AMPRENTA IN EDENTATIA TOTALA

AMPRENTA IN EDENTATIA TOTALA

Daniel StanFlorin LobontGyorgy RokszinVlad Hotnoga1Faza clinica prin care se trece la realizarea propriu-zisa a protezelor totale o reprezinta etapa de amprentare a campului protetic.

Definitie. Amprenta reprezinta imaginea negativa a campului protetic ce inregistreaza pentru proteza finita suprafetele de sprijin pentru baza protezei si suprafetele de contact la nivelul marginilor sale.Ea are ca scop obtinerea modelului ca element primar tuturor procedurilor tehnice care urmeaza.Notata ca etapa foarte importanta in tratamentul edentatiei totale, o serie de autori si-au adus deosebite contributii in domeniul amprentarii campului protetic. Astfel in 1910 fratii Green formuleaza urmatoarele principii de amprentare valabile si astazi:- prin amprentare trebuie sa se obtina o suprafata protetica intinsa la maximum, necesara asigurarii sprijinului optim si stabilitatii protezei.- sa se determine forma, inaltimea si grosimea marginilor protezei necesare aparitiei inchiderii marginale, respectarii activitatilor musculare si obtinerii unei bune mentineri.- sa se asigure transmiterea riguroasa a presiunilor asupra tesuturilor campului protetic.In tara noastra prof.dr. Lucian Ene stabileste o metodologie foarte riguroasa ce are la baza o serie de obiective si principii stiintifice.

Camp protetic edentat total maxilar

Camp protetic edentat total mandibular

Obiectivele amprentarii1. Obiectivele biomecanicea). asigurarea mentinerii protezelor totale se realizeaza prin rezolvarea conditiilor pentru obtinerea adeziunii, succiunii, valorificarea tonicitatii musculare, ocolirea formatiunilor mobile.

- Adeziunea depinde de fidelitatea amprentei, de inregistrarea tuturor suprafetelor e si de inregistrarea unei suprafete cat mai intinse. - Succiunea se obtine printr-o amprenta ce reda exact benzile de mucoasa pasiv-mobila de la periferia campului protetic (amprenta sa realizeze o usoara compresiune la acest nivel), iar pentru succiunea externa se vor inregistra formele si grosimile corespunzatoare marginilor amprentei prin mobilizarea partilor moi ale obrazului.- Ocolirea formatiunilor mobile de la periferia campului protetic.- Tonicitatea musculara este reprezentata in amprenta prin inregistrarea pozitiei si calitatii tonusului muscular ale fibrelor musculare orizontale de la periferia campului protetic.

b). asigurarea stabilitatii protezelor totale.- Inregistrarea la maxim prin amprentare a tuturor zonelor anatomice retentive ale campului protetic: creste , tuberozitati, tuberculul piriform, bolta palatina.- Inregistrarea prin amprentare a zonei neutrale, de echilibru a tonicitatii chingilor musculare externe si interne. Amprentele piezografice inregistreaza aceasta zona.

c). asigurarea sprijinului protezei se realizeaza prin amprentarea in totalitate a suprafetei maxime de sprijin a protezei. Presiunile ocluzale vor fi dispersate pe o suprafata cat mai mare pentru ca presiunile receptionate de tesuturile subiacente sa fie cat mai mici. Manopera clinica impune o amprentare a campului protetic care sa transmita egal si uniform presiunile de amprentare fara a realiza compresiuni ale mucoasei bucale.

S-au incercat o serie de tehnici de amprentare pentru a obtine presiunile dorite la amprentare. Astfel s-au indicat amprentele compresive, pe toata suprafata campului protetic, cu materiale de vascozitate crescuta. In acest caz bazele protezelor finite deformeaza fibromucoasa, produc dureri, leziuni de decubit, ischemie, resorbtii si atrofii osoase. Mucoasa orala are un continut de 70% apa si practic nu poate fi comprimata ci numai deformata. (exceptie pe zone foarte reduse la nivelul liniei Ah si tuberculul piriform pentru a realiza inchiderea distala). Ea se comporta conform principiului lui Pascal: ,,daca un lichid aflat intr-un vas va fi comprimat cu o anumita presiune, el va transmite egal presiunea receptionata pe toti peretii vasului. Teoretic, mucoasa va transmite presiunile receptionate de la suprafata mucosala a protezei in mod echilibrat pe toata suprafata de sprijin. Aceasta metoda de amprentare este indicata in campuri protetice dure, cu mucoasa ferma, aderenta, subtire, putin deformabila, pentru obtinerea unei mai bune inchideri marginale. Varietatea mare de campuri protetice neuniforme, de rezilienta diferita pentru acelasi camp protetic, impun alegerea de tehnici de amprentare fara realizarea de compresiuni ale mucoasei, folosind materiale cu vascozitate redusa, mai ales pentru campurile moi.

2. Obiectivele functionalea). functia estetica. Amprenta rezolva partial restabilirea armoniei faciale prin grosimea amprentei functionale in zona frontala care transferata pe model va orienta grosimea viitoarei preteze.b). functia fonetica. Amprenta rezolva partial problemele fonatorii prin grosimea marginilor amprentei, conformarea marginilor amprentei care vor menaja functionalitatea limbii. De asemenea se indica folosirea pentru amprenta functionala a testelor fonetice pentru modelarea marginala a amprentei, tehnica fonetica Devin, amprenta fonetica Herve.c). functia masticatorie este rezolvata partial prin inregistrarea in totalitate a campului protetic.d). deglutitia. Amprentele trebuie realizate corect in zonele neutrale, cu grosime corespunzatoare a marginilor protezei pentru ai asigura libertatea de miscare functionala pentru limba. Exista tehnici de amprentare functionala care folosesc deglutitia pentru obtinerea unei proteze mandibulare extinse: amprenta de deglutitie Hromatka, tehnica Marmor si Herbertson.3. Obiectivele biologice.Materialele de amprentare trebuie sa fie bine tolerate de tesuturile din cavitatea orala, sa nu fie toxice, iritante, sa aiba miros, gust si culoare agreabila.

Tipurile de amprenta pentru edentatul totalClasificarea amprentelor se face in functie de etapa clinica de realizare a tratamentului protetic, de tehnica de amprentare si obiectivul imediat sau final urmarit de medic.1. Amprenta anatomica sau de orientare, are drept scop obtinerea unui model anatomic sau documentar cu rol didactic de arhivare a unor cazuri deosebite, rol medico-legal, rol de orientare a diagnosticului si a ului de tratament.

2. Amprenta preliminara are drept scop obtinerea modelului preliminar pentru realizarea in laborator a lingurii individuale. Numarul amprentelor preliminare difera de la una la mai multe in functie de obiectivele atinse de amprenta. Daca ea nu a reusit sa rezolve decat in mica masura sprijinul, problemele legate de mentinere si stabilitate, amprenta preliminara se repeta. Pentru aceasta este nevoie de o noua port-amprenta, de data aceasta realizata dupa un model preliminar individual, denumita lingura individualizata, cu ajutorul careia se realizeaza amprenta preliminara pentru obtinerea modelului preliminar si a lingurii individuale.

Amprenta preliminara luata in linguri universale cu alginat

3. Amprenta functionala sau finala are drept scop obtinerea tuturor obiectivelor cerute pentru amprentarea campului protetic la edentatul total si obtinerea modelului functional sau final care reda in totalitate forma si intinderea campului protetic si este folosit pentru confectionarea protezei totale finite. Ea se realizeaza cu lingura individuala, sau port-amprenta individuala.

Amprenta functionala la maxilar

Amprenta functionala la mandibula

Materialele de amprenta utilizate in amprentarea campului protetic edentat total

Pentru realizarea obiectivelor impuse de manevra amprentarii, materialele de amprenta trebuie sa indeplineasca o serie de calitati fizice si chimice. Aceasta duce la o mare varietate de materiale destinate amprentarii edentatiei totale. Calitatile si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un material de amprentare, calitati ideale pentru o amprenta ideala, sunt:

- sa inregistreze fidel toate detaliile campului protetic, indiferent de valoarea lui protetica.- sa devina plastic la o temperatura de maxim 45* C, suportata de cavitatea orala.- timpul de plasticitate sa permita in 2-5 min. realizarea manoperelor utilizate de medic.- sa fie usor de procurat, sa fie usor de preparat pentru o vascozitate potrivita, cu un echipament tehnologic simplu, sa fie usor de manevrat.- sa fie fluid inainte de priza, sa poata fi indepartat usor din cavitatea orala, sa devina nedeformabil cand se indeparteaza de pe campul protetic, sa adere la port-amprenta, sa fie stabil volumetric si dimensional in conditiile de cabinet si laborator.- sa nu fie influentata calitatea chimica sau fizica de umiditatea cavitatii orale.- sa aiba aspect, miros, aroma si gust placut.- sa nu fie toxice sau iritante pentru tesuturile din cavitatea orala.- sa nu necesite o prelucrare specifica imediat dupa amprentare si sa poata fi depozitata si transportata fara a necesita precautii necesare.- sa nu deformeze sau sa deterioreze materialele din care se confectioneaza modelele.- sa fie cu un pret de cost redus pentru o calitate buna a materialului.- sa poata fi dezinfectata fara a pierde calitatile finale.Aceste calitati ideale nu pot fi indeplinite in totalitate de nici un material de amprentare. Firmele producatoare cauta sa produca materiale de amprenta cu caracteristici diverse, dar pentru amprentare ne intereseaza calitatile fizice si chimice legate de structura si comportamentul materialului, sau de modul de utilizare.O seri de autori clasifica materialele de amprenta. Astfel, Pogiolli clasifica dupa consistenta materialului de la sfarsitul fazei de amprentare in materiale:- rigide: gipsul, polimeti-metacrilatul, Mucoseal.- semirigide: termoplastice (tip Stents, Kerr), bucoplastice (tip Adheseal, Dentiplast), ceruri, pasta ZOE.- elastice: hidrocoloizii reversibili si ireversibili, elastomerii de sinteza.

Prof. Dr. Ene clasifica materialele de amprenta dupa gradul de vascozitate obtinut in starea lor plastica:- vascozitate redusa: gipsul, pasta ZOE, alginatele si anumiti elastomeri de sinteza fluizi.- vascozitate medie: materialele buco-plastice, elastomerii de sinteza cu consistenta mijlocie.- vascozitate crescuta: mase termoplastice tip Stents, Kerr, elastomeri de sinteza cu consistenta crescuta.- vascozitate lent progresiva.Astazi se folosesc pe scara larga materialele de amprenta care raman elastice dupa faza de amprentare: hidrocoloizii reversibili si ireversibili si elastomerii de sinteza (polisulfidele, siliconii si poliesterii).