neuschwanstein un casel de basm

UNUN CAST CASTELEL DE DE BASMBASM

IMAGINILE:Unele sunt fotografiate de mine,

în octombrie 2008 iar altele sunt descărcate din Internet

FONDUL MUZICAL:valsul "Patinatorii" de Émile Waldteufel

interptetat de André Rieu

PRODUCŢIA:Beatriz Presentaciones

Junín (B), Argentina

Ludwig al II-lea de Bavaria (1845-1886), numit şi Regele Nebun, a fost fiul regelui Maximilian al II-lea de Bavaria cu Maria de Prusia. A primit o educaţie atentă, care a pus accentul pe latura artistică. În viaţa sa a avut două mari obsesii: să construiască castele grandioase şi pasiunea pentru Richard Wagner, ceea ce a făcut ca Ludwig al II-lea să devină patronul şi prietenul apropiat al compozitorului, care, astfel, nu a mai trebuit să-şi facă griji privitoare la traiul de fiecare zi şi nici de mijloacele necesare pentru a-şi putea prezenta operele.

A iniţiat construirea a patru castele minunate: Neuschwanstein, a cărui construcţie a durat 17 ani, Linderhof, singurul care a fost terminat în timpul vieţii sale, Herrenchiemsee şi Hohenschwangau.

Cel mai spectaculos castel este Neuschwanstein, situat în oraşul Füssen, 132 km sud-vest de München. Este construit la altitudinea de aproape o mie de metri, între munţi, într-un loc încântător.

Ludwig al II-lea a vrut ca acest castel să fie construit de bavarezi, cu materiale din Bavaria. Acest fapt a avut ca urmare încurajarea dezvoltării meseriilor pe plan local.

Castelul nu numai că trebuia să semene cu unul de basm, ci urma să fie dotat cu ultimele cuceriri ale tehnicii de la acea dată.

Pe lângă frecventele trimiteri la poveşti, legende şi diverse personaje medievale (Tristan şi Isolda, Ferdinand Catolicul), castelul înglobează o reţea electrică completă, primul telefon mobil din istorie (cu o acoperire de şase metri) şi o bucătărie, în care au fost aplicate principiile de transmitere a căldurii elaborate de Leonardo Da Vinci.

Castelul a avut de încălzire centrală din 1884. A fost folosit un sistem de conducte de ventilaţie pentru aerul cald, care circulă prin camerele de la etajele superioare.

În acest scop, lângă bucătărie au fost construite nişte sobe mari, iar pentru a le putea aproviziona cu cantităţi mari de lemne de foc, a fost construit un ascensor special.

Frumuseţea Castelului Neuschwanstein este completată de frumosul peisaj al Alpilor, care îl înconjoară, şi de o cascadă, care poate fi văzută din camera regelui.

Castelul, fiind atât de concordant cu descrierile din basme, a fost ales de Disney ca model pentru filmul său "Frumoasa din pădurea adormită". O replică a castelului a fost construită în Disneyland.

Delectaţi-vă cu aceste fotografii unice ale unui castel de basm.

O PLIMBARE LA CASTEL PE VREME ÎNSORITĂ

VEDERE DIN DRUMUL DE ACCES

PE CARE VINE AUTOBUZUL

O PLIMBARE LA CASTEL PE PLOAIE

SCULPTURĂ PEFAŢADA DE NORD

RĂZBOINIC STRĂJUINDFAŢADA DE VEST

DETALII ALE FAŢADEI

POARTA DE INTRARE

VESTIBULUL DE LA PARTER

DETALIU DINVESTIBUL

DETALIU DE PICTURĂ DIN VESTIBUL

UN SALON

Sala Tronului este impresionantă, în ciuda faptului că a fost lăsată neterminată.

Podeaua este de mozaic şi reprezintă cercul terestru, simbolizând viaţa animalelor şi

plantelor.

De tavan atârnă un candelabru, care cântăreşte 900 kg. Este executat din alamă placată cu aur şi

este încrustat cu cristal de Boemia.

Sala Tronului

Sala Tronului, din alt unghi

În această sală măreaţă, care îţi transmite un sentiment de sacralitate, poate fi văzut locul pe care ar fi trebuit să se afle tronul, care nu a mai fost realizat, datorită morţii regelui.

Detalii de pictură de pe tavanul Sălii Tronului

Sfântul Gheorghe ucigând balaurul.

Pictură murală de Waldemar Kolsmbergerîn Sala Tronului

Sala de Muzică a fost proiectul predilect al regelui. Amplasată lângă Sala Tronului, era principala sală a castelului. Acoperă întreg etajul al patrulea din partea de est a castelului.

Are două funcţiuni: Sală de muzică şi sală de bal.Plafonul casetat, din lemn de pin are o acustică bună.

Cele mai multe dintre picturile din această sală de bal sunt lucrări ale maeştrilor Spiess şi Ferdinand Piloty, ambii din München.

Sala de Muzică

Pictură murală din Sala de Muzică reprezentând lupta dintre Parsifal şi Cavalerul

Roşu.

Picturi ce împodobesc Sala de Muzică

Dormitorul regelui, ca şi în alte castele ale lui Ludwig al II-lea, este bogat decorat. Motivul central îl reprezintă Legenda lui Tristan şi Isolda. Cei doi nu sunt reprezentaţi doar în picturile murale, ci şi în sculpturile de pe uşi şi pe piesele de ceramică.Patul luxos în stil neogotic, şi tapiţeria scaunelor, sunt din mătase albastră şi brodate cu aplicatii si lei, lebede, coroane şi crini.

Cabinetul privat al regelui

VESTIARUL

Este singura cameră privată care nu are tavan din lemn, pentru a lăsa loc unui tablou magnific.

Toaleta personală a regelui, cu robinet în formă de lebădă

Vază pentru flori din majolică, în formă de lebădă, creată de

Villeroy & Boch.

Lebăda a fost animalul heraldic al regelui Ludwig al II-

lea de Bavaria.

Sala de mese privată a regelui

Capela privată a regelui

CapelaCapela PalatuluiPalatului

Se deschide spre dormitorul lui Ludovic al II-lea de Bavaria.

Decorată in stil gotic modern, este dominată de un altar bogat sculptat. Altarul este completat cu un valoros crucifix de fildeş. Picturile şi vitraliile descriu scene din viaţa de sfântului Ludovic, patronul regelui.

DETALII BIBLICE

CAMERA SAU SALONUL AGHIOTANŢILOR

Ferastra de la care regele putea vedea Alpii şi cascada.

Alpii văzuţi din castel

Cameră de serviciu

Bucătăria era foarte modernă pentru timpul său. Era dotată cu apă caldă şi rece şi cu rotisoare automate pentru prăjit căprioare. Acest lucru s-a realizat prin abur fierbinte, care urcă prin horn şi pune în mişcare o turbină. Mişcarea de rotaţie este transmisă spre grătar prin intermediul unui angrenaj.

Este o aplicare în practică a uneia dintre invenţiile culinare ale lui Leonardo da Vinci.

Bucătăria a fost echipată cu tehnologia cea mai avansată din epocă.A fost echipată cu un şemineu mare şi un dulap, un rotisor mare şi unul mic.

A fost înzestrată şi cu o plită cu un dispozitiv pentru a încălzi mâncarea, un cuptor şi un rezervor. Are şi un dulap încastrat în perete, pentru veselă, şi o încăpere închisă cu pereţi de sticlă, pentru bucătarul-şef.

VARA IARNA

Ludwig al II-lea a trăit doar 172 de zile în castelul de Neuschwanstein.La 10 iunie 1886 a fost detronat, pentru că familia şi politicienii din Bavaria l-au considerat incapabil să guverneze, deoarece suferea de o boală mintală. Prin urmare, l-au luat din castelul său şi l-au dus la castelul Berg.Trei zile mai târziu, pe 13 iunie, regele s-a înecat în lacul Starnberg , în faţa castelului care fost ultimul său domiciliu - închisoare. Odată cu cadavrul său, a fost descoperit şi cel al medicului său personal, dr. Gudden.Versiunea oficială cu privire la moartea lui este sinuciderea, prin care se încheie viaţa sa chinuită, medicul său pierzându-şi viaţa în încercarea de a-l opri pe rege din înfăptuirea acestui gest.

Lacul Starnberg

Monument comemorativ ridicat în locul în care a fost

găsit corpul neînsufleţit al lui Ludwig al II-lea

Sarcofagul lui Ludovic al II-lea de Bavaria în biserica St. Michael din München

SFÂRŞITSFÂRŞIT