organele generative i

Întocmit: Şef lucr. dr. SANDU Tatiana

Este o ramură cu frunze modificate, în scopul reproducerii plantei.

La Gymnospermae reproducerea se realizează prin intermediul conurilor mascule, producătoare de polen (microspori) şi a conurilor femele, purtătoare de ovule (macrosporangii).

Conul mascul este format dintr-un ax pe care se inseră numeroase stamine aşezate în spirală (vezi fig. 4.1.).

Conul femel are un ax pe care se inseră în spirală solzii fertili, îngroşaţi, care apoi se lemnifică şi poartă pe partea superioară ovule şi solzi sterili, subţiri, numiţi solzi de acoperire sau bractee (vezi fig. 4.1.).

La genul Juniperus, conurile femele au solzii fertili cărnoşi-suculenţi şi concrescuţi, acoperiţi cu un strat de pruină, din care cauză au aspect de bacă şi se numesc pseudobace.

În urma procesului de polenizare se formează seminţe. La unele specii (de exemplu Pinus nigra), acest proces durează până la un an, din cauza maturizării întârziate a oosferelor, iar maturarea se realizează de fapt în anul al II-lea.

Pseudobace la Juniperus communis

Este o ramură modificată şi adaptată funcţiei de reproducere (la Angiospermae).

Floarea este susţinută frecvent de un peduncul care la partea terminală are o porţiune lăţită numită receptacul fiind locul de inserţie a părţilor componente ale florii. În unele cazuri pedunculul lipseşte şi atunci florile se numesc sesile.

Floarea completă este formată din înveliş floral sau periant (caliciu şi corolă) şi din părţile reproducătoare (androceu şi gineceu).

Caliciul (înveliş floral exterior) format din frunze modificate numite sepale şi care de regulă sunt de culoare verde. Sepalele pot fi libere sau parţial concrescute. Când sunt libere, formează caliciul dialisepal iar când sunt unite avem caliciul gamosepal.

Partea unită se numeşte şi tubul caliciului iar partea liberă, după mărimea porţiunilor - lobii, dinţii sau laciniile caliciului.

Corola (înveliş floral interior ) formată din frunze modificate numite petale şi care frecvent au diferite culori.

Petalele corolei pot fi de aceiaşi mărime şi atunci aceasta are simetria radiară sau inegale, dându-i o simetrie bilaterală. Când are petale independente, corola este dialipetală, iar când le are mai mult sau mai puţin unite, atunci corola este gamopetală. La corola gamopetală distingem o parte inferioară numită tubul corolei, la mijloc o porţiune intermediară numită gâtul corolei şi la extremitate, o parte divizată numită limbul corolei. După gradul de diviziune, vârfurile se numesc dinţi, lobi sau lacinii.

În ce priveşte forma, corola gamopetală poate fi: tubulară (în formă de cilindru, de tub), campanulată (în formă de clopot), infundibuliformă (în formă de pâlnie), hipocrateriformă (în formă de tub, care la partea superioară se lăţeşte brusc), rotată (când tubul e foarte scurt, iar partea lăţită e ca un taler), urceolată (îngustată spre vârf, ca un ulcior), bilabiată (cu limbul format din două părţi) sau papilionaceae (divizată în lobi sau lacinii cu simetrie bilaterală, având o petală superioară numită vexil, cu 2 petale laterale, numite aripi şi 2 petale inferioare concrescute, formând carena).

Tipurile de flori. La unele flori de la speciile ornamentale lemnoase, pedunculul poartă frunze mici numite bractei. Când bracteele sunt înserate aproape la acelaşi nivel, formează un înveliş numit involucru. La alte specii sepalele şi petalele nu sunt diferenţiate, în care caz se numesc tepale, iar învelişul floral perigon.

În funcţie de morfologia lor, deosebim diferite tipuri de flori: flori complete - la care sunt prezente: caliciul, corola, androceul şi

gineceul; flori nude - la care lipseşte caliciul şi corola; flori apetale - când le lipseşte corola;

Din punct de vedere al funcţiei de reproducere, florile pot fi: Flori unisexuale când sunt prezente numai organele caracteristice

unui singur sex (sunt mascule alcătuite doar din androceu şi femele având doar gineceu).

Flori unisexuat-monoice când florile mascule şi femele sunt pe aceeaşi plantă (arborii care au asemenea flori se numesc monoici).

Flori unisexuat-dioice când florile mascule şi femele sunt pe plante diferite (arborii cu asemenea flori se numesc dioici).

Flori hermafrodite când aceeaşi floare conţine atât androceu cât şi gineceu.

După modul de repartiţie al florilor pe arbori şi arbuşti deosebim:

Flori poligame – când pe aceeaşi plantă se găsesc flori unisexuate şi hermafrodite (arborii care le poartă se numesc poligami).

Inflorescenţe (florile pot fi aşezate pe ramură izolat şi atunci se numesc solitare sau pot fi grupate pe câte un ax comun, formând ansambluri numite inflorescenţe).

Aşezarea florilor pe ramură este strâns legată de sistemul de ramificare al plantei. La unele specii din familia Caesalpiniaceae florile pot apare şi pe trunchi în grupuri, fenomen numit cauliflorie.

La unele inflorescenţe deosebim un ax principal, pe care se inseră flori direct sau prin intermediul unui pedicel iar acestea se numesc inflorescenţe simple. În alte cazuri, axele principale pot fi la rândul lor ramificate, formând inflorescenţe compuse.

După modul de grupare al florilor pe ax, la plantele lemnoase se pot identifica următoarele inflorescenţe:

Inflorescenţe simple: Amentul (mâţişorul) – la care florile sunt scurt pedicelate, fără înveliş floral şi

adăpostite la subsuoara unei frunze modificate numită solz. Sunt inserate de-a lungul unui ax comun flexibil care, de regulă se desprinde şi cade la pământ după înflorire sau la coacerea fructelor ( ex. Salix, Populus).

Racemul – la care florile sunt pedicelate şi înserate de-a lungul unui ax comun, putând fi erect sau pendent (ex. Ribes, Robinia etc.).

Umbela – la care florile sunt purtate pe pedunculi subţiri numiţi radii şi care pornesc din partea terminală a unui peduncul comun. Când florile sunt aşezate la acelaşi nivel, inflorescenţa este plană, iar când cele de la margine sunt mai ridicate sau mai coborâte, atunci inflorescenţa este concavă sau convexă (la Cerasus avium).

Corimbul – la care pe axul principal se inseră la distanţe diferite, axe secundare, ce poartă la terminaţii flori. În funcţie de nivelul la care se află florile, corimbul poate fi plan sau convex (ex. Pyrus comunis)

Capitulul – la care florile scurt pedicelate se inseră la distanţe mici pe receptacul (ex. Platanus)

Cima bipară (dihaziul) – la care axul principal se termină cu o floare, axele (în număr de 2) secundare, sunt mai dezvoltate şi se termină tot cu câte o floare; axele terţiare în număr de 4 la fel etc. Iar ultimele ramificaţii ale inflorescenţei poartă flori la acelaşi nivel sau aproape la acelaşi nivel (ex. Castanea sativa).

Inflorescenţe compuse. Rezultă din reunirea inflorescenţelor simple cu aceeaşi structură. Cel mai frecvent întâlnite la plantele lemnoase ornamentale sunt:

Racemul compus (ciorchine) – la care pe axul principal se inseră axe secundare de aceeaşi lungime ce poartă flori pedicelate, formând un ansamblu asemănător cu un cilindru (de ex. racem spiciform la Amorpha fruticosa, Tamarix ramosissima)

Paniculul – este asemănător cu racemul compus, la care axele secundare se scurtează către extremitatea axului principal, dând un ansamblu în formă de trunchi de con (ex. Ligustrum, Syringa)

Corimbul compus – la care axele secundare sunt ramificate şi poartă flori. Inflorescenţa poate fi plană sau convexă. (ex. Crataegus şi Sorbus)

Cima compusă – constă din reunirea mai multor cime simple (ex. la Viburnum)

Inflorescenţe mixte. Sunt acelea care rezultă din reunirea inflorescenţelor de structuri diferite:

Racem + umbela, ca la Hedera; Cima bipară + cima unipară, ca la Tilia; Spic + cima bipară, ca la Carpinus; Ament + cima bipară, ca la Betula etc.

După aşezarea lor pe ramuri – inflorescenţele pot fi:Terminale – când sunt aşezate în vârful unor lujeri;Axiale – când sunt aşezate în lungul lujerilor, la

subsuoara unor frunze.După poziţia lor în spaţiu, inflorescenţele pot fi:Erecte – când sunt îndreptate în sus;Pendente – când atârnă în jos;Nutante – când sunt erecte, dar cu vârful îndoit în jos.Gruparea florilor în inflorescenţe, pe lângă rolul

biologic, constituie un caracter important din punct de vedere decorativ şi permite realizarea unor compoziţii de un real efect estetic în spaţiile verzi.

Cauliflorie la Cercis

Amenţi la Salix

Capitulul la care florile scurt pedicelate se inseră la distanţe mici pe receptacul

Inflorescenţa racem pendul

Floarea hipocrateriformă (are forma de pipă)

Panicule mari, terminale, arcuite

Panicule sau raceme erecte

Flori albe, câte 7-11 în raceme strânse.

Flori albe grupate în corimbe de 5-15 cm în diametru.

Flori roz în panicule multiflore, erecte.

Flori albe în corimbe multiflore

Flori solitare, galbene mari de 3 cm.

Flori albe - rozii în corimbe.

Flori albe sau roz, câte 3-5 în raceme.

Flori albe în raceme cilindrice de 10-14 cm

Flori roz în capitule sferice cu stamine lungi, mătăsoase

Flori în raceme laxe, pendule de 30 cm de culoare galben-aurie, tipic papilionaceae.

Aesculus hippocastanum L.- Castan porcesc

Flori albe, pătate cu galbene , roz sau roşu, grupate în panicule mari terminale,erecte ce dau aspect de candelabru.

Flori solitare, foarte mari, până la 30 cm, albe, roz, roşii cu pete la baza petalelor

Flori mari verzi-gălbui, cu smocuri de peri albicioşi, grupate câte 9 în corimbe pendente

Flori hermafrodite, roz-violacei, rar albe, în raceme spiciforme erecte .

Flori mici, roz-purpurii cu corolă în formă de cupă, grupate în corimbe dense.

Flori verzui brunii , violacee, câte 8-12 în cime laxe lung pedunculate ce apar în aprilie-iunie

Flori liliachii în buchete mici de 2 cm dese, axilare.

Flori simple sau duble în panicule multiflore de 10-12 cm, liliachii, albe sau movii, mirositoare.

Flori galbene-închis, în formă de clopoţel, grupate câte 2-3 ce apar înainte de înfrunzire.

Florile sunt mari, cilindric campanulate, mirositoare, albastre cu dungi gălbui la interior, grupate în panicule mari terminale,erecte.

Flori roşii portocalii ,6-9cm grupate în cime sau panicule, cu corola în formă de trompetă

Flori cu corola alb-gălbuie la exterior, roz sau roşiatice, cu o formă a corolei în zona terminală tipică, ce apar primăvara-vara.

Flori albe grupate în cime de 6-10 cm, puţin aplatizate, terminale

Inflorescentele sunt formate din 4 petale albe sau roz, dispuse in jurul unor flori mici, galbene. Bracteele petaloide sunt lungi de 2,5-5 cm si au forma ovala.

Flori albe în inflorescenţe globuloase, de 7-10cm , alcătuite numai din flori sterile şi mai mari.