universitatea “alexandru ioan c din aŞi Şcoala...
Post on 27-Dec-2019
19 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI
Ş COALA DOCTORALĂ DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
INTEGRAREA MONETARĂ EUROPEANĂ –
ÎNTRE SPERANŢE ŞI DEZILUZII
CO NDUCĂTO R ŞTIINŢIFIC ,
PRO F. UNIV. DR. IO N IGNAT
DO CTO RAND,
DULGHERIU RALUCA GABRIELA
IAŞI, 2016
2
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI Școala Doctorală de Economie și Administrarea Afacerilor
Doamnei/Domnului__________________________________
Vă facem cunoscut că, pe data de 09.09.2016, ora 11:00, în sala B417, dra. Dulgheriu Raluca Gabriela va susține, în ședință publică, teza de doctorat cu titlul Integrarea monetară europeană – între speranţe şi deziluzii, în vederea obținerii titlului științific de doctor în domeniul
Economie.
Comisia de doctorat are următoarea componență:
Președinte: Prof. univ. dr. Vasile Cocriş , Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
din Iași
Conducător științific: Prof. univ. dr. Ion Ignat, Universitatea „A lexandru Ioan Cuza”din
Iași
Referenți: Prof. univ. dr. Laura -Mariana Cis maș, Universitatea de Vest din
Timișoara
Prof. univ. dr. Elena Nolica Druică, Universitatea din București
Prof. univ. dr. Liv iu-George Maha, Universitatea „A lexandru Ioan
Cuza” din Iași
Vă trans mitem rezumatul și vă invităm să part icipați la
ședința de susținere a tezei. Teza poate fi consultată la Bib lioteca
Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor.
Rector, Secretar serv. Studii Doctorale,
Prof. univ. dr. Tudorel Toader Gabriela Costin
3
CUPRINSUL TEZEI DE DO CTO RAT
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. INTEGRAREA MONETARĂ EUROPEANĂ :
FUNDAMENTE TEORETICE 1.1 Accepţiuni asupra conceptului de integrare monetară 1.2 Teoria zonelor monetare optime – fundament ştiinţif ic
pentru integrarea monetară europeană 1.3 Coordonate retrospective privind unificarea monetară
europeană – de la Memorandumul Marjolin la Tratatul de la
Maastricht
CAPITOLUL II. FUNCŢIONALITATEA ZONEI EURO ÎN CEI 17 ANI DE
EXISTENŢĂ 2.1 Elemente instituţionale, funcţionale şi politice ale Uniunii
Monetare Europene 2.2 Cronologia statelor membre în procesul adoptării monedei
unice europene 2.3 Rezultatele funcţionării zonei euro în perioada 1999-2015
2.3.1 Creşterea economică şi inflaţia 2.3.2 Piaţa muncii şi şomajul 2.3.3 Situaţia finanţelor publice. Cazul Grexit – o abordare
SVAR 2.4 Zona euro – de la idee la realitate: avantaje mai puţin
evidente versus costuri mai vizibile
CAPITOLUL III. CONVERGENŢĂ NOMINALĂ ŞI DIVERGENŢĂ
REALĂ ÎN PROCESUL ADOPTĂRII MONEDEI UNICE EUROPENE DE
CĂTRE ROMÂNIA. O ABORDARE COMPARATIVĂ 3.1 România şi zona euro: linişte aparentă şi neclarităţi în
politici 3.2 Convergenţa nominală în România: evoluţii şi perspective
3.2.1 Stadiul îndeplinir ii criteriilor de la Maastricht de către
România 3.2.2 Analiza comparativă privind impactul criteriilor de
convergenţă nominală asupra convergenţei reale în România,
4
Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă şi Ungaria. O
abordare VAR – VECM 3.2.3 Perspective privind durabilitatea progreselor pe linia
convergenţei nominale în România 3.3 Convergenţa reală şi analiza procesului de catching-up în
România 3.3.1 Stadiul îndeplinir ii criteriilor de convergenţă reală de
către România 3.3.2 Analiza comparativă privind procesul de catching-up a
convergenţei reale în România, Bulgaria, Croaţia, Polonia,
Republica Cehă şi Ungaria. Convergenţa sigma şi
convergenţa beta
CAPITOLUL IV. PERSPECTIVELE INTEGRĂRII MONETARE
EUROPENE 4.1 Reflecţii privind provocările din spaţiul Uniunii Monetare
Europene 4.2 Perspective privind funcţionarea zonei euro ca zonă
monetară optimă 4.3 Dileme ale procesului de extindere a zonei euro
4.3.1 Marea Britanie și Danemarca – menţinerea poziției opt-
out față de aderarea la zona euro 4.3.2 Suedia în zona euro – o amânare voluntară pe o
perioadă nedeterminată 4.3.3 Noile state membre ale Uniunii Europene – studiu
empiric asupra perioadei de timp necesare pentru realizarea
convergenţei reale cu zona euro 4.4 Problematica sustenabilităţii zonei euro – concluzii
desprinse din recenta criză economico- financiară
CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE
5
INTRODUCERE
Construcţia Uniunii Economice și Monetare a fost
constrânsă, încă de la crearea sa, de eterogenitate și
imperfecțiuni, iar unificarea monetară europeană reprezintă,
de peste şaptesprezece ani, o încercare riscantă de a realiza un
parteneriat între state suverane, diferite din punctul de vedere
al dimensiunii, forței economice, politice și militare.
Problema convergenței economice, a
complementarităţii proceselor de convergență nominală și
reală și a divergențelor apărute în cadrul procesului de
integrare monetară europeană se înscriu în aria preocupărilor
actuale ale specialiștilor din domeniul științelor economice. În
acest sens, în lucrarea Integrarea monetară europeană – între
speranţe şi deziluzii sunt abordate aspecte legate de analiza
convergenței economice atât la nivelul zonei euro, cât şi la
nivelul României, în comparaţie cu celelalte cinci state în curs
de aderare la uniunea monetară: Bulgaria, Croaţia , Polonia,
Republica Cehă şi Ungaria.
Scopul lucrării constă, pe de o parte, în analiza
evoluţiei Uniunii Economice şi Monetare, iar, pe de altă parte,
în evaluarea gradului de convergenţă îndeplinit de România,
conform celor două abordări: nominală și reală, și
identificarea diferențelor de dezvoltare, atât faţă de statele
membre din zona euro, cât şi faţă de cele în curs de aderare la
Uniunea Monetară. Drept urmare, s-a impus formularea
următoarelor obiective derivate de cercetare:
analiza teoriei zonelor monetare optime – element de
referinţă care fundamentează procesul unificării monetare
europene;
6
punctarea coordonatelor retrospective privind integrarea
monetară europeană;
analiza zonei euro prin prisma elementelor instituţionale,
funcţionale şi politice, a cronologiei statelor membre în
procesul adoptării monedei unice europene şi a rezultatelor
funcţionalităţii uniunii monetare în perioada 1999-2015;
analiza convergenţei nominale şi a divergenţei reale în
procesul adoptării monedei unice europene de către
România, Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă şi
Ungaria;
analiza gradului de îndeplinire a criteriilor de convergență,
precum și a durabilităţii progreselor realizate pe termen
lung;
estimarea, prin intermediul unui model VAR-VECM, a
impactului criteriilor de convergenţă nominală asupra
convergenţei reale, măsurată prin indicatorul cel mai
sintetic - PIB/locuitor;
calcularea unui indice agregat de convergență economică
pentru măsurarea convergenţei reale în România şi în
celelalte 27 de state ale Uniunii Europene;
analiza comparativă a procesului de catching-up a
convergenţei reale prin prisma convergenţei σ şi
convergenţei β;
prezentarea principalelor aspecte privind perspectivele
integrării monetare europene, prin prisma: provocărilor din
spaţiul Uniunii Economice şi Monetare, perspectivelor
funcţionării ca zonă monetară optimă şi dilemelor
procesului de extindere şi problematicii sustenabilităţii
zonei euro.
Cercetarea este structurată în patru părți.
7
Primul capitol, „Integrarea monetară europeană:
fundamente teoretice”, începe cu o delimitare conceptuală a
noţiunii de integrare monetară care, de-a lungul timpului, a
luat forma unor diferite interpretări, caracterizate prin
contraste subtile sau note contradictorii. În continuarea
capitolului, este descris fundamentul ştiinţific al unificării
monetare europene, reprezentat de teoria zonelor monetare
optime. Acest element de bază în procesul unificării monetare
rămâne doar o teorie, cu precădere iluzorie, întrucât nu a putut
oferi, până în prezent, o soluţie eficientă de aplicare în lumea
reală. În fine, ultimul subcapitol al acestei prime părţi se
axează asupra prezentării coordonatelor retrospective privind
unificarea monetară europeană – de la Memorandumul
Marjolin la Tratatul de la Maastricht. Astfel, sunt descrise
succint principalele etape care au marcat istoria integrării
monetare europene.
Capitolul al doilea, „Funcţionalitatea zonei euro în cei
17 ani de existenţă”, descrie, pentru început, principalele
elemente instituţionale, funcţionale şi politice ale Uniunii
Monetare Europene, dintre care amintim: Banca Centrală
Europeană şi strategia de politică monetară a acesteia,
Eurosistemul şi Sistemul European al Băncilor Centrale. În
continuare, este prezentată cronologia statelor membre în
procesul adoptării monedei unice europene. Astfel, având ca
punct de plecare experiențele celor 19 state în drumul spre
Uniunea Economică şi Monetară, este analizată măsura în
care au fost îndeplinite criteriile de convergență. Următorul
subcapitol ilustrează rezultatele funcţionalităţii zonei euro prin
prisma creşterii economice şi a inflaţiei, pieţei muncii şi
şomajului şi, de asemenea, prin prezentarea situaţiei finanţelor
publice. În finalul acestui subcapitol, este realizată o abordare
8
SVAR a cazului Grexit, caz în care adoptarea monedei unice
europene a adus cu sine, de-a lungul timpului, deteriorarea
constantă a situaţiei fiscale şi bugetare a economiei elene.
Capitolul al doilea se încheie cu o prezentare a avantajelor
mai puţin evidente versus costurile mai vizibile ale aderării la
uniunea monetară, în condiţiile în care procesul de adoptare a
monedei unice europene a suferit schimbări majore în ultimii
ani, mai ales sub impactul crizei economice globale.
Capitolul al treilea, „Convergenţă nominală şi
divergenţă reală în procesul adoptării monedei unice de către
România” analizează, pentru început, evoluţia stadiului
îndeplinirii criteriilor de la Maastricht de către România şi
perspectivele privind durabilitatea progreselor înregistrate pe
linia convergenţei nominale. Analiza calitativă din acest
capitol este completată cu un studiu empiric cu privire la
impactul criteriilor de convergenţă nominală asupra
convergenţei reale în România, Bulgaria, Croaţia, Polonia,
Republica Cehă şi Ungaria, în perioada 1999 – 2014. De
asemenea, capitolul descrie convergența reală, esențială în
procesul integrării monetare europene. În analiza convergenţei
reale a economiei româneşti cu cea europeană, am apelat la o
serie de indicatori de evidenţiere a rezultatelor, precum:
bunăstarea economică (măsurând nivelul PIB/locuitor şi rata
medie anuală de creştere a PIB/locuitor), productivitatea
muncii (studiind structura economiei, evoluţia câştigurilor
salariale minime lunare, sarcina fiscală şi evoluţia
productivităţii muncii pe ora lucrată), competitivitatea externă
(analizând gradul de deschidere a economiei, precum și
ponderea comerțului bilateral cu statele membre ale UE în
totalul comerțului exterior) şi cercetarea-dezvoltarea-
inovarea (evaluând scorul global al competitivității
9
economice, intensitatea investiției în cercetare-dezvoltare şi
indicatorul agregat al inovării). Plecând de la analiza
precedentă a convergenţei reale a economiei româneşti cu cea
europeană, am creat un indice agregat de convergență
economică (IACE) pentru statele din Uniunea Europeană. De
asemenea, am completat acest studiu cu o analiză empirică,
prin intermediul căreia convergența reală este cuantificată cu
ajutorul convergenţei σ şi convergenţei β.
Ultimul capitol, „Perspectivele integrării monetare
europene” începe cu o scurtă prezentare a literaturii de
specialitate referitoare la provocările din spaţiul Uniunii
Economice şi Monetare. În ultimul deceniu, euroscepticismul
din literatura de specialitate a luat o vastă amploare, iar criza
recentă a evidenţiat slăbiciunile Uniunii Monetare Europene şi
lipsa acută de sincronizare dintre ţările membre, punând la
îndoială avantajele statelor în curs de aderare la zona euro. În
continuarea acestui ultim capitol, sunt analizate perspectivele
funcţionării zonei euro ca zonă monetară optimă prin prisma
enumerării principalelor critici din literatura de specialitate
care subliniază divergenţa şi incompatibilitatea criteriilor
formulate de-a lungul evoluţiei teoriei ZMO. Este analizată,
de asemenea, experienţa funcţionării unor uniuni monetare în
lume şi raportarea lor la teoria zonelor monetare optime. În
cadrul acestui capitol, sunt prezentate şi dilemele procesului
de extindere a Uniunii Economice şi Monetare. Astfel, sunt
analizate, pe de o parte, poziţiile Marii Britanii şi ale
Danemarcei, state care îşi menţin în continuare clauza de opt-
out faţă de aderarea la zona euro, iar de cealaltă parte, poziţia
Suediei, care continuă să amâne, într-un mod voluntar,
adoptarea monedei unice europene. În cadrul acestui
subcapitol este realizat şi un studiu empiric asupra perioadei
10
de timp necesară statelor central şi est-europene (Bulgaria,
Croaţia, Polonia, Republica Cehă, România şi Ungaria) pentru
realizarea convergenţei reale cu zona euro. În încheierea celui
de-al patrulea capitol, este prezentată problematica
sustenabilităţii zonei euro prin prisma principalelor concluzii
desprinse în urma recentei crize economice.
Lucrarea se încheie cu un set de concluzii menite să
completeze conținutul științific prin evidenţierea principalelor
aspecte surprinse de analiza convergenței în procesul adoptării
monedei unice europene.
Prin natura temei tratate, metodologia de cercetare
este deductivă, analiza calitativă contopindu-se cu cea
cantitativă. Complexitatea subiectului abordat impune
utilizarea mai multor metode de investigare a realităţii şi de
preconizare a tendinţelor de viitor, suportul metodologic fiind
triplu: istoric (util în analiza conjuncturii actuale a integrării
monetare europene); comparativ (necesar pentru evaluarea
gradului de îndeplinire a criteriilor de convergență) și
prospectiv (necesar tendințelor viitoare).
Tehnicile şi metodele utilizate în cercetare corespund
scopului şi obiectivelor stabilite. Astfel, prin intermediul
analizei documentare sunt culese datele referitoare la
procesele şi fenomenele care constituie obiectul cercetării; cu
ajutorul observaţiei ştiinţifice sunt comparate reperele iniţiale
cu evoluţia acestora; prin problematizare, cercetarea privind
procesul integrării monetare europene este sesizată, indusă şi
formulată ştiinţific; prin logică sunt formulate şi folosite
judecăţi, noţiuni şi raţionamente, sunt realizate comparaţii,
sunt identificate elementele de maximă generalitate şi cele de
strictă necesitate; cu ajutorul statisticii sunt colectate
informaţiile şi datele necesare analizei, este creionat trendul
11
indicatorilor de convergență nominală și reală şi sunt
identificate cauzele care au influențat sau pot influența
procesul integrării monetare europene.
Instrumentele utilizate cu precădere în cercetare sunt:
tabelele, graficele, trendurile, indicatorii şi coeficienţii. Toate
contribuie la realizarea obiectivului de cercetare a evoluțiilor
precedente și viitoare atât la nivel particular, pentru România
şi celelalte cinci state în curs de aderare la Uniunea
Economică şi Monetară, cât și comparativ, pe grupe de
dezvoltare economică (zona euro, statele în curs de aderare)
sau analizate împreună (UE-28).
Studiul cuprinde patru cercetări empirice realizate în
cadrul capitolelor II, III şi IV. Primul demers are la bază o
analiză SVAR a crizei din Grecia. În al doilea demers,
pornind de la o abordare VAR a impactului criteriilor de
convergenţă nominală asupra convergenţei reale, dar luând în
considerare şi numărul relaţiilor de cointegrare din model,
este utilizată metodologia vectorului cu autocorecţie – VECM.
Cel de-al treilea demers presupune determinarea convergenţei
reale utilizând parametrii econometrici σ şi β, iar ultima
cercetare empirică are la bază analiza statistică a seriilor de
timp şi porneşte de la un sistem de indici de variaţie cu baza
în lanţ calculaţi pe baza ratelor de creștere a PIB-ul/locuitor,
caracterizând sub raport statistic dezvoltarea procesului de
catching-up în statele incluse în analiză.
Elementele de noutate privind metodologia cercetării,
constau în:
analiza comparativă, prin intermediul metodei VAR-
VECM, a impactului criteriilor de convergenţă nominală
asupra creşterii economice, în statele în curs de aderare la
12
zona euro: Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă,
România şi Ungaria, în intervalul 1999 – 2014;
aprecierea perioadei de timp necesară pentru realizarea
convergenţei reale pentru toate cele şase state menţionate
anterior;
utilizarea coeficientului de variație, calculat pe baza
amplitudinii intervalului semi-intercuartilic, pentru
măsurarea convergenței σ;
utilizarea amplitudinii intervalului semi-intercuartilic, ca
indicator de măsurare a volatilității PIB/locuitor,
comparativ cu abaterea standard;
analiza a două tipuri de convergenţă σ: convergenţa internă
– calculată în cadrul grupului UE-6 şi convergenţa externă
– care raportează grupul UE-6 la zona euro;
analiza convergenței β reale, prin gruparea țărilor UE-28
pe două grade de intensitate, după nivelul mediu al
PIB/locuitor și după gradul de volatilitate a acestuia;
estimarea convergenţei reale pentru întreaga perioadă
analizată, 1999-2014, față de abordările anterioare care
vizau nivelul PIB/locuitor doar dintr-un singur an de
referință;
analiza convergenței β prin estimarea a patru modele
distincte, cu scopul de a oferi o imagine cât mai completă
și corectă a fenomenului.
Demersul științific are la bază investigațiile și
rezultatele studiilor și cercetărilor atât din literatura de
specialitate naţională, cât și internațională. Astfel, dintre cele
mai reprezentative studii care au abordat procesul integrării
monetare europene, din perspectiva extinderii Uniunii
Economice şi Monetare, a euroizării sau a îndeplinirii de către
13
zona euro a trăsăturilor specifice unei zone monetare optime,
se numără: Mundell (1961), McKinnon (1963), Kenen (1969),
Grubel (1970), Fleming (1971), Giersch (1973), Ingram
(1973), Ishiyama (1975), Robson (1987), De Grauwe (1992),
Krugman (1993), Frankel şi Rose (1997), Hargreaves şi
McDermott (1999), Collington (2002), Buiter (2004), Cerna
(2006), Priewe (2007), Mongelli (2008), O’Rourke şi Taylor
(2013).
În completarea definiţei din Raportul Werner, cele
mai importante contribuţii aduse conceptului de integrare
monetară aparţin următorilor economişti: Corden (1972),
Tavlas (1993), Cobham şi Robson (1994), Giovannini (1995),
Cohen (1998), Pentecost şi Van Poeck (2001), Gandolfo
(2002) şi Meade (2009). Cu privire la delimitarea termenilor
de zonă monetară şi uniune monetară, menţionăm următorii
autori: Robert Mudell (1961), Hargreaves şi McDermott
(1999), Mancera (1991), Masson şi Patillo (2001).
În ceea ce priveşte studierea fenomenului
convergenței, menționăm preocupările de început aparținând
clasicilor Smith, Ricardo şi Malthus în creșterea economică
regională, și contribuțiile fundamentale ale lui Solow și Swan
(1956) în modelarea creșterii exogene și ale lui Barro și Sala-
i-Martin (1996) în modelarea creșterii endogene. De-a lungul
timpului, dezbaterile asupra convergenţei au captat, într-un
mod continuu, atenţia teoreticienilor şi econometricienilor din
domeniul macroeconomiei şi nu numai: Baumol (1986), Islam
(1995), Evans (1997), Greene (2003), Barro şi Sala-i-Martin
(2004), Higgins et. al. (2006), Ingianni şi Zdarek (2007),
Young et. al. (2007), Vojinovic şi Oplotnik (2008).
Sub aspectul gradului de îndeplinire a criteriilor de
convergenţă – nominală și reală – menționăm lucrări ale
14
economiștilor Boyle şi McCarthy (1997), Dalgaard şi Vastrup
(2001), Buiter şi Grafe (2002), Cihák şi Holub (2003), Kenen
şi Meade (2003), Isărescu (2004), Matkowski şi Próchniak
(2004), Zd'arek (2008), Gros şi Mayer (2010),
Georgantopoulos (2011), Hökmark (2012), Bongardt et. al.
(2013), Gabrisch şi Kämpfe (2013), Heise (2013), Karras
(2013), Fichtner et. al. (2014), Guiso et al. (2015). Contribuții
importante în studierea relației dintre cele două procese de
convergență, nominală și reală, sunt aduse prin cercetările
economiștilor Balassa și Samuelson (1964), López-Salido şi
Quirós (2006), Lein-Rupprecht et al. (2007), Bongard et al.
(2013).
De asemenea, cu scopul realizării unei analize
complexe a convergenţei economiei româneşti cu zona euro şi
cu celelalte state în curs de aderare, lucrarea are la bază
numeroase studii care analizează convergenţa reală în ţările
Europei Centrale şi de Est, utilizând conceptele de σ- şi β-
convergenţă. Printre cele mai importante se numără: Wagner
şi Hlouskova (2002), Knitila (2004), Kutan şi Yigit (2005),
Verblane şi Vahter (2005), Vojinovic (2006), Matkowski şi
Prochniak (2007), Iancu (2007), Zaman şi Goschin (2014).
Prin prisma titlului cercetării de faţă „Integrarea
monetară europeană – între speranţe şi deziluzii”, împărţim
principalele lucrări din literatura de specialitate între
eurosceptici şi eurofili. Astfel, cele mai sceptice contribuţii
aparţin lui Kopits (1999), Kenen şi Meade (2003), Buiter
(2004), Wyplosz (2007) şi Sikulova (2007), autori care aduc
critici dure criteriilor de la Maastricht. Bagus (2011) şi Tilford
(2014) analizează blocajul Uniunii Economice şi Monetare şi
divergenţele din ce în ce mai extinse din interiorul acesteia,
iar Guiso, P. Sapienza şi L. Zingales îşi încep cel mai recent
15
articol (intitulat “Monnet’s error?”) afirmând că ţările din
zona euro “par prinse într-o capcană: nu există nici o dorință
de a merge înapoi, nici un interes pentru a merge înainte, şi
este nesustenabil din punct de vedere economic să rămână în
continuare” (2015, p. 1). De asemenea, autori precum Grubel
(1970), Ishiyama (1975), Robson (1987), Emerson et al.
(1990), De Grauwe (1992), Krugman (1993), Tavlas (1994),
Frankel şi Rose (1997), Buiter (2004), De Grauwe (2006),
Priewe (2007) analizează perspectivele iluzorii ale
funcţionării Uniunii Monetare Europene ca zonă monetară
optimă. Alte contribuţii importante în sfera euroscepticilor
aparţin economiştilor Georgantopoulos și Tsamis (2011),
Jovanovic (2012), Lianou (2012), Koutsoukis şi Roukanas
(2014), care critică excesul birocratic, corupţia şi deteriorarea
tacită a situaţiei fiscale din Grecia.
În ceea ce priveşte eurofilii din literatura de
specialitate, ponderea acestora este semnificativ mai mică. De
remarcat este trăsătura comună a lucrărilor eurooptimiste care
constă în apartenenţa lor la una dintre principalele instituţii
europene: Banca Centrală Europeană sau Comisia Europeană.
Pe lângă cele menţionate anterior, cercetarea are la
bază publicațiile şi bazele de date ale Băncii Naționale a
României, Comisiei Naţionale de Prognoză, Consiliului
Economic de la Casa Albă, Deka Bank, Deutsche Bank,
Eurostat, Fondului Monetar Internațional, Guvernului
României, Institutului Internaţional pentru Dezvoltarea
Managementului, Institutului Naţional de Statistică,
UNCTAD şi World Bank.
Asemenea oricărei analize, şi cercetarea de faţă a
întâmpinat o serie de limite inerente, atât teoretice, cât şi
empirice. În privinţa limitelor teoretice, menţionăm sursele
16
documentare incomplete cauzate de costurile mari presupuse
de achiziţionarea unor lucrări ştiinţifice foarte vechi. În ceea
ce priveşte limitele empirice, dificultăţile au constat în lipsa
datelor pentru anumiţi ani în cazul Luxemburgului, Maltei şi
Letoniei. De asemenea, aceste limite sunt completate de
gradul de subiectivism al cercetătorului. Cu toate acestea,
limitele cercetării nu au avut influenţe semnificative asupra
concluziilor lucrării de faţă, rezultatele cercetării contribuind
la perfecționarea metodologiei de analiză a convergenței
economice și extinzând caracterul viziunilor teoretice
existente asupra aspectelor legate de diminuarea decalajelor și
de îmbunătățirea perspectivelor de convergență în contextul
integrării monetare europene.
În continuarea demersului de cercetare ne propunem
să calculăm un indice agregat mai complex al convergenţei
reale, având în vedere lipsa unor criterii clar stipulate în
Tratatul de la Maastricht. Indicele va fi realizat pe baza unui
set extins de indicatori format din: rata de creştere economică,
PIB/locuitor, ponderea exporturilor în PIB, ponderea
agriculturii în PIB, ponderea sectorului privat în PIB,
investiţiile străine directe, evoluţia pieţei de capital, rata
şomajului, productivitatea muncii şi cheltuielile cu cercetarea
şi dezvoltarea. De asemenea, cercetările viitoare vor avea în
vedere validarea, testarea şi adaptarea în timp a indicatorului
construit la schimbările economice.
17
CONCLUZII
Integrarea monetară europeană, recuperarea
rămânerilor în urmă sau înlăturarea decalajelor de dezvoltare
atât în interiorul Uniunii Economice şi Monetare, cât şi către
aceasta, constituie un subiect de mare actualitate şi cu o
semnificație aparte, iar numeroasele studii și cercetări din
domeniu ilustrează atât relevanța temei abordate în cadrul
lucrării de faţă, cât și dificultățile de cercetare a proceselor de
convergență și divergență economică.
Pe parcursul lucrării, cercetarea teoretică este
completată de cercetarea empirică, prin intermediul unor
analize comparative temporale și teritoriale centrate asupra
gradului de îndeplinire a celor două forme ale convergenței
economice – nominală şi reală.
Problematica cercetării conturează un set de concluzii
pertinente care pot fi sintetizate după cum urmează:
1. Impactul recentei crize economice asupra stabilității
monetare europene poate fi cuantificat cu ajutorul
dezechilibrelor majore provocate la nivelul zonei euro.
Declinul ritmului de creștere economică, creșterea ratei
șomajului și a datoriilor publice, unitatea economică
europeană precară, lipsa de coordonare a politicilor
macroeconomice, fragmentarea pieței de capital sau
fragilitatea sistemului monetar au limitat capacitatea de
funcționare eficientă a zonei euro și au pus sub semnul
incertitudinii posibilitatea de extindere a acesteia. Pe fondul
acestor dezechilibre, integrarea economică monetară ar genera,
mai degrabă, mai multe costuri și mai puține beneficii, atât
pentru zona euro, cât și pentru statele în curs de aderare.
18
2. Armonizarea prealabilă a proceselor de convergență
nominală și reală reprezintă condiția sine qua non a aderării
viitoare a unei țări la UEM. În acest fel, sunt prevenite
posibilele derapaje care pot surveni în urma adoptării monedei
euro. Analiza comparativă a celor două tipuri de convergență
a permis formularea ipotezei potrivit căreia procesul de
convergență nominală poate fi considerat privilegiat în
comparaţie cu cel de convergență reală. Acest fapt se
datorează, pe de o parte, interesului acordat în cadrul
Tratatului de la Maastricht criteriilor de convergență nominală
(în defavoarea celor de convergență reală menite să asigure un
grad ridicat de similitudine structurală statelor candidate) şi,
pe de altă parte, dimensiunii temporale necesare realizării
celor două procese (aderarea la zona euro devenind posibilă
doar în condiţiile îndeplinirii criteriilor de convergență
nominală în totalitate, iar orizontul de timp necesar este mult
mai redus în comparaţie cu îndeplinirea convergenței reale).
3. Pe fondul dezechilibrelor macroeconomice recente,
s-au îndreptat către convergența nominală numeroase critici
rezultate în urma incapacităţii criteriilor de la Maastricht de a
reflecta posibilitatea reală a statelor membre de a atinge
nivelul de dezvoltare economică necesar integrării în zona
euro, mulți specialiști apreciindu-le ca fiind neadaptate
condițiilor economice actuale. Mai mult decât atât, pe lângă
divergenţa reală dintre cele nouăsprezece ţări din zona euro,
se manifestă, în prezent, şi o divergenţă nominală prin prisma
gradului precar de îndeplinire a criteriilor de la Maastricht.
4. În prezent, pentru toate cele șase state în curs de
aderare la Uniunea Economică și Monetară (România,
Bulgaria, Croația, Polonia, Republica Cehă și Ungaria),
criteriile de la Maastricht (stabilitatea prețurilor,
19
sustenabilitatea politicii fiscale, stabilitatea cursului de schimb
și convergența pe termen lung a ratelor de schimb) sunt
îndeplinite sau tangibile. Cu toate acestea, autoritățile
monetare naţionale nu îşi propun o intrare rapidă în zona euro,
ci se plasează pe o poziție de așteptare. În ceea ce privește țara
noastră, întrucât obiectivul de intrare în Mecanismul Cursului
de Schimb II la data de 1 ianuarie 2016 nu a putut fi îndeplinit,
anul 2019 nu mai reprezintă o dată-ţintă realizabilă.
5. Estimarea econometrică a impactului criteriilor de
covergenţă nominală asupra creşterii economice în România,
Bulgaria, Croaţia, Polonia, Republica Cehă şi Ungaria, în
perioada 1999-2014, conduce la formularea următoarei
sinteze:
Şocuri asupra creşterii economice, determinate de: Rata
inflaţie i Datoria publică
Deficitul bugetar
Cursul de schimb
Rata dob. pe t. lung
România Efect pozitiv*
Efect negativ
Efect pozitiv**
Efect negativ
Efect negativ
Bulgaria Efect pozitiv*
Efect negativ
Lipsă efect Lipsă efect
Efect pozitiv***
Croaţia Efect
negativ
Lipsă
efect
Lipsă efect Lipsă
efect
Efect negativ
Polonia Efect negativ
Efect negativ
Efect pozitiv**
Efect pozitiv
Efect pozitiv***
Rep. Cehă
Efect negativ
Lipsă efect
Lipsă efect Efect pozitiv
Efect pozitiv***
Ungaria Efect negativ
Efect negativ
Efect negativ
Efect pozitiv
Efect pozitiv***
*creştere economică inflaţionistă
**conform literaturii de specialitate, în ţările emergente, deficitul bugetar
este perceput ca un factor favorabil creşterii economice
*** reacţie atipică din punct de vedere economic, având în vedere faptul că
o creştere a ratei dobânzii pe termen lung temperează avântul creşterii
economice
Procesul de modelare econometrică este dificil de
realizat pentru toate cele șase state în curs de aderare la
Uniunea Economică și Monetară, ca urmare a modificărilor
20
structurale din ultimele decenii. Astfel, este necesar un
interval de timp mai îndelungat până când modelele empirice
vor da rezultate robuste în cazul statelor din Europa Centrală
şi de Est.
6. În adoptarea deciziei de aderare la zona euro trebuie
să se țină cont de doi factori. Primul dintre aceștia se referă la
capacitatea de îndeplinire a tuturor criteriilor de convergență
nominală, iar cel de-al doilea privește progresele obținute în
procesul de convergență economică reală. În cazul în care
unul dintre cei doi factori nu ar fi luat în considerare,
economiile noilor state ar deveni periferice, cu o flexibilitate
scăzută și incapabile să elimine șocurile adverse. În vederea
determinării gradului de manifestare a convergenței reale a
României cu zona euro, s-a realizat o analiză statistică bazată
pe următorii indicatori: bunăstarea economică,
productivitatea muncii, competitivitatea externă şi cercetarea-
dezvoltarea-inovarea. Rezultatele acestei analize pot fi
sintetizate astfel:
în privința bunăstării economice, România se află încă
într-o poziţie de ţară periferică în raport cu statele
europene dezvoltate. Astfel, în ierarhia celor 28 de state
membre, România ocupă locul 27, înainte de Bulgaria;
din punctul de vedere al productivităţii muncii, dacă la
capitolul nivelului minim salarial România ocupă
penultimul loc în ierarhia Uniunii, în ceea ce priveşte
sarcina fiscală, doar şapte ţări ne depăşesc (Belgia,
Ungaria, Germania, Franţa, Austria, Letonia şi Italia),
sarcina fiscală fiind mult mai mare comparativ cu toate
statele europene care pot fi apreciate drept competitoare
directe;
21
în ceea ce priveşte competitivitatea externă, România are
un grad mediu de deschidere a economiei şi un trend al
comerțului exterior cu Uniunea Europeană ascendent, însă
devansarea ponderii exporturilor de către cea a
importurilor poate cauza dezechilibre macroeconomice
mari pe termen mediu și lung;
în privința cercertării-dezvoltării-inovării, în ciuda unor
evoluții pozitive, sistemul CD&I românesc cuprinde în
continuare disfuncționalități structurale, România fiind
plasată pe ultimul loc în Uniune, în categoria inovatorilor
modești, alături de Bulgaria şi Letonia.
7. Analiza empirică a procesului de catching-up a
convergenței reale a evidenţiat următoarele rezultate:
România mai are nevoie de 22 ani pentru a egala nivelul
mediu al PIB/locuitor din zona euro, în condiţiile în care
creșterea economică medie specifică perioadei 1999-2014
se va menţine şi în viitor;
Polonia și Republica Cehă sunt statele care au cea mai
scurtă perioadă de catching-up, de 15, respectiv 16 ani, în
timp ce Croația este țara care necesită cea mai mare
perioadă de timp (62 de ani) pentru prinderea din urmă a
zonei euro;
în ceea ce priveşte convergenţa sigma, rezultatele empirice
ilustrează faptul că există atât o convergență sigma internă
reală la nivelul UE-6, cât şi o convergenţă sigma externă
reală, ceea ce poate constitui totuşi un factor pozitiv în
procesul de aderare la zona euro;
de asemenea, cele 4 modele estimate pentru convergenţa
beta, confirmă o convergenţă mai accentuată pentru
România, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă şi Ungaria, şi
o convergenţă mai scăzută pentru Polonia.
22
8. Deși a devenit preocuparea principală a cercetărilor
aplicative din domeniul integrării economice europene și a
autorităților decizionale implicate în conducerea și
monitorizarea procesului de integrare, problema convergenței
reale rămâne nesoluționată și controversată. Abordarea
procesului de adoptare a monedei unice europene s-a
modificat considerabil în urma evoluţiilor economice din
ultimii ani, schimbări care au determinat scăderea
competitivității, instabilitate financiară și dezechilibre fiscale
și, implicit, imposibilitatea îndeplinirii criteriilor de
convergență nominală într-o manieră sustenabilă. Cu toate că
nivelul de dezvoltare a economiei reale a unei țări nu
reprezintă condiția de bază a negocierilor privind procesul de
aderare la Uniunea Europeană, sustenabilitatea zonei euro și
posibilitatea de extindere a acesteia nu se pot realiza fără
soluționarea problemelor legate de recuperarea rămânerilor în
urmă sau de înlăturarea decalajelor de dezvoltare existente
între statele membre.
9. Având în vedere decalajul mult prea mare existent
între România și statele dezvoltate din zona euro , convergența
reală trebuie să fie tratată prioritar, fără a neglija, însă,
convergența nominală. Așadar, cele două tipuri de
convergență trebuie abordate în mod unitar, sustenabil și în
strânsa lor interdependenţă. Totuşi, ţinând cont de realitățile
economice menționate anterior, considerăm adecvată
reaşezarea ţărilor în zona euro după alte criterii (inclusiv
adăugarea posibilităţii unei intrări în UEM cu ieşire, nu fără
ieşire, precum în prezent) şi revizuirea substanţială a
condiţiilor de adoptare a monedei unice europene.
10. Dezechilibrele UEM au readus în discuţie statutul
monedei unice europene în viitor, iar incertitudinea pe care o
23
traversează încă zona euro transformă moneda unică mai
degrabă într-o posibilă victimă decât într-un instrument de
ajustare. În prezent, moneda euro este sprijinită de două
economii importante – Germania şi Franţa –, însă nu se ştie
cât timp vor mai accepta scurgeri de valoare din economiile
lor către cele periferice. Astfel, este incontestabil faptul că
Uniunea Economică şi Monetară a avut de suferit şi nu poate
fi de durată în acest ritm.
11. Cât priveşte viitorul Uniunii Economice şi Monetare,
luând în calcul evitarea scenariului pesimist al deplasării
integrării monetare europene dinspre speranţele rămase către
deziluzii depline, o soluţie optimă ar constitui-o divizarea
monedei euro în două: euro-nord şi euro-sud. În aceste
condiţii, cea din urmă ar trebui să îşi devalorizeze
semnificativ moneda faţă de cea dintâi, în aşa fel încât statele
din sudul zonei euro să se întărească şi să îşi recapete
competitivitatea. În timp, în cazul în care această soluţie ar da
roade, cele două diviziuni ale monedei euro ar trebui să se
unifice, din nou, într-o singură monedă. De asemenea, o altă
soluţie de mijloc, însă mult mai dificil de aplicat pentru a
ajusta discrepanţele de la nivelul zonei euro, o constituie
desfacerea monedei euro în nouăsprezece fracţiuni (euro-franc
francez, euro-franc belgian, euro-marcă germană, euro-liră
italiană etc.) cu o monedă euro-pivot. Un alt deznodământ al
crizei din zona euro, însă mult prea utopic pentru realităţile
actuale, îl constituie realizarea unei uniuni politici pentru a
salva zona euro. Revenim, astfel, la propunerea lui Winston
Churchill, care s-a numărat printre primii care au pledat în
favoarea integrării politice europene, prin crearea unor State
Unite ale Europei. În fine, în lipsa oricărei alte soluţii, nu mai
rămâne să vorbim decât despre scenariul tragic al desfiinţării
24
Uniunii Economice şi Monetare, însă costurile presupuse ar fi
enorme nu doar pentru statele din interiorul zonei euro, cât şi
pentru întreaga Uniunea Europeană.
25
BIBLIOGRAFIE
CĂRȚI:
1. Arthus, P. (2001) L'Euro et la Banque Centrale Europeene. Un
premier Bilan. Paris, Édition Economica. 2. Bagus, P. (2011) Tragedia monedei euro. Iași, Editura Universității
"Alexandru Ioan Cuza".
3. Baldwin, R., Wyplosz, C. (2006). The Economics of European
Integration. New York, McGraw Hill.
4. Bekerman, G., Saint-Marc, M. (2001) L’euro. Paris, Presses Universitaires de France.
5. Burda, M., Wyplosz, C. (2009) Macroeconomics: A European Text.
New York, Oxford University Press.
6. Cerna, S. (2005) Economie monetară și financiară internațională.
Timișoara, Editura Universității de Vest. 7. Cerna, S. (2006) Teoria zonelor monetare optime. Timișoara, Editura
Universității de Vest.
8. Cerna, S. (2009) Economie monetară. Timișoara, Editura Universității
de Vest.
9. Cohen, B. J. (1998) The Geography of Money. Ithaca: Cornell University Press.
10. Cocriș, V., Sireteanu, E., Andrieș, A. (2013) Activitatea bancară şi
integrarea monetară europeană . Iași, Editura Universității "Alexandru
Ioan Cuza".
11. Cohen, B. (2011) The Future of the Global Currency: the Euro versus the Dollar. New York, Routlege.
12. Collignon, S. (2002) Monetary Stability in Europe. New York,
Routlege.
13. Croitoru, L. (2012) Politica monetară: ipostaze neconvenționale.
București, Editura Curtea Veche. 14. De Grauwe, P. (2010) The Economics of Monetary Union. New York:
Oxford University Press.
15. Dyson, K. (1994) Elusive Union. The Process of Economic and
Monetary Union in Europe. London, Longman Publishing Group.
16. Dyson, K. (2002) EUROPEAN states and the Euro. Oxford, Oxford University Press.
17. Friedman, M. (1953) Essays in Positive Economics. Chicago,
University of Chicago Press.
18. Gandolfo, G. (2002) International Finance and Open-Economy
Macroeconomics. Berlin, Springer Verlag. 19. Giovannini, A. (1995) The Debate on Money in Europe. London,
Massachusetts Institute of Technology Press.
26
20. Henkel, H. O. (2010) Rettet unser Geld. München, Wilhelm Heyne
Verlag.
21. Ignat, I. (2002) Uniunea Europeană. De la Piața Comună la moneda unică. București, Editura Economică.
22. Ignat, I. (2004) Economie Politică. Macroeconomie. Iași, Editura
Universității "Alexandru Ioan Cuza".
23. Ignat, I., Pralea, S. (2013) Economie mondială. Iaşi, Editura Sedcom
Libris. 24. Isărescu, M. (2001) Reflecții economice – Piețe, Bani, Bănci.
Bucureşti, Editura Expert.
25. Isărescu, M. (2009) Contribuţii teoretice şi practice în domeniul
politicilor monetare şi bancare. București, Editura Academia Română.
26. Jaba, E. (2002) Statistica. București, Editura Economică. 27. Jovanovic, M. N. (1997) European economic integration: limits and
prospects. London, Routledge Press.
28. Krugman, P. (1991) Geography and trade. Cambridge, MIT Press.
29. Luţaş, M. (2004) Uniunea Europeană. Mecanismul integrării. Cluj-
Napoca, Editura Dacia. 30. Masson, P., Patillo, C. (2001) Monetary Union in West Africa: Is It
Desirable, How could it Be Achieved? Washington DC, International
Monetary Fund.
31. Marinaș, M. (2008) Convergența structurală a economiei românești.
Analiză comparativă. Bucureşti, Editura Teoretică și Aplicată. 32. McIntosh, C. (2013) Cambridge Advanced Learner's Dictionary.
Cambridge, Cambridge University Press.
33. Mureșan, M., Chirleșan, D. (2009) Convergență reală și convergență
nominală în procesul adoptării monedei unice de către noile țări
membre ale UE. Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza". 34. Păun, C. (2011) Convergenţa nominală şi reală. Bucureşti, Academia
de Studii Economice.
35. Păun, D. (2011) Drumul României către euro. Cluj-Napoca, Editura
Presa Universitară Clujeană.
36. Pecican, E.Ș. (2009) Indicatori privind convergența reală și aplicațiile acestora. Bucureşti, Institutul Național de Cercetări
Economice.
37. Pentecost, E., Van Poeck, A. (2001) European Monetary Integration.
Past, Present and Future. Northampton, Edward Elgar Publishing.
38. Pop, N. (2011) Decizia de politică monetară – între fascinația teoriei și inefabilul intuiției. București, Editura Expert.
39. Robson, R. (1987) The Economics of lnternational lntegration.
London, Allen and Unwin Publishing.
40. Sanchis, M. (2014) The Economics of the Monetary Union and the
Eurozone Crisis. Cham, Springer International Publishing.
27
41. Scheller, H. K. (2006), The European Central Bank. History, Role
and Functions. Frankfurt am Main, European Central Bank.
42. Stiglitz, J. (2004) The process of European integration and the future of Europe. Geneva, United Nations Economic Commission for
Europe.
43. Talani, L. (2009) The Future of the EMU. London, Palgrave
Macmillan.
44. Voinea, G., Roman, A., Chirleșan, D (2010) 10 ani de la lansarea Euro: prefacerile și viitorul monedei în contextual crizei economice
actuale. Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza".
ARTICOLE:
45. Abramovitz, M. (1986) Catching Up, Forging Ahead, and Falling Behind. The American Economic Review, 76 (5), 1072-1085.
46. Arestis, P., Sawyer, M. (2013) Can the eurozone survive and be
prosperous? Intereconomics, 48 (6), 326-327.
47. Balassa, B. (1964) The Purchasing Power Parity Doctrine: A
Reappraisal. Journal of Political Economy, 74, 584-596. 48. Barro, R.J. (1987) Government Spending, Interest Rates, Prices and
Budget Deficits in the United Kingdom. Journal of Monetary
Economics, 20, 221- 234.
49. Barro, R.J., Sala-i-Martin, X. (1991) Convergence across States and
Regions. Brookings Papers on Economic Activity, 22 (1), 107-182. 50. Barro, R.J., Sala-i-Martin, X. (1996) Convergence. Journal of
Political Economy, 100, 223-251.
51. Baumol, W. J. (1986) Productivity Growth, Convergence, and
Welfare: What the Long-Run Data Show. The American Economic
Review, 76 (5), 1072-1085. 52. Bernheim, B.D. (1989) A Neoclassical Perspective on Budget Deficits.
The Journal of Economic Perspectives, 3, 55-72.
53. Bongardt, A., Torres, F., Hefeker, C. (2013) Convergence in the EU.
Intereconomics, 48 (2), 72-92.
54. Bosch, G., Bonhomme, S. (2013) Inequality in Europe: What can be done? What should be done? Intereconomics, 48 (6), 328-356.
55. Boţel, C. (2002) Cauzele inflaţiei în România, iunie 1997 – august
2001. Analiză bazată pe vectorul autoregresiv structural. Caiete de
studii BNR, nr. 11, 7-48.
56. Boyle, G.E., McCarthy, T.G. (1997). A Simple Measure of β-Convergence. Oxford Bulletin of Economics and Statistics, 59 (2),
257-264.
57. Buiter, W., Grafe, C. (2002) Anchor, Float or Abandon Ship:
Exchange Rate Regimes for Accession Countries. European Investment Bank Papers, 7 (2), 51-71.
28
58. Buiter, W. (2004) To purgatory and beyond: When and how should
the ac-cession countries from central and eastern Europe become full
members of EMU? Challenges for Central Banks in an Enlarged EMU, 1-42.
59. Cebula, R., Koch, J. (1989) An Empirical Note on Deficits, Interest
Rates, and International Capital Flows. The Quarterly Review of
Economics and Business, 29, 119-126.
60. Cerna, S. (2010) Criza şi reglementările financiare. OECONOMICA, 1, 77-102.
61. Cihák, M., Holub, T. (2003) Price Convergence to the EU: What Do
the 1999 ICP Data Tell Us? CNB Working Paper, 2, 1-21.
62. Cobham, D., Robson, P. (1994) Monetary Integration in Africa: A
Deliberately European Perspective. Word Development, 22 (3), 285-299.
63. Coman, T. (2007) Integrarea monetară, factor al coeziunii economice
și al solidarității dintre statele membre ale UE. EIRP Proceedings, 2,
542-567.
64. Cocriș, V., Căpraru, B. (2008) The reform of the National Bank of Romania after accession to the EU: challenges and perspectives.
Analele Universității din Oradea - Științe Economice, 3, 713-718.
65. Cocriș, V., Nucu, A. (2013) Canalul ratei dobânzii în România:
evaluarea eficacităţii transmis iei impulsurilor de politică monetară
asupra inflaţiei şi creşterii economice. Economie teoretică şi aplicată, 20 (2), 20-35.
66. Corden, M. (1972) Monetary Integration. Essays in International
Finance, No. 39, 1-45.
67. Dalgaard, K.J., Vastrup, J. (2001) On the measurement of sigma
convergence. Economics Letters, 70, 283-287. 68. De Grauwe, P. (1992) German Monetary Unification. European
Economic Review, 36, 445-453.
69. De Grauwe, P. (2006) Flaws in the Design of the Eurosystem?
International Finance, 9 (1), 137-144.
70. Emerson, M., Gros, D., Pisani-Ferry, J., Reichenbach, H., Italianer, A. (1990) One Market, One Money: An Evaluation of the Potential
Benefits and Costs of Forming an Economic and Monetary Union.
European Economy - Commision of the European Communities, 1-
347.
71. Engel, C., Rogers, J. H. (2004) European Product Market Integration after the Euro. Economic Policy, 19 (39), 347–384.
72. Evans, P. (1985) Do large deficits produce high interest rates?
American Economic Review, 75, 68-87.
29
73. Evans, P. (1987) Do budget deficits raise nominal interest rates?
Evidence from six countries. Journal of Monetary Economics, 20,
281-300. 74. Evans, T. (2011) The crisis in the euro area. International Journal of
Labor Research, 3 (1), 97-113.
75. Farrel, H. (2010) A More Perfect Union. Democracy, 18, 43-55.
76. Ferreira-Lopes, A., Pina, A. (2011) Business Cycles, Core, and
Periphery in Monetary Unions: Comparing Europe and North America. Open Economies Review, 22 (4), 565-592.
77. Fichtner, F., Fratzscher, M., Podstawski, M., Ulbricht, D. (2014)
Making the Euro Area Fit for the Future. Deutsches Institut für
Wirtschaftsforschung Economic Bulletin, 9, 3-15.
78. Fleming, J.M. (1971) On Exchange Rate Unification. The Economic Journal, 81, 467-488.
79. Frankel, J., Rose, A. (1997) Is EMU more justifiable ex post than ex
ante? European Economic Review, 41, 753-760.
80. Gabrisch, H., Kämpfe, M. (2013) The new EU countries and euro
adoption. Intereconomics, 48 (3), 180-186. 81. Georgantopoulos, A., Tsamis, A. (2011) The Macroeconomic Effects
of Budget Deficits in Greece: A VAR-VECM Approach.
International Research Journal of Finance and Economics , 79 (2),
100-112.
82. Gerapetritis, G. (2013) Europe's new deal: a new version of an expiring deal. European Journal of Law and Economics, 24 (3), 52-58.
83. Giersch, H. (1973) On t he des irable degree of flexibility of
exchange rat es . Weltwirtschaftliches, 109 (2), 191-213.
84. Goodhart, C. (1997) Two Concepts of Money and The Future of
Europe, în Blejer, M. (Ed.) Optimum Currency Areas. New Analytical and Policy Developments, IMF, 89-96.
85. Gros, D., Mayer, T. (2010) Challenges Facing European Monetary
Union. Intereconomics, 45 (2), 64-95.
86. Grubel, H. (1970) The Theory of Optimum Currency Areas.
Canadian Journal of Economics, 318-324. 87. Grubel, H. (1994) The Evolution of the Theory of Monetary
Integration. The Economics of Regional Monetary Integration, 1-26.
88. Guiso, L., Sapienza, P., Zingales, L. (2015) Monnet’s error? NBER
WORKING PAPER SERIES, 1-76.
89. Haberler, G. (1970) The International Monetary System: Some recent Developments and Discussions. Approaches to Greater Flexibility in
Exchange Rates, 115-123.
90. Hargreaves, D., McDermott, J. (1999) Issues Relating to Optimal
Currency Areas: Theory and Implications for New Zealand. Reserve
Bank of New Zealand, 62 (3), 16-29.
30
91. Heise, M. (2013) The Path to European Monetary Union. Emerging
from the Euro Debt Crisis, 5-16.
92. Hoelscher, G. (1986) New evidence on deficits and interest rates. Journal of Money, Credit and Banking, 18 (1), 1-17.
93. Hökmark, G. (2012) What does the future of the eurozone look like?
European View, 11 (1), 83-84.
94. Iancu, A. (2007) Economic convergence. Applications. Romanian
Journal of Economic Forecasting, 8 (4), 24 – 48. 95. Ignat, I., Bucur, I. (2012) A national perspective on the economical
and social convergence in the EU-27. The Proceedings of the VI-th
International Conference on Globalization and Higher Education in
Economics and Business Administration, 235-242.
96. Ignat, I., Maha, L. (2010) The Impact of the Economic Crisis on the European Union Economy. Proceedings of the 4th International
Conference on Globalization and Higher Education in Economics and
Business Administration, 41-45.
97. Ingram, J. (1963), The case for European monetary integration. Essays in International Finance, 98, 1-33.
98. Isărescu, M. (2004) România: drumul către euro. Conferinţa
organizată de Colegiul Academic al Universității "Babeș Bolyai", 3-
27.
99. Isărescu, M. (2014) România, adoptarea euro și Uniunea Bancară. Conferința Științifică Anuală ERMAS 2014, 1-18.
100. Isărescu, M. (2015) Convergenţa nominală versus convergenţa reală.
Romania’s path towards euro, 1-31.
101. Ishiyama, Y. (1975) The Theory of Optimum Currency Areas: A
Survey. IMF Staff Papers, 22, 344-383. 102. Jacquet, P. (2014) Reflections on the Euro Crisis. Global Cooperation
Among G20 Countries,. 73-79.
103. Jovanovic, M. N. (2012) Towards the 20th anniversary party of the
Eurozone: will it be somptuous or meagre? în Prausselo F. (ed.) The
Eurozone experience: monetary integration in the absence of a european guvernment, 36-67.
104. Karras, G. (2013) Economic and Monetary Integration in Europe:
Evidence on Fiscal and Current Account Effects. European Socio-
Economic Integration, 28, 27-41.
105. Kenen, P. (1969) The Theory of Optimum Currency Areas: An Eclectic View. în Mundell and Swoboda (ed.) Monetary Problems in
the International Economy, 41-60.
106. Kenen, P., Meade, E. (2003) Eu Accession and the Euro: Close
Together or Far Appart? International Economics Policy Briefs, 1-19.
107. King, R., Plosser, C. (1985) Money, Deficits and Inflation. Carnegie-Rochester Conference Series on Public Policy, 22, 47-96.
31
108. Klaus, R., Servaas, D., Reinhard, F. (2010) The Euro After Its First
Decade: Weathering the Financial Storm and Enlarging the Euro Area.
ADBI Working Paper Series, No. 205, 30-31. 109. Koptis, G. (1999) Implications of EMU for Exchange Rate Policy in
Central and Eastern Europe. IMF Working Paper 99/9, 1-40.
110. Koutsoukis, N. S., Roukanas, S. A. (2014) The GrExit Paradox.
Procedia Economics and Finance, 9, 24-31.
111. Krugman, P. (1993) Lessons of Massachusetts for EMU. în Torres F., Giavazzi F. (eds.), Adjustement and Growth in European Monetary
Union, Cambridge University Press, 241-261.
112. Kunstein, T., Wessels, W. (2012) What we hope, what we fear, what
we expect: possible scenarios for the future of the Eurozone.
European View, 11 (1), 5-14. 113. Lein-Rupprecht, S., León-Ledesma, M., Nerlich, C. (2007) How is
real convergence driving nominal convergence in the new EU
Member States? European Central Bank Working Paper Series No.
827, 5-38.
114. Lianou, M. (2012) Lessons from the Greek Tragedy: Europe Needs Economic Governance. International Advances in Economic Research,
18 (2), 241-242.
115. Lokar, A., Bajzikova , L., Mason, M., Nassivera, F. (2013) The
Recent Cris is Imp act on t he Economies of Some Countries of
Cent ral and East ern Europe. Transition Studies Review, 19 (4), 511-527.
116. López-Salido, J. D., Quirós, G. P. (2006) Comparative Analysis: Real
Convergence, Cyclical Synchrony and Inflation Differentials. The
analysis of the Spanish Economy: Data, Instruments and Procedures ,
Banco de Espaòa, 409–433. 117. Lubor, L., Antonín, R. (2012) Financial Crisis and its Asymmetric
Macroeconomic Impact on Eurozone Member Countries.
International Advances in Economic Research, 18 (1), 63-73.
118. Mancera, M. (1991) Characteristics and Implications of Different
Types of Currency Areas. Federal Reserve Bank of Kansas City, 95-101.
119. Masson, P., Pattillo, C. (2001) Monetary union in West Africa
(ECOWAS): is it desirable and how could it be achieved?, IMF
Occasional Paper 204.
120. Matkowski, Z., Próchniak, M. (2004) Real economic convergence in the EU accession countries. International Journal of Applied
Econometrics and Quantitative Studies, 1 (3), 5-38.
121. McKinnon, R. I. (1963) Optimum Currency Areas. The American
Economic Review, 53 (4), 717-725.
32
122. McKinnon, R. I. (2004) Optimum Currency Areas and Key
Currencies: Mundell I versus Mundell II. Journal of Common Market
Studies, 42 (4), 689–715. 123. McMillin, W. (1986) Federal Deficits and Short-Term Interest Rates.
Journal of Macroeconomics, 8, 403-422.
124. McQueen, J.B. (1967) Some Methods for Classification and Analysis
of Multivariate Observations. Proceedings of 5-th Berkeley
Symposium on Mathematical Statistics and Probability, 281-297. 125. Meade, E. (2009) Monetary Integration. Harvard International
Review, http://hir.harvard.edu/rethinking-financemonetary-
integration/.
126. Mintz, N. N. (1970) Monetary Union and Economic Integration. The
Bulletin of New York University, 717-725. 127. Mongelli, F. P. (2008) European Economic and Monetary Integration
and the Optimum Currency Area Theory. European Economy
Economic Papers, 302, 1-58.
128. Moroianu, N., Moroianu D. (2007) Corelaţiile inflaţiei. Annales
Universitatis Apulensis series Oeconomica, http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/19.pdf.
129. Mundell, R. A. (1961) A Theory of Optimum Currency Areas, The
American Economic Review, 51 (4), 657-665.
130. Mundell, R. A. (1973) Uncommon Arguments for Common
Currencies. The Economics of Common Currencies, 114-132. 131. Nestiæ, D. (2005) Price Level Convergence: Croatia, Transition
Countries and the EU. CNB Working Paper No. W-13, 1-38.
132. O’Rourke, K. H., Taylor, A. M. (2013) Cross of Europe. Journal of
Economic Perspectives, 27 (3), 167-192.
133. Popescu, I., Maha, L. G. (2005) Procesul de europenizare, în volumul Modelul european în dezvoltarea României, Centrul de Studii
Europene, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 399-405.
134. Priewe, J. (2007) Reconsidering the theories of optimum currency
area – a critique, în E.Hein, J.Priewe, A.Truger (eds.): European
Integration in Crisis, Marburg/Lahn, Metropolis, 27-52. 135. Quah, D. T. (1996) Twin Peaks: Growth and Convergence in Models
of Distribution Dynamics. The Economic Journal, 106 (437), 1045-
1055.
136. Richter, C. (2009) Monetary Integration in Europe. International
Economics and Economic Policy, 6 (2), 83-84. 137. Sala-i-Martin, X. (1996) Regional Cohesion: Evidence and theories of
regional Growth and convergence. European Economic Review, 40,
1325-1352.
138. Samuelson, P. (1964) Theoretical Notes on Trade Problems. Review
of Economics and Statistics, 46, 145-154.
33
139. Sikulova, I. (2007) Maastricht Inflation Criterion and Price Level
Convergence in the New Member States. Future of the European
Monetary Integration. Proceedings of the 11th International Conference on Finance and Banking, 752-768.
140. Sims, C.A. (1980) Macroeconomics and Reality. Econometrica, 48
(1), 1-48.
141. Solow, R.M. (1956) A Contribution to the Theory of Economic
Growth. The Quaterly Journal of Economics, 70 (1), 65-94. 142. Swan, T.W. (1956) Economic Growth and Capital Accumulation.
Economic Record, 32, 334-361.
143. Tavlas, G. S. (1993) The ‘New’ Theory of Optimum Currency Areas.
The World Economy, 16, 663-685.
144. Tavlas, G.S. (1994) The Theory of Monetary Integration. Open Economies Review, 5 (2), 211-230.
145. Tilford, S. (2014) The eurozone is no place for poor countries. Center
for European Reform, http://www.cer.org.uk/insights/eurozone-no-
place-poor-countries.
146. Triandafil, C. M. (2008) Perspectivă empirică asupra conexiunii dintre deficitul de cont curent şi creşterea economică. Conferinţa “Tineri
economişti” ediţia a VI-a,
http://bnr.ro/files/d/Noutati/Prezentari%20si%20interviuri/CTE20080
915CT.pdf.
147. Van der Velden, A. (2013), Should we view Europe becoming a federation as an ideal towards which we want to grow? National and
regional identities in an age of globalization, Tilburg University, 1-7.
148. Vintrová, R., Žïárek, V. (2007) Nominal Convergence. The
Competitiveness Yearbook – Czech Republic 2006–2007, 29–35.
149. Wyplosz, C. (2002) The Path to the Euro for Enlargement Countries. Briefing Notes to the Committee for Economic Affairs of the European
Parliament, Graduate Institute for International Studies, 1-7.
150. Wyplosz, C. (2007) The Maastricht Criteria. Briefing Notes to the
Committee for Economic and Monetary Affairs of the European
Parliament, Graduate Institute for International Studies, 1-6. 151. Wolszczak-Derlacz, J. (2008) Price Convergence in the EU – an
Aggregate and Disaggregate Approach, International Economics and
Economic Policy, 5, 25–47.
152. Žd'árek, V. (2008) Some Thoughts on Nominal Convergence, its
Drivers and Determinants for the New EU Member States Preparing the Euro Adoption. Prague Economic Papers, 17 (4), 291-318.
PUBLICAȚII ALE BĂNCILOR CENTRALE ȘI ALE ALTOR INSTITUȚII NAŢIONALE
ŞI INTERNAȚIONALE:
153. Banca Centrală Europeană
34
***Annual Report 2014, Frankfurt am Maine
***Convergence Report 1998-2016, Frankfurt am Maine
***Financial Stability Review May 2015, Frankfurt am Maine ***Monthly Bulletin 10th Anniversary of the ECB, 2008, Frankfurt am
Maine
***Price stability: Why is it important for you?, 2009, Frankfurt am
Maine
***Proiecţiile macroeconomice pentru zona euro ale experţilor BCE – septembrie 2015
***The European Central Bank, the Eurosystem, the European
System of Central Banks, 2009
***The Monetary Policy of the ECB, 2004
154. Banca Națională a României *** Raport anual, 1999 – 2014
*** Raport asupra stabilității financiare, 2006 – 2014
*** Raport asupra inflației august 2015
155. Business Europe (2013), European Reform Barometer. No time for
complancency. 156. Comisia Europeană
***The Werner Report 1970, Report to the Council and the
Comission on the realisation by stages of Economic and Monetary
Union in the Community,
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication6142_en.pdf.
*** Convergence Report 2010, European Economy (European
Commission), Special Report nr. 3/2010
***Cross-country study: Economic policy challenges in the Baltics.
Rebalancing in an uncertain environment, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, European Economy, Occasional
Papers nr. 58/2010
***Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses,
European Economy, nr. 7/2009
***Flash Eurobarometer Report 2015, INTRODUCTION OF THE EURO IN THE MEMBER STATES THAT HAVE NOT YET
ADOPTED THE COMMON CURRENCY, http://ec.
europa.eu/public_opinion/flash/fl_418_en.pdf
***Innovation Union Scoreboard 2015,
http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation /facts-figures/scoreboards/files/ius-2015_en.pdf
***Research and Innovation performance in EU Member States and
Associated countries – 2013, http://ec.europa.eu/research/innovation-
union/pdf/stateoftheunion/2012/innovation _union_progress_at_
country_level_ 2013.pdf
35
157. Consiliul Economic de Casa Albă (2015), Long-term interest rates: a
survey, Washington
D.C.,https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/interest_rate_ report_final_v2.pdf
158. Comisia Naţională de Prognoză (2015), Proiecţia principalilor
indicatori macroeconomici 2015-2019,
http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2015_2019_varianta_pre
liminara_toamna_2015.pdf 159. Deka Bank (2002), Emerging Markets Outlook, ht tps://deka.de/deka-
group/research-1/publications-finder
160. Deutsche Bank Research (2002), EU Enlargement Monitor – Six
months to Copenhagen: convergence process supports road map for
enlargement 161. EEAG European Economic Advisory Group (2004), Report on the
European Economy, Ifo Institute for Economic Research, Munich
162. Fondul Monetar Internaţional (2015), World Economic Outlook
October 2015
163. Group of Applied Economics (GEA) (2007). „Handbook for assessing the regional competitiveness of Romania”, GOF project - Building
Regional Assessment Capacity in Line with the Lisbon Agenda, with
the support of British Embassy in Romania
164. Guvernul României
***Programul de convergenţă 2009-2012 ***Programul de convergenţă 2015 – 2018
165. Foundation for Economic & Industrial Research (2015), The Greek
Economy, IOBE (ΙΔΡΥΜΑ ΟΙΚΟΝΟΜΙΚΩΝ & ΒΙΟΜΗΧΑΝΙΚΩΝ
ΕΡΕΥΝΩΝ) Quarterly Bulletin, vol. 4/14, No. 78
166. International Institute for Management Development (2015), World Competitiveness Yearbook
167. Ministerul Educației Naționale (2013), Politicile guvernamentale de
cercetare, dezvoltare şi inovare în România
168. UNCTAD (2015), Handbook of Statistics
ADRESE WEB:
169. www.bnro.ro
170. www.ecb.eu
171. www.ec.europa.eu
172. www.epp.eurostat.ec.europa.eu 173. www.imf.org
174. www.insse.ro
175. www.statistics.gr
176. www.worldbank.org
top related