revolutia industriala(1)
Post on 07-Aug-2015
293 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Revoluția Industrială
În Anglia secolului XVIII (1760-1840) un complex extraordinar de factori a dus la
această revoluţie majoră în istoria omenirii, care şi-a avut începutul, factori între care
enumerăm:
- invenţia motorului cu abur, deci apariţia unei noi energii de o calitate fabuloasă în
comparaţie cu trecutul, invenţiile destinate producţiei în mare număr (fabricarea
industrială şi nu meşteşugărească a produselor)
- comunicaţiile maritime, pe apă şi rutiere folosind energia aburului,
- producţia industrială a fierului şi oţelului,
- creşterea populaţiei,
- mediul politic britanic, mult mai receptiv la democraţie comparativ cu ţările
europene continentale.
Inginer/designer I.K. Brunel
Londra era deja din timpul Reginei Elisabeta I unul din centrele comerciale mondiale
cele mai importante, unde erau atraşi oameni pregătiţi pentru manufacturarea de pro-
duse cu finisaje foarte perfecţionate, in acest oraș având loc numeroasele evenimente
sociale, economice, tehnice şi politice ale secolului al XVIII-lea.
Revoluţia industrială, nu a fost un eveniment, ci un proces, în care un lucru a
condus la altul.
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Isambard Kingdom Brunel (9 April 1806 – 15 September 1859), a fost un inginer civil britanic care a construit poduri şi docuri, a construi principala cale ferată, Great Western, o serie de vapoare, (primele vapoare transatlantice cu elice) şi numeroase poduri şi tuneluri importante. Creatiile sale a revolutionat transportul public şi ingineria moderna.Deşi proiectele Brunel nu au fost întotdeauna de succes, de multe ori acestea conţineau soluţii inovatoare pentru probleme de inginerie de lungă durată. În timpul carierei sale scurte, Brunel realizat multe "premiere" în inginerie inclusiv asistenţă în construirea primului tunel sub un râu navigabil şi dezvoltarea de SS Great Britain, primul navă de fier oceanică polifunctională cu elice, care era la acea vreme ( 1843) cel mai mare vas construit vreodata.
Brunel a stabilit standardul pentru o cale ferata foarte bine construita, folosind studii pentru a minimaliza curbele. Acest lucru a necesitat tehnici scumpe de construcţie de poduri noi şi viaducte, precum şi Tunelul Box de două mile . O caracteristică controversată a fost gabaritul mare, un "ecartament larg" din 7 ft 0 1 / 4 (2.140 mm), în loc de ceea ce a fost mai târziu să fie cunoscut sub numele de "ecartament standard" din 4 ft 8 1 / 2 în (1.435 mm ). Ecartamentul larg a adăugat un plus la confortul pasagerilor, dar a făcut construcţiile mult mai costisitoare şi erau dificil de interconectat cu caile ferate care utilizau ecartament îngust. Ca o consecinţă a regulamentului a Căilor Ferate (Gauge) Act 1846 (şi după moartea lui Brunel), gabaritul a fost schimbat la ecartamentul standard în întreaga reţea GWR.Brunel a uimit Marea Britanie cu propunerea de a extinde caile feroviare spre America de Nord prin construirea de nave pe baza de abur. El a proiectat şi a construit trei navel care au revoluţionat ingineria navala.În anul 2002, Brunel a fost plasat al doilea intr-un poll pentru BBC care sa determine "100 cei mai mari Britanici".
http://www.culture24.org.uk/places+to+go/south+west/bristol/tra35936http://en.wikipedia.org/wiki/Isambard_Kingdom_Brunel
Inventiile ingineruluiI.K. Brunel
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Revoluţia industrială, nu a fost un eveniment, ci un proces, în care
un lucru a condus la altul.
Absenţa lemnului (datorat defrișărilor excesive – lâna - stofa
englezeasca) a dus la ideea de a se folosi drept combustibil cărbunele;
pentru a-l aduce la clienţi, s-a dezvoltat sistemul de transport (în acest
timp a avut loc prima perfecţionare a rapidă a sistemelor de
transport, care fuseseră mereu aceleaşi din epoca romană, cum ar fi
căile de navigaţie internă, pe canale, „macadamurile"şi primele căi
ferate, toate acestea pentru a spori comerţul şi mai ales pe cel cu
cărbune); energia cărbunelui a inspirat motorul cu aburi, perfecţionat
de James Watt.
In 160 de ani s-au suprapus una peste alta 4 civilizaţii succesive - a
potecii pe unde se mergea călare, a canalului şi a căruţei, a căii ferate
şi a autovehiculul.
Societatea rurală care domina, din Antichitate, civilizaţia umană s-a
transformat, aşadar, întruna industrială.
Până în secolul XVIII, puterea animală, umană, energia eoliană şi
hidraulică (acestea având însă,dezavantajul major al imobilităţii, al
dependenţei de o locaţie, de condiţiile geografice sau, în cazul vaselor
cu pânze, de cele meteorologice) erau unicele surse de energie. Forţa
aburului a schimbat fundamental coordonatele problemei.
Calul va deveni, simbolic, unitate de măsură în noua configuraţie
energetică, „calul putere", horse power, HP. Însăşi puterea aburului
este urmata de inventii noi ca electricitatea şi motoarele cu petrol care
vor spori randamentul şi productivitatea.
Anglia din acea epocă era leagănul predestinat al Revoluţiei
industriale prin desfacerea mărfurile englezeşti pe pieţele existente în
America, Europa şi în Orient. Aşadar, invenţiile şi investiţia în noi
maşini au devenit motorul progresului industrial.
Populaţia urbană creştea rapid (însăşi populaţia Marii Britanii s-a
dublat, în decurs de doar un secol) având şi o putere de cumpărare în
expansiune, lucru care a stimulat îmbunătăţirile tehnologice. Aceste
îmbunătăţiri au făcut posibilă producţia de masă care a scăzut
progresiv costurile, făcând accesibile, ca niciodată în trecut, un
număr mai mare de produse unui număr mai mare de oameni.
http://g9mp2009.asb-wiki.wikispaces.net/Himangini+Khanna http://money.howstuffworks.com/capitalism1.htm
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Meşteşugurile au scăzut din importanţă, prin sfârşitul unităţii
dintre proiect (design) şi producţie. În trecut, cel care fabrica de la
cap la coadă un obiect (un scaun de exemplu) era meşterul însuşi; prin
Revoluţia Industrială lucrurile s-au schimbat hotărâtor.
De asemeni, alături de noile energii, a contat, în această formidabila
explozie de invenţii tehnice şi construcţii, producţia şi utilizarea la o
scară nemaiîntâlnită până atunci a unui material folosit din timpuri
imemoriale, fierul.
In patruzeci de ani, producţia de fier a crescut de zece ori în Marea
Britanie. Odată cu fierul şi maşinile s-a născut o nouă clasă -
mecanicul modern.
Fierul a fost folosit în mod major nu numai în producţia motoarelor, a
uneltelor în era industrială ci şi în arhitectură, în Franţa, în ultimele
decenii ale secolului XVIII, de către arhitecţi ca Victor Louis, care
căutau sa facă teatrele rezistente la incendii. Dar fierul nu era vizibil
în faţada clădirii, ci era ascuns. În Anglia, fabricanţii secolului îl
foloseau din acelaşi motiv, datorită rezistenţei la incendii.
Construcţii metalice
În ambele cazuri fierul, de o imensă valoare practică, nu era luat în
considerare ca putând să aibă şi vreo valoare estetică pentru
construcţii.
Clădiri care au folosit valenţele estetice ale fierului, în Anglia
secolului XVIII
- „Pavilionul Regal" din Brighton, de John Nash, din 1820
Teatru contruit in 1780 de Victor Louis / Bordeaux
Pavilionul Regal
proiectată într-un stil indian de John Nash. Ea a fost finalizată în 1820 şi a fost o clădire favorit al Printului Regent, mai târziu regele George IV. Camerele sunt în principal într-un stil chinezesc. În prezent, este muzeu.
O clădire celebră în Brighton, Anglia,
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Podurile:
- Coalbrookdale din 1777
- primele poduri suspendate, cu o deschidere de circa o sută de metri,
principiul suspensiei ducând în secolul următor la superbe creaţii, cu
deschideri mai mari, de sute de metri, printre cele mai timpurii fiind
Podul Menai de aproape 200 metri, de Thomas Telford, din 1818.
Acum apare unirea dintre fier şi sticlă pe mari suprafeţe, descoperită
ca metodă constructivă şi investită estetic de arhitecţi de renume şi
deschişi explorărilor, precum Henri Labrouste, autor al „Bibliotecii
Sainte-Geneviève" din Paris, sau John B. Bunning, creator al London
Coal Exchange, ilustru exemplu de arhitectură victoriană, demolat,
lucru greu de înţeles, chiar după dezbateri parlamentare, în
progresiştii ani '60 ai secolului XX.
La mijlocul secolului XIX, arhitectul francez Eugene Viollet-le-Duc,
pledând în acelaşi timp pentru „alianţa formei cu nevoia" cerea
adevăr material în arhitectură şi anume ca „piatra să arate a piatră,
fierul a fier şi lemnul a lemn". În orice caz, scara uriaşa şi varietatea
imensă de utilizări ale fierului nu putea să nu-şi spună cuvântul în
arhitectură, unde a dus la dezvoltări tehnice şi estetice niciodată
imaginate înainte.
Coalbrookdale din 1777
Menai din 18118
London Coal Exchange, 1849
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Astfel, pentru prima Expoziţie Universală organizată vreodată, de la
Londra, din 1851, manifestare care dorea să pună în prim plan noile
tehnologii şi artefacte ale Revoluţiei Industriale, mândria diferitelor
ţări participante Joseph Paxton, care nu era arhitect, a proiectat, în
întregime din sticlă şi fier, un spaţiu imens, apt să găzduiască 14.000
de expozanţi. Designul acestei construcţii, modulare, folosind
pentru prima dată în istorie, în totalitate, elemente prefabricate,
aparţine în întregime secolului XIX şi, indica direcţia către
arhitectura secolului XX.
O clădire practică, perfect adecvată scopului sau mai bine zis,
scopurilor sale, de a oferi spaţiu vast de expunere rapid şi uşor de
construit, rezonabil şi ca preţ, accesibil etc. totuşi Crystal Palace n-a
plăcut tuturor; de exemplu unor minţi rafinate ale vremii, ca John
Ruskin cărora relativa lipsă de sofisticare, pe scurt, simplitatea, se
poate să le fi repugnat. O fotografie făcută de scriitorul Emile Zola cu
Crystal Palace, după vreo treizeci de ani de la deschidere, ne face să
înţelegem mai bine şocul pe care această construcţie imensă, din fier şi
sticlă l-a creat contemporanilor. Fotografia surprinde contrastul dintre
casele încă de un aspect medieval şi contururile nete şi măreţia
copleşitoare a construcţiei transparente, de fier şi sticlă.
Crystal Palace, 1851
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Evoluția presei
Dincolo de numeroasele maşini ingenioase care s-au succedat într-un
interval scurt şi într-un ritm parcă niciodată egalat, inventivitatea ace-
lor generaţii s-a exercitat şi către confortul casnic şi cel personal.
Astfel, în secolul XIX asistăm nu numai la dezvoltarea unor aparate
complexe de ţesut şi la apariţia maşinii de cusut (brevetată de
Singer), lucru care a permis îmbrăcăminte mai ieftină pentru un
număr din ce în ce mai mare de oameni, dar şi la obiecte de genul:
- lamei de ras Gilette,
- stiloului,
- aparatelor electrice,
- sistemelor de comunicare la distanţă (Morse),
- becului (de către Edison),
- telefonului.
Tot acum a luat un avânt deosebit, cu mare importanţă economică,
procedeul înregistrării legale produselor şi invenţiilor, cel al
„patentării" în vederea protecţiei, îmbunătăţirile şi invenţiile
tehnologice au avut drept ţintă şi un segment major al comunicării,
presa, care timp de aproape un secol, până la apariţia radioului, a fost
doar scrisă. Tirajele au crescut, contribuind la formarea celei de-a
patra puteri într-un stat democratic, presa. Fără ideea de egalitate
umană mai mare, idee izvorâtă din preocupările minţilor cultivate şi
însetate de dreptate din Anglia, Franta(Revoluţie Franceză de la 1789),
precum şi din Ameria (Revoluţia Americană din 1777-unde, poate
pentru prima dată în istorie, în chiar actul de întemeiere al unei ţări,
se vorbeşte de dreptul omului de a-şi căuta fericirea) nu s-ar fi pus
problema accesului la educaţie şi a alfabetizării oamenilor din popor.
Presa Lordului Stanhope a fost printre primele construite integral din
fier turnat, economisind mult din energia umană. Economia de
energie ducea la o viteză de producţie mai mare şi, mergând în sensul
acestui scop, Friedrich Koenig a creat o presă cu abur care tipărea 400
de foi/oră faţă de cele 250 ale presei Lordului Stanhope. Cumpărată
de „ The Times" din Londra a dus la tipărirea, în 1814, a primului
ziar din istorie tipărit complet cu ajutorul aburului.
Costul tiparului a scăzut spectaculos şi mărimea ediţiilor ziarelor ca şi
numărul de pagini au crescut. Dar exista încă o problemă importantă.
Şi anume faptul că literele erau aşezate de mână în caseta de literă,
procedeu laborios, încet şi destul de scump. Ottmar Mergenthaler este
cel care, în 1886, inventând maşina cu claviatură numită ulterior
linotip. Preţul unui ziar a scăzut de trei ori şi un mijloc de informare
şi de educaţie estetică precum revista ilustrată, a devenit accesibil
unor milioane de oameni.
Prima presă cu cilindri / Friedrich Koenig Presa Lordului Stanhope
Mașini și obiecte prezentate la Great Exhibition, 1851
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Tehnici şi imagini
Era comunicaţiei de masă a sosit, aşadar, tot datorită avansărilor
tehnologice. Ele au permis să se tipărească pe hârtie fabricată nu
manual, ci de maşini şi cu viteza aburului. Tot în acest secol apare un
nou mijloc de comunicare, fotografia, care putut fi translată în ziarul
tipărit relativ târziu, comparativ cu data apariţiei ei. In ziare şi cărţi,
mult timp, ilustraţiile au fost gravuri laborioase realizate pe o placă de
metal, atacată cu acizi.
Dar înaintea ei trebuie amintită invenţia litografiei. Ea a fost creaţia
actorului şi scriitorului Aloys Senefelder. Datorită litografiei, artistul
nu mai este legat de duritatea plăcii de metal pe care trebuie să o
incizeze, putând să deseneze pe piatră ca pe o foaie de hârtie.
Folosirea mai multor plăci litografice suprapuse, numită
cromolitografie permite tipărirea în culori, prevede tipărirea
suprapusă a trei matriţe pentru culorile fundamentale şi o a patra
pentru negru". Cromolitografia a fost un mijloc major de expresie
grafică, artistică, în epoca victoriană.
Dintre graficienii acestei epoci îl amintim pe Louis Prang al cărui
stil de copilaşi, cu păr buclat şi bucălaţi, a avut o mare influenţă
internaţională. Designerii epocii victoriene, care au dus la această
adevărată revoluţie vizuală prin cromolitografíe, inventau pe piatra
de tipar orice formă de literă, nefiind legaţi, ca şi cei din presa de
metal de numeroase constrângeri tehnice, şi foloseau culori
strălucitoare. Erau echipe de oameni virtuozi unde artiştii
compuneau proiectele iar alţi tehnicieni-artişti le transpuneau în
5,10, 20 sau mai multe pietre separate. In plus, cu o măiestrie
inimaginabilă raportat la condiţiile tehnice destul de elementare,
succesiunile de plăci colorate, pentru fiecare culoare, se făceau perfect,
fără suprapuneri peste contururi etc. în procesul de dezvoltare
economică şi industrială, grafica a început să joace un rol major în
marketingul produselor fabricilor.
Ambalaje din perioada victoriană
Grafica realizată de Louis Prang
Etichetele şi ambalajele devin domenii importante ale
cromolitografiei. Dar trecerea imaginii pe foile de cositor ale cutiilor
în care erau ambalate numeroase produse de larg consum precum
conserve de diferite alimente, cutii de ceai, de tutun etc. nu a fost
simplă. Metalul neporos nu absorbea cernelurile de tipar, foile de
metal şi suprafeţele de piatră erau la fel de tari şi inflexibile şi abia la
jumătatea secolului XIX au fost dezvoltate procese de transferare a
tiparului pe metal. S-au tipărit mai întâi, pe hârtie subţire, imaginile
inversate apoi hârtia a fost lipită de foaia de metal şi pusă sub mare
presiune. Odată înlăturată hârtia subţire, imaginea rămânea pe foaia
de cositor. Aceste ambalaje au avut o mare circulaţie în întreaga
Europă şi în America în secolul XIX şi la începutul secolului XX. Unele
companii, pentru care istoria proprie face parte din identitatea de
corporaţie, le folosesc încă pentru a-şi afirma stabilitatea şi rezistenţa
în timp.
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Ambalaje metalice victoriene imprimate prin cromolitografie
Grafica realizată de Walter Crane
Design de literă
Ca şi în alte domenii, Anglia a avut un rol crucial în inventarea unor
caractere de literă mai practice, mai funcţionale. Între primele litere
metalice mobile mari, comparativ cu cele tradiţionale, au fost cele
create de Thomas Cotterel, Robert Thorne a creat un caracter numit
fat-face „durduliu", în anul 1803 în timp ce Antique, plămădit de
Victor Figgins, e încă considerat drept un design deosebit de
original. Tot Figgins a creat un caracter de literă care dădea iluzia
tridimensionalului, un caracter care s-a dovedit foarte apreciat. O
inovaţie majoră a începutului secolului XIX a fost şi apariţia
caracterului fără şerif (fără cârli-gaşe sau „picioruşe" cum sunt
numite terminaţiile foarte fine, uşor decorative, de literă), sans-serif
care şi-a făcut debutul în 1816, într-o carte editată de William
Caslon. Acest caracter sans-serif va fi deosebit de utilizat în secolul
XX şi este şi acum. Pentru ca o tipografie să dispună de seria de
alfabete care puteau constitui familia unui caracter de literă, trebuia să
dispună de sume importante, fiindcă turnarea micilor litere în fier era
un proces scump şi laborios.
S-au făcut numeroase încercări de a înlocui literele de metal,
costisitoare, cu litere de lemn (care, evident, nu puteau avea aceeaşi
rezistenţă la uzură). Unele au fost reuşite şi aceasta a dus la o
varietate enormă de mărimi şi stiluri tipografice iar „filosofia
designerului era să le folosească".
Pe de altă parte, nevoia de a lega, de a închide şi cuprinde bine aceste
elemente împreună, înainte de a fi puse la presă a impus un accent
orizontal şi vertical în designurile grafice. Acesta a devenit principiul
organizator de bază al compoziţiei paginii.
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Caracter de literă sans serif / Wiliams Caslon / 1816
Caracter de literă fat-face / Robert Thorne / 1821
Caracter de literă in-shade/ Victor Figgins / 1815
Mobilier din epoca Revoluţiei Industriale:
„Thonet“
Thonet nu a pornit în producţia mobilierului său de la vreun
program estetic sau ideologic (precum aveau atunci membrii Arts
and Crafts) ci de la o motivaţie strict comercială. Tamplar prusac,
născut în 1796 la Boppard, şi-a creat în 1819 un laborator specializat în
intarsii geometrice şi mobilier de accent Biedermeier, iniţiind în 1830
experimente de prelucrare a lemnului care vor duce la generarea unui
mobilier şi a unui ambient mai modern. Aproape întreaga sa viaţă
Thonet s-a ocupat de tehnica de curbare a lemnului. Acesta este un
material ductil când fibrele sunt încă proaspete, încă irigate de limfă,
care odată uscat devine rigid, înainte de el, foile, straturile destinate
suprafeţelor curbe ale mobilierului erau flexibilizate prin înmuierea în
clei clocotit. Thonet a căutat să creeze structuri adevărate, nu doar
furniruiri, la început dând formă în prese speciale unui strat de foi
încleiate după prealabila înmuiere. Acest procedeu, nu permitea totuşi
decât curbări în plan şi Thonet a trecut la încleierea, lipirea unor
bastonaşe subţiri, verticale, de secţiune pătrată care, odată înmuiate în
clei clocotit şi presate în mănunchiuri, în forme speciale, reuşeau să-şi
asume curbaturi complexe, ajungând până la torsiune. Dar costurile
erau încă ridicate şi procedeele lente. Thonet s-a gândit să recreeze
flexibilitatea fibrelor lemnului proaspăt prin umezire cu vaporii
generaţi de o autoclavă, apoi de a-i conferi curbatura în forme de
metal şi, ultima etapă a procesului tehnologic, de a-1 reface rigid prin
uscarea în cuptoare.
Procesul de producţie realizat prin diviziunea muncii a dus la
producţia în serie, ajungându-se mai târziu la asamblarea de scaune
şi mobilier din elemente prefabricate. Thonet obţine în 1841
brevetul pentru noua sa tehnică, când lansează şi unul dintre cele
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
mai faimoase produse ale sale: WienerStuhl- „Scaunul vienez".
Catalog cu produsele Thonet / Viena
Creaţiile sale încep să meargă în direcţia unui liniarism cvasigrafic
remarcabil, mai ales la scaunele realizate pentru cafeneaua Daum, în
1850. In 1851 la Londra, la Expoziţia Universală de la Crystal Palace,
câştiga cu aceste scaune o remarcabilă notorietate internaţională. In
1856 înfiinţează compania Gebriider Thonet („Fraţii Thonet"), creând
prima fabrică de producţie de scaune pe scară cu adevărat industri-
ală (în regiunea Moravia, în Cehia, care se afla atunci în Imperiul
Austro-ungar). Thonet a produs toate genurile de mobilier, dar
faimoase sunt mai ales scaunele, cu spătare sau fără, cu şezuturi din
paie împletite, traforate sau cu elemente liniare, cu picioare strunjite
sau canelate. Piesa apreciată drept cea mai modernă şi mai inteligentă
creată de acest industriaş vizionar este „scaunul nr. 14", cum apărea
în catalogul său de produse, un scaun compus din doar 6 părţi: o
varga lungă de lemn curbat care forma în acelaşi timp picioarele
posterioare şi spătarul, o curbă mai scurtă inserată în spătar pentru a-i
mări rezistenţa, un cerc pentru şezut format din paie de Viena
împletite, un alt cerc mai mic cu funcţia de contravânt al picioarelor, şi
două picioare anterioare care se întingeau direct în rama şezutului.
Totul era asamblabil cu 10 şuruburi, fiind foarte uşor de transportat şi
ambalat: într-un cub cu latura de un metru puteau fi puse 36 de
scaune nr. 14.
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Michael Thonet, Chair no 14, 1859; Michael Thonet, Rolling Chair no 1, 1960; Michae Thonet, Chair no 18, 1876; Michael Thonet, Desk Chair no 9, 1905;
Michael Thonet, balansoar
Demonstraţie de ambalare a 36 de scaune Thonet „nr. 14" într-un cub cu latura de 1 m
Acest scaun a invadat Europa şi America graţie gândirii comerciale a
autorului lui, care a creat filiale în principalele oraşe de pe aceste două
continente, acompaniind totul cu o amplă acţiune de promovare. La
sfârşitul secolului XIX deja fuseseră vândute 45 de milioane de
exemplare şi s-ar putea spune ca Thonet a realizat cea mai colosală
şi poate neegalată producţie de masă din istoria mobilei, atingând
în acelaşi timp o simplitate formală de useful objects creând în
acelaşi timp un produs care nu imita nici unul din stilurile
trecutului.
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
Munca lui Thonet care a făcut posibilă apariţia unui produs perfect
pentru producţia de masă care se năştea în acel timp, caracterizat de
simplitate constructivă şi tratament adecvat, nefalsificator al naturii
materialului, a constituit şi o realizare emblematică în spiritul
Revoluţiei Industriale: prin tehnica de pionierat şi prin satisfacerea
nevoilor unor noi clase sociale. „Scaunul nr. 14", balansoarul,
„fotoliul nr. 9" - „ scaunul vienez” sunt obiecte care scapă
fluctuaţiilor modei şi care au anticipat de asemenea mobilierul
modern. Produsele lui Thonet au făcut ca vizualizarea elementelor
unui ambient să nu mai fie aceeaşi. Au obişnuit ochiul cu
desfacerea volumului unei mobile în linii structurale.
Un salon mobilat exclusiv de Thonet / 1906
Catalog cu produse Thonet
Istoria DESIGNULUI Revoluția INDUSTRIALĂ
TEME
Realizați o documentare foarte amănunțită
despre fonturi, texte, ilustrații, carți, ambalaje
din perioada revoluției industriale.
Realizați o documentare foarte amănunțită
despre obiectele (mașini de cusut, locomotive,
autoturisme, veselă, obiecte de interior-
mobilă, corpuri de iluminat etc.) din perioada
revoluției industriale.
Realizați o documentare foarte amănunțită
despre obiectele de interior (mobilă, corpuri
de iluminat, tapiserii- țesături, tencuieli,
pardoseli etc.) din perioada revoluției
industriale.
Grafic design
Design de produs
Design ambiental
Documentarea să cuprindă:
- analiza pentru cel puțin trei tipuri de obiecte;
- imaginile obiectelor analizate (pot fi și filme documentare);
- autorul, anul, eventual locul lansării pe piață;
- sursa documentării pentru fiecare imagine:
- titlu, autor, editură, an;
- sursă internet;
- alte surse.
top related