perfuzii - autor radu munteanu
Post on 29-Jun-2015
194 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Motto
Din copilărie aştept această criză
Să fi trecut prin viaţă fără s-o cunosc?
Să nu-i fi simţit, în maţe, letala briză?
Ar fi fost frustrant, ştiu şi recunosc
Povesteau bunicii despre… patruzeci şi şapte
Noi ciuleam urechea, zbârliţi precum aricii
Dar toate acestea; erau duse departe
Uitasem durerea, uitasem gustul fricii
Uitasem totodată că trăim în statul
În care morala ucisă pe la spate
Putrezeşte-n stradă, infestând asfaltul
Maladia, boala, devin astăzi fapte
Apte de ambalare, de pus la cutie
Şi vândute ,, ţării” în loc de alifie
08-06-2010
Feteşti
VÂRTEJUL
Un vârtej ridică-n ceruri
Frunze de porumb, uscate,
Ca fantasticele zmeuri
De copii, în slăvi jucate
Arătând perseverenţă,
Pe câmp se tot învârte
Şi cu multă insistenţă
Prafului îi face curte
Şi ţinând mişcarea-n strună,
Tot înaltul îl adoră,
Cum frumos, el le adună
Praf şi frunze; într-o horă
Mai în centru, e părtaşă
O foaie dintr-un ziar
Şi aici presa-i fruntaşă
Să aducă o ştire-n dar
Din zbor, o barză citeşte,
Pe cel petic de hârtie,
Că spre Africa pluteşte
Ceva zvon de vijelie.
Zboară-n cerc în jurul foii
Şi suratele îşi adună
Comentând efectul ploii
Şi a nopţii fără lună
De plecat, tot se vor duce,
Ploaia nu e o povară
Busolă; e gândul dulce....
Acolo e primăvară
Vârtejul profund admiră,
Legea zborului planat,
Un cioban stă şi se miră:
Bravo, cui l-a inventat!...
13 -09-2009
Feteşti
SE ÎNTORC CULEGĂTORII
Foşnesc frunzele uscate, Când prin ele trec mistreţii
E senin, vântul nu bate Luna inspiră poeţii
Greierii cu vioara - n mână,
Trubadurii nopţilor, Îngână pişcând o strună
Scârţâitul roţilor
Umbre puse în mişcare Ies din lanul de porumb Plumbul pică în picioare Praful zace pe carâmb
Sforăit de cai dă vestea Unei vulpi ce taie calea
O ţărancă-şi cântă zestrea Dealul îşi iubeşte valea
Printre stele trec cocorii
Şi în raza Lunii, pline Neagră e, ca pana ciorii,
Umbra zilei care vine
E trecut de miezul nopţii Cocoşii se aud cântând
Peste prispă umbra porţii Somnului îi face rând
19 -09- 2009 Fetesti
DE VENEAI....
Inutil să baţi la uşă,
Că ai venit, nu se v-a şti...
Pe clanţă uită o mănuşă
De tine, ea, v-a povesti
La aşa asta au bătut
Şi toamne lungi şi frunze moarte
Dar nici ele n-au ştiut
Zăvorul să-l dea la o parte
La uşa asta vor veni
Să bată şi alte anotimpuri
În prag, însă, vor muri
Îngropând cu ele timpuri
Zăvorâtă e intrarea,
Ruginită-i cheia-n yală
Doar suspinul ştie calea
Dar cu greu mai dă năvală
De veneai... dar e târziu...
Sângele s-a făcut toamnă,
Sufletul rămas pustiu
Vrea un trup... o altă doamnă
07-09- 2009
Feteşti
CULORILE TOAMNEI
Într-un cuib de turturea,
Toamna pe clocit se pune…
Lăsând razele sub ea,
Soarele alene apune
Şi din micile comori
Eclozează la soroc,
O mulţime de culori
În tonuri de jar şi foc
Aşchia din Soare ruptă
Culorile-s rod genetic
Zeul Ra şi arta cultă
Se iubesc în mod frenetic
Puii sunt zglobii ca vântul
Şi ca roua dimineţii,
Toamna îi învaţă cântul
Iubirii şi tinereţii
Şi-i învaţă totodată
Zborul din frunză în frunză
Transformând natura toată
În pastel, ulei pe pânză
08 – 10 – 2009
Feteşti
EU AM
Am atâta fruct în sânge
Şi atâta toamnă–n trup,
Că aş umple, de aş curge,
O livadă şi un stup
Am în minte atâta galben
Şi în venă atâta must,
C-aş înveseli cu-n gulden;
O armată şi un bust
Am atâtea ploi pe umeri
Şi atâtea frunze moarte
Că de-ai vrea ca să le numeri
Ţi-aş da timp; iernile toate
Am în plete atâta brumă
Şi pe tălpi atâta îngheţ,
Câ te-aş premia c-o urmă
De mi-ai zice de dezgheţ
Am în gene atâtea stele
Şi în piept atâta Lună
Că aş construi cu ele
Un decor de ... Noapte bună!
10-10- 2009
Feteşti
PRIMA BRUMĂ
De pe creangă de arin,
Toamna vrând să facă o glumă,
Presără pe un ciulin
Un banal veşmânt de brumă
Poleiala argintie
Îi dă un aer regesc
Doară el, din alţi o mie,
Are rang cavaleresc
Şi-n ţinuta lui măreaţă
Călare pe un fir de vânt,
Privindu-şi destinu-n faţă…
Pleacă să ceară pământ
Să ceară pământ şi apă…
A citit el într-o carte,
Că o Rigă de nu crapă
Are drept să-şi facă parte
Păpădia şi lăptuca
Văzând prinţ rostogolind
Îşi lăsară-n grabă munca
Urechea spre el ciulind.
Parcă ar spune vorbe multe,
Sau continuu el se vaită…
Lovind bolovanii-n frunte
Cu veşmântu-i alb; de vată
Aşa e , uite ce zice,
Că rostogolind, el cere;
Jurând ţolul să şi-l strice…
De nu i se dă putere.
Dar puterea i-o dă vântul
Şi pământ, pe rochia popii,
Până unde ajunge gândul…
Dacă vrea, sări-iar ochii!
Ş-un ciulin poate fi nobil?
Chiar de are strai lucios
Când în capul lui… imobil
Totul e cu susu-n jos
Naivul vrând să impună
Rangul lui regesc, divin
Căzu într-o văgăună
Unde muri ca ciulin
Peste toată întinsura
Toamna cere brumă deasă
Folosind bine măsura
Altă glumă vrea să ţeasă
24 – XI – 2009
Feteşti
ŞI AZI E CEAŢĂ !
Iarna veste ne trimite,
Dornică-i să ne revadă
Strecurând printre cuvinte,
Ceaţă groasă; ca dovadă
Zvonul c-ar sosi curând
Declanşează panică
Frunzele în primul rând
Deplâng vremea jalnică
E atâta umezeală
Şi atâta inconfort
Nu e timp de făcut fală
Doar în loden mă suport
Ceaţa aerul încarcă
Greutatea lui cuprinde
Orice gâză care-ncearcă
Vreo mişcare; pe oriunde
Numai ici şi acolo umbre
Vii paiaţe străvezii
Definesc scenarii sumbre…
Viaţa lor de zi cu zi
Că, în negura lăptoasă
Umbră e ; făptura ei
A speranţei fără casă
A grijii fără bordei
Prin văzduh, doar croncănit
Stol de ciori se strâng pe dâmb
Nevăzute au venit
Una, însă, zboară strâmb.
Doar splendidă, crizantema,
Se simte în largul ei…
Acceptându-şi diadema
De chiciură şi polei.
25–XI –2009
Feteşti
CIOARA ŞI VULPEA
În copacul desfrunzit,
Încărcat cu promoroacă
O cioară s-a îmbulzit
Să croncăne pe o cracă…
Eu în faţa naţiunii;
Declar scurt şi revoltată
Că sunt victima minciunii
Şi a uneltirii faptă
Sunt o victimă umilă,
Căci imparţialitatea
Îmi e crezul, fără milă,
Când împart pe câmp dreptatea
Fâstâcită şi pătrunsă
De afrontul ce-o lovise,
Se lăsă văzută plânsă;
Şiretlicuri de culise…
Lacrimile-i curg cascadă,
Ignorând gerul cumplit,
Udă-i cioara pân` la coadă
Bună e de înlemnit
Rebegită, îngheţată,
Cade cioara într-o parte
Şi lovi pământu-n dată
Cu zgomot de geamuri sparte
………………………………………………………………………….
Hoinărind prin seci pârloage
Ieşită la o plimbare
Vede cioara cum se sparge
Ş-o prinde de aripioare
Ah!... Ce prânz neaşteptat!...
Zice vulpea bucuroasă
Poftă bună!... şi cu tact
Se porni vârtos la masă
MORALA
Când cioara e prefăcută
Şi-are-n gând manipularea
De cumătra vulpe uită
Fatală fiind uitarea
31–12 –2005
Feteşti
VISCOL ÎN BĂRĂGAN
Viscolit se troieneşte,
Peste un fir de mărăcine
Răsărit total orbeşte
Lâng-o tufă de sulfine
Îmbrăcat în straie albe
Pare un cavaler sever,
Un seducător de babe,
Cu garoafă la rever
Timorat de atmosferă,
Ar dori să se încline,
Căci natura îi oferă
Prezenţa bietei sulfine
Însă viscolul perfid
Îl îndoaie, îl suceşte,
De joacă părând avid,
În zăpada –l îmbrânceşte
Zărindu–le zbenguitul,
Vălătucul rătăcit
Îşi luă în spate vântul
Şi porni rostogolit
În dorinţa lui precară
Ar fi vrut să se oprească
Dar furtuna; de ocară,
Vrea acum să-l obosească
Se opreşte hăt… departe,
Poticnindu–se într-un plop
Şi privind mereu în spate
Se tot miră: Ce potop!...
Rătăcind prin neaua moale
Două ciori pun mai presus
Vorbe stranii şi banale
Despre anul ce s-a dus
22-12 - 2005
Feteşti
A NINS
În pădurea troienită,
La margini de luminiş,
Din zăpada viscolită
Ies vârfuri de lăstăriş
Nici o urmă nu perturbă
Neaua din ceruri cernită
Doar o frunză, ca o umbră,
O alintă obosită
Sub omăt, ramura crudă,
Scârţâie necontenit
Ca orchestra ce-şi acordă
Instrumentul învechit
Peste împărăţia albă
Unde nemişcarea-i sfântă
Se propagă o undă slabă
Cine oare, cine cântă?
Firele de telegraf
Înşirate peste câmpuri
Au format acum taraf
Ce înalţă-n ceruri cânturi
Vântul le struneşte abil,
Ciupindu-le ca pe o harpă
Încercând acum un stil;
De hip-hap cântat la grapă
Dansatorii hibernează
Lunca pare a fi pustie
Doar o vrabie şochează
Spunând lumii că e vie. 18 – 12 – 2005
Feteşti
ÎNSERARE
Printre crengi vântul se joacă
Uşor răsfirându-le,
Cerul indigo se-mbracă,
Jocul învelindu-le
Crapă piatra, geru-i crunt,
Cade cioara din capac,
Iar în drum; stând ca un sfânt,
Îngheţând plânge un drac
Lupii urlă a clar de Lună,
Bufniţa joacă şotron
Şi la mat e voie bună;
Stan cântă la acordeon
Sub bocanci zăpada, sticlă,
Scârţâie ameţitor…
Un ţăran cu ochii-n pâclă
Se răsteşte la zăvor
De prin hornuri fumuri nalte
Se ridică către cer
Dar pierdute-n frig şi noapte
Devin grele, ca de fier
Câinii latră a pustie
Tot zicând în limba lor;
Asta e chiar neghiobie
Să faci cu gerul amor
Căci în curtea de la vale
Dezbrăcat la bustul gol,
Cu zăpadă-şi dă pe şale
Vasile a lui Pârjol
Se căleşte, zice lumea
Alţii spun că e nebun
Numai Tinca, uite, culmea,
Îl priveşte dintr-un prun
Îl priveşte –n clar de Lună…
Muşchii lui ca nişte pietre!...
Zică lumea, orice spună
Ea îl vrea… adună zestre
………………………………………………………………………
Pisica uitată afară
Miaună din răsputeri
Este frig!... nu-i prima oară!...
Afară m-aţi dat şi ieri
Noaptea vine şi se lasă
Grea peste cătunul mic
Adunaţi ca ceapa-n plasă
Sau ca; gaura-n covrig
16 -12-2005
Feteşti
PESTE TOT POLEI
Ca o oaste răvăşită
Şi cuprinsă doar de zare
Vegetaţia împlinită
A-mbrăcat costum de zale
În armura, sa, de gheaţă,
Pădurea cu negre ramuri,
Încercând să prindă viaţă
Fluturând sticloase flamuri
Astfel scena hibernală
Încercând un ritm vioi
Are-n frunte şi fanfară;
Nişte tufe mai de soi
Care scârţâind absurd,
De crivăţ unduite
Par un taraf muto-surd
Pus să bată-n blid cu bâte
Din văzduh ploaia nebună
Ca-ntr-un atac cu săgeţi…
Vrea Herei să-i dea în bună
Necăjind mai multe vieţi
Picăturile vrăşmaşe
Îngheţând instantaneu,
Platoşa de gheaţă îngroaşe
Atârnând greu, tot mai greu
Crengi căzute la tot pasul
Arbori răsuciţi, plângând,
Timpul tremurând în ceasul
Ce cuminte stă la rând
…………………………………………………………………………………
….
Este tot ce ochiul vede
Prin fereastra fin brodată
Şi cu greu poate a crede
C-a fost vară altădată
Doar o tufă de măceş
Cu frunzişul încă verde
Susţine că… fără greş
Vară a fost; cum se mai vede
Însă şi ea, prinsă-n gheaţă,
Cu flori roşii în tulpan,
Are prestanţa; de viaţă
Pictată pe porţelan
16-12-2009
Feteşti
VISCOL ÎN SUFLET
Mi-a căzut polei pe gânduri,
S-a îngheţat în mine plânsul
Dorul spulberat de vânturi
S-a încins, şi el, în dânsul
Ochii văd doar gri şi gheaţă
Urechile aud doar lupii
Sângele cu greu învaţă
Să nu bată-n vene câmpii
În picioare –mi creşte polul
Iar în mâini ţin Himalaia
În creier tot umblă zvonul
Că s-ar stinge şi văpaia
Din soba ce gungureşte
Şi cu vântul se îngână
Prin fereastră umbra creşte
Eu îi spun doar… Noapte bună!
16-12-2009
Feteşti
LUPTÂND CU VISCOLUL
Printre genele încărcate
Cu rimel de promoroacă,
Privirea ei greu răzbate
Ca să afle unde calcă
Viscolul se troieneşte
Pe sprâncene şi broboadă
Bietul nas se străduieşte
De pe faţă să nu cadă
Buzele întredeschise
Firave aripi spre cer,
Rostesc; multele, nescrise
Intonaţii despre ger
Rugăminţi să steie vântul
Printre snoave găsesc cale
Dar mai iute este gândul…
Viscolul muşcă din poale.
Cu mâinile înfăşurate
Într-o mai veche basma
Cu greu strânge pe sub coate
O ciozvârtă de cazma
Ieşită printre nămeţi
Să deschidă drum la poartă
Află-n stradă şi alte vieţi
Ce ţin iarna de o toartă
Tăvălite prin zăpadă,
Ca şniţelul prin pesmet
Ea s-opri în loc să vadă
Un aşa nobil balet
………………………………………………………………………………
Luând martoră o cioară
Că; natura o alungă
Se gândi întâia oară
C-ar fi bună, acu`, o fugă
Încercând o răsucire
Şi un pas mai cu elan
Dar totul e amăgire…
Vântul o culcă-n troian
Cu cazmaua rătăcită
Şi omăt pătruns în sân
Crede c-ar fi fericită
Dacă ar ninge doar cu fân
Supărată e pe dânsa
Că-şi lăsă urma; în urmă…
Înţeleaptă este spusa:
Bun păstor, păcat de turmă
Numai că de data asta
Turma fulgilor de nea,
Cu un gest de: gata, basta!
E lăsată în şosea
Un lătrat prelung de câine
E un semn că pe afară
S-ar putea mânca o pâine
Tocmai hăt… la primăvară
20-12-2009
Feteşti
CURG STREŞINILE
Viscolul e amintire
Norii călători s-au dus
E moment de-mpăciuire
Între răsărit şi apus
Soarele merge-n solie
Mândru şi strălucitor
Peste munţii din câmpie
De omăt scânteietor
Infinitele cristale
Razele îmbrăţişează
Reflectând la scări banale
Astrul ce le luminează
E atâta strălucire
Şi atâta soare-n aer
Că s-ar umple de uimire
Însăşi noaptea cu al ei caer
Şi de atâta feerie
Molecula dezgheţată
Se combină într-o chimie
De natură inventată
Zăpada-n metamorfoză
În mărgea de apă pură
Se transformă după doză
Cu blândeţe, fără ură
Picătura magică
Şir de ţurţuri mângâind
În căderea-i tragică
Se desprinde clipocind
Armonie de acorduri
Cuprinse-n sonate scurte…
Dansul e mai mult din șolduri
Unduiri de fuste ude
24-12-2009
Feteşti
APUNE SOARELE
Peste ramuri desfrunzite
Spre Apus, măritul Soare,
Lăsând lumii neîmblânzite
Existenţa să-şi doboare,
Încearcă să mai aline,
Cu o ultimă privire,
Din îngheţul care vine
După a Lunii reivire
Ramuri în lumina caldă
Par spoite-n auriu…
Un stol de vrăbii se scaldă
Într-un ochi de apă viu
Adunată-n mici lacustre
Din apa plânsă de streşini;
Prin ferestre se văd lustre
Înflorind ca nişte vişini
…………………………………………………………………………………
Soarele-i deja apus
Crengile-s doar negre braţe
Întuneric e de ajuns
Să auzi un cârd de raţe
Ce zboară către vreo baltă
La adăpost de stufăriş
Noaptea nu e doar o haltă
E un joc cu ochii închişi
Pe sobe se-ncing ibricuri
Traiul e tot mai amar
Mâinile, pentru nimicuri
Se ascund în buzunar
Este seară, stele alungă
Orice urmă de îndoială
În această noapte lungă
Viaţa-i doar o bănuială
24 -12-2009
Feteşti
GÂNDURI
Gânduri vin şi gânduri pleacă
Ş-au în ele atâta chin;
Aş dori cu fruntea, parcă,
Răul lumii să dezbin
Gânduri vin şi gânduri pleacă
Au în ele o speranţă
Că în lumea asta seacă
Dumnezeu înseamnă viaţă
Gânduri vin şi gânduri pleacă
Ş-au în ele atât divin
Cât cuprinde o bărdacă
Vise înmuiate-n vin
Gânduri vin şi gânduri pleacă
Au în ele împăcarea
Credinţa de-ţi este sacră
Dumnezeu dă îndurarea
25-12-2009
Feteşti
P
PLOUĂ ÎN MARTIE
Ploaia asta nu mai trece
Streşinile plâng profund
Cerul, cred că vrea să sece
Plouă-n stradă, plouă-n gând
Arbori goi şi fără fală
Încărcaţi cu stropii grei
Privesc cerul ca de smoală
Visând… berze, ghiocei…
Iarba veche, îngălbenită
Crescută pe drum de ţară
Stă acum înnoroită
Sub a ploii grea povară
Apa neagră, verde –brună,
Bălteşte pe drumu`îngust
Un ţăran cu traista-n mână
Îi dă clipei un alt gust
Înotând prin lungi noroaie
Călcând strâmb şi mai pe dungă
Se răzbună azi pe ploaie,
Încercând s-o ia la fugă
Ce păcat; pământul moale
Îl cuprinde de picior
Şi fixându-l până-n şale
Îl lăsă fără motor
Pe un fir uscat de brâncă,
O broboană cristalină
Lunecând vrea să aducă
Mângâierea ei divină
Vieţii ce-n curând va naşte
Din oribila mocirlă,
Totu-i rânduit în astre
Şi aici va creşte milă
Câmpul este cenuşiu,
Dar privind mai în detaliu,
Sub noroi; totul e viu
Ca planctonul în acvariu
12-03-2006
Feteşti
ORAŞUL E UN FUND DE MARE
Plouă, trist, de două zile,
Oraşul e un fund de mare
Mai respiră; cei cu pile
Sau cei ce-s lungi în picioare
Şi–şi ridică, după poate,
Capul dincolo de nori
Unde soarele se zbate
Să sădească nişte flori
Trec prin ploaia inodoră
Oameni trişti şi incolori
Ce au în program o oră
De găsit găuri în nori
Şi privind spre cerul plat
Plumburiu; fără defect
Se cred iar la ei în sat…
Doar noroiu-i mai select.
14-03-2006
Feteşti
E PRIMĂVARĂ
Narcisa din priviri o soarbe
Un boboc, crud, de lalea
Vântul ţi se joacă–n plete
Iarba e de catifea
În salcâm se nasc mici frunze
Uluite de… afară …
Stau cu zâmbetul pe buze
Gungurind: E primăvară!
Nici zambila nu-i cuminte
În parfumuri se preface…
O copilă fără minte
Mirosind, de dor, iar zace
Părul cu–nflorite ramuri
Nu se lasă mai prejos
Fluturând spre ceruri, flamuri
Se făleşte că-i frumos
Doar un fluture anemic
Prea pătruns de-a sa nobleţe
Se declară scurt, alergic…
La atâta frumuseţe
20-04-2010
Feteşti
ÎN PRAG DE MAI
A înflorit iar liliacul,
Se adună în buchete,
Mierla îşi îmbracă fracul
Băieţii se duc la fete
Teiul şi-a-nverzit corola,
Printre ramuri ciripituri
Inima-şi pierde busola
Într-un pat se compun lieduri
E miros de iarbă dulce
Cosită în zori, pe rouă
Gândul din trup mi se scurge
Sub o fustă scurtă, nouă…
Săgeţi scăpate-n văzduh,
Rândunele zvăpăiate,
Sunt ca vorbele de duh
Rostite în prag de noapte
Atâta potop de soare
Şi insecte prinse-n nuntă…
Orice zi e sărbătoare,
Orice ceas; glas de lăută
30-04-2010
Feteşti
CAPRICIU
Un capriciu fără margini
E această primăvară
Îmi trasează numai sarcini
O percep ca o povară
Ca să vezi tupeu la dânsa…
Tot polenul copt, ştiut,
Într-un joc de-a v-aţi ascunsa,
Să-l culeg în vas de lut
Şi turnând pe el nectarul
Zilelor cu miez fierbinte,
Să umplu apoi paharul;
Dar pot eu a ţine minte?...
Paharul şi-un blid de linte
Să-l ofer apoi în dar
Unui năzdrăvan cuminte
Şi ceva… de buzunar…
Căci acesta ascunde timpul
Şi de-l mituim cinstit,
Înmuia-vom, astfel , tipul
Cât o arde un chibrit.
Timpului de-i va da drumul
Vara să vină în tihnă,
Scăpând natura de cumul
De neşansă şi de vină
Şi doar astfel primăvara
Capriciul va potoli
Doar în aşternut cu vara
Încă o zi ne va iubi
…………………………………………………………………………………
…
Vai ce muncă ameţitoare
Şi eforturi în zadar…
Nu-i normal şi simplu, oare;
Să schimb fila-n calendar?
04-06-2010
Feteşti
PROMISIUNE
Am să tac; când tu mă vrei,
Las cucul să câte-n tei
Şi să spună ce eu vreau,
Să îţi dau, sau să nu-ţi dau
Am să tac; când tu mă ceri,
Până-n tei vor creşte peri,
Până, cucul răguşit
Îţi va spune c-ai greşit
Am să tac; când tu îmi spui,
C-o să-mi pun pofta în cui…
Am să tac şi am să fac;
Vei fi înger, voi fi drac
18- 05-2009
Feteşti
ŞI DE O FI…
Şi de o fi să vii, să vin,
Semn să fie un suspin
Şi de o fi să pleci; năuc,
Semn de ducă… un papuc
Şi de o fi să stai, eu cer,
Semn c-ai sta… un rinocer…
30- 04-2010
Feteşti
MI SE DESCOMPUNE TRUPUL
Mi se descompune trupul
În mii de fluturi aurii
Poleind cu aripi câmpul;
Ei trăiesc, sunt încă vii
Împietrit este scheletul
Sângele în maci se scurge
Inima îşi sparge pieptul
Şi-n lumină stă şi plânge
Printre coaste cresc alunii
Buzele se subţiază
Din cuvinte, doar nebunii
Pot să mai compună o frază
Unghiile scrijelesc
În timpul înmărmurit
Hieroglife ce vorbesc
Despre cel ce a murit
23-05- 2010
Feteşti
ALT TIMP ACELEAŞI VREMURI
Vrând memoria să şteargă
Şi lumii să-i dea alt rost
Pe a existenţei targă
Timpul ţine iar post
Se hrăneşte doar cu aluzii
Şi nisipul din clepsidră
Risipind în jur iluzii
Rătăcite în apsidă
Râvna lui e flămânzire
Postul fiind chinuitor
Doar speranţa trage fire
Să-l facă nemuritor
Trecutul, de-l dă uitării
Minţii festă să îi joace
Va rodi din spuma mării
Un alt timp, alte soroace
Şi rostogolind; de-a dura
Precum fătul din poveste
Va topi în Soare ura
Nedreptăţilor terestre
…………………………………………………………………………………
În zadar se-nvârte Terra
De la Apus la Răsărit
Timpul îşi dresează Era
C-un bucolic biscuit
Doar popoarele-s la modă
Şi el vrea să reclădească
Veşnicia incomodă…
Simplă, dulce, ţărănească
Să redea vieţii natura
Şi legile înnăscute,
Nicidecum încrengătura
Unor raţiuni oculte
…………………………………………………………………………………
Ceasul rezemat de-o scripcă,
Îşi ucide în minte gândul
Că-n cutia lui de şipcă
Timp nu e, cam bate vântul
Deşi din Dorinţă Sacră
Era oricum nemuritor
Ar fi vrut în altă arcă
Să-nceapă alt viitor,
Dar mai sus de nemurire
Hotărăsc nişte pitici
Ce-n fatală dăinuire
O confundă cu trei mici
24-12-2009
Feteşti
ODĂ PASTRAMEI ŞI GRĂTARULUI
Cărbunii încinşi cu grijă
Carnea fin asezonată,
Înşirată pe o tijă
Şi cu vin alb botezată
Stă gata să se atingă
Jarului făcându-i poftă
Să o prindă, să o frigă
Şi să-i dea apoi o notă
Peste tot ceremonialul
Fumuri pline de arome
Răspândesc în aer darul
Fericirii dându-i forme
………………………………………………………………………………
Formele sunt rumenite
Cu legume printre ele
Asistate de vechi blide
Şi de vinul din ulcele
Pastrama e sol de pace,
Rafinat şi cu bun gust
Priceput la; a desface…
Când se stropeşte cu must.
11-10-2009
Feteşti
DE-MI UMBLI-N SUFLET
De vrei să-mi rătăceşti prin suflet,
Să iei cu tine şi lanterna
Bio-spaţiul este umed,
Nu uita; ia şi umbrela!
Din trecut lacrimi se scurg,
Prezentul e ploaie deasă,
Viitorul… în amurg
Nu-şi găseşte încă casă
Şi ai grijă să n-aluneci
Pe visele de altă dată
Rătăcite-n gânduri reci
Zac, acum, lăsate baltă
Să nu aştepţi ivit de zori
Soarele nu ştie drumul…
Farul e plecat în nori
Să-şi pocească-n taină scrumul
Să nu cauţi loc de odihnă
Vei găsi doar bolovani
Aşezaţi de timp, în tihnă
În grămezi de ani amari
Şi de vei găsi vreo floare
Să n-o crezi c-ar creşte acum
Ar putea fi doar o boare…
Morgana uitată-n drum
Întorcându-te în comic;
Să descrii această lume
Şi cu glas dulce, bucolic…
Dă tristeţilor un nume. 03-04-2010
Feteşti
ZILE VIN ŞI ZILE PLEACĂ
Sunt zile care vor să vină
Din viitorul lumii rece
Dar, tot mai pline de lumină
Sunt zilele ce vor să plece
Îmi conduc clipa la gară,
O conduc până-n vagon…
Dar, pentru a câta oară
O aştept la alt peron
Cu o floare-n pod de palmă
Şi cu pălăria-n mână
Aşteptarea-mi este calmă
Şi privirea; clar de Lună
21-12- 2008
Feteşti
ŞI CALUL VREA…
Ploaia biciuie câmpia,
Bolovani şi frunze moarte
Sub căciulă stă cheia
Lipsită de libertate
Ploaia cade n-are stare,
Vânt subţire şi tăios
Calul vrea, şi el, călare
Călăreţul nu-i vânjos
Ploaia cade în rafale
Frigul pătrunde la os
Toate sunt lucruri banale
Calu`njură furios
18-11-2009
Feteşti
LAUDA CEAIULUI
Te rog nu mă reţine
Şi-n cale să nu-mi stai
De vrei să-ţi fie bine,
Mă lasă să beau ceai
Cu fructe de pădure
Doresc să mă îmbăt,
Am mai făcut eu cure
Şi mic, când eram făt
Lăsaţi-mi licoarea
Lăsaţi-mi energia
Ceaiu-mi este starea
Ceaiul e magia
Vieţii de burlac
Vieţii cu femei
Când totul e un drac
De bei, sau de nu bei
30-04-2010
Feteşti
Unui coleg de serviciu, burlac, care bea toată ziua ceai.
LA PERON
Mi-am regăsit paşii pe peron
Eram acolo de o veşnicie,
De când speranţa se urca pe tron
Crezând că, mult timp, va rămâne vie
Pe lângă bitumul învechit
Înfloriseră, din nou, macii,
Un tren prin timp călătorit
Cu-n şuierat salută fragii
Învechitele vagoane
Scârţâind din toţi saboţii
Opresc în zgomot de tampoane
Trezind la viaţă chiar şi morţii
O fanfară suflă-n goarne
Un hamal se opinteşte
Dintr-un nor stă să se toarne
O aversă, fără veste
Au înflorit, iarăşi macii,
Flori şi adieri uşoare…
Un ţăran îşi roagă sacii
Să se ţină pe picioare
Pe peron e o întreagă lume,
Plictiseala n-are loc
Aici paşii vin să curme
Doruri aruncate-n foc
15- 05-2010
Feteşti
top related