structura organizatorica a firmei (1)
Post on 13-Aug-2015
316 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Studenti:
wwwwwwwwwww
wwwww
Grupa: wwww
IAŞI, 2000
DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA STRUCTURII ORGANIZATORICE 2
DEFINIREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE STRUCTURII ORGANIZATORICE 4
FUNCŢIUNILE SOCIETĂŢII COMERCIALE 7
CLASIFICAREA STRUCTURILOR ORGANIZATORICE 8
ELABORAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE 9
STUDIU DE CAZ SC MOVAS SA VASLUI 10
ORGANIZAREA UNITĂŢII 11
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FIRMEI SC MOVAS SA VASLUI 12
CONCLUZII 30
PROPUNERI 31
2
DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA STRUCTURII
ORGANIZATORICE
Deşi noţiunea de structură organizatorică a fost abordată în numeroase
lucrări, asupra sa nu s-a ajuns la o definire riguros ştiinţifică, în măsură să
întrunească consensul specialiştilor.
Considerăm că o imagine mai precisă asupra acestui mecanism o
furnizează definiţia după care structura organizatorică a firmei reprezintă
ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice astfel constituite
încât să asigure premisele organizatorice în vederea stabilirii şi realizării
obiectivelor previzionate.
În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim două componente
principale:
1. Structura managerială
2. Structura de producţie
1. Structura managerială poate fi definită ca ansamblul managerilor de nivel
superior şi al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii şi acţiuni
se asigură condiţiile manageriale, economice, tehnice şi de personal necesare
desfăşurării compartimentelor de producţie.
2. Structura de producţie este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor
organizatorice ale firmei, în cadrul cărora se desfăşoară activităţi
operaţionale, în principal, de producţie.
Structura organizatorică a firmei este o expresie atât a resurselor
umane, materiale, financiare şi informaţionale încorporate, cât şi a
3
caracteristicilor mediului în care acesta îşi desfăşoară activităţile. Elementele
endogene şi exogene firmei, care-şi pun amprenta asupra caracteristicilor
organizării structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor
organizaţionale.
Importanţa structurii organizatorice rezidă, în primul rând, în
condiţionarea obţinerii unei profitabilităţi ridicate în firmă, deoarece e o
componentă de bază a sistemului managerial a cărui funcţionalitate o
determină în bună măsură.
Structura organizatorică asigură osatura sistemului managerial, de
raţionalitatea sa depinzând într-o proporţie apreciabilă conţinutul şi
îmbinarea sistemului de obiective, configuraţia şi funcţionalitatea sistemului
informaţional şi decizional.
Impactul structurii organizatorice nu trebuie rezumat, însă, doar la
efectele strict economice. Implicaţiile cele mai importante au caracteristicile
structurii organizatorice asupra satisfacţiilor obţinute de salariaţii societăţii
comerciale sau regiei de stat în procesul muncii asupra climatului de muncă.
DEFINIREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE
STRUCTURII ORGANIZATORICE
Structura organizatorică a unei firme reprezintă modul de a alocare a
personalului angajat, în ansamblul compartimentelor de muncă constituite în
funcţie de natura activităţilor ce le sunt atribuite şi grupate pe seama
legăturilor ce se stabilesc între ele în două planuri: în plan vertical, pe
diferite nivele ierarhice, în raport cu gradul de subordonare şi în plan
orizontal, pe acelaşi nivel ierarhic, în raport cu funcţiunea deservită.
Organigrama constituie o reprezentare formală ce vizualizează
numărul de nivele ierarhice, numărul şi tipul compartimentelor – grupate pe
nivele şi funcţiuni – şi relaţii ierarhice existente între acestea, fără a
4
surprinde celelalte tipuri de legături, neevidenţiind organizarea informală şi
conţinutul procedurilor standard sau al instrucţiunilor referitoare la
activităţile curente.
Elemente de bază ale unei structuri organizatorice
Nivelul ierarhic denotă poziţia ocupată, în cadrul structurii
organizatorice, de către o persoană (sau un compartiment) – poziţie stabilită
în funcţie de relaţia conducător – subordonat, evidenţiind raportul în care se
regăseşte respectiva persoană faţă de ceilalţi angajaţi şi faţă de structura pe
verticală a firmei.
Compartimentul reprezintă o componentă de bază a structurii
organizatorice, constituită ca subdiviziune a acesteia din urmă, fiind
individualizată şi înglobând totalitatea persoanelor care, prin sarcinile care le
sunt atribuite desfăşoară activităţi ce converg către aceleaşi obiective
organizaţionale, derivate din obiectivele generale ale firmei.
Funcţiunea
Legăturile dintre compartimente (sau relaţiile organizaţionale)
constituie o altă componentă de bază a structurii organizatorice,
reprezentând căile şi, în acelaşi timp, liantul prin intermediul cărora se
asigură corelarea tuturor compartimentelor, concentrarea, direcţionarea şi
coordonarea activităţilor desfăşurate de acestea, în scopul atingerii
obiectivelor organizaţionale.
Postul reprezintă subdiviziunea organizatorică elementară care – prin
precizările clare şi explicite, sintetizate într-o manieră formală, de genul unei
fişe a postului – cuprinde totalitatea atribuţiilor, a sarcinilor, a drepturilor, a
responsabilităţilor şi a obiectivelor individuale, ce sunt alocate unui singur
angajat al firmei.
5
Funcţia este elementul organizatoric care precizează încadrarea unei
persoane – din punct de vedere administrativ şi/sau profesional – într-o
anmumită categorie de posturi, definite prin drepturi şi responsabilităţi
similare. Funcţiile deţinute de angajaţii unei firme pot fi de conducere
(administrative) sau de execuţie.
Relaţiile organizatorice formale
Relaţiile organizatorice formale sunt raporturile dintre celelalte
subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin
reglementări organizatorice oficiale. În funcţie de caracterul lor, de natura şi
modul de manifestare a componentelor, ele pot fi:
A. Relaţii de autoritate
Se instituie ca rezultat al diferitelor acte şi norme elaborate de
managerul societăţii comerciale sau regiei autonome – regulamente de
organizare şi funcţionare, decizii scrise etc., care condiţionează, în mod
decisiv, buna desfăşurare a activităţilor şi a căror exercitare este obligatorie.
Majoritatea specialiştilor consideră că există trei tipuri de relaţii de
autoritate.
1. Relaţii ierarhice prin care se stabilesc raporturile nemijlocite de
subordonare dintre titularii posturilor manageriale şi cei ai posturilor de
execuţie sau manageriale situate pe un nivel inferior.
2. Relaţii funcţionale se stabilesc între două compartimente de muncă dintre
care unul are asupra celuilalt autoritatea funcţională concretizată prin
transmiterea de regulamente, indicaţii din domeniul său de specialitate.
3. Relaţii de stat major se instituie atunci când unor persoane sau grupuri li
se deleagă de către managementul unităţii sarcina soluţionării de probleme
care afectează obiectivele uneia sau mai multor compartimente.
6
B. Relaţii de cooperare
Acestea se stabilesc între posturi pe acelaşi nivel ierarhic, care aparţin,
însă, unor compartimente diferite. Constituind punţi directe de legătură între
servicii, birouri, secţii, relaţiile de cooperare facilitează soluţionarea unor
probleme care apar cu o anumită periodicitate prin evitarea folosirii liniei
ierarhice.
C. Relaţii de control
Apar între organismele specializate de control şi celelalte subdiviziuni
organizatorice ale firmei.
FUNCŢIUNILE SOCIETĂŢII COMERCIALE
Funcţiunea (funcţia) unei societăţi comerciale reprezintă ansamblul de
activităţi, cu atribuţii şi sarcini specifice, grupate după omogenitate,
destinaţie şi după anumite criterii organizatorice, orientate către atingerea, în
mod coordonat şi într-o manieră coerentă a subobiectivelor organizaţionale,
derivate din obiectivele globale ale firmei.
Se identifică şase funcţiuni specializate:
Funcţiunea de cercetare – dezvoltare reuneşte activităţile
orientate către studierea, conceperea, elaborarea şi implementarea
tuturor metodelor, a procedeelor, a tehnicilor, a principiilor, ce
conduc la asigurarea viitorului cadru de desfăşurare eficientă a
activităţii de ansamblu a firmei, sub aspect tehnic, tehnologic şi
organizatoric.
Funcţiunea de producţie înglobează activităţile destinate
mişcării (manipulare, transport, depozitare), prelucrării şi
transformării resurselor primare în produse finite sau servicii.
Funcţiunea financiar – contabilă ce grupează activităţile legate
atât de planificarea, execuţia şi controlul financiar, cât şi de
7
contabilitate – are ca principale obiective depistarea surselor de
finanţare, gestionarea mijloacelor financiare şi evidenţierea
rezultatelor economico – financiare obţinute.
Funcţiunea de personal cuprinde activităţile destinate realizării
echilibrului dintre interesele angajaţilor şi cele ale societăţii
comerciale, echilibru necesar, în egală măsură, atât satisfacerii
dorinţelor fiecărui individ, cât şi atingerii obiectivelor
organizaţionale propuse.
Funcţiunea comercială, denumită şi de marketing, include
activităţile orientate către racordarea societăţii comerciale la
mediul ambiant – asigurând existenţa şi funcţionarea în dublu sens,
a legăturilor cu acesta – în scopul, atât al recepţionării mesajelor (a
cererii) provenite dinspre mediu, cât şi al transmiterii propriei
oferte înspre piaţă.
Funcţiunea de management cuprinde activităţile de conducere şi
administrare propriu-zise, asigurând – în orice moment şi la orice
nivel al organizaţiei economice – coordonarea şi corelarea
reciprocă a activităţilor incluse în componenta celorlalte funcţiuni
ale firmei.
CLASIFICAREA STRUCTURILOR
ORGANIZATORICE
Analiza elementelor componente ale structurii organizatorice, a
modului de îmbinare a lor, a permis identificarea a trei tipuri de structuri
organizatorice, ale căror caracteristici principale sunt prezentate succint în
tabelul următor:
8
Nr.
crt.
Tipul de structură
organizatorică
Principalele caracteristici
ale structurii organizatorice
1. IERARHICĂ
(LINIARĂ)
- formată din personal subordonat nemijlocit managerului
firmei sau adjuncţilor acestuia;
- fără compartimente sau alcătuită dintr-un număr redus
de compartimente cu caracter operaţional, corespunzătoare,
de regulă, principalelor activităţi;
- managerul firmei şi al fiecărui compartiment exercită în
exclusivitate toate funcţiile managementului.
2. FUNCŢIONALĂ - alcătuită atât din compartimente operaţionale cât şi
funcţionale;
- managerul nu trebuie să mai fie universal pregătit,
beneficiind de asistenţa compartimentelor funcţionale;
- executanţii primesc decizii şi răspund atât faţă de şefii
ierarhici, cât şi faţă de compartimentele funcţionale,
înregistrându-se multiple subordonări.
3. Ierarhic -
funcţională
- reprezintă o îmbinare a precedentelor două tipuri;
- alcătuită din compartimente operaţionale şi funcţionale;
- executanţii primesc decizii şi răspund numai în raport cu
şeful ierarhic nemijlocit, respectându-se principiul unităţii
de decizie şi acţiune;
- se foloseşte în firmele de dimensiune mare şi mijlocie.
ELABORAREA STRUCTURII ORGANIZATORICE
Conţinutul organizării structurale poate fi relevat prin prezentarea
etapelor de realizare şi a principalelor operaţii care se efectuează în cadrul
fiecăreia dintre ele.
Nr. ETAPE PRINCIPALELE OPERAŢII
9
crt.
1. Caracterizarea calitativă şi
cantitativă a corelaţiilor dintre
fiecare variabilă organizaţională şi
elementele organizării structurale
a întreprinderii
1. Definitivarea modalităţilor de exprimare a
fiecărei variabile.
2. Definirea corelaţiilor care vor fi analizate.
3. Culegerea materialului faptic.
4. Prelucrarea şi analiza materialului faptic.
5. Caracterizarea calitativă şi cantitativă a
corelaţiilor examinate.
6. Elaborarea unui tabel sinoptic cuprinzând
prezentarea sistematizată a parametrilor calitativi şi
cantitativi determinaţi pentru corelaţiile examinate.
2. Proiectarea elementelor
organizării structurale pe baza:
- parametrilor calitativi şi
cantitativi determinaţi pentru
corelaţiile examinate;
- coeficienţilor de corecţie impuşi
de armonizarea parametrilor unor
corelaţii contradictorii;
- cerinţelor rezultând din
principiile şi criteriilor de
structurare raţională.
1. Determinarea dimensiunii structurii prin
precizarea numărului componenţilor săi.
2. Stabilirea numărului de compartimente, a
structurii şi dimensiunii lor.
3. Gruparea compartimentelor şi stabilirea
ponderilor ierarhice ale managerilor superiori.
4. Stabilirea relaţiilor ierarhice funcţionale,
cooperare etc. între compartimente.
3. Consemnarea structurilor
organizatorice
1. Înscrierea structurilor organizatorice în
organigrame generale şi parţiale.
2. elaborarea regulamentului de organizare şi
funcţionare.
3. Întocmirea descrierilor de funcţii.
4. elaborarea descrierilor de posturi.
4. Evaluarea structurii organizatorice 1. Efectuarea de sondaje pe bază de chestionare
adresate personalului privind calităţile aparatului
organizatoric şi modalităţilor de perfecţionare.
2. Compararea parametrilor structurii organizatorice
cu cei ai organizării structurale a unor firme
similare pe baza folosirii indicilor de corelaţie.
3. Examinarea organizării formale prin prisma
principiilor şi criteriilor de structurare raţională.
10
STUDIU DE CAZ
SC MOVAS SA VASLUI
ORGANIZAREA UNITĂŢII
Prin hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1588 din 27 iulie 1966 se
înfiinţează începând cu data de 1 octombrie 1966, Întreprinderea pentru
Produse Finite din Lemn, cu sediul în oraşul Vaslui, sub controlul
Ministerului Economiei Forestiere, având ca obiect producţia de mobilă şi
alte produse din lemn.
Întreprinderea funcţionează cu dotare de stat, cu mijloace circulante,
de tip economică cu personalitate juridică.
Prin aplicarea decretului 162/73 se preschimbă titulatura în
Întreprinderea de Prelucrarea Lemnului Vaslui, având ca obiect al activităţii
producţia de mobilă şi alte produse din lemn.
În conformitate cu decretul 220/77, pe lângă unitatea existentă, au fost
preluate de la industria locală:
- Secţia de prelucrare a lemnului Vaslui – Secţia II Vaslui;
- Atelier de prelucrare a lemnului Bârlad;
- Secţia de prelucrare a lemnului Huşi;
- Formaţia de lucru pentru prelucrarea lemnului Negreşti.
Întreprinderea de prelucrare a Lemnului Vaslui, a fost subordonată
Centralei de Prelucrare a Lemnului Bucureşti, aparţinând Ministerului
Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţie.
În desfăşurare activităţii, întreprinderea întreţine relaţii în calitate de
furnizor şi beneficiar cu întreprinderi economice din ţară şi parteneri externi.
11
După 1989 întreprinderea intră în restructurare îşi schimbă denumirea
în SC MOVAS SA Vaslui având ca obiect de activitate producţia de mobilă
şi alte produse din lemn.
În 1995 SC MOVAS SA Vaslui intră în procesul de privatizare,
capitalul social majoritar al întreprinderii de 51% fiind deţinut de
Diaconescu, după care în 1996 o vinde cehului Francisc Priplata, restul
acţiunilor fiind deţinut în proporţie de 19% de FPS, iar în proporţie de 30%
de angajaţii societăţii.
Peste 90% din producţia societăţii este destinată exportului, principalii
clienţi fiind: MWA, FORTUNA (Germania), PARISOT (Franţa), IBA
(Ucraina) şi în proporţii mai reduse din alte ţări: Italia, Olanda, Spania etc.
Principalele produse oferite pe piaţă sunt: dormitoare, sufragerii, mic
mobilier (comode, vitrine, măsuţe etc.). Volumul de activitate al firmei se
ridică la aproximativ 7 miliarde lei/lună.
Principalii furnizori aparţin pieţei interne şi sunt localizaţi în Bacău,
Bucureşti, Focşani, Galaţi, Brăila, Arad, Timişoara. De la aceştia,
întreprinderea îşi procură principalele materii prime folosite în procesul de
producţie: cherestea, furnire, PAL, feronerie, adezivi, coloranţi etc.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A
FIRMEI SC MOVAS SA VASLUI
Organigrama SC MOVAS SA Vaslui prezintă structura
organizatorică a unităţii şi relaţiile de subordonare existente între diferitele
compartimente.
12
ORGANIGRAMA
13
COMPARTIMENTUL
PERSONAL SALARIZARE
Compartimentul Personal Salarizare asigură îndeplinirea sarcinilor ce
revin întreprinderii în domeniul recrutării şi utilizării forţei de muncă,
încadrării şi promovării personalului.
În activitatea sa, stabileşte şi asigură necesarul de personal pe meserii,
funcţii şi specialităţi, corespunzător planului de producţie, pregătirea şi
calificarea forţei de muncă, perfecţionarea pregătirii personalului, aplicarea
cu stricteţe a salarizării muncii.
Atribuţii:
1. Recrutarea, încadrarea şi promovarea personalului
— Asigură necesarul de personal pe meserii, funcţii şi specialităţi
pentru producţia curentă şi pentru noile obiective de investiţii;
— Răspunde de organizarea şi funcţionarea, potrivit legilor, a
comisiei tehnice de încadrare şi promovare a muncitorilor şi a
comisiei de încadrare şi promovare a personalului tehnic,
economic şi de altă specialitate; răspunde de organizarea
examenelor sau concursurilor pentru încadrarea şi promovarea
în muncă a personalului precum şi de verificarea îndeplinirii de
către solicitanţi a condiţiilor prevăzute de lege;
— Propune măsuri pentru constituirea fondului de cadre din
întreprindere;
— Stabileşte împreună cu secţiile de producţie măsuri pentru
întărirea stării disciplinare, reducerea fluctuaţiei şi asigurarea
stabilităţii personalului;
14
— Efectuează lucrări privind evidenţa şi mişcarea personalului,
completează legitimaţiile de serviciu pentru personalul unităţii
şi eliberează adeverinţe solicitate de acesta privind calitatea de
personal încadrat în muncă;
— Răspunde de întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa
carnetelor de muncă în conformitate cu prevederile legale,
urmăreşte întocmirea dosarelor de pensii pentru personalul
întreprinderii.
2. Retribuirea muncii
— Asigură şi răspunde de aplicarea strictă a prevederilor legale
privind sistemul de salarizare a muncii;
— Urmăreşte modul în care s-au realizat indicatorii sau sarcinile de
plan, în funcţie de care se acordă retribuirile;
— Întocmeşte şi prezintă spre aprobare organigrama întreprinderii, a
statului de funcţiuni pentru personalul întreprinderii în
concordanţă cu structura organizatorică şi numărul de posturi
aprobate;
— Răspunde de utilizarea fondului de salarizare aprobat în toate
secţiile şi compartimentele întreprinderii;
— Urmăreşte încadrarea în numărul scriptic de personal planificat.
Compartimentul Personal Salarizare exercită atribuţiile prevăzute mai
sus cât şi altele specifice ce decurg din acte normative sau dispuse de
conducerea întreprinderii. El are relaţii cu toate secţiile şi compartimentele
întreprinderii. Compartimentul Personal Salarizare se subordonează
Directorului General al firmei.
15
COMPARTIMENTUL
CONTROL TEHNIC DE CALITATE
LABORATOR
În activitatea sa, răspunde de controlul calităţii produselor în toate
fazele de fabricaţie, de livrare a acestora, cu respectarea strictă a
documentaţiilor tehnice, normelor interne şi prevederilor contractuale, de
urmărirea comportării în exploatare a produselor.
Atribuţii:
1. Controlul tehnic de calitate a produselor
— Răspunde de controlul tehnic de calitate al materiilor prime,
materialelor, pe întregul flux de execuţie şi la produsele finite;
— Avizează introducerea în fabricaţie a produselor noi, numai după
ce au fost luate toate măsurile tehnico-materiale şi organizatorice
pentru asigurarea calităţii produselor;
— Informează operativ conducerea întreprinderii în cazul în care se
refuză cantităţi importante din materialele recepţionate, care ar
afecta procesul de producţie;
— Încadrează ca produs declasat sau ca rebut şi restituie pentru
remanieri produsele (repere, subansamble etc.) care nu
corespund documentaţiei tehnice, urmăreşte scoaterea lor din
fluxul de fabricaţie, organizează şi participă la analiza cauzelor
care le-au generat, în scopul prevenirii acestora;
— Sesizează conducerii întreprinderii abaterile privind calitatea,
face propuneri pentru prevenirea şi eliminarea deficienţelor de
fabricaţie, solicită întreruperea operaţiei tehnologice, fabricaţia
16
sau livrarea produselor care contravin documentaţiilor tehnice,
normativelor sau obligaţiilor contractuale cu privire la calitate;
— Atestă îndeplinirea condiţiilor de calitate de către produse,
lucrări şi servicii, eliberând documentele de certificare a calităţii
şi asigură livrarea la beneficiar a produselor care corespund
calitativ, însoţite de documentele de atestare a calităţii;
— propune măsuri de imputare celor vinovaţi a pagubelor datorate
rebuturilor, declasărilor etc.;
— controlează şi analizează situaţia rebuturilor, reclamaţiilor,
stabileşte cauzele şi ia măsuri pentru eliminarea acestora; asigură
rezolvarea operativă a reclamaţiilor primite de la beneficiar;
— asigură cunoaşterea temeinică de către întregul personal de
execuţie şi control a prevederilor din standarde, norme tehnice,
caiete de sarcini şi contracte, precum şi ridicarea permanentă a
calificării permanente a personalului în scopul realizării
produselor de calitate superioară;
Compartimentul de control tehnic de calitate – laborator exercită
atribuţiile specificate mai sus cât şi altele cu caracter specific, transmise de
conducerea întreprinderii. El are relaţii cu toate compartimentele şi secţiile
întreprinderii şi este subordonat Directorului General.
COMPARTIMENTUL
ADMINISTRATIV – PAZĂ CONTRA INCENDIILOR
Compartimentul administrativ – pază contra incendiilor asigură
îndeplinirea sarcinilor trasate de conducerea întreprinderii în domeniul său
de activitate.
17
Atribuţii:
— asigură activitatea de primire, înregistrare, repartizare şi predare
a corespondenţei, precum şi expedierea acesteia la destinatari;
— înregistrează şi păstrează actele primite, hotărârile organului
colectiv de conducere şi deciziile emise de conducerea
întreprinderii, asigură multiplicarea şi difuzarea acestora la
compartimentele şi secţiile de producţie;
— răspunde de evidenţa şi păstrarea documentelor în arhiva unităţii;
— răspunde de aplicarea prevederilor legale referitoare la
confecţionarea, folosirea şi evidenţa ştampilelor şi sigiliilor;
— întocmeşte propuneri pentru planul de investiţii şi reparaţii
capitale şi participă la recepţia acestora;
— organizează şi asigură efectuarea curăţeniei în birouri şi în
celelalte încăperi şi spaţii aferente imobilelor administrative şi
sociale, întreţinerea spaţiilor verzi şi a căilor de acces;
— răspunde de aprovizionarea şi distribuirea alimentelor antidot;
— elaborează planul de pază a întreprinderii precum şi necesarul de
amenajări de instalaţii şi mijloace tehnice de pază şi alarmare;
— organizează şi răspunde de modul în care se asigură activitatea
de prevenire şi stingere a incendiilor din întreprindere;
— organizează şi asigură primirea, înregistrarea şi păstrarea
documentelor secrete;
— participă la organizarea activităţii de apărare locală potrivit
reglementărilor legale;
În activitatea sa, Compartimentul administrativ – pază contra
incendiilor poate exercita şi alte atribuţii din domeniul său de activitate,
specifice întreprinderii, care sunt dispuse de conducerea firmei.
Compartimentul are relaţii de colaborare cu toate compartimentele şi secţiile
din cadrul întreprinderii şi se subordonează Directorului General.
18
COMPARTIMENTUL
IMPORT – EXPORT. MARKETING
Compartimentul import – export. Marketing asigură îndeplinirea
sarcinilor ce revin întreprinderii în domeniul cooperării economice şi
tehnico-ştiinţifice internaţionale şi de export-import. În activitatea sa,
urmăreşte realizarea sarcinilor de plan în condiţiile de eficienţă maximă,
organizează producţia pentru export, promovează şi realizează acţiunile de
cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională, precum şi
diversificarea formelor de comercializare pe pieţele externe.
Compartimentul export – import. Marketing răspunde de îndeplinirea
sarcinilor ce revin întreprinderii din planurile de cooperare, realizarea
ritmică a planului de export – import, realizarea indicatorilor de eficienţă a
exportului pe produse şi relaţii.
Atribuţii:
— prezintă oferte pentru desfacerea produselor la export;
— întocmeşte contracte economice de livrare cu întreprinderi
specializate în comerţ exterior, precum şi contracte economice de
comision;
— răspunde de executarea contractelor economice de livrare la
termen pe fiecare beneficiar extern, cantitativ şi calitativ;
— asigură şi urmăreşte respectarea strictă a disciplinei contractuale;
— ţine evidenţa obligaţiilor contractuale pentru export; organizează
evidenţa portofoliului de comenzi; întocmeşte şi urmăreşte
graficele de livrare;
— propune acţiuni de cooperare şi forme de comercializare externă;
19
— asigură pregătirea loturilor de export, ambalaje, parcări,
documente, obţinerea mijloacelor de transport şi expediere;
— participă la analize de eficienţă a exporturilor, în colaborare cu
compartimentele din cadrul întreprinderii;
— participă la târguri, expoziţii cu produse de fabricaţie proprie a
întreprinderii;
— informează operativ conducerea întreprinderii asupra desfăşurării
activităţii de cooperare economică internaţionale şi export –
import din întreprindere;
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, colaborează cu celelalte
compartimente din cadrul întreprinderii. Compartimentul export – import.
Laborator poate exercita şi alte atribuţii din domeniul său de activitate
specifice întreprinderii şi dispuse în acest sens de conducerea întreprinderii.
COMPARTIMENTUL FINANCIAR
Acest compartiment asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin
întreprinderii în domeniul financiar, al analizelor economice şi al controlului
financiar intern.
Atribuţii:
— răspunde de defalcarea pe trimestre a indicatorilor financiari,
asigurând încadrarea în indicatorii anuali;
— întocmeşte trimestrial, împreună cu celelalte compartimente
propuneri pentru proiectul planului de credite şi de casă pe care
le depune la banca finanţatoare;
— ia măsuri pentru determinarea sau recalcularea normativului de
mijloace circulante în funcţie de normele de stoc;
20
— ia măsuri pentru acoperirea cheltuielilor de producţie şi de
circulaţie pe seama veniturilor proprii şi să obţină rezultate
financiare care să permită restituirea fondurilor băneşti primite;
— mobilizează resursele existente şi răspunde pentru rezultatele
financiare ale întreprinderii;
— urmăreşte permanent situaţia stocurilor de valori materiale şi ia
măsuri pentru înscrierea în normativele stabilite;
— ia măsuri preventive pentru evitarea pierderilor de mijloace
circulante;
— urmăreşte permanent utilizarea eficientă a plafoanelor de credite
şi ia măsuri pentru diminuarea lor;
— asigură desfăşurarea ritmică a operaţiunilor de decontare cu
furnizorii şi beneficiarii;
— analizează modul de realizare a parametrilor proiectaţi la
obiectivele de investiţii noi date în funcţiune;
— asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calculului
privind drepturile de retribuire a personalului;
— asigură fondurile necesare finanţării investiţiilor şi cercetării
ştiinţifice;
— realizarea integrală şi creşterea resurselor proprii;
— analizează eficienţa produselor asimilate pe plan tehnic;
— răspunde de modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor;
— face propuneri pentru extinderea metodelor de determinare a
preţurilor şi tarifelor, asigurând corecta determinare a costurilor,
valorificarea maximă a rezervelor interne şi sporirea
acumulărilor;
— urmăreşte şi analizează evoluţia preţurilor, tarifelor şi celorlalţi
indicatori economico-financiari;
— asigură realizarea indicatorilor financiar-valutari privind
operaţiunilor de export-import şi cooperare cu parteneri externi;
— controlează permanent situaţia stocurilor de mărfuri produse
pentru export, dar necontractate sau expediate la locurile de
21
încărcare însă nelivrate şi propune măsurile necesare pentru
reducerea acestor imobilizări şi evitarea lor în viitor;
— întocmeşte şi analizează calculaţia în valută a costurilor pentru
fiecare produs;
— urmăreşte primirea în termen a facturilor pentru mărfurile
exportate şi importate;
— efectuează decontarea în termen a operaţiunilor rezultate din
activitatea de comerţ exterior;
— efectuează controlul gestionar de fond la toate unităţile şi
gestiunile proprii;
— prezintă informări asupra activităţii controlului financiar intern;
— exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea,
necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor;
— asigură întocmirea tuturor documentelor de evidenţă tehnic-
operativă privind operaţiile financiare din competenţa lor.
COMPARTIMENTUL CONTABILITATE
Acest compartiment asigură păstrarea integrităţii patrimoniului şi
cunoaşterea modului de realizare a indicatorilor şi a modului în care se
gospodăresc fondurile materiale şi băneşti ale unităţii.
Atribuţii:
— răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a
contabilităţii valorilor patrimoniale;
— asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile
privind: fondurile fixe şi calculul amortizării acestora; mijloacele
circulante, cheltuielile de producţie sau circulaţia şi calculul
costurilor; mijloacele băneşti şi împrumuturile bancare; fondurile
22
proprii şi alte fonduri; debitorii şi creditorii; investiţiile,
cheltuielile bugetare, rezultatele financiare;
— organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor
patrimoniale şi urmăreşte definitivarea rezultatelor inventarierii;
— întocmeşte lunar balanţa de verificare pentru costurile sintetice şi
cele analitice şi urmăreşte concordanţa dintre acestea;
— întocmeşte situaţia principalelor indicatori economico-financiari
lunari, bilanţurile trimestriale şi anuale;
— participă la analiza rezultatelor economice şi financiare;
— participă la organizarea şi perfecţionarea sistemului
informaţional;
— exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea,
necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor;
COMPARTIMENTUL OFICIU DE CALCUL
Acest compartiment are ca obiectiv colectarea şi prelucrarea datelor
cu echipamente şi furnizarea informaţiilor la termenele cerute de procesul de
conducere.
Atribuţii:
— răspunde de aplicarea normativelor şi a instrucţiunilor de tehnica
securităţii muncii în activitatea de exploatare;
— organizează şi coordonează desfăşurarea în bune condiţii a
proceselor de prelucrare automată a datelor;
— întocmeşte comenzile de operare la calculator şi urmăreşte
realizarea acestora la termenele stabilite;
23
— urmăreşte permanent şi ia măsurile corespunzătoare ca locurile
de muncă să fie asigurate cu documentaţie, materiale, suporturi
cu date şi programe de prelucrare automată a datelor.
COMPARTIMENTUL PROIECTARE
Compartimentul Proiectare, în activitatea sa, urmăreşte nivelul tehnic
al produselor fabricate în cadrul întreprinderii şi răspunde de modernizarea
continuă a produselor din nomenclatorul întreprinderii şi asimilarea
produselor noi şi modernizarea celor existente în fabricaţie, menţinerea în
fabricaţie numai a produselor cu indici tehnici, economici şi calitativi
ridicaţi.
Atribuţii:
— răspunde de modernizarea continuă a produselor din
nomenclatorul întreprinderii;
— întocmeşte propuneri pentru planul de promovare a progresului
tehnic şi îmbunătăţirea calităţii produselor, privind asimilarea
produselor noi şi modernizarea celor existente; urmăreşte şi
răspunde de îndeplinirea planului aprobat;
— întocmeşte documentaţii de fundamentare tehnico-economică
pentru asimilarea de produse şi a nivelului tehnic al acestora;
— întocmeşte propuneri pentru programul de îmbunătăţire a
calităţii produselor; participă la elaborarea programului de
creştere a productivităţii muncii;
— elaborează temele de proiectare pentru produse noi şi
modernizarea celor existente;
24
— asigură creşterea gradului de integrare a produselor în scopul
reducerii importului, a cheltuielilor de producţie şi al
îmbunătăţirii calităţii acestora;
— asigură elaborarea proiectelor constructive, pentru produsele care
fac obiectul de activitate al întreprinderii;
— studiază evoluţia pe plan mondial a concepţiei constructive a
produselor similare şi urmăreşte ridicarea nivelului tehnic al
produselor fabricate de întreprindere;
— avizează fişele tehnice de import pentru materialele şi
semifabricatele necesare producţiei întreprinderii;
— analizează şi avizează înlocuirile de materiale din documentaţia
de execuţie cu condiţia menţinerii sau îmbunătăţirii calităţii
produselor;
— asigură elaborarea documentaţiilor tehnice şi de omologare
pentru prototipuri şi a seriei zero;
— răspunde pentru menţinerea în fabricaţie numai a produselor cu
indici tehnici şi calitativi ridicaţi;
— răspunde de actualizarea documentaţiei de execuţie a produselor
din fabricaţia curentă, în conformitate cu prevederile din
standardelor sau normelor nou apărute;
— efectuează tipizări de repere, subansamble şi produse şi ia măsuri
pentru extinderea folosirii elementelor tipizate;
— analizează eficienţa economică a principalelor produse asimilate
pe plan tehnic;
— prezintă prototipurile şi le susţine în cadrul comisiei de
omologare, obţine avizele şi certificatele de omologare a
prototipurilor;
— avizează comenzile de produse ale beneficiarilor şi stabileşte cu
aceştia condiţiile tehnice şi de calitate care se prevăd în contract;
— întocmeşte proiectele de cataloage, pliante, prospecte, afişe etc.
pentru prezentarea produselor pe piaţa internă şi externă;
25
— organizează păstrarea documentaţiei tehnice originale, asigură
multiplicarea documentaţiei tehnice şi distribuirea copiilor la
compartimentele interesate, precum şi aducerea la zi a acestora
cu modificările efectuate pe parcurs;
Compartimentul Proiectare exercită atribuţiile din acest domeniu, atât
cele prevăzute mai sus, cât şi altele cu caracter specific sau dispuse
conducerea întreprinderii. Compartimentul are relaţii cu toate
compartimentele şi secţiile din întreprindere şi se subordonează Directorului
Tehnic pe întreprindere.
COMPARTIMENTUL TEHNIC
Compartimentul Tehnic asigură fundamentarea propunerilor de plan la
toţi indicatorii şi ia măsuri organizatorice pentru realizarea planului. În
activitatea sa răspunde de utilizarea deplină a capacităţilor de producţie a
forţei de muncă cât mai eficient pentru realizarea tuturor indicatorilor de
plan.
Atribuţii:
— întocmeşte programe de fabricaţie lunare pentru fiecare secţie şi
sector;
— urmăreşte aprovizionarea ritmică cu materii prime şi materiale
pentru realizarea sarcinilor planificate;
— ia măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a indicatorilor de
utilizare a fondului de timp disponibil al utilajelor şi instalaţiilor,
creşterea gradului de încărcare a capacităţilor de producţie;
— urmăreşte încărcarea utilajelor pe grupe de maşini şi suprafeţe de
producţie, stabileşte în secţii măsuri pentru creşterea gradului de
utilizare a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă;
26
— efectuează analize pentru îmbunătăţirea indicatorilor de muncă şi
salarizare planificaţi pe întreprindere (productivitatea muncii,
numărul de personal, fondul de salarizare etc.); stabileşte măsuri
concrete pentru realizarea întocmai a acestora;
— concentrează potenţialul tehnic în vederea realizării ritmice a
planului şi obţinerii de produse cu caracteristici superioare;
— urmăreşte realizarea ritmică a indicatorilor de plan a
întreprinderii, ia măsuri operative pentru soluţionarea
problemelor ce intervin pe parcursul realizării acestora;
— ţine evidenţa îndeplinirii indicatorilor fizici şi valorici zilnic,
informează conducerea întreprinderii de situaţia realizării şi
propune măsuri pentru realizarea lor;
— elaborează norme de timp pentru fiecare produs pe sectoare şi pe
locuri de muncă;
— elaborează norme de consum materiale pe fiecare produs şi
sector în parte şi urmăreşte încadrarea în preţul de cost la
materiale şi manoperă;
— calculează preţul de producţie pe produse şi urmăreşte încadrarea
în preţul de cost;
— lansează în producţie comenzile de execuţie a produselor şi
urmăreşte realizarea lor la termenele planificate;
Acest compartiment se subordonează Directorului Tehnic.
COMPARTIMENTUL MECANO – ENERGETIC
Acest compartiment asigură organizarea şi desfăşurarea activităţii de
întreţinere şi reparaţii, precum şi alimentarea cu combustibili, energie, apă în
scopul funcţionării continue, sigure şi eficiente a maşinilor, utilajelor şi
instalaţiilor din întreprindere.
27
Atribuţii:
— răspunde de menţinerea în funcţiune la parametri tehnici
proiectaţi a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice din dotarea
întreprinderii;
— elaborează documentaţia tehnică necesară lucrărilor de reparaţii;
— asigură şi răspunde de executarea în atelierele proprii sau prin
colaborare cu alte unităţi specificate, a lucrărilor de revizii şi
reparaţii la maşinile, utilajele şi instalaţiile mecano-energetice şi
automatizare din dotarea întreprinderii;
— execută în cadrul reparaţiilor capitale lucrări de modernizare a
maşinilor, utilajelor, de completare a acestora cu dispozitive de
automatizare de protecţie şi tehnice a securităţii muncii;
— analizează operativ accidentele tehnice apărute la utilaje,
stabileşte cauzele, efectele acestora şi răspunderile, ia măsuri
operative pentru repunerea în funcţiune şi prevenirea avariilor;
— organizează echipe de reparaţii specializate pe tipuri de utilaje şi
răspunde de activitatea lor pentru asigurarea calităţii şi
operativităţii în înlăturarea avariilor;
— răspunde de aplicarea strictă a dispoziţiilor legale privind
instalaţiile sub presiune şi a mijloacelor de ridicat, ia măsuri
pentru eliminarea deficienţelor constatate;
— asigură participarea personalului de întreţinere şi reparaţii la
montarea şi darea în folosinţă a noilor capacităţi;
— întocmeşte şi ţine la zi documentele de evidenţă a maşinilor,
utilajelor şi instalaţiilor, precum şi documentele specifice
activităţii de întreţinere şi reparaţii;
— asigură asimilarea pieselor de schimb pentru utilajele din
întreprindere;
— răspunde de elaborarea documentaţiilor şi execuţia pieselor de
schimb în atelierele proprii;
28
— stabileşte necesarul anual de piese de schimb pentru lucrările de
întreţinere şi reparaţii proprii şi îl transmite compartimentului de
aprovizionare;
— asigură utilităţile necesare la parametri impuşi de funcţionarea în
siguranţă a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;
— asigură aplicarea măsurilor necesare pentru creşterea
randamentelor la instalaţiile consumatoare de energie şi
combustibili;
— răspunde de întreţinerea şi exploatarea staţiilor de epurare a
apelor reziduale în condiţiile stabilite de organele de gospodărire
a apelor;
— răspunde de siguranţa în funcţionare a instalaţiilor mecano-
energetice şi de automatizare;
Compartimentul exercită atribuţiile din acest domeniu, atât cele
prevăzute mai sus, cât şi altele cu caracter specific dispuse de conducerea
întreprinderii. Are relaţii cu toate compartimentele şi secţiile de producţie
din cadrul întreprinderii. Se subordonează Directorului Tehnic pe
întreprindere.
COMPARTIMENTUL APROVIZIONARE
Acest compartiment asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin
întreprinderii cu privire la planificarea şi realizarea aprovizionării cu materii
prime, materiale, combustibili, maşini, utilaje, instalaţii, piese de schimb,
precum şi gospodărirea bazei tehnico-materiale.
În activitatea sa, răspunde de mobilizarea şi punerea în valoare cu
maximă eficienţă a tuturor resurselor materiale din întreprindere, de
asigurarea cu materii prime şi materiale necesare tuturor secţiilor şi
29
preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative şi readucerea în circuitul
economic a celor disponibile.
Atribuţii:
— asigură şi răspunde de aprovizionarea cu materii prime şi
materiale a tuturor secţiilor în vederea realizării ritmice a
planului de producţie;
— urmăreşte şi răspunde de acoperirea integrală cu repartiţii a
cantităţilor de materii prime, materiale, produse şi piese de
schimb în cantităţile alocate prin nivelul de repartiţii;
— răspunde de contractarea bazei tehnico-materiale conform
prescripţiilor tehnice şi condiţiilor de calitate prevăzute în
documentaţiile tehnice, în care scop emite comenzi la furnizori
pentru încheierea de contracte cu aceştia, transmite furnizorilor
la cererea lor a documentaţiile tehnice pentru produsele unicat
sau netipizate;
— organizează şi participă la recepţia cantitativă şi calitativă a
materiilor prime şi materialelor aprovizionate, ia măsuri pentru
trimiterea de delegaţi la furnizori în vederea recepţiei produselor
la care, conform clauzelor contractuale, recepţia se face la
aceştia;
— răspunde de preîntâmpinarea formării şi de readucerea în
circuitul economic a stocurilor supranormative şi disponibile;
— asigură aplicarea măsurilor din programele întocmite pentru
extinderea consumurilor de înlocuitori;
— răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractuale în ceea
ce priveşte sortimentaţia, calitatea, termenele de livrare,
întocmeşte documentaţiile necesare acţionării la arbitraj a
furnizorilor în cazul nerespectării de către aceştia a obligaţiilor
contractuale.
30
Compartimentul exercită atribuţiile din acest domeniu, atât cele
prevăzute mai sus, cât şi altele cu caracter specific, dispuse de conducerea
întreprinderii.
CONCLUZII
Având în vedere scopul principal al SC MOVAS SA Vaslui de a
obţine lucrări de un înalt nivel calitativ, structura organizatorică trebuie să se
subordoneze acestui scop şi să se adapteze dezvoltării continue a firmelor
concurente pentru a corespunde dimensiunii firmei, iar relaţiile în cadrel
unităţii între nivelurile ierarhice să se desfăşoare în condiţii normale. Mediul
extern al firmei este unul stabil, ceea ce face ca adaptarea la modificările
neaşteptate ale pieţei să se facă mai greu.
PROPUNERI
Activând într-un mediu stabil, unitatea are dificultăţi de adaptare şi
propunem o mai mare flexibilitate şi, de asemenea, să se fructifice situaţiile
favorabile de pe piaţă. Uneori, datorită lipsei de informare sau de
promptitudine în luarea deciziilor sunt pierdute licitaţii sau proiecte
importante, de aceea, propunem o mai bună comunicare în interiorul şi
exteriorul unităţii.
Propunem să se încerce să se atragă mai multe fonduri bugetare şi
extrabugetare pentru realizarea sarcinilor. Firma se confruntă cu unele
dificultăţi în privinţa salarizării personalului datorită blocării fondurilor la
nivel superior, ceea ce produce nemulţumire în cadrul unităţii şi o stare de
presiune asupra conducerii, ceea ce ar putea duce la un conflict în cadrul
unităţii. Propunem realizarea unor demersuri insistente pentru deblocarea
fondurilor, pentru a nu da posibilitatea concurenţei să se impună.
31
În condiţiile actuale din România, pentru o firmă devine din ce în ce
mai greu să supravieţuiască şi, mai greu, să se impună, având în vedere şi
zona geografică în care se află şi starea judeţului. Sperăm, totuşi, că printr-
un sistem de management adecvat să se obţină rezultate care să asigure buna
funcţionare a unităţii.
32
1. LUCA, Gabriel - Petru: Management general, Iaşi, Editura
Chemarea, 1993
2. NICA, Panaite C.; PRODAN, Ariana; IFTIMESCU, Aurelian:
Management, Iaşi, Editura Sanvialy, 1996
3. NICOLESCU, Ovidiu; VERBONCU, Ion: Management,
Bucureşti, Editura Economic, 1995
33
top related