revista iuventa - nr. 1
Post on 17-May-2015
927 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
3
Membrii redacției
Elena Ungureanu – Iaşi- redactor- șef
Dragoş-Andrei Preutescu – Iaşi- redactor- șef adjunct
Irina Ivanov – Iaşi-responsabil editare și tehnoredactare
Denis-Iuliana Diaconu – Iaşi- responsabil desen și grafică
Ilie Istrati – Iaşi
Lia Bolte - Cluj-Napoca
Alice-Ina Dănilă - Oneşti
Simina Renţea - Constanţa
Roxana Lixandru - Argeş
Andreea Zoderu - Iaşi
Cornelius Ioan Drăgan - Vaslui
Adina Mălina Netcă - Vaslui
Carmen-Ana Rotaru - Iaşi
Cristina Sava - Baia-Mare
Daniela-Teodora Pop - Bucureşti
Mihaela Popa - Iaşi
Sergiu Andrei Flondor - Iaşi
Membrii redacției
4
CuprinsEditorial Tinerețe pag. 5
Persoana XInvitație la vis În căutarea frumuseții pag. 10 Apusului zeului pag. 11 Mai are rost pag. 11
Floare de latinitateOriginea poporului și a limbii pag. 8
Dorin Olteanu: „Pentru a fi lider trebuie să ai cunoşţinte şi pasiune“ pag. 12
Democrația coordonată pag. 14Cu ce ne asemănăm la „Jurnalul rusesc” pag. 15Calea lui Nicolae Iorga pag. 16 Regenerarea națiunii pag. 18
Recenzie
Omul din oglindăLucruri simple pag. 20 Unde ești, femeie? pag. 21Să speri e o fitză pag. 22Ia-ți mireasă ziua bună... Interviu cu Silvia Ciubotaru pag 23Cătălin D. Florescu este: Un conglomerat de dragoste care nu înseamnă praline şi trandafiri Interviu cu M. Bărbulescu pag. 25
Trei poduri peste Prut pag. 19Trei poduri peste Prut
Compoziția frumosuluiLumea ca o „ livadă de vișini” pag. 26Copilărie pag. 27Tu, parfum suav pag. 27De ce-ai plecat? pag. 28Iubire pag. 28Acasă pag. 29Un fel de a fi pag. 29Când eram mic mă priveam conducând lumea pag. 30Inimi de praf pag. 30
Domenii de interesCentrul de excelență pag. 33Ai grijă de viață, ai grijă de apă pag. 34
Moi, l’automne... pag. 37Eu, toamna... pag. 38Σπουδάζοντας στο τμήμα Βαλκανικών, σλαβικών και ανατολικών σπουδών pag. 39Stying Balkan, Slavic and Oriental studies pag. 40
Multiculturalism
Sunt doar unu pag. 45
Pasiuni
Drept și societateMedierea pag. 46Noile reglementări în domeniul achizițiilor publice pag 49
Eseu argumentativNoi „Strivim corola de minuni a lumii” pag. 32
Ea este Olea pag. 41
Dansul visului
CredințaCredința naște artă pag. 42O istorioară adevărată pag. 43Nicolae Steinhardt- supravieţuitor la limita dintre religios şi literar pag. 44
Cuprins
5
Editorial
Tinerețe
Dulci, răzleţe sentimente,
Tu în cale ni le pui,
Şi răzbaţi în lung şi-n lat cu ele,
Tinereţe.
Ne ridici în pas cu tine
Şi ne duci pe culmi înalte,
Încercând să ne agăţi
De orice pată de frumos.
Şi apoi, din propria-ţi esenţă,
Te mai naşti încă o dată,
Tinereţe.
Jocul tău e pururi vesel,
Iar în el mereu trăi-vom,
Cu amintiri de neuitat
Şi idealuri de urmat,
Pentru a ne împlini menirea,
Şi-a simţi nemărginirea,
Într-un cadru de poveste,
Pentru tine,
Tinereţe.
Tu ne mişti cu energie,
Ne conduci în fericire,
Spre o tainică prietenie
Veşnică şi tolerantă,
Într-o viaţă unitară
Şi în pas mereu spre tine,
Tinereţe.
Elena UngureanuDragoș- Andrei Preutescu
Întreaga revistă îşi propune să fie
un ghid inovator de valoare care să
pună la îndemână cunoştinţe
necesare formării tale ca intelectual,
ca om hotărât să lupte pentru
cunoaşterea adevărului şi pentru
menţinerea lui la suprafaţă. Într-o
societate marcată de furibunda
politică de discreditare a culturii şi
civilizaţiei naţionale, de susţinere a
exodului imparabil al tineretului, de
etalare a non-valorii, trebuie să
persiste, mai presus de orice,
speranţă în viitor şi consecvenţă în
aplicarea binelui în fiecare zi. Vom
aborda prin conţinutul revistei,
art ico le ce v izează et ica ş i
p r o f e s i o n a l i s m u l , r e l a ţ i i l e
6
Editorial
TINERE care iubeşti cultura şi aspiri în viaţa ta la o carieră intelectuală, care
urmăreşti pas cu pas drumul în această direcţie, ţie îţi dedicăm Revista IUVENTA.
Elena Ungureanu- redactor-şef(Iași)- Studentă la Facultatea de Psihologie, UAIC, Iași
interumane, cunoaşterea de sine şi a
societăţii în care trăim, aspecte ale
domeniului tehnic şi al cercetării
ştiinţifice, opinii ale unor mari oameni
de cultură, etc., vom încerca să
demonstrăm faptul că „Tinereţea
î n seamnă a rde re , v i b ra ţ i e ,
dinamism”. (Gheorghe Tomozei)
Prin intermediul acestei reviste, a
acestui „buchet de flori” care a prins
viaţă cu ajutorul unor tineri talentaţi
şi iubitori de cultură, dorim să
încurajăm cunoaşterea în general.
Fiecare dintre noi trebuie să
conştientizeze importanţa deosebită
pe care o avem în construirea
imaginii de sine, în alegerea
activităţilor pe care le întreprindem,
în proiectele pe care le demarăm. În
funcţie de opţiunile noastre, acestea
devin un resort sau un obstacol în
acţiunile şi relaţiile cu cei din jur.
Trebuie să construim, să ne acordăm
încredere în noi, să ne asumăm
responsabilităţi, să fim mândri de
succes dar în acelaşi timp să şi învăţăm
din greşeli, să ne exprimăm ideile, să
le susţinem și să fim pregătiţi pentru a
învăţa în fiecare zi ceva nou, care să
contribuie la dezvoltarea noastră
personală şi profesională.
De aceea îndemnul meu pentru
început de drum este să ne păstrăm
mereu vie curiozitatea în faţa culturii.
Doar aşa putem avea acces la
înţelepciunea acumulată în timp de
umanitate. Sperăm ca pasiunea
noastră să fie încununată de sprijinul şi
căldura cititorilor, iar fiecare articol
scris să contribuie la modelarea unei
societăţi mai educate, mai bune, mai
umane.
Tinerețe
7
Editorial
Tinerețe
În discuţiile pe care le-am avut cu diferite persoane,
printre care şi profesori, ni s-a spus că suntem neghiobi,
proşti ş.a.m.d pentru că dorim să lansăm o revistă în
această ţară în care nu mai există sens şi valori. Acceptăm
aceste realităţi, dar nu trebuie omis faptul că şi marii
intelectuali români, precum M. Kogălniceanu, V.
Alecsandri, B.P.Haşdeu etc. au avut aceeaşi condiţie când
au lansat reviste culturale în lumea dezordonată a
României.
Orice „revoluţie" culturală, socială, orice artă, a avut
un punct de plecare şi au apărut atunci când au fost
tipărite scrierile unor oameni, iar prin lansarea acestei
reviste dorim să încercăm realizarea aceluiaşi lucru.
Oamenii, tinerii în special trebuie să citească. Scrisul,
Dragoş-Andrei PreutescuRedactor adjunct
„Revista Iuventa doreşte să scoată în evidenţă, în timp, şi cu multă
răbdare, toate aceste caracteristici cu ajutorul lor şi al unor profesori
pasionaţi şi profesionişti.”
opiniile, punctele de vedere, stau ascunse şi pot fi
scoase la vedere dacă tinerii pasionaţi de scris, de ceea
ce înseamnă drept şi societate, cu experienţe şi
realizări personale, vor şi trebuie să transmită
informaţii şi cunoştinţe pentru publicul larg. Educaţia,
dezvoltarea societăţiii, spiritul critic şi liber, se nasc prin
citire, prin scriere, prin argumentare. Cum se spune,
„Prin cultură, la libertate."
Tinerii sunt o categorie aparte a fiecărei comunităţi,
ţări, iar ei deprind cu adevãrat tainele iniţiativei,
imaginaţiei şi creaţiei autentice pentru a construi şi
dezvolta.
Poporul român este urmaşul direct al
vechilor colonişti romani şi al
legionarilor romani pe care ilustrul
nostru împărat roman Marcus Ulpius
Traianus i-a adus şi colonizat în Dacia,
Moesia Dardania, Pannonia inferior.
Poporul român îşi trage originea de la
poporul Roman, iar limba română îşi are
originea de la frumoasa limbă latină.
Astfel, Romulus şi Remus, fii zeului
Marte şi ai prinţesei troiene din Alba
Longa, Rhea Silvia, sunt fondatorii
oraşului ROMA. Sunt părinţii spirituali ai
neamuului nostru românesc. Romulus a
fondat Cetatea Romei pe colina
Palatinus conform legendei, la 12 aprilie,
anul 753 a.Chr. Numai poporul român
dintre toate popoarele neolatine de
astăzi continuă vechiul nume al
Poporului Roman de altădată. ROMA îşi
trage numele de la Romulus. De la
numele etnic al romanilor, Populus
Romanus, provine numele poporului
român. Componenţa etnică a poporului
român este următoarea: 80% -Latini,
15% -Geto-daci, 5% influenţe străine.
Peninsula Italică a fost locuită încă
din timpuri foarte străvechi. La începutul
mileniului II sosesc în Italia primele
populaţii italice care au adus cu ei
bronzul şi fierul. Acestea erau populaţii
de origine indo-europeană şi erau
înrudiţi cu grecii, şi s-au aşezat la sud
de râul Pad, locuind în aşezări rurale. Ele
îşi construiau casele în formă
rectangulară(1).
În sec.X a. Chr. soseşte în Italia al
II- lea val de populaţii italice, care s-a
aşezat în centrul Italiei. Conform
legendei, sosesc în Italia etruscii, o
populaţie de origine ne-italică şi
ne-indo-europeană. Aceştia şi-au făcut
o confederaţie de oraşe state etrusce
care se numea Etruria, ţară care se află
la nord de Latium.
Populaţiile italice erau următoarele:
veneţii, ligurii, umbrii, sabinii, samniţii,
pelignii, volscii, hernicii, aequii, marsii,
ausonii, auruncii, oscii, campanii, apulii,
lucanii, brutii, italii, sicanii, siculii,
sarzii. Dintre toate aceste populaţii
italice pe noi românii ne interesază mai
ales istoria poprului latin şi a celui
roman, de la care noi românii ne tragem
originea noastră nobilă.
Voi relata pe scurt cine a fost
poporul latin, de unde îşi trage originea
limba latină şi cine au fost strămoşii
poporului latin. Limba latină îşi are
denumirea de la regele Latinus care a
domnit în Latium în sec.XIII-lea a.Chr.
Latium îşi are denumirea de la o formă
mai veche Latinium, prin căderea
consoanei intervocalice –n- care
înseamnă ţara regelui Latinus. Capitala
regelui Latinus era oraşul Laurentinum,
din Latium. Strămoşul poporului latin a
fost zeul Saturn, zeul agriculturii şi al
pământului. Saturn, ne spune legenda,
după ce a fost alungat din cer de către fiii
săi, zeii Jupiter, Neptun, Pluton s-a
refugiat în Italia unde a fondat un oraş,
pe colina Capitoliu, numit Saturnia după
numele său. Locuitorii s-au numit
Saturnieni, iar ţara se numea « Saturnia
terra » adică ţara regelui Saturnus. Multe
secole la rând s-a numit poporul
Saturnian, iar ţara 'Saturnia', până
când în timpul regelui Latinus şi-a
schimbat denumirea în Latium, adică
ţara regelui Latinus(2). Iată care au fost
strămoşii poporului latin în ordine
cronologică(3): zeii şi regii: zeul Ianus,
Saturnus, Picus, Faunus, Latinus,
Italus, Sabinus.
Pe scurt voi prezenta strămoşii iluştri
ai poporului latin şi roman.
Zeul Ianus era un străvechi zeu
roman şi era zeul protector al oraşului
Roma.
Luna Ianuarie este numită în onoarea
sa. El arată sfârşitul vechiului an şi
începutul noului an. Zeul Ianus avea
oraşul său pe colina Ianiculum. Pe când
Ianus era rege în Latium l-a primit pe
zeul Saturn surghiunit, care a instaurat
8
Floare de latinitate
Originea poporului latin şi a limbii latine
aici vârsta de aur a omenirii. Zeul
Saturn, era zeul agriculturii, identificat
de romani cu zeul grec Cronos. Saturn a
avut cu zeiţa Cybelle şase copii: zeiţa
Vesta, zeiţa Ceres, zeul Neptun, zeul
Pluton, zeul Jupiter, zeiţa Iunona. În
luna Decembrie se celebra un festival
închinat zeului şi regelui Saturn, care se
numea Saturnalia. La aceste sărbători
se făceau schimb de daruri, iar sclavii
erau pentru o perioadă de timp egali cu
stăpânii. Picus era rege şi fiul zeului
Saturn. Acesta a fost preschimbat în
ciocănitoare de vrăjitoarea Circe pentru
că i-a ignorat dragostea. Faunus era
rege în Latium şi era fiul lui Picus.
Faunus era un străvechi rege latin, care
i-a învăţat pe Latini agricultura şi
creşterea vitelor. Acesta după moarte a
devenit zeu al agriculturii şi păstorilor.
Latinus era rege în Latium şi era fiul
zeului Faunus şi al nimfei Marica din
oraşul Minturnae. Acesta avea capitala
în oraşul Laurentinum. În sec.XIII a.
Chr. în urma incendierii oraşului Troia,
după zece ani de călătorii pe mare
soseşte în Latium legendarul erou troian
Aeneas, fiul troianului Anchise şi al
zeiţei Venus, zeiţa frumuseţii, împreună
cu fiul său Ascanius-Iulus şi cu o mare
parte de troieni, în căutarea unei noi
patrii. În Latium, Aeneas îl învinge în
luptă pe Turnus, regele rutulilor, o
veche populaţie italică şi se căsătorește
cu Lavinia, fiica regelui Latinus şi a
reginei Amata. În timpul luptei cu
rutulii moare regele Latinus. Apoi
Aeneas, în cinstea soţiei sale fondează
oraşul Lavinium în care îi aşează pe
troienii săi. Aeneas decide să-i
unească pe troieni cu latinii aborigeni
prin aceleaşi legi și prin acelaşi nume.
El dă celor două popoare numele de
latini(4). După aceea a urmat războiul
dintre latini şi etrusci. Aeneas piere în
lupta cu etruscii în câmp deschis şi este
înmormântat pe malul râului
Numicius. Aeneas după moarte este
zeificat cu numele de Jupiter Indiges,
adică Jupiter băştinaş, prin dispariţia
cultului zeului protector al regiunii
date. Aeneas şi Lavinia au avut un fiu
care s-a numit Silvius. Silvius a
moştenit domnia tatălui său, Aeneas,
în oraşul Lavinium. Acesta a fondat
câteva colonii care au căpătat
denumirea de vechii Latini. Numele lui
Silvius s-a dat tuturor acelora care au
domnit după el în Alba Longa. Ascanius
Iulus, fiul lui Aeneas, va fonda oraşul
Alba Longa, care va deveni capitala
Latiumului timp de mai multe secole.
În acest oraş se vor naşte doi gemeni,
Romulus şi Remus, fii zeului Marte şi a
prinţesei Rhea Silvia, gemeni care vor
fonda oraşul Roma, viitoarea capitală a
statului roman. Roma va uni sub
sceptrul său toate popoarele italice și
va face o singură naţiune latino-
romană care va duce flacăra civilizaţiei
în întreaga Europă şi lume antică.
LITERATURA
1 .Manual de limba latină clasa a VIII-A,
de Elena Muşetescu, Editura Polrom
Iaşi –Romania 2006 P8-9 .
2.Publius Vergilius Maro, “Eneida”,
cartea a VII-A,P.175-176
3.Publius Vergilius Maro, “Eneida”,
cartea I-A ,p.30
4.Titus Livius, “Ab urbe condita”, cartea
I-a , cap II,.p 8
9
Floare de latinitate
Ilie Istrati – profesor de limba latină şi greacă veche
Sunt femeie. Toţi porii fiinţei mele
respiră feminitate, delicateţe, romantism.
Sunt o femeie care caută. Mă atrage ca un
magnet ideea de "dincolo". Caut
Frumuseţea de dincolo de frumuseţe. Caut
eternitatea Frumuseţii, cea dincolo de
elegante veşminte, de strălucitoare
podoabe, de farmecul tinereţii, de miracolul
pasiunii, de împlinirea maturităţii; caut
adevărata Frumuseţe, cea care nu e
înghiţită de vârtejul nemilos al timpului, cea
care nu depinde de tratamente cosmetice,
de diete, de alergat; sunt o căutătoare de
Frumuseţe! În drumul căutării mele mă
impregnez cu frumuseţea colorată şi
parfumată a florilor, mă îmbrac în
efemeritatea petalelor lor, mă învelesc în
mol ic iunea lor cat i fe lată. . .câteva
se cunde . . . t r e că toa re f r umuse ţe ,
fermecătoare frumuseţe! Vreau mai mult!
Cu trandafiri roşii prinşi în părul meu
lung merg mai departe spre idealul propus.
Zâmbesc soarelui şi el mă mângâie cu aurii
raze, întind braţele în vânt şi el mă atinge cu
şoapte de dragoste culese din depărtate
zări, înfiorându-mă. Ridic ochii spre cer şi el mă cuprinde albastru, senin, intim.
M-am obişnuit ca cerul să fie albastru, iar la apus să se picteze magic în violet.
Înlătur din privire vălul obişnuinţelor de tot felul şi răsar stele în ochii mei rotunzi,
uimiţi de atâta frumusețe...ore de frumuseţe... .înălţătoare frumuseţe... totuşi
trecătoare! Vreau şi mai mult!
Cu trupul înmiresmat de stele călătoresc spre înălţimi de munte, îmi afund
paşii în albeaţa zăpezilor de pe creste, în verdele nepieritor al brazilor, în apa
cristalină a izvoarelor; roua ierbii îmi răcoreşte tălpile încinse de îndelunga
căutare, cântecul voios al păsărilor trezeşte vocea inimii mele şi simfonii la
început abia gângurite răsar pe buzele mele într-un surâs. Câtă frumuseţe! S-au
deschis spre frumuseţea plină, fecundă a vieţii simţurile inimii mele. Aud acum şi
cântecul tainic al mării ce mă cheamă să-i admir frumuseţea vălurită. Cât durează
frumuseţea naturii? "E totuşi efemeră" îmi răspund într-un glas ecoul muntelui şi
curcubeul ce se întinde misterios până la mine. Cât mă pot îmbăta cu seva
frumuseţii vieţii? "Cât de mult poate să încapă în cupa inimii tale" îmi răspunde
şăgalnic gura surâzătoare a lunii. Mă simt frumoasă aşa cu flori în păr, cu lumina
stelelor în ochi, zâmbind cu rouă pe faţă, cu picioarele spălate de albastre ape;
mă simt şi mai frumoasă găsindu-mi cântecul propriu, poezia iubirii ce-mi
deschide fiinţa spre Frumuseţea profunzimilor de suflet. Acum ştiu. Frumuseţea
pe care o caut, cea nepieritoare, este în mine, în adâncurile de taină ale inimii
mele. Dumnezeu mi-a dăruit-o de la începuturi. Acea Frumuseţe abia aşteaptă să
fie găsită, să o scot ca pe cel de preţ diamant şi să trăiesc etern îmbăiată în lumina
ei. Cu toţii putem, dacă vrem, să facem aceasta, să trăim adevărata Frumuseţe.
Doar de noi depinde!
În încheiere vă doresc tuturor cititorilor acestei noi reviste, "Revista
Iuventa" să vă umpleţi spiritul tânăr cu bogăţii pe care să le puteţi lua cu voi în
lumea de "dincolo" şi vă dăruiesc câteva versuri desprinse din frumuseţea
dragostei ce înfloreşte în mine: Liniştea albastrului
10
Invitație la vis
În căutarea Frumuseţii
În mine cerul începe să fie albastru.
Nu m-aş mira dacă într-o zi
ochii mi-ar deveni albaştri.
Albaştri ca tine-cer al inimii mele!
Închid ochii
şi lumina ochilor tăi
îmi umple fiinţa de linişte.
E liniştea albastrului!
Dr. Simina Renţea (Constanţa) http://poeziaiubirii.blogspot.com
11
Invitație la vis
Apusul zeului
Se lăsase înspre mare-un zeu
Sarcastic şi supus
Într-un apus,
Din templu sfânt în elizeu.
Era doar prima dată când zeul de lumină
Spărgea ca o săgeată
Marea suspendată.
Pe alt cer făcea o dragoste senină.
Lumina lui platonică, savantă,
Din cerul lui oripilant,
Vânt sibilant,
Arunca ultima rază irelevantă.
Şi se stinsese zeul nostru înspre mare,
Ploua apusul
Universul,
În ultima lui fermă sublimare.
Aşa a fost apusul
Prima dată.
Roxana Lixandru (Argeş) – elevă clasa a VII-a Şc. Nr. 3 ”Nanu Muscel” http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com
Mai are rost ?...
Mai are rost să avem timp?
La ce ne mai trebuie
Timpul?
Aşa cum vulturul bleu
Are cerul,
Trandafirul are culoarea,
Şi un gândac
Are iarba,
Aşa avem noi ploaia.
Atât de bine semănăm cu ploaia
Tu, eu!
Încât, la ce ne mai trebuie timpul?
Haide să uităm.
Să fim fericiţi când suntem
Nefericiţi,
Restul e tăcere.
Teodora Pop: Cum ai ajuns să fii
membru în organizaţia AIESEC?
Dorin Oltean: În primăvara anului
trecut, când eram în al doilea semestru
din anul I vroiam să mă implic în
activităţi extra-şcolare. Am dat peste o
persoană care mi-a povestit despre un
proiect ( IT Challenge), organizat de
AIESEC Cluj-Napoca, proiect la care mi
s-a promis o echipă cu care urma să
lucrez trei luni, oportunitatea de a fi
Team Leader, oportunitatea de a
dezvolta un website, urmând un proces
bine definit şi nu în ultimul timp şi
posibilitatea de a avea o experienţă
internaţională. Internship internaţional
sună foarte bine: experienţa culturală,
experienţa de muncă în domeniul meu
de activitate, un mediu necunoscut plin
de provocări. Am participat la o
conferinţă internaţională de pregătire
culturală organizată de AIESEC. În
cadrul conferinţei am ajuns să cunosc
valorile organizaţiei, să înţeleg viziunea
pe care aceasta o are ( “Peace and
fulfilment of human kind potential” ) şi
am ajuns să înţeleg cum experienţa prin
care urma eu să trec contribuie la viziunea
organizaţiei. Din motive subiective nu am
mai reuşit să plec într-un astfel de
internship, din diferite alte motive doar
două persoane din 10 participanţi în
proiect au reuşit să plece în acest
internship. Mi-am dat seama că ceea ce
pot să fac în continuare este să mă asigur
că un număr cât mai mare de persoane
implicate în organizaţie ajung să aibă parte
de o experienţă internaţională.
T.P. : Care crezi că este rolul unei
astfel de organizaţii în cultura unei
societăţi? Care sunt beneficiile şi
avantajele pe care AIESEC le aduce
sau formează în cadrul societăţii
româneşti?
D. O. : Pornind de la una din valorile
o rgan iza ț ie i A IESEC, ”Acţ ionăm
sustenabil”, pot afirma că fiecare membru
în organizaţie este conştient de importanţa
unei gândiri sustenabile. Fiecare proiect pe
care îl organizăm, fiecare activitate pe care
o desfăşurăm creează un impact pe
termen lung, iar noi ne asigurăm că
impactul este unul benefic pentru
societeatea de mâine. Creştem în acest
fe l în menta l i tatea membr i lor
organizaţiei şi astfel în cultura societăţii
din care facem parte importanţa unei
gândiri pe termen lung. AIESEC, ca
organziaţie internaţională, prin
proiectele sale urmăreşte să contribuie
la înţelegerea multiculturalităţii şi la
stimularea înţelegerii şi acceptării
diferenţelor culturale. Astfel, încercăm
ca în proiectele noastre să implicăm cât
mai mulţi voluntari străini pentru a oferi
o perspectivă internaţională proiectelor
noastre. Cultura unei ţări se defineşte şi
prin interacţiunea cu celelalte culturi.
T.P.: AIESEC este o organizaţie
condusă de tineri pentru tineri. Cum
reușeşte o comunitate globală de
studenţi să mişte lumea şi să aducă
schimbări vizibile acesteia într-o
manieră responsabilă?
D. O.: Cred că succesul şi, implicit,
impactul organizaţiei este în mare parte
12
Persoana X
Dorin Oltean:
"Pentru a fi lider trebuie să ai cunoştințe şi pasiune"Voluntariatul nu e o muncă uşor de făcut şi lipsită de interactivitate. Cei care îşi imaginează
că dacă eşti voluntar înseamnă doar să petreci timpul într-un azil de bătrâni sau strângând
deşeuri la marginea pădurilor, au o imagine eronată asupra acestei activităţi. Există numeroase
organizaţii care pun la dispoziţie tinerilor oportunitatea unei bogate experienţe culturale şi le
oferă îndrumare spre formarea calităţilor de lider sau la exploatarea propriilor talente. Dorin
Oltean, Vicepreşedinte Comunicare AIESEC Cluj-Napoca, ne împărtăşeşte din experienţa lui de
a fi membru într-un ONG şi ne arată care sunt avantajele unui voluntar.
datorat reţelei globale pe care încearcă
să o creeze, reprezentând totodată o
p la t formă internaţ iona lă care
urmăreşte facilitarea dezvoltării
potenţialului de leadership al tinerilor.
Suntem de părere că liderii sunt cei care
pot să aducă o schimbare pozitivă în
societatea de azi, iar deprinderea
acestor abilităţi de leadership ar trebui
să înceapă de la o vârstă cât mai
fragedă. Prin programele noastre
încercăm să încurajăm tinerii să-şi
asume poziţii de lider, să se implice activ
şi să îşi facă cunoscut punctul de
vedere. Schimbarea pe care dorim să o
aducem în lume ţine în mare parte de
înţelegerea multiculturală, de implicare
socială şi responsabilitate în acţiunile pe
care noi, ca tineri, le întreprindem. Ca şi
comunitate globală ne dorim să avem
un impact la scara largă, încercăm să
răspundem atât nevoilor specifice
d i fe r i te lor comuni tă ţ i , câ t ş i
provocărilor globale. Iar, AIESEC ca
platformă internaţională facilitează
schimbul de experienţă, implicarea
tinerilor în proiecte internaţionale şi
schimbul de voluntari (prin programul
de exchange). Însă impactul nostru nu
se opreşte aici, prin intermediul
alumnilor organizaţiei noastre se aduce
o schimbare în mod indirect.
T.P.: Din perspectiva ta ce avantaje
poate avea un student (sau elev)
care face parte dintr-o organizaţie
de acest fel?
D. O. : Beneficiile pe care un student le
poate avea într-o astfel de organizaţie
sunt foarte mari. Crearea unei reţele de
contacte cu oameni din domeniul
c o r p o r a t e ş i d i n t r - u n m e d i u
internaţional, dezvoltarea abilităţilor
într-un domeniu specific (comunicare,
resurse umane, management, financiar)
sunt doar câteva beneficii practice pe
care un membru le poate avea. Din
punctul meu de vedere cel mai mare
avantaj este acela că într-o organizaţie
precum AIESEC ai ocazia să încerci orice
vrei tu, poţi să incerci un stil de
management despre care doar ai citit,
poţi să încerci să creezi un mesaj de
promovare pentru un proiect într-un mod
propriu, poţi să încerci să schimbi cursul
unei organizaţii, iar dacă eşuezi
consecinţele nu sunt aşa de grave
precum într-o afacere în care investeşti
mult mai mult din punct de vedere
financiar iar consecinţele unui eşec ar fi
mult mai mari. Ba chiar din contră, din
cauză că cele mai multe lucruri le
învăţăm din greşeli, aici avem chiar de
câştigat dintr-un eşec.
T.P.: Care crezi că sunt obstacolele
peste care un tânăr dornic de
afirmare profesională, trebuie să
treacă ca să reuşească să intre sau
să se menţină în câmpul muncii pe o
poziţie de leader în România?
D. O. : În opinia mea, o persoană are
nevoie de perseverenţă pentru ca atunci
când întreprinde ceva să aibă parte de o
reuşită. Să ajungi să conduci o echipă, să
conduci nişte oameni să atingă nişte
obiective ai nevoie de perseverenţă şi
dorinţă de a te îmbunătăţi pe tine în
munca pe care o faci şi în al doilea rând
de-ai ajuta pe ceilalţi să facă acest lucru.
Atunci când vorbeşti de leadership
vorbeşti de abilităţi de conducere a
oamenilor. Pentru a conduce oameni
trebuie să îi faci tot mai buni, acesta este
un lucru important pe care un lider trebuie
să o ia în calcul. Trebuie să ai şi cunoştinţe
şi pasiune. Mă pot gândi la muzică , ceea
ce îi face pe aceşti artişti să fie persoane
extraordinare este tocmai faptul că au
cunoştinţe, au dorinţă şi pasiune.
T.P. : AIESEC promovează ideea de
împlinire a potenţialului omenesc. Ce
valori ar trebui să caracterizeze un
om care aspiră la atingerea acestui
obiectiv?
D. O. : Prin împlinirea potenţialului uman
în AIESEC înţelegem dezvoltarea unor
indivizi care să aibă cunoştinţe, skill-uri şi
determinarea de a dezvolta societatea şi
de a aduce o schimbare pozitivă în lume.
Ţinând cont de asta aş putea spune că o
persoană care tinde la împlinirea
potenţialului uman trebuie întodeauna să
dea dovadă de integritate, întodeauna să
îşi dorească mai mult, să îşi dorească să
atingă excelenţa şi să facă acest lucru din
plăcere.
13
Persoana X
Pop Teodora (Bucureşti / Bistriţa)
14
Recenzie
Recenzie carte “Jurnal rusesc” de Anna Politkovskaia-1-
„Jurnalul rusesc” este cartea prin care
Anna Politovskaia prezintă o adevărată
Hiroşima politică, care debutează cu
alegerile parlamentare din Rusia, din
decembrie 2003. Totul se concentrează
î n j u r u l u n u i p a r l a m e n t
pseudo-pluripartit, a unor alegeri
pseudo-libere şi corecte, a unui sistem
judiciar pseudo-imparţial şi a unei
mass-media pseudo-independentă.
„Întregul sistem este o făcătură de tip
Potemkin, un fals”.
Adevăratul preţ al cinismului politic şi
al „democraţiei coordonate” gravitează
în jurul unei figuri reprezentative pentru
istoria Rusiei, şi anume preşedintele
Vladimir Vladimirovici Putin, care „În cea
mai mare parte a timpului, asculta ce i se
spunea şi atunci când vorbea, se declara
a fi de partea lor. Simula că este un
apărător al drepturilor omului. [...]”, „Ştia de minune să se ascundă în spatele
unor măşti şi mulţi se lăsau induşi în eroare de spectacolul pe care-l oferea.”
Dacă, prin definiţie, democraţia este un sistem politic care acordă posibilitatea
cetăţenilor unui stat să ia parte la guvernare prin reprezentanţii lor (aleşi în urma
votului exercitat de cetăţeni) şi îi face responsabili pe conducători în faţa
colectivităţilor, la Putin, consolidarea democraţiei are o importanţă practică pusă
în aplicare printr-un amplu proces de manipulare în masă. Iată ce afirma Putin:
„Situaţia a evoluat în aşa măsură, încât ne va permite să creăm un sistem
pluripartit, cu o formaţiune de centru-dreapta puternică, cu social-democraţi de
stânga, cu aliaţi de ambele părţi, dar şi cu reprezentanţi ai grupărilor şi partidelor
marginale.” Ori, acest ţel a fost realizabil?
Treptat, parcurgând paginile jurnalului, se conturează imaginea de ansamblu:
tabloul devastator al Rusiei contemporane, al politicii „democratice” corupte, a
unui expozeu nemilos în care trăiesc milioane de ruşi.
De ce generaţiile tinere resping viaţa politică? Răspunsul acestei întrebări îl
putem extrage din realismul unei cărţi precum „Jurnalul rusesc”. În Rusia, cel mai
bun mod de a-i subjuga chiar şi pe cei mai recalcitranţi cetăţeni nu sunt banii, ci
abilitatea de a ţi-i apropia cât mai mult.
„Reprimarea libertăţii cuvântului, a libertăţii de expresie atinge punctul culminant
al sălbăticiei în asasinarea unui scriitor. Anna Politovskaia a refuzat să mintă în
scrierile sale; asasinarea ei este un act abominabil şi un atac asupra literaturii
mondiale”.(Nadine Gordimer)
„Este o lovitură pentru întreaga presă independentă, democratică. Este o mare
crimă împotriva ţării, împotriva noastră, a tuturor.”(Mihail Gorbaciov)
Democraţia coordonată
Elena Ungureanu(Iași)-Studentă la Facultatea de Psihologie UAIC
15
Recenzie
O carte ce a fost citită şi tratată foarte
mult în ultima vreme, a scos la iveală
sistemul care domină şi conduce Rusia.
Mi s-a spus că ceea ce se întâmplă în
fosta Uniune Sovietică, seamănă cu ceea
ce se petrece la noi în ultimii ani. Îi pot
contrazice, asta pentru că noi nu avem
conflicte armate directe, aşa cum are
Rusia în acest moment cu Georgia (vezi
“istoria” numelui Saakaşvili pentru a
înţelege acest conflict), Osetia,
Inguşetia, Abhazia, Cecenia etc., unde
tinerii sunt pur şi simplu luaţi de pe
stradă şi omorâţi, fie de serviciile
secrete, fie de “revoluţionarii” care
conduc aceste mici teritorii unde există
conflicte.
Putin se arată un adevărat succesor al
fostelor servicii secrete KGB, şi foloseşte
forţa şi populismul televizat, “încălzirea”
oamenilor cu vorbe şi fapte dulci, care de
fapt sunt nişte falsuri, aşa cum redă în
cartea sa Anna Politkovskaia. România
nu seamănă cu Rusia (Putin vs. Băsescu)
nici măcar în lupta cu mass-media. În
Rusia se moare pentru acest serviciu
făcut de marii jurnalişti, iar în România
încă cele două televiziuni manipulează la
scară mare (prin Realitatea TV şi Antena
3), psihologic, evenimentele de la noi, iar
jurnalişti de doi bani şi care se vând
repede şi ieftin nu ducem lipsă. La
capitolul în lupta contra mogulilor, sau
a oamenilor de afaceri, am văzut că
tot Putin conduce în faţa lui Băsescu,
Mihail Hodorkovski fiind la închisoare
de ceva vreme, iar noi românii îi
apărăm cu vehemenţă pe ai noştri
(vezi Voiculescu, Patriciu, Vântu).
E clar, în Rusia, ori eşti cu Putin, ori
mori încercând să fii împotriva lui
(opoziţia şi celelalte partide au
renunţat de multe ori să mai lupte, s-
au au făcut o alianţă cu preşedintele
rus). În România, opoziţia îşi face de
cap, criticând singurul lor duşman
declarat de vreo 8 ani, pe Traian
Băsescu, şi cu această idée paranoică
încearcă să “îndrepte” lucrurile în
România. Totuşi am găsit o
asemănare, şi anume “Operaţiunea
Trandafirilor şi Revoluţia Trandafirilor
de la Tbilisi” (cuvântul de trandafir se
pare că e folosit des de poliţiile politice
ale unui stat): “ Pe vremea Uniunii
Sovietice, mediatorul între stat şi
societate era KGB-ul, care le furniza
autorităţilor informaţii denaturate
despre evenimentele care aveau loc,
ceea ce a şi dus, în ultimă instanţă, la
prăbuşirea URSS-ului.
FSB-ul de azi denaturează şi el
informaţiile care ajung la forurile
superioare, dar Putin nu are încredere
în nicio altă sursă. Aorta va fi din nou
înfundată. Să sperăm că nu vom fi
nevoiţi să aşteptăm alţi 70 de ani.”
(pag.237)
Aşadar nu prea ne asemănăm, sau
evenimentele nu sunt deloc identice cu
ceea ce se petrece în Rusia, aşa cum au
menţionat unii oameni publici din ţară.
Revenind la situaţia Rusiei şi la ceea
ce a scris Anna Politkovskaia, populaţia
este total într-un blocaj de curaj şi
iniţiativă: “Familia mea a renunţat să
mai voteze. Ai mei nu mai cred deloc în
alegeri. Acestea nu îi vor fi de folos
preşedintelui. Toţi politicienii promit să
ne facă viaţa mai bună, dar din
păcate...mi-ar plăcea să existe mai
multă sinceritate în declaraţiile lor...
Alegerile sunt o pierdere de vreme.
Nu contează cine va fi ales să facă parte
din Dumă, pentru că oricum nu se va
schimba nimic, pentru că nu alegem
oameni dispuşi să schimbe ceva în bine
în ţară, ci oameni care fură. Aceste
alegeri nu-i vor fi nimănui de folos – nici
preşedintelui. Nici muritorilor de rând.
Guvernul nostru este pur şi simplu
ridicol. Mi-aş dori ca oamenii lui să nu
fie atât de obsedaţi de bani, să existe
Cu ce ne asemănăm la “Jurnal rusesc”Recenzie carte “Jurnal rusesc” de Anna Politkovskaia-2-
16
Recenzie
măcar o urmă de moralitate în guvern şi
reprezentanţii acestuia să ne înşele cât
mai puţin posibil.Guvernul trebuie să fie
în slujba poporului. Noi îl alegem pe el,
nu invers.” (pag.17, răspunsuri date de
cetăţenii Rusiei în urma unei serii de
eseuri scrise de elevii din Sankt-
Petersbug pe tema „cum vede familia
mea alegerile” sau „Alegerea unei noi
Dume îl va ajuta pe preşedinte în
activitatea lui?”)
Cât despre putere, ştim cum domină
autoritatea în această ţară şi cum
rezolvă Putin unele situaţii pentru a nu-l
defavoriza: „De schimbare. Autorităţile
de stat acţionează în virtutea propriilor
interese colective. Nu vor să piardă
puterea. Asta i-ar pune într-o conjuctură
foarte periculoasă, şi ei ştiu asta.”
(pag.29) „Coruperea poporului continuă,
iar poporul nostru doreşte să fie corupt.”
(pag.275). Astea chiar seamănă bine cu
România noastră.
Cât despre modul cum Putin doreşte
să aibă alături de el oameni fideli şi care
să îndeplinească ordinele sale, pot fi
asemănate cu cele ale lui Băsescu, doar
că preşedintele rus poate încerca o
construcţie de tip sovietic, iar Băsescu se
află la capitolul să „vedem ce mai
merge”, democraţie, autoritate, semi-
dictatură (vezi Elena Udrea): „O
posibilitate ar fi ca, în cazul în care Putin
ar construi un adevărat sistem
neosovietic, acesta să se prăbuşească, la
fel ca înainte, din pricina ineficienţei
economice.Emblema administraţiei lui
Putin este construirea capitalismului de
stat, crearea unei oligarhii birocratice
loiale, prin preluarea controlului asupra
principalelor bogăţii naţionale (care sunt
în cea mai mare parte, delegate şefilor
din administraţia prezidenţială.)”
(pag.366)
Calea lui Nicolae Iorga
Editura: Humanitas
ISBN: 978-973-50-1985-3
Anul publicarii: 2008
Format: 13 x 20 cm/ Nr. pagini: 268
Limba: Română
„Un popor nu se înalţă şi nu devine
puternic prin munca sa proprie, nu prin
bacşişurile azvărlitei sale ospitalităţi”.
Cartea lui Nicolae Iorga, „Opinii sincere şi
pernicioase ale unui rău patriot” se
remarcă prin critica argumentată adusă
asupra nevoilor şi abaterilor de la regula
logică a celor ce se întâmplau şi existau în
România anilor 1899. În scrierile sale
găsim dovezi că importante instituţii ale
statului de pe vremea aceea, sau până în
acea vreme, precum arhivele statului,
muzeele, teatrele, universităţile nu
funcţionau după nişte reguli „sigure” ce
puteau da naştere unei evoluţii coerente şi
consecvente în societatea românească.
Vorbeşte despre nehotărârea românilor de
a participa şi a completa sufletul spre
devenire a unei naţiuni prospere: „Am spus
că dispreţul românilor din România față
de ţara lor în general şi faţă de viaţa
intelectuală a patriei lor în special este o
crimă; adaug: una dintre acele mari
crime care atrag câteodată dispariţia
unui popor.”(p.31) „ se remarcă prin
critica argumentată adusă asupra
nevoilor şi abaterilor de la regula logică
a celor ce se întâmplau şi existau în
România anilor 1899. În scrierile sale
găsim dovezi că importante instituţii ale
statului de pe vremea aceea, sau până
în acea vreme, precum arhivele
s t a t u l u i , m u z e e l e , t e a t r e l e ,
universităţile nu funcţionau după nişte
reguli „sigure” ce puteau da naştere
Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie, Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”
unei evoluţii coerente şi consecvente în
societatea românească. Vorbeşte despre
nehotărârea românilor de a participa şi a
completa sufletul spre devenire a unei
naţiuni prospere: „Am spus că dispreţul
românilor din România fată de ţara lor în
general şi faţă de viaţa intelectuală a
patriei lor în special este o crimă; adaug:
una dintre acele mari crime care atrag
câteodată dispariţia unui popor.”(p.31)
Eu am să mă raportez în special la
oraşul Iaşi, unde monumente sacre în
istorie şi în conştiinţa noastră stau în
paragină şi schele metalice aşteptând
parcă trezirea din nemernicie şi pot fi
foarte critic şi dur cu cei ce le apostrofează
utilitatea culturală şi istorică.
Nicolae Iorga tratează foarte bine şi
acea dorinţă, aproape infinită a românilor
de a studia în străinătate, sau de a aduce
profesori străini în ţară care să susţină
cursuri tinerilor ce pot fi viitori intelectuali
şi binefăcători ai ţării. Această manie de a
studia şi de a cheltui bani, uneori din
propriile buzunare, în special în zilele
noastre, se regăseşte la citoplasma
gândirii cumva împrumutate, copiate din
minţile celor care nu au legătură cu
“paginile despre sufletul românesc”, ci
caută doar să ne inducă o anumită stare a
lucrurilor, nu şi o regăsire a noastră ca
popor şi naţie. Se pare că noi românii vom
avea o mare surpriză despre ce suntem şi
ce putem fi în Europa în primul rând
studiindu-ne cu atenţie istoria şi cultura
noastră. Ţin să îl îndreptăţesc pe Iorga
pentru cele ce spune în carte şi tare
mult mi-ar plăcea să existe şi azi un
istoric, un filosof care să facă astfel de
cercetări şi să ne regăsească sufletul
pierdut în inconştiinţele noastre de
neam: „Din parte-mi, eu înţeleg studiul
acestui trecut ca un cult, ca o religie, de
care cineva trebuie să se apropie cu
mâinile curate, desprins de orice altă
preocupare omenească.”(p.93)
Acei numeroşi ani în care o
multitudine de oameni superculturali,
aşa trebuie să îi tratăm în comparaţie
cu ce se întâmplă acum, purtau
„războaie” infernale pe idei şi studii
aprofundate şi asta se remarcă prin
miile de pagini scrise şi argumentate,
unele cu mare dreptate, ca cele scrise
de Iorga, dar nu m-aş grăbi să aprob în
totalitate, pentru că am spus, s-ar
putea să existe şi alte surprize venite
de la aceste cărţi din arhive, dar care
ele cu siguranţă mă vor ajuta şi ne pot
ajuta pe noi să ne descoperim, să ştim
„unde e România acum? Şi de ce?”
Nicolae Iorga vorbeşte şi despre
junime, tinerimea acelor vremuri, dar
face o remarcă în care ne regăsim cu
siguranţă: „Printre numeroasele lor
defecte, tinerii au şi sentimentul
propriei lor demnităţi.”(p.73) Dar oare
la ce suntem noi buni tinerii în ziua de
astăzi?
Tratarea activităţii partidelor
politice din acea vreme şi cum au luat
ele fiinţă, în ce împrejurări, ne arată
17
Recenzie
aceşti mediocri conducători ai
vremurilor noastre ce doar fură din
ideile, memoriile, culorile celor ce au
luptat la un moment dat pentru o
Românie mare şi dreaptă în lume.
Trebuie să medităm la astfel de cărţi şi
să le studiem, altfel vom fi doar nişte
minţi încuiate la uşile profesorilor străini
vânduţi către alte popoare dornice de
cucerirea unei lumi ce este autentică,
România.
„Multe lipsesc în această ţeară a
noastră. Bătrâni muncitori şi modeşti
cari să n-aibă nevoie de munca de rob şi
de adularea de câne a unor tineri
perverşi, trândavi sau naivi, şi, mai ales,
căci aceasta ne va hotărâ viitorul, tineri
idealişti, răbdători, respectuoşi, dar
neatârnaţi, cari să aibă cultul muncii,
chiar fără răsplată, şi nu religiunea
răsplătirii pentru cât se poate mai puţină
muncă.”(p.24) „Trebuie complet
schimbat spiritul învăţământului nostru
superior, iar viitorul intelectual al ţării se
află numai în mâinile profesorilor
universitari. Statul trebuie să intervie cu
curaj în universităţile noastre...”(p.127)
„Celebra frază: Românul s-a născut
poet (el noare totdeauna om de afaceri)
explică singură continua înflorire a
grupurilor literare. Românul nu e
niciodată cititor, dar este poet, cine n-a
fost?”
Sunt multe dovezi care atestă că
România nu este o simplă ţară ataşată pe
harta Europei, în forma unui buchet de
flori sau a unui peşte, sau că aici se
întâmplă la momentul actual toate
comicăriile sociale, toate experimentele
ps ihologice de masă, pol i t ice,
economice, culturale, atunci trebuie să
mai citim o carte în acest sens, „Despre
regenerarea şi...degenerarea unei
naţiuni”, sub coordonarea domnului
Octavian Buda.
Veţi găsi aici discursuri celebre de
mari români ai istoriei, ce au luptat
pentru ţară prin idei şi educaţie, medici
de profesie, în perioada anilor 1872-
1912, unde se tratează diverse probleme
de care trebuie să se ţină seama pentru o Românie modernă. Adevărul spus în acele
timpuri, pare foarte real acum. Constatările lor de atunci sunt foarte valabile astăzi.
Şi totuşi România nu s-a îndreptat. Ne putem da seama de ce România poate deveni
o putere europeană prin vocaţia ei ca poziţie geografică şi îndeletnicirilor intelectuale
ale oamenilor ce o populează. Vom afla ce mari bogăţii se găsesc în solurile şi munţii
Carpaţi şi cum putem avea acces la o economie puternică. Resursele naturale ne
reprezintă cel mai bine. Acum putem să ne dăm seama de ce „contăm” pentru unele
mari puteri ale lumii şi ne poate duce cu gândul la o întrebare: nu cumva suntem
„storşi” de alte ţări în beneficiul lor? Un exemplu este proiectul Roşia Montană.
În carte se mai tratează teme ca migraţia şi emigraţia, rolul femeii în societate şi
nivelul de avuţie la care trebuie să ne limităm („luxul exagerat duce la pieirea unei
naţiuni”.) Şi după constatările dumnealor de acum mulţi ani, ne dăm seama că noi
suntem o ţară consumatoare, fără a produce ceva: „Omul care nu lucrează nu-şi face
rău numai lui însuşi, ci vatamă şi societatea din care face parte, căci consumă fără a
produce”. Că pentru a evolua avem nevoie de o „junime” igienizată. Educaţia este
cea care stă la baza unei societăţi civilizate (“civilizaţia este iuţeala progresului”), iar
oamenii care au afaceri, sunt bogaţi, ar trebuie să fie mult mai implicaţi şi ar trebui să
susţină această „junime”, tinerii pasionaţi, tinerii cu abilităţi, geniile de mâine
(„oamenii bogaţi să încurajeze artele frumoase şi industria ca să contribuie la
cultivarea şi dezvoltarea bunului simţ, ca să se bucure de acele plăceri care ridică
moralul, care înalţă sufletul”.)
Se mai punctează şi problemele de insalubritate a oraşelor, care datorită unei
ineficienţe în a găsi soluţii de amenajare şi dezvoltare a spaţiilor publice a fost şi va fi
o altă problemă importantă ce ne influenţează viaţa.
Chiar dacă în carte sunt dezbătute mai multe probleme din domeniul medical ,
vom găsi elemente esenţiale si idei deosebite care ne vor face să medităm la
România pe care o avem acum, la societatea în care trăim şi la oamenii pe care
trebuie să îi creştem.
18
Recenzie
Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie, Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”
Editura: Tritonic
An apariție: 2009
Numar de pagini: 320
ISBN: 9786069228982
Română
Dimensiuni carte: 23x16
Limba:
Regenerarea naţiunii
Relaţiile dintre România şi Republica
Moldova au avut o evoluţie de multe ori
neaşteptată în ultimele două secole.
Podurile s-au construit şi s-au dărâmat
de-a lungul timpului.
Ca două fiice ale aceleiaşi mame,
aceste două ţări au crescut mai mult sau
mai puţin împreună, dar şi-au urmat
propr ia soar tă , despăr ţ i te de
circumstanţele istorice. Ultimii douăzeci
de ani au fost destul de dureroşi pentru
ambele state. După revoluţia din 1989,
România s-a dezvoltat şi s-a orientat
spre marea familie europeană. Acest
parcurs nu a fost deloc uşor şi nu este
încă finalizat. Republica Moldova a
încercat să-şi croiască un drum spre
aceeaşi familie, dar încercările ei au fost
zădărnicite de unele forţe proruseşti.
Mulţi au fost cei care au încercat să ne
convingă că, de fapt, nimic nu ne leagă.
Şi totuşi, trecând peste toate influenţele
şi forţele care au încercat să ne separe,
am reuşit să păstrăm câteva legături
între malurile Prutului.
Primul şi, probabil, cel mai trainic pod
care ne leagă este Limba Româna! Cu ea
am crescut, cu ea ne identificăm. Limba
Româna este parte din identitatea
noastră naţională. Ea a fost cântată şi
preamărită de poeţi şi artişti care ne-au
lăsat-o moştenire. Tendinţele forţelor
proruseşti de a ne face să uităm limba
română au fost şi rămân direct
proporţionale cu încercările statului
român de a susţine şi promova valorile
românismului pe malul stâng al
Prutului. Pe lângă proiectele pe care
România le finanţează în Republica
Moldova, extrem de importante sunt
bursele pe care statul român le oferă
tinerilor basarabeni care doresc să-şi
continue studiile liceale sau universitare
în România. An de an se observă o tot
mai mare dorinţă în rândul tinerilor de
pe malul stâng al Prutului de a beneficia
de o astfel de oportunitate şi de a studia
în unul din oraşele româneşti. Cei mai
buni liceeni se orientează spre
universităţile române pentru a primi
studii de calitate, pe care să le poată
apoi implementa în ţara de baştină.
Poate că nu ne stă în putinţă să ne
unificăm din punct de vedere politic şi
poate chiar economic, dar unificarea
prin cultură o putem face. Iar limba
română a fost şi rămâne acel firicel care
leagă sufletele fiecărui român,
indiferent de cetăţenia pe care o deţine.
Un alt pod care rezistă tuturor
furtunilor şi vijeliilor îl reprezintă
relaţiile de rudenie care s-au format
de-a lungul anilor între locuitorii celor
două state. Iar odată cu evoluţia
acestora, apar tot mai multe lucruri care
ne leagă. Ultimul an a fost marcat de
construcţia câtorva poduri reale şi
tangibile peste Prut, precum şi de
îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două
state. Liderii ambelor state s-au întâlnit
cu diverse ocazii la Bucureşti şi la Iaşi,
iar sprijinul acordat Republicii Moldova a
crescut considerabil. Ca reprezentant al
tinerilor care îşi fac studiile în România,
consider că ambele state au de câştigat
de pe urma dezvoltării unor relaţii
bilaterale normale între aceste două
state.
Indiferent de tendinţele vremurilor şi
ale politicienilor, există lucruri care ne-
au unit şi ne unesc şi astăzi. Depinde de
noi dacă vom reuşi sau nu să facem
Prutul, nu un râu care ne separă, ci unul
care ne leagă.
19
Trei poduri peste Prut
Trei poduri peste Prut
Olga Bondari (Rep. Moldova) – Preşedinte Asociaţ ia Tinerilor Basarabeni din Iaşi
Le mulţumesc celor care m-au ghidat
şi mi-au dat o parte din ei. O parte din
aceşti oameni extraordinari au plecat
dintre noi, alţii sunt închişi pe viaţă, alţii
au ani buni de inchisoare, alţii continuă
să dăruiască celor din jurul lor. Azi nu
eram aici, şi nu aşa cum sunt dacă ei nu
ar fi existat în viaţa mea.
Dar cel mai greu lucru a fost după ce
am terminat facultatea şi a trebuit să mă
ghidez singură. Până atunci a fost foarte
uşor, în clasa a VII-a ştiam că vreau să
învăţ la un liceu cu profil uman, în clasa a
X-a am ştiut că vreau asistenţă socială,
adică lucrurile erau simple rău de tot.
Însă după facultate nu am ştiut încotro
să mă îndrept, busola mi s-a dereglat şi
am plutit în derivă, confuzie, lacrimi,
lamentări, fără a avea curajul de a-i da
un nume Necunoscutului. Greutatea a
reprezentat-o faptul că a trebuit să mă
constitui într-un întreg, din ceea ce am
primit şi din ceea ce eram deja. A fost
momentul în care a trebuit să iau o
decizie, să aleg un drum, să spun ce
Vreau, să am încredere în vocea din
mine. M-am complăcut mult în această
confuzie, derivă, fără să văd oamenii
extraordinari din jurul meu, fără să
trăiesc experienţele fantastice prin care
treceam. Eram o simplă călătoare prin
viaţa mea. Însă în cele din urmă m-am
regăsit pe mine. Am văzut farul.
Am găsit un punct de pornire.
Acum un an am luat o decizie, să Fiu
Am învăţat să mă iubesc aşa cum
sunt şi să mă apreciez.
Am învăţat că nu pot să fac ceva
care nu mă motivează.
Am învăţat că percepţia mulţimii, a
« prietenilor », nu reflectă întotdeauna
ceea ce suntem cu adevărat. Invidia,
răutatea te fac subiectiv.
Am învăţat că am foarte puţini
prieteni, şi multe cunoştinţe (asta a fost
tare dureros).
Am învăţat că foarte mult timp am
încercat să fiu ceea ce vroiau alţii şi nu
ceea ce eram, doar pentru a fi iubită,
acceptată. Şi n-am fost iubită, nici
apreciată, ci doar judecată aspru,
invidiată, şi pentru ce? Multă vreme mi-
am făcut rău, şi m-am cenzurat să fiu Eu
doar pentru a mă integra.
Am învăţat că sunt un om
extraordinar şi că nu sunt eu problema –
îţi dă un sentiment de libertate fantastic.
Am învăţat să mă construiesc ca om
din experienţele şi învăţămintele
trecute, dar să trăiesc în prezent.
Am decis că nu sunt perfectă şi că nu
vreau să fiu perfectă. Dacă aş fi perfectă
aş fi foarte tristă că nu aş mai avea nimic
de învăţat.
Eu Însămi, adică un om Extraordinar. Nu e
şi nici nu a fost un drum uşor. Am urcat
culmi, am căzut în gol de multe ori. Am
ales să rămân singură, m-am plâns prea
mult, m-am judecat prea aspru, am luat
multe lovituri sub centură, am pierdut
experienţe extraordinare, dar toate
acestea m-au făcut un om puternic.
Am învăţat că POT fie că am vrut eu, fie
că a trebuit. Deşi nu am avut încredere în
mine,am realizat lucruri importante din
care învăţ zi de zi să fiu mândră. De multe
ori ne judecăm aspru greşelile, dar
rezultatele le minimalizăm şi ne întrebăm
de ce suntem nefericiţi şi nemulţumiţi de
noi şi de munca noastră.
Am învăţat să nu-mi fie greu să stau
singură cu mine, ci să apreciez superbele
momente când sunt doar eu cu mine si să
fac ce-mi place, în linişte.
Am învăţat să îmi asum greşelile dar
mai ales rezultatele.
Am învăţat să admit că pot să greşesc
şi că face parte din ceea ce sunt eu.
Am învăţat să fiu puternică când alţii
nu credeau în mine.
Am învăţat că sunt în momentul,
locul potrivit în care trebuie să fiu ACUM.
În viaţă rolul nostru e să fim atenţi la
semne, să fim prezenţi la viaţa noastră să
ne dăm jos din tribună şi să Jucăm în viaţa
noastră, să trăim viaţa, nu să o anticipăm
20
Omul din oglindă
Lucruri simple
În ziua de azi e foarte greu, dacă nu
chiar imposibil să găseşti o femeie
adevărată. Printr-o magie ieşită de sub
control, femeia timpurilor noastre, care
şi-a înţeles prost egalitatea ei cu
bărbatul, s-a transformat în modelul
androgin, în cel emo-depresiv-
neînţeles, sau modelul înecat în sclipici
şi pretenţii de mari divă.
Femeia reprezentativă a zilelor
noastre e fie roz, artificială şi
superficială, certată cu decenţa, bunul
simţ şi gramatica limbii române, fie
neagră, depresivă şi tristă, un fel de
relicvă a unor vremuri de mult apuse, în
care, femeie fiind nu îţi trebuiau prea
multe lucruri complicate ca să fii
fericită. Femeia pierdută a timpurilor
noastre e încâlcită între iţele unei
existenţe compl icate, în care
feminitatea ei pare inutilă şi căzută
pradă vremurilor de veşnică tranziţie şi
metamorfoză. Femeia zilelor noastre e
prizoniera a prea multor haine şi prea
puţin timp,încât a devenit amnezică.
O femeie adevărată e prietenă la
cataramă cu rochiile şi tocurile, cu
fineţea şi rafinamentul, şi-a scos din
vocabular de foarte mult timp adjective
precum: grosolan, bârfitor şi vulgar. Şi a
învăţat foarte bine lecţia despre decenţă
şi despre frumuseţea care se
volatilizează dacă nu e susţinută de un
caracter frumos. O femeie adevarată
vorbeşte puţin şi spune multe, e
sensibilă, romantică şi sentimentală. Ea
ştie că valoarea ei nu e dată de numărul
paharelor de vin, de numărul zilelor în
care şi-a îngenunchiat bărbatul sau
rivalele, de cifra pretenţiilor, ţipetelor şi
figurilor pe secundă, ci de numărul
momentelor în care trebuia să fie rea şi a
fost bună, în care trebuia să fie slabă şi
fadă şi ea a fost puternică şi interesantă.
O femeie adevarată ştie că respectul
unui bărbat nu se impune, ci se câştigă,
ştie că sexualitatea ei nu e definită de
lungimea unei fuste sau de numărul XY-
lor care o abordează frontal, pe străzile
României dimineaţa, când se duce la
serviciu, cu eterna replică : “-Ce faci,
păpuşă?”
Aşa că, oriunde ai fi, femeie pierdută
în spaţiu mioritic şi timp, revino în
cotidian şi ia-ţi în primire locul pe care l-
ai părăsit şi atributele tale uitate!
21
Omul din oglindă
Unde eşti, femeie?
Mihaela Antoce (Iaşi)
sau să o regretăm. Lucrul asta l-am
învăţat de la fiecare om cu care am
interacţionat în munca mea sau în viaţa
mea. Din fiecare training iau cu mine
lucruri care să mă conducă la alt fel de A
FI, de a face alt fel de training. E ca şi
cum m-aş duce la şcoală din nou, şi aş
lua notiţe despre viaţa mea, despre
mine, pe care apoi să le încerc în viaţa
mea.
Sunt lucruri simple pe care le-am
învăţat în timp, conştientă sau nu,
lucruri simple care sunt parte din mine.
Aleg în Fiecare Moment, din viaţa mea
cum să fie aceasta.
Bolte Lia (Cluj-Napoca) - Trainer
„Singur, mă plimb printre vremuri..
. Mi-am luat traista în spate, povara
mea, şi mi-am părăsit timpul. Obosit,
îmi fac loc printre mormintele
eternităţilor adormite. E un miros greu
aici, duhneşte a veşnicie. La fiecare colţ
de univers mă aşteaptă câte un timp
bandit ce vrea să-mi fure orele ce vin.
Mă feresc de străzi pustii şi întunecate
de iluzii pentru ca hoţii veşniciei să nu
mă fure. Dar în zadar e tot, căci prea
antrenat e timpul criminal ca să mă
rateze, aleargă şi-mi calcă pe urme,
încetinindu-mi visele grăbite; îi simt
respiraţia tuturor timpurilor moarte în
ceafă. Aş vrea să mă întorc şi să-i
înfrunt amintirile ţepoase, dar mi-e
frică... .
Rătăcit în timpul îmbătrânit de
gânduri zburătoare, m-am pierdut aici
în lumea voastră. Mă caut printre tonele
de măşti reciclate, caut o nouă viaţă
într-un magazin de speranţe second-
hand. Se vând cumva vise la reducere
sau chiar şi pentru amintiri trebuie să
plătesc cu multe vieţi în schimb? Nu mai
înţeleg nimic din lumea voastră...unde
aş putea să găsesc un schimb valutar
care să-mi tranzacţioneze viitorul şi să-l
dau pe un prezent mai bun?
Şi la ce coş să-mi arunc nefericirea?
Nu, lumea voastră e greşită, toate sunt
pe dos. Credeam că barurile sunt
construite ca să-mi pun sufletul pe masă,
să mănânc din viaţă, să mă îmbăt cu
aburii cunoaşterii care ies din sticlele
umplute cu iubire. Unde sunt parcurile
pe care care ies din sticlele umplute cu
iubire. Unde sunt parcurile pe care se
plimbau năuciri singuratice, în căutare
de noi gânduri pe care să-şi aşterne
şezământ? Ce s-a întâmplat cu bisericile
prin care spiritele noastre ar fi trebuit să
se urce până în abisurile cereşti, în
căutare de droguri divine? Iar băncile
voastre nu ar fi trebuit să stocheze
sentimente, să conserve iubiri pe care
cei singuratici să le scoată pe credite de
sacrificiu?
Nu vă mai recunosc... sunteţi voi,
aceeaşi îngeri nevăzuţi ce se băteau cu
bulgări de lumină, sau nişte bufoni în
căutare de un alt rol pe o altă scenă?
Printre voi, mă simt străin. Mă întreb de
ce această transformare... nu am promis
noi oare că vom scrie o lume pe o bucată
de vis, pentru noi, pentru suflete cu aripi
de bunătate dantelată? Nu trebuia ea
construită cu iubiri, întărită cu pietre de
prietenie? Unde e planul pe care
arhitectul divin a fost plătit să-l
întocmească? Trebuia să aprindă stele, el
ne-a stins speranţele .. .”
Atât am putut extrage din tumultul de
gânduri ce mă năpădise ieri, în timp ce
mă plimbam pe străzile ciuruite de vreme
ale Bucureştiului. M-am oprit în faţa unui
magazin de haine de pe Lipscani, numit
sugestiv „FITZE”. Şi mă gandesc: asta e
tot ce a rămas din Lipscani, tot ce mai
avem din Bucureşti şi din lume - fitze.
Desigur, fitzele îmbracă şi ele mai multe
forme. Există terase de fitze, străzi de
fitze, bănci de fitze, fete de fitze...şi o
eternitate de fitze, veşnicia stătută a unei
Românii în paragină.
22
Omul din oglindă
Să speri e o fitză
Ina-Alice Dănilă (Oneşti) – Studentă, Facultatea de Jurnalism ş i Ş t i i n ţ e l e Comun i c ă r i i , Universitatea Bucureşti
Carmen Rotaru: Volumul Obiceiuri
nupţiale din Moldova face parte din
colecţia Ethnos. Care este scopul
acestei colecţii?
Silvia Ciubotaru: În primul rând, scopul
acestei colecţii este de a publica materiale
din arhiva de folclor a Moldovei şi
Bucovinei care a pornit din 1970.
C.R.: Aţi mai lansat o carte şi în 2000
cu referire la acest subiect, nunta.
S.C.: Da. Nunta în Moldova era lucrarea
mea de doctorat pe care am susţinut-o la
Cluj cu domnul profesor Dumitru Pop.
Sigur că pe lângă lucrarea de doctorat
există şi un compediu de texte.
C.R.: Nunta în Moldova este
continuată de acest volum?
S.C.: Unele capitole din acea lucrare le-am
reluat aici pentru că altfel s-ar fi ştirbit
subiectul de nuntă, dar, sigur, era mult mai
limitată. În primul rand nu erau tipologii.
C.R.: Cât a durat documentarea?
S.C.: Depinde ce înţelegem prin
documentare. Noi avem o arhivă care s-a
f ă cu t d i n '70 până a cum. Dec i
documentarea în sensul larg a fost 40 de
ani. Şi au lucrat patru persoane, cele din
colectiv plus câteva anchete care au fost
făcute de profesori universitari în acel
moment în care ei trebuiau să-şi facă o
normă suplimentară în cercetare. Şi atunci
am avut câţiva colaboratori. Deci aceasta
este marea documentare. Cealaltă
documentare, adică a volumului a fost în
circa 4 ani pentru că tipologia din volumul
de faţă se bazează pe sistemul de mape.
C.R.: Ce este o mapă?
S.C.: Răspunsul la o întrebare. De pildă,
care sunt zilele cele mai potrivite pentru a
face nunta? Ştim că nu vor fi nici marţi,
merge de-a hoarţa, şi nici vineri pentru că
este o zi rea, de rău augur. Este un obicei.
Sunt mentalităţi universale. Italienii spun:
di venere, di marte, deci nici ziua de vineri,
e ziua zeiţei Venus, nici ziua de marţi, a lui
Marte, nu te căsătoreşti şi nu pleci la drum
pentru că sunt zile nefaste.
C.R.: De asemenea volumul s-a bazat
şi pe 85 de chestionare. Puteţi detalia?
S.C. : Chestionar indirect trimis la
Documentarea – un proces de durată
23
Omul din oglindă
intelectualii satelor şi la preoţi pentru că
am avut sprijinul mitropolitului Moldovei
de atuncea, şi care era un fel de testare a
terenului, adică o pregătire pentru
organizarea reţelei de puncte. Deci un sat
din care venea un chestionar bogat şi
foarte bine completat indica prezenţa
unor lucruri de valoare, mai deosebite
acolo şi deci era în mod automat trecut.
Sigur că nu am rămas numai la asta
pentru că aici intervin aceste probleme
pe care le ai cu oameni care nu sunt
întotdeuna vizaţi. Şi atunci am adăugat la
acest număr de puncte altele. Unele
apăreau pe parcursul anchetelor directe
de teren.
C.R.: La ce tip de probleme vă
referiţi?
S.C.: Unii intelectuali au anumite
prejudecăţi faţă de medicina populară
sau de descântece. Şi atuncea ei, de
multe ori, fie le ignorau, fie nu reuşeau să
ajungă la un consens cu o informatoare
foarte bună în domeniile astea. Să nu
uităm că atunci descântătoarele erau
persecutate şi nu era vorba de preotul
satului neapărat, ci era vorba de
autorităţile politice, locale, mă rog,
ignoranţa şi aşa mai departe.
CR.: Ne puteţi face o scurtă
Ia-ţi mireasă ziua bună…Mireasa este de fapt personajul principal al nunţii
Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”
din Iaşi şi Institutul de Filologie Română “A.
Philippide” al Academiei Române-Filiala Iaşi au
lansat volumele “Obiceiuri nupţiale din
Moldova”, de Silvia Ciubotaru şi “Trasee
iniţiatice în folclorul literar românesc” de Adina
Hulubaş. Volumele fac parte din Colecţia Ethnos
coordonată de profesor universitar doctor Ion
Ciubotaru.
Interviu cu Silvia Ciubotaru, doctor cercetător
prezentare a volumului?
S.C.: Este alcătuit din trei părţi. O parte,
Studii introductive, face relaţii cu obiceiuri
similare din întreaga Românie, din Europa,
din întreaga lume. Obiceiuri mai deosebite,
forme arhaice, forme specifice numai
Moldovei, deşi sunt rare. Partea a doua este
această tipologie. Ce înseamnă tipologie?
Este organizată pe principalele părţi,
secvenţe ale nunţii. De fapt făcută pe
structura unui rit de trecere. În partea a
treia este vorba de texte. Repet încă o dată,
la acea lucrare din 2000 am dat culegerea
de texte. Aceasta de faţă este exhaustivă.
Începe cu cântecele de dragoste. Apoi cu
descântecele şi apoi intră în tipicul nunţii
propriu-zise. Adică este vorba de oraţie, de
crăcărie, de iertăciune, de schimburi la
daruri, oraţia la darul pentru naşi, special.
Şi apoi sunt strigăturile de nuntă, sunt
cântecele miresei care sunt foarte
impresionante. Mireasa este de fapt
personajul principal al nunţii.
C.R.: De ce spuneţi că mireasa este
personajul principal?
S.C.: Ea se schimbă cel mai mult prin
această nuntă. De foarte multe ori flăcăul
rămâne la casa părinţilor şi-şi aduce nora
acolo. Deci el practic nu se înstrăinează de
părinţi. Încă din vechime, ştim de la romani
când venea nora în casa socrilor ei, ea îşi
schimba religia. Ea adopta zeii familiei
respective, erau zei casnici. Era ca şi cum s-
ar fi rupt total de familia ei şi devenea
precum o fată născută acolo. Este chiar şi în
acest ocol al mirelui o dovadă a spuselor
mele. De foarte multe ori dacă îi întrebi de
ce ocolesc pe drumul ăla la cununie sau
pe drumul spre casa mirelui, deoarece nu
aleg drumul cel mai apropiat şi ocolesc tot
satul. Păi ca să uite de unde a plecat. Ca
să nu mai ştie fata cum să se întoarcă
acasă. Scopul este să devină pentru
totdeauna soţia soţului ei, să formeze o
nouă familie.
C.R.: Ce urmează în Colecţia Ethnos?
S.C.: Avem de gând să facem trei
volume. Vor mai urma riturile de naştere,
probabil că se va ocupa de asta colega
noastră Adina Hulubaş. Deja are
pregătită o parte din lucrare. Şi vor mai
urma riturile funerare pe care le va face
Ion Ciubotaru.
C.R.: Dumneavoastră mai sunteţi
implicată în alt proiect?
S.C.: Da. Probabil că va fi vorba despre
riturile calendaristice pe care le vom
împărţi în două părţi. Probabil mă voi
ocupa de Anul Nou, de perioada asta sau
a întregii ierni, de fapt.
C.R.: Câte dintre obiceiurile pe care
dumneavoastră le-aţi descris în
carte, consideraţi că se mai menţin în
satele din Moldova?
S.C.: Foarte multe. De fapt acestea au
fost culese. Aceasta este mărturie. Aici
avem de fapt sinteza a 800 de localităţi.
Colecţia Ethnos – proiect amplu al
Institutului de Filologie
24
Omul din oglindă
Arată clar unde se găseşte, practică şi,
sigur, se mai poate face o comparaţie cu
obiceiurile din alte zone ale ţării.
C.R.: Aţi vrea să vă ocupaţi şi de alte
zone?
S.C.: Nu. Pentru că arhiva noastră se
cheamă Arhiva de Folclor a Moldovei şi
Bucovinei. Şi din păcate nu a putut fi şi a
Basarabiei pentru că astea au fost
condiţiile. Nici nu am avut voie într-o
vreme să pomenim. Există Atlasul
Etnografic al României care are hărţi pe
domenii. Şi pentru fiecare atlas există un
volum de tipologie privind Moldova,
Oltenia, etc. Adică, de pildă, eu am putut
compara la Moldova pentru că există un
capitol de nuntă în acel volum. Reţeaua de
puncte este foarte mică. Nu-şi puteau
permite pentru toată ţara, dar pentru
Muntenia sau altă zonă sigur că nu putem
face o astfel de lucrare. Ar trebui să
cunoşti foarte bine terenul. Este o muncă
de-o viaţă.
C.R.: Credeţi că tinerii mai sunt
interesaţi de aceste obiceiuri?
S.C.: Eu cred că da şi uneori nu
întotdeauna în zona cea mai fericită. Dar
trebuie să vă spun că divinaţiile şi
descântecele atrag în mod deosebit,
pentru că toate fetele vor să se mărite,
toţi băieţii vor să aibă noroc în dragoste şi
în căsătorie. Şi atunci în mod inevitabil
asta ţine de natura umană. Nu mai ţine de
instrucţie sau de pregătirea profesională.
25
Omul din oglindă
Cătălin Dorian Florescu este:Un conglomerat de dragoste care nu înseamnă praline şi trandafiri
Cătălin Dorian Florescu a poposit la
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din
Iaşi. Scopul a fost lansarea şi în capitala
Moldovei, a noului său roman Zaira, deja
publicat de editura germană Beck în anul
2008. Dincolo de prezentarea
romanului, auditoriul a mai avut parte şi
de lectura paginilor de început, lectură
efectuată de Mariana Bărbulescu, cea
care a tradus volumul din germană în
română.
Interviu cu Mariana Bărbulecu
C.R.: Vi s-a părut dificilă traducerea
romanului?
M.B.: Dificilă în măsura în care se
întâlnesc în el două lumi şi două situaţii
cu totul diferite. Limba de graţie fiind
germana şi fiind vorba în mare parte
despre o Românie pe care o vedeam
altfel, cu alţi ochi.
C.R.: Ce variantă preferaţi: cea
română sau cea germană?
M.B.: Sunt diferite. Inclusiv autorul a
spus că textul german are alt ritm pe care
i-l dă limba germană faţă de limba
română care are altă melodicitate.
C.R.: Vă leagă o prietenie de
Cătălin Dorian Florescu?
M.B.: Îl cunosc de când am început
să-i traduc cărţile şi am impresia că îl
cunosc de o viaţă. E unul dintre puţinii
oameni care pot să dea nişte lecţii
extraordinare celor care îl înconjoară.
C.R.: Cum l-aţi descrie, în puţine
cuvinte, pe Cătălin Dorian Florescu?
M.B.: E un om… un conglomerat de
căldură, de iubire, de pasiune, de
dragoste de viaţă, dar iubire care nu
înseamnă praline şi trandafiri, ci părţile
bune, rele; urât, frumos. Să poţi reda
toate lucrurile astea înseamnă să iubeşti
de abia cu adevărat.
C.R.: Vă veţi ocupa şi de
traducerea următorului său roman?
M.B.: Sper… Am spus că da.
C.R.: Care dintre autorii pe care i-
aţi tradus până acum v-a plăcut în
mod special?
M.B.: Fiecare impresionează prin
altceva. Vorbim de generaţii diferite, de
regiuni diferite. Nu aş putea să-i compar
între ei pe nici unii. Nu sunt comparabili.
Poate că tocmai asta e interesant că poţi
să treci dintr-o lume într-alta, una mai
diferită de cealaltă.
Carmen Rotaru: V-am văzut
impresionată de lectura cărţii. Ce
anume v-a impresionat la romanul
Zaira?
Mariana Bărbulescu : Este vorba de un
substrat al cărţii, de căldura pe care o
emană romanul ăsta în mod special şi
simţirea care se citeşte printre rânduri.
Nu atât acţiunea în sine care este o
ACŢIUNE, ci tot ce se ascunde în spatele
ei, faţa nevăzută.
C.R.: Prin ce se distinge Zaira de alte
personaje?
M.B.: Fiecare personaj are propria sa
individualitate.Nu avem cum să
comparăm.
Carmen Ana Rotaru (Iași)- Studentă la Facultatea de Jurnalism, UAIC
De câte ori trec pe lângă Teatrul
Naţional Bucureşti mă întreb care este
piesa de teatru ce m-a impresionat
într-atât, încât să o recomand fără
ezitare celui care mi-ar cere un sfat. Şi
una singură îmi trece prin minte:
„Livada de vişini”, în regia lui Felix
Alexa.
Piesa Livada de vişini de A.P Cehov,
jucată în stagiunea septembrie-iunie
2009, la Teatrul Naţional Bucureşti, nu
este altceva decât punerea în scenă a
unui sfârşit. O lume se destramă pentru
a crea o alta, modernă, în acord cu
Timpul. În universul dominat de o livadă
de vişini atemporală şi o casă anistorică,
în acelaşi timp şi închisoare şi Rai pentru
locatarii săi, personajele se luptă pentru
a prelungi cu câteva clipe un stil de viaţă
muribund: aristocraţia. Personajele
sunt, de fapt, livada cu vişini, nişte
petice de ordine şi armonie aparentă,
într-un spaţiu aflat sub hegemonia
capitalismului haotic. Totul se năruie,
regulile existenţei se schimbă sub
influenţa mercantilismului şi a
pragmatismului, dar personajele se
încăpăţânează să trăiască în sfera
iluzorie a ideilor înalte.
Livada de vişini se situează la o
răscruce de ideologii, unde se întâlnesc
două existenţe: capitalismul şi
feudalismul. Lupta tacită dintre cele
două concepte este transpusă în
conflictul mascat dintre cele două
personaje principale ale piesei: Liubov
Andreevna (Maia Morgenstern),
proprietara moşiei, şi Ermolai Alexeevici
(Marius Manole), negustorul care îi
cumpără moşia. Liubov Andreevna este
întruparea vechii ordini, a aristocraţiei
hedoniste, care refuză să abdice de la
viaţa întru abundenţă şi desfătare, iar
Ermolai Alexeevici este capitalistul
arhetipal, preocupat să transforme
orice valoare simbolică în capital
material. Liubov Andreevna nu are
exerciţiul vieţii trăite în realitate, nu se
poate adapta şi, prin urmare, este
învinsă. Ermolai Alexeevici îi cumpără
moşia, un adevărat blazon al familiei şi
al aristocraţiei, livada este tăiată şi
capitalismul devine lege universală.
Scena în care Maia Morgenstern şi
Marius Manole se îmbrăţişează, cu
feţele crispate şi ochii împietriţi,
îndreptaţi spre public, anunţă
momentul de cumpână în care cele două
ideologii stăpânesc lumea simultan,
generând confuzie şi haos.
Ania (Ioana Anastasia Anton), fiica
moşieriţei, este o reprezentare a Noului.
Tânăra actr i ţă conferă rolului
prospeţime, inocenţă şi vesela naivitate
a Veşnicul Început care apare după orice
demolare. Irina Movila imprimă
personajului său, Varia, fiica vitregă a
Liubov Andreevnei, forţa şi demnitatea
unui om care se adaptează la schimbare,
nerenunţând la principiile care îl
ghidează: Munca şi Demnitatea. De un
tragism absurd este, însă, Charlotta
Ivanovna, care, prin interpretarea Anei
Ciontea, capătă dimensiunile unui destin
eşuat. Guvernantă rămasă fără elev,
Charlotta îşi descoperă propria inutilitate
şi se refugiază în irealitate. Bătrânul
lacheu Firs (Mircea Albulescu), ipostază a
unui timp aflat pe moarte, a rămas doar
un fel de memento care reaminteşte
oamenilor lucruri pe care ei ar dori să le
uite. În cele din urmă, Firs este uitat în
casa părăsită, iar Timpul se suspendă,
personajele nu-l mai lasă să treacă
pentru că le e frică de noua ordine pe care
el o aduce. La finalul piesei, Firs, cu
gravitatea şi autoritatea lui Mircea
Albulescu, îşi mărturiseşte sieşi: „Acum
totul s-a destrămat, nu mai înţelegi
nimic”, atenţionând spectatorii că orice
existenţă are un sfârşit.
Spectacolul lui Felix Alexa este o
„Livadă de vişini” în care vişinii se
transformă în borcane de compot, din
care personajele se înfruptă cu lăcomie,
pentru a distruge şi ultima reminişcenţă a
26
Compoziţia frumosului
Lumea, ca o „livadă de vişini”
Şi ştiu, eram copil
Purtam un răsărit pe pleoape.
Eram copil
Şi îmi crescuse-un trandafir aproape
Lângă suflet.
Eram copil, mi-aduc aminte
Ghiceam cuvinte strânse-n pumn
Le şuieram
În vers nebun
Şi le uitam.
Eram copil. N-aveam viitor
Trecutul n-are viitor.
Ca o clepsidră colorată
Spărgeam în clipe
Viaţa toată.
Copil eram, şi clipa mea
Ovală-n mare se rupea
Un înger fără timp credeam
C-aşa eram.
Copil fiind, pe cer zburam
Eram nimic,
Erai nimic,
Nebun, un fluture de mai,
Copil eram, copil trăiam.
27
Compoziţia frumosului
Copilărie
Roxana Lixandru (Argeş) – elevă clasa a VII-a Şc. Nr. 3 ” N a n u M u s c e l ”
http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com
Tu, parfum suav
Tu, parfum, suav! Tu, rază de soare!
Eşti al meu luceafăr, eşti a mea splendoare.
Eşti mare albastră şi cer aurit,
Eşti munte şi deal şi câmp înflorit.
Eşti noian de stele şi lună pe cer,
Eşti iubirea vieţii şi supremul ţel.
vechiului sistem şi pentru a uita de
imperfecţiunile şi nedreptăţile celui nou.
Suntem aşadar invitaţi la o reflecţie.
Această piesă propune o nouă viziune a
unei lumi dominate de principiul
schimbării, al transformării continue,
în care cei ce nu se adaptează
regulilor părăsesc realitatea pentru
un univers lui Cehov este şi lumea
noastră. Livada de vişini poate fi,
până la urmă, o Românie pendulând
între o democraţie de faţadă şi un
comunism de fond, o Românie situată
între sărăcie şi speranţa unui viitor mai
bun.
Ina-Alice Dănilă (Oneşti) – Studentă, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Bucureşti
De ce-ai plecat?
Mi-e aşa de dor de tine
De ce-ai plecat?
De ce n-ai mai rămas?
Căci codrii, freamătă, adânc suspină
Izvorul te-aşteaptă-nvolburat,
Iar lunca ce-i privită trist de lună...
Te-aşteaptă. De ce n-ai mai rămas?
Te-așteaptă păsările în dumbravă
Şi cerul plânge dupa-al tău cuvânt
De ce te-ai dus aşa degrabă?
O! înger sfânt, de pe acest pământ!
Iubire, tu ce-mi dai speranţă să trăiesc
Şi tot mai des eu plâng de fericire...
Iubire, tot ce am îţi dăruiesc
Şi n-am să mor nicicând, vreau
nemurire!
Vreau ca să strig la cer şi la câmpie
Şi vreau să mă audă fiecare,
Să cânt din veac în veac o melodie
Şi să răsune de iubire tot mai tare.
De ce-ai plecat fără să dai de ştire?
Naturii care te-a iubit nespus
Ai dus cu tine, în mormânt, acolo
Cuvântul care veşnic n-a apus.
Te-ai stins şi ai lăsat doar întuneric
Pe-acest pământ atâta de murdar
Dar totuşi o fărâmă de lumină
S-a scurs în sufletul meu, trist, amar.
Să râdă soarele şi norii să danseze
Pe-acest refren ce plin e de căldură,
Copacii să îngâne şi toţi să fredoneze:
„Iubire, tu dai viaţă chiar şi la natură!”
Să cânte valea şi izvorul să îngâne
Cu murmure şi glasuri mişcătoare,
Să cânte şi pădurea cea cu zâne
Şi marea cu suspine stătătoare,
Am stat şi-am meditat adesea:
„De ce-i atâta nedreptate pe pământ?
De ce se scurg atâţia?
Din lume-aceasta fără de cuvânt?”
...................................................
Anii trec iute ca un gând
Nu rătăciţi pe-al vieţii drum
Caci viaţa trece ca un fum
Se duce iute,cu avânt.
Şi lacul care noaptea se-odihneşte,
Şi luna care doarme zâmbitoare,
S-anine şi salcâmul ce luceşte
Şi noaptea care e fremătătoare.
Şi toate-n cor să cânte de iubire,
Căci cupa dragostei pe toate le-a cuprins;
Seduc eternitatea şi mor de fericire,
Căci fără de IUBIRE sunt învins.
28
Compoziţia frumosului
De ce-ai plecat?
Iubire
Cristina Estera Sava – elevă în Baia Mare la Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu”
Felurite feluri de a fi,
Felurite idei,
Felurite femei,
Felurite felurile în care se vede noaptea în zi,
Şi dansul celui care se iubeşte,
Care se iubeşte prea tare, prea adânc,
Care se împacă în sine.
În ochiul cerc al durerii de nemişcare,
În timp fară spaţiu,
Felul său se trădează şi se zbate
în pasul de dinainte care ar fi fost,
în osul care s-ar fi ridicat
de mii şi sute de ori,
în sculpturi creionate cu sare,
-ceruită sare cu plâns de copil albastru-
şi sunetul mării de mediterană.
cuvinte mici
care-şi spun singure adevărul,
se sărută din dragoste.
29
Compoziţia frumosului
Un fel de a fi
Când închid ochii uneori seara
îmi amintesc de pământul cald de vară
secetoasă, vară răpusă-n mine,
odată demult în marea copilăriei mele.
Mama mă săruta de fiecare dată înainte de culcare,
tata mă încuraja cu felul lui de a fi-
oamenii aveau feţe şi mai presus de orice,
zâmbeau, zâmbeau cu gura plină.
Casa mea, casa ta, casa noastră...
când închid ochii parcă trăiesc din nou paşii,
primii paşi spre şcoală,
iubirea bunicii mele.
Când închid ochii, mai ales seara,
îmi amintesc de liberatate şi soare,
soare arzător al copilăriei mele,
care acum a devenit o lacrimă lunecoasă spre buză.
Trăim într-o lume minunată, îmi spunea bunelul,
citindu-mi poezii şi basme
şi oamenii mergeau pe străzile vii, printre blocurile vii,
ca într-un joc puzzle.
Acasă
Blocat.
Pana stiloului scrijeleşte hârtia îngălbenită de atâtea încercări,
De parcă inimile oamenilor se vor încălzi vreodată.
Praf.
Semne de toamnă ameţesc privirile încrucişate,
Încercuit.
Drumul către infinit sperie multe suflete,
Lovit.
Inimi de praf pregătesc un asediu,
Nu există vreun remediu
La norii gri plini de fum,
De noroi şi râsete pustii.
30
Compoziţia frumosului
Inimi de praf
Sergiu Andrei Flondor – Student la Facultatea de Litere, UAIC
Cornelius Ioan Drăgan - masterand în Drept European, UAIC.
Eram jos cu gândul în altă parte,
poate în fumul ţigării amicului meu rudimentar,
mai devreme ca mulţi, trezit din vise,
cu ochii cât cepele victoriene clipocind a zi proaspăt născută.
Eram jos în adormirea-mi generală
şi conduceam pământul cu mâinile mici de altădată,
cu ţeasta tunsă scurt şi geaca nespălată de mult la mâneci,
cu timpul alături de mine, mereu aproape-mi.
Niciodată să nu întorci capul! niciodată!
De ce? am întrebat-o pe zâna copilăriei mele.
- Pentru că acolo unde vei întoarce capul nu va mai răsări soarele!
Şi ce dacă! am spus. Şi ce dacă!!
Când eram mic mă priveam conducând lumea
Copii ai Universului, apăruţi în urma evoluţiei sau poate
din mâinile unui Creator genial, venim pe lume plângând şi
căutând dragostea şi afecţiunea până ce dispărem. Acestea
două sunt, se pare, constantele vieţii noastre. Cautăm
afecţiunea şi dragostea veşnică, ca un fel de Sfânt Graal al
existenţei noastre, care o dată descoperit, ne va asigura
veşnicia şi fericirea într-o lume gri, lipsită de sens. Vrem cu
toţii o dragoste mare, care să nu dispară niciodată, şi, în lipsa
ei privim cu invidie la poveşti de dragoste ecranizate,
televizate, romanizate sau nu, şi visăm, uitând că acestea nu
reprezintă şi nu vor reprezenta niciodată realitatea.
În viaţa reală, care pare guvernată de legi care sfidează
logica, Romeo şi Julieta de ar fi trăit, ar fi ajuns sigur la divorţ.
Prinţul pe cal alb se dovedeşte un alcoolic cu tulburări de
personalitate şi accese de furie, iar Cenuşăreasa va ajunge să
lucreze în Italia sau Spania.
N-am înţeles niciodată, de ce mintea umană, posesoare
de raţionalism, simte nevoia să se arunce, din când în când,
în braţele unei utopii de sâmbătă seara, o lume perfectă,
inocentă şi magică, care ştim cu toţii că nu e reală, dar care,
până şi cel mai sceptic şi mai cerebral dintre noi şi-ar dori să
existe.
Şi filmul de sâmbătă seara se termină şi ne întoarcem la
viaţa noastră reală, în căutarea afecţiunii pierdută. Şi
uităm....Uităm că lumea noastră atât de ciudată, crudă şi
rapidă, are atât de multă magie în ea, are stele, are ape
albastre, scoici pe nisip, lanuri de floarea soarelui, îngheţată,
rochii colorate, copaci care înfloresc, apusuri şi răsărituri de
soare. Şi uităm, că afecţiunea pe care o căutăm ca în cântec
„from the cradle to the grave”, poate nu o găsim în formă
completă, ci o construim, ca un puzzle din frânturi: din
dragostea părinţilor, bunicilor şi fraţilor, din iubirile
adolescenţei, din emoţia nunţii prietenei tale din copilărie,
din bucuria şi norocul de a fi în preajma oamenilor la care ţii,
din lucruri bune pe care le dai şi nu aştepţi să se întoarcă
niciodată înapoi, din „friends you've lost along the way”.
Şi viaţa e mai fascinată şi mai seducătoare decât orice
film, pentru că aici, deşi în final, Romeo şi Julieta divorţează,
există o şansă foarte mare să se recăsătorească, cuprinşi de
regrete.
31
Compoziţia frumosului
Julieta nu e reală.....
Mihaela Antoce (Iaşi )
Faptul că nouă românilor ne place să
fim foarte deschişi, oamenii să ştie totul
despre viaţă noastră privată, ce am făcut,
ce am mâncat etc.etc., e mai important şi
cu mai multe fanfaronade decât să ne
găsim liniştea în elementele simple ce
apar în mediul înconjurător şi alături de
oamenii mai puţini atrofiaţi de metodele
manipulatoarea ale unei “societăţi ce
trebuie modernizată”. Ne place să
pierdem din vedere lucrurile importante
ce apar în mediul nostru personal. După
cum spunea şi o doamnă pe care am
întâlnit-o la un eveniment: “Exista două
verbe, a fi şi a avea. A fi a fost, acum nu
mai există decât a avea.” Depinde ce vrei
să deţii: averi, puteri nemărginite,
control, sau doar vrei să fii un om simplu,
care mai ţine cont şi de factorii externi
importanţi pentru o călătorie în tainele
vieţii, nu perfecte, dar cel puţin o
călătorie conştiincioasă pentru tot ce vrei
să faci, să ai credinţă, să iubeşti, să
gândeşti mai mult uneori, să îi ajuţi pe
ceilalţi, să fii fericit şi să îi faci şi pe alţii
fericiţi.
Natura, razele soarelui, care acum par
să ne ajute să ne descreţim frunţile, ne
pot sprijini să trecem peste perdeaua
“neagră” a imposibilităţii de a mai fi
oameni, de a mai judeca după propriile
gândiri, idei. Totul se întâmplă “în masă”,
“colectivism”. Să te gândeşti doar la tine,
individualismul despre care se vorbeşte
în această epocă, e important, sunt
convins, dar totuşi, faptul că te gândeşti
doar la tine te mulţumeşte? Nu aş crede.
Ne place să tăiem din elanul viselor şi
uneori a speranţelor, poate rătăcite în
periculoasele tunuri de prostii omeneşti,
dar trebuie să găsim o cale să le oprim,
să le micşorăm ampl i tud inea.
Sedentarismul pe care îl provocăm
propriilor minţi ne cataloghează ca fiind
nişte măscărici de societate nouă, nişte
clovni ce ne punem zeci de măşti în
fiecare zi ca “totul să fie pentru mine”,
„toți să mă aprecieze”. Nu mai deţinem
control asupra propriilor sentimente, ne
frustrăm în fiecare zi tot mai mult, ne
batem gândurile şi ne afundăm în
străvechi şi antice poveşti de genul:”aşa
a fost să fie”, “dacă nu se poate, asta e”,
„nu mai există speranţă”, “suntem
pierduţi” şi multe altele.Ei pe bune?
Pierdem cultura pe scheletele ce
împodobesc c lăd i r i le de mare
importanţă istorică şi parcă ne place să
le vedem murind sub ochii noştri
acoperiţi de cataracta iresponsabilităţii
şi a fricii de a acţiona.
Să va spun ceva, noi suntem lumea,
noi suntem corola minunilor, iar dacă noi
nu vom fi în stare să o alimentăm cu
bunul omenesc ne vom pierde în viitorul
tehnologiilor aglomerate de imprecizii şi
32
Eseu argumentativ
Noi “strivim corola de minuni a lumii”După poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, de Lucian Blaga
tipurilor de oameni carnivori ce vor doar
să supună nu să şi asculte, îndrume, să
construiească şi mai ales să iubească.
Totuşi trebuie să ascultăm şi de Lucian
Blaga şi trebuie să nu strivim corola de
minuni a lumii.
Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie,
Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”
Centrul de excelenţă Regional
pentru tineri capabili de performanţe îşi
propune să lucreze cu tineri capabili de
performanţe ce trebuie priviţi ca o
avuţie naţională, cu nevoi specifice de
instruire pe durata şcolarizării. În plan
educativ este esenţial pentru aceşti
tineri formarea convingerii că pasiunea
şi preocupările lor se bucură de
aprecierea şi respectul societăţii,
capabile să le ofere, la timpul potrivit,
sprijin pentru dezvoltare şi căreia să-i
ofere, apoi, o parte din rezultatele
muncii lor.
Printre disciplinile la care se întâlneşte
un înalt nivel de acumulare de
informaţii se număra următoarele:
biologia pentru clasele IX - XII;
chimia pentru clasele VIII - XII;
fizică pentru clasele VII - XII;
geografie pentru clasele IX - XII;
informatică pentru clasele IX - XII;
matematică pentru clasele V - XII;
filosofie;
română;
istorie;
engleză;
germană;
Pregătirea elevilor se realizează în
cadrul unor şedinţe săptămânal
organizate ce durează 2 sau 3 ore, care
de obicei sunt sâmbătă dimineaţa. La
unele obiecte, profesorul împreună cu
elevii stabilesc de comun acord o zi în
cursul săptămânii pentru a ţine cursul.
Orele au loc în diverse licee, stabilite însă
de inspectorat, şi sunt susţinute de
profesori cu rezultate deosebite la
Olimpiadele Naţionale. Deseori, mai ales
în cazul ştiinţelor exacte se realizează o
colaborare cu Universităţile din judeţ
spre oferirea accesului în laboratoare, în
funcţie de specificul obiectului studiat. O
parte din ore pot fi susţinute chiar de
cadre didactice din învăţământul
superior.
Elevii pot participa la maximum două
discipline în cadrul centrului de
excelență.
Iniţial, cei care doresc să participe la
CEx, sunt supuşi unui examen întrucât
aici primează interesul acerb şi
capabilitatea de a primi şi asimila cât mai
multă informaţie la un nivel ridicat faţă
de cel de la clasă. Spre binele elevilor, în
cadrul acestor ore de la CEx, aplicaţiile
practice se îmbină cu cele teoretice prin
fişe de lucru, experimente, raportări la
diverse situaţii reale. Atmosfera de lucru
este una ambiantă, “incomparabilă cu
33
Domenii de interes
Centrul de excelenţă
Andreea Zoderu (Iaşi) - clasa a XII-a A Colegiul Naţional “Costache Negruzzi”
cea de la şcoală” spune colega mea,
Andreea. Exprimarea este liberă,
dialoguri etern prezente între profesori
şi elev şi între elevi. Tot colega mea îmi
aminteşte că “CExul nu este doar
pentru olimpiadă! ci pentru cei care vor
să înveţe ceva mai mult, pentru cei care
consideră că simpla oră de la şcoală îi
deschide doar apetitul”.
Într-o grupă sunt aproximativ 16
elevi dar şi aici se aplică motto-ul
Junimiştilor: “Intră cine vrea, rămâne
cine poate”. Nimeni nu este obligat, ci
doar invitat. Astfel, rămâne la
latitudinea elevului să fie prezent sau
nu.
“Suntem ceea ce facem în mod
repetat. Excelenţă, deci, nu este un
act, ci un obicei.” notează Aristotel. Tu
te conformezi acestui obicei?
”Excelenţa este rezultatul gradual al strădaniei permanente de a face mai bine” -Pat Riley
„Iubita mea are virtuţile apei: un zâmbet luminos,
gesturi molcome, o voce limpede care îţi picură în
ureche.” (Victor Segalen).
Oricum i-ai spune apei: water, eau, wasser, agua,
isvattnet, vann, sattva, prakrltl, wuji, prana, yin,
diwân, ea rămâne origine a vieţii, mijloc de purificare
şi centru de regenerescenţă. Apa este prezentă în
toate mitologiile lumii, fie sub formă de principiu
vitalizator (ploaia), principiu fecund, al iubirii (apele
stătătoare), principiu al morţii (marea), apa are un rol
mai mult decât central.
Apa este privită, prin urmare, în diverse
ipostaze:
1. Apa, ca element al genezei (omul a fost făcut
din lut, apă plus pământ, naşterea Afroditei din
spuma mării);
2. Apa, ca element vital, al regenerării şi al
învierii (conceptul de apă vie din basme);
3. Apa, ca element al nemuririi, al tinereţii veşnice, al
invincibilităţii (mitul lui Ahile din mitologia greacă, fântânile tinereţii
din basme, puţurile şi izvoarele din Biblie care dau naştere unor
frumoase poveşti de iubire);
4. Apa, ca element al distrugerii (relevant este mitul lui Noe);
5. Apa, ca element al metamorfozei (mitul lui Narcis);
6. Apa, ca element transcendental (râul Styx care era graniţa
dintre lumea oamenilor şi Infern).
Apa reprezintă aşadar VIAŢĂ. Ea dă naştere nu numai vieţii
în sensul pragmatic, ci şi unor personaje fabuloase rămase în
memoria oamenilor în ciuda trecerii vremii. Astfel, în mitologia greacă
şi cea romană apar numeroase fiinţe acvatice, atât cu valoare pozitivă
(nereidele şi naiadele), cât şi cu valoare negativă (gorgonele,
sirenele, Hidra, Caribda, Scyla şi Triton). De asemenea, apa îşi are
zeităţile proprii. Dacă ne întoarcem la mitologia greacă este vorba
despre celebrul Poseidon (fratele mai mare al lui Zeus, regele zeilor
din Olimp) şi soţia sa, Amphitria. În mitologia nordică, zeu al apelor
este Aegir (mitul spune că el se ridică periodic la suprafaţă pentru a
lua nave maritime şi încărcătură şi pentru a le duce pe tărâmul său de
pe fundul oceanului), iar Ran, soţia lui, este zeiţa mării. În mitologia
egipteană, Sobek este fiul zeiţei apelor Neith, căsătorit cu Hathor
(zeiţa dragostei, a familiilor şi a recoltelor). În mitologia persană, Apo
era considerată zeiţa apelor. În mitologia aztecă, Chalchiuhtlatonal
reprezenta personificarea apelor Variaţiunile diferitelor culturi pe
aceste teme esenţiale ne vor ajuta să înţelegem mai bine şi să
adâncim, pe un fond aproape identic, dimensiunile şi nuanţele acestei
simbolistici a apei. În Asia, apa este forma substanţială a manifestării,
origine a vieţii şi element al regenerării trupeşti şi spirituale, simbol al
fertilităţii, ca şi al purităţii, înţelepciunii, harului şi virtuţii. Fiind fluidă,
tinde spre dizolvare, dar, fiind totodată omogenă, tinde spre
coeziune, spre coagulare. Din acest punct de vedere ar corespunde
34
Domenii de interes
Ai grijă de viaţă, ai grijă de apă
noţiunii de sattva, dar, fiindcă se scurge în jos, spre abis,
tendinţa ei este tamas; pe de altă parte, întrucât se întinde pe
orizontală, tendinţa ei este şi rajas.
Apa este materia primă, Prakrltl: Totul era apă, spun
textele hinduse; întinderile de ape nu aveau ţărmuri…, spune
un text taoist. Brahmanda, oul lumii, este clocit la suprafaţa
apelor. La fel, în Facerea, Suflul sau Dumnezeu se poartă pe
deasupra apelor. Apa este Wuji, spun chinezii, Cea-fără-
culme, haosul, nedeterminarea primordială. Apele,
reprezentând totalitatea posibilităţilor de manifestare, se
împart în Ape superioare, care corespund posibilităţilor cu
formă; în Cartea lui Enoh, această dualitate este transpusă în
termenii unei opoziţii sexuale; în iconografie, ea este adesea
reprezentată prin dubla spirală. (…) .
Apa este de asemenea un mijloc de purificare rituală; din
Islam până în Japonia, trecând prin riturile vechilor fushuai
taoişti (stăpânii apei sacre) şi făra a uita stropirea cu apă
sfinţită la creştini, abluţiunea joacă un rol esenţial. În India şi
sud-estul Asiei, abluţiunea statuilor sfinte şi a credincioşilor
(în special de Anul Nou) înseamnă în acelaşi timp purificare şi
regenerare. (…)
Este de remarcat şi faptul că, în ceremoniile tibetane de
iniţiere, apa este simbolul dorinţelor, al anganjamentelor
luate de postulant.
Drept concluzie, la enumerarea miturilor şi mitologiilor în
care apa este fie pomenită tangenţial, fie element central,
este faptul că în absolut toate culturile, apa este element
primordial, cel mai important în oricare mit al creaţiei. Astfel
în mitul biblic, apa este creată întâi de Dumnezeu, învăluind
întreg Pământul (ca planetă) şi abia apoi iese la iveală uscatul,
tot la porunca Divinităţii.
Întorcându-ne acasă la literatura română, exemplele de
opere literare valoroase unde apa este elementul care
defineşte personajul sau marchează contextul operei, ar fi
numeroase. Pe de o parte la romantici, la Mihai Eminescu, apa
sub forma lacului din codrul verde sau al mării, este fie locul de
întâlnire cu iubita, fie locul de reverie, apa reprezentând o
poartă între cele două lumi. (Lângă lacul cel albastru. /
Încărcat cu flori de nufăr). De asemenea, la Bacovia, în
poezia Lacustră, cadrul fiind unul acvatic, trist şi apăsător,
exprimă starea de spirit a eului liric. La Mircea Eliade se face
trimitere în nuvela La ţigănci la numeroase personaje
fabuloase, printre care şi luntraşul Charon, inspirat din
mitologia greacă, cel ce traversa peste râul Styx sufletele
morţilor.
În folclor, există numeroase zicale şi proverbe care
prefaţează natura sacră a apei. Exemplele fiind numeroase,
vom enunţa doar câteva: Toată apa stinge focul; Va veni apa
şi la moara mea; Sângele apă nu se face; Poţi opri vântul, apa
şi gurile oamenilor?; Pentru corabie mare trebuie apă multă.
Din punct de vedere ştiinţific, apa are un rol la fel de
important precum în mitologie, religie, filosofie, literatură şi
folclor. O teorie, general acceptată de către specialişti,
enunţiată în 1953 şi reiterată în 1970, spune că aminoacizii
(AND, ARN), care sunt agenţii vieţii, nu au putut lua naştere
decât într-un mediu apos, adică în apa oceanelor. Cu alte
cuvinte, orice fiinţă vie, plante, animale sau fiinţe umane, a
avut antecesor o mică celulă care s-a dezvoltat în apă. Ştim
cu toţii că peste 70 la sută din organismul omenesc este
compus din apă. Pe de altă parte, tocmai casa noastră,
Planeta Pământ sau Terra (cum vreţi să o numim), este
denumită şi Planeta albastră. 70,8 la sută din planeta noastră
este acoperită de apă.
După tot acest amalgam de informaţii din diverse
domenii, amalgam care doreşte să demonstreze că apa este
elementul primordial al vieţii, apare întrebarea: De ce, încet-
încet, ucidem, murdărim, ne batem efectiv joc de acest
element atât de important şi de noi înşine? Poluarea apei
continuă, ne vom spăla oare pe obraz scuipându-ne unii pe
alţii? (Vasile Ghica).
Cum reuşim să poluăm acest lichid atât de important
pentru propria noastră supravieţuire?
35
Domenii de interes
1. Scurgeri accidentale de reziduri de la fabrici;
2. Deversări deliberate de poluanţi (mercur, azotaţi,
plumb, zinc, hidrocarburi, pesticide, insecticide);
3. Scurgeri petroliere;
4. Îngrăşăminte chimice;
5. Deşeuri şi reziduri menajere;
6. Sare presărată în timpul iernii pe şosele, care este
purtată prin sol de apa de ploaie şi de zăpada topită;
7. Ploi acide.
Exemplele ar putea să continue la nesfârşit.
Ce soluţii ar trebuie avute în vedere pentru ca acestă
problemă să fie măcar parţial soluţionată?
1. Construirea de baraje;
2. Epurarea apelor reziduale;
3. Construirea de bazine speciale de colectare a
deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea directă
a acestora în apele de suprafaţă;
4. Construcţia de zone de protecţie a apelor.
Soluţiile de mai sus sunt un semnal de alarmă pentru
autorităţi. Ele ar trebui să se ocupe de aceste construcţii.
Personal, consider că ne putem lipsi de concerte sau alte
manifestări de acest gen, dacă banii respectivi ar merge în
direcţiile arătate mai sus şi cred că nu mai este nevoie să
menţionez ca exemple Lacul Ciric şi Râul Bahlui care au ajuns
într-o stare deplorabilă.
Pe de altă parte, nu ar trebui să facem responsabile doar
autorităţile de găsirea sau punerea în practică a unor soluţii.
Noi înşine, ca tineri locuitori ai acestei planete, ne putem
responsabiliza personal. Ce am putea face noi? Iată:
1. Duşuri mai scurte;
2. Să avem grijă să curăţim în urma noastră (mă refer
aici la celebrele grătare la iarbă verde sau la distracţiile pe
plajă);
3. Să responsabilizăm oamenii din jurul nostru;
4. Să participăm sau chiar să iniţiem acţiuni de
ecologizare.
Ca o ultimă menţiune, NASA a anunţat pe data de 14
noiembrie 2009 că o cantitate semnificativă de apă îngheţată
a fost descoperită pe satelitul Pământului (conform
Antena3.ro). Aceasta reprezintă o posibilitate ca oamenii să
poată extrage, în viitor, apă potabilă sau oxigen de pe Lună,
însă nu este o scuză pentru neglijarea propriei planete.
În concluzie, apa este importantă. Fără ea nu există viaţă
şi deci nu am exista nici noi. Prin urmare ai grijă de viaţă, ai
grijă de apă, ai grijă de tine!
36
Domenii de interes
Carmen Ana Rotaru (Iași)- Studentă la Facultatea de Jurnalism, UAIC
Et le temps se dissipe en feuilles mortes... . Aujourd'hui,
j'ai pensé la chute d'une feuille pour la première fois. Son
saut courageux, je l'ai senti par toutes mes blessures et j'ai
entendu son vol silencieux par tous mes sens. Cependant,
son contact avec le sol m'a frappé : Voilà, le temps s'écoule...
.
Pressé, je me glisse parmi les rêves filants, je m'enfuis
des arbres mourants pour que j'arrive ainsi à temps à mon
rendez-vous : j'ai hâte de me rencontrer avec moi-même.
Je pourrais monter au bord du tramway construit par des
connaissances rouillées, le véhicule éternel qui circule
chaque automne par-dessous des fênetres embuées de ma
pensée... .Toutefois, je désire marcher en tenant par la main
mon temps aimé.
Ainsi, je m'achemine sur la voie dorée et toutes les
feuilles s'obstinent à me porter à travers l'air flottant jusqu'à
ce que je m'entrecroise avec moi-même. Bientôt, toute la
nature participe à mon voyage : les arbres se déracinent pour
dévoiler la beauté de mon âme tandis que les gouttes de la
pluie me lavent les illusions. Le vent souffle pour endormir la
soif aveugle de mon cri de désespoir, les rayons scintillent de
sorte qu'ils m'allègent le fardeau des souvenirs que je porte
dans mon sac à dos. Même la terre se reinvente de manière
que je ne m'ennuie jamais pendant ma recherche. Tel fut le
début de ma migration vers moi-même, une migration qui
commence en même temps que les oiseaux commencent la
leur. Nous volons ensemble vers un endroit plus chaud, plus
accueillant : eux, vers le Sud, moi, vers le Nord, vers mon
coeur.
Pendant notre défilé aérien, nous errons parmi les étoiles,
entourons le Soleil et nous poursuivons une comète
hivernale.
Tout ce vide est si étourdissant que nous sommes sur le
point de confondre la Terre avec la matérialisation rocheuse de
notre inquietude. Pourtant, on l'a trouvée sur-le-champ car
c'est le seule monde où naît l'automne qui dessèche
l'opression fanée des désirs mêlés de nostalgie.
Tour à coup, les oiseaux et moi, nous arrivons à une borne
du ciel où nous devons nous séparer. Les larmes aux yeux, je
me prépare à leur dire au revoir, mais où sont-ils ? Au lieu
d'eux j'ai maintenant devant moi mes propres pensées
fugitives qui se sont armées avec des ailes... . je les laisse
derrière moi, les abandonne à un carrefour des universes pour
qu'elles dédient des odes à mon passé vieilli... je continue mon
voyage... . Finalement, j'arrive au lieu de rencontre où
mon être fatigué doit m'attendre déjà : un vieux tilleul
enraciné dans mon futur qui maintenant ombrage ma
conscience rougeâtre. Mon existence n'est pas arrivée
encore... je l'attends un peu et puis je la vois nager dans la
mer dansante des feulles chanteuses, en s'approchant du
tronc du ciel impregné de rêves crépusculaires. Elle s'est
métamorphosée car au lieu des mains, elle a des branches
pensives et ses pieds sont devenus des potirons remplis des
souvenirs du paradis perdu. Où naguère était placé son nez, il
y a maintenant un Soleil ensommeillé, prêt de se coucher
derrière l'immensité embaumée de ses yeux perdus.
Que s'est-il passé? Je l'ignorait, mais le temps, mon ami,
vient de me le dire : Je me confonds depuis ce moment avec
l'automne... une automne de mes rêves... .
37
Multiculturalism
Moi, l'automne…
Şi timpul se risipeşte în frunze moarte... . Astăzi, am
conştientizat pentru prima dată căderea unei frunze. I-am
simţit saltul curajos prin toate rănile şi i-am înţeles zborul
silenţios prin toate simţurile. Totuşi, contactul său cu solul m-
a şocat: iată, timpul curge... .
Grăbit, mă strecor printre visele căzătoare, fug de arborii
muribunzi pentru a putea ajunge la timp la întâlnire: mă
grăbesc ca să mă întâlnesc pe mine. Aş putea să mă urc în
tramvaiul construit din cunoaştere ruginită, vehiculul etern
care circulă în fiecare toamnă pe sub ferestrele aburite ale
gândirii mele. Dar îmi doresc să mă plimb ţinând de mână
timpul meu iubit.
Astfel, merg pe aleea aurită şi toate frunzele se
încăpăţânează să mă poarte prin aerul plutitor, până când mă
voi intersecta cu mine însumi. După un timp, toată natura a
început să participe la călătoria mea: arborii îşi smulg
propriile rădăcini pentru a dezvălui frumuseţea sufletului
meu, în timp ce stropii de ploaie îmi spală iluziile. Vântul suflă
pentru a adormi setea oarbă a ţipătului meu deznădăjduit,
razele strălucesc şi îmi uşurează povara de amintiri pe care o
port în spate. Până şi pământul se reinventează pentru ca eu
să nu mă plictisesc pe parcursul căutării mele. Acesta a fost
începutul migraţiei mele către mine însumi, migraţie ce se
desfăşoară odată cu cea a păsărilor. Zburăm împreună spre
un loc mai cald, mai primitor: ele, către sud, eu, către nord,
către inima mea.
În timpul defilării noastre aeriene, rătăcim printre stele,
înconjurăm Soarele şi urmărim o cometă hibernală. Tot acest
vid este atât de ameţitor, că suntem pe punctul de a confunda
Terra cu materializarea pietroasă a neliniştii noastre. Oricum,
ne-am găsit Pământul imediat, căci aceasta e singura lume în
care se naşte toamna ce seacă opresiunea ofilită a dorinţelor
amestecate cu nostalgie.
Dintr-odată, păsările şi cu mine ajungem la un capăt de
cer unde trebuie să ne despărţim. Cu ochii în lacrimi, mă
pregătesc să le spun „adio”...dar unde au dispărut? În locul
acestora, găsesc în faţa mea propriile mele gânduri fugitive,
care s-au înarmat cu aripi. Le las în urma mea, le abandonez
la o răscruce de universuri, astfel încât ele să dedice ode
trecutului meu îmbătrânit. Eu îmi continui călătoria.
În cele din urmă, ajung la locul întâlnirii, unde fiinţa mea
obosită mă aşteaptă deja: un tei înrădăcinat în viitorul meu
care acum îmi umbreşte conştiinţa roşiatică. Existenţa mea
nu a ajuns încă...o aştept puţin şi apoi o văd înotând în marea
dansantă a funzelor ce cântă. Se apropie de trunchiul cerului,
impregnat cu vise crepusculare. Existenţa mea se
metamorfozează, căci, în loc de mâini, are ramuri gânditoare,
iar picioarele i-au devenit dovleci umpluţi cu suvenirurile unui
paradis pierdut. Unde înainte era aşezat nasul, există acum
un Soare adormit, gata să se culce în spatele imensităţii
îmbălsămate a unor ochi rătăciţi.
Ce s-a întâmplat? Nu ştiu, însă timpul, prietenul meu,
tocmai mi-a mărturisit: Din acest moment, mă confund cu
toamna...o toamnă a visurilor mele... .
38
Multiculturalism
Eu, toamna- traducere în limba română
Ina-Alice Dănilă (Oneşti) – Studentă, Facultatea de Jurnalism ş i Ş t i i n ţ e l e Comun i că r i i , Universitatea Bucureşti
Στην εποχή μας, η οικονομική ανάπτυξη στην «Κεντρική»
και «Βόρεια» Ευρώπη παραμένει στάσιμη ή και έχει πτωτικές
τάσεις ενώ παράλληλα γίνεται ένα νέο άνοιγμα. Το νέο άνοιγμα
στην Ευρώπη, λοιπόν, δε βρίσκεται πουθενά αλλού παρά στην
αποκαλούμενη «Ανατολική» Ευρώπη και τα Βαλκάνια.
Σπουδάζοντας στο τμήμα βαλκανικών σλαβικών και ανατολικών
σπουδών είναι πλέον πιο επίκαιρο από ποτέ.
Το τμήμα αυτό στεγάζεται στο πανεπιστήμιο Μακεδονίας, το
οποίο βρίσκεται στην Ελλάδα και όχι στην Πρώην
Γιουγκοσλαβική Δημοκρατία της Μακεδονίας, και είναι σχετικά
μικρό σε αριθμό. Πρόκειται για μία πολιτικοοικονομική σχολή η
οποία επικεντρώνεται στα βαλκάνια και την ανατολική Ευρώπη
ενώ παράλληλα μαθαίνουμε δύο βαλκαν ικές ή
ανατολικοευρωπαϊκές γλώσσες. Εγώ αυτή τη στιγμή μαθαίνω
ρώσικα και σκέφτομαι να ξεκινήσω ρουμάνικα.
Οι λαοί αυτών των περιοχών παρουσιάζουν ενδιαφέρουσες
ιδιομορφίες και μελετώντας την ιστορία και τον πολιτισμό τους
κάθε άλλο παρά βαρετό είναι. Στην περιοχή της ανατολικής
Ευρώπης εξάλλου έχουν γίνει μερικές από τις σφοδρότερες
μάχες του 20ου αιώνα, ενώ από τα βαλκάνια ξεκίνησε ο
πρώτος παγκόσμιος πόλεμος. Μερικά από τα κράτη είναι
νεοσύστατα, όπως η Βοσνία-Ερζεγοβίνη, ενώ άλλα όπως η
Ελλάδα και η Ρωσία έχουν μία μακραίωνη ιστορία. Αυτή η
ποικιλομορφία είναι αυτό που κάνει αυτή τη μεριά της
Ευρώπης τόσο ξεχωριστή.
Οι παραδόσεις και τα έθιμα σε αρκετές περιοχές
παρουσιάζουν ομοιότητες όπως και μερικές λέξεις μπορεί να
είναι ίδιες ή παρόμοιες. Οι παραδοσιακοί χοροί είναι πολλοί σε
κάθε χώρα και μερικά βήματα μπορεί να είναι κοινά σε αρκετές
χώρες. Εγώ είχα την τύχη να επισκεφθώ τη Ρουμανία στα
πλαίσια ενός παγκόσμιου συνεδρίου και ανακάλυψα με μεγάλη
μου χαρά ότι έχουμε αρκετές ομοιότητες. Κοινές λέξεις, κοινά
χορευτικά βήματα, κοινή νοοτροπία, παραδείγματος χάρη, η
λέξη παπούτσι στα ελληνικά είναι παπούτσι, στα ρουμάνικα
είναι παπούτς, έχουμε κ εμείς σαρμαδάκια σαν φαγητό και το
χασάπικο μας μοιάζει με ένα χορό της χώρας αυτής.
Το να μελετώ την ιστορία, τον πολιτισμό, τις γλώσσες και
την οικονομία των χωρών που βρίσκονται στην ανατολική
Ευρώπη και τα βαλκάνια με κάνει να ανακαλύψω ένα τόσο νέο,
διαφορετικό και ενδιαφέροντα κόσμο που με κάνει να θέλω να
επισκεφτώ όλες αυτές τις χώρες και να ζήσω έστω και για λίγο
εκεί για να ζήσω όλα όσα μαθαίνω.
39
Multiculturalism
Σπουδάζοντας στο τμήμα Βαλκανικών, σλαβικών και ανατολικών σπουδών
Nowadays, the economic growth at the Central and Western
Europe becomes stable or has downward trend while a new
economic opening appears. This new opening exists nowhere else
but at the Oriental (East) Europe and the Balkans. So, choosing at
the Balkan, Slavic and oriental studies is more updated than ever.
I am a student at the department of Balkan, Slavic and oriental
studies at the University of Macedonia, which is located at Greece
not at the Former Republic of Macedonia. It combines both
economical and political studies that are concentrated at the
Balkan and east European area while learning 2 Balkan or east
European languages. I am currently studying Russian and I am
thinking to choose Romanian as my second language.
The people from these countries present strong and interesting
diversity while having at the same time many similarities. Studying
about their history and their culture is nothing but boring. What is
to say, in the east Europe area there were many conflicts during the
20st century and the First World War started from the Balkans.
Furthermore, most of the countries are newly established while
others existed for many centuries like Russia or Greece. The
diversity combined with the similarities is what makes this area so
interesting and magical.
The traditions and the customs in many countries present some
similarities. Even the languages, which sound so unique each one
of them, can have same or similar words. In every country there
are many traditional dances and some of the steps are the same in
many countries. I had the chance, and the luck!, to visit Romania
this summer because I went at an international conference and I
was really happy discovering the similarities our two countries
have. We share common words, common languages, common
beliefs. For instance, the word for the shoe in Greece is papoutsi in
Romania is papouts(don't know how to write it), we
both include sarmale (a kind of food) in our diet and
we are both really hospitable. Not to mention that our
traditional dances share many common steps.
Studying the history, the culture, the languages
and the economy of these countries leads me to
discover a new, interesting, different and tempting
world that makes me want to visit every sing country
that I am studying about and experience, even for a
while, all the things I am studying about.
40
Multiculturalism
Studying Balkan, Slavic and Oriental studies- traducerea în limba engleză
F a y O r k a ( G r e c i a -Thessaloniki) – studentă la Universitatea Macedoniei, Fa c u l t a t e a d e s t u d i i balcanice, slave şi orientale
Ea este Olea. Dar pentru planurile ei
de viitor rămâne Bondari Olga. Când a
venit la Iaşi, acum 6 ani, avea deja 16
ani. Talentul ei intelectual şi farmecul ei
moldovean nu au lipsit-o de glumele
colegilor când punea accentul altfel
pentru Pitagora. Toţi prietenii ei erau
acasă, în Republica Moldova. La fel şi
îngerul ei păzitor care deja face 22 de ani
de când stă de gardă: mama ei, doamna
profesoară de limba franceză Bondari
Stela.
La sfârşit de clasa a XII-a, a luat
surprinzătoarea decizie de a urma
Facultatea de Matematică din cadrul
Universităţii Alexandru Ioan Cuza, deşi
toţi profesorii vedeau în ea un medic
renumit. Aici nu a încetat să se facă
apreciată prin capacităţile ei matematice,
ajungând să fie considerată un mic geniu.
La facultate şi-a dat seama că
“MATEMATICA E MINUNTATĂ ŞI
FASCINANTĂ”. Deşi crede că nu va urma
o carieră în domeniu, nu regretă cu
nimic decizia de a fi un mic
matemat ic ian. “Mi-a dezvoltat
gândirea, mi-a deschis o cale şi, ca
bonus, mi-a oferit prieteni.” A
pa r t i c i p a t l a I SCOPAM 2010
(International Student Conference on
Pure and Applied Mathematics), a mers
în CARAVANA CUZA de două ori, a
participat la numeroase traininguri şi a
ţinut chiar şi un Workshop. Nu e genul
de persoană care să stea în faţa
calculatorului pe reţelele de socializare;
o vezi în cameră abia seara, după ce
termină de alergat toată ziua “pe la
munci”, cum le spune ea grămezilor de
cursuri, şedinte şi meditaţii zilnice.
A fost greu în aprilie 2009 când
“acasă a venit revoluţia şi nu mă puteam
duce să-mi petrec Paştele cu familia”. A
participat la manifestările de la graniţa
Ungheni, cu lacrimi în ochi pentru ce se
întâmpla în Chişinău. De la ea am
învăţat şi eu că “IMPLICAREA FACE
DIFERENŢA”.
După revoluţie a intrat ca simplu
membru în Asociaţ ia Tineri lor
Basarabeni din Iaşi, dar în scurt timp a
devenit secretar general. Toţi au
plăcut-o şi, când a expirat mandatul
preşedintelui asociaţiei, ghici cine a fost
41
Dansul visului
Ea este Oleaales în unanimitate: OLEA. Pentru că
Olga nu mai era printre străini demult;
din contra, peste tot pe unde umbla,
lăsa în urmă o mână de prieteni. În
cadrul asociaţiei a realizat numeroase
proiecte, pe care doar o fată cu un
caracter puternic ar fi ştiut să le
conducă. Unul dintre cele mai
importante evenimente a fost
organizarea vizitei celor doi preşedinţi:
Mihai Ghimpu şi Traian Băsescu.
A dat atâtea interviuri la televiziuni şi
radio, a participat la conferinţe de presă,
încât spune ea că „a dispărut tracul”. A
rămas acea emoţie care mă motivează
să fiu mai bună în ceea ce fac.”
În planurile ei de viitor se află
urmarea unei cariere politice de succes
pentru că ştie că Moldova e o ţara cu
mult potenţial.
Dansul ei spre un viitor de
succes abia a început şi deja e
minunat!
Mihaela Popa (Iași)-Studentă la Facultatea de Matematică, UAIC
Unul dintre evenimentele care mi-a
plăcut şi mi-a atras atenţia, a fost
Expoziţia „Iubire Creştină”, prezentată la
„Galeria de artă sacră a Bisericii Adormirii
Maicii Domnului”, din cartierul Galata,
Iaşi. Expoziţia a fost realizată de Daniel
Murgu, absolvent al Facultăţii de Arte
Plastice şi Decorative „George Enescu",
pasionat de arta sacră, aceasta fiind
prima expoziţie personală.
Dragostea pentru pictură sau pentru
artă în general face din oamenii pasionaţi
de aceste domenii să le ofere puritatea
omenească şi pasiunea pe care o depun
pentru a realiza frumosul. Orice artist
pasionat depune o muncă asiduă,
migăloasă, dedicată şi iubitoare, care
oferă dragoste celor care doresc şi ştiu să
aprecieze arta sacră şi nu numai. Un artist
„transpune ceea ce trebuie să fie, nu ceea
ce este”, iar expoziţia pregătită de
Daniel Murgu este un exemplu.
În deschiderea acestui vernisaj a
fost un recital de muzică clasică unde
tineri artişti au făcut o trecerea a celor
prezenţi în sală către lumea sfântă şi
creştină. Au interpretat Otilia David –
pian, Ridiche Renato – voce, Marius
Alungarite – chitară clasică. Am rămas
impresionat de mesajele transmise de
invitaţii la această expoziţie. În prima
parte a vernisajului, părintele Mircea
Stoleriu a vorbit despre importanţa pe
care trebuie să o acordăm picturilor
sacre şi mesajul pe care acestea le
transmit către sufletul oamenilor. Cum
iubirea pentru credinţă trebuie să fie
sinceră şi înţelegătoare.
Biserica poate deveni un factor
foarte important în educaţia tinerilor, a
populaţiei dacă se implică în
problemele comunităţii, pentru că prin
credinţă oamenii mai uşor urcă spre
treptele bunătăţii şi a iubirii faţă de
aproapele său.
La „Galeria de artă sacră a Bisericii
Adormiri i Maici i Domnului” se
organizează periodic întâlniri sub
denumirea de „Convorbiri spirituale”.
Am dat exemplul acesta ca să vedeţi
cum poate Biserica să aducă educaţie şi
înţelegere între oameni. Lector Univ.
42
Credința
Credinţa naşte din artă
Drd. Octaviana Marincaş din cadrul
Facultăţii de Arte Plastice şi Decorative
„George Enescu" a punctat prin câteva
pasaje citite, că dragostea este curăţire,
jertfă, cunoştinţă şi lumină, este cea mai
profundă rugăciune pentru iertare, iar
fără cunoştinţe dragostea este prostie.
Icoanele pictate de Daniel Murgu ne pot
îndrepta atenţia către meditaţie şi a
reflecta despre ceea ce este religia şi
credinţa pentru rugăciune, pentru
Dumnezeu, chiar dacă trăim într-o
societate în care vedem tot mai multe
bariere către o educaţie umană. Şi aş
vrea să amintesc aici discuţiile aprinse de
prin ziare şi televiziuni atunci când se
dorea scoaterea icoanele din şcoli.
Icoana reprezintă lumina de care avem
noi oamenii nevoie în aceste vremuri
şubrede şi lipsite de inspiraţie culturală,
sufletească, prietenească faţă de viaţa pe
care vrem să o trăim. „Creştinul este cel
care face ca o icoana să-şi îndeplinească
taina, minunea, împlinirea”.
În final, artistul Daniel Murgu
vorbeşte în special despre oamenii mari
ai istoriei noastre, despre câtă iubire
creştină există în acest neam. A fost
menţionat Mircea Vulcănescu, torturat de
“matahale comuniste” aşa cum îi
numeşte Daniel, cei ce i-au chinuit pe
oamenii care aveau alte idei decât cele ale
sistemului. Exemplu dat arată iubirea faţă
de aproapele său, iar Mircea Vulcănescu
înainte de a fi închis la Aiud avea întâlniri
unde discuta despre sprijinul creştin. Pe
patul de moarte Mircea Vulcănescu a spus
“să nu mă răzbunaţi”.
Biserica poate face ca România să
fie altceva decât este prin iubire,
credinţă, cultură. Asta am dedus cât
timp am fost prezent la această
expoziţie şi am ascultat păreri ale unor
oameni simpli şi eterni în cuvintele şi în
43
Credința
ceea ce sunt ei. Artiştii trebuie să fie
sprijiniţi pentru că prin artă reuşim să
câştigăm iubire, credinţă, oameni
valoroşi. Ei pot deveni o parte din
elitele româneşti în viitor.
Dragoş-Andrei Preutescu (Iaşi) – Student la Facultatea de Filosofie,
Specializarea “Relaţii Internaţionale şi Studii Europene”
“Un preot, mergând pe stradă,
întâlneşte un copilaş, ca de cinci-şase
ani, cu picioarele crăpate de glod, părul
încâlcit în cap, zoios, nespălat, cu mâinile
c r ă p a t e , ş i - l î n t r e a b ă :
- Măi copile, de unde vii tu?
- Din iad vin!
Preotul s-a minunat de copilul acesta.
- Cum îl cheamă pe tatăl tău?
- Satana!
- Dar pe mama ta?
- Aripa satanei!
- Dar fraţi şi surori ai?
- Da.
- Cum îi cheamă?
- Diavoli.
Şi atunci preotul a spus:
- Unde stai, copile?
- Hai, ca eu ştiu unde!
Şi a mers cu preotul. Şi în marginea
satului îi arată o căsuţă stricată, veche şi
o ogradă cu gardurile rupte. Preotul ia
copilaşul de mâna şi intră acolo. Aude
sfădindu-se în casă, tatăl cu mama sa.
Bărbatul o înjura pe femeie groaznic,
iar femeia îi spunea: "Du-te de-aici,
satano!" Barbatul zicea: "Tu esti aripa
satanei!" Au trecut nişte copii pe acolo:
"Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga
pe urmă: "Vai de mine, casa asta este
iad!"
Preotul a auzit de afară. Şi atunci şi-a
dat seama de ce spune copilul că vine din
iad. El nu ştia cum să spună. A auzit pe
mama-sa că este iad în casa ei; că pe
tatăl său îl cheamă satana şi pe mama-
sa, aripa satanei, şi pe fraţii lui îi cheamă
diavoli. Aşa auzea grăind în casa.
Dar ştiţi voi de ce se face casa iad? Unde
nu-i post, unde nu-i rugăciune de
dimineaţă şi de seară, unde nu-i viaţă
curată, unde nu merg oamenii la
biserică, unde se apucă şi beau de
dimineaţă, fumează şi înjură, casa aceea
se face cu adevărat iad. Şi diavolul vine
acolo şi apoi, vai de zilele care le mai
O istorioară adevăratătrăieşte omul pe Pamânt!
Toată ziua înjurături, toată ziua bătăi,
toată ziua suferinţă. A intrat diavolul!
Diavolul aduce ură, sfadă, mânie, iuţime,
ocară, blestem, înjurături, bătăi, morţi,
beţii, desfrâuri. Aşa! Unde a intrat el,
distruge. Casa o face iad! Iar unde
oamenii se scoală dimineaţa şi se închină
lui Dumnezeu şi merg la lucru cu
rugăciunea în minte şi postesc sfintele
posturi de peste an, şi fac milostenie şi
citesc sfintele cărţi, şi
rabdă scârbele si necazurile cu
bucurie, acolo este si binecuvântarea lui
Dumnezeu şi toate se rânduiesc după
iconomia Lui pentru folosul sufletului şi
pentru mântuirea noastră.”
Ne vorbeşte Parintele Cleopa - vol. 1-10
Editura Episcopiei Romanului 1995-2000.
Text selectat de Gâlcă Mihai Cornel (Iaşi) - Profesor de matematică
44
Credința
...”Ce înseamnă credinţa? Încrederea
în Domnul deşi lumea e rea, în ciuda
nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că
de pretutindeni nu vin decât semnale
negative”…
Din timpuri istorice, religia şi-a găsit
rezonanţe în literatură, metafizică sau
psihologie. Aceste ecouri se manifestă pe
cât posibil din punct de vedere
teologal, încercând a schiţa lumea
dogmelor opusă normelor. Acest ultim
Univers trasat de prea multe limite este
încă depăşit de centrul de greutate al
creştinismului, situat în viaţa sufletească
a oamenilor.
Dacă extindem sfera vieţii sufleteşti,
ea se împlineşte în sfera spirituală. Aici
acţionează învăţătura creştină. Dar tot în
suflet şi în spirit îşi are sediul şi cultura.
Este de neimaginat o viaţă în suflet şi în
spirit conformă cu demnitatea umană,
care să nu simtă nevoia unei ancorări
religioase.
Creştinismul grupează dogme, cu
obligativitatea de a crede în ele şi
precepte obligatorii de îndeplinit. Dublă
dimensiune care îl face să fie în acelaşi
timp şi credinţă şi morală îi dă
posibilitatea creştinismului să opereze
în om şi în societate, transformări care
conduc la crearea unei vieţi noi.
Această viaţă câştiga în superioritate,
în nobleţe şi desăvârşire. Ea se
hrăneşte dintr-o continuă tensiune de
apropiere şi contopire cu fiinţa divină.
Unul dintre cei mai pregnanţi
oameni de legătură între carnal şi
spiritual este Nicolae Steinhardt (n. 29
iulie 1912 – d. 30 martie 1989), ce
marchează existenţa dumnezeiască în
literatura cu iz realist-obiectiv.
Un evreu obişnuit? Da şi nu. Un
creştin obişnuit? Da şi...totuşi deloc.
Citându-l pe părintele de la Rohia nu
poţi să nu zâmbeşti savurând stilul
inteligent, sobru şi haios, cu care ştie să
scrie despre Dumnezeul “vânător” de
pe cruce, care l-a miluit şi pe el, un
evreu, cu o chemare: să spună cât la
iubit Hristos şi pe el. În acelaşi timp, nu
Nicolae Steinhardt- supravieţuitor la limita dintre religios şi literar-
poţi să nu te înfiori de uimire şi de
reverenţă pentru felul cum Steinhardt ţi-L
pictează înaintea ochilor pe Iisus Hristos:
leul-miel al lui Dumnezeu, Iubitorul de
oameni “până la Dumnezeu”.
Părintele de la Rohia a lăsat României
şi lumii o operă unică: “Jurnalul fericirii”-
cartea despre o fericire iscată din sânge,
bătăi şi un botez cu apă viermănoasă.
Celelalte cărţi ale sale, “Dăruind vei
dobândi: cuvinte de credinţă” sunt
frânturi din gândirea şi simţirea unui om
ce aparţine credinţei paradoxale şi al
literelor iscusit aşezate în pagină pentru a
descoperi c i t i torului frumuseţea
creştinismului autentic. Un creştinism
vivace, senin şi zâmbitor, dar profund şi
suferind.
Ieşind din tipare şi totuşi cuminte,
evreul care a plătit cu închisoarea tupeul
de a fi lipsit de teamă în fața ameninţărilor
ateismului comunist, el, Nicolae
Steinhardt, este un scriitor creştin de
mare stil şi profunzime, care gustând din
fericirea suferinţelor pentru Dumnezeu,
ştie să te cucerească pentru Cruce.
Andreea Zoderu (Iaşi) - clasa a XII-a A Colegiul Naţional “Costache Negruzzi”
Sunt 1.
Cei din jurul meu s-au născut cu toţii până la 31.
Eşti lângă mine şi nu te pot schimba: rămâi ce eşti pentru
că 1 nu fură libertăţi şi nu oferă iluzii. Orice număr împărţit la
1, rămâne număr de sine stătător. Timpul tău nu se împarte,
puterea ta nu scade, dar nici durerile trecutului nu se pot
schimba. Doar tu ai putea să arunci pătura uitării peste
tristeţe, altfel nu se stinge. Rămâne lângă tine până lupţi
împotriva ei. Aş putea să-ţi fiu aproape când simt cum
sufletul ţi se stinge încet, dar pentru asta tebuie să mă
chemi.
Cu 1 alături, fericirea nu ţi se dublează, credinţele nu
cresc. Pentru că orice necunoscută înmulţită cu 1, rămâne
tot necunoscută. Bogăţia din suflet creşte cu puterile din
tine. NIMENI ALTCINEVA nu te poate face fericit dacă tu nu
reuşeşti.
Am cunoscut cândva un 12 căruia îi povesteam planurile
mele şi sensul meu în viaţă. Şi-mi creştea inima în suflet
când mă îmbrăţisa; îmi dădea impresia că sunt fericită. Apoi
i-am vorbit de durere şi nu-mi era aproape; mai tare mi-o
amplifica prin cuvinte şi indiferenţă. Totul era prea intens
pentru un simplu 1…
Acum lânga mine eşti tu, tot unu. Suntem singuri amândoi
şi-mi este bine când mă trezesc dimineaţa lângă tine. Simt că
mă îndrăgostesc poate la gesturi simple; când bem cafeaua
dimineaţa, când ne zâmbim marţi după-amiaza, sau când
alergăm prin ploaie spre casă. Ce avem noi e perfect… când
ne extragem de sub radical, suntem prea complecşi, dar nouă
ne place aşa...
În braţele tale simt armonie şi linişte: nimic nu mă
tulbură, nici un dor nu mă doare. Pentru că lângă tine nu am
nicio mască; iar dacă mă împart la infinit ajung să fiu nulă. Mă
uit în ochii tăi şi-mi citeşti gândurile de parcă le-aş spune cu
voce tare…; bănuiesc că aşa ai aflat cât ţin la tine.
Şi dacă crezi că şi tu 1 mă iubeşti…spune-mi!
Cu nimeni altcineva n-aş fi putut fi într-un cuplu
pentru că doar 1+1 fac 2.
45
Pasiuni
Sunt doar unu
Mihaela Popa (Iași)-Studentă la Facultatea de Matematică, UAIC
Sunt doar unu pag. 45
În contextul economico-social şi al
armonizării legislaţiei interne cu
reglementările internaţionale şi al
integrării României în structurile
Uniunii Europene, au început să apară
în legislaţia română reglementări
specifice a noilor metode de soluţionare
a conflictelor printre care şi medierea,
care este reglementată în prezent de
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi
organizarea profesiei de mediator, cu
modificarile şi completările ulterioare.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr.
192/2006, ” Medierea reprezintă o
modalitate facultativă de soluţionare a
conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul
unei terţe persoane specializate în
calitate de mediator, în condiţii de
neutra l i tate, imparţ ia l i tate ş i
confidenţialitate”.
În ceea ce priveşte natura
conflictelor/cauzelor care poate fi
supus medierii menţionăm: conflictele
civile (revendicări, succesiuni, pretenţii,
etc.), conflicte comerciale, conflictele
individuale de muncă, conflicte de
familie (divorţuri, încredinţare de minori,
partaje de bunuri comune, pensii de
întreţinere, etc.), conflicte penale în care
legea dispune că părţile se pot împăca,
iar ancheta judiciară se pune în mişcare
numai la p lângerea persoanei
prejudiciate. Nu pot fi supuse medierii
conflictele colective de muncă,
identitatea persoanei şi cauzele penale
pentru care acţiunea penală se pune în
mişcare din oficiu, de exemplu, în cazul
unui accident de circulaţie, în cazul unui
omor din culpă.
Avantajele acestei proceduri
Fiind o instituţie nou reglementată în
România şi rar utilizată şi cunoscută ca
atare de către justiţiabili, voi prezenta
avantajele acestei proceduri de mediere
care în statele puternice din Uniunea
Europeană, de exemplu Germania, este
o procedură prealabilă obligatorie în
cazul conflictelor minore, un real fine de
neprimire pentru instanţa de judecată.
În ceea ce priveşte instanţa de judecată,
principalul avantaj al medierii constă în
degrevarea instanţelor de numărul mare
46
Drept și societate
Medierea
de cazuri. În acest sens se poate vorbi
despre eliberarea instanţelor de cauzele
cu caracter minor, ceea ce permite o
atenţie sporită asupra cauzelor mai
complicate, o schimbare a priorităţii
abordării cauzelor de către judecători şi
implicit de a creşte calitatea actului de
justiţie. Din punct de vedere financiar,
efectul medierii ar fi scăderea costurilor
presupuse de organizarea unui proces în
instanţă, costuri ce pot fi redirecţionate
spre beneficiul justiţiabililor. Pentru
părtile în conflict, medierea prezintă
numeroase avantaje. În primul rând,
costuri în bani mai mici decât la instanţa
de judecată deoarece în cazul medierii
nu se plătesc taxe de timbru, expertize
etc., iar onorariul unui mediator este
suportat solidar de către părţi, fiind
considerabil mai mic decât al altor
profesii juridice. Dacă pe parcursul unui
proces civil, părţile ajung la o înţelegere
pe calea medierii, taxele de timbru
plătite pentru investirea instanţei li se
returnează acestora. În al doilea rând,
se face o importantă economie de timp.
Dacă un proces poate dura luni sau chiar
ani, prin mediere părtile pot ajunge la o
soluţie în câteva ore sau în câteva zile.
Nu în ultimul rând, medierea are
avantajul major de a nu crea învingători
şi învinşi într-un conflict. Dacă într-un
proces, judecătorul este cel care dă
dreptate uneia din părţi, şi inevitabil
cealaltă parte cade în pretenţii, într-o
mediere părţile găsesc prin negociere
directă şi cu facilitatea comunicării de
către mediator o soluţie care să le
servească interesele şi nevoile,
urmărind principiul câştig-câştig. În
plus, soluţia nu va fi impusă, ca în cazul
unei hotărâri judecătoreşti, ci liber
consimţită de către părţi şi are şanse mai
mari să fie susţinută pe termen lung. În
cazul în care părţile nu se înţeleg, iar
medierea se încheie fără semnarea
vreunui acord, părţile pot recurge la
instanţă pentru rezolvarea conflictului,
însă şi în acest caz se poate spune că s-a
câştigat un lucru important: înţelegerea
mai bună a poziţiei celeilalte părţi.
Părţile au controlul maxim asupra
procesului şi rezultatului, putând
oricând să renunţe la mediere în mod
unilateral, fără restricţii în situaţia în
care doresc acest lucru. Astfel,
recurgerea la calea medierii este lăsată
la libera apreciere a părţilor care pot
denunţa contractul de mediere în orice
fază a procesului. De asemenea
important de menţionat este faptul că
părţile îşi pot alege mediatorul şi că pot
lucra cu el la structurarea unui proces
conform nevoilor fiecăruia, mediatorul
ajutând părţile să-şi clarifice nevoile
reale şi să ia în consideraţie toate
optiunile.
Mediatorul îşi va păstra pe tot
parcusul procedurii neutralitatea faţă
de obiectul medierii şi imparţialitatea
faţă de părţi. La acestea se mai
adaugă şi confidenţialitatea, în sensul
că sesiunile nu sunt publice şi nu poate
fi dezvăluit nimic din ceea ce se spune
sau se notează în timpul medierii.
Notiţele pe care mediatorii le iau în
timpul medierii sunt distruse în
prezenţa părţilor la finalul procesului
de mediere.
În cazurile penale, avantajele
medierii pentru făptuitor sunt:
sesizarea consecinţelor reale ale
faptei ilicite comise, determinarea
gradului de responsabilitate pentru
comiterea infracţiunii, posibilitatea
manifestării căinţei sincere în legătură
cu fapta comisă, posibilitatea evitării
încarcerării şi păstrarea curată a
cazierului judiciar. Dacă făptuitorul nu
respectă condiţiile acordului de
mediere semnat cu partea vătămată,
ş i c on t r i b u i e l a e l u c i d a r ea
circumstanţelor comiterii infracţiunii,
poate obţine încetarea procesului
penal şi chiar absolvirea de
răspunderea penală. În ceea ce
priveşte termenul, acesta este unul
redus faţă de procesul penal, existând
p o s i b i l i t a t e a e v i t ă r i i f a z e i
judecătoreşti sau accelerarea
desfăşurări i procesului penal.
Dificultatea pentru făptuitor o poate
reprezenta doar starea financiară
47
Drept și societate
precară ca re poa te îng reuna
posibilitatea de a recupera prejudiciile
materiale şi morale cauzate de
infracţiunile săvârşite părţii vătămate,
pretinse de aceasta şi acceptate de
făptuitor.
Pentru victima infracţiunii, medierea
asigură respectarea principiului
egalităţii în drepturi a victimei şi a
infractorului, victima ocupând o poziţie
activă şi deteminată. Aceasta are
posibi l i tatea de a-ş i recupera
prejudiciile materiale şi morale (în
limitele acordului) cauzate de infractor
prin infracţiune dar şi de a-l ierta pe
infractor manifestându-şi umanismul şi
nobeleţea prin hotărârea sa.
Pentru avocaţi: spiritul combativ pur
juridic poate fi manifestat în timpul
medierii (în sesiunea comună), fără
constrângeri sau sancţiuni ca în cazul
sedinţei de judecată; un verdict negativ
în faţa instanţei de judecată poate
însemna pierderea unor clienţi şi
potenţiali clienţi, pe când, în mediere,
nici un caz nu poate fi pierdut. Un succes
în mediere rapid şi ieftin pentru client,
înseamnă păstrarea unui client care
poate aduce noi clienţi. La mediere
onorariul poate fi mai mare decât în
instanţă, negocierea făcându-se în
funcţie de raportul costuri în
instanţă/şanse de câştig/durata unui
proces, pentru tot ciclul procesual cât şi
pentru executarea unei hotărâri
judecătoreşti. În cazul pierderii unui
dosar este imposibil de recuperat un
onorariu de succes, dar la mediere, unde
ambele părţi câştigă, se poate negocia şi
primi un astfel de onorariu. Medierea
oferă avocaţilor un control asupra
întelegerii, a încheierii conflictului,
control de care nu dispune în instanţa de
judecată. Avocatul evită sălile de
judecată supraglomerate şi formaliste în
favoarea unei săli de mediere ce oferă un
cadru intim şi plăcut. Avocatul poate
finaliza un dosar în foarte scurt timp
incomparabil cu durata unui proces în
instanţă, având astfel mai mult timp
pentru restul clienţilor sau chiar timp
liber. Mulţi avocaţi sunt în situaţia de a
refuza cauze mici, pentru care onorariul
pentru volumul de muncă în instanţă
este egal sau mai mare decât suma sau
valoarea obiectului în dispută. La
mediere timpul se reduce semnificativ, la
fel munca depusă pentru avocat şi, deci
permite avocaţilor să se angajeze şi în
aceste cauze. De asemenea, nu există
acte urgente de redactat, termene
procedurale de respectat etc.. Medierea
oferă cel puţin aceeaşi satisfacţie ca şi
câştigarea unui proces în instanţă, fără
riscurile exercitării unei căi de atac.
Medierea- comunicare directă
între părți
Din punct de vedere procedural,
medierea presupune o comunicare
structurată, dar informală. La începutul
şedinţei, mediatorul, explică părţilor
care este rolul şi atribuţiile sale în acel
conflict, procedura după care decurge
întregul proces cât şi caracterul
confidenţial şi privat al acesteia. În
cadrul sesiunii comune, mediatorul
ascultă poziţia părţilor, care pot fi
asistate de către un avocat, în care
acestea dezvoltă faptele cu precizarea
că fiecare are posibilitatea de a-şi
expune cazul fără a fi întrerupt şi
clarifica poziţiile iniţiale ale părţilor,
după care decide cu care parte se va
întâlni prima dată în sesiune separată.
Tot în această sesiune, fiecărei părţi i se
dă posibilitatea de a se adresa direct
părţii celeilalte. După sesiunea
comună, mediatorul poate introduce
fiecare parte în sesiuni separate în care
va obţine informaţii suplimentare,
explica realităţi, şi ajuta fiecare parte
să dezvolte interesele pe care le
urmăreşte în acel conflict şi opţiunile pe
care le poate oferi celeilalte părţi. La
final, obţine o poziţie pe care o va
transmite celeilalte părţi care va intra
în sesiunea următoare. Un alt element
important al unei şedinţei separate
este faptul că de regulă mediatorul, pe
perioada cât se va afla cu partea
cealaltă în sesiune, va da o „sarcină”
părţii cu care tocmai a finalizat o
sesiune separată, în scopul de a o
48
Drept și societate
canaliza în găsirea unor noi opţiuni
privind alternativele prin care s-ar putea
ajunge la o înţelegere. Dacă se ajunge
la punctul în care s-ar putea genera un
consens, mediatorul va introduce părţile
într-o nouă sesiune comună în care se
va prezenta în mod pozitiv şi clarifica
opţiunile generate de părţi în sensul
obţinerii unui acord, urmând ca la
sfârşitul procedurii să se semneze
acordul de mediere, dacă părţile ajung
la acest acord.
În concluzie, medierea este o
alternativă viabilă la procesul de justiţie
care nu implică nici un risc pentru părţi,
care păstrează controlul procedurii pe
întreaga ei durată, păstrează imaginea
părţilor şi restabileşte relaţiile dintre
parteneri, economiseşte timpul şi mai
ales banii lor.
Alina Ionescu (Iaşi) – Masterandă, Facultatea de Drept, Specializarea “Dreptul Afacerilor”, UAIC
Dacă până nu de mult ne întrebam
cum răspund instituţiile statului în
privinţa achiziţiilor şi contracte publice
iar răspunsul era unul evaziv, acum
reglementările sunt mai clare şi permit
cetăţenilor o mai bună cunoaştere a
acestora. De aceea emiterea O.U.G. nr.
76/2010 care a modificat şi completat
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări şi
a contractelor de concesiune de servicii
reprezintă un pas în reformarea
sistemului de achiziţii publice.
Printre modificările de substanţă ale
legislaţiei achiziţiei publice, menţionez
modificarea pragurilor valorice de la
cerere la ofertă astfel: - pentru
contractele de lucrări, de la suma de 5
milioane euro la 4.845.000 euro, -
pentru contractele de furnizare sau de
servicii, de la 400.000 euro la 387.000
euro, iar - pentru contractele de
publicitate media de la 20.000 euro la
15.000 euro din necesitatea armonizării
legislaţiei naţionale cu prevederile
Regulamentului CE nr. 1177/2009 de
modificare a Directivelor 2004/17/CE,
2004/18/CE şi 2009/81/CE ale
Parlamentului European şi ale
Consiliului în ceea ce priveşte pragurile
de aplicare a acestora în cazul
procedurilor de atribuire a contractelor
de achiziţii. Pentru realizarea cadrului
juridic naţional şi cu scopul de a evita
confuzii în interpretare, dispoziţiile
celor două Directive 2004/17/CE şi
2004/18/CE aşa cum au fost modificate
cu privire la pragurile valorice au fost
transpuse în cazul procedurilor de
atribuire a contractelor de achiziţii
publice prin diminuarea acestora.
De asemenea, s-a instituit obligaţia
autorităţii contractante de a solicita
ofertanţilor, constituirea unei garanţii
de participare, fiind vorba deci despre
49
Drept și societate
Noile reglementări în domeniul achiziţiilor publice
o garanţie a cărui cuantum este de
maxim 2% din valoarea estimată a
contractului. Aceasta este o măsură
stabilită de legiuitor în sarcina
ofertantului în scopul de a proteja
autoritatea contractantă faţă de riscul
unu i e ven tua l c ompo r t amen t
necorespunzător al ofertantului dar şi
indirect, o măsură împotriva celor ce
care nu au nici o intenţie de a câştiga
licitaţia, ci doar de a bloca lichidităţile
prin proceduri şicanatorii cu speranţa că
vor obţine anumite avantaje de natură
patrimonială din partea ofertantului
declarat câştigător, indiferent dacă au
sau nu legătură cu obiectul procedurii de
atribuire. De aceea consider că este
importantă luarea unor măsuri în sensul
întocmirii unei “liste negre”, aşa cum
există la Banca Mondială, cu firmele şi
persoanele fizice care nu sunt eligibile
deoarece au încălcat dispoziţiile
referitoare la fraudă şi la corupţie, şi
eventual şi la alte măsuri de natură
fiscală care să descurajeze astfel de
practici.
S-a mai urmărit prin aceste recente
modificări şi eliminarea cazurilor de
utilizare abuzivă a căilor de atac,
respectiv a contestaţiilor, prin
reglementarea dreptului autorităţii
contractante de a reţine contestatorului,
în cazul în care Consiliul Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C)
respinge contestaţia, din garanţia de
participare, sume în raport de valoarea
estimată a contractului şi taxarea
cererilor de chemare în judecată, având
ca obiect contractele de achiziţie publică
sau repararea prejudiciului, în funcţie de
valoarea estimată a contractului sau în
funcţie de valoarea contractului dacă
acesta a fost încheiat. Răspunderea
contestatarului pentru utilizarea abuzivă
a căilor de atac, respectiv a contestaţiilor
se angajează în mod direct prin utilizarea
dreptului autorităţii contractante de a
reţine contestatorului, în cazul în care
Consiliul respinge contestaţia, din
garanţia de participare, sume în raport
de valoarea estimată a contractului şi
taxarea cererilor de chemare în
judecată, având ca obiect contractele de
achiziţie publică sau repararea
prejudiciului, în funcţie de valoarea
estimată a contractului sau în funcţie de
valoarea contractului dacă acesta a fost
încheiat, iar în cazul în care prejudiciul
depăşeşte acest cuantum, autoritatea
contractantă are deschisă calea
instanţe i de judecată pentru
recuperarea integrală a pagubei
cauzate.
Toate procedurile de atribuire a
contractelor de achiziţie publică
finanţate din fonduri europene,
indiferent de valoarea estimată şi de
modul de atribuire, vor fi verificate
preventiv în materie de legalitate pe
planul anual de achiziţii de către
Unitatea pentru Coordonarea şi
Veri f icarea Achiz i ţ i i lor Publ ice
(U.C.V.A.P.) din subordinea Ministerului
Finanţelor publice, permiţând-se
autorităţilor contractante să remedieze
în timp real neconformităţile constatate
de observatorii U.C.V.A.P. prin aplicarea
recomandărilor acestora. Totuşi trebuie
semnalat faptul că atribuţiile celor două
instituţii şi anume cea a administraţiei
publice centrale - U.C.V.A.P., din
subordinea Ministerului Finanţelor
Publice se suprapun, substituie în
atribuţiile de control/verificare a unei
instituţii administrative autonome
(Curtea de Conturi), putând genera un
conflict constituţional de separaţie a
puterilor în stat.
Dacă, până acum procedura de
50
Drept și societate
achiziţie a fost considerată de
participanţii la procedură excesiv de
birocratică, prin noile modificări s-a
prevăzut obl igaţ ia autor ităţ i lor
contractate de a se înscrie în Sistemul
Electronic de Achiziţii Publice (S.E.A.P.)
şi să publice anunţurile de intenţie,
part ic ipare ş i atr ibuire pentru
procedurile proprii, acest lucru
asigurând o reducere a birocraţiei şi un
nivel ridicat de eficienţă şi transparenţă,
în ceea ce priveşte utilizarea banilor
publici.
S e d i m i n u e a z ă v a l o a r e a
contractelor/actelor adiţionale
pentru lucrări/servicii suplimentare
la 20%, urmând ca în situaţii
excepţionale, care se referă la aprobarea
expresă a ordonatorului principal de
credite, precum şi la existenţa aceloraşi
membri în comisia de evaluare, care au
decis iniţial atribuirea contractului, se
poate a junge la 50% pent ru
suplimentarea de lucrări. Aceasta
apărând însă şi ca o putere discreţionară
nejustificată, la nivelul ordonatorului
principal de credite pentru că nu este
însoţită de introducerea unor criterii pe
baza cărora să se poată face aprecierea
majorărilor de preţuri/costuri prin acte
adiţionale evitând astfel mărirea
corupţiei.
Un aspect important îl reprezintă
procedura de soluţionare a
contestaţiilor. Este el iminată
posibilitatea persoanei vătămate de a
se mai adresa instanţelor de drept
comun ceea ce contravine prevederilor
din art. 21 din Constituţie privind liberul
acces la justiţie alături de cele din art. 6
d i n C . E . D . O . . S o l u ţ i o n a r e a
contestaţiilor făcându-se de C.N.S.C.
ce deţine competenţa exclusivă în
materia achiziţiilor publice, cu excepţia
contestaţiilor privind procedurile de
atribuire aferente infrastructurii de
transport de interes naţional unde
competenţa aparţine Curţii de Apel
Bucureşti. Această măsură de a elimina
procedura administrativă, extrem de
rapidă, la marile contracte şi de a o
înlocui cu cea în faţa instanţelor este
una absurdă deoarece pe rolul
instanţelor ea poate dura pana la 5
ani, ceea ce contravine scopului de a
mişcora timpii de soluţionare a
contestaţiilor şi de a accelera
introducerea banilor de investiţii în
economie.
În ceea ce priveşte termenele
de soluţionare a contestaţiei de
către C.N.S.C. prevăzute de O.U.G.
nr. 76/2010, reprezintă o punere în
acord cu practica. Astfel pentru
soluţionarea fondului, termenul este
de 20 de zile calculate de la data
primirii dosarului achiziţiei publice de
la autoritatea contractantă, iar
pentru excepţiile care impiedică
analiza pe fond, termenul este de 10
51
Drept și societate
zile, existând şi posibilitatea de
prelungire a termenului o singură dată
cu încă 10 zile, în cazuri temeinic
justificate.
Piaţa achiziţiilor publice este un
domeniu amplu cu o serie de
reglementări specifice, fiind vorba
despre banii publici al cărui iniţiator
principal al acestor reglementări este
A.N.R.M.A.P., instituţie desprinsă din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Alina Ionescu (Iaşi) – Masterandă, Facultatea de Drept, Specializarea “Dreptul Afacerilor”, UAIC
Părerea ta contează!
Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi susţine punctele de vedere, de a-
şi face simţită prezenţa în vârtejul ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA. Orice
articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail
revista.iuventa@gmail.com îţi stă la dispoziţie!
De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la startul către un nou drum spre
cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale pe blogul revistei http://revistaiuventa.blogspot.com/
sau ne poţi contacta la următoarele numere de telefon:
Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor şef;
Dragoş-Andrei Preutescu -0741.540.172 – redactor şef-adjunct.
Vă dorim mult succes în drumul spre cultură!
Cu drag,
Echipa IUVENTA.
52
Drept și societate
top related