semn din cap să n'am nici-o grije şi, în fine. intr-ai.... Cum îţi spun... am intrat... Maică Preacurată, dacă aş

fi ştiut ! Unde crezi că eram, neno­rocitul de mine ?...• Nici nu-ti trece prin cap, nici nu visezi : La „Socie­tatea Protecţia Animalelor".... As­

cultă, măi. şi bagă la cap : Protecţia Animalelor !-... Am priceput numai decât după tablourile de pe pereţi şi din fraza ce auzii, intrând pe uşe, din gura unuia care făcea pe orato­rul- Sala era înţesată de lume :. femei bărbaţi, popi şi toţi ascultau cu sme­renie, stând pe b inc i , cu capotei*

i

plecate, ca într'o catedrală. Persoana pe care o urmărisem şedea în piciore rezemată de pervazul uşii. la un pas depărtare de mine. Nimeni nu se ne­linişti de prezenţa mea şi nici nu s'ar fi putut una ca asta, dată fiind evlavia cu care era ascultată fiecare cuvântare. Nu mişca nimic, nu se au­zeau nici răsuflările. în timp ce. delà tribună, o cucoană bătrână, cu guler de cauciuc, bărbătesc, un colonel pensionar, de intendentă, un doctor uscăţiv, ca un scatiu, cu membrele tremurătoare, zbierau <cât îi ţinea gura : animalele noastre iubite, su­rorile noastre dragi, prietenile noas­tre devotate ! şi altele şi altele.... Bine înţeles că nu eram prost s 'as-cult ce spuneau ei ; delà început nu mă ocupai decât de doamna în ches­tie. Mă trăsesem încet-încet lângă ea, până când braţele ni-se atinseseră ; din când în când o .atingeam peste cot, .dar cu aerul că o făceam din greşeală şi numai ochii trebuia să-i ţiu fixaţi la orator, ca şi cum l-aşi fi ascultat nevoe-mare. Pentru a nu da nimic de bănuit, cum se îndrepta vreunul sprë tribună şi. chiar înainte de a începe să bată câmpii, eu o porneam cu aplauzele şi aplaudă şi aplaudă, de-mi făcusem palmele flăcări, nu altceva. Când striga ci­neva bravo", izbucneam la rândul meii : bravo. bis. trăiască, urrraaa!! Şi, în vremea asta. coatele îmi ma­nevrau pe lângă dânsa, după alfa­betul sentimental. D e câte Ori o

surprinsei privindu-mă şi atunci dădui ochii peste cap. pusei mâna pe piept, dar nicio vorbă : nu era rost de nici un cuvânt ! Tocmai vorbea o cucoană grasă, cu un glas piţigăiat şi îmbrăcată într'o rochie sură, având talia şi umerii garnisite cu căţeluşi de culoare verde şi, pe fiecare mânică : o pisică închipuită mâncând un colac N'aş fi băgat-o de seamă, dacă nu ţipa de-ţi lua au­zul, bătând cu pumnii în masă şi urlând : ajutor, ajutor, pentru ani-inalele noastre de curte !.. Ca un refren dezasperat, vorbele astea se repetau după fiecare frază şi 'toc­mai târziu, băgai de seamă că pu­blicul se ridica pe rând. se scotocea prin buzunare şi se strecura la tri­bună, depunând într'o mare cassâ tde tinichea, bancnote mototolite şi intorcându-se, apoi. cu conştiinţa împăcată, la băncile iîncălzite. Cu­rând rămăsei singurul din sală, care nu dăduse şi. evident, vocea oratoa-rei se aseuţea de astădată numai pentru mine- Mă uitai în toate păr­ţile \şi-mi dădui seama că toată mulţimea aceea căsca gura la mine ; câţiva mă fixau chiar, batjocoritor. Eu n'am obicei s'arunc banii în vânt. dar nu mai era nicio scăpare : mă lăsai în voia soartei, buimăcit şi a-junsei asudat până la tribună. N'a-veam decât mia de lei. neschimbată, dar ce era să fac ?...

Oratoarea cea grasă îmi si intin* iese cutia, mestecând-o Sn faţa mea,

UNIVERSUL LITERAR

Ca şi cum m'ar fi invitat să dau câi de mult, că încape- Scosei. mia. c desfăcui. ca să se vadă bine-— arun­cai o privire cu înţeles spre dama în chestie — şi îi dădui drumul în casetă, retrăgându-mă în colţul meu, ca un cotoi leşinat.

Dama mă privi surâzătoare — vă­zuse că dispun — şi-n cele din urmă îmi ziceam : cel puţin cu atât să m'aleg : fac şi eu dragoste cu ea pe datorie- Şi. la gândul ăsta. îmi mai veni inima la loc.

In sală se Tăcuse mişcare : o damă, probabil din 'nalta societate şi care făcea pe prezidenta, trecea printre bănci, cu un carneţel şi. la fiecare persoană se oprea, punea o între­bare şi apoi nota pe carnet. Auzean în jurul meu. din când în când : da da. mă rog. cu plăcere — şi, când nobila doamnă fu în faţa mea, nici nu mai ascultai ce mă întreba ; mi închinai, respectuos, teurâsei auto­

mat, mă prezentai şi promisei. If j ânou l meu : da, da, cu plăcere madame !

Până aci a fost greu ! In mişcaref deslănţuită mi-a fost uşor să adrese; obiectului dragostei mele câteva vor be esenţiale, strecurându-i şi cartei de vizită, pe care o citi cu vădiţi bucurie.

După o pauză de gândire îin şopti : la 10 jumătate, acum e zece

Am aranjat, îmi spusei, şi înce pură să mă treacă mii de fiori. Dis cursurile reîncepuseră îşi se ţineai lanţ. dar acum adevărat că nu ma auzeam nicio vorbă. Mă furnica prii tot trupul gândul că. peste o juma täte de oră voi fi singur, cu drag mea şi voi gusta o fericire în star să compenseze emoţiunile prin cai trecusem. La fiecare minut scoteai ceasul, mă uitam la el, fără să vă şi'mi venea să-1 arunc în capul voi bitorilor- Dar. cu chiu cu vai s făcu zece şi douăzeci şi cinci. Mi erau cinci minute. Doamne, care i ocrotit pe Isac şi pe Rebeca, aji tă-mă şi pe mine !... Ardeam, nu m; puteam, scosei pardesiul. îmi ştersi fruntea, un minut trecea ca u veac... In fine !!!-... Veni şi zece jumătate !... Dar, în acelaş timp, cl poţelul delà tribună sună sfredelite Dumnezeule, părere să fi fost. S Í aevea Nu. nu era părere. De tribună, doamna cu carneţelul, i adresă publicului : d. Pupi Violei noul nostru tovarăş, va vorbi om râtului public despre rolul pisicii* în stârpirea duşmanului nostru : şo ricele !....

îmi veni să mă prăbuşesc la p mânt- Prăpădit, mă uitai spre vecii mea. Ea-şi încheiase haina şi, câi a auzit despre ce era vorba, mi aruncat o privire fulgerătoare şi iurită şi fără nicio milă. trântind mi uşa peste picoare. eşi. Dar. era să fac ?...- Nu mai aveam înc tro. Publicul începuse să bată d palme şi din picioare, un freamăt înălţa din mulţime : la tribună, tribună !.... Violeţi. Violeţi !•..• Doa na cu carneţelul se apropiase d nou. îmbietor

...Mă duseiu să vorbesc !... MIHAIL CELARIAN1

S C R I S O A R E Lui Zaharia Stancu

Dac'ai porni spre seară din satul tău sărac, Lăsând căsuţa albă cu na lbe la cerdac,

Ferit la mal, pe râul cu albăstrimi de cer, Te-aşi aştepta în iotcă cu'n linovnn năier Ne vom lusa pe лре aşa Ia întâmplare. Jar Dunărea setoasă, ne va sorbi ьрге za?c, Şi satele pe maluri ni s'or părea în calc, Târlele de mioare păscând pe câte-o vale. IVe-or aştepta pescarii pe-amurg Ia chirhana, D in ciorba minunată, f lămânzi vom ospăta. Ne-om duce şi la Iani la han — iar cârciumnrul, Zâmbind, cu cvas sau votcă ne-o potoli pojarul. Şi-atunci când Iuna'n ape se va svârli din cer Ne-om întuvna în lotca mânată de năier. Va flutura zăvoiul din flamuri verzi de ramuri, Pe Dunăre vor trece du bas uri negre, damuri , Ne vom răsni de e le trecând de fiecare, Şi hanul, chirhanaua, se vor topi în zare, S'or zbate'n preajma noastră crapeeni şi sămotei, Spărgând pusderii stele ca boabele de mei. Şi râu-o să ne 'ndemne cu stropi de margarint, D'ar din cauc sörbi-vom nu apă, ci argint... . . .Doi stârci mai albi ca luna sburând depe zăvoi Şi-or flutura în treacăt, omătul peste noi.

R A D U B O U R E A N U L

UNIVERSUL LITERAR

Clasicism şi i i

P r i n u r m a r e F é n e l o n şi Rousseau , cel d intâ i p r i n s cu funda rea î n ape je mis t ice ale quieti ismului, a l do i lea p r i n izo la rea şi r e g ă s i r e a de sine, a u i n a u g r a t i n t e r io ­r i za rea suf le tească ; i a r p r i n e v a d a r e a în mi j locul n a t u r i i socot i tă d u p ă p r e d i ­lecţia lor p e n t r u s impl ic i t a tea clasică a r fi pus b a z e l e romant i smulu i , de m a i t â r ­ziu. Aşa s p u n is tor ic i i l i t e r a r i min ie r i i (precursorilor, F é n e l o n iv indu-se cu câ-te-va deceni i î n a i n t e a lu i Rousseau , a r urma d u p ă cea ma i e l e m e n t a r ă i n fe ren ţ ă logică, ca cel d i n t â i u să fie a d e v ă r a t u l p recursor .

P r ima î n t r e b a r e , pe c a r e t r e b u e sa ne-o punem, e s t e a c e e a de a şti, d a c ă F e n e ­lon aduce cu a d e v ă r a t o a l t ă m e n t a l i t a t e . Conve r t i r ea qu i e t i s t ă i zbu t i se ca să-i modifice r e z o n a n ţ e l e suf leteşt i ? Sau chiar dacă a r fi i zbut i t , c ler icul F é n e l o n începuse să fie a l t c eva d e cât un mist ic , din ca re p r i m e l e edi ţ i i a p ă r u s e r ă încă d in evu l med iu , s a u c h i a r de là P l a t i n ? De ce F é n e l o n p r e c u r s o r ş i n u fău r i to r i i reformei re l ig ioase ? S a u de ce ei, şi n u uu Sf. F r a n c i s e d in Asisi cel în f ră ţ i t cu na tura d i rect , nu p r i n f o r m u l e ideologice? De ce n u pus tn ic i i , s a u p r i m i i c re ş t in i sfâ­şiaţi de f i a re î n c i r cu r i l e impe r i a l e , ca su-şi scoată la l umină , p r i n s f ă r â m a r e a amforei p l i n ă d e p ă m â n t a t r u p u l u i fla­căra suf le tu lu i î n ă b u ş i t ă d e p lăce i le lu­meşti ?

De a l t fe l s'a şi sus ţ inu t c â n d v a , că ge­niul c r e ş t in i smulu i s i tă râmătorul d e idoli şi de v ia ţă t r u p e a s c ă , l i b e r a t o r u l de su­flete d in g h i a r e l e că rne i , a r fi fost les­pedea de temel ie a r o m a n t i s m u l u i .

Menta l i t a tea n o u ă cu to tu l n o u ă c r e a t ă de creş t in ism a fost î n s ă o m e n t a l i t a t e colectivă condusă de „canoane le ' ' cu lese din Vecinul T e s t a m e n t (Sfânta a l i a n ţ ă a lui D u m n e z e u cu Is rae l ) şi m a i a les d in Noul T e s t a m e n t (Sfânta a l i a n ţ ă a u n u i Dumnezeu cu u m a n i t a t e a p ă c ă t o a s ă p r i n interntôdiul lui Isus Cr i s taa . C r e ş t i -aismul izvorât d in Nouli T e s t a m e n t e s t e o religie „ r eve l a t ă " c u c a r e c red inc ioş i i or­ganiza ţ i în b i ser ică n u m a i a u l i b e r t a t e a individual i tă ţ i i lor, ci ob l i ga ţ i unea ispăşir i i ca om, n u ca individ. S p i r i t u a l i s m u l c reş ­tin, fireşte, supe r io r p r i n aceas t a tu tu lo r religiilor ex i s t en te , ca şi ace lor c a r e a u fost, nu p u t e a însă să î n c r e d i n ţ e z e p e om în mâini le p r o p r i u l u i său suf le t . Biser ica porunceş te şi c reş t inu l i se s u p u n e p e n ­tru mân tu i r ea uman i t ă ţ i i . C a n o n u l fun­damenta l al c r e ş t i n i smulu i es te e v i t a r e a sub orice formă a sensua l i smulu i , de ac i şi goana biserici i î m p o t r i v a a r t e i dă t ă ­toare de p l ăce re ch i a r sp i r i tua lă , d a r în tot cazul a l t a de cât a c e e a a c red in ţe i .

D e a l tmin te r i dogma , p o r u n c a b i se r i ­cească p â n ă la cel m a i r ig id fo rma l i sm în tovărăşeş te , sp r i j i n ind or ice fel de r e ­ligie. O cred in ţă o a r e c a r e se p o a t e r e ­flecta în a r t a unuii popor , d a r e a va pu ­tea mai greu să că lăuzească a r t a , d â n d u - i un suflet nou p e ca le p u r b i se r icească . O dovadă absolu t p e r e m t o r i e es te in­s t a l a rea c las ic ismului m o d e r n î n mi j lo ­cul catol icismului f rancez i n t o l e r a n t ca orice rel igie.

Iu s tudi i le ace lora , c a r e a u înce rca t găs i rea p r e c u r s o r u l u i r o m a n t i s m u l u i este, c redem o e r o a r e ce a dev ia t so lu ţ iona rea ecuaţiei) p r o p u s e . Roman t i smul p r e s u p u n e a p a r i ţ i a unu i suflet nou, s igur m u l t ma i vechiu de cât Rousseau sau Féne lon , a unu i suflet o m e n e s c în tot cazul laic, p r o ­dusul l en t a l ш ш і p roces de evo lu ţ i e , pe oare Schiller cel dintâiu 1-a întrevă­zut, când * făcut delimitarea dintre ceá

romant i sm vechi şi m o d e r n i în s t ud iu l s ă u d e s p r e „Poezia n a i v ă şi s en t imen ta l ă ' ' (1795— 1796).

Schi l ler a r a t ă , c u m p u t e r e a celor vechi consis tă d in d e t e r m i n a r e a obiec te lor în finit (arta) p las t ica ) , p e când modenni i ex ­ce lează în a r t a inf in i tu lu i (a r ta poe t ică) . Cei d in tâ i a u imi ta t n a t u r a , ce i la l ţ i au ideal iza t -o .

S u p e r i o r i t a t e a m o d e r n i l o r îu ceea ce p r i v e ş t e idei le n u le es te de un p r e a m a r o a j u t o r în, a r t a p las t ică , u n d e t r e b u e î n m o d necesa r să d e t e r m i n e i n spa ţ iu cu cea ma i m a r e p r e c i z i u n e imagina , p e c a r e î n c h i p u i r e a lor a zămisl i t -o , şi u n d e p r i n u r m a r e t r e b u e să se m ă s o a r e cu cei vechi s p r e a p i e r d e v ic tor ia . In m a t e r i e de poezie modern i i î n v i n g p e ce i vechi p r i n bogă ţ i a fondului , p r i n tot ce n u se p o a t e nici r e p r e z e n t a , n i c i t r a d u c e p r i n s e m n e sens ib i le comple te , î n t r ' u n cuvân t , sub l in i ază Schi l ler , p r i n to t ce se n u ­meş te spiriti şi idee în o p e r a de a r t ă .

I n d i v i d u a l i z a r e a es te c a r a c t e r u l an t i ­cu lu i şi i dea l i z a r ea este for ţa m o d e r n u ­lui . Cea d in t â i p r e s u p u n e na iv i t a t e în contac t cu n a t u r a , a doua sen t imen ta l i ­t a t e . E n a t u r a l p r i n u r m a r e , ca în tot ce t r e b u e să a j u n g ă la in tu i ţ ia sens ib i lă , imed i a t ă şi să l uc reze ind iv idua l , an t i cu l să î nv ingă p e m o d e r n . D e a l t ă p a r t e , con­ch ide Schi l ler , e tot aşa de n a t u r a l , ca a-tunci , când e v o r b a de intuiţii! sp i r i tua le , l umea s imţu r i l o r poa t e şi t r e b u e s ă fie depăş i t ă şi as t fe l a n t i c u l să su fe re în mod n e c e s a r l imi te în m a t e r i a sa şi, că tocmai f i indcă e l ega t d e aces t e l imi te , a n t i c u l să r ă m â n ă în u r m a m o d e r n u l u i , c a r e se p o a t e l i b e r a d e e le .

Poe tu l mode rn , a d a u g ă Schi l ler î n t r ' o no t ă d in p r i m a ed i ţ i e c e n ' a m a i a p ă r u t î n edi ţ i i le u r m ă t o a r e , t r e b u e să-ş i p r o ­p u n ă , ca p e d e o p a r t q să fie a n t r e n a t d in­colo de r e a l i t a t e p r i n f acu l t a t ea ide i lor şi p e de a l t a , să f ie r e a d u s în da t e l e r ea ­l i tă ţ i i p r i n ins t inc tu l r e p r e z e n t ă r i i , căci p r i n însuş i f e n o m e n u l ace s t a e l i n t r ă î n l u p t ă cu s ine însuş i şi n u poa t e t e r m i n a l u p t a de cât admi ţ ând , ca regulă , pos ib i ­l i t a tea r e p r e z e n t ă r i i i dea lu lu i .

T r e c â n d p e s t e a c e a s t ă e r a r h i e î n t r e a r t a veche şi cea m o d e r n ă , c a r e se refe­r ă m a i m u l t l a e l e m e n t e d e con ţ inu t de cât la m e c a n i s m u l p u r estet ic , a j u n g e m la ceeace cons t i tue s â m b u r e l e gând i r i i lu i Schi l ler : d e l i m i t a r e a î n t r e a r t a veche şi cea m o d e r n ă , î n t r e cea clas ică şi cea ro­

mant ica , cea veche fiind obiec t ivă în e-sen ţa ei, e n a i v ă în î n ţ e l e s u l d e s u p r e m ă og l ind i re fo rma lă p e p l a c a une i sens ib i -1 iţă ţ i p u r p a s i v e ; cea m o d e r n ă , e s t e su­b iec t ivă , dec i s en t imen ta l ă .

C las ic i smul f rancez e s t e o r e v e n i r e la mode le le g r e c e ş t i g r a ţ i e r e f l u x u l u i t a r ­d iv al Renaş t e r i i i t a l i ene . Epoca însă e r a d e p ă ş i t ă . C a r a c t e r u l s e n t i m e n t a l a l mo­m e n t u l u i s ă u is tor ic , sufletuili o m e n e s c îl dobând i se înce tu l cu înce tu l d u p ă p e ­r i m a r e a p ă g â n i s m u l u i ş i d u p ă î n semna ­r ea def in i t ivă a c reş t in i smulu i , p e c ă r ă r i laice, nu la u m b r a biser ic i i .

Nu-şi găsise încă n ic i un t eo re t i c i an ca r e p r i n i d e a ţ i u n e a şi v ia ţa sa la ică să des funde din a p ă s a r e a t r ad i ţ i e i î n m u g u r i ­r e a s e n t i m e n t a l ă .

Aces ta a fost ro lu l lu i Rousseau în is­tor ia l i t e r a tu r i i u n i v e r s a l e .

S e n t i m e n t a l i s m u l în s ine e anes te t i c . P r e ţ i oz i t a t ea p e c a r e o c o m b a t e Boi-

leau, sau Mol ière , d a r m a i a l e s F é n e l o n es te un s en t imen t a l i sm l angu ros , fad, n m l ă e ţ şi că lduţ , deci ines te t ic . D r a m a ­t u r g i a lu i Corne i l l e , d a r m a i a lea a lu i R a c i n e a p r o d u s î n să e s t e t i z a r e a sent i ­m e n t a l i s m u l u i în c a d r u l t r aged ie i g re ­ceşti .

Aces ta e mot ivul , poa te , p e n t r u c a r e c las ic i smul f rancez e o a r e c u m ar t i f ic ia l , şi abs t r ac t , d â n d u - n e c u toate , că n e gă­s im în fa ţa une i v e r i t a b i l e m a n i f e s t ă r i artisticei, lacea funprefsie ne lăn iur ioă de func ia ră i ncompa t ib i l i t a t e î n t r e e l emen­tu l na iv şi cel s en t imen ta l . Clas ic i smul na iv î n e sen ţa lu i deven i se în secolul al XVII- lea s e n t i m e n t a l ; E r a tocma i idea lu l a r t i s t i c , p e c a r e î l p r econ i za Sch i l l e r în mod p o s t u m şi î m p o t r i v a că ru i a se r i ­dică Nie tzche când ne vo rbeş t e d e s p r e „ soc ra t i smul es te t ic" .

Aces ta e p u n c t u l p e c a r e nu- l a d m i ­tea Fene lon . A r fi dor i t ca R a c i n e să fie Sophocles •— n u E u r i p i d e — m a i a les că p e n t r u Fénelon, p r e ţ i o z i t a t e a a n i b t ó n t a a r fi p u t u t su rpa d in g lor ia lu i Rac ine . Féne lon n u a d m i t e a p u r ş i s i m p l u p o e ­zia s e n t i m e n t a l ă şi d o r e a r e v e n i r e a , im­pos ib i l ă î n fapt, la cei vechi . Mai e r a în ­să şi c le r icu l d in F é n e l a n , c a r e mu p u t e a decâ t să b l e s t e m e a m o r u l p ro f an d in d r a ­m a t u r g i a f ranceză , f i indcă p e n t r u el sen­t imen t a l i sm î n s e m n a a m o r p r o f a n : acu ­p l a r e genezică , B r é m o n d ca şi A lbe r t Schinz îl a c l a m ă totuşi p e F é n e l o n ca p e •un profe t l i t e r a r : „Alb ină l acomă p e n t r u toa te l u c r u r i l e v i i to ru lu i ' ' a zis c e i din­tâ iu . In r e a l i t a t e F é n e l o n a fost m a i cla­sic de câ t secolul a l XVII-lea.

Acela c a r e a scris „Le su i te d u IV-e l iv re de l 'Odyssée o ù les a v e n t u r e s с!;л

într'o clipă de'ntuneric

Clopotul jertfirei me le va isbi'ntr'un miez de zi Şi va fi un s ingur clopot nimeni nu-l va auzi, Ruga unui fier în care s'a oprit un glas de om, Pntred ca un fruct ce cade dintr'o ramură de pom...

Greu pământul cu o daltă de titan se va desface, Viermii vor şopti sarcastic: Visul tău, eterna pace... Cântărind în mâini de oase bulgării de 'nţelepciune Voi găsi ce-i adevărul , adevăr ce n u se spune.

------- MATE1Ü C ALBXANDRESCU

ід ÜtílVERSÜL LITERAR

Newton , ce l eb ru l fizician, făcep o d a t ă — i a r n a — niş te calcule , c h e m ă se rv i to ­ru l şi-i spuse că- i frig. Aces ta î l mu tă , cu scaun, cu tot, l â n g ă sobă.

Pes te p u ţ i n t i m p se încă lzeş te aşa de t a re , că s t r igă se rv i to ru lu i :

— Dobi tocn ie , nu vezi că m 'am fript a icea ? M u t ă soba dobi tocnie !

Se rv i to ru l îi o b s e r v ă : — Mă i e r t a ţ i , n a r fi b ine să vă mu ta ţ i

d -voas t r ă cu scaunu l ? — Aşa-i f ra te , că b ine zici. C u m d r a c u

nu m ' a m gând i t şi j a a ceas t ă soluţ ie !

— AUo, domnu l T r i s t a n B e r n a r d . Vă te lefonez ca să ş t iu d a c ă aţi. p r i m i t in­vi ta ţ ia m e a la m a s ă p e n t r u a s t ăz i ?

— Da , a m p r i m i t inv i ta ţ ia , foar te gen­til d in p a r t e a d-voas t ră .

— Vă a ş t e p t ă m căci veni ţ i de s igur ? — Nu, nu,... mu l ţumesc . — C u m n u sun t e ţ i l iber ? — Ba da, ba da... — Atunc i ? — Nu mi-e foame !

Ш Lord Curzon , p e c ând e r a v ice- rege

al Indi i lor , d i s cu t a î n t r ' o zi cu un îna l t funcţ ionar , un v e t e r a n care , p e n t r u a î n t ă r i p u n c t u l său d e v e d e r e voi să iiivoace, „cei t r e izec i de a n i ai săi de expe r i en ţ ă ' 1 .

A tunc i lord C u r z o n r ă s p u n s e eu to­nul iui semeţ :

— Eu nu sun t aci ca să mă înch in în faţa une i e x p e r i e n ţ e d e t re izec i de an i , ci p e n t r u a-i î n d r e p t a e ro r i l e !

Lloyd George , vorb ind în t r 'o zi des­p r e home- ru le , zise :

—• V r e a u h o m e - r u l e p e n t r u Eng l i t e ra , p e n t r u Scoţia, p e n t r u W a l e s şi I r l a n d a !

Unul s t r igă a t u n c i : — Home- ru l e p e n t r u iad ! — Perfect , r ă s p u n s e L loyd George , fie­

ca r e i n t e rv ine p e n t r u ţ a r a lu i !

Socrate , în u r m a r u g ă m i n ţ e i unu i fle­car , ca să-1 înve ţe re to r ica , îi c e ru un p r e ţ de d o u ă or i ma i m a r e decât celor­lal ţ i .

P a l a v r a g i u l î n t r e b â n d dece t r e b u e să p l ă t ea scă îndoit , Socra te îi r ă s p u n s e :

— F i indcă p e t ine t r e b u e să te ' nvă ţ şi să vorbeş t i şi să taci !

R U D . A. K N A P P .

Telémaques. . fils d 'Ulysse" (1699) o p e r a cea m a i î m b i b a t ă de mi to log ie veche , d a r tot în a tmosfe ra s e n t i m e n t a l ă a epocii , d in ca r e n u se p u t e a smulge , e r a t e o r e -t ioeşte î n r ă d ă c i n a t în poez ia n a i v ă a an­t ichi tă ţ i i , eaire dacă îi _ ne l in i ş t ea puţ in , d i n cauza păgân i smu lu i , î nda to r i r i l e sa­le de s lu j i tor a l b iser ic i i c r e ş t ine , îi mu l ­ţ u m e a în. s ch imb u r a împo t r iva a m o r u ­lu i p ro fan graf ie d iscre ţ inni i ant ic i lor în rinele din o p e r e l e lor de a r t ă , fa ţă del m a ­rea t a i n ă genezieă .

P o a t e că în , ,Té lé inaque" se a u d e mai p u ţ i n acel . .perpe tue i gre lo t de l ' amour 1 ' cum s p u n e Alber t Schinz şi mai ra r . Poa­te că , ,une s u r v i v a n c e s tup ide de la miè ­v r e r i e de P rec iuses ' 1 n u găs im în p e r i ­pe ţ i i l e f iului l u i Ulyse , t oa t e ace s t ea însă ca şi tot ceea ce î n t â l n i m în ope r i l e sa le de cr i t ică l i t e r a ră , fie că e v o r b a d e „DJaţogues s u r l 'E loquence ' ' s a u de „Memoi re su r les occupa t ions d e 1'Acade­mie française'", föe c a ne referim la

„Lettres à Monsieur de la Motte", sau Ia celelalte a m i n t i t e până acum, ne fao să v e d e m în F é n e l o n un aprig d u ş m a n a l s en t imen ta l i smu lu i .

D e s i g u r că F é n e l o n a r fi a d m i r a t dacă a r fi t ră i t „Clo i t re ' ' a lui V e r h a e r e n , sau ac tu l I d in „Simone" de ß r i e u x , ín or ice oaz „ C u r é d e T o u r s " a lui Balzac, ch i a r şi sau ma i a les „ A b b é T ig rane ' 1 de F a b r e , d a r a r fi a n a t e m i z a t n u cu p r e a multă cord ia l i t a t e „Nol re dan ie d e P a r i s " a lui Victor Hugo , ceil ma i r o m a n t i c d i n t r e roman t i c i .

D in Rac ine fă ră îndo ia lă că t rebrie să - i ii p l ă c u t m a i a les „Es the r " ş i „Atha -l ie" , fiindcă nunrnii aces te d o u ă sub r apo r ­tu l e ro t i c pot s ta a l ă t u r i d e O e d i p rege , Iph igen ie şi Hippoly t , d u p ă cum s p u n e un cr i t ic f rancez m o d e r n .

D a r dacă a r fi c i t i t F é n e l o n „La nou­vel le He lo ï s e " ş i confes iuni le lui Rou­sseau?

D e fapt p r i m e l e i zbucn i r i a l e sent i ­m e n t a l i s m u l u i sunt foarte; vechil^ de a c e e a şi d e l i m i t a r e a p e c a r e o face Schi l ler n u e o d e l i m i t a r e a b s o l u t ă în t imp. D e al t­fel F r . N ie tzche face a c e e a ş d e m a r c a ţ i e î n t r e poez ia d ionis iacă şi cea apol in ică (Or ig ina t ragedie i ) r e n u n ţ â n d cu de săvâ r ­ş i re ia e l e m e n t u l cronologic . „Psa lmi i " §i „ C â n t a r e a c â n t ă r i l o r " suini c a l e d i n t â i .măr tu r i i de poez ie s e n t i m e n t a l ă adevă ­r a t e ; d a r c u u n c a r a c t e r s t r ic t re l ig ios ; apoi s e n t i m e n t a l i s m u l scapă d in f ăgaşu l es te t ic a p r o a p e în tot t i m p u l an t i ch i t ă ţ i i d in p e r i o a d a de cu lmina re , î n c e a r c ă o r e s t a u r a r e în evu l med iu f ă r ă r e z u l t a t e p r e a fer ic i te s p r e a fi izgoni t a p r o a p e în t impu l Renaş t e r i i .

I n secolu l al XVII-lea înj F r a n ţ a a l ă t u r i d e r e s t a u r a r e a c las ic ismului , s en t imen ta ­l i smul p r i n t r ' o d e r i v a r e uşor de în ţe les se re fugiază în t r ' o p u r ă e x p r e s i u n e ver­b a l ă : p re ţ ioz i t a t ea .

Nici c las ic i i f rancezi n'au p u t u t evi ta , cu toa tă d r a g o s t e a lor p e n t r u Sophocles , v e r s u r i de aces tea în t r aged i i l e lor :

Impatients^ désirs d'une illustre Vengvnce A qui la mort d'un père a donné la nai-

fssance

(Cinna I. I.)

In ace laş ch ip eufu i smul eng lezesc i n a u g u r a t de l o h n L y l y î n t o v ă r ă ş e ş t e in t imp •apanijjia lu i Shaikesp.c-are, vprimul roman t i c , ad i că cel d i n t â i u c r e a t o r de poezúe s en t imen ta l a ; a d e v ă r a t ă , d u p ă cum gongor i smul în Span ia p r e m e r g e lui C e r v a n t e s , sau m a r i n i s m u l în I ta l ia , lui Metastosio şi Goldoni . E r o a r e a pe ca r e o face un A lbe r t Schinz es te mai a les c red in ţa că l up t a Iui F é n e l o n î m p o t r i v a p re ţ ioz i t ă ţ i i a r î n s e m n a tocma i p r e g ă t i ­rea l i t e r a tu r i i r o m a n t i c e de m a i t â rz iu , ceea ce ar fi o p r e g ă t i r e a unu i even i ­men t , l u â n d a t i t ud ine î m p o t r i v a g e r m e ­n i l o r săi . O r r o m a n t i s m u l ch ia r şi în epoca sa de a f i r m a r e ca t egor i că şi ge­ne ra l ă , — d u p ă r e v o l u ţ i a f r anceză — a p ă s t r a t ceva d in p r e ţ i o z i t a t e a p r imi t i vă , adică d in a l a m b i c a r e a suf le tească g ra ţ i e svubiectivizării sau a sp i r i t ua l i z ă r i i re­f lectată p e ca lea e x p r e s i u n i i v e r b a l e c o m p l e x e .

D e al tfel p e deţ o p a r t e toa te d e r i v a t e l e r oman t i smu lu i , î n c e p â n d cu s imbol i smul ca şi p e de a l ta , toa te r e v e n i r i l e de r iva t i ­ve c ă t r e cllasicim, a d i c ă r ea l i smu l sau n a t u r a l i s m u l se de l imi t ează î n t r e ele p r i n p r e z e n ţ a sau a b s e n ţ a p re ţ ioz i tă ţ i i , r epe ­t ăm în în ţ e l e su l de a l a m b i c a r e s en t imen­ta lă r e f l ec ta te î n t r ' o e x p r e s i u n e v e r b a l ă complexă , n u în acela d e fa rd ex t e r io r , ca în l i t e r a t u r a p a r a l e l ă c las ic ismului f rancez citită în s a loane le ho te lu lu i de Rambouil let , sau ca în acel imens ro­man sentimental a l lui Honoré d'Urfé;

nici ca în p o e m u l „Adon i s " a l i t a l i anu­lui Mar in i , c a r e poves t e ş t e în douăzec i de c â n t ă r i d r a g o s t e a Vene re i cu Adonis , sau ca în sone te le şi ode le lui G o n g o r a ca r e n e vo rbeş t e de „ p i e p t ă n ă t u r a u m e ­dă şi o n d u l a t a a f luviului G u a d a l q u i v i r " (Sonetul LXX) şi nici ca s ime t r i smu l ver ­bal a l lui John L y l y din „ E u p h u e s " .

T o a t ă l i t e r a t u r a a c e a s t a cons t i tue ul­t imu l m o m e n t d e i ratare a r o m a n t i s m u l u i î n c r e m e n i i în pos ib i l i tă ţ i le lui de a f i rma­re de c ă t r e a r t i f i c ia l i t a tea vieţi i de l a C u r t e în mi j locul că r e i a ma i toţi aceş t ia e r a u obl igaţ i să-ş i î n s t r ă i n e z e l i ra p r o ­tocolar .

Ce l d i n t â i u c a r e socoteşte C u r t e a ca o p ied ică p e n t r u r e a l i z a r e a dep l ina , nu d e r i v a t ă a r oman t i smu lu i , ad i că p r i m u l c a r e a în ţe les d in c h e m a r e a r o m a n t i s m u ­lui s i nce r i t a t ea a f i r m ă r i i de s ine i 'ără legi e x t e r i o a r e m e n i t e să înco r se t eze u n avân t f ranc , e s t e J e a n J a q u e Rousseau , F ă r ă să fi fost creatoir de a r t ă , f i indcă * r o m a n t i s m t d p r o p r i u zis îşi găseş te a d e ­vă ra ta c a l e d u p ă r evo lu ţ i a f ranceză, Rousseau este a n i m a t o r u l unei inven ta -l i t ă ţ i ,îoi carne l i t e r a t u r a r o m a n t i c ă d e mai t â r z i u a j u r a t încă de la p r i m e l e ei a c c e n t e . Rousseau i-a ne tez i t c ă ră r i l e .

Şi p o a t e că nu e l ipsit d e i n t e r e s din p u n c t u l aces ta de v e d e r e şi faptul , (Că Rousseau a a r ă t a t î n a i n t e a t u t u r o r a pe ca le de i d e a ţ i u n e es te t ică , î n ce consis tă aşa n u m i t a „v iz iune muz i ca l ă " sau „au­ch fiunea c o l o r a t ă " ad ică tocmai mi j loa­ce le es te t ice în mod r i g u r o s r o m a n t i c e şi reljuale apo i d e a ş a numiSa l i t e r a t u r ă nouă în t i m p u r i l e n o a s t r e . Rousseau a-şează e x p l i c a ţ i a acestor/ f enomene î n p ro ­cesul d e ana log ie i n t e r s e n z o r i a l ă a ima­gini lor c inet ice , de c a r e n e - a m ocupat cu ші a l t p r i l e j . (Teoria im i t a ţ i un i i în csietiejă).

F é n e l o n r e p r e z i n t ă în l i t e r a t u r a fran­ceză, fiireşte, u n m o m e n t des tu l de im­pună/tor şi fă ră a d a u s u l cal i tă ţ i i sa le de p r e c u r s o r a l r o m a n t i s m u l u i . El c a r e inau­g u r e a z ă a p r o a p e secolul a l ХѴШ-lea în­ţe lege des tu l de l impede c u m poez ia în mi j loace le sa le tehnice nu poa te r ă m â n e locului d a r e r a în e sen ţ a lui uri an t i ro -rnant ic ca tegor ic , d u p ă c u m a m văzut .

„De câ tva t imp" , zice to tuş Albert Schinz în a r t i co lu l citat , ne în t rebăm m e r e u , c a r e e r a o r ig ina conc re t ă a acestui e l emen t inev i tab i l şi a t â t de des depla­s a t în or ice p i e să de t e a t r u în F r a n ţ a î ncepând cu secolul a l XVII- lea: amoru l Nic ioda tă n u n e - a m fi î nch ipu i t u n moţi i a t â t de frivol şi cu toa t e aces tea , citinc p e F é n e l o n c e r t i t u d i n e a n e p ă t r u n d e : este s u p r a v i e ţ u i r e a s tup idă a d u l c e g ă r i e p re ţ ioase lo r" . P o a t e c ă c las ic ism însem­n e a z ă a b s e n t a a c e s t u i necon ten i t olopo ţel al a m o r u l u i , d a r n u p u t e m a d m i t e îi nici u n caz c ă F é n e l o n e un romant ic f i indcă e r a u n clas ic ci m a i d e g r a b ă cs nu e r a u n roman t i c , find că e ra un clasic

SCARLAT STRUŢEANU

ѴШЁШІ LtTÈÈAÊ H

C O S T A C H E C O N A C H I L i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă (lela s fârş i tul

veacului a l 18-lea ş i p â n ă c ă t r e 1830, când începe să-şi ia în fă ţ i şa re de l i te ra­tură m o d e r n ă ; a fost p r o d u s u l c lase lor boereşt i . Aces t fapt î ş i a r e e x p l i c a r e a lui logică în o rgan iza ţ i a de pe a c e a v r e m e şi în pos ib i l i ta tea d e l i b e r ă g â n d i r e şi scr ie­re a s ingure i c lase cure a v e a î ngădu in ţ a să se mani fes te .

Boer imea de p e acea v r e m e izola tă de contac tu l cu p ă t u r a ţ ă r ă n e a s c ă şi deci şi cu l i t e r a t u r a p o p o r a n ă nu p u t e a să a ibă o l imbă c u r a t r o m â n e a s c ă în scr isul ei. Imi­taţia s t r ă ină , g recească şi apoi f ranceză o a t răgea ma i r epede , dându- i mode le de in­spiraţ ie a tâ t în în fond câ t şi î n forma.

A vorbi p e a c e a v r e m e d e o l i t e r a t u r ă românească cum fusese pe v r e m e a croni ­ca r i lo r ; ca r i deşi eraui to(i fii de boer , da r aveau l e g ă t u r a s t r â n s a cu s imţ i rea p ă m â n ­tului r o m â n e s c ; î n s e a m n ă a în ţe lege g re ­şit o epocă a l i t e r a tu r i i noas t r e .

In aceas t ă a t m o s f e r ă a p a r e l i t e r a t u r a Văcăreşt i lor în M u n t e n i a şi acea a lui C. Conaehi în Moldova. T r e b u i e să ţ inem seamă însă de un fapt oare îşi arej impor ­tanta lui în a p r e c i e r e a ce o facem asu­p ra l i t e r a tu r i i de a tunc i .

Scrii tori i boer i a u scr is l i t e r a t u r ă nu­mai din plăcere; de a s c r i e şi f ă r ă d o r i n ţ a de a o pub l i ca . De aceea forma scr ier i lor l i t e ra re din a c e a v r e m e va fi foa r te s tân­gace şi subiec te le t r a t a t e des tu l de fa­miliare.

Sunt convins , că dacă C. Conaeh i , cu toată lipsa sa de c u l t u r ă l i t e r a r ă ma i su­per ioară şi de simţ cri t ic , şi-ar fi pub l ica t singur poezi i le sale, le -ar fi r edus la ju­mătate. Ar fi d i s p ă r u t d in ope ra sa, toa te acele n u m e p rop r i i de m u z e i n s p i r a t o a r e , care ne fac să z â m b i m as tăzi cu m u l t ă p lăcere când î n c e r c ă m să le c i t im.

Dealtfel Cos tache Conaeh i a fost un boer foarte s impa t i c în v ia ţa lui şi fap­tele săvârş i te de el, pot p r e z e n t a o cur io­zitate şi acum.

S'a născut la 14 O c t o m b r i e 1777 d in í r 'o renumită familie boe rească , în sa tu l Ţi­găneşti din jud . Tccuciu . Ta tă l s ă u Ma-nolachc Conaeh i a dus o v ia ţă foar te uşoa­ră r is ipind în p e t r e c e r i t oa t ă a v e r e a pă­rintească. F iu l său însă, c rescut şi educa t destul de serios de p ro feso ru l f rancez F leu ry numit şi „le regic ide ' 4 , a fost un om sta tornic şi chibzui t . La t r e i an i d u p ă moar tea ta tă lu i sân, î n t â m p l a t ă în 1803, reuşeşte să-şi c u m p e r e o moşiei şi să adu­ne tot ce a irosit cu a t â t a l i be r t a t e , t a t ă l săuj Dealtfel în v ia ţa sa poe tu l C o n a e h i a fost o fire ser ioasă şi c u m p ă t a t ă .

In toate funcţ iuni le o c u p a t e : prefec t de Tecuci, prefect de pol i ţ ie în Iaşi, m e m b r u în comisiunea p e n t r u r e d a c t a r e a Regu­lamentulu i organic, m i n i s t r u dc jus t i ţ i e , inginer ho ta rn ic Cos tache Conaeh i inspi­ră toată g reu ta tea omulu i p rac t i c şi seros . Acestea nu-1 opresc însă ca în poezie să dea dovadă de mul t ă na iv i t a t e şi u ş u r i n ţ ă .

Pregăt i tu l şi p r u d e n t u l l up tă to r a l vie-ţei publ ice a fost în poezie un nenoroc i t cavaler învins şi sub juga t de mre j e l e a-inorului . Din î n t r eaga noas t r ă l i t e r a t u r ă erot ică el a fost cel mai nefer ici t şi mai nedrep tă ţ i t ostaş al zeului A m o r .

A lup ta t cu c red in ţă p â n ă la vâ r s t a de 72 de ani când copleşit de b ă t r â n e ţ e de­pune a rinele ş> se dă învins .

ín « ţ e a s t ă p r iv in ţă el a fost cel ma i fidel c a n ' ă i e ţ al iubirei , m a i fidel decât Alfred de Musset!...

D i n t r e toate romane le sale de iub i re , ce le p u t e m u r m ă r i după s tângace le sale versur i , acel înch ina t Zulniei a fost cel niai s incer şi ma i de lungă du ra t ă .

Zuln ia e ra , d u p ă cum se ştie, S m a r a n d a Negri , soţia lui P e t r a c h e Negr i şi mama marelui patriot Costache Negri.

A în tâ ln i t -o p e n t r u p r i m a o a r ă în ѵагл anu lu i 1810 la bă i le S taniculu i .

Acest a m o r a fost p l a ton i c m u l t ă v reme , d o s ; poe tu l a sufer i t mul t din cauza lui şi deşi la 1824 iub i t a sa r ă m â n e v ă d u v ă . De abia în 1828 C o n a e h i se căsă to reş t e cu ea. Nu a r e însă fe r ic i rea să o a ibă mul t , căci la 1831 S m a r a n d a Negr i moare . A t u n c i C o n a e h i a scris poezia sa „Pe nă-să l ie ' ' din ca re d e s p r i n d e m ve r su r i sim­ple, da r de a d â n c ă s im ţ i r e :

" ,.Pc năvălii răstignită zaci, draga meu Smarăndifă !

„Căci de pre pământ la ceriuri au. zburat a ia fiinţă ;

„Nu vezi plâns, n'auzi suspinuri, de cele lumeşti departe,

„Ó putere ma i ai incă : că cu moartea la dând moarte,

„Mi-e.i răpit orice simţire şi dorinţă de alt bine,

„Afară de unul numai — să mă îngrop lângă tine

C O S T A C H E C O N A C H I

In 1834, a c r ezu t un momen t că poa t e fi el a les d o m n în Moldova, ţ i n â n d sea­m a de pol i t ica sa rusofi lă . Dar n ă d e j d e a i-a fost s p u l b e r a t ă oda tă cu n u m i r e a lui Miha i S turdza . Poe tu l Conaeh i să re­t r age la moşia sa Ţ igăneş t i , u n d e m o a r e la 4 F e b r u a r i e 1849.

Baga ju l poe t i c a l lui C. C o n a e h i este des tu l de voluminos , ţ i n â n d s eama de î m p r e j u r ă r i l e când sc r ie poe tu l . I n a f a ră de poezi i le p u b l i c a t e în cele două ediţ i i cunoscu te delà 1856 şs 1887 s'-aţ mai desco­pe r i t în u l t i m u l t imp de d. C. Botez (Cf. „Viaţa Român eas că ' ' Iaşi 1906) încă vre-o 76 poez i i ined i te .

D a r poe tu l C. C o n a e h i a r e şi o b o g a t ă ac t iv i t a t e de t r aducă to r . Bine în ţe les t r a ­duce r i l e saleţ sun t făcute d u p ă o p e r e c a r e n ' au avu t nici o v a l o a r e l i t e r a r ă r e m a r ­cab i l ă şi în a f a r ă de cele câ teva tă lmă­ciri d in „Metamorfozele" lui Ovidiu sau „Discurs asupra omului" de sc r i i to ru l en­glez Pope , ele nu pot, p r e z i n t ă nici un in­t e re s .

Poezi i le lui Conaeh i , p u b l i c a t e d u p ă m o a r t e a poe tu lu i , a u a v u t o r ă s p â n d i r e foar te m a r e cu m u l t m a i îna in te .

P u r t a t e de r ă t ăc i to r i i l ă u t a r i ţ igani de pe a c e a v r e m e , e le a u emig ra t în to tu l cup r in su l P r inc ipa t e lo r . Le-au cunoscu t şi Văcăreştii şi Anton Pan, primii însuşin-

18 April ie, 1880 : A m u r i t î n B u c u r e ş t i poe tu l C. A r i s t i a .

19 Apr i l i e , 1885 : A m u r i t C. A. Roset t i . 1887 : A p a r e în B u c u r e ş t i „Lupta l ite­

rară", c o n d u s ă de B a r b u Şt. D e l a v r a n -cea.

1898 : T. D. S p e r a n ţ i a a v o r b i t la Ate­n e u l R o m â n d i n B u c u r e ş t i d e s p r e „Bas­m u l şi poezia".

20 April ie, 1906 : A p a r e î n C r a i o v a r e ­v i s t a c o m e m o r a t i v ă „Traian Demetres -cu".

21 April ie, 1866 : B. P . H a ş d e u a vo rb i t la A t e n e u l R o m â n d i n B u c u r e ş t i d e s p r e „Fi l imon şi Depărăţianu".

1867 : C. E s a r c u a v o rb i t la A t e n e u l R o m â n de sp re „Educaţ iunea ş i politica".

1882 : A m u r i t î n B u c u r e ş t i fi losoful Vasi le Conta .

22 April ie , 1866 : C o n s t a n t i n S t a m a t i , I o a n C a r a g i a n i , T i m o t e i u C ipa r iu , Ale­x a n d r u Haşdeu , A l e x a n d r u H u r m u z a c h i , şi Gh. B a r i ţ a u fost n u m i ţ i m e m b r i ai Soc ie tă ţ i i A c a d e m i c e R o m â n e .

1867 : I o a n H e l i a d e R ă d u l e s c u a fost a les p r i m u l p r e ş e d i n t e ' a l A c a d e m i e i Ro­m â n e .

1897 : A mur i t la G h e r g a n i ( jud. Dâin-bovi ţa) , I o a n Ghica .

23 April ie , 1835 : S'a n ă s c u t j u r i s t u l si i s to r i cu l George I o a n Missa i l .

1859 : S'a n ă s c u t în PIoeş t i f i lo logul L a z ă r Ş ă i n e a n u .

24 AprUie, 1837 : A p a r e în B u c u r e ş t i „Cantor de av i s ş i comers" c o n d u s de Z a h a r i a Ca rca l cch i .

du-şi câ teva din ele, al doi lea p o p u l a r i z â n -dn- le în anto logi i le sale „Spitalul Amo­rului" etc....

In i s tor ia l i t e r a r ă r o m â n e a s c ă poe tu l C. C o n a e h i a r e u n capi tol des tu l de im­p o r t a n t , nu a t â t p e n t r u va loa r ea l i t e r a r ă a oper i lo r sale, cât m a i m u l t p e n t r u p r e ­gă t i r ea sp i r i tu lu i r o m â n e s c p e n t r u o li­t e r a t u r ă s ănă toasă ca re s'a î n j g h e b a t ime­dia t d u p ă el.

GH. C A R D AŞ

SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 1. — Opera, edijii : 1) Matilda, roman delà M-me Cotaine...

1844. 2) Poezii, alcătuiri şi tălmăciri.... Iaşi

1856. 3) Poesii , alcătuiri şi tălmăciri. Ed i ţ i a

a doua. Iaş i 1887, î ng r i j i t ă de M. Pom-pi l iu .

4) Scrisoare către Mitropolitul Venia-min în România literară'' Iaş i 1855.

5) Două scrisori de ale lui Conaehi ipublicate de Gh . G h i b ă n e s c u în „Arhiva" a n u l XIII.

6) Cf. manuscrisul 137 din Biblioteca Academiei Române.

Î2

SCUMPE PERPESSIC1US,

Aş v r e a să fiu î n s t a r e s ă r ă s p u n d a r ­t icolului b i p a r t i t ' al a m i c u l u i n o s t r u sin­cere de lec tus , S c a r l a t .

D a r n u po t şi să. vezi de ce. 1. Ma i î n t â i n u l - am ci t i t . 0 a f i r m n u

de fo rmă . Apoi a m t o a t ă n ă d e j d e a că, p r i n

i)i'C :?iimea n r . c u t a r e , d in z iua c u t a r e , a şcoale i cu es te t i că , i n s t i t u t şi bae de a-b u r i d i n s t r a d a Nif on, s 'a h o t ă r î t o d a t ă , p e n t r u l i n i ş t e a o m e n i r e i , că a c e s t a r t i ­col „e ca... c a l i t a t e e x u l t a n t , ca c a n t i t a t e e x u b e r a n t ş i a ş a - ş i - a şa d i n p u n c t u l de vedere al t o n a l i t ă ţ e i . A v â n d , a c u m , şi c a l i t a t e , şi c a n t i t a t e ş i t o n a l i t a t e , a cea s ­t ă p r o d u c t i u n e a c r e e r u l u i n o s t r u de­v ine in m o d fa ta l o operă l i terară. D a r o d a t ă s t a b i l i t ă ca a t a r e , ea n u p r e z i n t ă n ic i acea s inteză î n t r e o m şi n a t u r ă s a u suf le t şi ob iec tu l p r e z e n t a t lu i , n ic i a-cei. idée g e n e r a t o a r e d i n p a r t e a s c h i m ­b a t ă a s i s t e m u l u i , n ic i ace l p u n c t i n h i -))i t ! v de l à c a p i t o l u l d r a m e i , c a r e s ă facă d i n ea acea f i inţă de s ine s tătătoare ca re m e r e , m e r e , m e r e şi s ă ' n t o a r n ă to t de unde -o fost p u r c e s , c e lu lo idu l acela a d m i r a b i l , a c e a f i inţă psiho-fizică, î n s fârş i t , a t â t de e x t r a o r d i n a r ă şi s i m p a ­t i c ă . c a r e n u e n ic i o p e r a o m u l u i , n ic i a n a t u r e i , n ic i a m e d i u l u i , şi c a r e p o a r ­t ă n u m e l e de poezie. Nef i ind poezie ea n u so l i c i t ă c o n t e m p l a ţ i a n o a s t r ă şi deci , oricât s ' a r s t r ă d u i , de g eaba , n u p o a t e i n t i a n ic i î n c a t e g o r i a elegiei , odei s a u epopeei , n ic i c h i a r — cu t o a t ă a t e n ţ i a d a t o r i t ă a u t o r u l u i — în c a t e g o r i a s a t i ­rei .

E p r i n u r m a r e , o o p e r ă î n p roză , o o p e r ă prozaică cu t e n d i n ţ e , d a r n u m a i cu t e n d i n ţ e poet ice . P u ţ i n , p u ţ i n , d a c ă a u t o r u l o ţ i n e a m a i pe d r e a p t a , o p e r a e r a poe t i că ş i el : poet. Aşa , ce folos, el r ă m â n e n u m a i : scri itor. S u b a c e s t u n -g h i u de v e d e r e î n a c e a s t ă p r o d u c t i u n e a c r e e r u l u i n o s t r u î n s ă m a i e şi a l t e c a r a c ­te r i s t i ce şi n e a j u n s u r i c a r e o face c â n d s u p e r i o a r ă c â n d i n f e r i oa r ă . Astfel , ne -î m p l i n i n d condi ţ i i l e lu i „ P s e u d o k i n e g e -t i k o s " şi n ic i pe cele, m a i te r ib i le , a le , . S ă r m a n u l u i D ion i s " n u e n ic i nuve lă , nici schi ţă şi cu a t â t m a i p u ţ i n , roman. S a l ă ş l u i n d î n s ă î n su f l e tu l n o s t r u şi n e m a i f i ind n ic io ca t egor i e î n c a r e s ă poa­t ă i n t r a , es te e v i d e n t că n e g ă s i m aic i în fa ţa u n e i i n t e r e s a n t e şi u n i c e î n l i­t e r a t u r a u n i v e r s a l ă î m b i n ă r i m ă e s t r i t e , şi că, a ic i î n c ă l z i n d u - n e cu d u i o ş i a ei, aici î n s e n i n î n d u - n e cu t o n a l i t a t e a ei m ă r e a ţ ă , a ic i f e r m e c â n d u - n e cu g i n g ă ­ş ia ei d i n spe ţ a g r a ţ i o a s ă , o p e r a î n che­s t i u n e e o s p e ţ ă n o u ă , p e c â t de o r ig ina ­lă pe a t â t de speci f ică n e a m u l u i n o s t r u , a e s e u l u i p u r , c u î n c l i n a ţ i i d e a u t o b i o ­g ra f i e şi s a t i r ă a m a b i l ă .

Eseuri ca acesta, î n l i teratura univer­sală, n u m a i e."

3. I n al t r e i l e a r â n d , d in p r i z ă r i r e a n u m e l u i m e u d e a c u r m e z i ş u l a r t i c o l u ­lui , m i n t e a m e a e p r e a p u ţ i n v o l n i c ă s ă d e s p a r t ă s e r i o s u l de g l u m ă . Aş p u t e a şi de d a t a aceas ta , sp r e l i n i ş t e a o m e n i r e i , a f i r m a d u p ă s i s t e m u l şcoale i că : n e g ă ­s im, d i n nou , î n f a ţ a u n e i p r o d u c ţ i u n i a c r e e r u l u i n o s t r u c u „ c o n ţ i n u t d u b l u " .

D a r î n m a t e r i e de g l u m ă a m i c u l Sca r ­l a t n u e u n p e r s o n a j d u b l u , ci m u l t i p l u :

a) O p o z n ă — s p r e a î ncepe cu cele r e c e n t e — a sa , e de p i ldă , a c e e a de a se p r e z e n t a î n c u r â n d , c u m ve ţ i fi auz i t , la d o c e n ţ a de e s t e t i că de l à U n i v e r s i t a ­t ea d i n B u c u r e ş t i , şi deci î n f a ţ a u n e i c o m i s i u n i a l că re i p r e ş e d i n t e v a fi u n p rofesor ca d. Guşt i şi î n c a r e s 'a r ă t ă c i şi v r e u n P â r v a n , ca c o n t r a c a n d i d a t al acelui admirabil cap atic care e laborio­sul Tudor Viatul şi acelei minţi iscusite,

p r o f u n d o n e s t ă şi perfect cu l t ă , c a r e e St . I. N e n i ţ e s c u . ' b) P e ce t emei , veţ i î n t r e b a . A l t ă poz­

n ă . F ă r ă s ă fi v ă z u t î n v i a ţ a sa o p i n a ­co tecă s t r e i n ă , f ă r ă s ă fi1 a u d i a t u n c u r s de estetică,, a m i c u l S c a r l a t , ca m e m b r u b lond şi m a r c a n t a l I n s t i t u t u l u i de F r u ­m u s e ţ e a l d-lui M. D., s'a s p e c i a l i z a t î n C a r a g i a l e . E d r ep t , d e o c a m d a t ă face n u m a i „ înce rcă r i " . U n a a n u m i t - o : t eză . Dai a n i a fugi t d u p ă m a e s t r u l s ă u să i-o p r i m e s c ă . M a e s t r u l i-o to t ţ i n e a î n ser­t a r . Î n t r ' o zi d i sc ipo lu l 1-a î n t r e b a t : în­t ru ce m ă p r igoneş t i D o a m n e ? D u p ă p ropr i a 4 s p u s ă a d i s c ipo lu lu i , a c e s t a i-a r ă s p u n s : „ c u m să ţi-o p r i m e s c d a c ă pe m i n e n u m ă citezi î n ea n i c i o d a t ă " (au­ten t ic ) . To t d u p ă p r o p r i a - i s p u s ă , a m i c u l n o s t r u ca r e la î n t o a r c e r i l e me le d i n s t r e i n ă t a t e m ă î n t r e ţ i n e a c u fel de fel de g l u m e pe soco tea la m a e s t r u l u i pe ca r e a c u m , în a j u n u l docen ţe i , îl a p ă r ă foc, — şi-a l u a t m a n u s c r i s u l acasă j 1-a î m p ă n a t cu c â t e v a c i t a t e M i h a i l Drago-m i r e s c u şi a d o u a zi t eza ca r e n u e r a acces ib i l ă în a jun , c ă p ă t a v iza .

Aţi zice că e o anecdo t ă . . Nu , e m o d u l c u m s'a trecut l a Univers i ta tea din Bucureş t i pr ima teză de doctorat î n „es­tet ică l iterară" (sic), „ î n c e r c a r e a s u p r a c o m i c u l u i lu i C a r a g i a l e " — cea m a i p r e a s t ă c a r t e s c r i s ă i n l i m b a r o m â n e a ­scă.

O D u p ă g l u m a cu d o c t o r a t u l , j u n e l e e s t e t s'a g â n d i t s ă se m a i spec ia l izeze î n ceva. Ş i -a a les , î n c o n t i n u a r e c u C a r a ­g ia le , I m i t a ţ i a şi C l a r u l Confuz. I n d o u ă b r o ş u r e l e a p ă r u t e de c u r â n d î n v e d e r e a docen ţe i şi p u b l i c a t e l a a c e l a ş I n s t i t u t de F r u m u s e ţ e , c a n d i d a t u l p a r a ­f razează o n c t u o s cap i to le r e s p e c t i v e d in Croce. D a r p o z n a lu i m e r g e m a i d e p a r ­t e : v i i t o r u l d o c e n t c o m e n t e a z ă op in i i l e estet ice a le Eng lez i l o r : H u t c h e s o n , A-d a m S m i t h , S h a f t e r b u r y , E. B u r k e , Spcnce , D u g a l d - S t e w a r t — p e ca re , lu ­c ru c iuda t , îi c i t e ază şi Croce...

(Ce s ă m a i s p u n d e p u z d e r i a de a u t o r i l a t i n i şi greci , a le c ă r o r o p u r i î n o r ig i ­n a l , a ce s t p rofesor c u 42 de o r e pe s ă p ­t ă m â n ă şi 3 pe zi la Capsa , ţi le j o a c ă po dege te !)

Ca o m de ş t i i n ţ ă — „ ş t i i n ţ a l i t e r a t u -re i " lu i M. D. — d â n s u l c i t e a z ă şi i svoa-role. C a r e c rede ţ i că s â n t ace s t e i s v o a r e a le s a l e ? Nici m a i m u l t n ic i m a i p u ţ i n decâ t edi ţ i i le d i n sec. 18, ed i ţ i i p r i m e , a le a u t o r i l o r englez i c i ta ţ i ! (cf. Teoria Imitaţ iuni i î n Estet ică p p . 66, 67, 76). O s i n g u r ă d a t ă , e d r ep t , d â n s u l s p u n e : „cit. d u p ă Croce" e tc . (cf. p . 67). R e s t u l se face c ă u i t ă . P a s de-i s p u n e , a c u m , că d u p ă codu l ş t i in ţe i l i t e r a r e , e o e sc ro ­che r i e s ă ci tezi c ă r ţ i p e ca r e n i c i o d a t ă n u le-ai v ă z u t — şi îl sfidez s ă a f i r m e c o n t r a r i u l — sc r i se m a i a les , î n o l i m b ă pe ca r e n u o c u n o ş t i .

Disc ipolu l v e n t r i l o c care , ca şi m a e s ­t r u l s ă u , îşi face o ş coa l ă d i n a r e d a pe a l t t o n g l a s u r i ce n u - i a p a r ţ i n , v a r ă s p u n d e cu s e n i n ă t a t e c ă n ' a î n ţ e l e s să..., că a crezut. . . , că , î n s f â r ş i t că a c i t a t în g lumă . . .

S u p u n î n s ă a c e s t caz o a m e n i l o r se r i -uşi d i n c o m i s i u n e a ce v a e x a m i n a Ia d o c e n ţ ă p e a c e s t j u n e f a r so r şi d e c l a r că, p e r s o n a l s a u p r i n p r o f e s o r u l d e l e g a t a l F ' acu l tă ţ i i de L i t e r e d i n C e r n ă u ţ i , îi voi ses iza oficial la t i m p u l c u v e n i t .

d) Cea m a i f r u m o a s ă g l u m ă S c a r l a t a făcut-o î n s ă to t ca doc tor . P â n ă să-1 eli­m i n e de l à „Vi i to ru l " , d u m n e a l u i s c r i a a-colo fo i le toane l i t e r a r e , — cel m a i g ro ­zav p a s i v de inep ţ i i d i n câ t e poa t e a v e a p â n ă a c u m u n t â n ă r d i n g e n e r a ţ i a n o a ­s t r ă . Ca spec ia l i s t î n C a r a g i a l e , a ţ i n u t să-i „ i e r a r h i z e z e " cu a u t o r i t a t e oper i le . I n „Viitorul" din 10 Febr. 1922, specialistul deci, scrie :

UNIVERSUL ТЛЕПАи

Scrisoare deschisa Domnului care glumeşte „De a c e e a s i n g u r a s c h i ţ ă cu a d e v ă r a t „cazonă a îu i C a r a g i a l e Legea Progresu­l u i , deş i es te s u p e r i o a r ă cu m u l t Tele­g r a m e l o r s a u Dr lu i Goe, d a r ( a d m i r a ţ i a-,.cest „da r" ) p r i n i n d i v i d u a l i z a r e a deve-„n i t poezie , ceea ce n ' a r e u ş i t d. B r ă -,.escu !"

In ace l a ş foileton, a d r e s â n d u - s e l u i Ca­r a g i a l e îi c o m u n i c ă , cu d e l i r u l l i r ic a l şcoale i cu e s t e t i că şi ce le la l t e :

„ л і a v u t n o r o c că a i s c r i s Legea Pro­g r e s u l u i una din cele m a i pufin bune din-„tre schiţe le tale, şi că e v o r b a acolo de „ u n colonel şi de u n c a p o r a l , căci a l t -„ m i n t r e l e a e ra i deci ( a d m i r a ţ i aces t „deci" ; p i e r d u t " .

Se î n t â m p l ă î n s ă că Legea Progresu­lu i s p r e n e n o r o c u l lu i S c a r l a t n u e de loc schi ţa lu i C a r a g i a l e , ci a d-lui B r ă -oscu .Ca şi cu că r ţ i l e eng leze pe ca r e le c i t ează a u t o r i t a r , g r ă b i t u l i e r a r h i z a t o r n u se d u s e s e d i r ec t la a c e a s t ă s c h i ţ ă ci o c o m e n t a pe b a z a une i fraze a m b i g u e d i n p r e f a ţ a v o l u m u l u i Maiorul Bofan do ca re se o c u p a în foi leton şi î n a că­rei c u r s ă c ă d e a : „Decâ t Legea Progre­su lu i n ' a sc r i s n i m i c m a i b u n a u t o r u l Momentelor" ( N e o b s e r v â n d că aici se face c o m p a r a ţ i e î n t r e C a r a g i a l e şi B r a -escu, S c a r l a t l u a a m b e l e ope re d r e p t a le a c e l u i a ş i a u t o r , C a r a g i a l e ) .

I n r ă s p u n s u l d a t d-lui M. D. — I n ter­men i d r a s t i c i c a r e vo r fi m i r a t pe ace i a ca r e v ă d î n p r o f e s o r a t u n fel de o r d i n m o n a h a l şi-i cer, p r i n u r m a r e , ipocr iz ie c u v i o a s ă şi e m a s c u l a t ă a c u r a t e ţ e — ci­t a m pe eleviá să i c a r e cu c â t e v a s i s t e m e es te t ice î n t r ' u n b u z u n a r şi f ă r ă o ba ­t i s t ă î n ce lă la l t , d i s c u t ă p r inc ip i i l i t e ­r a r e şi î n t r e t i m p "confundă pe C a r a g i a ­le cu B a s a r a b e s c u . '

Revo l t a t , e l evu l p r i m al d u i o s u l u i J t a m b u r m a j o r a l „ ş t i i n ţ e i " l i t e r a r e ro - ' m â n e , m ă c o r e c t e a z ă a c u m : „Nu cu Ba- ! s a i a b e s c u , ci cu B r ă e s c u !" 1

De al t fe l d. E u g e n L o v i n e s c u — acel ' o m ca re n 'o fi a v â n d n ic i „pic de s imţ c r i t ic" , c u m a f i r m ă , d i n p r u d e n ţ ă , D. M. e

D. — d a r a r e m a i m u l t ă - i n t e l i g e n ţ ă c r i - ; t i că d e c â t t o a t ă „ şcoa l a " sa t r e c u t ă , , p r e z e n t ă , şi v i i t o a r e la u n loc, — e cel " c a r e a p r i n s pe d r a g o m i r e s c i a n a s u p r a f a p t u l u i . *

U n a l t u l a r fi r ă s p u n s că şcoa la d i n '.' c a r e face p a r t e — şi a c e a s t a e c h i a r lo- L

zinca m i h a l a c h i a n i s m u l u i — îl ob l igă J

să se ocupe n u m a i de c a p o d o p e r e . e

[ în ţe legeţ i c u m : c a p o d o p e r a se p r e z i n t ă " de là s ine la f iecare d i n discipol i a c a s ă e

şi-i s p u n e : eu s u n t c a p o d o p e r a , te r o g să m ă s tud iez i şi i e r a rh i zez i . Disc ipolu l > ;

n u î n t r e a b ă a cu i e, de u n d e v ine , ce 0

v â r s t ă a r e , ce fraţ i şi s u r o r i ; o ia fru- y

m u ş e l , o p u n e pe m a s ă şi o s t u d i a z ă î n s ine , d â n d a d o u a zi r e f e r a t u l î n scr is , j ! La p r i m a ş e d i n ţ ă p l e n a r ă t oa t e r e fe ra - '' te le se s t r â n g şi desba t , se t r i m i t b u l e t i - 1

n u l u i şi d u p ă p u n e r e a l a vo t se închee • p roce s -ve rba l c u m că, o m e n i r e a s ă n ' a i - a. b ă gr i je , f i indcă s'a c o n s t a t a t că o p e r a ] în ces t iune e o c a p o d o p e r ă !] "

Ori Legea Progresu lu i n u e o c a p o d o - u

peru, e n u m a i s c h i ţ ă c a z o n ă ; specialis-"J t u l în C a r a g i a l e e l i be r deci s ă o d i s c u - ' ' te a u t o r i t a r a t r i b u i n d - o a c e s t u i a , speci-1 ' a l i s t u l î n C r e a n g ă s a u B r ă t e s c u - V o i - ' ] neş t i , a c e s t o r a ! '

U n a l t u l , m a i p rec i s , a r fi r ă s p u n s c ă , ?

doc to r î n C a r a g i a l e , d â n s u l n u în ţe lege l> să fie spec i a l i s tu l p u r al opere i , ci n u - " m a i al... C o m i c u l u i lu i C a r a g i a l e ! '*

Ei b ine ş t i ţ i ce a r ă s p u n s f â r t a t u l e s - ' r

tet, d-lui L o v i n e s c u ? -I a

CNtTBMUl LîTtftÀlt

cu «1 d-nele Toto Ioneecu, An icu ţa C â r j e şi Victoria Mierleecu etc.

Joi 10 Septembr ie s 'au re luat „Smo-chme de Sicilia" ei Nebuniile Dragostei" de Regnard, i a r Vineri 18 Sep tembr ie 1925,-In regia d-lui Soare s'a fncat pen t ru în­tâia oară în t a r a noas t ră , p a r t e a I -a d in „laust" de Goethe. In rolul t i tu lar , d. Vraca. Creaţ ia d-sale a fost sub l in ia tă de ţublic si cri t ică. In Mel'isto au a p ă r u t d-uii Bulfinsky şi Ci pr ia u ia r in Marga­reta d-na A u r a Buzescu.

13

n a r d S h a w „Secretul" de Bemeié in ţ i „Phedre."' d e Racine , se vor m a i juca „George» Dandin" de Molière si „Docto­rul fără voie", „Richárd lll-lea" ţ i „Po­peşte de Iarnă'1 de Shakespeare , „Un­chiul Vania" d e Cehov, „Viata e un ois" de Calderon, „Doctorul in Dilemă" de Berna rd S h a w şi câ teva lucrăr i î n t r ' un act ca ,,Morcovăt" de Jules Rena rd şi „ O Suntă" de Cehov.

Se vor relua „Romeo si Jutieta" şi „Re­gele Lear'' de Shakespeare , p e n t r u com-

„ M ANE C H I N U L S E N T I M E N T A L " (Regi sur P. Cuşti).

Miercuri 14 Oc tombr ie s'a reprezenta t Meşterul Manole" de Victor Efumiu , sub lirccţia de scenă a au to ru lu i . L . te rpre ta-ca a avut p e d-nii Not t a ra . Demet r iuse , Jrezeanu, Soreauu, Bu l . insky , Atanases-Ù, Polizu, Vracu, T â l v u n si d-uele Agcp-inu Macri (dubla tă mai t â rz iu de d-ria j l l y Popovici) Cons tan ta Dcmetr iad etc.

Miercuri 4 Noeinbrie s'a iucat „Neves-ele oesele din Windsor" pusă iu scenă de . Enescu şi in t e rp re ta t ă de d-nii Gr. lărculescu, Atanasescu, Duţulescu, Aren-y, A. Pop-Mart ian, Vraca , Baldvin şi -ncle Marioara Zimniceanu, Pu ia Io-escu, F a n n y Rebreanu. Miercuri 18 No-inbrie. d-na Lucrezia Petrescu îsi repre-lută a doua sa lucrare „Anula". P e s a a ast pusă în scenă dc d. G u s t y şi a lă tu r i e interpretarea d-lor Soreanu. Mărcu-5scu, Stăncescu şi Pop Marţ ian , d- iu lo -efcu, a repur ta t un veri tabil succes.

\ ineri 4 Decembrie in regia d-lui Vic­ar Bumbeşti s'a jucat comedia lui Go-ol „Căsătoria" cu d-nii Sâ rbu . Calbo-îanu. Manu, Finteş teanu şi d-nele Sonia í Natasa Alexandra în roluri le pr inci-ule. Odată cu această piesă se joacă şi Preţioasele Ridicole'' a lui Molière însă 1 in terpretarea d-lor Vracca . Mar ţ ian , . Antonescu şi a d-nelor A u r a Radov.ci an tz i Bogdau. D u p ă 1 Ianuar ie a. c. d in reper tor iu l

riginal s'a juca t p â n ă acum „\lanechi-ul sentimental" de Ion Miuulescu, cu -nele Voiculescu. A u r a Radovici şi d-nii tăucescu. Sârbu şi Băl ţa ţeanu apoi „Slri-na" de Alfred Moşoiu, cu Maria Giurgea , î p r i an , Mart ian e tc .

Vor u rma : „Generatie de sacrificiu" к Valjean. „Apostolii" de Liviu Rebrea-», „Frământări'' de Mircea Ştefănescu, Cleopatra" de N. Iorga, „Palatul ferme »t de Ionescu-Darbun „Virtutea Mili-iră'' de Pancu şi „Tinereţe fără bătrâ-ele de Pil lât şi Maniu. Se vor relua „Fata din Dafin" de F roda

Maniu, ^Patima Rosle" de Sorbul , D'ale Carnavalului" de Caragia le şi Voaptea Furtunoasă". Din repertoriul universal , afa^ă de n i e -je ce se vor juca în Februar ie cu d-na a r ioa ra Ventura , ,Joana d'Artf* de B«tr-

[dectarea cicl idui shukespcurcan care in tenţ ionează să se facă şi se vor fa CP p re ­găt i r i le necesare unei nnmţăr i except io , na le pen t ru „Cyrnno de Bergerac" al lui Edmond Rostand.

PREMIUL 1 DE PROZA „Universul Literar"

d e 5 , 0 0 0 l e i

Am a n u n ţ a t î n t r ' un n u m ă r t r e c u t a l re ­vistei i n s t i t u i r ea u n u i p r e m i u , d e 5ooo Iei p e n t r u o l u c r a r e în proză : nuvelă , schi ţă , a m i n t i r e , f r agment de j u r n a l , sau o r i c a r e a l ta din va r i e t ă ţ i l e l u c r ă r i l o r în proză.

T e r m e n u l de p r e d a r e al manusc r i se lo r es te de d o u ă lun i de là da l a p r ime i pu­bl icăr i . Dec i u l t imul t e r m e n es te 24 Mar­tie 1926.

Manusc r i se l e vor fi scrise c i te | , fára a p u r t a i scă l i tu ra a u t o r u l u i . F i e c a r e ma­nuscr i s va avea î n s e m n a t ă sus, pe p r i m a pag ină , î n t r ' u n colţ, o deviză convenţ io­n a l ă (dc p i ldă : poeta nascitur sau unirea face puterea, etc.)—aceiaşi dev iză con­ven ţ iona lă se va î n s e m n a şi pe u n plic de c a r t ă de vizita, în l ă u n t r u l că ru ia au to ru l îsi va înch ide n u m e l e .

Manuscr i su l , cu dev iza astfel scr isă, d i m p r e u n ă cu micu l pl ic d e vizi tă , se în­chid î n t r ' u n plic m a i m a r e , oficial, şi se t r imi t , recomandat r edac ţ i e i sau redac to ­ru lu i , . U u i v e r S u I u i L i t e r a r " , s t r . Brezoia-nu , 9 bis . E p re f e r ab i l ca p l icur i l e aces­tea să p o a r t e î n t r ' u n colţ, s au pe verso , spec i f icarea pentru premiul de proză.

Comis iunea c a r e va cet i şi va p r e m i a cea mai bună l u c r a r e se c o m p u n e din d-nii :

LIVIU REBREANU E. LOV1NESCU N. D A V I D E S C Ü

I O N P I L L A T PERPESSICIUS

4AH7tß

P e i s a g i u l b u c u r e ş t e a n

B u c u r e ş t i i , î n g r ă m ă d i r e a a c e a s t a pa­r a d o x a l ă , In c a r e se î n t â l n e s c a t â t e a as ­pecte cont radic tor i i — b ă t r î n e si moder­ne, e l e g a n t e şi boccii , d u i o a s e şi h i l a r i -a n t e — p r e z i n t ă , p e n t r u p i c t o r u l înse ­t a t de f rumuseţea vie , u n n e s f â r ş i t do­m e n i u de i n s p i r a ţ i e şi de r o d n i c ă act i ­v i t a t e p l a s t i c ă .

S u b t e r e s t r a a t e l i e r u l u i m e u se desfă­ş u r ă o p r i v e l i ş t e u m i l ă cu in f in i t e va­r i a t u l u i de l ini i , c u l o a r e , l u m i n ă şi s t i l , • - d u p ă v r e m e şi a n o t i m p u r i .

O c u r t e m a r e , p ă t r a t ă , în caro , v a r a , seaeţ i i , r o m â n i t ă , gă lbene l e l e şi s p i n ă r i -şul anonim i n u n d ă o căsu ţă a m a r tă , ai căre i pere ţ i a lb i p a r o f rescă s t r ă v e c h e , cu n ă l u c i r i î n v e s t m â n t a t e în c h i l i m b ă -r iu şi s m a r a l d , ce mor , s u b cozorocu l a-t o p e r i ş u l u i n e g r u , c â r p a c i t şi e n o r m .

Tre i s a l c â m i , î n c l i n a ţ i d i a g o n a l , ca d u p ă vi je l ie , cu c rengi pe ca re , s u b sti­l i za rea e l e g a n t ă a f runze lor , le b ă n u e ş t i s u b ţ i r i , f rag i le , e las t i ce , ca n i ş t e şerpi negr i în i e r b u r i , a d ă p o s t e s c , î n u m b r a lor f i r avă d o u ă cu lmi de s c â n d u r i , a t â t d e vechi, că par două blocuri de rug n ă : o la i n n á şi o b u c ă t ă r i e de v a r ă .

Dacă pr in unu l din cele două schilave acopere iuâutur i , n 'a r eşi un bu r l an ne­gru , p r i v i n d a f a r ă , s t r â m b şi spe r i a t , confuzia a t r i b u ţ i i l o r a r fi inevi tab i lă . . .

In s t â n g a a c e s t u i pe i sag iu , b a n a l şi umi l , se î n a l ţ ă , t r u f a ş ă , o c l ă d i r e de r a ­por t , cu c inc i e ta je şi f e res t re mic i , su­p r a p u s e m a t e m a t i c .

Un e leva tor de fier zgâ r i e ver t ica l şi s i n i s t r u v a s t a s u p r a f a ţ ă a a l b u l u i c rud , d â n d ed i f ic iu lu i î n t r e g s o l e m n i t a t e a t r i s t ă a u n e i u z i n e n o u ă .

In cur tea uscată a caselor mar i , încon­j u r a t ă de z idu r i so l ide şi p r o a s p e t e , ser ­v i t o a r e zvel te . î n ş o r ţ u r i a lbe şi p a n ­tofi cu t o c u r i î n a l t e , b a t cu lopeţ i de t r e s t i e covoa re s c u m p e , î n t i n s e pe o b a r ă .

P e g r u m a z u l z i d u l u i î n c o n j u r ă t o r , u n m o t a n n e g r u , i n t i m i d a t de ropo te l e lo-pet i lor , n u î n d r ă z n e ş t e să s a r ă .

P a r e u n p u n c t de t ă ce r e , î n c r e m e n i t in s p a ţ i u .

I n o g r a d a b ă t r â n ă , a p r o a p e p i e r d u t in v a l u l b u r u i e n i l o r , u n p e n s i o n a r u s ­că ţ iv şi s p r i n t e n ca u n ied, t a i e su rce l e , cu g e s t u r i o r d o n a t e , p e n t r u n e v a s t a ca re . g â f â i n d s u b m a l u r i l e de g r ă s i m e , c u r ă ţ ă car tof i t ine r i , p e n t r u s u p a p r â n ­zulu i , l a u m b r a b u c ă t ă r i e i cu b u r l a n u l s t r â m b şi s p e r i a t .

D e a s u p r a păc i i aces te i c u r ţ i u m i l e sj t i h n i t e , se î n a l ţ ă , p r o f i l â n d u - s e pe a l ­b a s t r u l t u l b u r e a l c e r u l u i , m a s s a grea de a l b u r i v ior i i , de c ă r ă m i z i u r i s t i n se , de g r i s - u r i a r g i n t i i , î n ca r i och iu l , sfre­de l i nd s p a ţ i u l , d e s c o p e r ă î n g h e s u i a l a m a s i v ă , u r i a ş ă , b a r b a r ă , a c e n t r u l u i n e ­gus to re sc , u n d e c locoteş te v i a ţ a s u b fe­ţele ei cele m a i c r â n c e n e .

P e ici, pe colo. în p e r s p e c t i v a ace i a de fier, be ton , c ă r ă m i d ă şi z inc, — bă-n u i e s t i r ă s ă r i n d d i n n e g r u l c u r ţ i l o r m a s c a t e , p ioni g r a v i , v â r f u r i p r i z ă r i t e de s a l c â m i bo lnav i şi c r e n g u ţ e de o-ţ e t s r i cu m l ă d i e r i de p l â n s e t .

F i e c a r e a n o t i m p , f iecare l u n ă , f i eca re zi. fiecare, o r ă a ş t e r n e pes te d e c o r u l a-aces t o n o t ă d i f e r i t ă şi s u r p r i n z ă t o a r e , -— nici o d a t ă r e p e t a t ă ,

Mă g â n d e s c c u c â t ă graţie ar Juca

M

Urmăr i ţ i expozi ţ i i le noas t re cu tlea-m ă n u n t u l .

N u ve ţ i î n t â l n i u n s i n g u r pe i sa j , c a r e s ă n e v o r b e a s c ă de a s p e c t e l e a t â t do o b i ş n u i t e d a r a t â t de exp re s ive , t o c m a i pr in bana lu l lor, a le Bucureşt i lor .

P e i s a g i s t u i b u c u r e ş t e a n i g n o r e a z ă Cap i t a l a .

Nu f i indcă n'ail iubi-o sau n ' a r urî-o, î n d e s t u l .

Ci f i indcă, pr lnc lpia lmente , n u l in­t e r e s e a z ă . 1

P e i s a g i s t u i b u c u r e ş t e a n a r ă m a s u n î n c ă p ă ţ î n a t r o m a n t i c , c h i a r a t u n c i câ,ud afectează, plast ic , un real ism de I m p r m u t .

D a c ' a r avea posibi l i tatea mater ia lă sâ se dep la seze r epede , c o m o d şi ieft in, în s p a ţ i u , el a r deven i , n e t u l b u r a t , u n exot ic .

O p r e u m b l a r e de c â t e v a s ă p t ă m â n i pe m a l u r i l e u m e d e şi g r a s e a le Gange ­lu i , s a u p r i n s t epe le a r i d e a l e A u s t r a ­liei, l-ar fixa,' pen t ru tot res tul vieţii, În t r ' o v i z i u n e „ n o u ă " , — ca re , u l t e r io r , în a te l ierul d in Bucuroşi i , s 'ar r ep ro ­duce pe r iod ic , a b o n d e n t şi m e c a n i c , f ă r ă n e c e s i t a t e a u n e i a l t e c ă l ă to r i i , de r e î m p r o s p ă t a r e .

C o n s t r â n s de n e v o i a de a confecţ io­na , i a r î m p i n s t o t u ş i de d r a g o s t e a lu i p e n t r u „ n a t u r ă " , peisapt is tul n o s t r u ia d r u m u l Chi t i le i s a u F l o r e a s c ă i , — şi aco lo or i c u m , î n a l tă l u m e , m u n c e ş t e cu seriozi tatea maniacu lu i , t r aducând , uneo r i cu o f ide l i t a te d e c o n c e r t a n t ă , în-fă toşăr i cu d e s ă v â r ş i r e p l a t e s u b r a p o r ­tul p l a s t i ce i , d a r c a r i , î n case le a m a ­to r i l o r î n s e t a ţ i d e . ,poésie" şi „ n e c u n o ­s c u t " a u u n i n c o n t e s t a b i l succes .

I a r B u c u r e ş t i i n e c h i a m ă cu în fă ţ i ş ă ­rile l u i e x p r e s i v e p â n ă l a d u r e r e , — şi n i m e n i nu - i r ă s p u n d e .

P e i s a g i s t u i n o s t r u îşi fură , cu ado­r a b i l ă n e v i n o v ă ţ i e , — p r o p r i a căciulă . . .

N. N. TONITZA

BIBLIOGRAFIE ARTISTICA.

W. Staub : Le Mexique, a rch i t ec tu re et paysage , 125 fr.

N. : Cos tumes des femmes P a v s de C a u x , 150 fr.

Scguy : Bouquets et Frondaisons . 200 fr. Л"... : Les Ca thédra les . Encyc lopédie p a r

l ' image, 3 fr. L. Rosenthal : Manet , aquafor t i s te el l i ­

thographe , 60 fr. Raymond Rey : Les vieilles é.slises for­

tifiées du midi de la F r a n c e . 25 fr. .'V... ; Fo ra in aquafor t i s te , 23 fr. Noguchi : L 'ar t au Japon : Hiroshige,

25 fr. Noguchi : L 'ar t au J a p o n : Kdrin, 25 f r. Oursel : La min i a tu r e a u 18-e siècle à

l 'Abbaye de C i t eaux (Bossard), 175 fr.

EXPOZIŢIILE : Cartea Româneasca : Thoodorescu-Sion. Căminul Arietor : Ja lea , Pherekyde , Lu­

cia Bălăcescu. Gory Mircescu, P o p Ludo-sunu.

Casa Artei : Grigorescu, Lukian . An-dreescu. etc .

Ateneu : Neyllis .

UNIVERSUL UTERAS

La teatrul popular: Cămila trece prin urechile acului

Cine a ales piesa aceas ta şi a s tă ru i t să fie reprezenta tă pe scena t inerească a tea­trului popular , a dovedit fă ră îndoia lă mult gust ar t is t ic .

I a r acelui d i rec tor de scenă, cur« s'a si­lit s'o monteze aşa de uni ta r , aşa de lo>ic, *i să îndrumeze pe t ineri i ar t i ş t i , cum i-a înd ruma t , i se cuvin desigur , cele mai g-eneroase elogii. Mi se souue , că acela a r fi d. Victor îon Popa . Ii adresez cu m a i m u l t ă că ldură , cuv in te b u n e şi entuzi ­aste.

De mul t i i 'am mai văzu t pe scenă şi nici n ' am citit o piesă ma i senină, mai pulsa tă de opt imism, mai pot r iv i tă eno-cii şi menta l i tă ţ i i ac tua le d e tă lmăc i re la igă, generos îmbră ţ i şa t oa t e a pu t in ţe ­lor de t rans formăr i , prin foitele sufleteşti reale, personale, v ib ran t e de ene rg : e .

L i te ra tura cehă a produs lucrăr i de a-eostea, c a r e oglindesc marea şi sănă toasă voinţă a unui popor, ca re ştie ce vrea şi-şi u rmăreş te cu îndâ r j i r e năzuin ţe le .

Persoanele clin piesă sunt puţ ine, c a r ac ­terizate prin însuşiri precise şi anga ja te in desfăşurarea ac ţ iuni i pr in încrucişarea voinţelor lor dis t incte , d e t e r m n a . e de tem­peramente deosebite. Dia logul se desfă­şoară l impede, vioiu, uneor i năva ln ic ca speranţele , al te ori sumbru ca remuşcă-rile.

• O familie de nevoiaşi : u n b ă t r â n sufe­

rind, care-şi exp loa tează cinic sufe­r inţa , o b ă t r â n ă dibace în a şti să prof i te de mila. care se adresează b ă t r â n u l u i şi o fetişcană ca re vrea să muncească şi-şi c au t ă cu r âvnă de lucru .

In t re cei cari se înduioşează de suferin­ţele bă t r ânu lu i — când se sileşte să a r a t e ce grozav suferă în fata miloşilor — e şi un tânăr , „de condiţ i i bune ' ' , d in al t me­diu m u l t mai r idicat .

T â n ă r u l acesta se îndrăgos teş te de fa ta b ă t r â n u l u i , care-şi exagerează pe s t r a d ă durerpa şi a bă t râne i , care-şi exp loa tează moşul bolnav.

F a t a r ă s p u n d e celui c a r e o iubeşte . Se t rudeşte , se f r ămân tă , d a r izbuteşte s ă în­frunte a t â t ea dif icul tăţ i de educaţ ie , de învă ţă tu ră , de mediu. — cămila t rece p r in urechi le acului , — şi se adup tează . l a t a s tăpâneş te pe t â n ă r u l t imid, în f rânge şi voinţa ta tă lu i lui ca re i se opunea .

Bunul simţ nat iv, intel igenta necesară adap tă r i i b i ru i toare , s im t imân tu l puner i i , în mişcare a tu tu ro r resrotur i lor sufleteşti pent ru î nă l ţ a r e morală , le a r e fata şi sunt a r ă t a t e în piesă, aşa de firesc şi de sim­plu, aşa de r i tmic şi de cucer i tor .

D a r ce in te rp re ta re intel igentă ! Ce si­linţă de ta lente reale ! Ce râvnă f rumoa­să de t inereţe ha rn i că 1

D-nii Bâclcşeanu, Georgescu, Şuba , Bar-caroiu, d-rele Nicoluu şi O p r e a a u dove­dit însuşir i fourte remarcabi le .

B. CECROPIDE

31 Ianuarie , 18t2s S'a j u c a t î n I a ş i „1 d ă r a n u l bo ie r i t " , c o m e d i e do Moli i t r a d u s ă de I. V.

1 Februarie , 1838: S 'a n ă s c u t î n Fol eeni n u v e l i s t u l Necu l a i G a n e .

1884: A p a r e î n B u c u r e ş t i r e v i s t a li r a r ă şi p o l i t i c ă „ Ţ a r a N o u ă " c o n d u s ă I o a n N e n i ţ e s c u .

1885: A p a r e î n B u c u r e ş t i z i a r u l soc l i s t „ D r e p t u r i l e O m u l u i " , c o n d u s Cons t . C. B a c a l b a ş a , Al . B r ă e s c u , Coi A. F i l i t i s , C. Miile . I o a n N ă d e j d e etc.,

1892: A p a r e în Ce rnău ţ i „ încercă r i li r a r e " , r e v i s t ă c o n d u s ă de S. B o d n ă r e s C. B e r a r i u şi G. Torna .

1902: A p a r e î n B u c u r e ş t i „Rev i s t a 1 m â n ă " , po l i t i c ă şi l i t e r a r ă , c o n d u s ă T e o h a r i A n t o n e s c u , Ion B o g d a n , Mii D r a g o m i r e s c u , S. M e h e d i n ţ i , C. Radul cu -Mot ru , e tc . ,

1905 : A p a r e în B u c u r e ş t i „Via ţ a Not revistă l i terară , condusă de d. O v i d Di s u ş i a n u .

2 Februarie , 1821: A m u r i t l a B u d a lor icu l şi f i lologul P e t r e Ma io r .

1809 : I. C. M a s s i m a v o r b i t l a A t e o R o m â n d i n B u c u r e ş t i „Despre l imbă '

3 Februarie 1828 : S'a n ă s c u t î n Bui r e ş t i s c r i i t o a r e a D o r a d ' I s t r i a .

1848 : Se j o a c ă p e n t r u p r i m a o a r ă Iaş i . p i e sa „ N u n t a ţ ă r ă n e a s c ă " de V. l öc s í i ndn

1877 : S'a n ă s c u t în I c l o d u l - M a r e (li g ă Ghe r l a ) s c r i i t o r u l Gavr i l Tod ică .

1879: George Mar ian a ţ inut o con r i n ţ ă la A t e n e u l R o m â n d i n Bucur i despre „Ciocoi vechi îşi no i" de N. Fi m o n .

1893: A p a r e î n Iaş i z i a r u l na ţ iona l be ra l „ E v e n i m e n t u l " .

4 Februarie , 1842 : S'a j u c a t î n Bu reş t i de t r u p a n e m ţ e a s c ă p i e s a „Lut ţ i a Borg i a " .

Ш Ѳ : A m u r i t poe tu l C. C d n a c h i . 5 Februarie , 1830 : A p a r e t n Bucur»

ca s u p l i m e n t la „ C u r i e r u l r u m â n e s c " lu i I. E l i ade R ă d u l e s c u , g a z e t a l i te r „Muzeu l N a ţ i o n a l " .

1889 : A p a r e în R o m a n „Ciocoiu l" ! s o c i n l - d e m o c r a t c o n d u s de V. G. Mort

1905 : S'a j u c a t p e n t r u p r i m a o a r ă i sa „Manasse" de Pone t t i Roman.

6 Februarie , 1803 : S'a n ă s c u t î n • dea l T e o d o r A a r o n .

1866: A p a r e în Bucureşt i „Satyr r e v i s t ă u m o r i s t i c ă c o n d u s ă de B. P . H deu , N. N i c o l e a n u , S t . Ve lescu şi F descu .

T h . V ă c ă r e s c u a v o r b i t l a A t e n e u l 1 m â n d i n B u c u r e ş t i d e s p r e „Goethe" .

1809: G Sion a v o r b i t Ia A teneu l m i m d e s p r e r e v i s t a „Convorb i r i l i t e ra í

1920 : A m u r i t D i m i t r i e Sturdza-Sf . i a n u . <

E r a t ă lu s tudiul d-lui D r a g o ş Protopope! s

Hamlet sau între istorie literară şl J tetică s 'au s t r e c u r a t (iu p a r t e a 11-a) ' î nă toa re l e greşel i de t i p a r : ^

Col . I. R â n d u l 51 în loc d e l egând . a se citi lepădându-se; Col . II. rândul )' în loc de conspira a se citi complica; I j П. r â n d u l 72 în loc de vinovaţii a se c

inovaţii; Col . II . r â n d u l 79 în loc de ] ţ mic a se citi prolific; Col . IV. rândul în loc de istorismul a se citi istoris: ^ Iui; Col. IV. r â n d u l 24 în Ioc de pro ,(

mele a se citi poeme, |, 1 7.

fantázia unui Japonez peste real i tatea care se desfăşoară »ub ferestrele mele , ţ— deopotr ivă banală , e legantă , tristă şl v ioaie I

Ce-ar preciza, ca expresiune în de­taliu, un Canaletto «i cât tragic ar itoaroe un Utri l lo din alburile care stârnesc, nev inovat , î n împărăţ ia moar­tă a gris-uri lor 1

UNI7ER3UE"L1TBR'ÂX

C r o n i c a m u z i c a l a Concertele date de „Asociaţia de muzica de camera

(Palatul Ateneului 12, IO şi t6 Ianuarie 1926)

©or mai pratue de variata operă d* ar­tă a ioriltorilor întruniţi, stă prezent, spi­ritul r lu, polemic ei argint viu al directo­rulu i

Lipsurile numeroase şi j ign i toa re pe care le înfă ţ i şează v ia ta noas t r ă muzica lă nu pot fi î n l ă tu r a t e cu pal ia t ive . Va t re ­bui în t repr insă o ac ţ iune v iguroasă şi ge­nerală care , c u r ă t â n d te renul de ecouri le chan9onettelon t r iviale , să p u n ă la dispo­ziţia t u tu ro r s t r a tu r i lo r sociale muzica marilor maeştr i . Nic iun gen d e muz ică însă, nici cel d r a m a t i c a l operei , nici cel simfonic, nu este ma i propr iu p e n t r u ini­ţierea educat iunei muzicale ca muzica de cameră. Liberă de ului toarele resurse teh­nice ex t ramuzica le ale d r a m e i muzicale şi de amploarea şi divers i ta tea ma te r i a lu lu i sonor a l - orchestrei simfonice, muz ica de cameră îşi r e s t rânge mijloacele ma te r i a l e la sonorităţi le r ep rezen ta t ive a le câ to rva instrumente şi. c re ia tă îndeobş te în st i lul ciclic de sonată clasică, const i tue, şi ca conţinut spi r i tual şi ca formă de a r t ă , m i j ­locul sigur de cu l tu ră muzica lă . De aceia socotim eforturi le în jghebăr i lo r de muz ică de cameră ca i n a u g u r a r e a unei n o u ă vieţi muzicale româneşt i , delà ca r e să p u t e m râvni şi o cât ma i cup r inză toa re î m p ă r t ă ­şire a frumosului sonor d in pa r t ea aud i ­torului, şi un s t imul mai v iu pen t ru prc~ ducţiunea muzicală .

Cunoaştem trei în jghebăr i de muzică de cameră ca re concer tează î n Bucu­reşti : „Quartotul Kegina Marin", „Quar-tetul Capeleanu" şi „Asociaţia de muzică de cameră". Alai în măsu ră d e a satisface cerinţele mater ia le a le difer i telor a r a n j a ­mente de muzică de cameră este fără în­doială, Asociaţia pe c a r e o pomenim mui la urmă, r ă m â n â n d ca cele două d in ' t â i să-şi probeze v i r tuoz i ta tea în q u a t u o r u l de coarde. Totuşi , deşi pres ida tă de minu ­naţii suflători delà Conserva toru l bucu re -ştean, „Asociaţia" şi-a a l ă t u r a t şi valo­roasele arcuşe a le f runtaş i lor orches t re i o-perei şi astfel, se prez in tă a l că tu i t ă d in şcapte robuste forţe á\ solişti, pe ca re n u arareori le-am remarca t cu m â n d r i e , fie la concertele simfonice, fie la reprezenta-ţiunile „Operei române ' ' . Ins t rumente le de suflat sunt r ep rezen ta te in „Asociaţ ie" de către ne în t recutu l maes t ru a l c lar ine­tului, d. Uoerath, p r in f lau tu l v ră j i t a l d-lui profesor Solomonescu, p r in s igura îndemânare tehnică şi necl int i ta conşt i in-ţiozitate art ist ică a d-lui prof, d e fagot Dan Simionescu şi pr in suavu l corn, p l in de l impiditate şi de că ldură , a l d-lui prof. Niţulescu, care cont r ibue şi cu neo­bosite şi nesfârşite s l i ădu in ţ i pen t ru suc­cesul înjghebări i . Arcur i le sunt în t inse de abilitatea recunoscută a două incon­testabile talente violonistice : d. Theodo-rtscu (violiuă) şi d. Mendelssohn, (viola) ; iar la violoncel d. Thaler se t ine r iguros în notă. La nevoie, ansamblu l se comple­tează cu o nouă hipostasă a d-lui I loe-rath , aceia de violonist secund, ca re nu-i de fel de dispreţuit . Pen t ru cele trei con­certe din cursul lunci Ianunr , „Asociaj ia" s'a bucura t de concursul, de sigur, foar te preţios a l d-nclor Cella Delavrancea şi prof. Muza Gcrmani-Ciomac si ni d-lui Alfred Alessandresco. Câtesi trele numele virtuoşilor noştri pianişti au fost înscrise astfel, pe programele „Asociaţiei" a l ă tu r i de membri i ei şi de d. prof. Prunner, con-trabasistul cu renume, şi de d. Fliomen, ceşti doi din u rmă numa i pen t ru execu­ţia octet tului de Schubert .

Li tera tura muzicii de cameră este ex­trem de bogată. Prof. dr. Willi. Altmann a întocmit un conştiincios reper tor iu a l acestei l i teratur i delà 1341 a p ă r u t în 1923 în a treia edi ţ iune la Merseburger, Leip­zig) ca re formează un volum d e 170 pa­

gini, necuprinzftnd n ic iun text sau indica-ţ iune istorică, decât a u t o r u l pieselor, nu­mele, a n u l t ipă r i r i i si edi torul . D in aceas­tă a t â t de boga tă l i t e r a tu ră . „Aso.ciaţia" şi-n fo rmat foar te pot r iv i te şi in teresante p rograme , în f runtea că ro ra a s t ră luci t Moy.urt cu Quintcttul concer tan t pen t ru in­s t rumen te de suflat şi p iano şi Quintettul în m i bemol p e n t r u p iano , f laut , c lar inet , fagot şi corn. Din Haydn s'a c â n t a t Quar-tettul pen t ru coarde (op. 41), i a r d in Schu­bert, Oc te t tu l pen t ru două violine, violă, violoncel, con t rabas , c lar inet , fagot şi corn. S'a ma i cân t a t , apoi , Qu in to ru l pos­t u m de Rimsky-Korsakoiv, p e n t r u p iano , flaut, c lar inet , fagot şi corn, Qu in t e tu l p e n t r u coarde şi p i ano al lui César Franck Ггіо în mi bemol (op. 40) pen t ru p iano , vi­oa ră şi corn d e Brahms şi Q u a r t e t t u l în sol minor pen t ru coa rde (op. 27 de Grieg.

însuşi r i le ar t i s t ice ind iv idua le p e care le p re ţu im la fiecare d in copăr taş i i dife­r i telor i n t e rp re t ă r i necesi ta te de piesele e n u m e r a t e aci, nu sun t s ingurele cr i ter i i pen t ru j udeca rea rezu l ta tu lu i s for ţăr i lor făcu te d e ..Asociaţia de muzică d e came­ră' ' . C u câ t ind iv idua l i t a t ea f iecărui a r ­tist t inde să se p r o n u n ţ e m a i inde|>en-dent , cu a t â t omogeni ta tea şi un i ta tea an ­samblu lu i este mai tu lbura tă şi echi l ibrul sonor ma i s f ă râma t . Dacă în m a r e a masă a rchcs t ra lă porni r i le ind iv idua le sunt a-tenuate de n u m ă r u l covârş i tor a l t imbre ­lor şi sunt t e m p e r a t e de b a g h e t a d i l igen­tului , în muzica d e cameră aceste porni r i sunt direct d i s t rugă toa re de ansamblu şi sun t pr imejdi i le ceh» ma i amen in ţ ă toa r e pen t ru concer te le de muzică de cameră . „Asocia ţ ia" nu a r e a se p l â n g e de aseme­nea procedee. Prest igiul a r t i s t ic a l f iecărui ins t rument i s t s'a p u s cu s u p u n e r e în s lu j ­ba unei in te rp re tă r i corecte, demne şi s 'au isbuti t execu ţ iun i d in cele mai fericite. D a c ă s 'ar p u t e a ceva i m p u t a acestor exe­cuţ iuni este că nu sunt încă roase, nu sunt încă i n t r a t e definit iv in pa t r imoniu l sti­l istic nl grupăr i i . N u m a i t impu l civilizea­ză asemenea execu ţ iun i si n u m a i d u p ă o colaborare mai înde lunga tă avem drep t să ce rem rea l izarea geuera lă şi defini t ivă a in te rp re tă r i lo r de ca re „Asociaţ ia d e muz ică de c a m e r ă " se a r a t ă din pl in capa ­bilă.

Să nu ui te „Asocia ţ ia" ţelul ar t is t ic , d a r nici să t reacă cu vederea îndator i r i le ce la toţi ni se i m p u n p e n t r u împl in i rea l ip­sur i lor de cu l tu ră muzica lă de ca re sun­tem în t âmpina ţ i la tot pasul . Conce r t e ca acele d in luna I a n u a r pot fi o rgan iza te î n . tr'tma şi nu n u m a i la Ateneul Român. A-cel reper tor iu poa te fi folosit pen t ru A-teneele popu la re d in difer i te pă r ţ i a le Ca ­pi ta le i şi d in provincie . I n modul aces ta „Asocia ţ ia" va a l ă t u r a t i t lur i lor sale de real izăr i ar t is t ice , demni ta tea r a r ă d e a fi cont r ibu i t la p romovarea educa t iun i i m u ­zicale a poporu lu i românesc .

G. B R E A Z U L

Cetatea Literară N u m ă r u l (2) d in 15 I a n u a r i e a. c. a l re­

vistei d-lui Cami l Pe t rescu a d u c e un su­mar , a c ă r u i ca l i ta te şi v a r i a t ă o rganizare , const i tue un record în ' publicist ică. E a-proape o v i m t u t e ca în 8 pagini , spaţ ioase şi a lbe , e a d e v ă r a t , să în t runeş t i t a l en te şi lucrăr i semnate de scrii tori consacra ţ i ca : E. Lovinescu, Li viu Rcbreanu . Ion Mi-nulescu, H. Papada t -Bengescu , Ion Vinea, lpn Barbu şi d in t r e ma i t iner i ; G. Ta laz . N» Milcu, Sergiu Dan.

P ă t r u n d e r e a cri t ică, scr isul e legant şi sigur a l lui Cami l Petrescu. fac d in co­mentar i i l e lui despre căr ţ i , t ea t re şi revis­te, un e lement d e a t rac ţ i e pen t ru ce t i torul pas ionat de v ia ţă l i t e ra ră şi ar t is t ică.

Cami l Petrescu aduce , în scrisul genera ­ţiei a c tua l e de scri i tori , u u c u r a j , u n su­flet, o vehemenţă , în to tdeauna susţ nu tă , c a r e fac d in publ ica ţ i i le pe ca re le di r i ­jează sau la car i colaborează, u n subiect de v iu in teres l i terar .

Aşa se expl ică succesul nouei reviste ce dirige. Cetatea Literară a izbut i t să-şi as igure el i ta co laborăr i lor d in a fa ră , d a r „Ceta tea l i te rară" , asemeni „ S ă p t ă m â n i i " lui Gheorghe Panu , se i m p u n e p r in tem­p e r a m e n t u l d i rec toru lu i ei.

Conferinţele săptămânii Conferinţa d lui Nicolae lonescu :

„Misticii lt? I eni" Trebue deosebită atitudinea mistică re­

ligioasă — a cărei funcţ iune fundamen­ta lă e iubirea (deci de domeniul senti­mentu lu i ) — a t â t de misticismul contem-}ютап — care nu e decât o modă esteti-za tă , noi fiind p r e a sceptici ca să p u t e m fi mistici — cât şi d e neomisticismul filo­sofic, c a r e ca orice filosof ie e raţional (deci de domeniu l intel igenţei) .

D a c ă se încearcă să se expl ice ce e mis­tica, nu se poa te a junge Ia u n rezul ta t , tot a şa cum nu se poa te expl ica ce e sen­zaţ ia , căci şi u n a şi a l ta sunt fenomene personale, de expe r i en ţă in te rnă , care nu se poa te t ransmi te . Se poa te doa r spune că e probab i l o posibilitate de re-trăire metafizică, da tor i tă căreia e posi­bi lă iubi rea ca re s'a spus că e funcţ iunea fundamenta lă a misticei.

1 recând In mistica italiana — căci ar t rebui t i m p p rea m u l t sp re a ana l i za pe fiecare mis t ic în p a r t e — îi vom deosebi a n u m i t e ca rac te re , ca re r eprez in tă o anu­mită latură a spiritului italic, aşa cum l-ati văzut dia conferinţa precedentă.

VftTrtnStn IJÏERAK

E C O U R I REDACŢIONALE

• Manuscr i se le n e p u b l i c a t e nu se pă­şi remiză.

• Comis iunea şi condi ţ iun i le d e p a r t i ­c i p a r e la p r e m i u l de proză de 5ooo lei al „ U n h e r s u l u i L i t e r a r ' se găsesc iu cor­pul r e v i s t e i ' ' '•'4

• In n u m e r i l e v i i toa re vom publ ica : Un f ragment inedi t «ii;i r o m a n u l „Vioara muta ' ' «1 d-lui N. Davideseu ; o nuve lă de S ă r m a n u l Klopştok ; schi ţe de G. Bră-escu ; repor ta j i i a s u p r a b ibl io tec i lor , începând cu Bibl ioteca Academie i , re -j ioi tagi i a le şeză tor i lo r S. S. R., d ă r i de seamă a ciclului de ешііегіпге „Pocsis", etc., e tc .

C Din a b u n d e n t ă de. materie, im puteri» r e p r o d u c e din in t e r e san tu l i n t e r v i u pe c-ire d. M. Sado ve a II u ii publ ică in ..Ade­vă ru l l i t e ra r" , nici publ ica „Bulet inul b ib l iograf ic . săptămânal" .

SCRI ITORII hi p r i m e l e zile din február i* ' , se

p u n e in ѵЛп/нте : Vadul Hoţ i lor , roman de Va.silc Sa vel.

D D. T u d o r Viani i va publ ica , în cu­rând, la . .Cultura Naţ iona lă" , un volum de F r a g m e n t e m o d e r n e .

p D. Mihail Sorbul luc rează la o co­medie în 3 ac te : Cor io lan Secundus .

C D-na Natá l ia Negru va publ ica in ed i tu ra „Case i S a n d e l o r " , poveş t i le lui Ande r sen 10 \ o l u m e . Volumul 1. ilu­s t ra t de d. V. I. Popa a si a p ă r u t . C u p r i n ­de 17 povest i si e in t i tu la t : P r ich inde l „ î n c h i d e Ochi - ' . Volumul? II (Povestea mamii ) si 111 (Bradul) sunt sub t ipar .

L. In bibl ioteca „Diminea ţa ' ' , a u p ă r u t

Spontanei ta tea şi l i r ismul — liber tatea, a m putea spune noi — erau considerate în confer in ţa trecuta ca c lementele fun­damen ta l e a le spir i tu lui i ta l ' c . Ei bine, aceste însuşir i le găsim şi la mistici.

San Francesco D'Aissisi a iubit r e fie­care om în Concret : el nu iubru fiindcă erd creştui , ci era creştin fi indcă iubea. Şi acest interes neu t ru real era un cadru pen t ru e lementul practic. Căci a : o\ iu­birea că t re anroape le nu se deosebea de iubirea că t re D-zeu, ca în Răsăr i t , ci deve-neu un mijloc de convetuire , cobora raiul pe p ă m â n t — reence 1n răsăr i t se cSuta să se obţ ină p r in t r 'o a t i tud ine opusă : pr in ascetism. Ascetism era şi în Apus , însă nu era o metodă d e pur i f icare , ca în Răsăr i t , ci c imi ta ţ ia lui Isus Cristos, porn i ta din credinţa că o pas iune nu se poa te rSseuuu p â r a dt*cât tot cu o pasiune.

Alt ca rac te r al misticei este o mişcare de eliberare, mist icismul încearcă să t ră ­iască toa te fericirile da te de v ia ta aceas ta (în el însuşi, deci să iasă de sub au tor i ­ta te , neadmi ţând decât doi te rmeni : in­div idul şi Dumnezeu . Nu biserica e me­d ia toare î n t r e om şi D-zeu, ci Isus, F iu l Domnulu i .

Totuşi — şi cu aceasta t recem la al treilea ca rac te r al misticei i ta l iene — li­ber ta tea aceas ta n u merge p â n ă Ia. a sfă­r â m a au to r i t a t ea bisericii , cum s'a în tâm­pin t în German ia .

Greşi t s'a' văzu t In misticii i tal ieni p re ­mergător i i reformei rc l 'g 'oase . Aceasta s'a î n t â m p l a t î n mist ica g e r m a n ă ; în I tal ia insă, cu mici excepţ i i (Savonarola bună ­oară) toa tă ceata misticilor s tă în cadre le bisericii, ceeace înseamnă că spi r i tu l i ta­lic se î m n a c ă cu ideia de autoritate şi de lege. E de observat că respectul pcu t ru au tor i t a te , ca şi p rac t ic i ta tca , sunt moş­ten i te de là Romani , ca r i î n - i n t e d e toa t e au fost creatori de viată.

sub t i t lu l : Radeş , un r o m a n al co labora to ­ru lu i nos t ru , D. N. Teodorescu .

• D. George Silviu a publ ica t în ..Bi­bl ioteca p e n t r u to ţ i" : D i t i r a m b e c ă t r e Dionysos , poezii t r a d u s e diu Fr . Nie tzsche . Ciclul e comple ta t cu o cu l ege re do inuxime. 3 -ЦІ

G D-l G. Ta laz va publ ica uu volum de poezi i : Soare .

G „Ed i tu ra l i t e ra ră a Case i .Şooaleloi" VU t ipări volumul de v e r s u r i : Soa re s t ins al d-lui N. Milcu.

П D. Geo rge Mihai l -Zamnfi reseu . au to­rul a c tu lu i istoric- „ C u m i n e c ă t u r a ' ' , de c a r e ani avu t pr i le ju l să \ o r b i m şi în co­loanele r e \ istei noas t re , a t e rmina t o m uh piesă istorică. în trei ac te ca re va fi in t i tu la tă , p robab i l „ F a p t a c ra iu lu i l ag-liillo**. Actinica s c p e t r e c e e pe w e n i ' - u c'iud „domneau î m p r e u n ă . în Mold ina voe-M I Z T I l l ie (ѴоемнІ al Moldovei , cn .scau­nul domnesc in Suceava) şi Ştefan al 3-lea ( s t ăpân i lo r al ţ i nu tu r i l o r Covnr l i i i . Te -cuciu. Ol teni i 5 i Vaslui- cu seu unul dom­nesc la Chilin şi cu i l i reaptă p u t e r e asu­pra Cetă ţ i i Alb") , amândo i feciorii lui A l e x a n d r u cel Bun" .

S. S. R. Cj Pr in ap l ica rea noilor prescr ip ţ i i s ta ­

t u t a re , Soc.ietalea Scr i i ' o r i lo r români şi-a r e s t r âns n u m ă r u l membr i lo r sui. la circa 12". Aduim re» genera lă din 7 F e b r u a r i e a. cr. va decide.

• A d u n a r e a genera lă din 7 F e b r u a r i e va dece rne deasenieni , pr in \ o t , cele 7 premii l i terari- pe c a r e le-am a n u n ţ a t in n u m ă r u l t recut . Pen t ru f iecare d in premi i , c o m i v t u l S. S. R.. in >edin |ii delà 23 Ia­n u a r i e a. c , con t inuând di.M-ut.jita a ніеь (â to trei ope re şi a numi t din sânul său. ru i 'or 'or i : 1. l a p remiu l p. roi iuui ( 2 Î I H K I ) : 1. Adam si Eva de I . h i u Rebrcami (ra­p o r t o r : Hor ia F u r t u n a ) : 2. Venea o moa­ra pe Şiret.... de M. Sudovcniiu ( rapor­tor : Ca ton Theodor i an ) : 3. Fec ioa re l e desp le t i t e de Hortens ia Papada t Rengésen ( rapor+or : Perpess ic ius ) .

II. La p remiu l de proză ( 2 o o o o tai) : 1. L e g ă t u r a rusie di- Em. Buca ta t r . i"<ntor : Perpess ic ius ) ; 2. Descân tecu l şi F lor i de l a m p ă de Ion. Vi nea ( rapor to r : N . D a v i -(lescu); 3. Vul tur i i (ed. I l-a) de I. Л. Bassa-ruin seu ( r a p o r ' o r : Romulus Voinescu) .

III. La pn- in iu l de poc / i c .,Si>i-.T4'." ( loooo Iii) : t. P l u m b fed. 2-a) de O. Bueo\ii i ( r apor to r : N. Davidescu) ; 2 P o e m e pen­t ru Ga la t eea de Mireea Rädu lescu (ra-î -or 'or : C»ton Theodo r i an ) 3. S»tul meu de Ton Pi l lá t ( r apor to r : Vintilă Russu-Şirianii) .

IV. La premiu l d e . n o c h - S. S. R. (Ы»>п K i : 1. Fe<-eo»rele de V. Deme t r i u s ( rapor-t-n- IToria F u r t u n a ) 2. Ver su r i de A. Co-tru.ş ( r a n o r W : Pe rpes s i c iu s ) ; 3. Aî-no Sol de G. Mu m u ( r apor to r : Ion Pi l la i )

V. I a p r emiu l de proză S. S. R. ( tooo lei , : F l ămânz i i dc I. C iocâ r l an ( r a p o r t o r . Miir-ea R ă d u l e s r u ) 2. S ă r m a n i i oameni ! de Fug . B o u r n e a n u l ( r apo r to r : C o r n e l i n Moldovnnu) : 3. î n t r ' o n o a p t e pe B ă r ă ­gan de N. P o r a ( r apo r to r : Liv iu Re-luen i iu ) .

VI. La p remiu l „Benven i s t i " I2ooo lei) 1. Su rp r i ză de I. Dongoroz î ( r apor to r • V. Russu-S i r innu) : 2 . Recu lege r i în nemu­r i r e a ta do Ca mii Ba l t azá r ( r apo r to r : L 'viu R e b r e n n u ) 3. Cr in i i roşii de Sanda Movilă ( r apo r to r : M ' r r e a Rădu le scn ) .

Pen*ru p remiu l al Vl l - taa „Ionel Pave -riesru'' (1000 ici p . u n sonet) r ă m â n e să se facă a l ege rea , î n t r ' o şed in ţă u r m ă t o a r e .

R e d a c t o r : P E R P E S S I C I U S

BULETINUL ISOITTATTLOR LTBRA-RIEl FRANCEZE

Sub aces t t i t lu, „Cen t r a l a Câr t i i ' ' , So-cie iu te gene ra l ă de Librărie, Bucureş t i , s t I . Par i s 1. publ ică în f iecare nr . al . .Universului Literar '" , l is ta oelor mai r ecomandab i l e câ r t i f ranceze a p ă r u t e în ul t ima s ă p t ă m â n ă şi [к.- ca re l e are în o'e;>ozit. Ci t i tor i i „Universu lu i Literar" ' vor găsi aces te câr t i iu p r inc ipa le l e li­b ră r i i din tară , pe eure l e furn izează „Cen t r a l a Căr ţ i i ' ' .

ŞTIINŢE P U B E B R I C A R D : Leçon de cinématique,

fris. 45. LOEB : Buses physico-chimiques dc Ія

régénération, frs. 30. W O R N S K l H O Ë N E : Öeuoret malhé-

uialiqiws, 4 vol. frs. 300. A S T E FRUMOASE

B A D O V K T JEAN : IM Maison d'au- ; jord'hui liaison* indwUliwIles. ím. 74

ЬТ O C H I T : les Enluminures des iiw uuscrits orientaux, turcs, arabes, persan* ; de la Bibliothèque nationale, frs . 330.

СНЛ.МРІЕН ; Le Mobiler flamand,, frs . 60.

CHANTA VOLVE JEAN : Ver Meer de l Dein. 24 pl. fr«. 7 . 3 0 : (art. f i s . 11.50.

COLLET' HENRI : Jlbeni/ .<-/ Granado*.\ frs. 10.

DLCJJER : Petites Maisons pittoresque». frs. 46.

GALL E R N S T : L'Architecture gothique) ev france pendant la période des lt-е et j /_•>.,, WV'e*. fr.s. 150. \

L A S T E Y R I E : L'Architecture religieutel ( Л Irancc a l'époque gotihique, frs. 15. i

REY R A Y M O N D : Les Vieilles Egises\ jortij'iees du midi de la France , frs-. 25. I

ISTORIE, GEOGRAFIE AUERBACH BERTRAD : L'Autriche ei ,

la Hongrie pendant la guerre, fr.s. 40. j DWEI.S1 IAUVERS G E O R G E S -.La C e - \

tidogue et le Probleme catalan, frs. 10. HARDY G E O R G E S : Le Cardinal de]

l'heur y et le Mouvement janséniste, f rs. 30. |EÀN : Le Milieu biblique aoant Jé­

sus-Christ, frs. 50. „Sumer et Akkad : Contribution a l'his­

toire de la cioilisaiion dans la basse Mé­sopotamie, frs. 50.

R O D O C A N A C H I : Une cour prindere au Vatican pendant la Renaissance, frs. 60; Caii., frs. 80.

VOIAJURI AL AUX J E A N - P A U L : Д/ageílan le pre­

mier voyage autour du monde, frs. 150. MASPERO : La Chine, f i s . 15. SYLVALV-LEVI : Dans l'Inde Dc Cey-

lan au Népal, frs. 9. CĂRŢI P E N T R U T I N E R E T

BUXY : Noces de neige, frs. 4. HELLE A N D R É : L'Arche de Noé, f rs. 12, N.... : Le Roman du Renard, frs. 12;

Cari., frs. 15. A ? ME

C I I A R B O N N E A U : Etude* tactiques «m les épisodes de la Grande Guerre. Opé r atins du 1-er corps colonial, frs. 16.

E S C L A N G O N : L'Acostique des canoni et des proecWes, frs. 30.

M O N T E I L M E T : Les Institutions mili. taires de la France, frs. 30.

BOIGEY : L'Education physique fémi­nine, frs. 8.

C O I S S A C : Histoire du cinématographe de ses origines jusqu'à nos jours, {rs. 30.,

N... : Almanach de l'Action française pour 1926. frs. 7.

D I V E R S E C L A U D E L P A U L : Morceaux choisi»,, P Y T H A G O R E : Les Vers d'or. Uierocle», X... : L'Ami du Lettre 1926, frs. 12.

Commentaire sur les oers d'or de* Pytha­goriciens, frs. 15.