urmele de urechi
Post on 01-Dec-2015
48 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Urmele de urechi
Urmele de urechi sunt cele mai valoroase dintre urmele formate de alte părți ale
corpului uman1. Explicația constă în aceea că urechea este diferită de la o persoană la alta atât
prin forma generală a pavilionului, dimensiunea și modul sau de dispunere, precum și prin
caracteristicile proprii fiecărui element component (lob, helix, tragus etc.). Acestei unicități a
”desenului” sau formatului urechii ise mai adaugă încă o proprietate importantă, și anume
fixitatea.
La fața locului, urmele de urechi se întâlnesc într-o frecvență mai mare în comparație
cu urmele altor părți ale corpului persoane, cu excepția urmelor de buze. Ca mod de formare
ele pot fi statice sua dinamice, latente și uneori vizibile. Desigur că în discuție intră numai
urmele statice, ale căror revelare se face prin metodele specifice din dactiloscopie.
Formarea, revelarea și ridicarea urmelor de urechi
Urmele de urechi au făcut obiectul unor cercetări de specialitate, ajungându-se la
concluzia că ”toate părțile corpului uman pot lăsa urme, prin contact sau penetrație cu alte
obiecte”2.
Prin aceste urme se poate ajunge în unele cazuri la identificarea persoanei care a lăsat
urma, iar în anumite situații, în coroborare cu alte categorii de urme găsite la fața locului,
contribuie la stabilirea apartanenței de gen ori a altor date cu privire la făptuitor sau fapta
penală.
Interpretarea la fața locului a urmelor urechilor, oferă anumite date cu privire la:
vărsta, înălțimea, sexul, numarul persoanelor, ori despre activitățile ce au avut loc în câmpul
infracțional. Astfel existența mai multor urme de ureche, provenind de pe aceeași parte a
câmpului, ajută la aflarea numărului persoanelor care le-au creat, iar distanța de la sol și până
la locul unde a rămas urma, în raport cu condițiile concrete, poate servi uneori la stabilirea
înălțimii făptuitorilor.
Expertiza urmelor de urechi
Încă de la ănceputul secolului al XX-lea, specialiștii au încercat să găsească metode
adecvate de identificare a omului, folosind în primul rând rezultate fructoase obținute de
Alfonso Bertillom prin măsurătorile antropometrice.
1 I.R. Constantin, Gh. Niță și Gh. Bratu, Tratat practic de criminalistică, vol. II2 E. Locard, Tratat de criminalistică, Lyon 1931, vol II
Cercetătorul Fritz Hirschi consideră urechea ca unul din semnalmentele cele mai
edificatoare în identificarea unei persoane1, dar o expertiza a urmelor lăsate de către ea nu s-a
făcut decăt după cel de-al doilea război mondial.
Edmond Locard2 semnalează atât în anul 1931, cât și ulterior, efectuarea unor
experimentări prin ridicarea cu ajutorul mulajului a unei urme de față umană rămasă pe nispip
și alta pe zăpadă, folosite pentru identificarea cu ajutorul martorilor.
Urechea face parte dintre semnalmentele anatomice ale omului care prezintă caracter
de imuabilitate și de diversitate, ceea ce constituie temeiul științific al identificării persoanelor
după urmele pe care ea le lasă.
Caracteristici generale și individuale
a) Cacteristici generale
Urmele lăsate de uechi fac parte din categoria urmelor formă, reflectând construcția
anterioară a obiectului creator.
Caracteristicile urechii sunt determinate de părțile constitutive ale pavilionului extern
(helix, antehelic, tragus șo antetragus, lob, precul cele două fosete).
b) Caracteristici individuale
Caracteristicile individuale ale urechii se referă la forma și dimensiunea fiecăruia
dintre părțile componente ale pavilionului, din punct de vedere al lungimii, lățimii li distanșei
dintre ele, precum și a existenței unor semne particulare, cum ar fi: negi, lob găurit, lob tăiat
etc.
ETAPELE EXAMINĂRII
a) Examinarea separată
În cadrul examinării separate se studiază și delimitează caracteristicile generale și cele
individuale atât în urma creată de urechi, cât și în metodele prelevate de la persoanele
suspecte.
Expertul trebuie să aibă în vedere că, în raport cu natura obiectului primitor, nu
întotodeauna caracteristicile sunt reflectate în totalitatea lor.
1 F. Hirschi, Revue Internationale de Police Criminelle, nr. 239/19702 E. Locard, op. cit.
b) Examinarea comparativă
În etapa examinării comparative se analizează coincidențele de mărime și plasament
ale caracteristicilor reliefate îne tapa precedentî, ținându-se seama de eventualele modificări
ce puteau să apară în momentul creării urmei și cel al prelevării metodelor de comparație.
c) Demonstrația
Exsistența unor puncte caracteristice coincidente în urmă și modelul de comparație se
demonstrează cu ajutorul confruntării, juxtapunerii sau suprapunerii.
d) Formularea concluziei
Expertul criminalist poate formula, dupa caz, una din următoarele concluzii: certa
pozitivă sau certa negativă.
Expertize ce se pot efectua
Prin examinarea urmelor lăsate de urechi, se pot efectua expertize antropometrice și
raseologice.
Răspunsurile ce pot fi date de expert se referă la următoarele:
a) Când se prezintă urmele:
numărul persoanelor care au creat urmele;
sexul, vârsta și înășțimea aproximativă ale persoanei care a creat urma;
malformațiile prezentate la ureche;
mecanismul de formare a urmei și vechimea aproximativă.
b) Când se prezintă urmele și metodele de comparație:
dacă urmele de ureche au fost ori nu create de persoane de la care s-au prelevat modele
de comparație
top related