Director: Ioan Pr\ji[teanu An VIII, ianuarie 2012, nr. 58 Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

Aceast\ revista apare sub egida Asocia]iei Culturale „Octavian Voicu“Bac\u

CMYK

Pre]: 3 lei

CMYK

~n acest num\r:

...Aşadar, Basarabia a devenitdupă 1812 parte integrantă a Im-periului Ţarist. În curând, limbaromână a fost înlăturată dininstituţiile oficiale, începându-se opolitică de rusificare, prinadministraţie, şcoală şi Biserică,iar baza socială a acestor măsuri oreprezentau coloniştii neomogenietnic, cărora li s-au acordat im-portante privilegii în Basarabiadin partea ţarilor ruşi...

...E fericit în lumea lui. Nu tresarenici la binețea dată de noi și nici lațipetele de bucurie atunci cândceilalti patru copii descoperă jucăriidoar pentru ei. Curiozitatea ochilorde sub caciulile groase îi determinăsă desfacă pungile cu jucării, dul-ciuri și hăinuțe. Mânuțele roșii,crăpate de ger, apucă jucăriiletimid...

R\spunderea pentru opiniile exprimate revine `n

exclusivitate autorilor

Revista PLUMB apare cu sprijinul

Prim\riei [i al Consiliului local alMunicipiului Bac\u

~n preajma uneianivers\ri... 2

Mitropolia Basarabiei... 13

Din inim\ ... 15

Ion Luca Caragiale [i actualitatea

Spre deosebire de scriitorii români care s-au bucurat întimpul vieţii de onoruri maipuţin justificate şi care odatăcu trecerea în nefiinţă au tre-cut în categoria „ şi alţii”,Ion Luca Caragiale (n. 30ianuarie 1852- 9 iunie1912), dimpotrivă, prinopera sa lăsată posterităţii şi-a întărit poziţia atât de multrâvnită de confraţi, aceea dea fi mereu „actual”. Fără aignora multiplele cerinţe pecare trebuie să le îndepli-nească o operă pentru a fi„actuală”, cu atât mai multîn cazul dramaturguluiromân, ca urmare a scurgeriia mai bine de 100 de ani dela scrierea acesteia (între 1880-1912), considerăm că simi-litudinile din viaţa socială, trecută şi cea prezentă, suntcauzele principale care generează un tip de comportament aloamenilor înscris în acelaş cod de manifestare. În sus]inereaacestei afirmaţii, citez un fragment din lucrarea lui MirceaIorgulescu „Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui Cara-giale” şi care, după părerea noastră, exprimă esenţa: „Învorbe, ca şi în fapte, oamenii lui Caragiale posedă o ştiinţăextraordinară: ştiinţa de a o întoarce, ştiinţa de a schimbamacazul. Este o lume care, pentru a supravieţui, genereazăhaos: disoluţia îi prieşte. O lume a ficţiunilor verbale, clădităprin demolarea şi înăbuşirea adevărului şi realită]ii.” Aceasta,de fapt, este societatea în care trăim, similară perioadeiamintite.

Vorbind despre personajele lui Caragiale, acestea trăiescîn „mahalaua intelectuală” şi în opinia criticului GarabetIbrăileanu sunt „o categorie sufletească” cu răspândire întoate sferele sociale şi îmbrăţişând o varietate de profesii ca:politicieni, funcţionari publici, gazetari, profesori, ofiţeri,pensionari, lachei, birjari, cucoane etc.

În zilele noastre”actualitatea” marelui dra-maturg se face simţită prin prezenţa „cara-gialescului” peste tot, cu raportare directă nunumai în adâncimea rupturii dintre „fond” şi„formă”, ci asupra individului care seînstrăinează tot mai mult de condiţia sa umană,prin etalarea slăbiciunilor şi nu a valorii sale.Numai aşa se explică de ce „Miticii” sunt dince în ce mai mulţi şi de ce trăsăturile acestoraproliferează. /”Mitică e bârfitor, lichea, intri-gant, mai mult din limbuţie şi mistificator ge-neros şi zăpăcit, acceptând să facă sacrificiifără a avea tăria să le ducă la bun sfârşit...”. Deironia şi verva dramaturgului, nimic nu ascăpat; „străpungând până în fund in-consistenţa amiciţiei de jos până în high-lifesau a instituţiei familiale, blufful politicii şi algazetăriei, mascarada şcolii, cu concursurileşi examenele ei”, la care se adăuga literaturaşi limba. Ca „om din popor, fără nume denaştere, fără avere, fără sprijin”, a fost untemerar în apărarea libertăţii de exprimarelovind prin intermediul sarcasmului pe toţi ad-versarii săi, înfruntând până şi „opinia comunăîn toate direcţiile manifestării culturale”.

Considerat de către Haşdeu un „Moliere alRomânilor”, I.L. Caragiale şi-a câştigat dreptulde a fi un „spirit al umorului”, prezent în viaţapoporului român doar printr-o simplă invocaţiecu putere magică: „Unde eşti tu, Caragiale...!Şi cum situaţiile nefireşti par a nu se termina,vom zice şi noi împreună cu personajul pe carel-a construit: „Ce lume! Ce lume! Ce lume!...!.

Ioan VICOLEANU

Asceza adev\rului(fragmente)

S\ ni-l imagin\m pe prin]ul cuget\rii poetice scriinddespre contemporani [ipentru contemporani, `npagini efemere de ga-zet\, cufundat `n istorieca-ntr-un izvor cu ap\vie, vis=nd la vremurivoievodale… El n-acrezut niciodat\ c\natura face “salturi”, i-apl\cut ca nim\nuialtcuiva armonia, evo-lu]ia lin\.

Acea profunnd\ ar-monie eminescian\ ce d\farmec marii sale poeziise reg\se[te `ntr-un chipspecific, poate surprin-z\tor, [i `n opera gaze-tarului, `n “teza luiEminescu – a[a o

nume[te Marin Bucur (Caietele Eminescu, 1972) – de-spre despre felul cum trebuie ap\rat\ independen]a ]\rii,despre politica tradi]ional\, adic\ despre politica izvor=t\din experien]a istoric\ a neamului”. Dar iat\ textul emi-nescian: “Numai cu aceast\ politic\, prudent\ [i deechilibru, practicat\ de secoli de p\rin]ii no[tri, ni s-auputut conserva c\minul [i drepturile ce avem ast\zi;numai prin aceast\ politic\ ne putem `mplini misiuneace avem pe Dun\rea de Jos [i putem corespunde laa[tept\rile ce Europa a pus `n noi `n 1865. Fiindc\aceasta este politica lor na]ional\, Rom=nii (a[a scriaEminescu acest cuv=nt, cu majuscule – n.n. C. C.) vor [ist\ruiesc ca statul lor neutru s\ fie garantat de toate pu-terile cele mari. Este dar bine, repet\m, ca s\ se [tie [is\ se declare necontenit, c\ Rom=nii persist\ `n aceast\politic\ a lor na]ional\ [i tradi]ional\” (Timpul, 5 noiem-brie 1877). El, tr\itorul `n etern\ istorie, avea oroare deviolen]\, de v\rsare de s=nge, de “salturile “ ira]ionale `nnecunoscut, intuind, fire[te, c\ atari seisme fac partedintr-o dureroas\ dialectic\ a existen]ei. ~nsetarea de ar-

monie [i echilibru, de unde [I dorul dup\legend\ [i eres, reclam\ o ie[ire `n ideal,c=nd naufragiul, logic, nu mai poate fi evi-tat. Romantica absen]\ eminescian\, este `ninstan]a din urm\, un uria[ insert, para-doxal, `n angrenajul social, un necesar fer-ment opozitoriu, `ntrec=nd cu geniulbarierele comunului. Acest nemuritor care[i-a iubit ]ara c=t un popor de martiri, ne-adat “cea mai glorioas\ zidire jurnalistic\”din presa rom=neasc\ de la originile ei p=n\`n prezent (Perpessicius, Jurnal de lector,1994).

“Nou\ nu ne inspir\ respect - scria Emi-nescu – dec=t o inteligen]\ superioar\,os=ndit\ fatalmente de a urma adev\rului”omul “condamnat a fi rob al adev\rului (...)“tot ce e la mijloc, pe jum\tate onest sau pejum\tate intelligent e pentru noi o lumeproblematic\, nimic” (Timpul, 9 februarie,1880).

A[adar o sever\ poetic\ a genului:corectitudine, intransigen]\, intelectualitate,ascez\, integritate- virtu]i f\r\ de care nu sepoate concepe `ntemeierea unui crez funda-mental, c\ci fiecare na]iune are un “capitalde adev\ruri, care `nnobileaz\ aspra (sa) ex-isten]\, adev\ruri ce se cer `ntre]inute ca unfoc sacru [i cultivate perpetuu (Timpul, 1februarie, 1880). De la sine `n]eles, Emi-nescu va fi du[manul absolut al tuturoracelora care `ncalc\ ori iau `n de[ert acestcapital inestimabil. (...)

Calistrat COSTINEM

INE

SC

U -

162

CA

RA

GIA

LE

-160

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB-58

Una din cele mai expresive fotografiiale lui Calistrat Costin este aceea careîl reprezintă scărpinându-şi analiticcreştetul. Nu, nu luându-se de cap, cipur şi simplu, scărpinându-se. Un dramde lehamite de lume, de prefăcutăangoasă, de apel la neant, de scârbăcordială de viaţă, de umor sănătos etc.Dar câte nu poate spune un gest şi, maiales, câte tăceri nu poate ascunde cu-vântul, chiar fiind acesta rostit cuaplomb, ironie proaspătă şi fărăocolişuri stilistice. Respectiva ipostazăa scriitorului e reprodusă pe copertaunui volum cu titlul semnificativ: Bâr-fitor la colţ de univers. Acestuia îiputem adăuga altele pe măsură: Umorcu dinţi..., Uite viaţa nu e viaţa!;...Restu-i otravă!; Umor la gura ţevii;Distracţie de fiare; Soare cu dinţi.Toate cultivă umorul, adesea debordant,zeflemeaua, verbul incitant, aluziacaustică, ironia şi autoironia, dialogulcordial dar pe alocuri muşcător în specii

literare precum alegoria, fabula, paro-dia, epistola. Întâlnim în acesteadesfăşurări narative, dezvoltări discur-sive zădărnicind sentimentalismul (într-o manieră deosebită de tehnica luiAdrian Păunescu), dar care răs-tălmăcesc înţelesurile vorbelor, aşa cumodinioară proceda şi Creangă, rostindu-se până şi în public în doi peri, sprehazul interlocutorilor. Ce-i dreptul, cri-tica literară îl trage pe autorul nostrumai în josul ţării în vecinătatea unorscriitori la care întâlnim unele dinsevele preluate în volumele amintite:Grigore Alexandrescu, Anton Pann,Costachi Conachi, Iancu Văcărescu.Propriu vorbind, toate aceste resurse defond şi formă izvorăsc pe tăcute ori tu-multoase din zăcământul inspiratuluivolum Satiră duhurilor mele...(1980), cartea de maturitate a lui Calis-trat Costin, cu nimic mai prejos de ceeace a dat mai bun literaturacontemporană în această zonă a ţăriicare recunoaşte în special două spiritetutelare: Vasile Alecsandri şi GeorgeBacovia. O carte, trebuie recunoscut,destul de îndrăzneaţă şi nonconformistăpentru acele timpuri de ultime zvâcniri

ale totalitarismului.În respectiva carte întâlnim noţiunile

vehiculate alert mai târziu: neantul,blazarea, anecdota, portretizarea insi-dioasă, dialogul insolit, tandreţeaparodică, spovedania poznaşă, straniilefiguri propunând o mitologie locală(adesea cu iz balcanic), alcătuirile oxi-moronice. Acolo îşi făcea apariţia uninventar stilistic aparte care (ulterior) aasigurat originalitatea unui autor înzes-trat cu resurse aparent inepuizabile.

Deunăzi am fost prezent la o lansarede carte a lui Calistrat Costin, înpaginile căreia se rotunjea metodic oexperienţă scriitoricească, una de inter-pretare a rebours a celor mai gravenoţiuni. E vorba de antologia La unpahar de neant... Precum Leopardicredita doi poli esenţiali ai existenţei,iubirea – moartea, Calistrat Costinaşază neantul în întâmpinarea vieţii,neantul ca o specie a morţii, a nimiculuitotuşi productiv. Moartea ar fi o noţiunede origine plebeiană, câtă vreme nean-

tul e ruda ei filosofică,aristocrată. Asta nu în-seamnă că nu poate fi do-mesticit şi adus în registrulumorului cu care ne-a fa-miliarizat Calistrat Costin.Bine, poetul pare a sereculege după atâta zefle-mea şi jovialitate şi seîncumetă să-şi invite citi-torul la un pahar de neant,adică să re-creeze oatmosferă din nimicniciacuvântului. E un fel de aspune că aşa cum la în-ceputul lumii stă cuvântulîntemeietor, ficţiunea po-etică se sprijină pe o mar-gine de neant, semn că egingaşă, vulnerabilă. Dareste şi durabilă câtă vremecredem în puterea ei iz-băvitoare, terapeutică. Înfond, iluzia seamănă aces-tei lumi.

Scriu rândurile acesteaîn preajma aniversării decătre Calistrat Costin a 70de ani. O parte însemnatădin alcătuitorii mult discu-tatei grupări literare

„Ateneu”, în frunte cu maestrul RaduCârneci, a depăşit de mult acest prag.Calistrat Costin şi-a pregătit atingerealui cu ironie uneori blândă, alteoriţanţoşă, adesea râzând fără patimă, deasemenea, tăcând cu împăcare, cusceptică înţelepciune. Poate că vorbele-i în doi peri şi de altfel ornamenticastilistică a cărţilor lui în genuri diverse(versuri, proză, traduceri, eseu, teatru,publicistică) i-au pregătit deceniu cudeceniu, cursul devenirii, fiind nu maipuţin pentru cititor o terapeutică a re-bours, aşa cum spuneam, direct înmiezul modernităţii. Dorindu-i deciviaţă lungă, nu mă pot opri de laînşirarea unui catren epigramatic,fireşte, prietenesc: „Costin – un umoristsadea,/ trist-bucuros, în aşteptare/ cu-vintele-i surâd mereu,/ tăcerile îl adum-bresc, amare”. Să ne trăiască spreîmblânzirea neantului din juru-i şi de pela colţuri de univers, pe unde-i şadebine bârfei poetice să-i aţină calea,punându-i villonesc mâna în beregatăca să-l cuminţească. Fireşte, cu artă şimeşteşug, cum ne-a obişnuit CalistratCostin de ceva decenii încoace.

Victor MITOCARU

În preajma unei aniversăriO EXPLICA}IE

„A căuta lumina este dat aceluia careare nevoie de ea pentru că nu gândeşteîn sinea sa decât tenebre.Gândirea caută lumina, pe când...Lumina nu caută lumina”!EL, Eternul fiind LUMINĂ,n-are trebuinţă de gândire...Înspăimântător:„gândirea (aşadar) nu i se potriveşte LUI – fiinţa absolut neinteligentă”!Vorbele astea sunt miezul ENFADELORcelui care a simţit că lumea a fostcreată printr-o sută de „emanaţii”din „fiinţa primordială”.Bun: gândirea nu i se potriveşteDUMNEALUI, creatorului,„emanantului” cosmic, atunci vine că universul s-a brodit pe negândite,precedare ce explică tot, totul,tot farmecul ucigătoarei noastre existenţe...

„ARTE”

Un cutare european spunea despre alţi europeni(nu-i numim spre a nu trezi oarece invidii!)că ăştia alţii ar poseda „arta” de a-i utilizape imbecili în treburile curente ale obştii,ceea ce nu i-a impiedicat pe respectivii să fie„fruncea” în multe (inclusiv în „arta” de adeclanşa felurite soiuri de masacre de toată frumuseţea...)Cu neamurile care posedă „arta” de a fi condusede „imbecili” problemele se pun, evident, încu totul alţi termeni.Greu de apreciat care dintre cele două „arte”cere mai multă fantezie, măiestrie...Despre popoarele de imbecili care se lasă dusede nas de către alţi imbecili, expertiza noastrăeste extrem de redusă! Oricum şi această dinurmă „artă” necesită sacrificiile de rigoare!Dar... dar e imprudent a crede că pe pământor fiinţa popoare compuse

sută la sută din imbeciliDar sunt înclinat a crede că atari ginte au putea exista câtă vreme Dumnezeu a fost, este şi va fi în stare de orice!

NEAMURI ŞI GUVERNE

„Dacă poporul este bun, guvernul săunu poate fi rău”!Aşa gândea un nu ştiu cine pe la anuuna mie şapte sute.Mai bagă cineva mâna-n foc acumîn noul mileniu dacă un neam sau altul este bun sau... nebun?!Guvernele, pasămite, emanaţii ale noroadelorsunt toate cum sunt, altele de unde?!Întrebare: vor fi fost vreodată pe lumenaţii sută la sută „bune”?!Vreo câţiva „repontenţi” au dat un răspunsnepotrivit şi au sfârşit-o prost!Ceva putred în sublimul ăsta de cosmos.Ţi-e greu să accepţi că-n „imaculata concepţiune”s-a strecurat de unde, pe neundesămânţa putreziciuniicare, iată, nu se mai satură de încolţit,înflorit, rodit, „nerodit”...DUMNEZEU, EL, n-are o explicaţie pentrubizarul fenomen!Dacă poporul este rău, guvernul săunu poate fi bun – eeeeeee, aşa mai merge...

CURSA CONTRACRONOMETRU(pe echipe)

Se aleargă contracronometru (pe echipe!),concurs de concurs, pe bani adevăraţi,la sosire „teamurile” trebuie să fieîn efectiv complet, compact,fărâmiţarea descalifică!Se merge de aceea în ritmul celui mai slab(să-i spunem mai puţin dotat)Încât, nu-i aşa, „recordurile” sunt opera„lanternelor roşii” din pluton...Şi totuşi, şi într-această competiţie(în care timpul contează ultimulse conferă medalii şi premii grase!)Atenţie mare la cei din urmă:ei sunt câştigătorii,pare că „cei dintâi” nici nu există.

CALISTRAT

COSTIN[iC|R}ILE

DOMNIEI

SALE

CALISTRAT COSTIN - 70

pagina 3revist\ de atitudine

PLUMB - 58LECTURI

Inspirata conceptualizare /construcţie logică şi „ideo-logică” a prefaţatoarei volu-mului lui Ioan PrăjişteanuPrizonierul cercului (EdituraAteneul Scriitorilor, Bacău,2011), Elena Pârlog, păr=nd aunidirecţiona prin desfolierea“corolelor de minuni” ale flo-rilegiului şi a abstruge „nelo-gica la modul sublim” apoeziei (Al. Macedonski),invită la o “acompaniere”critică pentru a acredita maimult artisticitatea (ce justificăînsuşi actul critic). Creaţia esteinventivitate, sublimare prinimaginar, triumf al spiritului,asumat: „Nu vă pierdeţi cufirea:/ Singuri construim cer-cul / Singuri / singuri ziduri -singuri”. Asumarea nu este osimplă destindere, ci untravaliu, un chin al omuluineobiectualizat care tinde laeliberare, autodepăşire: cei„cu dansul în sânge vom pluti/ palmele înfiorate”, ceea în-seamnă că fiinţa creatoaretrăieşte dramatic: ”În cerculcare se strânge / Genunchii sevor frânge / în unghiuriascuţite”.

Închiderea, în cercul cre-aţiei, nu copie închiderearealităţii, labirintul vieţii, ciconţine „zboruri” semnifi-cante nesfîrşite în meandrele /zig-zagul eului neîmpăcat,care se zbate să se elibereze detarele ancestralului (păcatuloriginar, gravitaţia) şi exis-tenţialului individual. Închi-derea în cerc nu este lăsată deconştiinţa creatoare în datum /fatum, căci creativitatea nu arelimite, etanşietate, bariere,fiind precum iarba sau mu-gurele spărgînd şi piatradatorită imanenţei vieţii /frumuseţii omului capabil derenaştere: în pofida zidăriei şia „ferestrelor zăbrelite”, în in-teriorul cercului pedepsitor,femeia rumeneşte merele in-terzise, „Căldura ei / torţăaprinsă / Arde până dimineaţa/ în roi de cuvinte / Mă ardetăcerea ei” (Poveste), iarclipele de (s)cădere a ei nuproduc sucombarea viului,aspiraţiei poetului, mobilurileintime declanşează curajulînfruntării morţii prin arun-carea după ea a cotorului demăr „cu amprenta dinţilor”,„cu pietre vopsite / în sân-gele” lui „ţâşnit / De subtăişul coasei” (Curaj). Claus-trarea în cerc nu poate ucidenici privirea miracolelor, nicijuisarea în mit (Dimineaţa),ocrotirea păsărilor (Speranţe,Vara) este o condiţie a visuluidezrobitor de gravitaţie şi des-coperitor de elevaţie muzi-cală (Idilă veche), întreţine untonus optimist împotriva

curgerii timpului, ambuscade-lor, monştrilor, în general amaterialităţii existenţei, recon-firmînd o definiţie a religi-oz i tă ţ i i : conş t i in ţa caredepăşeşte fiinţa (citat dinmemorie). Poetul, care a„semnat supunerea la cerc”cu „speranţa / unei privirifurişate dincolo de gard” şi„zid”, se substituie lui Prâsleasă salveze viaţa pură (Povestecu Prâslea), nu idilizează ar-tificial, semnalează amenin-ţarea pustiului spiritual, apietrificării, cecităţii unora, iaraceste semnale (Dincolo şidincoace de zid, Pustiu, Înspatele norilor, Constantă)declanşează temeiurile opti-mismului, ne fortifică şi cuironia faţă de mascote, idoli,altfel spus, falsuri şi anacro-nisme (O zi în Olimp), ca şi cuelanul creativităţii şi ardenţeip u r i f i c a t o a r e

(Autocompătimire, Mult alb).Resursele revigorării/răs-cumpărării nu-i permit săapeleze la satir\ nici contrapotrivniciilor, a riscurilor ine-rente oricărui act creator.

De aici emană luminozi-tatea, stenicitatea, contrareterifianţei şi prielnice trans-cederii concretului şi unei ex-treme a lui, imundul.

În climatul liric al lui IoanPrăjişteanu nu domină, însă,nici idilismul, contrafacerea,confirmînd parcă ideea la-bişiană că „Nimic din ce-iuman nu poţi să negi; /şi unentuziasm al întristării existăpentru oamenii întregi”. Poe-tul băcăuan nu-şi escamoteazăundele elegiace, nici nu-şiexhibă bucuriile: „Nu pot să-ispun mamei / Că vine seara(…)/ Când vârsta mea devineamurg /(De ce să mă plâng) /Spre tine gându-l alung / Scrispe o eşarfă (…)/ Îmi muşcinima făcând-o / Să tacă ucisăparcă / De un glonţ rătăcit”(Amurg).

Prizonierul cercului este ofină succesiune de confesiunişi alegorii, care atestă un noupoet adev\rat şi o nouă pecetelirică în spaţiul moldav.

CCEERRCCUURRII DDEESSCCHHIISSEE......**

Con

stan

tin

B

L|

NA

RU

Una din principalele obligaţii ale unui is-toric literar sau de artă e să publice articoleîn memoria unor scriitori de valoare, cu prile-jul diverselor comemorări ori a zilei denaştere a respectivei personalităţi.

Aceasta e calea de a păstra vie în memoriacititorilor opera şi în acelaşi timp de a înte-meia o tradiţie şi a o păstra peste generaţii.

Despre această tradiţie am învăţat de ladouă popoare europene: germanii şifrancezii.

Comemorarea scriitorului de origineromână, dar care a trăit în Franţa, poetul şideschizătorul de drumuri noi Tristan Tzara,m-a determinat să prezint cititorilor câtevaaspecte ale vieţii şi creaţiilor sale.

,,E atât de puternic, că numai vorbele-slumină''

,,Furtuna şi cântecul dezertorului'' - 1914Această credinţă a sa în cuvântul scris,

care aduce lumină în sufletul oamenilor, eceea ce l-a determinat pe Tristan Tzara să fiedeschizător de drumuri.

La numai 19 ani părăseşte România pentrua se stabili la Zurich, în Elveţia.Moineşteanul se afirmase încă în 1912 cânddevine colaborator la revista Simbolul undescriau Ion Vinea, Emil Isac, Marcel Iancu.Apoi scrie la Noua Revistă Română în 1915,revistă condusă de Rădulescu-Motru.Colaborează şi la Chemarea unde era direc-tor Ion Vinea. Samuel Rosenstockrecte /Tris-tan Tzara, a fost fiul unei familii din oraşulMoineşti, jud.Bacău. Cu toate că n-a simţitlipsurile materiale, Samuel a fost conştient căsocietatea română îi este potrivnică, căci an-tisemitismul din acele vremuri avea reper-cursiuni asupra persoanei sale. Tânărul visaspre libertate, la o lume în care oamenii să fieeliberaţi de jugul şi povara fricii.

Primii ani de liceu i-a petrecut la Institutulparticular Schemitz-Tierin din Bucureşti,apoi la liceul Sfântul Sava, iar diploma aobţinut-o la liceul Mihai Viteazul.

Prieten cu Marcel Iancu, apreciat de Mace-donski, debutează `n calitate de conducătorde revistă la 16 ani. La început va semnaSamyro, iar mai apoi Tristan Tzara. Prenu-mele Tristan îi este inspirat de personajul op-erei lui Wagner, iar Tzara înseamnă ,,ţară''.Poezia ,,Se spânzură un om'' exprimă cât sepoate de concret sentimentul care-l stăpâneaîn anii aceea când era conştient de suferinţeletribului căruia îi aparţinea. Scrierile sale dinacea epocă a tinereţii sunt influenţate decurentele care circulau, precum poeziasimbolistică a lui Cristian Morgenstern, sauideile filozofului român Urmuz.

Cu toate că suferă din cauza despărţirii depărinţi, el îşi ia geamandanul şi pleacă laZurich unde e aşteptat de Marcel Iancu. Aicie pentru el ,,oaza libertăţii'' în mijlocul uneiEurope în flăcări. Aci se alătură unei grupede tineri printre care semnalăm: pictorii HansArp, Hugo Ball, Richard Huelsenbeck, Mar-cel Iancu, Max Oppenheimer, Sofi Tauber, H.Zloky. Curentul literar artistic căruia i s-auconsacrat nenumăraţi artişti şi care a entuzi-asmat tineretul era surealismul.

Dar tinerii enumeraţi mai sus nu s-au pututintegra în concepţiile acestui curent, cu în-treaga lor capacitate. Ei au fost în căutareaunor noi expresii, a unui program cu oplatformă revoluţionară. Lui Tzara, înconju-rat de prieteni, Zurichul îi apare ca o,,sărbătoare permanentă''. Aci se va înscriepentru a urma cursurile facultăţii de filozofie,unde a luat contact cu tineretul entuziast,neconformist şi anti-războinic.

Richard Huelsenbeck - unul din prieteniisăi va declara: ,,Era o specie de barbar auto-styl care a vrut să fie spintecător, iar desenelenoastre să strălucească, să poată nimicii va-lorile clasice şi să se impună ca mari valoriculturale. Hugo Ball era de origine germanăşi făcea parte din curentul expresionist.Împreună cu soţia sa, dansatoarea Hemmy

Hennings, deschide un bar la Zurich.Acesta este celebrul ,,Cabaret Voltaire''.

Marcel Iancu va cânta acompaniat de fratelesău. Directorul i se adresează şi lui Tzarapentru a scrie şi a prezenta creaţiile în faţatineretului.

Iancu, apoi Hans Arp – pictor, sculptor şipoet, se alătură proiectului.

Pe data de 2 februarie 1916 ei scot un pro-gram pe care-l publică în presă arătândimportanţa ,,Centrului de divertisment artis-tic''. Pereţii au fost capitonaţi cu tablouri fu-turistice şi abstracţioniste.

Tristan Tzara cântă şi recită în fiecareseară. Se organizează seri ruseşti, franceze.Într-un tablou de Marcel Iancu se poatevedea Cabaretul, iar pe o estradă cele câtevapersonaje: Tzara, Iancu, Ball, Huelsenbeck,Madam Hennigs.

DADA - este cuvântul – idee care trebuiasă corespundă manifestaţiilor, cuvânt cusonorităţi de tam-tam, cuvânt care săstârnească curiozitatea lectorului, să se poatărăspândi cu uşurinţă în universul literar.DADA - după Breton, se pretează la calam-bururi, de aceea întrucâtva l-am adaptat''.

Spiritul de revoltă a lui Tzara era motorulmanifesta]iilor de la Cabaretul Voltaire. Înaceastă ambianţă numită DADA, se simţeanecesitatea unei reviste literar-artistice.Huelsenbeck, în euforia sa, inventeazăpoeme abstracte, Iancu desenează şi creeazămăşti, iar Tzara a scris ,,poeme negre''. În1916 apare primul număr al Revistei,,Cabaret Voltaire'' cu ilustraţii de Hugo Ball,cât şi un poem cu numele DADA.

În acest prim număr am găsit materialecare au fost mai întâi citite la Cabaret, pre-cum ,,Amiralul caută o casă de vânzare''. Seconstată că revista a fost inspirată de esteticacubistă şi expresionistă. Futurismului i s-arezervat un loc de cinste. Într-un alt număram găsit ,,Dialogul între birjar şi oprostituaţă''. Numărul din iulie 1916 are unaspect plăcut, cu o copertă semnată de Iancu.

DADA nr. 2 are materiale cu caracter fu-turist şi, în general, abordează atât poezie câtşi pictură, curentele ultra-moderniste. Intere-sul pentru nr. 3 se concentrează asupra

,,ManifestuluiDADA'' scrisde Tzara. Ov e r i t a b i l ăl i m b ăi n c e n d i a r ă .Totul e violent,provocator şisfidător. Dupăo scurtă trecereîn revistă ae x p e r i e n ţ e iartiştilor con-t e m p o r a n i ,Tzara pune ac-centul pe spiri-tul DADA şiplin de entuzi-

asm, răstoarnă, distruge valorile admise pânăatunci. Mişcarea aceasta rămâne deschisă tu-turor scriitorilor, pictorilor şi actorilor mo-derni.

Iată una din perlele acestei concepţii:,,avem nevoie de opere puternice, drepte,precise şi niciodată neînţelese. Logica ecomplicată. Logica e întotdeauna îndoielnică.,,Libertate, Dada, dada, dada e o nebunie deculori crispante, pline de contradicţii groteşti,inconsecvenţe ca viaţa''.

Datorită ziaristului Albert Spaini, care îlva cunoaşte pe Tzara şi se va entuziasma descrierile sale, DADA se face repedecunoscută în Italia. Marele succes al lui Tris-tan Tzara în domeniul cărţii se remarcă prinmarele număr de ediţii inedite al4e operei salepoetice. Tristan Tzara ocupă un prim loc încadrul poeziei moderne, iar operei sale i s-auînchinat numeroase şi importante studii criticede către cei mai valoroşi istorici literari. Nu demult a apărut o ,,Biografie'' scrisă de FrancoisBuot care vine să complecteze studiile între-prinse asupra întregii opere a scriitorului

(Continuare `n pag.12)Dr. Paul LEIBOVICI

Rehovot - ISRAEL

Tristan Tzara,,Este productiv, visător şicinstit''

Jacques Vache

FU

GA

(Tra

du

cere

de

Cal

istr

at C

OS

TIN

PLUMB - 58

Având în minte excelentul roman„Dintr-un iad în altul” (2008), elevatacarte de publicistică „Un expirat înAgora” (2009) şi volumul de poeme,„Corabie în derivă” (2010), toate divul-gând un moralist, un scriitor de atitudineşi un talent bine strunit, am deschis„Călător prin Utopia Felix” (Bacău,Editura Rovimed Publishers, 2011), cepoartă semnătura aceluiaşi Victor Mito-caru, cu toată încrederea şi, o spun de laînceput, nu am fost şi nu sunt, nici într-un caz, dezamăgit. Ne avertizează au-torul, încă de la început, că a îndrăznit ascrie o carte care nu e nici jurnal de idei,nici consemnarea zilnică de evenimente,nici pe departe nuvelă, roman ori poemde proporţii…Aprecierea e corectă,până la un punct. Nu e jurnal de idei?Victor Mitocaru (cel din faţa oglinzii)poate fi contrazis cu uşurinţă princitarea câtorva zeci de pagini; eseistul,chiar dacă dezavuează formulaeseistică, ce ar ţine mai mult de modă,se „demască” atunci când discută desprelibertate şi putere, adevăr şi impostură,despre Bacovia şi Mario Vargas Llosa…Mai apoi intră în scenă analistul prob şicompetent, pamfletarul, evocatorul sen-sibil şi plin de iubire…

La o primă vedere, nimic nu pare săunească cele 104 secvenţe de mărimidiferite (de la 2-3 rânduri până la 20-30de pagini), ce alternează, aiuritor, pecele mai diverse teme şi în registrediferite, pe tonuri şi chiar portative dis-tincte. E de observat că dimensiunea so-cial-politică, amintirile/evocările, ceconţin in nuce un Bildungsroman, pre-cum şi temele literare, ca material dereflecţie, ocupă, cu puţin, peste jumătatedintre paginile acestui volum. Contem-plativul este depăşit, în permanenţă, deomul reflexiv, care-şi pune întrebări ce,la rândul lor, nasc alte întrebări, acestacăutând cu obstinaţie răspunsuri, certi-tudini, aflat permanent într-o fertilădispută cu prietenul din oglindă.Oglinda, motivul central al cărţii, estesingura capabilă să-i reveleze conţinutulinimii şi al conştiinţei, propria identitate,după cum actul oglindirii trebuie înţelesca experienţă spirituală supremă, de pu-rificare în faţa Răului, proliferând mon-struos într-o lume ce şi-a pierdutechilibrul şi seninătatea. Cartea începe,de altfel, cu motivul oglinzii (Dacă aireuşi, privindu-te în oglindă, aşa cumîncerci acum, să pătrunzi în adâncul tăufără martori şi să-ţi notezi fără urmă deşovăială măreţia necurată a bolgiei şiavânturile serafice dintr-o aceeaşi lu-crare cu chip schimbător...), continuă săapară – laitmotivic – până şi în amplasecvenţă în care se discută tema biblică(Adam îşi afla cunoştinţa de sine, caîntr-o oglindă, în tot ceea ce luase fiinţăîn zilele Genezei…) şi se termină, în ul-tima secvenţă, cu gustul amar al în-doielii de sine: Poate că imaginea dinoglindă te confirmă sau îţi este străină,demers aflat sub semnul relativităţii, catoate cele ale lumii. Tocmai din acestemotive, având în obiectiv căutările,rătăcirile, zbuciumul şi efortul perma-nent de autolimpezire ale mărturi-sitoru-lui, cartea are o tensiune ideaticăremarcabilă ce, singură, garantează uni-tatea şi coerenţa ei, fiind, în acelaşitimp, confesiune, meditaţie, dar şi act deacuzare.

Victor Mitocaru, evocatorul, aremereu tentaţia să se întoarcă, cu sufletulvibrând, fie în spaţiul matricial, fie în

preistorie/mit/legendă, tânjind sătrăiască/retrăiască – măcar prin ficţiune,dacă nu se poate altfel – puritatea uneivârste ieşite din timp. Odinioară, satulromânesc întreţinea, vizibile, contrasteleschimbărilor cu un plus de vigoareastăzi atrofiată (...) Era o adâncăreculegere în săptămâna mare chiar şiîn privirile trimise cerului, ca o confir-mare a regăsirii temeiului existenţei.Fiul este surprins (de ochiul umezit almaturului) într-un gest de cucernicărecunoştinţă faţă de părintele său: Apuctoporul de coada lustruită de palmeletatei, o apropii de faţă (...) păstrez înnări mireasma trudei întipărite pe luciulcozii toporului. În altă parte, îi răsună înminte cuvintele mamei, rostite într-unscurt răgaz de contemplaţie: Frumoaselocuri – grea viaţă. Aşa ne petrecem, caumbra asfinţitului. Dar cea maiemoţionantă evocare a satului natal oface nemţeanul (la origine) Victor Mito-

caru, cu trimitere expresă la bădiaCreangă, cu acelaşi sentiment adânc alperisabilităţii a toate câte au fost şi sunt:Doamne, cât de frumos era pe-atunci,cu munţii tăi sălăşluind sub pleoape, cupărinţii tăi care te îmbrăcau din te mirice… Icoane la fel de luminoase apar încarte profesorii săi, Alexandrina şiMihai Mancaş, care au revărsat asupraadolescentului de atunci, elev al ŞcoliiMedii din Bicaz, duhul bucuriei şi alsperanţei, dar şi Virgiliu Radulian, di-rectorul acelei şcoli, pedagog desă-vârşit, ce a avut un destin de excepţie,ajungând până la demnitatea de ministruadjunct al învăţământului, după care aeşuat dureros şi nedrept, fiind acuzat deimplicare în aşa-zisa „Meditaţietranscendentală”. De la el, probabil, aînvăţat lecţia sobrietăţii, rigoarea, dem-nitatea de a rămâne integru şi onest întot ce a întreprins în viaţă.

Câtă evocare (caldă, nobilă şiînălţătoare) există în această carte sejustifică prin necesitatea unei contestărihotărâte a Răului existent în contempo-raneitatea sa, fie ea comunistă saupostdecembristă. În plină campanie(furibundă şi tenace) de demitizare, au-torul susţine ferm că doar mitul este sta-tornic, sădit în solul naţional, în timp ceistoria este barbară, penetrantă, crudă,dominatoare, ceea ce nu-l împiedică săobserve şi dezavantajele mitului: apatic,descriptiv, leneş, flasc. Consecinţanedorită a fost că mitul i-a covârşit peromâni, împiedicându-i să devinăfăuritori de istorie. Cu alte cuvinte:poporul român se regenerează prin mitşi recade răpus de nemiloasa istorie. Darautorul nu rămâne la nivelulgeneralităţilor, ci întreprinde – cu oadmirabilă competenţă – o analizăfoarte lucidă a structurilor economico-sociale, a mecanismelor şi disfuncţi-onalităţilor, urmărind procesul deregresiune/degradare a acestora atât înanii comunismului, considerat de la1965 până la 1989, cât şi în nefastele

două decenii de capitalism barbar şiderbedeism creator, pe care le-am trăit.E momentul în care analistul cedeazălocul ironistului şi pamfletarului, în-trucât, mai ales în ultimii ani, româniisunt catalogaţi campionii prognozăriiieşirilor din criză!! Vocea sa devineputernică, cuvintele slobozite –necruţătoare când ochiul, mintea şi su-fletul său măsoară dezastrul economicşi moral. El condamnă, lucru evident,prăduirea resurselor şi prăbuşireaeconomiei naţionale şi, fireşte, pe ceivinovaţi: guvernanţii care, parte dininconştienţă, dar, cu mult mai degrabă,din abjecţie au secătuit ţara de bogăţiileei, ameninţând să ne altereze şi identi-tatea, conştiinţa de neam. Populismul,minciuna deşănţată, destrăbălareamorală, corupţia generalizată, neputinţajustiţiei, controlată politic, de a-şi în-deplini menirea în cele mai grave pro-bleme ale ţării au pogorât, ca unblestem, asupra republicii sarmaticeUtopia Felix. Autorul nu se sfieşte să-iarate pe vinovaţi, chiar dacă foloseştenume parodiate, uşor de descifrat,descrie situaţii fictive în care cititorii in-tuiesc esenţa realităţii parodiate cu omânie amară! Meşter cârmaciul, carenu-i niciodată vinovat, motiv pentrucare-i acuză pe alţii, un prim-ministru,mic şi docil, actor rizibil pe scenapolitică, Anna Stase, a cărei statuiedesfată ochii celor care viziteazăMuzeul Ambiţiilor Naţiunilor, celebrăprin formula matematică (80=160), cucare a uimit lumea, punându-l în umbrăchiar pe Einstein şi, bineînţeles, femeiacu frunza, numită aici, cu totulintenţionat, Belphegor Udrescu, posesoral unui elan vital negativ. Ironia ecorosivă, şarja mult îngroşată, darniciun zâmbet nu se poate citi pe faţaomului din oglindă, pentru simplulmotiv că nu-şi poate permite.

Victor Mitocaru nu putea ocoli între-barea, mai mult sugerată, de ce scrie şi,mai cu seamă, de ce a scris aceastăcarte. Răspunsul e unul simplu şi cutotul convingător: pentru că scrisul îiasigură iluzia libertăţii, iar carteaaceasta a fost scrisă pentru că literaturaca iluzie este, categoric, de preferat uneidetestabile iluzii democratice. Dintrescriitori, se află în atenţia sa N.Manolescu, respectat ca intelectual şicritic literar, dar care i-a/ne-a oferit omare dezamăgire cu a sa „Istorie criticăa literaturii române”, Andrei Pleşu, caautor al „Jurnalului de la Tescani”, cucare „intră în dialog” pe tema naturii(singura perfectă, în viziunea scriitoru-lui băcăuan), degustat pentru stilul săumiezos, Constantin Călin, la care admirăfarmecul cuvintelor bătrâne scăldate înlumina aurie a înţelepciunii. În altăparte, plecând de la statuia lui Bacoviadin centrul Bacăului, ce-l desfată spiri-tual, face câteva observaţii pertinenteasupra poeziei acestuia. Astfel, spunedespre spaţiul bacovian că e dispus con-centric. În plan depărtat sunt codriiBacăului şi hanul, urmează câmpul dela abator, parcul, liniile ferate, străzileaflate sub intemperii (...) În final,cavoul, spaţiu al nefiinţei, parantezăcare închide ciclul vieţii. Mai apar, întreacăt, M. Sadoveanu, Ana Blandiana,Ovidiu Genaru, Ion Tudor Iovian, Ca-listrat Costin, ultimii trei fiind însoţiţi descurte şi pătrunzătoare prezentări alepoeziei lor. „Călătorul” de aici rămâne,ca şi în celelalte apariţii editoriale,creatorul reflexiv, dinamic, pe care-lştiam, moralistul justiţiar – om alCetăţii, în sensul superior al cuvântului,dar şi poetul de o rară sensibilitate, carese apleacă cu dragoste şi îngrijorareasupra naturii umane, întrebându-se şidescoperindu-se, cu fiecare pagină, într-o aprigă şi efervescentă dezbatere cuprietenul din oglindă. „Călător prinUtopia Felix” este o reuşităincontestabilă, iar Victor Mitocaru – unautor care merită o recunoaştere pemăsura talentului, inventivităţii şimizelor grave asumate cu maximă res-ponsabilitate.

PR

IET

EN

UL

D

IN

OG

LIN

DĂ

Mir

cea

DIN

UT

Z

revist\ de cultur\pagina 4

După ce oferă citi-torilor interesaţi trei inedite din poezialabişiană („Plumb”, nr. 54 din sept.2011, p. 10), Nicolae Cârlan îşiuimeşte confraţii, lansând la FestivalulLabiş din acest an (o superbă reuşităprin strădania poetei Carmen VeronicaSteiciuc) un nou volum intitulat Nico-lae Labiş. Dincolo de fruntariilepoeziei (Ed. Lidana, Suceava, 2011).

Cartea se deschide cu o prefaţă, textapărut între timp şi în revista „ProSaeculum”, nr. 5-6/2011, (NicolaeLabiş şi propensiunea integralităţii), încare cercetătorul, ce nu-şi cunoaştehodina, reia o informaţie (şocantă, laprima vedere) făcută încă din 1985:Dacă Mihai Eminescu, geniul nostrututelar imposibil de ocultat chiar şi destrădalnicii dilematici cu toţi la fel dejalnicii lor sateliţi s-ar fi stins din viaţăla această vârstă (adică pe la începutullunii februarie 1871) e problematic deadmis cu certitudine că noi am mai ştiastăzi că el a existat! Privite lucruriledin acest punct de vedere, ne face săînţelegem, cutremuraţi, ce uriaşă a fostpierderea suferită de mişcareagenerală a literelor române dispariţianonconformistul(ui) Nicolae Labiş,care a plătit cu viaţa răzvrătirealuciferică împotriva dogmelor tota-litare şi încorsetante până laştrangulare a creaţiei (nu numai li-terar-artistice).

În următoarele pagini, autorul a in-serat o atent elaborată cronologie,pigmentată cu adecvate şi pertinentecomentarii, ceea ce o face extrem deinteresantă şi, eventual, utilă pentrucei pasionaţi de viaţa şi, de ce nu?, deexegeza operei poetului de la Mălini.

Cea mai mare parte a volumului esteocupată de textele critice descoperitede acelaşi istoric literar N. Cârlan,scrieri, unele din ele de o cuceritoaresprinteneală, care completează ima-ginea cu noi trăsături ale „puiului decerb”. Dincolo de faptul că avem de aface cu scrieri elaborate la comandă deun critic în formare, aflat la vârstaadolescenţei, cunoştinţele de literaturăromână şi universală ori limbajul luiN. Labiş dau de gândit. Sunt discutaţio serie de autori complet necunoscuţiastăzi, însă nu acesta e aspectul careinteresează, ci modalitatea de abor-dare din unghiuri diferite a operei dis-cutate. Iată, de pildă, analizând dramaBălcescu a lui Camil Petrescu, per-sonajul ce a dat şi titlul piesei de teatrue plin de umanismul care clocoteşte însufletul luptătorului, în vreme ce aldoilea (Eliade Rădulescu) rămâne lanivelul frazelor bombastice şi sarbede.O altă comparaţie, de data aceastaîntre Z. Stancu şi I. Creangă este netfavorabilă celui de-al doilea. Aşadar,Ion Creangă îşi povesteşte copilăria cuîngăduinţa matură şi sfătoasă faţă detoate ghiduşiile, poznele şi isprăvile pecare le făcea altădată, amănuntele şipsihologia fiind exacte, pe când Darie(şi el un copil de ţăran), cel din Florilepământului, gândeşte ca un matur,

(Continuare `n pag. 5)

Nicolae Cârlan nu se

dezminte

Ioan

}IC

AL

O

„Autorul nu se sfieşte să-i arate pe vinovaţi...“

PLUMB - 58LECTURI

BIBLIOTECAPLUMB

pagina 5revist\ de atitudine

O antologie de poemedin toate volumele, publi-

cate de-a lungul vremii, i-a rea-lizat editura ieşeană unuia dintrecei mai cunoscuţi poeţi ai urbei,a cărui activitate creatoare seîntinde pe mai bine de jumătatede veac. Este o carte elegantă şimasivă, ce poartă pe primacopertă trei ipostaze ale autoru-lui de la vârste diferite (vreodouă sunt de când eram şi noistudenţi). Pe coperta a IV-a teîntâmpină poemul Lacrimă, pre-cum şi aprecierile critice ale luiE. Simion şi Ioan Holban.Primul îi desemnează cu ele-ganţa cunoscută, izvoarele imag-inarului poetic, iar celălaltnumeşte modalităţile creatoareale aproape octogenarului luiArgeş, muscelean prin naştere,asimilat, după studiile filologice,de Iaşul care a fascinat pe mulţidin Sud şi de peste Carpaţi.Prefaţa poematică a lui DanielCorbu, urmată de un Itinerar bi-ografic minuţios şi montat cusintagme critice, autobiograficeşi extraliterare – plăcute lalectură – deschid calea spreselecţiile din vreo 18 volume depoeme, o culegere de Referinţecritice (vreo 23 de pagini) sem-nate de nume de mare notori-etate, prestigiu literar şiuniversitar, o Addenda, Reperebibliografice, Nota editorului cene informează că au intrat dejaîn colecţia citată şi Ioanid Ro-manescu, Mihai Ursachi, G.Topârceanu (alt argeşean), IonCreangă, Grigore Vieru şiDaniel Corbu. Frumos! Am zis.După Indicele alfabetic al po-emelor, urmează şi o iconografiede o bogăţie cum rar am văzut –vreo 33 de pagini, din care neprivesc chipuri de acum, ori dealtădată, cu îngăduinţă, inocenţă,indiferenţă, siguranţă de sine,mândrie, bună dispoziţie, re-semnare şi superioritate etc. etc.

Fără mare exagerare, impresiae că Horia Zilieru reprezintă,prin tot ce a scris şi a făcut, uncapitol din marea istorie cul-tural-literară a oraşului de dupărăzboi. Sunt peste şapte sute depagini, format mare, ediţie dincadrul programului „Iaşi 600”,cu o postfaţă de Ioan Holban, în-cepând cu poeme din „Florilecornului tânăr” (1961), până la„Patimile după Anton Pann”(2008). Fiul de muncitorforestier din Conţeşti-Argeş asorbit înfiorat lecţia înaltă a pro-fesorilor din oraşul Junimii, in-tegrându-se apoi în redacţiilerevistelor şi în atmosfera Bib-liotecii Universitare. Comenta-torii i-au remarcat de decenii,„cultul scrisului frumos”, iar decurând, într-un text de bilanţ,Eugen Simion aprecia că poetulieşean a parcurs mai multeetape:

„delicat tradiţionalistă”,„neosimbolistă, suavă şi

ceremonioasă”,„etapa stilului trubaduresc”,„ S p i r i t u l e l e g i a c a l

Moldovei”.

N i c o l a eManolescuîn recenta saI s t o r i e

critică, l-a consemnat în rândul„autorilor de dicţionar”. Unstilistician ca Al. Anriescu ob-serva că poezia erotică a luiHoria Zilieru este „expurgată devoluptăţi ca icoanele bizantine”şi apare ca un „exrciţiu strict es-tetic”. Titlul acestei apariţii edi-toriale – Astralia – de intenslirism neoromantic, este cel alunui volum din 1976, din carecităm: „Întinde-mi mâna sfintestăpân/ şi du-mă în grădina meabătrână/ presimt prin oase iarnade ţărână/ promisa rană cere sărămân// că ies părinţii figuranţiîn magi/ zorindu-şi dorul vatra s-o respire./ Sub paşii lor apietrelor rotire/ Tresaltă lemnulcrucii. Tot săraci// cu mâini defum te pipăie streini/ şi chipullor adeverind în tine/ sudoarea şimemoria din sine/ împartcoroana milei şi lumini” (...) – p.186.

De-a lungul deceniilor, HoriaZilieru s-a abătut prea puţin dela principiul său poetic, versi-ficând incotinent poeme careîncântă prin muzicalitate, delec-tează prin aer ceremonios şitandreţe interumană, deschismereu spre înalte surse livreşti,ori mituri clasice, adoptând ade-sea perspectiva orfică, orivibraţia lirică a eroticii pure.

Eul său poetic a fost mereufidel metrului clasic, iar poemelesale, adesea melodii învă-luitoare, s-au hrănit din temaprivilegiată a iubirii, dar şi dinzei elini, peisajul cu cerbi, ori în-gerii de la Voroneţ. La un mo-ment dat a găsit calea frumosuluisacralizat, iar limbajul s-a catife-lat în psalmi în care pulsează ex-tazul liric.

Altădată poezia devine un micspectacol al reprezentării ima-gistice, în care un Orfeu îndră-gostit conferă puteri magicelucrurilor acestei lumi:

„Orbirea mea la ora sfinteidenii/ vede-o femeie în genunchicum spală/ picioarele – Iisuse.C-o astrală/ coamă le şterge şi cumirodenii// le unge lin şi straniabeteală/ cunună trup şi suflet.Trec vedenii/ pe urma limbiiexilate – genii/ redându-icurăţenia vestală (...)”. (Mariadin Magdala). Alteori poetul iacititorul prin surprindere,arătându-se fascinat de vocabulerare, de sonuri insolite, deasocieri sintagmatice inedite:„Tună craniul caraiman/ nerviiservii trepanaţi/ între polii nu şida/ vast ghetou de lari penaţi/dam/ saţi/ lebăda/ dansaţi/ morţiimei încoronaţi/ cu pleşuvi şistinşi vulcani/ rătăciţi prin rik-ve-dă/ dam/ saţi/ lebăda/ dansaţi(...) – p. 593.

Aşadar, Horia Zilieru poetulnu e tot timpul grav, solemn, ce-remonios, ci poate fi şi ludic,inocent şi graţios; mai ales că s-a arătat mereu ca un preţuitor alvalorilor familiei, clipei, per-spectivei hedoniste asupraexistenţei. Horia Zilieru ni searată, în pragul etapei octo-genare, ca totdeauna, un poetadevărat.

Multe dintre poemele sale vorînfrunta timpul.

* Horia Zilieru: Astralia, operapoetică. Iaşi, Princeps Edit,Colecţia Ediţii critice

Horia Zilieru – trubadurul calofil*

Gri

gore

CO

DR

ES

CU(Continuare din pag. 4)

are noţiuni largi de filozofie, istorie, astronomie,concluzia fiind aceea că scrierea lui Z. Stancusuferă de exagerări, iar compoziţia povestirii aredisproporţii impresionante.

Să se observe că N. Labiş, aproape copil, nusuferă nici un fel de complexe. Ochiul său epătrunzător, judecăţile critice bazându-se pe obogată şi avizată lectură din scriitori români şistrăini, mulţi din ei interzişi la momentul respectiv.Impresionează uşurinţa cu care se mişcă în contex-tul ideatic al epocii, făcând apel, nu o dată, la scri-itori precum Goethe, Thomas Mann, L. N. Tolstoi,Dostoievski, Maiacovski, Proust, lista completăaflându-se în prefaţă. Cu o memorie formidabilă şicu principii foarte clare, adolescentul deja formatca intelectual, cu oarecari sinuozităţi în atitudineasa, evolează spre intransigenţă în judecarea scrisu-

lui confraţilor,indiferent devârsta aces-tora.

Astfel, po-emul Întoar-cerea în patriea lui TomaG e o r g eMaiorescu îiapare ca nere-uşit, banal,străbătut de unn e c o n t r o l a tsnobism hilar,unui „poet” –Ştefan Iureş –care încearcăsă-l imite peGeo Bogza,

scriind reportaje, îi urează, plin de maliţie, să nu-şi mai canonească spinarea în formidabile tiparestrăine, spre a o schimba, precum femeile chineze-şi puneau picioarele-n calup, pentru ca unui oare-care Vasile Iosif, despre care spune că ar cârpiversurile scurte, cum a procedat cu cele ale luiAurel Rău, lungindu-l pe primul cu al doilea şi totaşa, să-i atragă atenţia că este ameninţat de peri-colul surmenajului, toţi poeţii îi vor duce de acumpoeziile lor mai slabe, rugându-l pe ingeniosulcritic să le regenereze după metoda patent propriu.În sfârşit, idioţenia unor aşa-zişi poeţi e persiflatăcopios de cel numit de Eugen Simion „buzduganulgeneraţiei sale” într-o compoziţie intitulată Confe-siunile unui poet descurcăreţ:

Nu, poezia nu-i coşmar, nu-i vis;Eu am metode sigure de scris.De n-ai idei, le prinzi cu vreo şuetăOri din articolele din „Gazetă”.De pildă: „Să luptăm, tovarăşi, just”.Ideea asta dacă ţi-e pe gust,O-mbraci în haina formei sclipitoareŞi scoţi din ea ceva – „calibru mare”.Prezinţi un păr. E bine să-l descriiCum izbucneşte-n flori ca de zăpadăŞi strigă: „Să luptăm, tovarăşi, just!”Plus şi o rimă ce-o mai pui la coadă.Aşa-i convingător. Dacă-ai strigaTu însuţi, cine ar crede vorba ta?Pe când un păr… E tare,-ntr-adevăr.

Personal, îl admir pe Nicolae Cârlan pentrua-şi fi sacrificat multe zile (poate şi nopţi) întemeinica sa operaţiune de a ni-l reda pe NicolaeLabiş aşa cum a fost: un poet autentic, un prozatorcu har, încercându-şi puterile şi în dramaturgie, unmare iubitor de folclor, aplecat traducător şi criticliterar, etalându-şi, cum spuneam, intransigenţafaţă de comandamentele sterile ale proletcultismu-lui şi, în ultimă instanţă, primul disident pur sângedin literatura română, ceea ce, se pare, i-a fost fatal.

Nicolae C=rlan nu se dezminte

pagina 6 revist\ de cultur\

PLUMB - 58 LECTURI

Am mers, ca multe ori duminicadimineaţa, în bazar sau la târgul deruşi pentru a căuta vechituri pentruobiectele mele, eventuale antichităţiieftine (tot mai greu de găsit) saucâte o carte rătăcită la buchiniştii deocazie, acolo unde parcă se înfiripă-cum bine spunea Edwin Kessler-„din nimicurile zilei de ieri, bâl-ciurile deşertăciunii zilei de azi”.

Bazarul meşterilor salvatori aicomunităţii anti şi postdecembriste,precum şi a eternelor nimicuri îşietala agoniseala de ultim moment,alături de aceleaşi şi aceleaşi vechi-turi.

Bogăţia sau sărăcia mărfurilorera totdeauna direct proporţionalăcu dimensiunile crizei; cu alte cu-vinte, în ultimul timp târgul de-venise tot mai prosper, tot maiaglomerat…

Ultima achiziţie făcută aici a fostvolumul de poezii “Patimile dupăBacovia”, pe care doream să-l ofer,ştiind că îl căuta demult, chiar au-torului. Preţul foarte mic m-a făcutsă exclam mirat, aproape involun-tar: cum, doar un leu? -Pai dacă noinu avem studii, se scuză oarecumincurcat ţigănuşul, întinzându-mi ocarte nouă, uşor vălurită, sigurnefolosită, bucuros că, în sfârşit,i-a cumpărat-o cineva.

Mă simţeam oarecum în elemen-tal meu în lumea aceea elementară,reprivatizată, fostă proletară in mareparte, răscolită, metalică, lemnoasă,plastica şi rigida in acelaşi timp şi

iarăşi electronic expirată, lume amicilor speranţe scoase la mezat, aobiectelor netrebuincioase sau a ci-limurilor renunţabile (ce îmi a-minteau fără să vreau de lumeamagaziilor şi podurilor copilăriei),lume cu un univers asemănător, in-diferent dacă te aflai în Botoşani,Burdujeni, Montreuille, Chişinău,Roma sau Bacău. Peste tot găseaiacei oameni pentru care mare partedin bucuria sau nevoia de a trăi eracomercializarea la nesfârşit a aces-tor inutile şi fascinante nimicuri.

Târgul mişuna de comercianţiîntâmplători, sezonieri, dar mai alesacolo „tronau” breslaşii bazarului:oameni consacraţi în acest gen decomerţ, cu state vechi, cu masa sauchioşcul metalic personal burduşitcu ferătanii sau cu viniluri, maşinide scris, aparate Smena, Zenit,Zorky, pikupuri Tesla, proiectoareruseşti, sticle de sifon cu apă deacum 20 de ani, tot felul de kitchuridecorative, sticlării desuete şitablouri de talcioc din belşug. Peaceştia îi găseai tot timpul la dato-rie, îndeosebi în zilele de târg.Începătorii îşi făceau mânacumpărând de la bătrâni şi

rev=nzând cîţiva metri mai încolo,bineînţeles cu adaosul comercial derigoare, pentru a exersa, a face banide o bere, a alunga plictisul, a so-cializa, sau doar pentru a creşte înochii celorlalţi-cine ştie!

Vara, în faţa porţii din spatele in-cintei bazarului puteai găsi păsăricrescute în mici crescătorii par-ticulare dar şi c=ini cu pui,ciobăneşti, lupi sau... europeni.

Tot aici vindeau ţigăncuşeseminţe la pahar, ca în vremurile dincare veneau cu patina lor de rugină,lac, aluminiulac, cu miros de păcurăşi de vaselină industrială, toată in-dustria bazarului. La un chioşc lipitde gardul din spatele târgului puteaibea un pahar de vin fiert sau ocinzeacă din paharul din plastic. Întrecere pe aici, am reţinut o perlă aunui muşteriu, ce rezema într-un cotbordura de tablă: “hei tu sângeledomnului / care te bagi în capulomului / şi faci aşa de urât… marşpe gât!”

Şi nu eram singurul rătăcit printoate acestea. Aici întâlneam adeseaoameni pasionaţi de asemeneacăutări: un distins coleg de la patri-moniu, un tânăr inginer de la Leteacu preocupări artistice şi făuritor dehârtie manuală, un foarte importantpoet cu pasiuni de bijutier şi creatorde originale icoane pe sticlă, unvechi amic din anii navetei,agronom cu veleităţi de oltean exi-lat şi hâtru, culturalizat prin sim-patie etc.

Stăruiam mai ales lângă cei carevindeau voite antichităţi, comer-cianţi care nu se sinchiseau să deasfaturi sau să scoată o lupă cu careapoi studiau achiziţiile pentru com-ercializare şi chiar să mimeze un ex-pert ambulant.

De regulă, dau o tură micii clădirice găzduieste grupul sanitar albazarului, zonă ticsită a micilorexpozanţi de nimicuri uitate sauadunate, etalate întotdeauna pe jos,apoi mă strecor spre zonele adia-cente porţii principale.

În stânga uşii, pe o pătură, la bazaperetelui, mi-a atras imediatprivirea o carte rafinată caprezentare. Aplecându-mă, amvăzut o antologie din lirica misticăpersană, a unui cunoscut scriitorbăcăuan- orientalist şi persianistreputat- carte pe care mi-am dorit-oimediat ce am văzând-o (e adevăratcă şi preţul era foarte bun, reflec-tând lipsa ei de atracţie comercială).

Sedus de prezentare, în viziuneagrafică a unui vestit artist plastic (şiacesta băcăuan) o ridic, deschidcoperta şi văd o dedicaţie cucaligrafia neagră, susţinută de ver-ticale ferme, virile, scrisul elegantşi exersat al unui intelectual preţiosşi optimist :

"Iubitorului de carte rară, dom-nului…aceste poezii mute dar grelede înţelesuri, întru bucuria des-coperirii autorul……..

(semnătura)Bacău 25.01.2005

În momentele acelea, am avutvaga senzaţie că, de fapt, dedicaţiaautorului era adresată celui ceaflase şi extrăsese cartea din lumeainsalubră, pestriţă şi precară abazarului duminical şi nu celui cerenunţase în momentul promovăriişi eliberarii biroului atât la carte câtşi la spiritul generos al autorului cei-o dăruise.

PANSEURI (note de jurnal)

Ion

BU

RL

AC

U

Consiliul editorial:Pre[edinte: CALISTRAT COSTIN

membri: OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN,

GRIGORE CODRESCU, GHEORGHE NEAGU

Redactor - [ef adjunct: GHEORGHE IORGASecretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI

Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BR|NEANU, DORU CIUCESCU, DAN SANDU,

CARMEN MURARIU, SILVIA MILER , MIHAELA AMALANCI

Consilier grafic\: ION BURLACU Corectur\: ELENA P+RLOG, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\uTel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02

Ilustra]ii revist\: I. P., Radu MihaiE-mail: revista_plumb@yahoo.com

GELU PARASCAN -ad. SITE

CO

LE

CT

IVU

LR

ED

AC

}IO

NA

L

ISSN

184

1-94

37

~i citesc poeziile de multăvreme – cu interes, cu pasiune, cu ardoareşi-mi place cum ia realitatea-n răspăr şi-otransgrează în stanţe lirice. De-ar fi culti-vat genul pu-blicistic ar fi fost, cusiguranţă, un pamfletar de temut, cu multetrimiteri la fauna noastră politică post-decembristă. Este, din fericire, poet, iarpoliticienii noştri, prea ancoraţi în mean-drele concretului şi-n reţete profitabile,nu cred că se dau în vânt după dispuneripoetice. Câţi dintre cei ce aglomereazăscena vieţii noastre politice au auzit de po-etul Marian Ruscu sau i-au citit vreopoezie? Şi totuşi, versurile lui, asemenighiocului marin, conţin în substanţa lorcâte ceva din talazurile istoriei, pe care ostrăbate în pas voievodal, refexiv şi re-sponsabil, dispus adică să dea seama dedevălmăşiile ei ubuieşti. De unde ceivechi propuneau ca reacţie la nebuniilelumii înjurătura, epigrama şi eşafodul,Marian Ruscu operează cu pamfletul po-etic, mai robust decât reacţiile celor vechi,tocmai pentru că se devirusează dealeatoriu şi efemer şi se proiectează înveşnicie, în absolut.

Acesta este poetul, dar acum, cu volu-mul Târziu în labirint, (Editura Libra,Bucureşti, 2011) ne propune altceva, oipostază nemaiexperimentată până acum.Cartea este un fel de jurnal intim, doar căîn loc să ţină evidenţa întâmplărilor şievenimentelor străbătute, scormoneşteprin propria sa tectonică subiectivă, îşi iapulsul şi transpune totul în dispuneri re-flexive şi-n ghemotoace de gând hoinar,în care fişa clinică se împregnează cu totfelul de reflecţii rămuroase, vibrante şipalpitante.

Ştim că autorul a fost încercat cândvade unele probleme de sănătate, iar jurnalulsău reconstituie cu fidelitate stările despirit anxioase prin care a trecut, cu sub-linierea apăsată a dispoziţiilor subiectiveapăsătoare ce i-au afectat tonusul şi bunadispoziţie. Cochetează cu ideea demoarte, de singurătate, de neantizare şi-ntocmeşte o adevărată fişă clinică şipsihologică a insanităţii ce-i dă târcoaleperfide. De multe ori notaţia devinenăbădăioasă sprinţară, bizară, amintind denotele lui Eugen Ionescu, dar de fiecaredată cu doza de gravitate impusă de tan-gajul homeostaziei nestatornice. Cumplit

de trist să fii efemeridă, să crezi în promi-siuni, în viaţa de după, în eternitate. Sespune că ne naştem cu un anumit numărde respiraţii. Ca să trag de timp respir mairar, mai adânc. Imi ţin chiar respiraţia. Sespune că ne naştem cu un număr de zile.Dorm cât mai puţin, ba chiar pierd nopţile.Lungesc clipa până aproape se rupe. Sespune că ne naştem cu un anumit numărde bătăi ale inimii. Fac eforturi, încerc pecât posibil să nu mă enervez, să nu măsupăr, să nu mă agit. Mă feresc de emoţiişi senzaţii tari. Eh…!De la iubit e maigreu să mă abţin.

Oricum, panseurile sale se lectureazăuşor şi cu folos de oricine. Fiecare cititorgăseşte în notaţiile autorului ceea ce cautăşi-l interesează. Diversitatea lor tematicăşi stilistică e o garanţie a succesului ei.Aşputea reproduce mai multe exemple demeditaţie gravă, adâncă şi tulburătoare,dar n-o fac, mă interesează să văd în cemăsură poetul Marian Ruscu se regăseşteîn aceste notaţii ocazionale.

Da, se regăseşte. Luna se joacă de-av-aţi ascunselea printre crengile mărului(p.30) sau Aud urlând lupii la duhurilelunii şi vântul cum scurmă tăcute cenuşifumegând (p.63) sau Ce puteam face (înfaţa icoanei făcătoare de minuni) Amîntins mâna cerşindă şi, în palma stângăam simţit puritatea lumii. Am sorbit însărut lacrima luminii, stropul divin (p.45-46). Marian Ruscu rămâne poet şi atuncicând glisează în alte registre de creaţie.

Sunt în această carte mărturisiri care auvaloarea profesiei de credinţă. Dinconţinutul lor ni se dezvăluie un scriitormatur şi responsabil, cu principii solide,ferme şi indefectibile. Iată una dintre ele:M-am născut cu Treimea în suflet. Şi însânge, cu trei seminţe: glia, hotarul şivatra. Şi nu-ţi dau voie, ţie, stăpânetrecător, să mi le împrăştii, cu nesăbuinţata, cu cuvântul tău usturător! Şi nu lepredau, de bună voie, orice mi s-ar întâm-pla! Au mai luat din mine câte ceva şialţii, dar n-au reuşit nici ei,necredincioşii, să mă supună. Ba, cu toatănetrebnicia lor, mi-au lăsat în sânge glia,hotarul şi vatra, semniţele-mi sfinte cucare am venit

Aceasta e cartea şi numai eu ştiu cât degreu mi-a fost să-mi reprim tentaţia de areda şi alte citate la fel de lămuritoare înprivinţa noului registru în care s-a repliatscriitorul Marian Ruscu, pe care-l reco-mand tuturor celor doritori de o lecturăinstructivă şi agreabilă. E o carte devacanţă, poate fi citită începând de ori-unde şi cred că întregeşte fericit biobibli-ografia proaspătului scriitor omologat debreaslă. ~i urez un călduros bun venitprintre noi şi-l asigurăm că rămânem cuochii pe el şi pe izvodirile sale diamantine.

Mar

ian

Rus

cu

-îmbl

ânzi

toru

l

de si

ngur

ătat

e

Ion

el N

EC

UL

A

pagina 7revist\ de atitudine

PLUMB - 58

Trec Prutul...am emoţii de fiecare dată când o fac,o zic fără patetism sau declaraţii re-torice, pur şi simplu mi se întâmplă, eceva la nivel de sensibilitate cerebrală.Merg să particip la o manifestareculturală, Bacoviana 130. Ajung pe laşase seara la Bacău, mă tentează acestoraş, am o prejudecată pre-textualăfaţă de el, pre-textul e cel bacovian,aştept să văd un orăşel, un târg nu preamare, dar intru într-un oraş bine puspe picioare. Mă ajută să iau un taxi oromâncuţă ce îşi urma calea spreBraşov, coboară pentru 15 minute dinautocar... să taci, îmi zice, că dacăînţelege taximetristul că eşti dinBasarabia, va cere mai mult, tac,vorbeşte ea, mă declară vară-sa şi mătrimite la Casa George Apostu. Pedrum mă cam umflă râsul, tac ca unpeşte pentru bani mărunţi... spargtăcerea şi vorbim despre tipul care atrecut pe sub nasul nostru la roşu.

Ajung, nu e nimeni, ştiu din pro-gram că toţi vor fi la statuia lui GeorgeBacovia. Aştept să văd vreun suflet deom. Apare. Un domn prezentabil, carăceva, mă apropii, îmi strecor numeleprintre dinţi aşa de parcă mi-e frică să-l pronunţ, nu sună româneşte, nu e unnume de prin locurile Bacăului, e unulce vine de departe, mai departe decâtde peste Prut, e de prin regiuneaCurscului. Aşa îl cunosc pe DumitruBrăneanu. Om de milioane, cumspunem noi, basarabenii, peste douăzile aveam să înţeleg că, de fapt, a fostinima managerială a acestui eveni-ment cultural. Voi căra în rucsaculmeu toate volumele poetului DumitruBrăneanu.

Mi se înmâneaz\ un premiu, suntmândră şi cumva într-o stare confuză,toată lumea asta care te priveşte şiaşteaptă de la tine gesturi şi cuvintegeniale... le spun că am scris printrescutece, cu lapte de mamă am scriscele premiate de ei. Nu ştiu de ce, darle place acest lucru, îi amuză frumosşi aşa mă şi receptează: tânăra mămicădin Basarabia ce a luat un premiu laeseu.

Mi se dă o mapă, o deschid, progra-mul, un volum de Bacovia şi cartea luiIoan Dănilă „Sonuri şi con-texte ba-coviene”, o voi înghiţi în prima searăîntinsă în pat, într-un pat dintr-un oraş,oraşul numit Bacău, ca într-onumărătoare rusească de când eramcopil: o cameră într-o casă într-opădure mare...

Îmi vorbeşte o doamnă, era şi firescdupă atâta maternitate manifestată dinpartea mea să îmi vorbească ofemeie... Mara Paraschiv. Mă încântăprin faptul că a născut trei copii, căface literatură pentru copii. Îmi placenumele ei, care îmi aminteşte de unfrumos roman scris de Slavici. Pleacă,

căci e oră cam târzie. Îmi va da a douazi şi câteva cărţi.

Se apropie de mine un domn foartedrăguţ, cu ceva ani în spate, dar foartevioi şi cu ochi senini. Îmi vorbeşte de-spre cărţile pe care le editează din pen-sie. E Octavian Mareş. În cele douăzile pe care le-am petrecut la Bacău,am ajuns să am toate cărţile acestuidomn. Îmi dă şi o carte pentru copii,în mod special pentru Mihu, fiul meu.Celelalte sunt poeme într-un vers sauhaikuuri. Mă cucereşte prin acest mi-nimalism poetic, prin minimalism deautopromovare. Îi găsesc autoportretulîn cartea lui: „Ochi încă ageri subfrunte gânditoare” (Portret).

Un alt domn prezentabil îmi dă ocarte de vizită şi îmi promite o carte [ivizite peste Prut, e Doru Ciucescu. Adoua zi voi avea cartea „Peste Prut şimai departe...” Va fi cumva un ghid almeu printre atâta lume adunată la Ba-coviana 130. Vom avea şi teme co-mune de alt ordin, doi universitarimereu au ce să îşi spună unul altuia.Mă încântă sensibilitatea şi decenţaacestui scriitor. Îi voi citi cartea şi voiavea sentimentul că recitesc un GibMihăiescu cu „Rusoaica” sa.

Seara în microbuz facem schimb depăreri cu domnul Constantin TeluLeonte. Îmi dă „Tatuaje pe o geană derai”. Zice că dacă sunt doamnă e im-posibil să nu mă intereseze genţile.Vom vizita în altă zi şi o expoziţie, seva întâmpla s\ fim alături, vom discutadespre artă abstractă şi tradiţiona-lism... Acolo mi se va da carteaRalucăi Neagu „Erotisme de peste zi”,nu o voi cunoaşte pe autoare, dar va fiprezent Ilie Boca, maestrul ale căruipicturi sunt un text grafic paralel alcărţii...

La masă îl voi cunoaşte pe poetulGheorghe Fifirig, îmi va da cartea luişi foarte patetic îmi va jeli ţara, voiaprecia această solidaritate, dar nu îivoi putea explica că nu de jale enevoie, ci de acţiuni concrete, am sătac, tac... E sincer şi îmi arată poemulsău „Basarabia”. Sunt sensibilizată.Vorbim şi mâncăm... (Nu am reţinutce am mâncat, bucatele nu aveauniciun gust, e din cauza că trăiamcumva foarte intens acea discuţie, ast-fel actul cultural alimentar nu maiconta, contau acele vorbe frumoase cese întâmplau între cei 7 meseni.) Eplăcut, sunt 6 domni şi eu, nu simtnici o stinghereală, sunt foarte drăguţişi deschişi... Ion Cozmei mădescoperă în cunoştinţele mele delimbă rusă şi ucraineană, declamămîmpreună din Taras Şevcenco, îmideclamă şi traducerile lui în românădin romanticul ucrainean. Aflu că e şilatinist, la fel ca şi mine, asta neapropie... Voi avea cartea lui despreTaras Şevcenco (există aici o sensi-bilitate auto-biografică în cazul meu,primele litere citite în viaţa mea aufost cele din limba ucraineană, se în-tâmpla prin ’87 în regiunea Odesa).Mai târziu la casa George Apostu vomdiscuta despre Catul şi despre diferitemotive în cheia lui Mircea Eliade înale sale „La Ţigănci”. Seara, la

Ateneu, Vali Boncu Constantin îmi vada şi el cartea sa „Suflet dat înjudecată”. Va pleca şi ea cu mineacasă, peste Prut... La fel se va întâm-pla şi cu un roman semnat de IonLupu „Sub puterea destinului”.

E târziu în lume, căci mâine trebuiesă plec... Pleacă toţi unul câte unul.Înţeleg că iată aşa ni se scurge viaţa,totul... Aflu că voi merge în microbuzcu doi domni: Romulus Dan Busneaşi Dan Sandu. Mă surprinde acestdublet onomastic (Doi Dani căpitanide plai, la Bacău unde într-o căruţăs-a născut cam cu două sute de ani înurmă Vasile Alecsandri), îi văd buniprieteni. Vom discuta până la treinoaptea, va fi o noapte bacoviană, custări ca într-un poem al lui Dan Sandu„Imaginea ta înşfăcând noaptea...”.Până la urmă cred că această călătorie

a mea nu ar fi avut rost dacă nu îi în-tâlneam... Îmi dau cărţile lor. Cartealui Romulus Dan Busnea mă va facesă gândesc la ceea ce se numeştememorie urbană, topografică, memo-rie a locului. Cartea lui „Povestea unuicolţ de Rai - Slănic Moldova -” măface să gândesc altfel la oraşul meuChişinău. Căci eseul care m-a adus încalitate de laureată a unui concurs li-terar purta un titlu semnificativ înacest sens (Urbanitate şi Provincie înlirica lui George Bacovia şi GeorgeMeniuc). Îmi vorbesc despre locurilede unde vin, despre ţara lor, vorbimdespre mine, despre Basarabia... Chiarnu aş putea stenografia acea discuţie...Ea nu poate fi repovestită, repusă înpagină, ea s-a întâmplat şi au rămasdoar stările acelea de căutareînverşunată a unui adevăr, a uneisoluţii existenţiale, dacă ea o mai fiexistând undeva, cumva...

Dimineaţa plec, nu voi bate la uşalor, îi voi lăsa să doarmă, aşa cum laşisă doarmă doi copii obosiţi. Îmi iaurucsacul, geanta şi prin tot Bacăulmerg agale, încet, o fac intenţionat, nuvreau transport, vreau să văd oraşul şioamenii, ajung la Casa Memorială„George Bacovia”, dar e închisă, cumera şi firesc, căci e duminică. Ajung lagară, urc în autocar şi adorm, mătrezesc la vamă şi mi-i frică de faptulcă am prea multe cărţi, un rucsac plin,

dar nimeni nu are treabă cu ele, îmiamintesc atunci de Heine, care spuneacă vameşii trebuie să caute contra-banda în capul poeţilor şi nu în genţilelor...

Ajung acasă, Mihu, fiul meu de unan şi două luni mă priveşte curios,aşteaptă să vadă ce i-am adus, am treicărţi şi pentru el, dar mai aştept săcrească, căci el acum ar citi ca un per-sonaj al lui Umberto Eco, care rupeaşi mânca pagină cu pagină...

Scot toate cărţile din rucsac şiîmpietresc, îmi cade sub mână „Frag-mente din năstruşnica istorie a lumiide Gabriel Chifu trăită şi tot de elpovestită”. Mi-a dat această cartecineva, era de vânzare, urma să îl gă-sesc pe autor şi să o plătesc. Am uitat,nu ştiam cum arată autorul, m-am luatcu discuţiile şi... iată... Acasă în faţa

cărţii aveam impresia că e un obiectdelict care mă tentează şi mai mult,vorba e că nu am citit niciodată cărţifurate, era o primă experienţă... Acumsunt în căutarea unei modalităţi de algăsi pe autor... În Google am aflat untip simpatic, l-am salutat imaginar, darasta e că imaginile de pe net nu auînvăţat încă să şi răspundă. Aşa şitrăiesc cu o delicvenţă livrească. Sunthoaţă de carte, de o unică carte, dar şiun vinovat fără de vină.

Îmi amintesc de Calistrat Costin,mereu aveam impresia unui déjà vu,mi se părea că îl cunosc pe acest domndemult, cred că dintr-o altă viaţă... dePetru Scutelnicu, un domn de o sensi-bilitate şi o delicateţe specială... Cândaş mai putea să-i întâlnesc... când?

Cele întâmplate cu mine seamănă apoveste. Un element lipseşte,vrăjitorul, magul care să fi organizattoate... Îl găsesc, îmi amintesc că la in-trarea în România, poliţistul defrontieră a întrebat despre scopulcălătoriei mele, i-am spus că sunt lau-reata unui concurs literar, la care el aîntrebat cine a scris „Regele Lear”, amfost nevoită să îi spun că Shakespeareşi să rămân cumva confuză în faţaunui vameş cu aşa lecturi. Cred că ele acel vrăjitor care cumva le-a aranjatpe toate... Sau poate Marele univers leface pe toate aşa... de frumoase, plineşi de scurte...

Bacoviana 130: portretul poetic al unui oraş (schiţe dintr-un rucsac cu cărţi)MARIAPILCHIN

Universitatea de Stat din Moldova, Catedra de Literatură

universală şicomparată

Amintiri de la FESTIVAL...

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB - 58

Există o suită de prezentări interesante de-spre scriitoarea română bilingvă Mariana Za-vati Gardner din Marea Britanie, o creatoareprolifică din ce în ce mai prezentă înpublicaţiile româneşti din ţară şi din diaspora.Atenţia revistelor literare a fost atrasă atât devaloarea textelor publicate, cât şi de numărulrelativ mare al cărţilor unanim apreciate decititori şi de prezentatorii acestor pagini. Într-o perioadă de numai câţiva ani, autoarea alansat cca 30 de cărţi de proză şi 20 de cărţi depoezie, multe din ele tipărite în ediţii bilingve,română şi engleză, ca să nu mai vorbim de nu-meroase recenzii şi traduceri. După cum era deaşteptat, munca şi talentul i-au fost răsplătitecu numeroase premii şi distincţii româneşti oriinternaţionale.

Ultima sa carte de proză, "Bac\u-Lon-don, înainte şi-napoi" (Editura Sitech,Craiova, 2010), însoţită de o amplă şivaloroasă prefaţă, intitulată "Mariana ZavatiGardner, cu lada de zestre prin lume", scrisăde Dumitru Velea cuprinde 22 de proze scurte,izvorâte din amintiri vechi şi noi petrecute îndouă extreme geografice diferite (România -Anglia).

"Bac\u-London, înainte şi-napoi" invită

cititorul să se alăture autoarei într-o ispititoarenavetă a cunoaşterii gradate a diversităţii lumiiîntâlnită spaţial şi temporal, minuţiosreconstituită printr-o şocantă revitalizare binetemperată imagistic. Procedând reducţionat,elementele descriptive largi se sedimenteazătreptat în descrieri concise, pline deconvingătoare aderenţe la realul cotidian. Suntpovestiri nostalgice în care totul este viu.Luate stilistic, sunt îmbinări ale unui registruînalt, clasic, cu unul al limbajului comun,plăcut şi bine decantat. Interesant ni se parefaptul că Mariana Zavati Gardner nu opuneidealistic lumile de la antipozi, ci încearcă săle unească şi să le găsească numitorul comun,accentuând realistic substanţa epică.Remarcabilă este nu doar îndemânareanaraţiunii, dar şi bucolica delicat-solemnă avibraţiilor telurice emanate de spaţiul dulce şifamilial al Bacăului plin de vechiul farmecmoldovenesc. În sânul familiei, autoarea sesimte deplin împlinită şi reintegrată dupăfiecare vizită, fără afectarea manieristă aspaţiului ludic şi miniatural. Dovedind o ca-pacitate impresionantă de adaptabilitate la nou,eroina cărţii, "Maruca-naratoarea", cum onumeşte Dumitru Velea, revenind la nouldomiciliu de pe insula britanică, înţelege căobiectul repetatelor călătorii pare un destinpersonal al unor alternanţe la care nu se poaterenunţa niciodată, deoarece contactul culocurile de baştină care reîncarcă bateriile su-fletului sunt puternic dătătoare de energii noi,aidoma celor ale miticului Anteu la contactulcu pământul. Schimbările de decor - cel anglo-saxon versus cel moldovalah - sunt similarecelor din scenariile filmice, fără să fie forţateori descrise într-o manieră utopistă, ci

contemplativă, fiindcă în acest mediu bivalentMaruca visează cu ochii deschişi la o lumenumai de ea cunoscută cum este în via reali-tate, refuzând descrierea elementelor caredegradează societatea modernă de pe ambeleţărmuri.

Fiecare din cele 22 de naraţiuni s-ar puteatransforma în povestiri lungi sau în nuvele, dareste preferat genul scurt, cu acţiuni compri-mate în pilule epice din ce în ce mai mici. Per-sonajul primei povestiri, "Moş Bugan", unoctogenar simpatic ce se umflă în pene pelângă duduiţele tinere, arătându-ne ce viaţăducea el pe când era flăcău, un moş politicosşi inteligent, mănuind replici şugubeţe, neaminteşte oarecum de Moş Nichifor Coţcariuldescris de Ion Creangă. Portretul lui MoşBugan pare antologic: "Mustaţa îngrijită ledeoache de-a dreptul atunci când îndrăznescsă-i taie calea râzând pofticioase. Zăpăceştechiar şi pe tinerele neataşate, dar cu perspec-tive." În schiţa "5 martie 1953", ziua cândsatrapul de la Moscova, "tovarăşul Stalin", adat ortul popii, micuţa elevă Maruca nu poateînţelege pentru ce învăţătoarea care pânăatunci le vorbise apologetic despre "tătuculStalin", la confirmarea ştirii auzite, le ordonăîn mod surprinzător elevilor ei să rupă dinmanuale pagina cu portretul dictatorului, întimp ce lumea pe stradă jubila: "...A murit sa-tana... Stalin e mort... S-a dus dracului... Să-l ardă iadul!" Aceste amintiri sunt expuse cutonul comic al unui fapt înţeles mai târziu decopila maturizată.

Amintirile londoneze capătă, desigur, cu-loare locală, specific englezească, impregnatede tonalitatea prozei britanice plină de scenemisterioase, mai ales când este abordat subiec-tul locuinţelor vechi, bântuite de spiritemaliţioase. (Schiţele "Casa de la numărul 1" şi"Casa din deal" - mici bijuterii ale genului).Din amintirile copilăriei excelează schiţele"Cea dintâi amintire", "Bomboanele", "ZiuaDomnului Constantin", "Grădina cu stupi","Portocala de Crăciun", dar şi celelalte, de-sigur, conferindu-ne o mare impresie de adevărinubliabil. În ele sunt amintite persoanele celemai dragi, părinţii, copiii, bunicii, prietenii, oa-menii nevoiaşi, grijile personale, colapsăriletrecătoare ale sănătăţii (v. schiţa "ProblemaMarucăi"), lipsurile endemice de pe timpul co-munismului, suferinţele oamenilor, întreruptede scurte raze luminoase, de mici bucurii care,totdeauna, în amintiri iau amploare şi prind cu-lori irizante. În ele, problemele şi raporturilede familie par esenţiale.

Ultimele schiţe, din ce în ce mai scurte ("Lagară", "Zgomote", "Obiecte", "Bilet dus-în-tors" ş.a.), capătă aspecte de tablete şi au cadecor spaţiul Regatului Unit, dar titlul cărţii"Bacău-London...", aminteşte de Londra doarpentru că de acolo porneau avioanele spreRomânia şi tot acolo reveneau ele cu nostal-gica autoare. Scenele descrise nu sunt tipiclondoneze. Dar şi aceste pastile literare aparstenice, focalizându-se toate pe esenţe. Aspune totul în cuvinte şi idei puţine presupuneo mare măestrie literară, inspirată din viaţareală. Citind, de pildă, schiţa "Programarea"ajungem la concluzia că birocraţia britanică nudiferă cu nimic de aceea din România. Abiaintrată într-un cabinet medical, după nişte mo-mente penibile de aşteptare, pacienta a trebuitsă răspundă la nişte întrebări enervant destereotipe: "Numele... Data naşterii... Adresa...Numele de domnişoară a mamei..." - întrebăricare existau deja şi pe formulare, dar care serepetau inutil la fiecare ghişeu, căci a fosttrimisă de la un funcţionar la altul, ca până laurmă să nu fie servită cu nimic, fiind nevoităsă plece acasă unde completează o fişă dereclamaţii. Întreaga carte a scriitoarei MarianaZavati Gardner este o şocantă revitalizare aunor evenimente cuprinse pe o perioadă deaproape cinci decenii, demonstrând o realăputere de abstragere din mediul social-political unei lumi aflată într-o continuă schimbareunde nu influenţa imaginaţiei contează, ciconfluenţa durităţilor vieţii, atenuate de auraamintirilor transplantate din inima creatoruluiîn sufletul cititorului. Este o carte pe careoricine o citeşte cu reală pasiune.

Cristian Petru B|LAN, USAcristianbalan1@yahoo.com

Bacău-London, înainte şi-napoi(Proză scurtă de Mariana Zavati Gardner)

CRONIC|

Cârciuma proaspăt deschisă,cu personaje absolut convenţionalluate, este locul unde stau câţivacunoscuţi, prieteni sau rude, pen-sionari sau în devenire pensio-nari, puşi pe taifasuri, reflectândla cele de-au fost, la cele ce suntsau care-au să fie, în aşteptareapoştăriţei, care, printr-o convenţieîntre ei statornicită, le aduce aici,lună de lună, drepturile băneşticuvenite. Întâlnirea este un tabietcotidian, având în vedere condicadatornicilor cu scadenţa în ziua depensie. Mucalite, personajele seîncing repede la depănat ,,istorii,,ale căror subiecte se află în ,,tolbacu noutăţile zilei adunate din gurababelor ce stau la margini dedrum..., minciuni sau adevăruriscrise-n jurnale, văzute la Tv. sauauzite la radio, rivalităţi belicoasedin viaţa oricărui partid, scan-daluri mondene, zvonuri saurealităţi, fie spus, amintiri şi alteminuni îndemnând la reflecţii,consum şi visare“. Astfel seînfiripă un şirag de poveşti, pove-stiri, băşcălioare, ziceri blândesau ironii aspre, având fiecare omotivaţie anume, un sub`nţeles;propunând spre dezbatere, su-biecte cunoscute sau mai puţincunoscute, într-o continuă pendu-lare între trecut şi prezent, uneoricritice, alteori admirative, finali-tatea fiind, de fiecare dată, pil-duitoare. Şirul povestirilor dincartea lui Gheorghe Ungureanu,se deapănă cu o prospeţime ieşitădin comun pentru un debutant,modelul narativ, des folosit de laBoccaccio încoace, fiind depoveste în poveste, sau povesteaîn ramă.

,,Memoria clipei,, îşi deruleazăacţiunea în atmosfera specificăjudecării unei cauze, tribunalul,ca de altfel întreagă problematicaşi cauzalitatea care o genereazăregăsindu-se în multiple repre-zentări, planuri sau ipostaze, de lacele narativ-oficiale şi până lavorbele care circulă pe uliţa satu-lui sau în dezbaterile bahice;cuprinzând incursiuni în trecut,cu reveniri în prezent, digresiunietno-folclorice privind munca,ceremonialul vieţii pastorale, da-tini şi obiceiuri cu totul specificemuntenilor, anotimpurilor şi vârs-tei personajelor, evenimente,evocări, ierarhii, credinţe, meşte-şuguri şi practici, întâmplări, bu-curii, suferinţe, tristeţi, sfaturi şipovestiri, în care aflăm o sumede-nie de lucruri despre lume şiviaţă; despre partide, guvernări şiracilele societăţii - abordate critic,la modă în zilele din preajmaalegerilor. O veritabilă cronică avieţii, o veritabilă monografie aunor mioritice plaiuri, a unor vre-muri, oameni şi fapte; relatărilefiind încărcate de miezul mora-lizator şi iniţiatic, din care rezultănecesitatea discernământului întreau-tentic şi fals, între bine şi rău.O memorie predigioasă, un ochimagic căruia nimic din cele dinpreajmă nu-i scapă; copleşitor deautentică. În acest cadru se petrecscene terifiante într-un proces încare pârâtul, acuzat de un turnătorde profesie, ascultând inter-minabila listă a învinuirilor, cadeîntr-o reverie, rememorându-şicopilăria, evocând plaiurile na-tale, univoc, cuprins de ovoluptoasă stare lirică. Vrândparcă să-l aducă la realitate,înainte de a interveni magistratul,

martorul-povestitor adaugă, com-pletând firul gândului: ,,iată-l pre-cum vă spuneam, visând lavremea când fost-a copil ferice şineştiutor, la greutăţile zilei dedupă război, la anii de şcoală, lacei petrecuţi prin străini, mai apoila toate cele pe care le-a cunoscutşi făcut, la oameni, fapte şi locuri,până când, precum din adâncuri,vocea blajină dar gravă ajudecătoarei îl aduse din nou înatmosfera sălii,,. În depoziţia în-vinuitului, comunist-securist, pre-cum şi în povestirile celorprezenţi la un pahar de vorbă - defapt o lungă fişă multibiografică;sintagme de genul: suiş–coborâş,dulce-amar, un rotund, nimic nousub soare, revin frecvent înaprecierile timpului trăit şi a celuiprezent, oferind contraste dintrecele mai dramatice. De aici senaşte şi visul ,,la pui de căscăuni,,în fapt o Fata Morgana adeşertului social şi politic, un visla o irealitate, o abstracţiune, odeşertăciune iluzorie a unor minţiîncă încrezătoare.

Această carte, citită şi dincolo

de rânduri, nu este atât de dură înconţinut pe cât este de realistă.Prevăzător totuşi, conştient deputerea cuvântului scris, autorul,nu fără o ultimă amară ironieprecizează prin glasul nepoatei: ,,Eu doar vi le-am spus, să ştieurmaşii din ce neamuri şi timpurise trag. Cum or mai fi ? Om trăişi-om vedea! Apoi vom purcedepe cărările vieţ i i , adunândamintiri că după toate cele ceauzitaţi, orice asemănare nu arenimic comun cu ficţiunea cât înputere-s încă moşnegii, iarscurtele istorioare au fost rostuiteaevea, într-o zi de duminică, lacârciuma proaspăt deschisă...; latimpul când eu şi bunicul ne în-treceam în idei şi dezbateri. Eramcei mai tari de pe întreagăplanet\! ,,Deşi procesul rămâneca o pagină predispusă oricăreifinalităţi, înţelegem că, pringlasul judecătoarei, captivată decele auzite, pârâtorul fiind nevoitsă asculte cuvântul apărării - unaspru rechizitoriu al propriuluidemers judiciar; prin derularea di-alogurilor în sânul petrecerii lacare fuseseră invitaţi cei prezenţila sărbătoarea ieşirii la pensie apersonajului principal, delaţiuneaeste dezavuată.

Ca oricare alt debutant, autorulvrea să ne spună de toate, virtuţileprincipale ale cărţii rămânând: di-namica, prospeţimea şi realismulîn arta povestirii, harul oralităţiineaoşe pe alocuri, abordările sen-timentale sau filosofice, ceea cedovedeşte talentul nativ tipicomului cultivat în tradiţia neamu-lui şi al marilor povestitori de laNeculce încoace.

Valeriu TRAIAN

MEMORIA CLIPEI

GH

. UN

GU

RE

AN

U*M

EM

OR

IA C

LIP

EI

pagina 9 revist\ de atitudine

PLUMB - 58ATITUDINI

Stefan cel Mare înaintealuptei de la Vaslui

Suntem în ianuarie 2012.Cu 537 de ani în urmă, la 10

ianuarie 1475, oastea luiŞtefan cel Mare, într-un locbine ales de la sud de Vaslui, aînfrânt oştirea otomană, de treiori mai numeroasă (circa120000 de oameni) decâtoastea moldovenească (circa40000 de oşteni cu tot cu aju-toarele străine). Victoria de laVaslui a reţinut atenţiaconducătorilor multor state eu-ropene.

Tradiţia ne spune că de-vreme, în dimineaţa lui 10 ian-uarie 1475, când abia se iveauzorii memorabilei zile, Ştefancel Mare a trecut în revistăoastea, formată în majoritatedin răzeşi, atenţionând asupraimportantei confruntări ceurma pentru soarta Moldovei.

La un moment dat Ştefan aîntrebat: Aţi dormit bine,sunteţi sănătoşi, e careva carea băut aseară ? Să iasă în faţă.Toţi tremurau ştiind că vino-vatul urma a fi aspru pedepsit.La a treia strigare a ieşit în faţăun răzeş mic de stat, slăbănog,având capul aplecat, a spus:Măria ta, eu am nişte neamuriaici în satul din apropiere şi i-am vizitat aseară.Am băut ocană, două de vin negru, apoinu am mai ţinut socoteală. Toţitremurau pentru nefericitulrăzeş. Ştefan repetă pentru în-treaga oştire importanţa con-fruntării ce urma peste câtevaore. Apoi chemă spre el pe “celvinovat”, îi puse braţul pe dupăcap şi îi spune tare: “Noi doimergem să ne dregem”.

*Ferdinand supărat în ziua

nunţii

La 10 ianuarie 1893, Ferdi-nand, principele moştenitor alRomâniei, s-a căsătorit cuMaria de Edinburgh, nepoatareginei Victoria a Marii Bri-tanii.

Prezent la nunta lui Ferdi-nand cu Maria, care a avut locla Sigmaringen, regele Carol Ia salutat “unirea ce s-a săvârşitşi s-a sfinţit, ca asigurare pen-tru viitorul României”. Tineri-lor căsătoriţi le-a urat săpetreacă “ziua de miere” câtmai frumos. În legătură cuacest moment regina Maria,peste ani, nota în Povesteavieţii mele: “ Văzui pe Nando(Ferdinand) cum îngălbeneşte;îşi ridică şi el curtenilor pa-harul, ca răspuns, dar mâna îitremura şi din acea clipă îşipierdu toată veselia; rămasetăcut, cu gândul departe, mâh-nit parcă până în fundul inimii.Indată ce ne scularăm de lamasă, mă trase într-un colţ: cuochii plini de tulburare şi cu

nările în freamăt mă întrebă: aiauzit ? Ce să aud? << A zisziua de miere >>. Şi de ce nu?Nu înţelegi ce-a vrut să zică? Avrut să spună că în loc de olună de miere, n-are să ne deadecât o zi! Uite aşa e el! Nu-ipasă de sentimentele altora şinici nu le înţelege. La unchiu’aşa merge: numai muncă şinici o plăcere…Lui nu i-a tre-buit lună de miere; se vede cănu e ca toată lumea; e întregnumai al datoriei, fără nici oslăbiciune…E lipsit de oricemilă. Şi ochii lui Nando seumplură de lacrimi “.

Cu toate acestea, se ştie căMaria Aleksandrovna vaobţine din parte lui Carol catinerii căsătoriţi să petreacă o“lună de miere” la castelul

Krauchenwies din munţiiBavariei.

*

Carol al II-lea şi “munţiide aur “

După cum se ştie Carol al II-lea şi susţinătorii săi apropiaţitrăiau într-o continuă stareeuforică. Regele Carol al II-lea, precum alţi conducători di-naintea sa, dar mai ales dedupă el folosea orice prilejpentru a fi adulat şi a primicadouri. Semnificativă estesărbătorirea celei de-a 45-aaniversări a suveranului, la 16octombrie 1938. Toate mij-loacele de propagandă au fostmobilizate pentru a elogiarea l izăr i le “mare lu i su-veran”… Ca expresie apreţuirii de care se bucura dinpartea românilor, Carol al II-lea a primit numeroasecadouri, între care cel oferit deBanca Naţională a României.Guvernatorul Băncii Naţio-nale, Alexandru Ottulescu, aobţinut aprobarea Consiliuluide conducere al acesteiinstituţii pentru a oferi luiCarol o hartă a Românieigravată pe o placă de aur; placaavea 16 kg. Regele a apreciatexecuţia hărţii, dar a întrebat: “Unde sunt munţii? Lipsescmunţii”. ~n consecinţă, BancaNaţională a mai scos 20 de kg.de aur, din depozit, realizândharta în relief. “De astă dată,capul încoronat a fost pe deplinmulţumit. I-a plăcut harta“,nota Sică Alexandrescu învolumul său de Povestiri.

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (5)

Ioan

MIT

RE

A

Pe lungul drum al existenţeisale, societatea românească acunoscut suişuri şi coborâşuri,perioade de înflorire şi dez-voltare, atunci când la conduc-erea ei se aflau oamenideosebiţi, cu dragoste faţă depoporul român şi faţă depământul din care s-au ridicatşi perioade de regres sau chiarde prăbuşire, atunci când înfruntea ei s-au aflat tot felul deneaveniţi, oameni fărăscrupule, mânaţi numai de in-teresele lor personale sau umilisupuşi ai unor stăpâni ceurmăreau interese străine decele ale românilor. Oricât dejos s-a aflat în prăbuşirea ei, defiecare dată, societatea româ-nească a desluşit drumul cătrelumină şi progres, pentru căromânii au fost uniţi în aceeaşisimţire şi au ştiut să pună înfruntea societăţii româneşti oa-meni care au pus la temeliaacesteia dragostea pentru gliastrăbună, binele poporuluiromân şi respectul pentrufaptele înaintaşilor noştri,ştiind că o societate care nu arela temelia ei respectul pentrufaptele înaintaşilor săi, dincare să-şi tragă puterea şi tăriaşi nu pune pe primul plandragostea pentru pământul pecare s-au născut, nu numai cănu se va putea ridica petreptele civilizaţiei şi respectu-lui din partea altora, ci riscă sărămână şi fără apărare, dar şila cheremul celor care nu-idoresc binele.

Astăzi, mai mult ca oricând,societatea românească parcănu-şi mai află drumul cătrelumină. De douăzeci şi doi deani orbecăieşte prin întunericulîn care au prăvălit-o rău-voitorii, străini de neam şi ţară,

care s-au cocoţat pe grumazulei, mânând-o încolo şi-ncoacenumai pentru a o istovi şi a oţine sub papucul lor. Şi cumdin nimic nu poate ieşi cevabun şi trainic, iar o ideerămâne întotdeauna o simplăidee, dacă nu este urmată demuncă, de efortul de a ridica,de a înălţa către lumină, cusacrificii mari, uneori, cudăruire şi credinţă în reuşită,nimic nu se face.

Patriotismul de paradă, deparavan, zgomotos şi subţire,afişat de toţi cei mânaţi de pro-priile lor interese, în dauna in-teresului naţional, nu estepatriotismul profund şi curat,care pune pe primul plannaţiunea, ţara, prezentul şi vi-itorul poporului român.

Guvernanţii şi majoritateapoliticienilor noştri de astăzi

sunt mânaţi numai de febra in-teresului personal, a îmbo-găţirii peste noapte, fără niciun efort şi cum munca cinstitănu este ridicată la rangul celmai înalt, aceştia îşi încropescaverile pe seama contribuţiilorde rând, în cel mai rău caz,atunci când nu mai au de undelua din averea statului, care artrebui drămuită pentru bineleţării şi a întregului poporromân.

Idealul acestor oameni, seci,fără inimă, prin sufletul cărorabate vântul cotaţiilor la bursăşi valoarea de schimb a dolaru-lui, este acela de a se scuturade toate responsabilităţile,pentru care nu-i judecă şi nu-icondamnă nimeni şi de toateobligaţiile pe care le au faţă de

ţară şi faţă de poporulcare i-a ridicat în ran-guri şi stări, batjo-corind în fel şi chip

tradiţiile noas t res t rămoşeş t i ş i pământulcare i-a născut şi i-a crescut,pământ pe care moşii şistrămoşii noştri ni l-au lăsatmoştenire, cu preţul unor marisacrificii, dar şi cu porunca dea duce mai departe aceastămoştenire către cei care vorveni după noi. În concepţia lor,onoarea a dispărut ca noţiunedar şi ca mod de viaţă şi în locsă contribuie la ridicarea ţăriişi a naţiunii române la treaptares-pectului celorlalte naţiuni,aşa cum marii noştri înaintaşiau făcut-o la vremea lor, nusunt interesaţi de nimic altcevadecât numai de posibilitateade-a aduna averi cât mai mari,fără muncă, prin fraudă şi jaf,fără a se gândi, măcar o clipită,că pun în pericol întreaganaţiune română.

Afacerile dubioase, corupţianeruşinată şi dezinteresul faţăde tot ceea ce este românesc auatins cote alarmante, neînchi-puite până la vremea aceasta,care pun în pericol întregulpopor român dar şi existenţaRomâniei ca stat. Dar cinesă-i poată opri din vârtejulacesta nebun care a cuprinssferele cele mai înalte alesocietăţii noastre de astăzi, încare pe primul loc se aflăbanul, nu onoarea şi demni-tatea umană, interesul personalşi nu datoria faţă de ţară şinaţiune? Cinstea, onoarea şimai cu seamă dragostea faţă depământul nostru românesc s-au prăbuşit cu totul în faţa ban-ului şi în faţa acelei dictaturisupreme a interesului personal,din care interesul naţional afost exclus cu desăvârşire, în-genunchind datoria faţă deţară, deschizând larg caleadecadenţei morale şi pe aceeaa apropierii omului, din ce înce mai mult, de animalitate.

TREZI}I}I-V|, ROM+NI!

Ion

LU

PU

Prin grija Arhiepiscopiei Roma-nului și Bacăului, anul 2012 aadus un mare dar de suflet iubito-rilor credinței strămoșești prineditarea unui calendar în careeste evocat un cunoscutduhovnic al plaiurilor b\c\uane –părintele Calistrat Ifrim. Acestpreot (născut în anul 1935 și de-cedat în 2009), a fost slujitor albisericii timp de 33 de ani. În ul-tima parte a vieții sale a slujit laMănăstirea Runc și la Mănăstirea”Buna Vestire” de la Pogleț (pe omică culme din comuna Cor-basca), unde și-a dat obștesculsfârșit. Mica biserică a MănăstiriiPogleț este cu pridvorul deschis,fapt ce-i conferă originalitate șiexprimă buna stăpânire de cătremeșterii populari ai artei con-strucției. Aici, duhul rugător alpărintelui Calistrat Ifrim a fostlucrător sufletelor care au popositîn aceste locuri retrase, departede lume, venind de la maridistanțe. Chipul părintelui Calis-trat Ifrim a fost creionat în liniiprofunde de către studentul

Alexandru Ionuț Burghelea, de laFacultatea de Teologie Ortodoxăa Universității din București, carea aflat de vestea trecerii înveșnicie a marelui duhovnic chiarcând era în drum spre a-l vizita laspital. ”Pentru părintele CalistratIfrim călugăria era sinonimă cusărăcia și simplitatea desă-vârșită. Trupul îi era istovit de os-teneli și nevoințe. Era uscat depost și istovit de boli tăinuite, pecare le purta cu demnitate. Ade-seori maicile de la MănăstireaPogleț spuneau că părintele Ca-listrat făcea tot posibilul să nu seintuiască suferința sa, căci nuvoia prin aceasta să fie o povarăpentru alții. Prin viețuirea sa aveagrijă să ne arate că monahismulnu înseamnă comoditate, într-oviață liniștită și lipsită de griji iarfăgăduințele călugărești le-a so-cotit întotdeauna înfricoșătoare șigreu de îndeplinit”, a notatAlexandru Ionuț Burghelea.

Răsfoind filele calendaruluiilustrat cu numeroase imagini dela Mănăstirea Pogleț, întâlnim șicuvintele părintelui Calistrat Ifrim,străbătute de puternicul fior alcredinței, dar și a moralității:”Trupurile noastre sunt nișteizvoare de murdărie așa cumsunt mașinile niște <<izvoare>>de gaze rău mirositoare. Acestaeste semnul că ele sunt izvoarede păcate și fiind așa, ele sunttrecătoare. Noi nu putem să

oprim aceste păcate și dupăcum trupul îl spălăm demurdărie din când în când,așa putem spăla pe acesta

și de păcate. De murdărie neputem spăla sau curăți singuri,dar de păcate ne putem spălanumai cu puterea preotului. Cândne curățim trupurile cu apă,necurățenia trece în apă, care seface murdară, dar când necurățim prin baia spovedaniei,păcatele nu le ia preotul, ca să fieși el murdar de păcatele noastre,ci dispar, fiind arse de focul cu-vântului proorocesc!” Într-o altăconfesiune părintele CalistratIfrim a mărturisit:”Totdeauna mi-aplăcut să privesc lucrurile mâi-nilor lui Dumnezeu, fie munți, fieape, fie nori cu fulgere și tunete,fie stelele și luna. Cei din jurulmeu văzându-mi obiceiul, plim-bându-mă în afară de sat, m-aunumit paznicul țarinii sau alpădurilor care înconjurau satul.Dar, pentru că m-au numit paznicei nu au greșit, pentru că misi-unea de preot înseamnă totpaznic sau păstor”.

Un dar cu fiorul credinței

Ion

MO

RA

RU

PLUMB - 58

revist\ de cultur\pagina 10

„Grădinarul nu se poate rosti,

nu se poate cunoaşte,

nu se poate învăţa decât

prin propria-iartă”

Pregătind o masivă antologie (ce stăsă apară la editura ieşeană PrincepsEdit), Emilian Marcu ne avertizaasupra acestui moment bilanţier prindouă proaspete plachete. Atât ArtaGrădinarului (la Junimea) cât şiSfera de apă (Editura Premier,Ploieşti) ne prilejuiesc întâlnirea cu unpoet încrezător în destinul său, ştiindprea bine că „literele zămislesc mira-colul”. Aşadar, un iniţiat rătăcindprintr-un „labyrint inefabil”, scufundatîn intemporal, desluşind pentru noivuietul erelor, înfruntând „muşchiultimpului”. Şi care va vorbi „prin ecoulcuvintelor / în eterica limbă română”,culegând vocabule rare şi „mirări dinalte veacuri”. Sub flamura neo-roman-tismului, într-o vreme în care limbajulorfic declină, când asistăm la„birjărirea” limbii şi pornolirismuls-a lăbărţat, poetul, asemuindu-şivocaţia cu arta Grădinarului, ne oferăo muzică serafică, proaspete arome,„seminţe de necunoscute mirodenii” şiireale parfumuri, umplând ceriul „cuo uriaşă explozie”. Cum „ArtaGrădinarului cu propria-i muncă seconfundă” (v. Printre manuscrisevechi) e limpede că încercarea de adesluşi straniile mesaje aparţine unuiiluminat, purtând „culoare de floare-nartere”; şi care, cercetând magicelemanuscrise (nedescoperite) dintr-un„alambic stelar” ne dezvăluie un şir derevelaţii, susţinând o comunicaresecretă. Încât îi vom da dreptate luiCălin Ciobotari, cel care sesiza căpentru decodarea volumelor lui E.Marcu, îndeosebi a celor din urmă,odată cu aventura epică, ar fi nevoiede rafinament perceptiv. Iar trudnicaartă a Grădinarului, cu al său „pas depâclă”, rămâne „singurul punct desprijin în Univers”.

Calofil împătimit, poetul ieşean, iu-bind disciplina clasică, refuzând„educaţia optzecistă”, propune înavalanşă cărţi „construite”, pivotândpe un ax tematic şi conjugând auro-ralul, prospeţimile juvenile cu reveriaspirituală (în chip de reculegere),scăldată însă de o undă sceptică, in-vocând iscodelnic interogativul / co-gitativul. Autorul oficiază, ştie căpoezia „te scrie”. Iubind eufonia,colecţionând rime rarisime, străin însăde retorica de forum, cu impulsuri tri-bunarde. Fiind, aşadar, poet dinnăscare, în tot ce întreprinde. Al. Do-brescu, survolând producţia prozasticăa infatigabilului autor, vorbea chiar,îndreptăţit, credem, despre o„dictatură poetică”. Dorind săemoţioneze într-o vreme în care in-gineria textuală, puzderia de versifica-tori / textieri trimiteau afectul laeşafod. În fine, observaţia dobrescianăde mai sus are deplină acoperire dacănu uităm că prolificul poet a tipărit înanii din urmă şi câteva romane. Ceeace părea doar o încercare, o sfielnicătentativă (vezi Iadul de lux) s-adovedit a fi, până la urmă, dincolo deprejudecăţile ce bântuie pe la noi cândvorbim îngăduitor despre prozapoeţilor, o călă-torie fermă în spaţiulmagico-mitologic. Iar trilogia Subur-bii muni-cipale confirmă că romanulpoematico-esoteric îi e la îndemână,însemnând chiar – zicea C. Dram – o

„probă de virtuozitate”. Deja trecută.Într-adevăr, avem de-a face cu unroman ciudat, exotic, inclasabil, cap-tivant, de cert rafinament şi infuzielirică, instalându-ne – prin lentoareadescripţiei şi stranietate – în plină in-certitudine. Imagerie, barochism,metaforită, nume bizare, mefienţă,suspiciune, aer fantast – toate concurăîn a întrona ambiguul existenţial.Peste această lume suburbialăcolcăind de himere, bolnavă dezvonistică, se pogoară un „miros depierzanie”. Evenimente, adevărat, suntpuţine; copleşitoare e însă atmosferaterifiantă, invocând putridul, sfârşeala,agonia, cu adieri eugenbarbiene.

Să nu uităm însă că poetul EmilianMarcu poartă cu mândrie o vitală genărurală. Azi, când „ţăranii nu mai sînt”(constată cel ce publicase Muzeu desate), ofranda sa lirică, „cu gându-ncer”, se vrea un gest recuperator,palpând o existenţă mitică. El vibreazăsuferitor pe coarda unei sensibilităţi„anacronice” (pentru gustul esteţiloratinşi de postmodernismul fără afect).După ce, curajos, ne oferise şi unvolum cu poezii patriotice (Feţele in-somniei, 2001), sfidând reacţiile sno-barde şi „jena” celor seduşi de nouaglaciaţiune lirică, poetul, recuperându-şi gospodăreşte manuscrisele, nu ezităsă ni se înfăţişeze în lumina dealtădată. Nu este o identitate de împru-mut şi nici o convertire lirică. În fond,Emilian Marcu, un suflet „vechi” –hrănit şi cu lecturi de ultimă oră, res-pingând mimetismul ori, cum spu-neam, alinierea – rămâne fidelfilonului său. Nu sunt semne că el s-ar fi istovit. Şi Atlet moldav şi, mai în-coace, Mormânt în metaforă (titlusplendid, devoalându-i crezul scri-itoricesc) probează strălucit vocaţia desonetist. Voluptăţile senzoriale seînsoţesc fericit cu muzicalitateaprozodică, un „clopot de lumină”îmbrăţişează tandru amintirile. Dartimpul se prăbuşeşte, rugul înfrun-zeşte, însăşi iubirea – sub povaralacrimilor şi a patimilor – devine un„morman alb de oase”. Stăruiesenzaţia de risipire, trecutul seestompează, devine „o umbră sfioasărăpusă de-amintiri”. Totuşi, dincolo deacest ecou nostalgic, cu adevăratimportantă, definitorie pentru univer-sul său liric rămâne simbolistica(transferată de la un volum la altul)ispitind un demers hermeneutic. Os-trovul său, de pildă, un spaţiu edenic,vestea, „în uitate nămoluri”, o nouăgeneză. Insula, şarpele, îngerul(ducând „manuscrise de sare”)vorbesc despre un univers spiritua-lizat, încifrat, în pofida accesibilităţiicultivată programatic. Poezia însăşi,păstrându-şi starea de cântec,sălăşluieşte într-un „turn de rouă”. Po-etul oficiază, rostirea sa deferentă eîndatorată vechimii, poemele astralese scriu cu „cerneală mistică”, pa-pirusurile magice ascund „tristeţi som-nambule”, tonul jeluitor, spălat deanxietăţi, abundă în referinţe livreşti.Iar palmele Grădinarului, cercetândştiutor „atlasele Ceriului”, deschid o„poartă inefabilă”. Evident, ploaiaserafică, „cu aripi de înger”, astralulcântec, ocheanul de lut, osuarul pluti-tor vin să potenţeze o călătorieapostolică, desluşind semnele cereşti.Şi drept consecinţă, protejândrăsvrătirea „sâmburilor foşnitori”,peregrinarea fiinţei speră în mântu-itoarea regăsire de sine. O regăsireposibilă de vreme ce şirurile de litereaduc lumina iar cerneala rămâne

„ochiul memoriei noastre”; cărţiledepozitează timpuri uitate şi vise în-gropate iar copiştii sunt „sculptori aicuvântului”. Regăsim Ostrovul, revineobsesiv Grădinarul, dar şi şarpelePhylon (travestit în ghid şi vameş) de-venind o fugoasă Umbră, chiar oprezenţă livrescă („ca un manuscris”),adăpostind taine care ridică adevărul– spune poetul - „la rang de mirare”,precum urmează: „Ridic acest adevărla rang de preafericită mirare / Cumapa izvorului în buduroiul de lemn, /Cum apa izvorului la gură aş ridica-o,/ La gură aş ridica-o spre izbăvireasetei telurice” (v. Taina aşaptezecişinoua sau despre adevărulla rang de mirare).

Ascultând „foşnetul nisipului dinmanuscrise”, împresurat misteric deumbre lăptoase, cercând a afla – sub„lăcrimarea hipnotică a clipei” –tainiţa lumii, poetul contemplă, dinbiblice timpuri, beatitudinea şideşertăciunea, deopotrivă. Pricinăpentru care, frisonat, se întreabă: „Eu

am fost? Acum sunt numai umbră”.Constatarea nu-l împiedică sărătăcească prin labirintul visării, cumaflăm din Taina a opta sau desprefilocăinţele nesupunerii: „Călătoreamînspre tine ca prin magma stelară /Printre atâtea vise şi-atâtea speranţe. /Trupul tău de mângâierea palmelormele / Rănilor se arăta nesupus o vis-are”.

Trăgând linie, vom zice că, vigurosşi productiv, reprimându-şi alunecareaîn boemă, declarându-şi răspicat

calofilia, Emilian Marcu rămâne unnedreptăţit (dacă ne luăm dupăschimbăcioasele clasamente de cafe-nea). Dacă îi cercetăm însă cărţile, decertă tentă iniţiatică, zăbovindtemeinic asupra lor, descoperim că,dincolo de pericolul confecţioneriei„pe bandă” (şi el real datorită ritmuluiindustrios!), întâlnim un poet autentic,cu palmares îmbelşugat, de certăvocaţie, urmându-şi albia demultstatornicită; iubind adică muzicalitateaversului, clamat sărbătoreşte,chemând la rampă (nicidecum decora-tiv) teme şi simboluri care convergunor cărţi rotund „construite”, omo-gene (cum sesizase cândva regretatulGh. Lupu), invitându-ne ceremoniosîn Paradisul arhetipurilor şi revig-orând, prin refracţie personalizată, ofabuloasă memorie culturală, turnatăîn vers cantabil. Un poet orfevru, ver-itabil şi o poezie cum, din păcate, nuprea se mai scrie azi.

Evident, şi Zăpada timpurie (Edi-tura PIM, Iaşi, 2010) poartă aceastăpecete nostalgică. Sonetist infatigabil,Emilian Marcu invocă „zăpezibuimace” (anii tineri) care iau foc, cal-varul căutării („ctitorind uitări” prindespărţirea brutală „în două emis-fere”) sub „imperii reci de frunze”.Descoperind însă în aceste prea-fru-moase Ultime sonete de dragoste dinmileniul II ciclicitatea, şansaregenerării. Fiindcă tema purităţii, tre-cerea, pierderea etc. slujite eufonic demetafore obsedante ori lexeme re-curente strecoară, totuşi, o concluzieîntremătoare: „trecutul timp nu-mipare că-i mort în calendar”. „Nobleţealiturgică” a sonetului (cum spuneacineva) află în Emilian Marcu un servplin de devoţiune, migălind cu har şirafinament, livrându-se cu o ritmici-tate de invidiat, survolând ceremoniosun „imaginar incantatoriu” (C.Blănaru). Tradiţionalist declarat, cuprogram ferm, fără vizibilitateameritată, poetul face o figură aparte încontextul generaţiei sale. Iarsărbătoreasca întâmpinare de altădată(în 1974, Şt. Augustin Doinaş şiConstanţa Buzea salutându-i entuziastdebutul revuistic), cu „risipa de con-formism” a anilor tineri, îngroşând lis-tele versificatorilor-maratonişti (cumnota Cr. Livescu), s-a convertit într-oprestaţie lirică cu iz imnografic şisuflu epopeic, desluşind rostul lumii şicinstind „sămânţa limbii”.

CONTEMPORANII NOŞTRIA

dria

n D

inu

RA

CH

IER

U

LEONIDA LARIpe numele s\uadev\rat, LuboviIvanovna IORGA s-a n\scut `n 26 oc-tombrie 1949 laBursuceni, aproapede municipiul B\l]i,Republica Moldova.Publicist\, poet\ de o

sensibilitate aparte, Leonida Lari s-aaflat printre frunta[ii Mi[c\rii de eman-cipare na]ional\ din Basarabia `n anii1988-1991. A fost Deputat `n SovietulSuprem al URSS (1988-1990) [i mem-bru al Biroului Permanent al FrontuluiPopular din Republica Moldova `ntre1990 -1992. ~ntre 1990 [i 1997 s-a aflat`n fruntea Ligii Cre[tin Democrate a Fe-meilor din Moldova (una din compo-nentele constituante ale PartiduluiSocial-Liberal `n 2001). Leonida Lari afost membru PRM timp de aproape 10ani, ea ob]inând trei mandate de depu-tat `n Parlamentul Rom=niei (primuldintre ele ob]inându-l pe liste PN}CD,dup\ care a trecut la PRM).Este autoare a 24 de volume de poezie

[i proz\, precum [i traduc\tor din mareapoezie universal\. Amintim doar c=tevadintre ele: Pia]a Diolei (1974), Marelevânt (1980), Mitul trandafirului(1985), Scoica solar\ (1987), Insula derepaos (1988), Lumina gr\itoare(1989), Dulcele foc (1989), Anul 1989(1990), Lira [i p\ianjenul (1991), Alnou\lea val (1993), Epifanii (1994),Scrisori de pe strada Maica Domnu-lui (1995), Lunaria (1995), Alde-baran (1996), Între îngeri [i demoni(1998), Înving\toarele spa]ii (1999),Insula de repaus (2000), R\stignireaporumbeilor (2003), Epifanii [i teo-fanii (2005), Infinitul de aur (2006),Sibila (2006), Traduceri din liricauniversal\ (2009), 101 poeme (2009)Premii:*premiul revistei "Cronica" (Ia[i)*premiul "Tibiscus" - Serbia*premiul "Academiei Române" pentrupoezie, "Mihai Eminescu".*Cet\]ean de onoare al muncipiului

Bac\u (1993). S-a stins din via]\ du-minica 11 dec. 2011 la Chi[in\u.

Ioan PR|JI{TEANU

EEMMIILLIIAANN  MMAARRCCUU......

pagina 11revist\ de atitudine

PLUMB - 58

Recentul volum – „Consideraţiicritice – cronici mirabile - ” al luiGruia Novac (Editura Sfera, Bârlad,2011) întăreşte ideea că Bârladulavea nevoie de un asemenea criticliterar, entuziast şi capabil de a con-tinua efortul de suflet şi de împliniredeschis de „Academia Bârl\dean\”în 1915 („ctitorită de poetul G. Tu-toveanu, ofiţerul folclorist TudorPamfile şi preotul cărturar TomaChiriţicu”, p. 101) şi că orizontulsău de cultură îi permite nu numaisă disocieze valoarea de nonvaloare,ci să şi asigure trăinicia originalităţiiîn domeniul creaţiei literare.

Concepută în urma unei „selecţiiatente”, „pe alocuri chiarriguroasă”, după cum ţine să pre-cizeze însuşi autorul în prefaţa„Vorbe pentru dumerire”, a unorcronici apărute în revista de cultură„Baadul literar”, şi al cărei redactor-şef este, cartea de faţă exprimăvocaţia unei personalităţi deprinsăcu cercetarea atentă a scrierilor, in-diferent de ramur\ literară sau dezonă de provenienţă.

Încercând să pătrundem în inti-mitatea actului critic, adică în di-mensiunea „specializată” care stă labaza analizei şi interpretării operei,am fost, mai întâi, impresionaţi denumeroasele „direcţii” de acţiuneale criticului şi pe care nu fărăadmiraţie, le vom consemna: rea-ducerea în memoria publicului aunor nume de creatori trecuţi învecie şi a căror operă trezeşte intere-sul prezentului, fiind mereu actualiprin valoarea estetică a scrisului sauprin „misia” lor, ca- de pildă: IonEnache, Virgil Caraiman şi Alexan-dru Angheluş; semnalarea, prin ar-gumentele pertinente, a unor titluride opere al căror conţinut frapeazăprin originalitate şi talent, ca încazul autorilor lirici şi epici: Cori-olan Păunescu, Ion Maftei (Flavus)şi George Irava; lansarea în spaţiulliterar a unor cărţi care merită a fiprimite cu un interes sporit, precumcele 59 de poeme ale volumului„Firul de iederă” de Eliza Artene;găzduieşte în paginile revistei şi sebucură de totala apreciere a criticu-lui creator, provenind din alte zoneliterare, dintre aceştia îi vom enu-mera doar pe Viorel Savin (Bacău)sau pe Val Butnaru (R. Moldova).Dar meritul cel mai important pen-tru un critic, după părerea noastră,este acela de a avansa idei sau opiniicare au rolul de a tulbura imuabili-tatea unor consideraţii, de a răsturnaierarhiile considerate, până la aceavreme, ca tabu. Şi Gruia Novac sedovedeşte a avea această disponibil-itate. În opinia d-sale, NichitaStănescu este „mai histrionic decâttoţi” (referindu-se la formularea luiCaraion, din 1980, că „Eminescu acreat limba, iar Tudor Arghezi afăcut din ea un spectacol care nu semai termină”), deoarece, adevăratulspectacol al limbii prezentându-ni-l, în calitate de regizor şi de inter-pret” (p. 22), că Viorel Savin e„superior, axiologic, lui MarinPreda”, invitând cititorii să lectureze„atent” cele dou\ romane „Gresiaalbastră” (în două volume) şi „Cel

mai iubit dintre pământeni”, căcicititorului lucid i se va relevanaraţiunea grăbită şi, de aceea,pletorică, a romanului” lui MarinPreda (p. 87) şi că receptarea opereilui Bacovia, cât şi viitorul „baco-vianismului” sunt puse sub semnulincertitudinii.

„Dar cea mai insolită senzaţie –după propria-i mărturisire, esteasemănarea, niţel ascunsă „vederii”celor mulţi, dintre poezia lui Cori-olan Păunescu şi cea a lui NichitaStănescu” (p. 142). „Asemănarea”pare surprinzătoare cititorului maiales c\ balan]a , ̀ n opinia criticului,,se înclină de partea poetului cu unnume mai puţin cunoscut (şi datorită„localismului” său, editindu-şicărţile în Galaţi). În urma demersu-lui critic, concluzia este următoarea:„Aşa deci, talentele de azi e nevoiesă fie apreciate acum, cu riscul chiarde a opera clasificări şi ierarhii (veziistoriile literare recente!), p. 140.Opinia este, fără îndoială,interesantă, iar următorul fragment,poate fi luat în seamă: „Altfel spus,ei sunt personalităţi distincte,fiecare căutând şi având cititori fi-deli. Iar chestiunea aceea cu poste-ritatea care va decela şi hotărî einsidioasă şi nu intră în calcul...”(ibidem)

Aşa cum precizam, criticulbârlădean, purtător de culturătemeinică, îşi găseşte în arealul li-teraturii naţionale şi universaleoricând puncte de sprijin, fiindataşat valorii, indiferent că vine dinzona tradiţionalului sau modernului,cu mare înţelegere faţă de determi-nismul social şi local, dispus înorice moment de a promova pe ceicare „vin la înaintare” cu o literaturăde calitate. El îşi ia în serios misi-unea şi descoperă ceea ce autorii,plini de modestie, nici nu bănuiescc\ ar fi atât de importanţi. Unuianume Sergiu Brandea, plecat în1974 în Israel, evocându-şi copi-lăria în vol . „St râmba” , n ic inu-i vine a crede că „are călcăturăde scriitor” (p. 130). Şi prozatoareaSilvia Adamek trăieşte un astfel desentiment, deşi cu „Luiza îndrăgiseotrava” (Editura Arania, 2006,Braşov) se afla la a treia carte deproză (scurtă), nevenindu-i săcreadă că „proza pe care o scrie e,de fapt, vers şi poezie. SilviaAdamek nu e prozatoare, e poetesă”(pp. 37-38).

Criticul e un constructiv,apărându-l pe Mircea Eliade de „ac-cidentul biografic”, acela de

alunecare spre mişcarea legionară,prezentat de Florin Ţurcanu încartea sa „Mircea Eliade. Le prison-nier de l’histoire (Editions la De-converte) Paris, 2003 (apărută şi lanoi, în 2005, la Editura Humanitas,în traducerea Monicăi Anghel şi alui Dragoş Dodu. Are 669 pagini şio prefaţă semnată de d-na Zoe Petre,p. 13) şi are vorbe bune pentrufiecare nume de autor.

De aceea, nici nu-i de mirare că-şi intitulează cartea şi cu subliniereade „cronici mirabile”, vrând parcăsă recompenseze pe cei care scriu şidintr-o pornire provenită dintr-oconstatare amară: „De fapt, la noi,la români, contează, în mentalitateanoastră, mai mult demolarea decâtconstrucţia” (p. 15) În promovareapoetului Petruş Andrei, ajuns la alnouălea volum, intitulat „101sonete”, apreciat şi de ConstantinCiopraga, criticul bârlădean gireazăcu propria-i autoritate: „Eu scriu casă vă spun că volumul e reuşit, ebun şi vi-l recomand” (p. 53)

Din paginile „Consideraţiilor cri-tice”, două sunt noţiunile care au ofrecvenţă mai mare şi care privescatât opera în cauză cât şi pe critic,acestea fiind: originalitatea şiobiectivitatea. Dacă originalitateaţine de particularităţile multiple aleunei scrieri pentru a îndeplinicondiţii de unicat şi care comportănumeroase discuţii, obiectivitateaaparţine doar criticului, referitoarela poziţionarea acestuia, cu alte cu-vinte reu[irea de a fi nep\rtinitor.Din acest punct de vedere, ati-tudinea criticului ne este clară,înt\rită, de cele mai multe ori, deconfesiuni de tipul: „mi-au plăcutîntotdeauna scriitorii cerebrali,nepartizani, în stare să se detaşezede prejudecăţi, fie ele şi aparente”(p. 130) sau: „Relaţia” mea cu G.Bacovia este, mai degrabă, rece (nureţinută) şi, de aceea, nu pot fi sus-pectat de lipsă de obiectivitate” (p.100) etc.

Scrierea „Consideraţii critice –cronici mirabile” incită şi prin ti-tlurile celor 29 de texte, criticuldovedind o mare forţă iniţiatică şitotodată dispunând de un rafinatmeşteşug artistic. E un mijloc dea-l atrage pe cititor şi a-l face captivunor scrieri în care diversitatea stilu-lui fascinează. Şi scrisul descoperăstilul: când sfătos, când direct, decele mai multe ori ironic „căci iro-nia e o categorie estetică nu la în-demâna oricui, p. 554), cândsuperior şi doct, aprig cu cei carenu-i împărtăşesc opiniile. (Nu toţicriticii sau cronicarii îşi dau seamade talentul lui Irava”, p. 56), înesen]\ original. Şi pentru că textuleste acela din care izvorăsc părerile,vom încheia rândurile tot cu unfragment din care, credem noi, citi-torul va extrage ceea ce crede decuviinţă: „Insist pe stările aproapepsihanalitice pe care autorul ni ledrămuieşte într-un context exaspe-rant de personal. Superficialii vorgăsi similitudini formale – fărăîndoială, cu Sadoveanu, T. Pamfilesau V. Voiculescu, dar cititorulexersat va rămâne în final cu ungust plăcut al originalităţii unuiprozator care sondează vastulţărănesc nu cu nostalgia după gardulde cătină, ci cu credinţa că mai im-portante sunt detaliile sufletuluiţărănesc care nu trebuie neapăratcăutat doar în spatele sumarului, cichiar şi în culoarea artificialspălăcită a blugilor. Conclud: mo-dernismul nu trebuie definit. El seafirmă. Punctum. (p.34)

Despre arta de a scrie

Ioan

V

ICO

LE

AN

UCRONIC|

Una dintre poetele contemporane cuamprentă sigură pe pagina de carte, CristinaŞtefan este autorul ce-şi destăinuie debunăvoie taina prin care a ajuns să fieaproape de lumină şi să ,,zboare,, ca o pasăre.Imaginar.

La urma urmei, fiecare dintre poemele au-toarei volumului de faţă vine şi completeazădetaliul acelui puzzle pe care un creator cuvocaţie îl poartă în minte şi suflet, o viaţă.

Modernă în expresie, cu miezul liricii per-sonale coagulat în roca deja stabilă a uneiexpresii culturale, poeta mărturiseşte starea-i de graţie a împlinirii unui om prin vibraţiainterioară. Elegante ca niste fregate caligrafi-ate pe orizontul oceanului, orânduite înpagină, ca un dans de nouri pe cerul de,,duminică seara,, - ori doar efervescentehavuzuri ce ţîşnesc din măruntaielepământului, aşa sunt poemele adunate învolumul intitulat ,,Călătorie pe un ciob destea,, - o carte frumoasă, mustind de viaţacuvintelor înfrăţite-n sintagmă.

Cristina Ştefan este o poetă care nurispieşte vocalele pentru că ar dori să se audă.Cristina Ştefan deţine o discreţie demultuitată de mulţi dintre poeţii zilei de astăzi.Esenţa doar bănuită sub coaja cuvântului po-ematic este ca o vrajă care ne atrage dincolode forma tipografică a paginii de carte.

Visul cetăţii, prin care autoarea aleargă,este ca o ceaţă de aur. Versul, ca şi viaţa, seiscă din tăceri fertile, iar la marginea lumiicuvintelor obişnuite intervine puterea deseducţie a talentului, prin care Cristina Ştefanne demonstrează că nu ne pierdem vremeacitindu-i cărţile.

Aliniată în primele rânduri ale poezieifeminine de astăzi, autoarea nu-şi mai faceprobleme în ceea ce o priveşte ca autoare aunor detalii curajoase prin expresie.

Asociate unor drumuri mai puţinbătătorite, unor tărâmuri situate adesea întreCer şi Pământ, poemele Cristinei Ştefansunt călătorii iniţiatice şi fiecare imagine paresă se prindă de altă imagine, să se rotească încerc. În întreg.

Efemeritatea este inutită şi ea, este ghicităa fi suspendată în aer şi în trupul poemului.Totul devine posibil, aproape palpabil. Aicise resimte vivacitatea fiecărei sintagme cucare autoarea construieşte poemul, apoicartea. Există o perfecţiune, o austeritateautoimpusă pentru a aduce scrisul la Artă. Şipoeta este conştientă de darurile sale. Nu sezgârceşte cu ,,vopselurile,, pe care lefoloseşte în zugrăvirea distanţelor dintre oa-meni şi aştri, dar nici nu face risipă de argu-mente în susţinera unei teze, evident,importante. Ea este ceea ce este, un alchimisttainic şi, în retortele atelierului său de Poeme,fierbe, gâlgâie în curgerea-i nevăzută Lu-mina. Printre cioburi cu reflexii filosoficeclare se amestecă şi aşchii de teamă tipicumană. Uneori, văzutul şi nevăzutul suntparalele stranii, idei care dau semn că se vorîntâlni, totuşi, împotriva tuturor legilor fiziciiclasice.

Poezia pe care o scrie Cristina Ştefan esteo vrajă şi o vrajbă dintre Om şi Lumeaînconjurătoare.

,,Călătorie pe un ciob de stea,, - o plachetăcu versuri nu doar interesante şi la modăastăzi este o carte cu coperte care lasă sătranspară prin ele ideea măreaţă de libertatespirituală.

Aici, timpul şi spaţiul devin doar douăcotiledoane ale aceleaşi seminţe, din caregerminează călătoria Cuvântului, a Tainei ceaprinde în om focul creaţiei autentice.

*(Cristina Ştefan, Călătorie pe un ciob destea, poeme, Editura Fundaţiei CulturaleCancicov, Bacău, 2010)

Mel

ania

CU

C Tainicul drum al

Cuvântului care

zideşte*

revist\ de cultur\pagina 12

PLUMB - 58 LECTUTRI

„Feminine” prin excelenţă, versurile GETEISTAN PALADE atestă, o dată mai mult că, oricâtar fi de „unică” şi „aceeaşi” poezia, trebuie săconvenim că „genurile” – masculin şi feminin –se decelează şi pe tărâmul „literelor”. Categoric,o „doamnă” vede lucrurile sensibil diferit decâtun „domn” şi invers! Asemenea şi o poetă princomparaţie cu un poet. Temele cărţii Getei StanPalade sunt, fireşte, cele ale vieţii sale de toatezilele, strălucind nu doar prin sinceritate,naturaleţe ori o anume candoare.

Autoarea dezvăluindu-se pe sine, aproape di-vulgându-se, demascându-se cu o voluptate puţincomună, etalează un amplu registru de stări,senzaţii, idei, intuiţii, trăiri, „capricii”, vibraţii-surpriză de o agresivă feminitate, făcând farmeculunor pagini sui-generis, insolite, relativ originaleîn lirica „de gen”. Nu lipsesc însă accentele pro-prii versului de impact civic, social, poeta (om cu„simţul umorului”) plonjând şi în decorul political vremii (savuroasă aluzia la „clămpănitorii devorbe năroade al naibii de bogaţi” care,nesimţitori, „Îşi văd de-ale lor”, pe când noi,ceilalţi, „rămânem neclintiţi/ - / săraci lipiţi”!) –semn că, oricât de idealişti am fi, nu putem sub-zista numai din amoruri, fie ele şi înfocate!.

Geta Stan Palade atinge autentice momente degraţie stilistică în textele inspirate de „zeul iubirii”întru care iubiţii/ îndrăgostiţii/ amanţii `[iconsumă sensul existenţei, năzuind – trecuţi cumsunt de vârsta primelor tinereţi! – a degusta pesăturate, la tragerea cortinei, din fructul dulce-amar al unei presupuse eternităţi de-o clipă...Destăinuirile „doamnei” care se mărturiseşte că:„am fost cândva o mladă romantică”, apoi „oMadonă crăiasă cu trup de vioară” ori „hangiţă larăscruce de drumuri”, se trimit pe adresa unui„crai”, şi el de carne, inimă şi oase, numit sim-patic, de drag, „Caligraficule”, adică unui iluzoriunăscocitor de lucruri frumoase! Freamăt de umori,simţăminte pe cât de tainice pe atât de limpezi,beţie de culori şi parfume, natura întreagăparticipă la bucuria de a fi şi a se dărui a „perso-najului” (eul poetei) animat de un întreg cortegiude lucruri sfinte, tandreţe, iluminări lăuntrice,drăgălăşenii, dar şi de un consistent rezervor detristeţe şi lacrimă!

Debut relativ târziu, Geta Stan Paladeimpresionează (şi se va impune, cred) prin discur-sul pătimaş, la limita înverşunării (pe alocuri camprea „încărcat”), poeta părând a putea scrie despreoricine şi orice, nu oricum însă (dragoste, amor,satul natal, casa bunicului, istorie, voievozi,Domnişoara Pogany, Hamlet, Calea Lactee,„marea din Pontul Euxin”, peisajele lui Van Gogh,Cântarea Cântărilor, inima lui Zamolxe, cutarepoet din preajmă... s.a.m.d.). A nu se considera căsuntem în faţa unei „forţe a naturii”, dar în aceeaa unei fiinţe pasionale, de o derutantă francheţe.

Aceast\ a doua carte a sa conturează cu certi-tudine un profil de... poet (poetă!) demn(ă) deatenţia criticii şi a iubitorilor de carte frumoasă.Să dăm cuvântul autoarei să se prezinte cu douădin poemele sale: „Fulgeră prin crini amurgul din-spre-o boare de april/ Luna-şi cerne-n jnepenirugul/ dintr-o pleoapă de copil, urcă linişteatiptil!// Peisaje de lumină de polenuri miruite/ batetoaca-n deal la cină, murgul bate din copită/ dorulvine într-o clipă purtând steaua sub aripă/ în odaiajinduită, să-ţi fiu floare şi ispită!...” (AMURG) şi:„Nu ştiu ce-am fost la început – femeie, orhideesau/ pasăre zeie!) Trecutul meu s-a îngropat în lutlângă/ un os de stea domnească! Îmi plâng florilepe scut,/ stirpea cea împărătească, din cuvântulde-nceput!// Nu rupeţi florile din grădini, noapteape fulgerătură/ sau în zori de zi, în lujerul lor seodihneşte un zeu/ care mi-a furat inima în-gropând-o în negura luminii/ pe unde plâng dedorul meu pe ruguri, crinii...” (ÎMI PLÂNG FLO-RILE PE SCUT).

Calistrat COSTIN* Geta Stan Palade, Leac pentru lebede

„Mladă romantică”... *)

Tristan Tzara publică 54 de cărţiîntre 1916-1963 (anul morţii sale).Ritmul publicaţiilor sale e destul deregulat. Două perioade îi sunt favo-rabile, cea a anilor ‘20 şi după celde al doilea război mondial. Pentrubibliofili doar douăzeci de operesunt apreciate în mod deosebit:„L'Antithese'', ,,Vorbeşte singur'',,,Memoria omului''.

Lucrările sale prin natura tex-telor, ritmul scrierilor, prezenţailustraţiilor şi modul de prezentaretipografică formează tematica a nu-meroase studii.

Relaţiile între Tzara şi pictoriivremii sunt marcate de contribuţialui Hans Harp, Joan Miro şi PabloPiccasso la reuşita multiplelorediţii.

Un capitol important în analizaoperei lui Tzara este fără îndoialăcorespondenţa sa cu Francis Pi-cabia, Robert şi Sonia Delaunay,Leon Pierre-Quint, Pablo Piccasso,Joan Miro.

Henri Behar, editorul operelor luiTzara, este cel care a stabilit ritmulscrierilor poetului. Tzara a scrispiese de teatru, romane, critică şipoezii. Un mare rol în apreciereascrierilor sale l-au jucat ilustraţiile.O astfel de contribuţie pozitivă o areilustraţia lui Hans Harp la ,,Păsărilenoastre''.

În general, Tzara şi-a publicatpoeziile, criticile, romanele mai

întâi în reviste. Vom găsică cel puţin 20 de culegeriale scrierilor sale au fostpre-publicate în peri-odicele DADA. Câteva

din scrierile sale le găsim publicateca inedite, aşa sunt piesa de teatru,,Numărul sau pagina'', romanele,,Faceţi jocul'', „Personajele insom-niei'' precum Mpala Garoo - scrisăla Zurich, ,,40 de cântece''.

Perioada începutului DADA estepentru Tzara ucenicia sa literară,fapt care se remarcă atunci cândscriitorul îşi va publica lucrările înculegeri. El este autorul unei impor-tante opere critice în care subliniazăimportanţa poeziei în afară degrafică.

În jur de 23 de artişti plastici vorilustra pe parcursul vremii, operelelui Tzara. El este cel care-şi alegeilustratorul în funcţie de textul pecare îl publică.

Cei mai apropiaţi colaboratori aisăi sunt: Hans Arp, Marcel Iancu şiMax Ernest. El rămâne fidelartiştilor plastici ai generaţiei sale,excepţia va face ilustratorul CamilleBryen. După cel de al doilea războimondial îi apare prima carte,,Pământ pentru pământ'' la editura,,Trois-Collines'', în care includecele mai interesante poeme ale po-etului. Remarcăm că editorii săi aufost Jean Bucher, Galeria SimonMaeght, Denoel Pauvert. Dar prin-cipala editură a sa rămâne ,,LesCahiers Libres''.

Tristan Tzara se remarcă prin a fiun meticulos şi exigent scriitor în

faţa fiecărui editor. Dar după cumau afirmat în[işi editorii ,,a fost unpartener exemplar''.

Putem remarca succesul operelorlui Tristan Tzara şi în funcţie de pre-miile obţinute. Premiul ,,NouveauMonde'' i se decerneaz\ în 1924, iarMarele Premiu (Grands Prix)internaţional pentru poezie îl obţineîn 1961. Marele succes al lui Tristan

Tzara în domeniul cărţii se remarcăprin marele număr de ediţii inediteale operei sale poetice. TristanTzara ocupă un prim loc în cadrulpoeziei moderne, iar operei sale i s-au închinat numeroase şi importantestudii critice de către cei maivaloroşi istorici literari. Nu de multa apărut o ,,Biografie'' scrisă deFrancois Buot care vine să com-pleteze studiile întreprinse asupraîntregii opere a scriitorului.

TRISTAN TZARA(Continuare din pag. 3)

Fi indcă„ n i n g e amereu pe-

un trist patinoar”, să ne oprim oclipă la Bacovia, cel care a coborâtgol şi dezarmat în infernul propri-ilor sale obsesii. Despre el nu sepoate scrie totul în câteva rânduri.Ne vom referi doar la unele dinversurile sale, în care o anumităimprecizie sintactică, practicată cuvoie sau fără voie reuşeşte sălărgească aria poeziei, conferin-du-i un farmec şi o straneitateirepetabile. Prin ele se justificăobservaţia lui Baudelaire potrivitcăreia „ceea ce nu e deformat înmod imperceptibil pare rece şilipsă de sensibilitate”. În cazulacesta eroarea poate-i gândită ca oieşire din banalitate. Ceea ce este,în fond, un deziderat al poezieiînseşi. Cu condiţia ca distorsio-narea să fie imperceptibilă!

Să dăm câteva exemple. Dacăformularea: „…metalic s-aud/gorniştii în fund, la cazarmă”, eimprudentă din punctul de vederesintactic, calitatea poetică esteindubitabilă din punct de vedere alunei exprimări sintetice neobiş-nuite. Ciudată pentru limbajulcurent este şi următoarea strofă:„Dar iată şi-un mort evreiesc…/ Şiplouă, e moină, noroi -/ În mur-mure stranii, semite / M-adaug şieu în convoi…”, în care „mortevreiesc” sau „murmure semite”sunt, desigur, în marginea vorbiriiobişnuite, dar tocmai această „ile-galitate” e cea care împrumutăversurilor impresia de farmecnecontrolat.

În poezia Decembre, atât de

cunoscută, poetul îi cere iubiteisă-i citească ceva „de la poluri”.

O minte programatică ar puteaobiecta că la poluri nu se scrienimic, şi, într-un anumit sens aravea dreptate. Dar noi trebuie să-lurmărim pe poet cu intenţiile saleconotative. El vrea să spună că,împresurat de iarnă, doar un basmcare să evoce frigul arctic ar fi înconsonanţă cu starea sa de spirit,care este aceea a unui asediat decalamităţi, căci mai departe, ex-trapolând senzaţia hibernală, el seregăseşte în sânul unui potop(„potop e-napoi şi-nainte”), carenu este, de fapt, o curgereacvatică, ci ţine mai mult de osimbolistică a timpului (pantarhei).

Astăzi, trecem prea uşor pesteversuri cunoscute, părându-ni-secă le-am degustat toate licorile.Ceea ce nu este adevărat. Căci,iată, tot pe fundalul unei ierni ob-sedante, poetul exclamă, impre-vizibil: „Ninge cu nimic înnoaptea asta, ning bancnote”, unvers de o mare încărcăturăartistică, deoarece se pune în va-loare nu dansul alb, concret, al

fulgilor, ci curgerea spaţiului din-tre ele, văzută ca o sugestie aneantului şi a nopţii. E, pe undeva,acea pendulare între existenţă şinon-existenţă, pe care o găsim şiîn versul: „Copacii albi, copaciinegri”, în care obiectul realalternează cu propria lui absenţă,într-o viziune fotografică.

În primul citat, bancnotele carening apar, deasemenea, caun simbol alnimicului,, aldeşertăciunii,potenţat maideparte prinversul (tot fo-t o g r a f i c ) :„Ning la cine-m a t o g r a f egrave dramesociale”.

Împresurată de vag, de neant,prezenţa omului pare a fi un ele-ment paradoxal:”O, cum omul adevenit concret…”, iarăşi o expri-mare stângace pentru vorbireacurentă, dar cu eficacitate reală însânul poeziei.

Căci aceste transgregări sintac-tice, unele abia perceptibile, au de-seori valoare de entimemă, adicăde silogism comprimat, la modulartistic.

BBAACCOOVVIIAA......

Vio

rel D

INE

SC

U

Mar

gare

ta S

TE

RIA

N-

por

tret

TZ

AR

A

Înainte de trecerea pragului noului an2012, directoarea Şcolii Populare deArtă şi Meserii Bacău, d-na. OlguţaPâţu în entuziasmul şi spiritulsărbătorilor de iarnă, nu a pregetat săorganizeze o expoziţie de pictură înholurile Consiliului Judeţean Bacău.Prezenţi la manifestare, de dataaceasta în postură de amfitrioni, dl.Dragoş Benea-preşedinte a Consiliu-lui Judeţean Bacău şi dl. DumitruBrăneanu-vicepreşedinte, alături deconsilieri, au admirat cu bucurietablourile realizate de elevii cursurilorde pictură. Invitaţi speciali au fost,pictoriţa naivă Catinca Popescu şi

neobositul Ion Măric, fo[ti absolvenţiai Şcolii Populare de Artă. Un "colindplastic" format din lucrări cu peisajeşi compoziţii executate de eleviiîndumaţi de profesoarelor DanielaGaftea şi Carmen Murariu.

Carmen I. MURARIU

Expozi]ie la C. J.

pagina 13revist\ de atitudine

PLUMB - 58

Biserica a reprezentat de-a lungultimpului piatra de temelie a societăţiitradiţionale româneşti, reperele social-morale propovăduite de aceastareprezentând o pildă de urmat şi un în-dreptar pentru românii din toate tim-purile şi provinciile în care aceştia s-auaflat şi se găsesc încă.

Odată cu secularizarea Bisericii,ingerinţele statului şi ale politicului înspecial, s-au făcut simţite în aceastăinstituţie spirituală, care a devenit unobiect de manipulare a enoriaşilor, deînvrăjbire a acestora conform cu intere-sele clasei politice.

Pornind de la aceste premise, subiec-tul tezei de doctorat intitulată ,,RelaţiaBiserica Ortodoxă - Stat în RepublicaMoldova: aspecte istorice, politice şimisionare”, realizată de domnulRomeo Cemîrtan şi îndrumată de Pr.prof. dr. Gheorghe Petraru de la Facul-tatea de Teologie din cadrulUniversităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi esteunul de extremă actualitate, domnia saprezentând în această lucrare evoluţiaspirituală a românilor din stânga Prutu-lui înainte şi după fatidicul an 1812,când partea răsăriteană a Moldovei is-torice a fost anexată la Imperiul ţarist,trecând, mai apoi, prin marea unire din1918 şi înfiinţarea Mitropoliei Basara-biei ca instituţie ecleziastică aromânilor basarabeni, anexarea Basara-biei în fatidicul an 1940, disoluţia bis-ericii în perioada comunistă şirenaşterea sentimentului religios şinaţional după dispariţia URSS, con-cretizat în reînfiinţarea MitropolieBasarabiei. În realizarea studiului au-torul afirmă că a ales o ,,abordareteologică, fundamentată pe principiilespecifice domeniului religios, în care aîncercat să ţină cont atât de aspecteleistorice şi canonice, cât şi aspectele deinterferenţă domeniului politic cu celreligios legate de cazul MitropolieiBasarabiei”.

Primul capitol al lucrării se consti-tuie într-o retrospectivă istorică arelaţiei dintre biserică şi stat în spaţiulromânesc dintre Prut şi Nistru anterioranului 1812, când acest teritoriu eraparte din Moldova istorică, pentru cacercetarea acestui raport să fiecontinuată cu perioada în care Moldovapruto-nistreană s-a aflat sub stăpânireaautocrată a ţarilor ruşi. Prin tratatul dePace de la Bucureşti din 1812 teritoriuldintre Prut şi Nistru a fost anexat deRusia ţaristă, Turcia cedând acest teri-toriu românesc fără nici un drept juridicşi istoric. Prin această ,,alipire”, rezultatal războiului ruso-turc desfăşurat întreanii 1806-1812, Imperiul Ţarist s-aapropiat şi mai mult de râvnitul Cons-tantinopol (Istanbul), obiectiv suprempentru ţarul Petru I şi dinastia Ro-manovilor, în viziunea cărora Constan-tinopolul nu era doar un simbol alputerii laice şi politice cât quintesenţaortodoxiei, el reprezentând esenţaviabilităţii miturilor despre “Moscova– a treia Romă” şi “Rusia – continua-toarea Imperiului Bizantin”.

În drumul lor către Constantinopol,Statul Rus şi Biserica Ortodoxă Rusă(care după reforma lui Petru I devenisesubordonată statului) şi-au unit efor-turile, în ciuda rivalităţilor de altă dată.În consecinţă, Basarabia a devenit ojertfă pe calea expansiunii ruse spreBalcani şi Strâmtori, pentru “eliberarea

ortodocşilor de sub păgâni”. Până înanul 1812 Basarabia se afla sub as-cultarea Mitropoliei Moldovei din Iaşi,care la rândul ei, se afla sub jurusdicţiaPatriarhiei din Constantinopol şicuprindea trei eparhii. BisericaOrtodoxă Rusă şi-a extins jurisdicţiaasupra Basarabiei în anul 1812,încălcând canoanele bisericeşti, respec-tiv canonul 34 apostolic, canonul 8 alSinodului III Ecumenic, care prevedeca “nici un episcop să nu cuprindă altăeparhie, care nu a fost mai de mult şidintru început sub mâna lui sau a celordinaintea lui. Iar dacă cineva a cuprinso eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea lui, pe aceasta să o deaînapoi”; canoanele 13, 21 şi 22 ale Si-nodului de la Catargina, precum şicanonul 2 al Sinodului II Ecumenic,care interzic “episcopului unei anumiteeparhii să-şi întindă puterea asupra alteieparhii”. În consecinţă, canoanele nuadmit cuceriri canonice ca urmare aunor cuceriri teritoriale, jurisdicţiacanonică instalată ca urmare a unorcuceriri politico-militare, fiind nulă dedrept.

Aşadar, Basarabia a devenit după1812 parte integrantă a ImperiuluiŢarist. În curând, limba română a fostînlăturată din instituţiile oficiale, în-cepându-se o politică de rusificare prinadministraţie, şcoală şi Biserică, iarbaza socială a acestor măsuri oreprezentau coloniştii neomogeni etnic,cărora li s-au acordat importante privi-legii în Basarabia din partea ţarilor ruşi.

Politica de deznaţionalizare şi rusifi-care a Basarabiei promovată de ţarism,în pofida faptului că a fost bineorganizată şi intensă, nu şi-a atinsrezultatul scontat, întâmpinând rezis-tenţă din partea populaţiei locale ma-joritare, o mişcare de renaşterenaţională care însă nu a cunoscutformele elaborate, bine organizate şi ar-gumentate teoretic ca în celelalteprovincii româneşti înstrăinate, avândspecificul ei generat de condiţiile con-cret istorice şi, în special, de politicapromovată de autorităţile de ocupaţie.Contribuţia şi rolul clericilor înmişcarea de renaştere naţională au fostdeosebit de însemnate. În pofidamăsurilor de rusificare intensă luate dearhipăstorii ruşi, bisericile şi mă-năstirile din Basarabia au rămas centrenaţionale de cultură, în special ul-timele, care prin călugării lor aveau olegătură spirituală extrem de strânsă cuţăranii din masa cărora se ridicaseră,reuşind să păstreze spiritul naţional înrândurile enoriaşilor români dinBasarabia.

Unirea din anul 1918 a concretizatrenaşterea spiritului naţional românesctranspus în plan religios prin creareaMitropoliei Basarabiei ca instituţieecleziastică reprezentativă a românilordin Basarabia, parte componentă a Bi-sericii Ortodoxe Române (B.O.R). UnCongres Extraordinar eparhial, întrunitîn iulie 1923, a repetat dorinţa unanimăa clerului şi mirenilor ca ArhiepiscopiaChişinăului să fie ridicată la treapta deMitropolie, cu denumirea de Mitropo-lia Basarabiei, iar cele două noi eparhiibasarabene (Episcopia Hotinului şiEpiscopia Cetăţii Albe-Ismail) sărămână episcopii sufragane, legatecanonic de acest scaun. Această cererea fost discutată la Sf. Sinod al BisericiiOrtodoxe Române în noiembrie 1923,constatându-se că ,,ea poate ficonsiderată ca şi împlinită prindispoziţiile favorabile care vor fi intro-

duse în proiectul de lege şi în noulstatut de organizare a B.O.R.”.

În urma ocupaţiei sovietice din 1940Mitropolia Basarabiei a fost silită să-şiîntrerupă activitatea. În locul ierarhilorromâni siliţi să se refugieze laBucureşti, noile autorităţi sovietice autrimis aici, în toamna anului 1940, peepiscopul rus Alexie de Tula, care s-ainstalat într-o casă particulară dinChişinău şi a dat imediat dispoziţii caslujbele să se facă în slavoneşte, iarCrăciunul şi celelalte sărbători să seţină după stilul vechi. Activitatea luis-a redus la viaţa liturgică şi a rămas laChişinău până la 24 iunie 1941, când afost arestat tot de sovietici, decişi să îifacă pe românii basarabeni să înţeleagă,,materialismul – ştiinţific” ateu comu-nist.

Relatările martorilor oculari, făcutedupă mai bine de 50 ani despre faptelesovieticilor în Basarabia sunt zgu-duitoare. Autorităţile bolşevice aucomis multe crime chiar în subteranelePalatului Mitropolitan din Chişinău,unde se aflase Consistoriul Bisericescşi fabrica de lumânări, iar sovieticiistabiliseră secţia de spionaj aN.K.V.D.- ului. Aici s-au găsit şi in-strumentele de tortură. La fel, s-au pro-fanat şi clădirile Seminarului şi aleFacultăţii de Teologie, şcolilebisericeşti etc., toate fiind transformateîn închisori pentru civili, militari,preoţi. Majoritatea bisericilor dinChişinău au fost transformate în de-pozite, grajduri, săli de spectacole, cin-ematografe. Crucile de pe turle au fostcoborâte, iar cele în relief au fostacoperite cu panouri roşii ce reprezen-tau secera şi ciocanul sau portretele,,mult iubiţilor conducători sovietici”,I. V. Stalin şi V. I. Lenin.

După eliberarea Basarabiei autori-tăţile române au reuşit ca până lasfârşitul anului 1943, în pofidagreutăţilor, să fie readuse în funcţiunetoate cele 938 biserici existente în

Basarabia la 28 iunie 1940, la care s-auadăugat alte 95 locaşuri de cult cons-truite după restaurarea administraţieiromâneşti. Ca un element inedit, însuşimareşalul Ion Antonescu a contribuitcu suma de 2.000.000 lei la refacereaunui lăcaş religios, distrus în urmabombardamentelor aviaţiei sovietice.

Capitolul al II-lea este dedicatstudiului perioadei de după anul 1989,în care d-l Romeo Cemîrtan trateazărenaşterea spirituală şi naţională aromânilor basarabeni, concretizată înproclamarea independenţei RepubliciiMoldova. În plan spiritual acest fapts-a concretizat în reactivarea Mitro-poliei Basarabiei în anul 1992, mareparte a acestui capitol urmărind şitratând diferendul dintre PatriarhiaRusă şi Patriarhia Română asupraMitropoliei Basarabiei, devenită măr aldiscordiei între cele două instituţiiecleziastice. În acest conflict iniţiat dePatriarhia rusă au fost atraşi atât clerici

cât şi enoriaşi ai celor două mitropolii,unele diferende fiind extrem de vio-lente la adresa preoţilor şi cre-dincioşilor aparţinând MitropolieiBasarabiei. Fosta guvernare comunistădin Republica Moldova a acţionat tacitîn favoarea Mitropoliei Moldoveisubordonată Patriarhiei Ruse, refuzândîn repetate rânduri să ia în considerarecererile de retrocedare a fostelorproprietăţi imobiliare şi funciare careau aparţinut Mitropoliei Basarabiei înperioada interbelică. Refuzul de arecunoaşte Mitropolia Basarabiei,tracasările la care aceasta a fost supusă,au adus cazul în atenţia organismelorjuridice internaţionale, în speţăC.E.D.O. (Comisia Europeană a Drep-turilor Omului), care a obligat în anul2002 guvernul comunist din RepublicaMoldova să recunoască existenţa legalăa Mitropoliei Basarabiei.

Anterior, începând cu anul 1989,procesul de destrămare a Uniunii Sovi-etice a fost prefaţat de atenuarea propa-gandei antireligioase care a favorizatrevitalizarea vieţii bisericeşti, când s-au redeschis biserici, mănăstiri şi şcoliteologice. O parte a preoţilor basa-rabeni au participat la acţiunile cultur-ale de renaştere spirituală şi naţională,împreună cu enoriaşii au reuşit sărestabilească viaţa bisericească, iar dinstranele bisericilor s-a auzit iarăşilimba română.

Provocarea şi declanşarea conflictu-lui armat din Transnistria începând cuanul 1991 nu a reprezentat decât o“nouă strategie şi metodă rusească de anu-şi pierde zona de influenţă în Bal-cani”, o cale prin care Rusia, succe-soare a U.R.S.S., a dorit stoparearevenirii evidente a Basarabiei(cuprinsă parţial în RepubliciiMoldova) la spaţiul românesc. Situaţiacreată între anii 1991 – 1992 a pricinuitgrave tensiuni în Republica Moldovaatât sub aspect geo-politic cât şi în plan

spiritual. Criza identităţii naţionale dinR. Moldova a fost provocată de politicasovietică imperialistă, care, pentru ajustifica anexarea Basarabiei, a creatnoţiuni noi de “popor moldovenesc” şi“limba moldovenească”, diferite depoporul român şi limba română, faptce contravine datelor istorice şi lingvis-tice. Dacă din punct de vedere politic afost impusă păstrarea status – quo-uluiîn zonă, tocmai datorită acestui con-flict armat de pe Nistru creat, finanţatşi încurajat continuu de către Rusia,care a trezit reacţii pentru rezolvareaacestuia la nivel european şi mondial,care însă trenează până astăzi, re-alizarea unităţi cultural - spirituale aBasarabiei (Republica Moldova) cuRomânia părea posibilă prin revenireaBisericii Ortodoxe din Basarabia subjurisdicţia Patriarhiei Române, con-form canonului 34 apostolic.

(Continuare `n nr. viitor)

Mitropolia Basarabiei:un trecut zbuciumat

între fals [i adev\r istoric

{tef

an P

LU

GA

RU

... Autorităţile bolşevice au comis multe crime chiar în subteranele Palatului Mitropolitan din Chişinău,...

pagina 14 revist\ de cultur\

PLUMB - 58

OLESIA

Amazonică

Voi numi deşert castelul ce-ai fost,Noapte - această voce, absenţă - chipul tău.Şi când vei cădea pe pământul rece,Voi numi neant lumina ce te-a purtat.A murit pământul ce l-ai iubit. Eu vinDar mereu pe drumurile tale sumbre.Distrug dorinţa, forma şi memoria ta.Sunt duşmanul care nu te va ierta.Te voi numi război şi am să-ţi iauLibertatea totală şi voi aveaÎn mâinile mele faţa ta obscură, iarÎn inima mea, ţara care luminează fulgerulŞi forma spadei.

Ochii Beatricei

Pe pământul îngropat în acidCad ochii iubitei mele.Sângele s-a făcut venin şi cautăUn suflet pentru a-l îmbrăţişaCu ardoarea pe care o manifestăFocul, când înghite cu nesaţUltimele picături de petrol.

Neguri

Dincolo de norii ce ţes pagini întregi de vântSe întinde o negură ce pătrunde adânc în sufletul tăuÎn care rugina e regină.Crucea de pe mormântul abia scăldatDe lacrimi şi de sânge tot se mai leagănă în vântulCare demult a înălbit.Ochii care se pierd în orbitele secate de timpŢipă atunci când lumina întunericului Zdrobeşte inima demult aţipită…

Ploi acide

Număr picăturile de nisipdin clepsidra ce ne desparte pe veci.Tu-sus, eu-jos.Tu, în infern, eu, în raiul efemer.Număr picăturile din ploaiacare mi-ai dăruit-o în veacul trecut...Acidul ei îmi arde coardele vocale,

ajungând până în adâncul sufletuluişi chiar dincolo de lumea pe care o savurăm cu plăcerea monstruluice-şi lipseşte victima de sânge.

Necropole nocturne

Ecoul surd al vântuluiîncă mai hoinăreşte printreruinele acestei lumi maladive.În jur, nimic, doar mormintelece-şi aşteaptă cu sfială oaspeţii.E miez de iarnă şi soarele nuva răsări decât peste o sută de ani...Oaspeţii nu se grăbesc nicăieri:Cine îngroapă morţii noaptea?...

Târziu e...

Nu a rămas aproape nimic din copilul care cândvaSe juca la margine de drum cu o lopăţică de lemn.Războiul s-a sfârşit...Nu a rămas aproape nimic din satul care cândvaSe afla pe o coastă de deal.Lumea a înnebunit...Nu a rămas aproape nici un nebun din acei care cândvaPăzeau ospiciul abandonat la margine de orizont.

Olesea

BODEAN-VOZIAN *

*OLESEA BODEAN-VOZIAN (n. 09.10.1981) estelector universitar la Catedra de Traducere, Interpretare[i Lingvistică Aplicată a Universităţii de Stat dinMoldova. Participantă la peste 40 de conferin]ena]ionale [i interna]ionale din domeniul lingvisticii şitraductologiei, autor de articole [tiin]ifice [i co-autor alManualului de Traducere Consecutivă (CEP USM,Chi[inău, 2011), membru al Asocia]iei TraducătorilorProfesioni[ti din Moldova [i al Uniunii TraducătorilorAutoriza]i din Moldova, Formator al {coliiTraducătorului Profesionist din Moldova, toate nu suntdecât uşi întredeschise spre entitatea spirituală şiprofesională pe care o constituie Olesea Bodean-Vozian.Studiile interdisciplinare făcute la Facultatea de Limbi[i Literaturi Străine [i Facultatea de Drept aleUniversităţii de Stat din Moldova trădează o fireproiectată într-o lume a postmodernităţii debordante. Poeziile ei trădează însă un univers de Paradis pierdut.

Îmi mărturisea odată cu referire la copilăria sa de pemalul Nistrului şi la conflictul armat care i-a marcatprofunzimile copilăriei: „atunci când peste autobuzulnostru a zburat o bombă dinspre Nistru, atunci amînţeles că m-am născut. Altă naştere nu ţin în memoriamea. Voi muri atunci când voi înţelege că o fac, restulsunt dispariţii...” Crede în Viaţă, în Naştere şi în Oa-meni...(Maria Pilchin, eseistă, lector la Catedra de Literatură

universală, Universitatea de Stat din Moldova)

TIMP LĂCRIMATÎN CLEPSIDRE

Dacă m-aş aventura să te regăsesc, ar trebui să te caut maiîntâi printre fiinţele abstracte, astrale de pe pământ!Unele sub formă de corolă,altele înălţându-se pe verticală cu trup de argint!

Un peisaj imens de verde şi de galben palmi-ar aminti de ochiul lui Zamolxe fericit!Palmele ademenitorului de păsări m-ar căuta prin suflet să-mi vindece sărutul de uitare şi de mosc,înlăcrimate cetini smulse din Ursa Mare!

Timpul lăcrimat în clepsidre va trage clipa înapoisă-mi treacă auzul în zori prin mădulare,văzduhul din cuvinte adăpostindu-ne pe amândoi!

Un sunet rotund de rodie deplină mi-oi regăsi iubirea tăcută într-un crin cu inima spovadă şi alăută vompoposi la Pontul Euxin!...

VALEA CU ÎNGERI ŞI ZEI NEATENŢI

Lasă-te pradă visului în valea cu îngeri şi zei neatenţisă vezi ce se întâmplă în lumea termitelor!Adu-ţi aminte de ochiul lui Zeus ca de un spirit de lumină tânguitor,pasăre rară coborând în zori la izvor

să-i asculte sfielnic şoaptele strunelor, cu surâs dulce de inimioară!

Numai atunci zborul cocorilor o să te întrebe de mine!

Eu aşteptându-te de bunăvoie îmi voi îngropa sufletul la

ora condori în trupul viorilor!

Să mă poţi recunoaşte întreabă arborii din livezi şi păduri unde îmi creşte iarba ce-o calci pe pământ!?Inel de logodnă lumina din trup mi-o paşte,lujerul verdelui crud!

În palme culege-i razele Lunii lăcrimate din moaşteşi bucură-te, Sire, ca de-o bucată râvnită de pâineastâmpărându-ţi setea, clipele fericirii de mâine!

Când te privesc simt cum se zguduie cerulîn galop bidiviu când îşi bântuie vetrele, jderul,pustietatea clipelor tale de-acasă, năierul!Fărădelegea lacrimii de topaz, irisul timpuluipurtându-mi cerul primordial pe grumaz, pâinea noastrădulce de fiecare zi, laudă vouă truditorilor de cuvânt, îmi simt inima-n piept lebădă albă dansând!...

CREANGĂ TÂNGUITOARE A CERULUI

Cine a risipit atâta purpură de trandafiri şi polen pe coline, în dimineţile noastre de crini!?Am dreptul la oaza de linişte şi bucata de cer şi pământ ca de o cuminecătură râvnită de pâinepierdută în lumina din cuvânt!

Cine te-a întrupat floare de colţîmbrăcată în straie de polen şi de purpură!?Petalele tale nu mă mint creanga tânguitoare a cerului,lumina stelelor peste tine şi-o scutură!Ademenindu-mi vârsta ca-n cercuri de copac;lacrima zeului orb, săgeţile lui Cupidonslobozite din arc îmi străpung inima de iubire!

În grădini curcubeiele scoase din fire pe colinele îmbrăcateîn trestii de ambrozie selenară feciorelnice firele ierbii îmidescântă în timpane din lire! E atâta melancolie aici la noic-aud în zare gârla primenindu-şi matca visându-se pe-un tărâm dinspre Itaca!....

Geta STAN-PALADE

LIRICE

Parodii... de Lucian PER}A

,,…Şi scârţiau coroanele de plumb…”

Cu toiagul spre NicăieriMihaela Gâlcă Mocanu

Am astupat cuvintelor guraşi le-am strâns de gâtpână le-au dat lacrimile lor şi celor de la edituraProplumb. AtâtApoi mi-am abandonat patimileşi-am pornit spre

Nicăieri în Poezie

Când mi se va toci toiagulPoate voi trece poeziei pragul.

Poeme din volumul ‘’Jurnal de şampanie“

*în inima plină de verdeaţă,dis-de-primăvarăstăm de vorbă la o răspântie, mâncăm cireşe pe din două cu soare,aburul dimineţii ridică fericiri, niciodată n-a fost mai linişte în noi

*atât de aproape,dragostea se petrece pe o frunză

de ploaie,străinii împart singurătatea în două,

vând foameaşi deochiul pentru o viaţă nouă

*am uitat o vreme de toţi ceilalţi, rămăsesem în pană sub o cascadă

de vin roşu, creştea în noi altă carne de dragoste,hainele trecuseră demult în nefiinţăşi cu genunchiul despicat a tangone închipuiam începuturile lumii

*o noapte întreagă am sângerat

lângă inima tacu otrava ochiului albastru

prin veneşi mâinile tale îmi împleteau în părjocuri de spânzurătoare şi crizanteme

*cât de mult te iubesc, îţi spun cu pumnul în gură,

cu inima în ochi,am să te iau cu mine în moarteîn ultima încercare de fericireatât de mult te trăiesc....

*dacă ai fi aici ar ningemâinile mele de aer şi lapte te-armângâia până la rugăciunepână ce trecutul s-ar sparge în noi, aş roade din amintirişi n-ar mai rămâne din tine decât osul unui măr domnesc.

Florentin

a

STANCIU

PLUMB - 58

pagina 13revist\ de atitudine

Nu știu dacă să mă bucur văzând fericireaacestor copilași ai lui Iisus, sau să fiu trist pen-tru condițiile în care trăiesc. Nu știu dacă săfiu fericit furând din zâmbetul de înger alcopilașilor ce primesc jucării, nu știu dacă săfiu fericit văzându-i râzând cu tot corpul, radi-indu-le bucuria în ochii inocenți, nu știu dacăpot fi fericit văzându-le condiția umană în caretrăiesc.

Ultima casă... e in capătul celălalt al satu-lui... nu aveți cum să greșiți... e ultima casă...

P\mântul înghețat, alunecos, de decembrieîntârziat și vântul pătrunzător nu prea îmi daude ales. Asă că grăbesc pasul spre pereții dinlut - cu o geometrie imperfectă, cu ochiuri degeam care te atrag... să fugi cât mai departe.Cât vezi cu ochii e doar câmp. Mă uit la saciiburdușiți cu lucruri colorate ce îmi atârnă înmâini și zâmbetul îmi revine în colțul gurii. Sevor bucura niște copii... Îi văd. Îmbrăcați încenușiu - se încadrează perfect în natura recea nefericirii. Doar ochii strălucitori îmi arată căsunt ființe vii. Stingheri, se uită la mine.

Cele patru trepte, sculptate haotic de vre-muri și acoperite de vreme cu sticla gerului,îmi dau mari bătăi de cap, la coborâre. Scăpatde momentul de echilibristică sunt întâmpinatde câteva găini zgribulite ce aleargă speriate.Intru între pereți prin ușa pe jumatate blocatăde resturi de lemne. Ușa cu geamul alb, dinplacaj subțire, prins în cuie ruginite numărărafalele de vânt. Sunt 7... [apte suflete în doipe trei metri pătrați. Cel mai mic doarme lângăsobă, are doar câteva luni. E fericit în lumealui. Nu tresare nici la binețea dată de noi și nicila țipetele de bucurie atunci când ceilalti patrucopii descoperă jucării doar pentru ei. Curio-zitatea ochilor de sub căciulile groase îidetermină să desfacă pungile cu jucării, dul-ciuri și hăinuțe. Mânuțele roșii, crăpate de ger,apucă jucăriile cu teamă. Încetul cu încetultimiditatea devine încleștare. Sunt jucăriile lor.Nu știu de ce le-au primit, dar știu că rămânacolo. Nu știu de ce niște străini vin prin frigși îi întreabă de brad... De brad împodobit?!Nu știu de ce acești ciudați, coborâți dinmașina călduroasă îi întreabă pe ei dacă mergla școală, dacă au mâncare și jucării... sau dece doar o dat\ pe an primesc o ciocolată.

Campania Din inimă pentru un zâmbets - a încheiat. Au zâmbit și zâmbesc de fiecare

dată când se joacă copiii din satul Buhoci ceau petrecut o după - amiază de fericire lângăMos Crăciun, lângă pirații veseli și Albă caZăpada din Hobby Club. Zâmbesc copiii ce auprimit ajutoare din partea Oratoriului MariaBambina și a bisericii Sfinții Petru și Pavel dinsatul Tărâ]a, comuna Pârjol. Sunt fericiți copiiidin ultima casă, sat Gioseni ajutați de elevii șiprofesorii din Colegiul de TelecomunicațiiNicolae Vasilescu Karpen, Colegiul TehnicAnghel Saligny, Colegiul Economic Ion Ghica,Colegiul Național Ferdinand I, Grup ȘcolarPetru Rareș.

Zâmbește și tu în fiecare zi și pentru un sin-gur zâmbet vei primi... zeci, sute de zâmbeteși fericire. A `nceput Campania de strângerede ... zâmbete. Zâmbete de fericire!

DIN INIMĂ PENTRU UN ZÂMBET!

Pau

l R\z

van

CU

CU

Cuv=ntul

VisulCopilul g=nduluis-a topit`ntr-un bob de rou\.Din lumina luis-au n\scutcuvintelerisipite`n copil\riaanotimpurilor.

Albastrul

Albastrul~[i scutur\Stelele.

Ninge Cu petale de m\r~n anotimpul nou.

Sub o tuf\ de m\ce[[i-a acordatun greierechitara.

Culeg din iarb\ g=nduri albastre…Nu sim]i c\ e prim\vara iar?

Speran]\

Fiecare cuv=ntPoart\ cu elClipaPierdut\ `n necunoscut{i f\r=ma de lumin\A g=nduluiAscuns `n lumina Speran]ei …

Joc

Am prins stele ~n colindele fulgilorAm legat fundi]eRo[iiLa clopo]eiiIernii{i am Trimis c\treTine~ntr-o urare cald\G=ndul meu…Prime[te-l `n cas\!

Iarn\

Fulgii coboar\ din cerCa s\-mi spun\ C\ a `nceput Povestea iernii…Am prins colinde~n flori de ghea]\Care au `nflorit ~n casa mea.O cr\ias\ de z\pad\R\zbateDin vise…Ea mi-a adus ceiMai frumo[i Fulgi de z\pad\Pe care

i-am transformat`n stropi de lumin\

`n via]a ta!

C\t\lina

MARCHI{

SIPO{CosminCl. a IX-a A„George Apostu“

Gândurila miezul nopţii

A trecut o zi şi m-a durut Că nu te-am mai văzut

Nu-mi trebuie stele Nici strigăte

de păsăriOri salutul unui prieten

Posomorât, vântulÎmi şopteşte ce-aş vreaCa să aud ce-a fost

Prăpastie fără fund Îmi este sufletul Iar gândurile negrePar frunze care cad

Olaru AlinaClasa a IX-a A

„George Apostu“

Iubirea, ca o creangăînflorită

DragosteaPoate fi la prima vedereSufletul frumos Acompaniat de două inimi, Şi un cuvânt de dorOri de visul de la marginea GânduluiStrigând după ajutor

Dragostea Mai poate fi la prima Vedere şi chin, suferinţăOri poate trădare ÎmpodobindUniversul uimirii agăţatCând nu te aştepţiDe o creangă înflorită

„GeorgeApostu“

Nevroze

Mistere şi fulgi, neînţelesuriSe ascund sub cupola

cimitiruluiCând în golul de-afarăPlouă cu irişi

Aud valuri verzi strivindu-şiDurerea de stâncile

abisului reciÎntrebătoare şi goale

cum cheamăNumele tău, Gabriel …

Privesc picurat pe pământAlbastrul cerului şi trandafiriiÎmpietrind Secunda de melancolie.

Pentru un profesor, participarea la unstagiu de formare european este cusiguranţă unul din avantajele profesionale,în condiţiile în care Agenţia Naţională pen-tru Programe Comunitare în DomeniulEducaţiei şi Formării Profesionale poatepune la dispoziţie cadrelor didactice gran-turi pentru o varietate de mobilit\]i indivi-duale.

În aceste condiţii s-a desfăşurat şi stagiulde formare “Developing Oral Fluency inthe Secondary English Language Clas-room” din Exeter, Marea Britanie la caream participat în perioada 31 Iulie – 13 Au-gust 2011, obţinut prin “Schema desusţinere complementară a mobil i tăţ i ieuropene a cadrelor didactice din învă-ţământul preuniversitar beneficiare ale Pro-gramului de Învăţare pe Tot ParcursulVieţii <Lifelong Learning>”, cu fonduriFSE-POSDRU care au acoperit cheltuielilede curs, cazare, transport şi subzistenţă.

Instituţiaorganiza-toare a fostI n t e r n a -tional Pro-j e c t sCentre carea conceputcursul pen-tru profe-sorii de Limba engleză din Europa dinînvăţământul secundar (în paralel s-adesfăşurat cursul pentru nivel primar). Cei28 de profesori care au participat (majori-tatea din Germania şi Spania, dar şi din Por-tugalia, Italia, Belgia) au fost împărţiţi îndouă grupe şi încurajaţi să nu foloseascălimba lor nativă în comunicare.

Cursul a fost conceput pe două direcţii:sesiunile de dimineaţă se axau pe dez-voltarea abilităţilor personale de comuni-care ale participanţilor, iar cele dedupă-amiază vizau îmbunătăţirea meto-dologiei de predare. Majoritatea activi-tăţilor propuse de cei doi formatori au avutun caracter practic, desfăşurându-se fie înplen, fie pe grupe şi au fost urmate de con-cluzii referitoare la aplicarea, efectivă laclasă, în funcţie de elevii fiec\rui partici-pant. Formatorii au folosit fragmente au-tentice din presa scrisă şi vorbită pentru aexemplifica tendinţele limbii engleze con-temporane, iar activităţile de evaluare şiconsolidare a cunoştinţelor demonstrate încursul stagiului mi-au fost de un real folosîn dinamizarea ulterioară a orelor de curs.

O parte importantă a cursului a consti-tuit-o interacţiunea cu vorbitorii nativi, fiemembri ai IPC, fie din exteriorul instituţieiorganizatoare, la începutul fiecărei sesiunidiscutându-se probleme de vocabularapărute în conversaţiile cu localnicii. Lafinal, fiecare profesor a plecat atât cu unnivel mai bun de comunicare în limbaengleză şi cu noi strategii de predare darmai ales cu o imagine autentică a universu-lui britanic, conturată prin intermediul ex-cursiilor pe coasta Atlanticului şi nu numai:Tintagel, Boscastle Village, Sidmouth,Totnes, Dartmouth, Dartmoor, Bath.

Cadrele didactice interesate să participela stagii de formare europene pot afla detaliidespre candidatură şi oferta de mobilităţiaccesând site-ul Agenţiei Naţionale sau ISJBacău: www.anpcdefp.ro, http://www.llp-ro.ro/, http://www.isjbacau.ro/comparti-ment-management/integrare-europeana.

Alina Dumitru, Colegiul Na]ional “Dimitrie Cantemir”, Oneşti

ŞANSA FORMĂRII PR O F E S I O N A L E P R I N MOBILITĂŢIINDIVIDUALE COMENIUS

pro amici]ia

Sasc\u Daniel

cl. a XI-a

pagina 16

CMYK

PLUMB - 58

revist\ de cultur\

aarrttee vviizzuuaallee

GHEORGHE DUMITRAŞCU

* Data naşterii: 24 aprilie 1954,Târgu Ocna, jud. Bacău* Studii: Liceul de Muzică şi ArtePlastice „Octav Băncilă” Iaşi,promoţia 1974, cu rezultate de-osebite. După absolvire a făcutparte din echipa maestrului DanBroscăuţeanu, realizând lucrăride restaurare la mai multe bi-serici din ţară (autor împreunăcu pictorii Sorin Ilfoveanu şiŞtefan Câlţia a frescelor Teatru-lui ,,Al. Davila” din Piteşti). * Expoziţii personale şi colec-tive: Italia, Austria, Germania,Franţa, Ungaria, Israel, Japonia,România (Bucureşti, Iaşi,Bacău, Slănic Moldova, EforieNord, Eforie Sud, Băile Felix,etc). A deschis câteva săli deexpoziţie la Bucureşti (lahotelurile „Majestic”, ,,CrownePlaza”) şi la Poiana Braşov(hotelul „Sport”). Ultima partici-pare: Expoziţia ,,Tablouri de vis”,care a avut vernisajul în lunaiulie 2010 la Sala „ConstantinBrâncuşi” a Palatului Parlamen-tului din Capitală, unde au fostexpuse aproape 500 de lucrăriîn acrilic sau uleiuri cu peisaje,portrete, scene religioase saumitologice, semnate de 30 deartişti celebri, dar şi debutanţidin România (printre aceştia dinurmă numărându-se şi fiul pic-torului, George Dumitraşcu).* Între 1998-2003 a lucrat la Bu-dapesta, realizând printre altele,o lucrare pentru ParlamentulUngariei, impresionantă ca di-mensiuni, având 2,5 metrilungime şi 1,40 metri lăţime,intitulată „Intrarea lui MateiCorvin în Budapesta”, ceîntruchipează nu mai puţin de60 de personaje. Un marenumăr de picturi au fostachiziţionate de colecţionari şiinstituţii publice din Europa, darşi din România (BancaNaţională a României deţine 60de tablouri semnate GheorgheDumitraşcu).* În anul 2003, o boală gravă, opareză totală stânga (care îiafectează şi acum sănătatea) îlţintuieşte la pat pe artist, care,ca şi marele pictor ŞtefanLuchian, revine cu o voinţăadmirabilă în faţa şevaletului,pictând şi organizând cu ajutorulsoţiei sale o serie de expoziţiimult apreciate. Mentorul său afost dintotdeauna maestrul Cor-neliu Baba, influenţa acestuiafiind reflectată în tablourile sale,care însă nu i-au afectat origi-nalitatea stilului.

Pictorul târguocnean abor-dează o multitudine de curenteartistice (clasic, modern, roman-tic, impresionist), folosind omare varietate tehnică: în cuţit,penson, cărbune, culori acriliceş.a. * Referinţe: „A vedea pe Dum-nezeu, a-i configura chipul, a-laduce în faţa credincioşilor, iatăînţelesurile uneia dintre mariletaine ale artei, pe care doar pic-torul de biserici se pare că opătrunde. Îi admirăm meşte-şugul şi-i suntem recunoscătoripentru faptul de a ne apropiacele sfinte şi a fi părtaşi, o datăcu el, la înălţătoarea operă aapropierii de fiinţa divină”,spunea despre GheorgheDumitraşcu cunoscutul profesorşi artist plastic băcăuan, AurelStanciu.

Parizian

Liliac Toamna

Balerin\ Marin

Peisaj de toamnă

Peisaj de iarnă

Flo

ri d

e m

aci c

u f

lori

de

c=m

p

Fata cu statuia

GHEORGHE DUMITRA{CU

CMYK

Pagin\ realizat\ de Romulus Dan BUSNEA