rezumat...teză doctorat 1 verticala locuitĂ.locuirea colectivĂ multicelularĂ. | arh. alexandru...
Post on 13-Feb-2021
13 Views
Preview:
TRANSCRIPT
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 1 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
REZUMAT Teza de doctorat cu titlul: „Verticala locuită. Locuirea colectivă multicelulară.” Doctorand: arh. Alexandru Crișan Îndrumător științific: prof.dr.arh. Ștefan Scafa Udriște Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, iunie 2012
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 2 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
REZUMAT „Verticala locuită. Locuirea colectivă multicelulară.”
În cadrul căutărilor generate de premisele dezvoltării intensive ale programului
locuirii colective aglomerate și al dezvoltării verticale, studiul doctoral și-a propus să
evidenţieze, în parametrii formulării problemelor legate de densitate și aglomerare,
câteva aspecte care se transpun dincolo de programul arhitectural. Având premisele
fundamentelor teoretice prezentate succint în cadrul capitolului 1, urmate de cele ale
evoluției dezvoltărilor ansamblurilor multicelulare prezentate în cadrul capitolelor 3 și
4, lucrarea şi-a fixat ca demers teoretic, în cadrul analizei dinamice a sistemelor
comparate, să pună în evidenţă aspectele distincte ale programului arhitectural și ale
reacțiilor pe care acesta le determină raportat la mediul extern. În cadrul analizei au
fost punctate aspecte legate de domenii conexe arhitecturii, dar care stabilesc relații de
inter-dependență cu acesta în cadrul organizărilor complexe.
Obiectul arhitectural analizat prin prisma organismului complex, în interiorul
căruia au loc procese multi-faţetate legate de compunerea și relaționarea elementelor
constitutive, apropie parametrii definitorii ai cercetării de ştiinţe conexe arhitecturii,
formulând noi variabile în interpretabilitatea mecanismelor de compunere și al relațiilor
care acestea le stabilesc cu mediul intern și extern. Reacțiile comportamentale ale
organismului arhitectural, în raport cu mediul înconjurător, transpun capacitatea
acestuia de a prelua și însuși elementele subscrise procesului şi derivate din analize
complementare. Tendința evidentă de suplinire a cadrului urban prin preluarea
elementelor și introducerea acestora în cadrul sistemului prelevează capacitatea de
adaptabilitate și maleabilitatea organismului complex determinat. Asemănător
organismelor lumii biologice, hibridul contemporan, reprezentant al formei de locuire
colective multicelulare realizat prin procedeul aglomerării celulare, transpune
caracteristicile proprii mediului pe care îl parazitează. Identificat de-a lungul evoluției
programului arhitectural în diverse forme de reprezentare, hybridul sau mixul
funcțional reprezintă elementul care imprimă noi variații interpretative la nivelul
construirii şi dezvoltării programatice.
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 3 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
Studiul și-a propus să sublinieze câteva dintre aspectele legate de fenomenul
locuirii verticale din punct de vedere al programului arhitectural, cât și din punct de
vedere al determinărilor pe care acesta le generează la nivelul cadrului urban și la nivel
individual. Habitatul contemporan, exhibând premisa accentuată a dezvoltării verticale,
reliefează în cadrul organizărilor complexe principiile de compunere și structurarea
elementelor constitutive după anumite reguli prestabilite, puse în valoare de
elementele specifice, identificate în urma procesului comparativ rezultat în baza
analizei dinamice. Reperele identificate (strada verticală, sistemul complex al
circulațiilor interioare, inter-relaționarea elementelor, structurarea verticală,
dispunerea și dimensiunile unităților destinate locuitului etc.) generează noi elemente
sau reconfigurează gradul de interpretabilitate al unor concepte existente în teoria de
arhitectură. Instrumentele complexe de operare și elementele specifice rezultate în
urma analizei dau dimensiunea unor noi forme cu determinări complexe în cadrul
procesului conceptual de proiectare integrată corelată inter-disciplinar. Elementele sau
sistemele arhitecturale circumscrise, specifice tipologic dezvoltărilor verticale
structurante, recompun complexitatea mecanismului de alcătuire specific acestora.
Instrument viabil în cadrul aplicat al proiectării sistemelor integrate, complexitatea
determinată de elementele sistemului și de inter-relaționarea acestora unui set
complex de factori corelați aparținând domeniilor conexe, transformă gândirea
arhitecturală tradițională și teoriile legate de fenomenul locuirii colective.
Consecință a premiselor teoretice conturate în capitolul introductiv și a
problemelor specifice urmărite în cadrul capitolului legat de fenomenologie și
teoretizarea programului, capitolele 2, 3 și 4 urmăresc prezentarea programului de-a
lungul istoriei în baza unor exemple considerate relevante pentru tipologia studiată.
Dacă primul capitol stabilea premisele, iar capitolul 2 descria fenomenul în care se
înscrie programul, capitolele 2,3 și 4 răspund primei întrebări poziționată la nivel
general legată de Cum construim? sau care este forma de manifestare directă a
programului studiat. Capitolul 5 formulează întrebări suplimentare, De ce construim
așa?, De ce gândim așa? preconizând direcțiile analizei în baza grilei de interpretare
generate de sociobiologie şi de psihologia evoluţionistă în căutarea răspunsurilor legate
de natura umană.
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 4 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
Capitolul 2 evidențiază aspecte relevante legate de raportarea unității
ansamblului celular și determinările pe care aceasta le stabilește la nivelul interacțiunii
între elemente similare. Regăsite de-a lungul unei perioade temporale extinse în
organizări similare, unitățile organismului celular constituie elementele determinante
în cadrul alcătuirilor multicelulare. Asemănătoare organizărilor biologice din punct de
vedere al conformării volumetrice și relațiilor stabilite la nivel funcțional în cadrul
ansamblului din care face parte, celula de locuit se distinge printr-o mecanică avansată
în cadrul funcției care o îndeplinește la nivelul organismului celular arhitectural.
Conformarea volumetrică exterioară raportată la celelalte unități și la ansamblul
general, pe de o parte, şi conformarea spațială interioară, pe de altă parte, sunt
elementele ale căror caracteristici fundamentează analiza sistemelor complexe de
organizare multicelulară. În cadrul capitolului 3 este urmărită evoluția unității celulare
în cadrul organizărilor tipologice referențiale. Termeni, precum container city, mix
formal, mix funcțional, mix vertical, strada verticală (strada pliată) etc., sau proceduri
precum hibridizare, tipologie cluster sau dispunere fractală etc., relaționați programului
sunt evidentiați în masura în care aceștia afectează diversele modalități de compunere
sistemică la nivelul programului dedicat. Sunt propuse două tipologii de organizare în
funcție de criteriile de dezvoltare celulară: organizarea supraterană și ce subterană.
Alături de acestea, termenii noi precum mix formal și mix funcțional sunt cei care
stabilesc criteriile de inter-relaționare la nivelul obiectului arhitectural. Arborele celular
sau organizarea arborescentă vizând criteriile preluate din organizările lumii biologice
constituie unul dintre elementele propuse la nivelul analizei programului locuirii
aglomerate multicelulare. Capitolul 4 preia noile elemente (termeni) propuse în cadrul
studiului, dezvoltând tipologii specifice de organizare ale acestora în cadrul programului
colectiv. Legat de dezvoltarea volumetrică și complexitatea alcătuirilor interioare cu
trimitere la inter-relaționarea funcțională sunt propuse în cadrul studiului cele trei
tipologii generale de dezvoltare ale programului și subdiviziunile acestora în funcție de
gradul de specificitate al elementelor fragmentare compoziționale. Prima tipologie,
vizând dezvoltarea piramidală, profilează aspecte complexe corelate celor 2 tipologii
interpretative formulate: raportarea la nivelul obiectului arhitectural și raportarea la
nivelul cadrului urban. Cele trei subtipologii, incluzând dezvoltarea piramidală,
piramidală elansată și piramidală multiplicată, evidențiază aspecte legate de morfologia
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 5 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
sistemului complex în cadrul alcătuirilor multicelulare. A doua tipologie propusă, dala
suspendată, conturează aspecte ale premizelor programului raportat viziunilor utopice
ale începutului de secol vizavi de ultimele direcții în domeniul teoriei de arhitectură și
de viziuni prelevate în cadrul concursurilor de arhitectură ale ultimei decade. Locuirea
suspendată, dincolo de aspectul imagisticii suprarealiste, transpune premisele
aplicabilităţii factorilor determinanți în cadrul procesului de compunere celulară
complexă raportată la scara urbană și la sistematizarea criteriilor specifice legate de
contextualizarea aspectelor sociale. Tipologie clasicizată, rezultantă a programului
dedicat spațiilor tip office ale începutului de secol, turnul evidențiază parametrii
subordonaţi pragmatismul programului dedicat locuirii colective. Tipologia este
analizată din prisma celor trei subtipologiii propuse, punctând câteva dintre exemplele
considerate relevante, dezvoltate în ultimul deceniu. Extrudarea volumetrică,
compunerea celulară și turnul metabolic constituie premizele care definitivează
clasificările propuse în cadrul studiului. Cele trei tipologii generale urmăresc cele trei
ipostaze distincte ale dezvoltării sistemului celular, de asemenea propuse în cadrul
lucrării prezentate: dezvoltarea programată, neprogramată și transformată.
Tehnica de investigaţie invocată în cadrul dezvoltării analizei prezentate,
radiografia, în parametrii comparativi ai organismelor complexe multicelulare, devine
unul dintre instrumentele care evidențiază aspecte complexe legate de evoluția
programului arhitectural pe scară temporală. Pornind de la premisele demonstrate,
enunțate în cadrul teoriilor comparative care urmăresc evoluția istorică, prin care sunt
identificate în baza sincronismului temporal răspunsuri analoage de-a lungul timpului
între organizări complexe aparținând programului analizat, au fost prezentate câteva
dintre reacțiile similare considerate semnificative pentru studiul în cauză. Analiza
dinamică comparativă a sistemelor catalogate tipologic a fost considerată instrument
de analiză complexă în detrimentul abordării istoriciste clasicizate a evoluției
programului arhitectural. Identificarea structurilor similare din punct de vedere al
organizărilor și determinărilor comportamentale de-a lungul perioadelor istorice
prevalează aspectul evolutiv la nivelul parametrilor construirii.
Analiza dinamică a sistemelor, coroborată cu factorii relevanți subliniați prin
analiza radiografică, a evidențiat elementele complexe ale mecanismelor în cadrul
procesului de compunere celulară. Metoda tomografică, care presupune recunoaşterea
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 6 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
elementelor specifice în baza analizei rezultatelor obținute prin suprapuneri succesive
ale secțiunilor orizontale și verticale în cadrul organismului complex, constituie
instrumentul de operare care traduce determinările la nivelul obiectului arhitectural.
Astfel, se pot identifica aspecte legate de raportul dintre scara obiectului multicelular și
scara umană relaționată scării unității celulare. Complexitatea circulațiilor interioare
determinate radiografic, asemănătoare sistemului limfatic anatomic, contextualizează
date legate de eficientizarea spațială la nivelul obiectului arhitectural și conexiunile
stabilite între elementele acestuia. Sistemul circulațiilor transpus la nivelul străzii
interioare evidențiază aspecte legate de conformarea verticală a obiectului arhitectural.
Strada verticală, unul dintre elementele fundamentale în economia studiului
transpus la nivel individual, are implicații profunde în sistemul valoric al organizărilor
neuronale individuale. Datele receptate la nivel fenotipic, redimensionate în cadrul
predefinit, permută schimbări semnificative în câmpul perceptibil. Schimbările
conceptuale la nivelul noțiunilor câmpului perceptor determină modificări
comportamentale, evidențiate la nivelul social. „Colectivizarea”, factor crucial al
dezvoltărilor realizate prin aglomerare celulară, este una dintre rezultantele
organizărilor multicelulare. Aglomerarea, transpusă, pe de altă parte, din planul
organismului celular la nivelul social, indică o nouă formă de organizare socială bazată
pe forme subtile de coerciţie. „Încarcerarea”, metaforă a locuirii în cadrul ansamblurilor
multicelulare, este asemănătoare integrării forţate în configuraţiile spaţiale specifice
închisorilor, model analizat în cadrul capitolului 2. Modelul transpus la scara obiectului
analizat, derivat conceptual, îl reprezintă Panoptikon-ul lui Bentham.
Viziunea utopică preconizată de organizarea panoptikon-ului devine previziune
a societății contemporane. Fetişizarea aglomerării celulare trădează elemente specifice
organizărilor biologice. Individualitatea se transformă în depersonalizare, iar sistemul
egalitarist al distribuirii colectiviste în cadrul spaţiului de locuire domină evoluţia
socială în sensul îngrădirii determinărilor voluntare autonome. Modalitatea de locuire
colectivă suferă transformări semnificative la o scară ce nu mai poate fi cuantificată și
subordonata necesităţilor primare, datorită aglomerărilor senzoriale şi imposibilităţii
de armonizare coerentă a preferinţelor indivizilor care convieţuiesc într-o mega-
structură postmodernă. Pierderea identității spațiului construit, dispariția spațialității
interioare, anularea scării umane sunt câteva dintre rezultantele subliniate în cadrul
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 7 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
capitolui 5. La nivel individual, aceste rezultante comportă efecte precum înstrăinarea
și alterarea identitară. Locuirea la nivelul etajului 169 în limitările spaţiale condiţionate
strict de parametrii celulei nr. 5232 determină modificări în structura fenotipică. Din
punct de vedere al reprezentărilor robotizate care prelevează aspecte legate de
unitatea computată la nivel mecanizat, premizele nu definesc aspecte pozitive legate
de relaționarea la nivel individual. Dincolo de progresul tehnologic, se regăsește
unitatea, locuința care se transformă cu o periodicitate nedefinită. Container al
colectivizării forțate, acesta se va coordona sistemului complex al permutărilor
continue în cadrul aceluiași ansamblu. Astfel corespondența unității o identificăm astăzi
în cadrul etajului 48, mâine în cadrul etajului 213, iar săptămâna următoare, poate
nicăieri. Unitatea poate deveni ulterior instrument al factorului financiar creditor.
Evoluția programului în ultima decadă nu face decât să transpună elemente la
un nivel incipient ce va favoriza dezvoltări ulterioare ale programului, care ajunge astfel
la o logică auto-reproductivă faţă de care arhitectura, ca domeniu ştiinţific clar
determinat, va trebui să se imunizeze treptat. Dacă secolul al XX-lea prefigura elemente
precum standardizarea, prefabricarea și industrializarea, perioada postmodernă
accentuează mecanizarea și robotizarea programului arhitectural. Construcțiile
metabolice moderne permută elementele sistemului, marcând supremația mașinii
computaționale. Mecanizarea socială este transpusă în robotizarea individuală. Noua
formă de organizare/distribuţie socială este determinată de constrângerile evidențiate
de organizarea structurilor arhitecturale. Habitatul vertical exhibă în forme coerente şi
complexe premisele „arhitecturii parametrizate” și ale reformulării principiilor, la scara
fenomenologică, a Turnului Babel. Din nefericire, aceste forme coerente şi complexe nu
răsplătesc rezultatele potenţialului creativ (tipic domeniului arhitectural), ci preferă să
se auto-reproducă la nivel de imitaţie şi repetiţie în virtutea unei eficientizări care
favorizează obţinerea rapidă de răspunsuri mai mult sau mai puţin provizorii la
provocările locuirii colective.
„Computația isterică” a secolului al XXI-lea nu se poate elibera de
„schizofrenia perioadei post-moderne” în căutarea rezolvărilor unor probleme ale căror
circumstanțe le-a determinat din varii motive. Urbanizarea excesivă, necontrolată și
nesistematizată, având ca efect densificarea și aglomerarea orașelor contemporane,
trădează, în esenţă, una dintre trăsăturile speciei umane. Problemele legate de
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 8 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
demografie, punctul nodal al motivațiilor pertinente ale începutului de secol,
determină reacții în modalitățile de organizare la nivelul orașelor. Urbanismul răspunde
problemei propunând începutului de secol dezvoltarea extensivă. Arhitectura perioadei
post-moderne, încercând să răspundă aceleiași probleme, amplificate de trecerea
timpului, dar nu numai de aceasta, propune dezvoltarea intensivă, verticală. Toate
aceste evenimente constituie trăsături simptomatice la nivelul evoluției gândirii în
domeniul arhitecturii, aşa cum au fost revelate de ultimele decade.
Mecanicizarea arhitecturii perioadei contemporane se transpune în tehnicile
complexe de computație în care arhitectul este observatorul analizelor permutate de
„inteligența artificială” în căutarea modelului optim de dezvoltare. Arhitectura devine
apanajul computației extreme în cadrul căutărilor parametrice și al definirii algoritmilor
în ecuațile tranzitate şi rezolvate aproape exclusiv în mediul digital. Arhitectura va
deveni rezultatul unui proces computațional sistematizat aplicat în cazul fiecărui
program distinct în baza unor parametrii sintetizați de operare. Mașina sistemică în
cadrul computării continue va analiza variabilele rezolvărilor distincte în domeniul
căutărilor modelului stabil de eficientizare, în baza solicitărilor unei societăți
consumeriste care încercă să forţeze arhitectura într-un cadru centralizat de analiză şi
decizie. Modelele propuse de Koolhaas la nivel teoretic devin instrumente de operare
în perioada post-modernă. Formele de reprezentare rezultate transcend limitele
perceptibile individuale, dar condiţionează arhitectura nu doar în direcţia soluţionărilor
unor nevoi sociale, ci şi a anticipării (uneori artificiale şi ineficiente) acestora, în baza
unei grile de sistematizare care ignoră de cele mai multe ori evoluţia preferinţelor
individuale. În acest sens, arhitectura se vede silită să formuleze aceste preferinţe, în
loc să le armonizeze şi să le transpună în proiecte, transformând orice inovaţie într-un
demers foarte costisitor şi, practic, prohibit. Proiectul arhitectural nu mai este chemat
ca, subsecvent satisfacerii coerente a unor cerinţe de locuire, să educe şi să rafineze, ci
este accesat ca un simplu ordonator de parametrii funcţionali predefiniţi, asupra cărora
inovaţiile acceptate sunt minore, conjuncturale sau accidentale. Astfel, se prefigurează
riscul ca demersul arhitectural să devină prizonier al repetiţiei şi imitaţiei, în lipsa unei
reacţii viguroase care să facă din inovaţia durabilă şi din dezvoltarea prin sedimentări
succesive şi adaptative priorităţi ale construirii structurilor multicelulare.
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 9 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
Trebuie subliniat că inovaţiile arhitecturale, dictate de considerente formaliste,
dar şi funcţionaliste generate subsecvent satisfacerii nevoilor primare, influenţează
comportamentul indivizilor la nivel de grup, dar nu reconfigurează indivizii respectivi la
nivel identitar fundamental. Dialogul social mediat astfel de arhitectură poate fi
fluidizat de aglomerarea urbană şi de concentrarea centrilor de resurse în cadrul
aceleiaşi clădiri / complex de clădiri. Facilitarea interacţiunii nu înseamnă însă în mod
obligatoriu și îmbunătăţirea calităţii cooperării, care constituie punctul critic în
alcătuirea oricărei comunităţi. În acelaşi sens, interacţiunea indivizilor, indiferent de
parametrii spaţiali care o mediază, nu atrage în mod obligatoriu după sine reformularea
identitară a acestora într-o direcţie programatică. În aceasta ecuaţie socială, complexul
arhitectural joacă, în mod ideal, rolul de catalizator: aşa cum, în chimie, vorbim despre
substanţe care activează sau modifică viteza unei reacţii chimice, fără ca ele însele să
participe la reacţia respectivă sau să sufere modificări în timpul desfăşurării acesteia,
tot aşa, clădirea nu ar trebui, în mod ideal, să fie alterată în timpul interacţiunii sociale.
Clădirea care suferă transformări în timpul interacţiunii sociale trădează inabilitatea
arhitectului de a anticipa complexitatea nevoilor utilizatorilor. Dimpotrivă,
interacţiunea socială determinată exclusiv de arhitectură şi dominată de parametrii
acesteia trădează inabilitatea utilizatorilor de a înţelege, implicit şi corect, funcţionalul
gândit de arhitect.
În acest punct al analizei (Cap.5.3., Gândirea complexă vs. gândirea
simplificată), s-a făcut apel la o nouă grilă de investigare, fundamentată pe principii
propuse de sociobiologie şi de psihologia evoluţionistă, tocmai pentru a stabili limitele
inerente oricărui „nou mod de viaţă” propus, indiferent de perioada istorică în care
acest construct conceptual a fost activat. Ceea ce ne-a interesat în mod expres a fost
obiectivismul generat de înţelegerea raţională, structurată ştiinţific, a conceptului de
natură umană şi, mai precis, de gradul său de maleabilitate, care pare a fi o constantă
ale cărei limite sunt testate în mod recurent, inclusiv de către arhitecţi. În acest punct, a
survenit o schimbare de paradigmă, care încearcă să cuantifice această maleabilitate şi
care, subsecvent, deschide calea unor posibile studii viitoare.
Fundamentele naturii umane sunt premisele de la care trebuie să pornească
orice demers ştiinţific, iar arhitectura este departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt în ceea
ce priveşte direcţia de evoluţie a speciei umane, având în vedere că formularea unei
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 10 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
poziţii referitoare la cele două modele (referire la modelele MSSS-Modelul Standard al
Științelor Sociale și MCI-Modelul Cauzal Integrat, cap.5.3.2) de standardizare a
înţelegerii minţii umane este, practic, în fază incipientă. Competiţia intra-specie vs.
competiţia inter-specii, tipologia adaptativă fundamentată în Pleistocen şi inovaţia
arhitecturală raportată la competiţia socială sunt doar câteva dintre aspectele care
încheie analiza determinărilor complexe.
Arhitectura nu îşi pierde identitatea ştiinţifică în timp ce demersul teoretic
arhitectural înglobează noi determinări din domeniul ştiinţelor sociale, ştiinţelor
naturale şi ştiinţelor exacte pentru a-şi justifica caracterul programatic, aşa cum, la
nivel de conjectură, apare acesta dictat de interacţiunea socială şi de
condiţiile/transformările de mediu. Subsecvent, la nivelul demersului practic, al
construirii efective, arhitectura se dovedeşte la fel de permisivă, acceptând influenţe
dintre cele mai variate, dar fără a renunţa la o selectivitate coerentă, ameninţată,
uneori, doar de tendinţa experimentală care face parte din natura umană; astfel, se
apropriază cele mai noi tehnologii, se potenţează diferenţieri de tip orizontal la nivelul
materialelor utilizate, mergând, în virtutea repetiţiei, până la puncte în care forma este
cea care rezumă mesajul urban, dar fără a ceda teren, cu excepţia viziunilor pur
utopice, în faţa iraţionalului. Arhitectura nu vizează speculativul, dar nici nu exclude
imaginarul, pe care îl apropriază ca un mecanism de selecţie, în virtutea căruia, pe baza
mecanismului fundamental de învăţare, prin încercare şi eroare, să ofere cu succes
răspunsuri relevante la provocările generate de comportamentul uman, aşa cum se
defineşte acesta în sens strict evolutiv, nu relativist-cultural.
Capitolul final subliniază astfel aspecte distincte ale programului studiat prin
prisma interpretativă a domeniilor conexe arhitecturii. Având premisele clarificate
(referitoare la întrebarea enunțată legată de cum construim? sau care este
reprezentarea transpusă în planul mediat a cărei caracteristici determină o tipologie
specifică a programului locuirii colective), capitolul final evidențiază aspecte care
transcend aspectele reprezentărilor formale, raportând programul arhitectural omului,
ca beneficiar ultim al spațiului arhitectural. Dincolo de cele două modele de analiză
enunțate cu care studiul a operat în cadrul determinărilor conturate la nivel
comportamental legate de evoluția speciei umane corelata evoluției programului
arhitectural, în cadrul analizei au intervenit două instrumente esențiale corelate
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 11 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
analizei sistemice: fenotipul extins și conceptul de meme. Respingând atât
determinismul genetic, cât şi cel de sorginte culturală, capitolul accentuează
rezultantele procesului de repetiție și diferențiere la nivelul organismului multicelular.
Incursiunea fenotipică evidențiază aspecte conexe legate de comportamentul
determinat la nivelul interacțiunii cu obiectului arhitectural multicelular. Eusocialitatea
evidențiată în cadrul organizărilor complexe ale lumii biologice transpune probleme
legate de transferul materialului genetic la nivelul organizărilor celulare structurate
vertical în cazul speciei umane.
Răspunsurile pe care arhitectura le poate oferi cerinţelor sociale sunt
incomplete fără un demers evolutiv, dar pot fi extrem de convingătoare în momentul în
care depăşesc rigorile formalismului istoricist şi cultural. Mai mult, după cum rezolvarea
problemelor eficientizării, densificării sau a preferinţelor pentru o tipologie locativă nu
este posibilă în afara spaţiului de conceptualizare evolutiv, tot aşa, a considera, în
opoziţie cu logica evoluţionistă, că mintea umană este o tabula rasa, iar natura umană
este infinit maleabilă, într-o apreciere greşită a conceptului de adaptabilitate, va duce
la încercări repetate de construire de noi moduri de viaţă circumscrise unor lumi noi,
însă, probabil, acestea vor testa mai degrabă parametrii conceptului de distopie, în
defavoarea calităţilor idealiste circumscrise noţiunii de utopie.
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 12 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
CUPRINS
___________CUPRINS
CAP.i_____INTRODUCERE ÎN TEMATICA STUDIULUI DE DOCTORAT
i. ARGUMENT
i.1. OBIECTUL, OBIECTIVELE STUDIULUI ȘI FORMULAREA ÎNTREBĂRILOR. CRITERII DE DEFINIRE
i.2. STRUCTURA LUCRĂRII
i.3. METODOLOGIE. INTENȚII, DIRECȚII ȘI FINALITATE STUDIU
CAP.I_____FENOMENOLOGIE ȘI TEORETIZARE 1.1 CADRUL CONCEPTUAL DE REFERINȚĂ . ÎNTRE VIZIUNE ȘI TEORETIZARE.
1.2 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII. CADRU-DIRECȚII.[DEFINIREA CONCEPTELOR TEORETICE CU CARE OPEREAZĂ STUDIUL ȘI FACTORII DETERMINANȚI ÎN DEZVOLTAREA PROGRAMULUI LOCUIRII COLECTIVE ÎN PERIOADA POST-MODERNĂ]
1.2.1 DESPRE DENSITATE ȘI AGLOMERARE. PREMISE LA NIVELUL ORAȘULUI
1.2.2 SMALLNESS VS. BIGNESS. PARADIGMA LOCUIRII COLECTIVE. PREMISE TEORETICE LA NIVELUL PROGRAMULUI
1.3 CONCLUZII. DESPRE ADAPTABILITATEA (LA SCHIMBARE A) PERIOADEI POST MODERNE
CAP.II_____UNITATEA CELULARĂ. LOCUIREA CELULARĂ 2.1 DESPRE SISTEME. O INCURSIUNE ÎN TERMINOLOGIE
2.2 METABOLISMUL ÎN ARHITECTURĂ
2.3 SPAȚIUL AUTOPOIETIC DINCOLO DE MECANISM
2.4 UNITATEA CELULARĂ MINIMALĂ. ORGANIZAREA PLANIMETRICĂ ORIZONTALĂ
2.4.1 CELULA LOCUIRII TEMPORARE
2.4.2 CELULA ÎN CADRUL LOCUIRII PERMANENTE. CELULA DE DETENȚIE.
2.4.3 CELULA ÎN CADRUL LOCUIRII PERMANENTE. „CELULA MONAHALĂ”.
2.4.4 SCARA CELULEI DE LOCUIT ÎN ARHITECTURĂ? PREMISE
2.5. CONCLUZII-ORGANISME CELULARE
___[002]
___[006]
___[007]
___[012]
___[019]
___[024]
___[028]
___[028]
___[031]
___[036]
___[043]
___[045]
___[047]
___[048]
___[049]
___[050]
___[052]
___[057]
___[061]
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 13 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
CAP.III_____ORGANISMUL MULTICELULAR. DEZVOLTAREA PLANIMETRICĂ
3.1 UNITATEA MULTIPLICATĂ. MULTIPLICAREA CELULARĂ LINEARĂ. ORGANIZĂRI CELULARE. ORGANIZAREA PLANIMETRICĂ VS. ORGANIZAREA FUNCȚIONALĂ
3.1.1 MULTIPLICAREA LINEARĂ. DEZVOLTAREA CELULARĂ TIP LAMĂ.
3.1.2 DETERMINĂRI COMPLEXE ÎN CADRUL MULTIPLICĂRII LINEARE CEULARE TIP LAMĂ.
3.1.3 MULTIPLICAREA LINEARĂ. DEZVOLTAREA VERTICALĂ CELULARĂ TIP LAMĂ.
3.2 UNITATEA MULTIPLICATĂ. MULTIPLICAREA CELULARĂ ORGANICĂ. ASPECTE PARTICULARE
3.2.1 MULTIPLICAREA ORGANICĂ. DEZVOLTAREA CELULARĂ ARBORESCENTĂ A UNITĂȚII RECTANGULARE.
3.2.2 MULTIPLICAREA ORGANICĂ. DEZVOLTAREA CELULARĂ ARBORESCENTĂ SUPRATERANĂ ȘI SUBTERANĂ
3.2.3 MULTIPLICAREA CELULARĂ ORGANICĂ ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ
3.3. CONCLUZII
CAP.IV_____AGLOMERAREA CELULARĂ. DEZVOLTAREA VOLUMETRICĂ
4.1 TIPOLOGII ALE ORGANISMUL MULTICELULAR ȘI DEZVOLTAREA VERTICALĂ. PIRAMIDA.
4.1.1 PREMISE ALE AGLOMERĂRII CELULARE ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ. DEZVOLTAREA ARBORESCENTĂ.
4.1.2 AGLOMERAREA CELULARĂ. DEZVOLTAREA ARBORESCENTĂ PIRAMIDALĂ.
4.1.3 AGLOMERAREA CELULARĂ. DEZVOLTAREA ARBORESCENTĂ PIRAMIDALĂ ELANSATĂ.
4.1.4 AGLOMERAREA CELULARĂ. DEZVOLTAREA ARBORESCENTĂ PIRAMIDALĂ MULTIPLICATĂ.
4.2 TIPOLOGII ALE ORGANISMUL MULTICELULAR ȘI DEZVOLTAREA VERTICALĂ. DALA SUSPENDATĂ.
4.2.1 AGLOMERAREA CELULARĂ. DEZVOLTAREA TIP DALĂ. LOCUIREA SUSPENDATĂ.
4.2.2 LOCUIREA SUSPENDATĂ. DETERMINĂRI COMPLEXE LA NIVELUL REFORMULĂRII PRINCIPIILOR LOCUIRII COLECTIVE.[?]
4.3 TIPOLOGII ALE ORGANISMUL MULTICELULAR ȘI DEZVOLTAREA VERTICALĂ. TURNUL.
4.3.1 AGLOMERAREA CELULARĂ. DEZVOLTAREA ARBORESCENTĂ. TIPOLOGII COMPOZIȚIONALE.
4.3.2 AGLOMERAREA CELULARĂ. TURNUL EXTRUDAT.
___[067]
___[067]
___[074]
___[078]
___[085]
___[085]
___[087]
___[091]
___[095]
___[101]
___[101]
___[104]
___[109]
___[114]
___[116]
___[116]
___[120]
___[123]
___[123]
___[125]
-
teză doctorat VERTICALA LOCUITĂ. LOCUIREA COLECTIVĂ MULTICELULARĂ. 14 | arh. Alexandru Crişan REZUMAT
4.3.3 AGLOMERAREA CELULARĂ. TURNUL CELULAR.
4.3.4 AGLOMERAREA CELULARĂ. TURNUL METABOLIC.
4.4 CONCLUZII
CAP.V_____DETERMINĂRI COMPLEXE 5.1 INSTRUMENTE MODERNE DE INVESTIGAȚIE ÎN COMPUNEREA CELULARĂ.
5.1.1 METODE COMPLEXE DE COMPUNERE: INSTRUMENTE MODERNE DE INVESTIGAȚIE ÎN COMPUNEREA CELULARĂ. MECANICA DE COMPUNERE. NOI DIRECȚII
5.2 ELEMENTE COMPLEXE DE ORGANIZARE.
5.2.1 RADIOGRAFIA STRUCTURILOR MULTICELULARE. METODA DE INVESTIGAȚIE.
5.2.2 PRINCIPII DE ORGANIZARE COMPLEXĂ ÎN AGLOMERAREA CELULARĂ VERTICALĂ. MECANISME DE COMPUNERE VERTICALĂ.
5.2.3 ELEMENTE PARTICULARE. DETERMINĂRI COMPLEXE: CELULE, CIRCULAȚII, STRADA VERTICALĂ.
5.2.4 O INCURSIUNE PRAGMATICĂ ÎN PROGRAMUL LOCUIRII COLECTIVE POST-MODERNE.
5.2.5 DESPRE MECANIZAREA ȘI ROBOTIZAREA SOCIETĂȚII POST-MODERNE. O INCURSIUNE ÎN LUMEA VIRTUALIZĂRILOR SOMATICE.
5.3 GÂNDIREA COMPLEXĂ VS. GÂNDIREA SIMPLIFICATĂ. PARADIGMA LOCUIRII COLECTIVE.
5.3.1 SOCIOBIOLOGIA ȘI PSIHOLOGIA EVOLUȚONISTĂ
5.3.2 MSSS VS.MCI. DETERMINĂRI CONCEPTUALE LA NIVEL FENOMENOLOGIC
5.3.3 SUPRAVIEȚUIREA GENEI ȘI DETERMINAREA COMPORTAMENTALĂ
5.3.4 MEME, ARHITECTURA COMBINATORICĂ
5.3.5 FENOTIPUL EXTINS. ARHITECTURA ÎNTRE MIMESIS BIOLOGIC ȘI ADAPTARE
5.4 CONCLUZII
CAP.c_____CONCLUZII
_____BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
_____REFERINȚE IMAGINI
___[128]
___[131]
___[132]
___[140]
___[140]
___[143]
___[143]
___[147]
___[149]
___[153]
___[156]
___[160]
___[160]
___[162]
___[167]
___[168]
___[173]
___[180]
___[187]
___[199]
___[217]
top related