psihoigiena cursul 1
Post on 13-Apr-2018
234 Views
Preview:
TRANSCRIPT
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 1/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
1
1.1. Premisele apariţiei Psihoigienei şi sănătăţii mintale
Etimologic, psihoigiena derivă din cuvintele greceşti: “psiche” (suflet) şi “hygeea” (numele personifică zeiţa sănătăţii, fiica lui Asklepios, zeul medicinei. Din antichitate şi până în
zilele noastre, Ask lepios a rămas simbolul medicinii curative, iar Hygeea - emblema sănătăţii)1.
Conceptul psihic (suflet, spirit) este utilizat ca atare sau ca prefix în mai multe cuvinte
compuse ce defineşte disciplinele ştiinţifice: psihologie, psiho-fizică, psiho-fiziologie, psiho-
lingvistică, etc.
Psihicul este un concept determinat biologic şi social care cuprinde totalitatea vieţii
conştiente şi inconştiente a unui individ, a proceselor, activităţilor şi însuşirilor psihice, aflateîntr-un echilibru dinamico-adaptativ, ce realizează starea de psihostazie, dând expresie unicatului
indestructibil – denumit personalitate. Rădăcinile biologice şi condiţiile de mediu leagă
indisolubil viaţa psihică a omului de natură, de întregul organism şi îndeosebi de organizarea
superioară a sistemului nervos, de structura şi activitatea creierului. Ca forma superioară a
existenţei biologice şi sociale, psihicul are o finalitate concretă: integrarea adaptativă a omului la
mediu.
Plasat într-un punct de emergenţă al determinismului plurifactorial, omul – fiind o fiinţă
raţională şi sensibilă, capabilă până la un punct să se autodetermine şi să influenţeze mediul, a
parcurs prin procesul evoluţiei, căile unei nesfârşite şi miraculoase lupte cu obstacolele pentru a
ajunge la o existenţă marcată de un echilibru adaptativ-dinamic. Acest echilibru este supus
1 * Hygeea era fiica lui Asklepios (Esculap), zeul medicinei, şi este reprezentată adesea cu un şarpe încolăcit în jurulcorpului şi ţinând în mână o cupă (de aici a derivat şi sigla farmaciilor). Hygeea avea rolul de a-i învăţa pe oamenicum să trăiască sănătos, în timp ce sora sa, Panacheia (Panaceea), zeiţa vindecării, îngrijea cu ajutorul leacurilor. *La Geneva, în faţa clădirii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este aşezată statuia zeiţei Hygeea, evidenţiindorientarea şi preocuparea de bază a medicinei contemporane: păstrarea sănătăţii comunităţilor umane. * Numele zeităţii greceşti Hygeea apare şi în preţiosul îndreptar elaborate de Hipocrate din Kos (460 -375 i.e.n.),
cunoscut sub denumirea de Jurământul lui Hipocrate, jurământ depus secole de-a rândul de către medici înainte de aîncepe practica medicala: „Jur pe Apolo, medicul, pe Asklepios, pe Hygeea si pe Panacheia si, luând ca martori pe
toți zeii si zeițele, mă angajez sa duc la îndeplinire, după puterile si judecata mea, acest jurământ si angajament
scris.
1. PSIHOIGIENA ŞI SĂNĂTATEAMINTALĂ
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 2/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
2
permanent unor încercări, unor stresuri, viaţa psihică fiind sensibilă la influenţa acestor factori
perturbatori, cu deosebire a varietăţii celor sociali, cărora li se adaugă alţi factori predispozanţi a
căror nocivitate duce la un eşec adaptativ, la o disoluţie exprimată de suferinţa psihică şi nu
numai.
Evoluţia activităţii psihice are un caracter continuu şi merge paralel cu dezvoltareasistemului nervos central. Din nefericire mediul social se poluează prin însăşi prezenţa omului
(aglomeraţie, stres, alimentaţie, consumul de substanţe, etc.) ceea ce determină dezechilibre ale
relației om-mediu şi implicit apariţia unor noi domenii care să ofere soluţii de rezolvare.
1.2. Definirea, obiectivele, principiile şi paradigmele Psihoigienei şi sănătăţii
mintale. Aspecte teoretice şi sociale ale igienei mintale Dacă ne referim la „igienă” trebuie spus că este ştiinţa păstrării şi promovării stării de
sănătate a comunităţilor umane, fiind ramura de bază a medicinei preventive.
Igiena se ocupă cu studiul conduitei de viaţă şi muncă şi influenţa acesteia asupra stării de
sănătate, având rolul de a elabora norme de muncă şi viaţă, care, puse în practică, să ducă la
prevenirea îmbolnăvirilor, scăderea mortalităţii şi reducerea morbidităţii, promovarea stării de
sănătate şi prelungirea durate de viaţă.
Deoarece preocupările fundamentale ale Igienei sunt menţinerea şi întărirea sănătăţii
populaţiei, se impune menţionarea definiţiei sănătăţii: “integritatea funcţiilor organismului,
adică o bunăstare fizică, mintală şi socială, şi nu numai absenţa unei boli sau infirmităţi”
(OMS).
Definiţia menţionată accentuează caracterul multi-dimensional al stării de sănătate, ea
fiind permanent condiţionată de interacţiunile complexe dintre organismul uman şi mediul
ambiant natural şi antropic.
Psihoigiena este o ramurǎ a psihologiei care studiazǎ factorii psihologici implicaţi în
menţinerea sănătăţii, dar şi în prevenirea, etiologia şi tratarea bolilor.
Igiena mintală este un domeniu de sine stătător care îşi are rădăcinile în medicină şi
psihologie, preluând de la prima principiile profilactice ale igienei generale, iar de la psihologie
problematica sănătăţii mintale.
Igiena mintală este ştiinţa care promovează sănătatea mintală şi previne apariţia bolii
mintale prin aplicaţii ale psihologiei sau medicinii (psihiatriei).
Isaac Ray, fondatorul Asociaţiei Americane de Psihiatrie (American Psychiatric
Association), consideră igiena mintală ca fiind o artă, arta de a proteja mintea de incidentele şi
influenţele care i-ar putea inhiba sau distruge energia, calităţile şi dezvoltarea.
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 3/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
3
Partea teoretică a acestei discipline vizează autoanaliza stării de sănătate mintală, partea
aplicativă urmăreşte instituirea măsurilor de menţinere şi dezvoltare a acesteia, precum şi
prevenţia apariţiei bolilor psihice, a devianţelor, sociopatiilor 2, atât la nivel individual cât şi
colectiv, iar partea social-morală vizează modelarea sănătăţii mintale în raport cu valorile
modelului cultural.Igiena mintală trebuie să aibă în vedere multitudinea de aspecte pe care le implică
variaţiile socioculturale ale grupurilor umane, întrucât acestea prin modelul sociocultural
influențează în mod direct configuraţia stării de sănătate mintală, aspiraţiile şi comportamentele
individuale sau de grup.
Igiena mintală reprezintă ansamblul de măsuri destinare să menţină echilibrul psihic, să
prevină dezordinea mintală şi să înlesnească adaptarea individului la mediu.
Caracteristici ale igienei mintale:a) igiena mintală individuală:
- urmăreşte păstrarea stării de echilibru mintal în raport cu starea de echilibru
fizico-somatic, conform principiului „mens sana în corpore sano”;
- menţinerea raportului constant între echilibrul mintal şi cel fiziologic, prin
evitarea exceselor alimentare, a utilizării alcoolului sau a drogurilor, prin
activitate fizică şi mişcare;
- respectarea odihnei, a somnului de noapte, evitarea sedentarismului, dar şi a
efortului fizic prelungit, evitarea abuzului de medicamente, sedative sau
hipnotice;
- evitarea evenimentelor psihotraumatizante ale vieţii cu valoare emoţional-afectivă
negativă, a stărilor de tensiune prelungită, a eşecurilor, a conflictelor, etc.
b) igiena mintală colectivă:
- urmărește menţinerea, dezvoltarea şi perfecţionarea stării de sănătate mintală a
grupelor social-umane;
- prevenirea situaţiilor generatoare de conflict (panică, dezordine socială) cu
implicaţii asupra echilibrului din cadrul grupului social;
- instituirea unor măsuri de profilaxie în masă a factorilor care pot perturba starea
de sănătate mintală a grupului.
Obiectul igienei mintale este omul văzut sub toate aspectele sale: biologic, psihologic,
medical, social, cultural-moral şi spiritual.
Constantin Enăchescu abordează problematica omului urmărind trei aspecte:
- omul ca obiect al cunoaşterii – parte sau obiect al lumii fizice, naturale;
2 Tulburări de comportament care au drept cauză deficienţe ale educaţiei într -un mediu social nefavorabil
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 4/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
4
- omul ca formă de cunoaştere epistemică – simbol sau element operaţional în
spaţiul cunoaşterii
- omul ca subiect al cunoaşterii – fiinţă reflexivă, conştientă de sine, dar şi de lume.
Concluzionăm că persoana are două dimensiuni:
- una obiectivă când omul este obiect al lumii fizice = fiinţă a naturii; - una subiectivă când omul este existenţă temporară sau dimensiune istorică = fiinţă
umană.
Pornind de la om, obiectul igienei mintale este extins către sănătate mintală.
Săn ătatea mintala este o noțiune de sinteza, necesara in dezvoltarea medicinii, pentru a
defini nevoile omului sănătos, a realiza desprinderea de conceptul medical îngust al bolii psihice
si a deschide un orizont intervenției preventive. Protecția sanatatii mintale prin acțiuni preventive
devine o cale pozitiva, marcata de masuri de psihoigiena, de creștere a calitatii vietii (N.Sartorius, 1998; C. Enachescu, 1999) distincte fata de cele de aparare împotriva bolii.
Există două abordări pentru definirea sănătăţii mintale:
1. folosind criteriile negative (lipsa disconfortului, lipsa invalidităţii, lipsa durerii
etc)
2. folosind criteriile pozitive (capacitatea de adaptare la schimbările din mediu,
altruism, controlul instinctelor, autonomie, integrare, armonie interioară)
Etimologic, derivă din latinescul sanitas – sănătate, mens – spirit
Definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS): „o condiţie a unei complete bunăstări
fizice, mintale şi sociale, neconstând doar în lipsa unei boli sau infirmităţi care este starea de
sănătate”.
După Asociația Psihiatrica Americana (cf. G.Stuart si S. Sundeen, 1991) sănătatea
mintala este definita prin succesul simultan in munca, dragoste si capacitatea de a rezolva cu
maturitate si flexibilitate conflictul dintre instincte, conștiința, persoane apropiate si realitate. Nu
exista o definiție universala, iar statistic se vorbește despr e sănătatea mintala ca ar fi o tendința
centrala, de aproximație, ceea ce nu înseamnă neapărat „sănătos", ci este tendința celui nesănătos
de a se însănătoși. Fiecare individ îşi are limitele proprii si nimeni nu atinge idealul in toate
criteriile.
Sănătatea mintală poate fi considerată o rezultantă a interacţiunii dinamice între factorii
individuali şi sociali. Ea este condiţionată de disponibilităţile (calităţile) intelectuale şi afective
(înnăscute sau dobândite), care permit individului realizarea, integrarea socială şi autodepăşirea.
Sfera sănătăţii mintale este mai restrânsă decât cea a normalităţii eludând la nivelul individului
conotaţiile valorice, normative, statistice şi subliniind latura funcţională, adaptativă a individului.
Sănătatea mintală se suprapune peste domeniul mai restrâns al normalităţii psihologice.
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 5/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
5
Criteriile sănătăţii mintale după A. Maslow (1970) sunt:
1. Se accepta pe sine si pe alții așa cum sunt. Cu alte cuvinte, ei au o părere buna despre
ei înșiși şi au relații bune cu ceilalți din jurul lor.
2. Sunt in relații strânse cu alte persoane, sunt buni, răbdători, înțelegători fata de alții.
3. Ei vad lumea așa cum este si pe oameni așa cum sunt ei de fapt. Rezolva orice problema pentru ca iau decizii realiste si nu fanteziste.
4. Apreciază viața si se bucura de ea. Răspund cu optimism oricui si in orice
împrejurare.
5. Gândesc si acționează independent si autonom bazându-se pe standardele personale
de atitudini si valori. Astfel de persoane pot face fata cu seninătate s bucurie circumstanțelor care
ar putea conduce pe alții la suicid.
6.
Sunt creativi, abordând problemele in mod variat pentru a le rezolva sau pentru aîndeplini o sarcina.
7. Ei apreciază si respecta drepturile altora, doresc sa asculte si sa învețe de la alții si
dovedesc considerație fata de individualitatea si unicitatea altora. Imaginea sănătății mintale așa
cum este prezentata mai sus este mai degrabă ideala, datorita variabilității extreme a firii umane
(D. Prelipceanu, 2000). Se poate vorbi de un continuum intre starea de sănătate mintala si cea de
boala, cu o larga zona „gri", intermediara, de marginalitate psihica.
Sănătatea mintala este raportata la alte concepte importante, cum ar fi normalitatea
psihică, considerate a avea un spațiu mai mare. Sănătatea mintala poate fi privită din mai multe
perspective: filosofică (Iacob si Iacob, 2000), statistică, psihologică, culturală şi socială. Ea poate
fi apreciată în antiteză cu anormalitatea (M. Lăzărescu, 2000).
Sănătatea mintală circumscrie perimetrul normalității psihologice şi are ca substanță
funcționalitatea, homeostazia adică echilibrul, capacitatea de adaptare, de intercomunicare.
Adaptarea aduce în atenție perspectiva dinamică a evoluției, prin dezvoltare, devenire, integrare,
ce devin repere ale procesului de maturizare (D. Prelipceanu, 2000), descris atât de bine de către
Erickson (1965).
Ea este o noțiune, calitativa, „ești sănătos", dar si cantitativa, modelul pozitiv
înregistrează un număr de calități, variabil de la un autor la altul, ca precondiție a sănătății
mintale (R. Teodorescu, 1999): abilitățile sociale cotidiene, asertivitatea, autoaprecierea. Acest
model al sănătății, ce reprezintă o stare dinamica, o rezultantă, un sistem bine organizat, oscilant,
aflat in echilibru, înglobează acțiunea sinergica sau antagonica a o mulțime de factori nocivi sau,
din contra, protectivi, de reziliența, de menținere, cum ar fi atașamentul, grupul social de suport
(Enatescu, Savulescu, 1978).
Este definită prin criterii pozitive, la nivel individual şi de grup.
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 6/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
6
a. Criteriile individuale reprezintă;
- "capacitatea de a creşte şi învăţa" (Ackerman)
- "capacitatea de autoactualizare" (Maslow)
- "adaptare flexibilă la conflictele sale "(Krapf)
- "capacitatea de a cunoaşte şi acţiona autonom"(Pelicier). b. Criterii de grup:
- predomină relaţiile de cooperare şi competiţie ( nu relaţiile conflictuale)
- rezolvarea conflictelor prin mijloace paşnice
- solicitarea de a îndeplini roluri concordante cu personalitatea sa
- asigurarea securităţii emoţionale
- acordare justă de recompense şi pedepse
- distanţarea dintre structura formală şi informală. În funcţie de ponderea acordată uneia sau alteia dintre aceste calităţi s -au formulat
următoarele criterii generale pentru sanatatea mintala:
a. Criteriul mediei statistice: pier de din vedere cazul concret, individual şi exprimă mai
degrabă repere de normalitate;
b. Criteriul adaptării: e cuprinzător (în ultimii ani a înglobat învăţarea, rezistenţa,
renunţarea), dar nu este suficient, căci o adaptabilitate prea pronunțata poate să însemne
conformism, labilitate, superficialitate;
c. Criteriul dezvoltării dinamice: sănătatea mintală reprezintă un proces, rezultat al
valorificării potenţialului genetic într -o perspectivă tridimensională, biologică, psihologică,
socială. Sănătatea se construieşte, se promovează, este mereu alta, specifică fiecărei etape de
dezvoltare individuală (Freedman şi Kaplan);
d. Criteriul integrării sociale: relevă diferenţa în aprecierea sănătăţii mintale în funcţie de
psihologia de grup caracteristică diferitelor zone geografice şi fracţiuni etno-culturale rezultând
necesitatea de a studia întotdeauna particularităţile grupului social de apartenenţă;
e. Criteriul axiologic, conform căruia omul este creatorul şi beneficiarul propriei sănătăţi.
Sănătatea mintală se edifică în raport cu anumite "precepte morale, condiţionate de cerinţe
sociale" (Ajuriaguerra, l975).
În concluzie, sănătatea mintală este o rezultantă a interacţiunii dinamice dintre factorii
individuali şi de grup. Ea este condiţionată de calităţi individuale şi afective, înnăscute ori/sau
dobândite ce permit individului realizarea, integrarea socială şi autodepăşirea. Sfera sănătăţii
mintale este mai restrânsă decât cea a normalităţii eludând la nivelul individului conotaţiile
valorice, normative, statistice şi subliniind latura funcţională, adaptativă a individului. Sănătatea
mintală se suprapune peste domeniul mai restrâns al normalităţii psihologice.
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 7/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
7
Principalele obiective pe care şi le propune acţiunea de igienă mintală sunt următoarele:
1. prelucrarea ştiinţifică a măsurilor privind întărirea sănătăţii pubplice şi stabilirea
formelor de in psihoigienă la persoanele de vârste diferite şi în diferite sectoare de
activitate, cu aprecierea caracterului nociv al fiecăruia dintre ele;
2. studiul condiţiilor sociale şi de mediu care contribuie la răspândirea bolilor mintale; 3. instituirea/stabilirea unor modele socio-psihiatrice, demografice, medico-sociale, de
asistenţă şi educaţie pentru depistarea precoce a bolilor mintale, pentru organizarea
corespunzătoare a unor reţele spitaliceşti şi ambulatorii de psihiatrie pentru formarea
unor deprinderi necesare întăririi şi păstrării stării de sănătate mintală optimă;
4. studiul factorilor etiologice complecşi ai bolilor mintale precum şi al mecanismelor
de acțiune a acestora;
5.
cercetarea şi instituirea unor măsuri constând în întreprinderea unor investigaţiiminuţioase în domeniul posibilităţilor de transmitere a unor boli psihice ereditare,
dintre acestea amintind:
- sfaturi adresate familiilor tratate psihic sau cu risc genetic;
- sfaturi adresate familiilor pe linia consangvinităţii;
- sfaturi de igienă mintală pentru tinerii căsătoriţi;
- răspândirea în rândul populaţiei a cunoştinţelor de igienă mintală cu caracter de
educaţie sanitară;
- educaţia sexuală corectă a tinerilor, etc.;
6. cultivarea în rândul populaţiei a unei mentalităţi conform căreia starea de sănătate
mintală optimă este condiţie esenţială a dezvoltării armonioase şi echilibrate;
7. depistarea precoce a tulburărilor mintale şi instituirea imediată a unor măsuri
adecvate de combatere a acestora;
8. organizarea reţelei de asistenţă spitalicească şi ambulatorie, a organismelor de
postcură şi de recuperare, care urmăresc reducerea morbidităţii, a perioadei de
evoluţie a bolii. Favorizând readaptarea socială, familială şi profesional-şcolară a
bolnavului mintal;
9. adoptarea unor măsuri speciale de recuperare a deficienţilor psihic, de reorientare
profesională;
10. rezolvarea problemelor psihosociale ale copiilor inadaptaţi social, cu tulburări
mintale sau de dezvoltare somatică prin instituirea unor măsuri de psihoigienice de
ordin medico- psihiatric şi pedagogic.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune ca fiind prioritare următoarele probleme:
- problema copilului şi a copilăriei, delincvenţa juvenilă, tulburările de
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 8/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
8
comportament, de adaptare, carenţe afective familiale, adopţia;
- igiena mintală a persoanelor de vârsta a treia şi măsuri de protejare psihosocială a
populaţiei;
- influenţa factorilor de civilizaţie a vieţii moderne asupra stării de sănătate mintală.
Obiective ale sănătăţii mintale diminuarea incidenţei şi prevalenţei bolilor psihice;
diminuarea mortalităţii asociate bolilor psihice;
ameliorarea severităţii problemelor secundare bolilor psihice (funcţionare socială
slabă, comorbiditate);
dezvoltarea serviciilor de îngrijiri;
reducerea stigmatizării bolnavilor psihici;
protejarea drepturilor şi demnităţii suferinzilor de afecţiuni psihice; promovarea aspectelor psihologice din îngrijirea primară;
creşterea calităţii vieţii;
acţiuni de advocacy pentru creşterea toleranţei faţă de suferinţa psihică;
prevenţia în grupurile de risc;
asistenţa bolnavilor cu evoluţie cronică.
Metode de apreciere a stării de sănătate mintală:
•studii demografice, etnoculturale•ancheta socială •sondajele de opinie•analiza acţiunii mass-media
METODE SOCIOLOGICE
•metode de analiză a dezvoltării somato- psihice a populaţiei (formarea personalităţii,crize de dezvoltare sau de involuţie, ritm, factorii dezvoltării)
•metode epidemiologice, care urmăresc analiza stării de sănătate, morbiditatea prin boli
psihice, factorii de risc, precum şi formele cele mai adecvate de corectare a acestoraspecte
METODE PSIHOSOCIALE
•scale de evaluare•chestionare•teste de inteligenţă sau de personalitate
METODE PSIHOLOGICE DE INVESTIGAREPSIHODIAGNOSTICĂ A SĂNĂTĂŢII MINTALE
•examenul clinico-psihiatric•testul rapid de apreciere a sănătăţii mintale pentru depistarea precoce a tulburărilor
pshice•teste-chestionar•scale de depresii
METODE PSIHIATRICE
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 9/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
9
Metode de influenţare a sănătăţii mintale
1.3. Scurt istoric al sănătăţii mintale
10.000 î.e.n. În timpurile preistorice nu exista separare între medicină, magie şi
religie. Există dovezi de trepanaţie craniană făcută încă din epoca de piatră, craniile fiind folosite
ca amulete.
o î.e.n la Memphis, templul lui Imhotep, un mare vindecător egiptean care a fost
zeificat, a devenit şcoală de medicină în care pacienţii primeau terapie prin somn, terapie
ocupaţională, excursii pe Nil, concerte, dansuri şi pictură. Teoriile psihiatrice sunt încă private
din perspective magică, terapiile de succes fiind atribuite zeilor protectori
2.000 Î.E.N. În Mesopotamia potrivit codului lui Hammurabi medicii- preoţi (Asu)
tratau în special tulburările mintale atribuite posesiei demonice (folosind psihoterapia!) în timp
ce medicii simpli se ocupau doar de “bolile trupului”. Talmudul este plin de comentarii
psihologice. Iudaismul sugerează că boala şi nebunia reprezintă pedepse pentru păcate.
Secolul VIII Î:E:N. În Grecia Esculap, un medic eminent pune bazele primelor
“sanatorii” construite în zone deosebit de frumoase unde pacienţii erau trataţi prin exerciţii, diete
speciale şi terapie prin somn.
Secolul VI Î.E.N. În India, Buda atribuia gândurile senzaţiilor şi percepţiilor despre
care spune că se combină gradual şi automat în idei. În Grecia, apare celebra expresie “Cunoaşte-
te pe tine însuşi” atribuită în funcţie de surse lui Thales sau Solon. În China, Confucius afirma că
“învăţarea netrecută prin filtrul gândirii este muncă risipită.”
460 Î.E.N. Hipocrate, născut la Kos a scris 76 tratate care sunt considerate şi în
prezent baza medicinei şi psihiatriei moderne. A descris melancolia, psihoza postpartum, mania,
fobia şi paranoia. Hipocrate credea că ideile, gândurile se formează în creier şi nu în inimă, aşa
• urmăresc adaptarea indivizilor la condiţiile cele mai adecvate de activitatea profesională sau şcolară, pe care le pot realiza cu maximum de eficienţă facilitănd menţinerea stării de sănătate
METODE PSIHOPEDAGOGICE ŞI PROFESIONALE
• planificarea regimului de muncă • evitarea eforturilor excesive• asigurarea condiţiilor socio-economice corespunzătoare • instituirea unor forme de educaţie sanitară
METODE PSIHOPROFILACTICE - menite să menţină şi sădezvolte sănătatea mintală:
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 10/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
10
cum se credea până atunci. Tot el este cel care a realizat prima clasificare a personalităţii în
funcţie de cele 4 umori (flegmatic, coleric, sangvin, flegmatic).
400 Î.E.N. Platon a propus o imagine a sufletului ca un car tras de doi cai, unul nobil
şi altul manta doar de propriile lui instincte. Carul sugerează echilibrul fragil între instinctele
conflictuale, prefigurând teoria psihanalitică Freudiană superego-id-ego. Platon a discutat şidespre originea viselor, precum şi despre natura sublimării sexuale.
384 Î.E.N. Aristotel a arătat importanţa heredităţii. Pitagora a definit comportamentul
emoţional şi raţional şi a subliniat importanţa voinţei personale. Asclepiade a inventat un pat care
se balansa şi în care pacienţii cu tulburări mintale se relaxau ascultând muzică. El s-a pronunţat
împotriva închider ii bolnavilor psihici şi a fost primul care a făcut diferenţa între halucinaţii şi
iluzii. Tot el a fost cel care s-a pronunţat împotriva sângerărilor ca procedeu terapeutic care a
continuat însă şi în următorii 1500 de ani. Secolul II e.n. Soranus din Efes a subliniat importanţa convalescenţei şi relaţiei
medic- pacient. Tot el este cel care a sugerat tratarea pacienţilor maniacali cu apele alcaline
bogate în litiu, tratament care a fost redescoperit pentru tratamentul psihozei maniaco-depresive
de către psihiatrul australian John Cade abia în anii 1940!
Romanii au axat tratamentul tulburărilor mintale pe terapii plăcute care cuprindeau
băi, masaje, audiţii muzicale, odihnă în camere bine luminate. Cicero (aprox. 110 î.e.n) a
formulat un interviu complex car e cuprindea nu numai datele personale a le pacientului dar şi
întrebări despre istoricul familial, de muncă, educaţional, obiceiuri şi evenimente semnificative
de viaţă. Cicero a respins conceptual hipocratic legat de cele 4 umori, spunând că melancolia nu
este determinată de bila neagră, cu de furie, frică şi suferinţă psihică. Areteus (50-130AD), a
stabilit faptul că episoadele depresive şi maniacale apar la acelaşi individ fiind separate de
intervale de “luciditate”. Cu puţin înainte de Hristos, influenţa medicilor greci şi romani a intrat
în decline, fiind reinstalată idea că boala psihică este consecinţa furiei zeilor în acest fel
justificându-se arderea vrăjitoarelor ăn Evul Mediu. Demonologia şi vânătoarea de vrăjitoare a
continuat până în secolul 16, existând însă şi medici care se opuneau acestor practici şi care
propuneau conceptul de boală naturală şi remedii pe bază de plante pentru bolile psihice
(Paracelsus, Agripa).
Din păcate, tratamentul inuman al bolnavilor psihici a continuat şi în secolul 17
considerându-se (de către doctori! – ex. Thomas Willis) că dacă bolnavii psihici se comportă ca
animalele, atunci ar trebui închişi şi trataţi ca animalele. În acest secol apar azilele private pentru
bolnavii mintali, azile în care tratamentul varia în funcţie de suma de bani plătită.
Secolul 18 cunoaşte o dezvoltare a structurilor construite pentru bolnavii psihici,
internarea lor nefiind posibilă decât în urma eliberării unui certificate care să confirme “nebunia”
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 11/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
11
– în Anglia. Totuşi, tratamentele de tip scufundarea în apă, rotirea pe un scaun până la ameţire,
închiderea, legarea şi izolarea pacienţilor, dietele cu vomitive şi clismele continuau să fie
prescrise şi susţinute. Cel care a revoluţionat spitalele din Franţa şi a început reforma umanitară a
fost Pinel (1745-1826) care a militat împotriva legării pacienţilor. Această abordare umanitaristă
este continuată de William Tuke, fiul său Henry şi nepotul său Samuel în York. Abia spre sfârşitul secolului 19, în 1881 cu ocazia celei de-a 40 aniversări a
Asociaţiei Medico-Psihologice s-au exprimat următoarele principii ale Asociaţiei
Superintendenţilor din Instituţiile Americane pentru Bolnavi psihici:
Nebunia este o boală care poate afecta pe oricine
În majoritatea cazurilor, se înregistrează mai multe succese în tratarea pacienţilor
în structurii special organizate decât acasă
Aglomerarea secţiilor este un rău de o importanţă capitală Nebunul nu ar trebui niciodată închis în închisori
Emil Kraepelin (1855-1927) produce prima clasificare a bolilor mintale cae stă la
baza actualelor sisteme de diagnostic.
Alfred Meyer (1866-1950) considera că pacientul psihic ar trebui consultat în mediul
său. Soţia sa a devenit ceea ce mai târziu vom numi asistent social, făcând vizite la domiciliul
pacientului şi înregistrându-le obiceiurile. Ea a fost cea care a susţinut importanţa conversaţiei cu
pacientul.
1.4. Statutul şi rolul psihologului în domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale
Psihologii din domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale lucrează la programe de îngrijire
medicală primar ă (renunţarea la comportamentele nocive pentru sănătate, consilierea gravidelor,
educaţie sanitar ă) şi de îngrijire a sănătăţii ţintite pe anumite aspecte, cum sunt: managementul
durerii, reabilitarea, sănătatea femeii, oncologia, etc
De asemenea lucrează în unităţi medicale spitaliceşti, colegii, universităţi, corporaţii şi
agenţii guvernamentale.
Psihologii care lucrează în domeniul psihologiei sănătăţii realizează psihoterapie cu
oameni de toate vârstele, dar şi cu familii, cupluri, grupuri şi comunităţi, în instituţii, organizaţii,
şi întreprinderi din sectorul public, privat şi de voluntariat.
În domeni ul clini c ei conduc interviurile clinice, realizează sondaje, testează
personalitatea pacienţilor şi evaluează problemele comportamentale şi tulbur ările mentale.
Activit ăţ i le de cercetare se focalizează pe investigarea intervenţiei factorilor psihologici
alături de cei biologici, sociali şi culturali în promovarea sănătăţii şi pe evaluarea complianţei
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 12/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
12
terapeutice în boli precum: diabet, cancer, HTA, BCI, dureri cronice, tulbur ări de somn,
HIV/SIDA.
Cercetările din domeniul psihologiei sănătăţii investighează: cauzele şi dezvoltarea
bolilor, metodele de a ajuta indivizii să îşi dezvolte un stil de viaţă sănătos, de a promova
sănătatea şi de a preveni bolile.Există două abordări diferite în psihologia sănătăţii:
- prima, bazată pe modelul bio-psiho-social al sănătăţii şi este caracteristică psihologiei
sănătăţii clinice, fiind adoptată de psihologii care lucrează în centre medicale şi spitale.
- cea de-a doua abordare este caracteristică a psihologiei sănătăţii comunitare, fiind
adoptată de psihologii care lucrează pentru promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor în
cazul oamenilor sănătoşi, ca membrii ai grupurilor şi comunităţilor, ţinând cont de contextul
social, economic şi politic.Cele două abordări se completează reciproc, astfel încât pentru eficienţa măsurilor de
promovare a sănătăţii şi de profilaxie a îmbolnăvirilor este necesar ă o colaborare strânsă între
psihologii care lucrează în cele două ramuri ale psihologiei sănătăţii.
Astfel, psihologia sănătăţii are ca obiectiv creşterea calităţii vieţii prin descoperirea şi
dezvoltarea resurselor psihologice ale indivizilor de a face faţă evenimentelor de viaţă şi
schimbărilor socio-economice. De asemenea, psihologia urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor care
determină o bună calitate a vieţii şi la nivelul comunităţii.
1.4.1. Rolul psihologului în profilaxia bolilor
Importanţa profilaxiei bolilor este o preocupare cu caracter na ţional şi internaţional, fiind
în atenţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a forurilor administrative şi a profesioniştilor din
domeniul medical ( medici, psihologi, asistenţi medicali şi sociali).
Prin profilaxie se înţelege ansamblul măsurilor medico-sanitare impuse pentru prevenirea
apariţiei şi a r ăspândirii bolilor.
Dintre profesionişti din domeniul medical, medicii de familie şi psihologii specializaţi în
psihologia sănătăţii, au contribuţia cea mai importantă la realizarea profilaxiei primare a
tulbur ărilor psihice, bolilor infecţioase şi afecţiunilor somatice.
1.4.1.1. Rolul psihologilor specializa ţ i în domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale
în profi laxia tulbur ări lor psih ice
Psihologii din domeniul psihologiei sănătăţii clinice îmbină măsurile de profilaxie
primar ă a tulbur ărilor psihice cu cele de psihoigienă, pe care le adaptează specific fiecărei etape
de dezvoltare a fiinţei umane, de la naştere până la bătrâneţe, acordând o importanţă mai mare
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 13/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
13
unor perioade bio-psihologice particulare ale vieţii insului: pubertatea, sarcina, lehuzia, lactaţia,
menopauza şi andropauza.
Profilaxia secundar ă a tulbur ărilor psihice într ă în sarcina psihiatrilor şi a psihologilor
clinicieni şi se realizează prin diagnosticarea şi tratarea timpurie a bolnavilor psihici şi prin
creşterea aderenţei la tratament.Măsurile de profilaxie ter ţiar ă a tulbur ărilor mentale se realizează în special de către
psihologii din domeniul psihologiei sănătăţii clinice sau comunitare (care lucrează în centre de
îngrijire sau cadrul unor programe de reabilitare, readaptare şi resocializare a persoanelor cu
tulbur ări psihice) şi se bazează pe un ansamblu de metode psihoterapeutice şi pe terapia
ocupaţională.
1.4.1.2.
Rolul psihologilor specializa ţ i în domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale în prof il axia bolilor infec ţ ioase şi a afec ţ iuni lor somatice
Psihologii din domeniul psihologiei sănătăţii prin promovarea comportamentelor
sanogenetice, la nivel individual şi comunitar, au un rol esenţial în profilaxia bolilor infecţioase
şi a afecţiunilor somatice.
Rolul psihologilor sănătăţii în profilaxia secundar ă constă în măsuri psihologice de
creştere a aderenţei la tratament a pacienţilor, prevenind astfel recăderile şi agravările
simptomatologiei.
Prin pregătirea psihologică preoperatorie, recuperarea bolnavilor se face mai rapid şi
numărul complicaţiilor postoperatorii este mai mic.
Psihologii care lucrează în domeniul psihologiei sănătăţii clinice sau comunitare prin
mijloace psihologice contribuie la prevenirea sau limitarea dezadaptări şi , dependenţei
determinate de boala somatică sau infecţioasă, realizând astfel măsuri de profilaxie ter ţiar ă.
1.4.2. Psihologul în triplǎ ipostazǎ – psihodiagnostician, psihoterapeut şi cercetător
- în domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale
1.4.2.1. Psihologul ca psihodiagnostician în domeniul psihoigienei şi sănătăţii
mintale
Psihodiagnosticul este o activitate specifică psihologului, care îi confer ă acestuia
autonomie şi se realizează cu ajutorul unor instrumente variate şi riguros validate.
Instrumentele şi metodele psihometrice sunt reprezentate de o serie de teste psihologice şi
/de probe experimentale (putând fi folosite diverse aparate pentru investigare func ţiilor psihice
(psihogalvanometru, tahistoscop, etc) şi simulatoare de situaţii etc.).
Testele utilizate depind de obiectivele examinării psihologice, de gradul de afectare a
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 14/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
14
funcţiilor psihice, de tulburarea mentală sau boala de care sufer ă pacientul şi de vulnerabilitatea
sa psihicǎ.
Psihodiagnosticul este realizat de către psihologul clinician şi reprezintă o prezentare a
funcţionării psihice şi structurii personalităţii pacientului la un moment dat.
Testele utilizate depind de gradul de afectare a funcţiilor psihice, de tulburarea mentalăde care sufer ă pacientul şi de vulnerabilitatea sa psihicǎ.
În domeniul psihologiei sănătăţii clinice, examinarea psihologică se realizează nu numai
cu metode psihometrice ci şi prin interviul clinic cu pacientul şi apar ţinătorii.
La baza examenului psihic stau atât datele obţinute în urma interviului cu bolnavul, dar şi
informaţiile oferite de apar ţinători.
În psihologia sănătăţii, examenul psihic se concentrează pe structura personalităţii
clientului, pe investigarea mecanismelor de adaptare, problemelor comportamentale, conflictelor psihice, distresului emoţional şi psihotraumelor.
Examenul psihologic va indica gradul de afectare a func ţiilor psihice şi se va materializa
printr-un profil psihologic care indică caracteristicile psihice globale, structura personalităţii
pacientului şi dacǎ existǎ susceptibilitate de boalǎ.
1.4.2.2. Psihologul ca psihoterapeut în domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale
Strategiile şi tehnicile psihoterapeutice vizează următoarele aspecte:
- strategii de coping în bolile cronice
- tehnici de reducere a durerii
- consiliere psihologică pre- şi postchirurgicală
- tehnici psiho-educative de creştere a complianţei terapeutice pentru anumite categorii
de boli ( HTA, diabet zaharat, cancer )
- consilierea psihologică a părinţilor care au copiii cu probleme de sănătate
- psihoterapia persoanelor cu tulbur ări ale comportamentului alimentar
- consiliere şi psihoterapie pentru pacienţii cu dependenţă de droguri sau alcool
- reducerea distresului psihic în special în cazul pacienţilor cu boli cardiovasculare
Cele mai utilizate metode de psihoterapie sunt: tehnicile de relaxare, psihoterapiile de
scurtă durată, terapia de grup şi familială, strategii de schimbare comportamentală şi de creştere
a asertivităţii, hipnoza şi biofeedback-ul.
1.4.2.3. Psihologul ca cercet ător în domeniul psihoigienei şi sănătăţii mintale
Spre deosebire de medicul practician, care se concentrează pe simptomatologia bolii,
psihologul abordează de la început omul aflat sub incidenţa bolii, cu emoţiile, temerile, şi
7/27/2019 Psihoigiena Cursul 1
http://slidepdf.com/reader/full/psihoigiena-cursul-1 15/15
PSIHOIGIENĂ/PSIHOIGIENĂ ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ 1. Psihoigiena şi sănătatea mintală
frustr ările sale determinate în general de boală.
Astfel, psihologul desf ăşoar ă o activitate de explorare, ceea ce îi asigur ă un statut
particular în cercetare.
Activitatea de cercetare în domeniul psihologiei sănătăţii se concentrează pe următoarele
aspecte:· investigarea cauzelor tulbur ărilor psihice şi bolilor psihosomatice (analiza factorilor
genetici, heredo - familiali şi psihosociali);
· studiul incidenţei şi prevalenţei diverselor condiţii psihopatologice;
· investigarea reacţiilor insului la boală şi a mecanismelor de coping ale bolnavului
· evaluarea complianţei terapeutice
· elaborarea examenelor psihometrice şi validarea instrumentelor investigaţiei sale
specifice.
1.4.3. Aptitudinile şi calităţile necesare psihologului care lucrează în domeniul
psihoigienei şi sănătăţii mintale
Psihologii care lucrează în domeniul psihologiei sănătăţii trebuie să dispună de o instruire
profesională foarte bună, printr-o formare postuniversitar ă în această specialitate care să
cuprindă obligatoriu şi stagii de practică în clinicile medicale, chirurgicale şi psihiatrice.
Prin activitatea clinică, psihologii aprofundează problematica psihologică asociată bolilor
somatice, studiază simptomatologia tulbur ărilor psihice, investighează rolul factorilor psihici în
apariţia şi evoluţia bolilor psihosomatice şi îşi dezvoltă aptitudinile necesare practicării acestei
specialităţi. Cu ocazia acestor stagii practice, psihologii îşi perfecţionează tehnica interviului
clinic şi învaţă metode de psihodiagnostic şi tehnici de consiliere psihologică.
În privinţa aspectelor aptitudinale menţionăm ca psihologul sănătăţii trebuie sa ilustreze:
· disponibilit ăţ i r ela ţ ionale
· adaptabilitate şi f lexibil itate în examinare .
· disponibil i tatea acestui a de a asculta activ ,
· aptitudini de comuni care
· aptitudini organizatorice
· aptitudini de autoreglare
· aptitudini reflexive
· aptitudini anali tice
· aptitudin i pedagogice
top related