ministerul afacerilor interne - juridice.ro · 4 managementului ii.1.3. evaluarea acțională și...
Post on 29-Aug-2019
235 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza”
TEZĂ DE DOCTORAT
DIMENSIUNEA INSTITUŢIONALĂ ŞI SOCIALĂ
A STRESULUI PROFESIONAL ÎN
GESTIONAREA RESURSELOR UMANE DIN
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
REZUMAT
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Profesor universitar doctor
UNGUREANU
GEORGETA-ȘTEFANIA
DOCTORAND
SIMION MARCEL
- BUCUREȘTI, 2015 –
2
3
CUPRINS
CAPITOLUL I.
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ORDINEA
PUBLICĂ ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ -
COMPONENTE ALE SECURITĂȚII NAȚIONALE
I.1. Mediul internațional și național de securitate –
dimensiuni actuale și perspectivă
I.2. Amenințări, riscuri și vulnerabilități la adresa
ordinii publice și siguranței naționale I.2.1. Amenințări, riscuri și vulnerabilități identificate
la nivelul Uniunii Europene I.2.2. Amenințări, riscuri și vulnerabilități identificate
la nivel național
I.3. Considerații generale privind obiectivele naționale
de securitate
I.4. Direcții de acțiune și modalități de asigurare a
securității naționale I.4.1. Dimensiunea de ordine publică a securității
naționale I.4.2. Direcții de acțiune la nivelul Poliției Române
pentru asigurarea securității naționale
CAPITOLUL II.
SISTEMUL MANAGERIAL ÎN CADRUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE DIN
PERSPECTIVA RISCULUI ȘI AMENINȚĂRII LA
ADRESA ORDINII PUBLICE ȘI SIGURANȚEI
NAȚIONALE
II.1. Perspective în analiza generală a managementului
organizației
II.1.1. Caracteristici și reprezentări ale activității de
management al organizației
II.1.2. Luarea deciziei ca formă de exprimare a
4
managementului
II.1.3. Evaluarea acțională și managementul riscurilor
II.2. Suportul decizional al Ministerului Afacerilor
Interne pentru managementul acțiunilor în
situații de risc
CAPITOLUL III.
COMPETENȚA DE MANAGEMENT AL RESURSELOR
UMANE PENTRU SIGURANȚA ORGANIZAȚIONALĂ
ȘI PROTECȚIA ANGAJAȚILOR DIN CADRUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE
III.1. Importanța și rolul activității de management al
resurselor umane în cadrul organizației
III.2. Activități de management resurse umane la
nivelul Poliției Române
III.3. Analiza muncii, primul pas în evaluarea și
prevenirea riscurilor
III.4. Managementul conducerii moderne din
perspectiva asigurării sănătății și securității în
muncă
III.4.1. Norme generale privind securitatea și sănătatea
în muncă
III.4.1.1. Obligațiile angajatorilor privind
asigurarea securității si sănătății în
muncă
III.4.1.2. Consultarea, participarea și instruirea
lucrătorilor
III.4.1.3. Obligațiile lucrătorilor
III.4.2. Măsuri ale Ministerului Afacerilor Interne
pentru asigurarea securității și sănătății la locul
de muncă
5
CAPITOLUL IV.
DIMENSIUNEA INSTITUȚIONALĂ ȘI SOCIALĂ A
STRESULUI PROFESIONAL ÎN CADRUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE
IV.1. Stresul – factor generator de risc psihosocial
IV.1.1. Delimitări conceptuale ale stresului psihic
IV.1.2. Agenții stresori
IV.1.3. Teorii despre stres
IV.2. Metode de evaluare a stresului la locul de muncă
IV.2.1. Metode cantitative de diagnostic/evaluare a
stresului la locul de muncă: ASSET, JSS, SWS
IV.2.2. Metode calitative de diagnostic/ identificare a
stresorilor la locul de muncă: SIR
IV.3. Dimensiunea instituțională și socială a stresului
profesional în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne
IV.3.1. Stresul profesional – analiză conceptual-
metodologică
IV.3.2. Stresul în mediul instituțional polițienesc
IV.3.2.1. Cauze ale stresului organizațional
specifice cadrelor de conducere
IV.3.2.2. Cauze ale stresului organizațional
manifestate la nivelul subordonaților
IV.3.2.3. Cauze comune generatoare de stres
organizațional
IV.3.3. Efectele stresului angajaților din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne în planul
relațiilor socio-profesionale
IV.3.4. Indicatori de stres în cadrul organizației
Poliției Române – posibile corelații
6
CAPITOLUL V.
MANAGEMENTUL STRESULUI PROFESIONAL -
ANALIZĂ CONCEPTUAL-METODOLOGICĂ
V.1. Strategii de management al stresului profesional
V.2. Ce poate face departamentul de resurse umane
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru
a avea angajați sănătoși V.2.1. Politici privind cariera și postul – abordări
generale pentru un mijloc destinat asigurării sănătății angajaților
V.2.2. Atitudinea proactivă la nivelul instituției Ministerului Afacerilor Interne - un mod eficient de gestionare a stresului profesional
V.2.2.1. Formarea profesională a polițiștilor și introducerea în domeniul stresului profesional
V.2.2.2. Instituirea tutelei profesionale și sprijinirea integrării socioprofesionale a polițiștilor
V.2.2.3. Adaptarea ofertei de pregătire continuă a polițiștilor la cerințele activității
CAPITOLUL VI. MANAGEMENTUL FORȚELOR
IMPLICATE ÎN OPERAȚII DE MENȚINERE A PĂCII –
PRINCIPII INSTITUȚIONALE ȘI SECURITATE
PERSONALĂ
VI.1. Specificul și actualitatea operațiilor de menținere
a păcii
VI.1.1. Rolul NATO și al ONU în actualul context
internațional
VI.1.2. Rolul Organizației pentru Securitate și
Cooperare în Europa
VI.1.3. Politica de Securitate și Apărare Comună
VI.2. Participarea forțelor românești la operațiile de
menținere a păcii și la misiuni de suport operativ
7
VI.2.1. Participarea României la misiuni sub
egida ONU
VI.2.2. Participarea României la misiuni sub
egida NATO
VI.2.3. Participarea României la misiuni sub
egida PSAC
VI.2.4. Participarea României la misiuni sub
egida OSCE
VI.3. Pregătirea personalului în vederea participării la
misiuni internaționale de menținere a păcii
VI.4. Activități gestionate la nivelul statelor partenere
în cadrul misiunilor internaționale pentru
pregătirea forțelor implicate
CAPITOLUL VII.
STUDIU PRIVIND PARTICIPAREA POLIȚIȘTILOR
ROMÂNI LA MISIUNILE INTERNAȚIONALE DE
LUNGĂ DURATĂ
VII.1. Importanța studiului. Ipoteze de lucru și
rezultate înregistrate
VII.2. Direcții de acțiune pentru asigurarea pregătirii
și a securității personalului participant la operații
de menținere a păcii
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
LISTA ANEXELOR
8
9
INTRODUCERE
„Resursa umană este cea mai importantă resursă a
unei organizații!”
Evoluțiile în mediul de securitate global, la acest
început de mileniu, au fost influențate și au avut la rândul lor,
influențe asupra schimbărilor în perimetrul riscurilor și
amenințărilor manifestate la adresa statelor, regiunilor sau chiar
asupra întregii comunități globale.
Analiza din perspectivă strategică a mediului de
securitate internațional și național explică atât specificitatea și
actualitatea obiectivelor fundamentale ale guvernării României,
cât și domeniul de responsabilitate ce revine structurilor cu
competențe în domeniul ordinii și siguranței publice.
Misiunea strategică a structurilor din sistemul de
apărare, ordine publică și siguranță națională impune o
abordare sistemică a politicilor de resurse umane, astfel încât
principiile de recrutare, selecție, dar mai ales cele de pregătire,
evaluare și motivare a personalului să asigure intervenția
unitară și promptă atunci când situația impune.
În România, activitățile de menținere a ordinii publice
poartă amprenta unui nivel ridicat de stres, cauzat de o gamă
largă de factori. Astfel, autoritatea conferită instituțional
coroborată cu atributele acesteia, cum ar fi posesia și
posibilitatea de a face uz de mijloacele de apărare (inclusiv
arme de foc) în contexte violente reprezintă importante
elemente cauzatoare de stres, din cauza responsabilității foarte
mari. În astfel de circumstanțe, mediul în care se intervine
include civili, potențiale victime colaterale, care pot fi afectați
de comportamentul indus de stres unui polițist. Ministerul
Afacerilor Interne, ca principală componentă a sistemului de
apărare, ordine publică și siguranță națională, a dezvoltat în
timp politici de resurse umane, dar și instituții care să conducă
10
la realizarea eficientă și eficace a unui obiectiv principal -
garantarea și asigurarea ordinii publice și a securității publice.
Stresul în general și stresul profesional în special,
constituie o problemă complexă de strictă actualitate, de care
depinde în egală măsură, atât performanța profesională a
fiecăruia dintre noi, cât și sănătatea și rezistența în timp în
procesul muncii.
Rolul structurilor instituționale și al angajaților în
eliminarea stresului este foarte important, însă succesul
acțiunilor întreprinse depinde de competența de management al
resurselor umane ca element integrator și determinant pentru
siguranța organizațională și protecția angajatorilor.
Pe acest fond, scopul demersului nostru analitic îl
reprezintă cunoașterea și aprecierea modului în care stresul
profesional influențează evoluția politicilor de resurse umane la
nivelul Ministerului Afacerilor Interne și, implicit, la nivelul
Poliției Române.
Obiectivele studiului
Din aceste motive și nu numai, în vederea consolidării
părții esențiale de gestionare a stresului profesional în unitățile
Ministerului Afacerilor Interne și combinării acesteia cu un
nivel ridicat al angajamentului conducerii în privința unui
posibil demers investigativ, am apelat la experiența de
contributor la validarea și consolidarea funcțională a resurselor
umane la nivelul Poliției Române.
Lucrarea poate fi valorificată atît prin exploatarea
elementelor de-sine-stătătoare care au fost avute în vedere la
elaborarea sa, cât și prin prin abordările (toate bine
documentate iar unele cu totul inedite) asupra elementelor
specifice ale stresului profesional, cu accent pe specificitatea
acestuia în cazul categoriei profesionale a polițiștilor din
Ministerul Afacerilor Interne și cu referire directă la personalul
Poliției Române. Abordarea ideatică este gândită astfel încât
reprezentanții lucrătorilor din sistemul de ordine publică să
valorifice coduri de conduită profesională din experiența
11
autorului, manager al resurselor umane ale Poliției Române –
considerată de noi cea mai importantă și mai complexă
componentă a sistemului pe care îl deservește.
Direcții de acțiune
De-a lungul timpului, documentele organizatorice
elaborate la nivelul Ministerului Afacerilor Interne și, implicit,
la nivelul Poliției Române au evidențiat necesitatea redefinirii
obiectivelor și a contextului de integrare a polițiștilor.
În ceea ce privește managementul stresului, în ciuda
importanței pe care această componentă o are, la nivelul
structurilor Inspectoratului General al Poliției Române, până de
curând, nu exista o metodologie clară și unitară de identificare,
monitorizare și gestionare a riscurilor și vulnerabilităților
asociate acestuia. În puls, recomandările și cele mai bune
practici existente la nivel european au determinat apariția unei
noi abordări și a impus elaborarea și adoptarea unui concept
clar și integrat al pregătirii polițiștilor ținând cont de această
nouă paradigmă instituțională.
În concordanță cu scopul și obiectivele studiului, am
optat în cadrul lucrării pentru modalitatea de prezentare a
patru piloni de susținere a unei atitudini proactive la nivelul
instituției Poliției Române, ca mod eficient de cunoaștere,
monitorizare și gestionare a stresului profesional:
- formarea profesională a polițiștilor și introducerea în
domeniul gestionării stresului profesional;
- integrarea reușită în mediul instituțional a noilor
angajați ținând cont de mecanismele de adaptare la
stres; instituirea tutelei profesionale și sprijinirea
integrării socioprofesionale a polițiștilor exploatând
punctele tari și evitând punctele slabe relevate de
cercetarea elementelor stresului de la locul de muncă ;
- adaptarea dinamică a ofertei de pregătire continuă a
polițiștilor la cerințele activității profesionale;
12
- pregătirea polițiștilor pentru stăpânirea factorilor
determinanți ai stresului profesional în cazul particular
al participării acestora la misiuni internaționale.
În scopul reflectării complexității și amplorii
activităților pentru gestionarea situațiilor de stres profesional și
a nivelului competențelor persoanelor/structurilor solicitate în
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, se analizează incidența
stresului în cadrul unui segment profesional distinct reprezentat
de personalul participant la operații de menținere a păcii,
efectiv semnificativ ca pondere, important ca implicare și cu
specific aparte în domeniul de activitate al Poliției Române.
Metode de cercetare
Demersul investigativ la care am apelat a fost influențat
și determinat de o serie de factori între care: accesul dificil la
situațiile profesionale intuite ca stresante, cunoașterea realizată
indirect prin manifestările exterioare, comportamentale, ce sunt
considerate indicatori ai stărilor și relațiilor interne și
subiective.
În conformitate cu obiectivele fixate, am considerat
necesară utilizarea următoarelor instrumente de studiu: ancheta
pe bază de chestionar (polițiști români aflați în misiune
internațională și polițiști români ce au participat în misiuni
internaționale de lungă durată), observația directă a
comportamentului, analiza documentelor profesionale și
instrumentele specifice analizei prin metode statistice.
Fără îndoială că, ținând cont de specificul activităților
proprii, rezultatele lucrării vor putea fi extinse și asupra
celorlalte categorii profesionale din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, identificându-se astfel noi ipoteze de studiu
în domeniul de referință al resurselor umane și sporind astfel
valoarea științifica a studiului realizat.
13
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ORDINEA
PUBLICĂ ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ -
COMPONENTE ALE SECURITĂȚII NAȚIONALE
Începutul secolului al XXI-lea a fost marcat de transformări
radicale în principalele sfere ale vieții sociale. Impunându-se la
scară mondială prin dinamism și consecințe, globalizarea a
transformat lumea într-un spațiu unic, multitudinea de
oportunități intersectându-se deseori, până la suprapunere, cu
provocări și factori de risc la adresa identităților statale și
regionale.
I.1. Mediul internațional și național de
securitate – dimensiuni actuale și perspectivă
Amenințările manifestate la adresa statelor necesită un
răspuns eficace și coordonat la nivel internațional. Statele lumii
au convenit că au nevoie de o strategie de securitate internă,
unde persoanele sunt protejate în deplină conformitate cu
drepturile fundamentale1.
Agenda europeană privind securitatea stabilește
acțiunile care sunt necesare în vederea obținerii unui nivel înalt
de securitate internă în UE. Aplicarea cu succes a unei agende
comune depinde de angajamentul politic al tuturor actorilor
implicați de a face mai mult și de a colabora mai bine.
Ca stat membru al Uniunii Europene și Organizației
Tratatului Atlanticului de Nord, România face parte dintr-un
spațiu de libertate, securitate și justiție, bazat pe valori, interese
1 Comunicare a Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Agenda
europeană privind securitatea, Strasbourg, 28.4.2015, http://www.cdep.ro/
afaceri_europene/CE/2015/COM_2015_185_RO_ACTE_f.pdf
14
și obiective comune, pe principiile și normele democrației,
statului de drept și pe caracteristicile economiei de piață. În conformitate cu prevederile din Constituția
României, Strategia națională de apărare a României este principalul instrument care fundamentează planificarea apărării la nivel național și asigură cadrul strategic pentru organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și securitatea națională, prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Obiectivele și direcțiile de acțiune care privesc securitatea națională urmăresc consolidarea capacităților militare și civile naționale la standarde care să permită prevenirea, descurajarea și apărarea împotriva oricăror acțiuni agresive la adresa țării.
Definirea și impunerea de perspective strategice la nivelul Ministerului Afacerilor Interne au la bază direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României fixate în documentele strategice de nivel superior. Proiectul Strategiei Naționale de Ordine și Siguranță Publică 2015-2020 facilitează cunoașterea perspectivei actualizate asupra mediului internațional și național de securitate, cu toate implicațiile strategice conexe impuse de acesta.
În scopul reflectării complexității și amploarei fenomenului, în paginile lucrării a fost rezervat un spațiu distinct specificului și actualității operațiilor de menținere a păcii, ca dimensiune a mediului de securitate global și regional.
I.2. Amenințări, riscuri și vulnerabilități la
adresa ordinii publice și siguranței naționale
Analiza din perspectivă strategică a mediului de
securitate internaţional şi naţional explică atât specificitatea şi
actualitatea obiectivelor fundamentale ale guvernării României,
cât şi domeniul de responsabilitate ce revine structurilor cu
competenţe în domeniul ordinii şi siguranţei publice.
15
Considerarea pe această bază a problematicii cadrului
de securitate global justifică deopotrivă oportunitatea unei
abordări proactive, orientată către nevoile de consolidare şi
menţinere a serviciilor naţionale de securitate a cetăţeanului,
prin asigurarea unui mediu caracterizat prin ordine, libertate şi
justiţie.
Amenințările, riscurile și pericolele au valențe
transnaționale, astfel încât ceea ce se petrece în exteriorul țării
noastre poate avea consecințe rapide în plan intern, al
securității naționale, generând, la rândul lor, efecte în planul
securității regionale și globale.
Vulnerabilitățile ca stări de fapt, procese sau fenomene
din viața internă a națiunii, a comunităților sociale, diminuează
capacitatea de reacție a statului în fața riscurilor existente ori
potențiale, sau care favorizează apariția și dezvoltarea acestora,
cu consecințe în planul capacității de protejare, apărare și
promovare a valorilor, intereselor și necesităților de ordine și
siguranță publică.
I.2.1. Amenințări, riscuri și vulnerabilități
identificate la nivelul Uniunii Europene
În urma analizării tuturor tendințelor, Europol a
identificat 7 amenințări actuale de care statele membre vor
trebui să țină cont în momentul în care își vor formula direcțiile
de acțiune în ceea ce privește combaterea criminalității
organizate, respectiv: migrația ilegală, traficul de ființe umane,
contrafacerea mărfurilor și produselor din domeniul sanitar și
farmaceutic, infracțiuni economice săvârșite prin intermediul
firmelor de tip “fantomă” – rambursarea ilegală a TVA,
producția și traficul de droguri sintetice, criminalitatea
informatică, spălarea de bani.
De asemenea, au mai fost identificate 2 posibile
amenințări care trebuie avute în vedere și tratate ca posibile
domenii de acțiune pentru grupările de criminalitate organizată,
respectiv: infracțiunile în domeniul mediului – traficul ilicit cu
16
deșeuri metalice/toxice, respectiv fraudele în domeniul energiei
și fraudele rezultate din comerțul cu certificate verzi.
I.2.2. Amenințări, riscuri și vulnerabilități
identificate la nivel național
Riscurile și vulnerabilitățile care se manifestă în
domeniul ordinii și siguranței publice s-au transformat, atât din
punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, focalizându-se pe
segregarea nucleelor existente la nivelul grupărilor de
criminalitate, care au devenit din ce în ce mai bine organizate,
specializate, conectându-se cu rețele criminale externe similare,
unele dintre acestea având legături cu organizații teroriste.
I.3. Considerații generale privind obiectivele
naționale de securitate
Strategia națională de apărare a României definește
interesele și obiectivele naționale de securitate, prezintă o
evaluare a mediului de securitate, identifică principalele
amenințări, riscuri și vulnerabilități la adresa intereselor
fundamentale ale României și formulează principalele direcții
de acțiune pentru asigurarea securității naționale.
Promovarea intereselor naționale de securitate se
realizează prin stabilirea unor repere ale efortului statal,
concretizate în obiective naționale de securitate.
I.4. Direcții de acțiune și modalități de asigurare
a securității naționale
Nicio societate nu poate exista și mai mult nu poate
evolua daca nu este reglementată și dacă nu funcționează o
ordine generală bine structurată și respectată de majoritatea
membrilor acesteia.
I.4.1. Dimensiunea de ordine publică a securității
naționale
În spiritul intereselor și obiectivelor naționale de
securitate stabilite în Strategia Națională de Apărare a Țării
17
pentru perioada 2015-2019, rezultă șapte direcții de acțiune și
modalități de asigurare a securității naționale: dimensiunea de
apărare, dimensiunea de ordine publică, dimensiunea de
informații, contrainformații și de securitate, dimensiunea
economică și energetică, dimensiunea diplomatică,
dimensiunea de management al situațiilor de criză,
dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică.
Păstrând coerența în planul abordărilor ce privesc
tematica luată spre studiu, în conținutul acestei secțiuni sunt
prezentate direcțiile de acțiune ale dimensiunii de ordine
publică și atribuțiile forțelor de ordine și siguranță publică.
O parte însemnată a demersului explicativ este dedicată
atribuțiilor Poliției Română, considerată forța principală a
Ministerului Afacerilor Interne și una dintre cele mai solide și
complexe instituții din România.
I.4.2. Direcții de acțiune la nivelul Poliției
Române pentru asigurarea securității naționale
Planificarea strategică realizată de managerii de pe
nivelele ierarhice superioare are loc pe termen lung, stabilește
direcția și obiectivele, însă luarea de decizii zilnice la nivelele
ierarhice inferioare ale organizațiilor presupune și o planificare
operațională. Direcțiile de activitate ale Poliției Române,
circumscrise abordărilor strategice de nivel superior, vizează
asigurarea climatului de ordine și siguranță publică și
consolidarea capacității instituționale a Poliției Române.
Prioritățile strategice subsecvente au în vedere creșterea
nivelului de securitate pentru cetățeni și întărirea capacității
administrative a Poliției Române.
Pentru o abordare particularizată, lucrarea prezintă pe
larg obiectivele și prioritățile activității din portofoliul strategic
al Inspectoratului General al Poliției Române.
18
CAPITOLUL II
SISTEMUL MANAGERIAL ÎN CADRUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE DIN
PERSPECTIVA RISCULUI ȘI AMENINȚĂRII LA
ADRESA ORDINII PUBLICE ȘI SIGURANȚEI
NAȚIONALE
Conceptul de management cunoaște semnificații
multiple atât în teorie, cât și în practică. Determinarea
conținutului și a trăsăturilor care definesc managementul, în
general și managementul organizației, în special, fac din acesta
o știință distinctă, sistemică și în permanentă reconfigurare.
II.1. Perspective în analiza generală a
managementului organizației
Există o serie de factori deteminați pe care
managementul organizației, pentru a fi eficient, trebuie să îi ia
în considerare: natura și gradul de complexitate a obiectivelor
organizaționale, resursele alocate la nivel instituțional,
calitățile, pregătirea și abilitățile managerului, pregătirea
profesională și motivația efectivelor coodonate, oportunități și
restricții impuse mediului intern al organizației etc.
Domeniul vast al problematicilor circumscrise acestui
concept permite proiectarea a numeroase abordări, ipostaza
centrată pe specificitatea procesului decizional, chiar în situații
de risc, fiind cea care interesează în acest context.
II.1.1. Caracteristici și reprezentări ale activității
de management al organizației În scopul evidențierii specificului și complexității
domeniului studiat, în conținutul secțiunii sunt analizate funcțiile managementului unanim acceptate în literatura de specialitate, în legătură cu atribuțiile în domeniul controlului intern și al gestionării riscurilor sociale și profesionale.
19
Pentru păstrarea caracterului de actualitate a problematicii controlului intern/managerial, secțiunea prelucrează elemente de referință din acquis-ul comunitar, alcătuit, în mare măsură, din principii generale de bună practică, acceptate pe plan internațional și în Uniunea Europeană.
În sens corelat, în conținutul lucrării sunt prezentate
coordonatele de actualitate instituite odată cu apariția
Ordinului Secretariatului General al Guvernului nr. 400/2015
pentru aprobarea Codului controlului intern/ managerial al
entităților publice.
II.1.2. Luarea deciziei ca formă de exprimare a
managementului Pornind de la convingerea că managerii eficienți sunt
aceia care nu încearcă să rezolve toate problemele cu care se confruntă, ci sunt capabili să delege altora responsabilitatea luării unor decizii, rezolvând doar problemele care au o influență puternică asupra atingerii obiectivelor organizaționale, spațiul acestei secțiuni este dedicat inclusiv definirii etapelor fundamentale ce trebuie parcurse de fiecare decident în cadrul unui proces decizional eficient.
II.1.3. Evaluarea acțională și managementul
riscurilor Secțiunea a doua descrie reglementările cu privire la
mecanismul decizional gestionat la nivel național pentru managementul acțiunilor în situații de risc sau criză în domeniul ordinii publice.
Deopotrivă, realizând o focalizare orientată spre pericolele și riscurile existente la locul de muncă, lucrarea abordează în termeni generici problematica managementului riscurilor profesionale, esență a prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale.
Pentru o abordare particularizată, se alocă spațiu
analizei activităților și acțiunilor inițiate și puse în aplicare în
20
cadrul procesului de gestionare a riscurilor la nivelul Poliției
Române.
II.2. Suportul decizional al Ministerului
Afacerilor Interne pentru managementul
acțiunilor în situații de risc
În plan intern, există norme interne de acțiune pe structuri diferențiate ale forțelor de ordine ori ale organelor de siguranță națională pentru acțiuni specifice combaterii actelor de terorism, a crimei organizate, intervenții în cazurile de tulburare a ordinii și liniștii publice etc.
Din punct de vedere instituțional și legislativ problematica situațiilor de urgență determinate de dezastre naturale și accidente tehnologice și protecția civilă este reglementată ca o componentă a sistemului securității naționale (Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicată și Hotărârea Guvernului nr. 547/09.06.2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de protecție civilă).
La nivelul Ministerului Afacerilor Interne s-a creat Centrul Național de Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică, ca structură interinstituțională de suport decizional pentru managementul acțiunilor în situații de risc sau criză în domeniul ordinii publice.
Secțiunea de față descrie reglementările cu privire la mecanismul decizional gestionat la nivel național pentru managementul acțiunilor în situații de risc sau criză în domeniul ordinii publice.
Deopotrivă, realizând o focalizare orientată spre pericolele și riscurile existente la locul de muncă, lucrarea abordează în termeni generici problematica managementului riscurilor profesionale, esență a prevenirii accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale.
21
CAPITOLUL III
COMPETENȚA DE MANAGEMENT AL RESURSELOR
UMANE PENTRU SIGURANȚA ORGANIZAȚIONALĂ
ȘI PROTECȚIA ANGAJAȚILOR DIN CADRUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE
Succesul în orice domeniu de activitate poate fi asigurat
numai prin folosirea rațională și eficientă a resurselor umane.
În acest sens este deosebit de important ca toate activitățile din
acest domeniu să se desfășoare într-un mod profesionist, pentru
atingerea obiectivelor și în consens cu misiunea organizației.
III.1. Importanța și rolul activității de
management al resurselor umane în cadrul
organizației
Importanța ființei umane în conducerea cu succes a
unei activități este cea care face din "managementul
resurselor umane" competența esențială pentru toți managerii.
Managementul resurselor umane constă în ansamblul
activităților orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea și
menținerea resurselor umane în cadrul organizației în vederea
realizării cu eficiență maximă a obiectivelor acesteia și
satisfacerii nevoilor angajaților.
Abordările selectate în textul lucrării oferă garanția că
toate activitățile de management resurse umane la nivelul
Poliției Române sunt realizate în condițiile respectării
cerințelor sau prevederilor legale, iar evaluarea demersurilor
întreprinse se face în funcție de contribuția acestora la
îndeplinirea obiectivelor organizaționale.
III.2. Activități de management resurse umane
la nivelul Poliției Române
Conștientizându-se rolul esențial pe care îl are în
procesul de reformă instituțională managementul resurselor
umane, la nivelul Poliției Române se acordă o atenție specială
22
acestui segment de activitate, promovându-se o serie de măsuri
pentru îmbunătățirea indicatorilor de performanță în acest
domeniu.
Paginile acestei secțiuni sunt dedicate prezentării
atribuțiilor și obiectivelor strategice ale departamentului de
resurse umane al Poliției Române.
III.3. Analiza muncii, primul pas în evaluarea și
prevenirea riscurilor
Importanța crescută a evaluării adaptării la specificul
locurilor de muncă, din perspectiva dezvoltării acțiunilor
profilactice de combatere a factorilor de risc și reducerea
impactului acestora, impune, cu precădere, cunoașterea, dar și
elaborarea și dezvoltarea unor metode și tehnici de analiză a
muncii în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru
eficientizarea adaptării reciproce optime dintre executant,
sarcina profesională, ambianța fizică și psihosocială a
activității.
Practica managerială în domeniul resurselor umane
dovedește că fără o cunoaștere cât mai exactă a cerințelor sau
exigențelor fiecărui post nu numai că nu pot fi dezvoltate
eficient celelalte activități organizaționale, însă nu pot fi
identificate și prevenite nici riscurile profesionale.
Secțiunea în sine a fost gândită pentru corelarea
accepțiunilor generale cu practicile și procedurile de lucru
instituite în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În scop
ilustrativ, sunt descrise activitățile de analiză a postului și de
întocmire a fișei postului astfel cum sunt reglementate de
Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr.
665/2008 privind unele activități de management resurse
umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, cu modificările și completările ulterioare.
Evaluarea riscurilor constituie fundamentul unei
gestiuni eficace a securității și sănătății și poate fi considerată o
activitate cheie pentru reducerea accidentelor de muncă și a
23
bolilor profesionale. Dacă este corect aplicată, evaluarea
riscurilor poate îmbunătăți securitatea și sănătatea în muncă,
precum și performanța organizațiilor, în general.
III.4. Managementul conducerii moderne din
perspectiva asigurării sănătății și securității în
muncă
Legislația privind securitatea și sănătatea în muncă este
o componentă a sistemului național de reglementări, care
stabilește responsabilitățile instituțiilor implicate, cadrul de
înființare și organizare a activității în domeniu și asigură
respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă și
bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea
că se află într-un proces de armonizare cu prevederile
directivelor europene în domeniu.
III.4.1. Norme generale privind securitatea și
sănătatea în muncă
În România, cadrul legislativ care reglementează
securitatea și sănătatea în muncă are în vedere aspectele
circumscrise din aquis-ul comunitar. Derivat din acesta,
domeniul „Muncă și protecția socială a muncii” este
reglementat explicit în legea fundamentală a statului român.
În toate sectoarele de activitate, atât publice cât și
private, se aplică prevederile din Legea nr. 74/1999 pentru
ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii,
republicată, Legea securității și sănătății în muncă nr.
319/2006, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea
de Guvern nr. 142/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și
sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările și
completările ulterioare și Hotărârea de Guvern nr. 355/2007
privind supravegherea sănătății lucrătorilor, cu modificările
și completările ulterioare.
24
Lucrarea prezintă sinteza aspectelor legale ce privesc
domeniul securității și sănătății în muncă.
III.4.1.1. Obligațiile angajatorilor privind
asigurarea securității si sănătății în muncă
Legislația în domeniu stabilește obligația angajatorului
de a asigura sănătatea și securitatea lucrătorilor în toate
aspectele referitoare la muncă. În acest scop, angajatorul
trebuie să evalueze riscurile, să prevadă măsuri pentru
eliminarea sau diminuarea acestora și să informeze lucrătorii
asupra riscurilor și a măsurilor dispuse, asigurând participarea
acestora la procesul prevenirii.
III.4.1.2. Consultarea, participarea și instruirea
lucrătorilor
Angajatorii consultă lucrătorii și/sau reprezentanții lor
și permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor
referitoare la securitatea și sănătatea în muncă. Reprezentanții
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și
sănătății lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia
măsuri corespunzătoare și să prezinte propuneri în acest sens,
în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători și/sau al
eliminării surselor de pericol.
III.4.1.3. Obligațiile lucrătorilor
Fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea
astfel încât să nu pună în pericol de accidentare sau
îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte
persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în
timpul procesului de muncă.
25
III.4.2. Măsuri ale Ministerului Afacerilor
Interne pentru asigurarea securității și sănătății
la locul de muncă
În temeiul art. 72 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, republicată, art. 22-31 din
Hotărârea de Guvern nr. 833/2007 privind normele de
organizare și funcționare a comisiilor partitare și încheierea
acordurilor colective, cu modificările și completările
ulterioare, art. 139 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social,
republicată, în anul 2013, s-a încheiat Acordul colectiv privind
raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut
special – polițiști din Ministerul Afacerilor Interne, între
Ministerul Afacerilor Interne și organizațiile sindicale
reprezentative.
În conținutul acestei secțiuni sunt evidențiate pe larg
măsurile adoptate în plan intern pentru asigurarea securității și
sănătății în muncă.
26
CAPITOLUL IV
DIMENSIUNEA INSTITUȚIONALĂ ȘI SOCIALĂ A
STRESULUI PROFESIONAL ÎN CADRUL
MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE
Stresul și repercursiunile lui reprezintă una dintre cele
mai complexe problematici cu care se confruntă societatea
contemporană. Instituții naționale, foruri regionale și
internaționale, specialiști ai diverselor domenii de activitate
sunt angrenați în operațiuni comune cu subiecții afectați,
menite să contribuie la stoparea acestui fenomen.
IV.1. Stresul – factor generator de risc
psihosocial
Nuanțele atribuite de teoreticienii domeniului
termenului de „stres” (presiune, tensiune, forță etc.) indică
natura, mecanismul și dinamica fenomenului, pe de o parte și
abordările strategice ce se impun, pe de altă parte.
IV.1.1. Delimitări conceptuale ale stresului psihic
În conținutul secțiunii sunt redate definiții ale stresului
psihic consemnate în literatura de specialitate. În accepțiunea
unuia dintre teoreticienii domeniului, stresul reprezintă o
„situație și/sau stimul ce pun organismul într-o stare de
tensiune; însăși starea de tensiune deosebită a organismului
prin care acesta își mobilizează toate resursele de apărare,
pentru a face față unei agresiuni fizice sau psihice.”2
2 Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros,
București, 1978, p.685.
27
IV.1.2. Agenții stresori
Pornindu-se de la premisa că agenții stresori au caracter
potențial stresant, generând stres psihic numai în anumite
condiții, lucrarea prelucrează caracteristicile agenților stresori
după clasificări ale diverșilor autori, prezentând și o abordare
analitică, mai operantă pentru mediul profesional.
IV.1.3. Teorii despre stres
Literatura de specialitate cunoaște mai multe teorii
asupra stresului cu rol în evidențierea dimensiunilor sale
fiziologice și instituționale.
În conținutul lucrării sunt prelucrate teoria/modelul lui
D. Mason, modelul arousal, teoria personalității puternice,
modelul lui Lazarus și modele ale stresului organizațional.
IV.2.1. Metode cantitative de diagnostic/evaluare
a stresului la locul de muncă: ASSET, JSS, SWS3
A Shortened Stress Evaluation Tool este un
instrument psihometric de măsurare a stresului ocupațional
dezvoltat special pentru a atinge nivele ridicate de
funcționalitate în utilizare, mai ales în mediul de afaceri. Prin
dimensiunile sale relativ reduse ASSET este potrivit mai ales
în proiecte care presupun monitorizarea periodică a stresului
sau în demersuri organizaționale mai elaborate care vor
conține, cu siguranță, scanarea primară a nivelurilor de stres
ocupațional.
Job Stress Survey a fost construit pentru evaluarea
surselor generale de stres ocupațional ale persoanelor de
ambele sexe de peste 18 ani care activează într-o serie largă de
medii de lucru din domeniile afacerilor, industrial, educațional
etc.
SWS a fost dezvoltat într-o încercare de a răspunde
necesității resimțite de psihometricieni de a avea la dispoziție
3 http://romania.testcentral.ro/ro/produse/teste-resurse-umane-si-
psihologia-muncii/Stres%20%C8%99i%20well-being/
28
un instrument de măsurare a modelului de comportament de tip
A, axat pe auto-evaluare, bazat pe o abordare cantitativă în
termeni de resurse implicate.
IV.2.2. Metode calitative de diagnostic/
identificare a stresorilor la locul de muncă: SIR
SIR este o modalitate de identificare a factorilor de
stres acut. Metoda a fost dezvoltată inițial ca o tehnică de
intervievare, însă pentru a economisi timpul de aplicare metoda
a fost transpusă sub forma unui chestionar cu întrebări
deschise. Această metodă solicită participanților să descrie pe
scurt un eveniment real cu care s-au confruntat în ultimele luni
și care le-a provocat o mare tensiune negativă.
IV.3. Dimensiunea instituțională și socială a
stresului profesional în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne
Securitatea și sănătatea în muncă constituie în prezent
una dintre cele mai substanțiale și mai importante sectoare din
politica socială a Uniunii Europene.
IV.3.1. Stresul profesional – analiză conceptual-
metodologică
Stresul profesional reprezintă una dintre cele mai mari
provocări actuale, făcând obiectul a numeroase studii ca
urmare a efectelor negative pe care le are asupra individului și
a organizației în care acesta activează.
Pe fondul cerinței de adaptare la schimbările din lumea
muncii, obiectivul politicii Comunitare în domeniul securității
și sănătății în muncă îl reprezintă ameliorarea continuă a stării
de bine în muncă. Prevenirea riscurilor sociale și implicit a
stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în
Comunicatul Comisiei Europene. Reducerea riscurilor
psihosociale și a stresului în muncă reprezintă astfel un
imperativ nu numai moral, dar și legal.
29
În conținutul lucrării au fost analizate modelele
teoretice ale stresului organizațional: modelul „ciclurilor
stresului” propus de J. E. Mc Grath, modelul „cerere-control”
formulat de R.A. Karasek, modelul „vitamină” ce aparține lui
P. Warr, modelul relativ recent al dezechilibrului dintre efort și
recompensă (propus în anul 1996 de Siegriest), modelul
conservării/pierderii resurselor elaborat de S.E. Hobfoll.
De asemenea, au fost prezentate dovezi care indică
faptul că sursele de stres într-o anumită profesie combinate cu
caracteristicile individuale ale deținătorului postului pot cauza
insatisfacția muncii, producerea unor accidente de muncă,
abuzul de alcool și probleme sociale sau în familie.
IV.3.2. Stresul în mediul instituțional polițienesc
Prezenţa factorilor de stres reprezintă o realitate
inevitabilă a activităţii zilnice a polițistului.
Profesia de poliţist presupune vocație și atașament față
de valorile și rigorile organizaționale. Expresia drepturilor
polițiștilor conferite de lege în plan social este dublată de
îndatoririle și sacrificiul pe care le presupune de cele mai multe
ori exercitarea sarcinilor operaționale. Elementele care disting
în plan social misiunea și mediul de lucru al poliţiştilor pot
reprezenta de cele mai multe ori cauze ale stresului profesional.
Pornind de la premisa că mediul de lucru al polițiștilor
este puternic individualizat în societate printr-o serie de
elemente caracteristice, lucrarea dezvoltă explicit sursele de
stres ocupațional, simptomele stresului, cât și măsurile
eficiente de gestionare a stresului.
IV.3.2.1. Cauze ale stresului organizațional specifice
cadrelor de conducere: complexitatea, diversitatea si caracterul
de noutate; responsabilitățile mari; preocuparea pentru viitorul
organizației; ritmul alert de adoptare a deciziilor; stilul
managerial neadecvat; centralizarea excesivă a autorității;
subordonați slab pregătiți; prelungirea duratei zilei de muncă.
30
IV.3.2.2. Cauze ale stresului organizațional manifestate
la nivelul subordonaților: incompatibilitatea cu tipul cadrului
de conducere; delegarea în exces; teama de pierdere a postului.
IV.3.2.3. Cauze comune generatoare de stres
organizațional: dispoziții și ordine inaplicabile; presiunea
termenelor; motivația nesatisfăcătoare; lipsa atitudinilor sau a
pregătirii necesare postului; aspirația spre funcții superioare;
tensiunile familiale; deficiențe în proiectarea postului; sistem
informațional ineficient; organizare informală puternică.
IV.3.4. Indicatori de stres în cadrul organizației
Poliției Române – posibile corelații
Nesiguranța locului de muncă este un principal risc
psihosocial care identificat într-o instituție precum Ministerul
Afacerilor Interne, caracterizată din acest punct de vedere de
stabilitatea locului de muncă, garantată nu numai legal, dar și
instituțional prin abordările manageriale tradiționale, poate
conduce la apariția unor efecte asupra unei mase destul de
însemnată a personalului cu efecte grave asupra realizării
obiectivelor instituționale.
Anul 2011 a fost marcat de amplul proces de
reorganizare instituțională, demers necesar pentru
modernizarea și adaptarea structurilor proprii – componente ale
sistemului apărării naționale, ordinii publice și siguranței
naționale – la realitățile socio-economice.
În contextul deficitului bugetar și al neaprobării
proiectului de lege ce propunea stabilirea unor criterii obiective
de evaluare a personalului afectat de reducerea de posturi, atât
vacante, dar și a unor posturi încadrate, reorganizarea
instituțională a reprezentat modalitatea de răspuns instituțional,
adaptată pentru încadrarea în limitele bugetare acordate.
Tensiunile și încordările permanente acumulate de
personalul Poliției Române, pe fondul acțiunilor dispuse în
31
anul 2011 la nivel organizațional, pentru reconfigurarea
structurii organizatorice, au generat și au menținut prezența
constantă a stresului în mediul profesional. Locul de muncă
instabil al polițiștilor a putut da naștere unor sentimente de
nesiguranță și a avut ca efect creșterea stresului legat de
muncă. Munca nesigură, volumul mare de lucru și programele
de lucru variabile, au condus la apariția unui conflict între
cerințele din viața profesională și cele din viața privată,
rezultând un echilibru necorespunzător cu efect dăunător
asupra stării de bine a lucrătorilor.
Prin politicile de resurse umane a fost garantată
diminuarea numărului de disponibilizări în rândul angajaților
propriilor unități, reușita însăși a procesului de reformă a
instituției.
În conținutul lucrării sunt analizate efectele procesului
desfășurat la nivelul celei mai complexe organizări
instituționale din România - Ministerul Afacerilor Interne.
Analiza efectuată ilustrează măsurile adoptate în cadrul
procesului de reformă instituțională, elementele de reușită a
demersurilor întreprinse, dar mai ales efectele ce au decurs pe
fondul deciziilor manageriale.
32
CAPITOLUL V
MANAGEMENTUL STRESULUI PROFESIONAL –
ANALIZĂ CONCEPTUAL-METODOLOGICĂ
Gestionarea stresului presupune alegerea celor mai
potrivite strategii pentru ținerea sub control a efectelor produse
de factorii de stres.
Managementul stresului profesional este un proces
continuu care reclamă monitorizarea stresorilor care cauzează
cel mai mare distres, a simptomatologiei generată de acțiunea
constantă a factorilor de risc, precum și aplicarea celor mai
eficiente metodologii de asistență a subiecților afectați în plan
individual și profesional. Programele de gestionare a stresului
pot fi considerate eficiente în măsura în care pot conduce la
identificarea alternativelor de prevenire și de reducere efectivă
a apariției fenomenologiei.
V.1. Strategii de management al stresului
profesional
Lucrarea prezintă un set de strategii de management al
stresului pe care managerul le poate folosi pentru a apropia
subordonații de punctul optim al curbei stresului, sugerând că
pregătirea situațională ideală pentru o organizație este aceea
care îi instrumentează pe membrii organizației să funcționeze
în situații de tensiune înaltă, prin formarea sistematică a
deprinderilor la nivel de stres relativ scăzute, unde șansa pentru
o învățare cu succes este mai mare.
Deopotrivă, sunt integrate studii referitoare la strategiile
de adaptare (de "coping") care aduc o schimbare fundamentală
în cercetările referitoare la stres, prin schimbarea orientării
acestora de la descrierea reacțiilor la stres, la descrierea și
cercetarea modalităților prin care individul controlează factorii
și situația stresantă.
33
V.2. Ce poate face departamentul de resurse
umane din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne pentru a avea angajați sănătoși
Stabilind sănătatea și starea de bine psihologică a
angajaților ca obiectiv, se pot utiliza politici privind cariera și
postul pentru a obține o mai bună adaptare persoană-post și
pentru a realiza o dezvoltare personală și profesională
ulterioară.
V.2.1. Politici privind cariera și postul – abordări
generale pentru un mijloc destinat asigurării
sănătății angajaților:
despre selecție; despre politica privind cariera; despre rotirea
pe post sau înlocuire; despre disponibilizări; despre redesign-ul
muncii; despre training și coaching; despre training „Personal
Effectiveness or Assertiveness”; despre Self-Management and
Employability; cursurile de „self-management and
employability”; despre managementul timpului; despre
managementul stresului.
V.2.2. Atitudinea proactivă la nivelul instituției
Ministerului Afacerilor Interne – un mod eficient
de gestionare a stresului profesional
Se știe că organizația din domeniul ordinii și siguranței
publice, prin însăși natura și specificitatea sa, este generatoare
de stres ocupațional, iar mediul său profesional este puternic
individualizat în societate printr-o serie de elemente
caracteristice care pot reprezenta surse de stres ocupațional.
Recunoașterea crescândă a faptului că prevenția implică
mai puține costuri în raport cu eforturile de combatere a unui
fenomen deja instalat presupune planificarea, organizarea și
evaluarea acțiunilor specifice pe mai multe paliere.
Lucrarea în sine dezvoltă coordonatele conceptuale și
metodologice valorificate în politicile de resurse umane
adaptate la nivelul organizației Poliției Române pentru
34
determinarea țintelor strategice în sensul creșterii nivelului de
competențe profesionale și sociale ale personalului propriu, al
dezvoltării procesului de perfecționare profesională cu scopul
de a schimba comportamentul, cunoștințele și motivația
personalului.
V.2.2.1. Formarea profesională a polițiștilor și
introducerea în domeniul stresului profesional
În sens proactiv și pentru un sistem eficient de integrare
a personalului, instituția Poliția Română urmărește permanent
să acorde o atenție sporită atitudinii, comportamentului și
informațiilor de care noul angajat are nevoie.
La nivelul Inspectoratului General al Poliției Române,
misiunea departamentului de instruire o reprezintă asigurarea
formării inițiale și continue a personalului Inspectoratului
General al Poliției Române, în conformitate cu reglementările
de linie în vigoare, pe baza cerințelor structurilor centrale și
teritoriale din Poliția Română care coordonează funcțional
domenii de activitate specifice.
Lucrarea oferă posibilitatea cunoașterii experienței
învățământului românesc polițienesc acumulată până în prezent
în procesul de modernizare a sistemului de formare și
perfecționare profesională.
Premisele pentru redefinirea învățământului postliceal
la nivelul Ministerului Afacerilor Interne și, implicit, la nivelul
Poliției Române determină autorul să definească misiunea
viitoare a unităților de formare în procesul de dezvoltare a
culturii calității educaționale.
Ceea ce interesează este ca deciziile instructiv-
educative să fie adoptate astfel încât viitorii absolvenți ai
învățământului polițienesc să aibă capacitatea de a integra
cunoștințele teoretice cu deprinderile practice aplicabile în
domeniul de activitate și cu capacitatea de a demonstra valori
personale și comportamentale în mediul instituțional.
Documentele școlare trebuie să includă seturi exacte de teme
35
de pregătire cu incidență în domeniul socio-profesional
polițienesc. Modalitățile de gestionare a stresului ocupațional
se impune să fie și ele un punct important în programele de
dezvoltare organizațională.
V.2.2.2. Instituirea tutelei profesionale și
sprijinirea integrării socioprofesionale a
polițiștilor
Integrarea reprezintă acțiunile programate de prezentare
a noilor angajați la locurile de muncă, de recomandare la
nivelul colectivului și de acomodare cu cerințele de muncă
existente în organizație.
Integrarea nu trebuie înțeleasă și realizată ca un proces
mecanic. Procesul de integrare la locul de muncă a noilor
angajați constituie un element important nu numai în asigurarea
performării eficiente a rolului profesional, dar și în privința
bunăstării fizice și mentale a indivizilor, a manifestării
atitudinal-comportamentale a acestora în mediul instituțional.
Secțiunea de față cuprinde specificații referitoare la
reglementările de linie în vigoare și la activitățile specifice
desfășurate la nivelul Inspectoratului General al Poliției
Române pentru instituirea tutelei profesionale și sprijinirea
integrării socioprofesionale a tinerilor absolvenți, în cadrul
perioadei de stagiu/probă și a elevilor din instituțiile de
învățământ care pregătesc personal în beneficiul Poliției
Române, pe durata fiecărei perioade de practică în unități
operative.
Sunt evidențiate deopotrivă codurile de conduită
instituite la nivelul Poliției Române în vederea optimizării
rezultatelor elevilor practicanți ai unităților de formare
profesională, în spiritul standardelor calitative de referință
naționale și al descriptorilor de calitate agreați la nivelul
Ministerului Educației și Cercetării Științifice și al Ministerului
Afacerilor Interne.
36
În conținutul lucrării este prezentată analiza realizată
asupra problematicii tutelei profesionale, astfel cum este
reflectată de procedurile de resurse umane prevăzute de actele
normative interne, identificându-se astfel deficiențe și
propuneri ameliorative ce pot fi implementate în acțiunile
concertate ale departamentelor de specialitate din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne.
Ceea ce se reține în procedura de instituire și exercitare
a tutelei profesionale asupra personalului din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne este valoarea operațională a
demersurilor tutorelui profesional de asistență a personalului
tutelat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și mai puțin
responsabilizarea acestuia în privința pregătirii tinerilor
angajați pentru adaptarea la cerințele noului mediu socio-
profesional.
Deopotrivă, este configurat procesul unui posibil
mentorat care să poată obține beneficiile așteptate la nivel
instituțional, dezvoltarea la tinerii angajați a capacităților de
adaptare la cerințele vieții profesionale, prin elaborarea și
aplicarea de strategii individuale pentru o acomodare rapidă și
eficientă la rigorile grupului și la valorile culturii
organizaționale.
Concluzia care se notează în paginile secțiunii este
aceea că atribuțiile tutorelui profesional cuprinse schematic în
normativele interne constituie premise latente din punct de
vedere al formării și integrării socioprofesionale a tinerilor
absolvenți, însă ele vor dobândi forță operațională sporită în
condițiile preluării și prelucrării misiunii și a rezultatelor
furnizate de învățământul polițienesc.
V.2.2.3. Adaptarea ofertei de pregătire continuă a
polițiștilor la cerințele activității profesionale
Necesitatea asigurării unei pregătiri unitare a
personalului la nivelul Poliției Române a impus o restructurare
a procesului de pregătire și la nivelul centrelor de
37
perfecționare, demers reflectat cu precădere în conținutul
documentelor de învățământ centrate pe competențe.
Axa prioritară o constituie reconfigurarea sistemului de
pregătire profesională în termeni de calitate și performanță.
Formarea profesională continuă la locul de muncă
rămâne în continuare în atenția departamentului de resurse din
cadrul instituției Poliției Române, interesul major fiind motivat
de importanța asigurării profesionalismul personalului, ceea ce
duce la diminuarea efectelor negative pe care le poate genera
lipsa de pregătire asupra randamentului îndeplinirii atribuțiilor
și misiunilor.
În cadrul acestei secțiuni sunt prezentate deopotrivă
considerații privind managementul stresului și tactica utilizării
armamentului din dotare, gestionarea procesului de pregătire a
polițiștilor pentru utilizarea armamentului din dotare în
condițiile care reies din spiritul normelor europene.
38
CAPITOLUL VI
MANAGEMENTUL FORȚELOR IMPLICATE ÎN
OPERAȚII DE MENȚINERE A PĂCII – PRINCIPII
INSTITUȚIONALE ȘI SECURITATE PERSONALĂ
Menţinerea stabilităţii şi echilibrului internaţional,
realizarea păcii şi securităţii au devenit de mult timp un
deziderat. În condiţiile în care războiul este perceput ca o
opţiune inacceptabilă în rezolvarea problemelor cu care se
confruntă omenirea, în momentul actual, mai importantă este
prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor ce pot degenera.
VI.1. Specificul și actualitatea operațiilor de
menținere a păcii
Forțele militare destinate desfășurării operațiilor de menținere a păcii acționează pe baza unui mandat și a regulilor de angajare stabilite de către organizația sub egida căreia participă. Forța stabilită pentru operații de menținere a păcii trebuie să fie credibilă, făcându-și evidentă capacitatea de a-și îndeplini misiunea în orice condiții. Ea trebuie să fie în măsură să descurajeze acțiunile părților în conflict prin simpla prezență fizică în punctele probabile de manifestare a violențelor sau, când situația impune, să intervină pentru reinstaurarea ordinii și liniștii în zonă.
Lucrarea redă în paginile acestei secțiuni rolul forțelor multinaționale pentru menținerea păcii în context internațional: rolul NATO, rolul ONU și al OSCE, precum și Politica de Securitate și Apărare Comună.
VI.1.1. Rolul NATO și al ONU în actualul
context internațional NATO împreună cu partenerii săi tradiţionali și-a
stabilit ca deziderat să promoveze şi să apere valorile fundamentale comune precum: democraţia, libertatea individuală, supremaţia legii, economia de piaţă, rezolvarea pe
39
cale paşnică a disputelor, deschidere şi transparenţă. Totodată, constituie o prioritate a organizaţiei creşterea cooperării la nivel internaţional în vederea abordării cu succes a provocărilor noului mileniu.
VI.1.2. Rolul Organizației pentru Securitate și
Cooperare în Europa
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
reuşeşte să creeze, prin deschiderea şi acţiunile sale, un spaţiu
extins de dialog şi negociere pe problematica securităţii în
spaţiul euro-atlantic şi euro-asiatic şi, totodată, o platformă
pentru parteneriatele multilaterale implicate în acţiuni practice
în teren. Conceptul de securitate beneficiază de o abordare
amplă la nivelul organizaţiei, aceasta canalizându-şi acţiunile
pe trei dimensiuni majore: politico-militară; economică şi de
mediu; umană.
VI.1.3. Politica de Securitate și Apărare Comună
Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat pentru
România şi implicarea activă în domeniile strategice ale
organizaţiei printre care Politica Europene de Securitate şi
Apărare (PESA) şi, ulterior, în cadrul Politicii de Securitate şi
Apărare Comune (PSAC), prin participarea la misiuni civile şi
operaţii militare desfăşurate sub egida acesteia.
VI.2 Participarea forțelor românești la
operațiile de menținere a păcii și la misiuni de
suport operativ
Secțiunea de față tratează aspecte privind participarea
personalului român la operațiunile de menținere a păcii,
subliniind impactul angajamentelor instituționale asupra
demersurilor naționale de mărire a inter-operativității cu
formațiuni similare ale altor națiuni, respectiv posibilitatea de
colaborare cu personal (militari și civili) provenind din alte țări,
de pe alte continente, cu o altă cultură operațională.
40
VI.2.1. Participarea României la misiuni sub
egida ONU
În noiembrie 2014, România a ocupat locul 77 din 115
state membre contributoare cu trupe și poliție la operațiunile
ONU de menținere a păcii4.
La acest capitol, sunt inserate, în scop exemplificativ,
date statistice oficiale privind misiunile desfășurate cu
participarea militarilor și a forțelor de poliție românești.
VI.2.2. Participarea României la misiuni sub
egida NATO
După prezentarea specificității și istoricului fiecărei
misiuni, lucrarea evidențiază rata de participare a României în
cadrul următoarelor misiuni internaționale de menținere a
păcii: Misiunea Resolute Support (RSM), Forța Internațională
de Asistență pentru Securitate (ISAF), KFOR, Operația NATO
de combatere a terorismului “Active Endeavour”, Combaterea
pirateriei în largul Cornului Africii, Sprijinul NATO acordat
Uniunii Africane.
VI.2.3. Participarea României la misiuni sub
egida PSAC
România, ca promotor al demersurilor Uniunii
Europene de promovare a statului de drept funcţional, a
principiilor de bună guvernare şi a respectării drepturilor
omului, s-a angajat activ în numeroase misiuni civile şi operaţii
militare în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comune.
Aceste eforturi și-au propus ca obiectiv principal creşterea
stabilităţii şi securităţii internaţionale.
4 http://www.mae.ro/taxonomy/term/344/2
41
VI.2.4. Participarea României la misiuni sub
egida OSCE
România este unul dintre contributorii principali în
cadrul Misiunii Speciale OSCE de Monitorizare în Ucraina iar,
în prezent, participă cu 22 de monitori desfăşuraţi în zonele de
conflict. În anul 2014, un român a fost desemnat şef de echipă
la Cernăuţi. Pe timpul alegerilor prezidenţiale ucrainiene din 25
mai 2014, România a trimis observatori în cadrul Misiunii
ODIHR (Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile
Omului).
VI.3. Pregătirea personalului Poliției Române în
vederea participării la misiuni internaționale de
menținere a păcii și la misiuni de suport
operativ
Poliţia Română participă, sub coordonarea Ministerului
Afacerilor Interne, cu efective de poliţişti la efortul
internaţional de stabilizare şi de reconstrucţie în teatrele de
operaţii ale diferitelor misiuni de menţinere a păcii. Poliţia
Română desfăşoară astfel activităţi sub egida Organizaţiei
Naţiunilor Unite, a Uniunii Europene, precum şi a Organizaţiei
pentru Securitate şi Cooperare din Europa. Misiunile
poliţiştilor români, în funcţie de mandatul internaţional, sunt
fie executive, fie de monitorizare, consiliere şi îndrumare.
Selecţia poliţiştilor pentru participarea la misiunile de
menţinere a păcii se realizează pe baza principiului
voluntariatului după parcurgerea unor probe de evaluare a
capacităţilor specifice.
VI.4. Activități gestionate la nivelul statelor
partenere în cadrul misiunilor internaționale
pentru pregătirea forțelor implicate (studiu)
În conținutul lucrării se prezintă un studiu care își
propune să analizeze modul în care state partenere în cadrul
misiunilor internaționale desfășurate de reprezentanți ai Poliției
42
Române au soluționat această problematică. Informațiile
necesare care să reliefeze principalele abordări în domeniu au
fost obținute prin intermediul atașaților de afaceri interne
acreditați pe lângă ambasadele României din statele partenere,
participante cu forțe în cadrul misiunilor de menținere a păcii.
În cadrul acestei secțiuni sunt redate exemple de
activități specifice de pregătire premergătoare deplasării în
zona de misiune (briefing), instruiri post-misiune (debriefing)
dar și pentru reîncadrarea socio-profesională, desfășurate de
țări cu tradiție în ceea ce privește participarea la misiuni
internaționale: Belgia, Cehia, Polonia, Finlanda, Suedia,
Danemarca și România.
43
CAPITOLUL VII
STUDIU PRIVIND PARTICIPAREA POLIȚIȘTILOR
ROMÂNI LA MISIUNILE INTERNAȚIONALE DE
LUNGĂ DURATĂ
Societatea modernă solicită din ce în ce mai mult
posibilitățile de adaptare ale subiectului uman. Importante sunt
atât posibilitățile de acomodare prin reacții imediate, cât și
capacitatea de a anticipa evenimentele, de a elabora răspunsuri
adaptative imediate la mediul social și individual, de a găsi
metode, tehnici, instrumente și proceduri de investigare/
explorare concretă, empirică a problematicii stresului
profesional.
VII.1. Importanța studiului. Ipoteze de lucru și
rezultate înregistrate
A. Importanța studiului. Operațiunile și misiunile
internaționale civile și/sau militare, altele decât războiul, au un
caracter complex, participanții la acest tip de activități
confruntându-se în mod frecvent, cu situații stresante, ostile,
potențial periculoase și incerte. Totodată, întreruperea
legăturilor cu mediul familial, social și profesional, renunțarea
la obiceiurile asociate acestor medii, coroborate cu situația de
adaptare la un mediu predominat de riscuri, frustrant, în care
libertatea de mișcare și de acțiune sunt limitate, conduc spre
nevoia abordării într-o manieră distinctă a pregătirii
personalului anterior deplasării în misiune, a modalității de
adaptare la noile solicitări specifice misiunii, dar și la o nouă
abordare a readaptării, recuperării și refacerii fizice și psihice,
concomitent cu procesul de reinserție socio-profesională la
terminarea turului de serviciu într-o misiune desfășurată în
afara teritoriului statului național.
B. Ipoteza de lucru. Cunoașterea procesului de
participare a polițiștilor în misiunile internaționale constituie
44
un element important în asigurarea performării eficiente a
rolului profesional. Dacă individul nu este capabil să facă față
situațiilor curente presupuse de postul pe care îl ocupă în
misiune, acest lucru se constituie ca o amenințare atât pentru el,
cât mai ales, pentru misiune și colectiv.
Pornind de la această realitate, tema studiului este
circumscrisă la două aspecte concrete:
1. procesul de pregătire a polițiștilor români aflați în misiune
internațională ce are loc în țară pentru participarea la
misiune, dar și modul în care aceștia s-au adaptat la
condițiile de mediu, socio-culturale și profesionale din
timpul misiunii;
2. procesul de pregătire a polițiștilor români ce au participat în
misiuni internaționale de lungă durată, ce a avut loc în țară
pentru participarea la misiune; modul în care polițiștii s-au
adaptat la condițiile de mediu, socio-culturale și
profesionale din timpul misiunii; activitatea de debriefing și
procesul de readaptare profesională la întoarcerea în țară.
C. Aspecte metodologice. Studiul are un caracter
explorator, fiind realizat pe bază de chestionar, observaţie
directă a comportamentului, analiză a documentelor
profesionale și instrumente specifice analizei prin metode
statistice. Ancheta a permis strângerea unor date cu privire la
trăirile subiecților afectați de stres și la modalitățile alese de
aceștia pentru a gestiona comportamentele/stările negative.
Populația de referință o constituie personalul aflat în
prezent în misiuni de menținere a păcii și personalul Poliției
Române care a participat în trecut în astfel de misiuni de lungă
durată.
D. PREZENTAREA REZULTATELOR este
realizată după următoarele dimensiuni:
1. motivația participării în misiunile internaționale de lungă
durată;
45
2. percepția polițiștilor cu privire la procesul de pregătire
pentru misiune. Briefingul și debriefingul;
3. percepția riscurilor și a situațiilor generatoare de stres în
misiune;
4. reintegrarea profesională a polițiștilor români întorși din
misiunile internaționale de lungă durată;
5. propuneri de optimizare al procesului de participare al
polițiștilor la misiunile internaționale de lungă durată.
Procentele obținute la întrebările chestionarelor
confirmă ipotezele enunțate la începutul studiului. Rezultatele
obținute notifică existența stresului de nivel mediu și peste
medie la polițiștii români participanți la misiunile
internaționale, iar pregătirea acestora înainte de plecare/după
întoarcerea din misiune, pentru a gestiona comportamentele/
stările negative nefiind una satisfăcătoare creează un risc major
la adresa personalului participant.
VII.2. Direcții de acțiune pentru asigurarea
pregătirii și a securității personalului
participant la operații de menținere a păcii
În cadrul acestei secțiuni au fost exemplificate modele
de activități concrete ce pot fi desfășurate:
a. în cadrul unei instruiri premergătoare deplasării în
zona de misiune (briefing);
b. în cadrul unei instruiri post - misiune (debriefing).
46
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Stresul este o prezență activă în mediul profesional
polițienesc, el datorându-se unor cauze multiple, cea mai
pertinentă fiind slaba adecvare/adaptare la realitățile mediului
operativ.
Lucrarea poate fi valorificată prin abordările asupra
elementelor specifice ale stresului profesional, în principal în
cazul categoriei profesionale a polițiștilor din Ministerul
Afacerilor Interne, cu referire directă la personalul Poliției
Române.
Conținutul lucrării prelucrează și rezultate ale unor
studii de referință privind conceptualizarea stresului, contribuții
științifice notabile în literatura de specialitate românească și
internațională.
Managementul stresului profesional presupune un
ansamblu de acțiuni întreprinse pentru a determina, cât mai
exact cu putință, nivelul stresului și cauzele lui, precum și
pentru a realiza, prin măsuri individuale și/sau colective și
instituționale, un nivel optim al acestuia, sens în care:
îmbunătățirea codurilor de conduită profesională presupune
identificarea unor modalități de reacție la nivel instituțional;
în conținutul lucrării sunt prezentați patru piloni de
susținere a unei atitudini proactive la nivelul instituției
Poliției Române, ca mod eficient de gestionare a stresului
profesional: formarea profesională a polițiștilor și
introducerea în domeniul stresului profesional, integrarea
reușită în mediul instituțional a noilor angajați, instituirea
tutelei profesionale și sprijinirea integrării socio-
profesionale a polițiștilor, adaptarea ofertei de pregătire
continuă a polițiștilor la cerințele activității profesionale,
precum și pregătirea polițiștilor pentru participarea la
misiuni internaționale;
se impune continuarea procesului de dezvoltare a culturii
calității educaționale la nivelul învățământului polițienesc
47
și pregătirea psihologică a tinerilor pentru o mai bună
prezentare a realităților instituționale, pentru a demonstra
valori personale și comportamentale în mediul instituțional;
învederăm ca obiectiv ameliorativ auditarea ofertei de
pregătire de nivel postliceal și superior consemnată în
documentele școlare de tip reglator, actualizarea și
adaptarea acesteia la cerințele beneficiarului. Optimizarea
segmentului de competențe ale viitorului absolvent din aria
socioprofesională ar presupune amendarea neconcordan-
țelor tematice, prefigurarea de noi orientări în formarea
profesională a viitorilor angajați, determinarea unor căi de
calibrare tematică optimă;
stabilirea unei strategii pe termen mediu cu privire la
incluziunea tinerilor în sistem cu stabilirea clară a
domeniilor prioritare, a specificului activităților ce urmează
a fi desfășurate și nu în ultimul rând a unităților/
subunităților care vor fi beneficiare prioritare astfel încât la
nivel mental să existe o pregătire emoțională a impactului
schimbării arealului geografic dar și familial după
absolvire;
normele legale interne trebuie astfel actualizate și
armonizate încât să permită instituirea unui posibil proces
de mentorat, ca expresie a contribuției tutorelui profesional
atât la evoluția în cariera profesională a tinerilor absolvenți,
cât și la însușirea de valori comportamentale în mediul
instituțional;
necesitatea asigurării unei pregătiri adaptate a personalului
la nivelul Poliţiei Române impune restructurarea procesului
de pregătire continuă și centrarea pe competențe
profesionale.
Lipsa unui cadru normativ de nivel superior sau cu caracter
intern care să reglementeze strict activitățile ce trebuie
desfășurate pentru pregătirea personalului în vederea
participării la misiuni internaționale de menținere a păcii,
48
participanții dar mai ales activitățile care trebuie realizate prin
prisma misiunii ce urmează a fi derulată creează un risc major
la adresa personalului participant, dar și unul instituțional. De
asemenea, integrarea socio-profesională dar și familială a
polițistului la revenirea dintr-o misiune internațională
constituie o prioritate a Poliției Române, dar trebuie realizată
într-un cadru de reglementare strictă.
Din aceste considerente învederăm necesitatea inițierii
la nivel instituției Poliției Române a unui studiu de impact
asupra pregătirii personalului în vederea participării la misiuni
internaționale de menținere a păcii, având ca obiectiv general
găsirea de pârghii pentru îmbunătățirea cadrului organizatoric,
instituirea bunelor practici și reglementarea normelor în
domeniu.
Fără îndoială, în activitatea practică apar o serie de
aspecte particulare care pot crea unele dificultăți în ceea ce
privește validarea și reglementarea modalităților pentru
asigurarea pregătirii și a securității personalului participant la
operații de menținere a păcii;
Analiza de ansamblu a problematicii circumscrise
dislocării forțelor de poliție în teatrele de operații
multinaționale trebuie să presupună acțiunea concertată a
specialiștilor de la toate palierele angrenate în gestionarea
activității; operaționalizarea și concretizarea unui astfel de
studiu la nivel instituțional va presupune angajarea unei arii
extinse de resurse umane, financiare, materiale și de timp, iar
scopul acestuia – fundamentarea unui proiect de reglementare
internă, fie de nivel superior – ordin de ministru/instrucțiuni, cu
aplicabilitate pentru toate structurile ministerului, fie de nivel
inferior, dispoziție a inspectorului general, care să confere
cadrul juridic organizării și desfășurării activităților specifice.
Validarea și consolidarea funcțională a resurselor
umane la nivelul Poliției Române se întemeiază pe analiza
funcțională riguroasă a oportunităților și a punctelor slabe în
acest domeniu, constituind totodată substanța deciziilor
49
strategice ale organizației în domeniul resurselor umane. Ținta
strategică a Poliției Române poate fi interpretată și în termeni
specifici domeniului resurselor umane dacă se constituie ca
prioritate asigurarea cu personal calificat și motivat a
structurilor subordonate.
50
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
A. LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ:
*** Constituția României, republicată
*** Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată
*** Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu
modificările și completările ulterioare
*** Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea
Jandarmeriei Române, cu modificările și completările
ulterioare
*** Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicată
*** Legea nr. 604/2003 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență
a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și
funcționarea Ministerului Administrației și Internelor
*** Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată
*** Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea
Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu modificările și
completările ulterioare
*** Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu
modificările și completările ulterioare
*** Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea
Poliției Române, republicată
*** Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,
republicată
*** Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene
revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996
*** Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a
unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii
publice, republicată
*** Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea
adunărilor publice, republicată
*** Hotărârea de Guvern nr.33/2015 pentru aprobarea Strate-
giei naționale de apărare a țării pentru perioada 2015-2019
*** Hotărârea de Guvern nr. 1152/2014 privind organizarea,
51
funcționarea și compunerea Centrului Național de
Conducere a Acțiunilor de Ordine Publică
*** Hotărârea de Guvern nr. 535/2014 privind înființarea
Grupului interministerial strategic pentru creșterea
capacității de acțiune a instituțiilor guvernamentale în
prevenirea și combaterea criminalității ce se circumscrie
amenințărilor în domeniul securității naționale
*** Hotărârea de Guvern nr. 1040/2010 pentru aprobarea
Strategiei naționale de ordine publică 2010-2013
*** Hotărârea de Guvern nr. 833/2007 privind normele de
organizare și funcționare a comisiilor partitare și încheierea
acordurilor colective, cu modificările și completările
ulterioare
*** Hotărârea de Guvern nr. 355/2007 privind supravegherea
sănătății lucrătorilor, cu modificările și completările
ulterioare
*** Hotărârea de Guvern nr. 1807/2006 pentru aprobarea
Componentei de management din cadrul Metodologiei
privind sistemul de planificare strategică pe termen mediu al
instituțiilor administrației publice de la nivel central
*** Hotărârea de Guvern nr. 142/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările
și completările ulterioare
*** Hotărârea de Guvern nr. 547/2005 pentru aprobarea
Strategiei naționale de protecție civilă
*** Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 54/2011 privind
stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată
cheltuielilor de personal din Ministerului Administrației și
Internelor pentru anul 2011
*** Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind
organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne,
cu modificările și completările ulterioare
*** Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 400/2015
pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al
52
entităților publice
*** Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 808/2015 pentru
abrogarea Ordinului ministrului finanțelor publice
nr.946/2005 pentru aprobarea Codului controlului
intern/managerial, cuprinzând standardele de control
intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea
sistemelor de control intern/managerial
*** Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 23/2015 privind
activitatea de psihologie în unitățile Ministerului Afacerilor
Interne, cu modificările și completările ulterioare
*** Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 104/2014 privind
aprobarea Planului strategic instituțional al Ministerului
Afacerilor Interne pentru perioada 2014-2016
*** Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr.
665/2008 privind unele activități de management resurse
umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, cu modificările și completările ulterioare
*** Acordul colectiv privind raporturile de serviciu ale
funcționarilor publici cu statut special – polițiști din
Ministerul Afacerilor Interne
*** Planul de activități al Inspectoratului General al Poliției
Române pentru anul 2015
B. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI:
1. Aniței M., Stres și agresivitate în organizații, Revista de
Psihologie Organizațională, vol. III (1-2), Editura Polirom,
Iași, 2007
2. Barbu V., Vasile C. D., Ivan Ș.A., Vlad M., Dreptul
muncii, Editura Cermaprint, București, 2008
3. Cioloca I., Psihologie și pedagogie militară, Editura
Militară, București, 1992
4. Chelcea S., Mărginean I., Cauc I., Cercetarea sociologică.
Metode și tehnici, Editura Destin, Deva, 1998
5. Culda L., Omul, valorile și axiologia, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1982
53
6. Derevenco P., Anghel I., Băban A., Stresul în sănătate și
boală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992
7. Floru R., Stresul psihic, Editura Enciclopedică
Românească, București, 1974
8. Găitan Gh., Solicitările psihofiziologice în domeniul
militar, Editura Militară, București, 1972
9. Iamandescu I. B., Stresul psihic și bolile interne, Editura
All, București, 1993
10. Jinga I., Managementul instituțiilor educaționale, Note
de curs, Universitatea București, 2001
11. Manolescu A., Lefter V., Deaconu A., Managementul
resurselor umane, Editura Economică, 2007
12. Miuț P., Stresul școlar, Lucrare de doctorat, Universitatea
București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației,
2000
13. Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura
Economică, București, 1999
14. Popescu-Neveanu P., Dicționar de psihologie, Editura
Albatros, București, 1978
15. Stora J.B., Stresul, Editura Meridiane, București, 1999
16. Voicu C., Prună Șt., Managementul organizațional al
Poliției. Fundamente teoretice, Editura MediaUno,
București, 2007
17. Zlate M., Tratat de psihologie organizațional-
managerială, vol. II, Editura Polirom, Iași, 2007
18. Zlate M., Introducere în psihologie, Casa de editură și
presă Șansa, București, 1996
19. Zorlențan T., Burduș E., Căprărescu Gh., Managementul
organizației, Editura Economică, 1998
C. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI:
1. Goupil G., Selye H., Înțelepciunea stresului, Editura
Coresi SRL, București, 1991
2. Held D., McGrew A., Goldblatt D., Perraton J.,
Transformări globale. Politică, economie și cultură,
54
Editura Polirom, 2004
3. Jager C.C., Renn O., Rosa E. A., Webler T., Risk,
Uncertainty and Rational Action, Londra, Earthscan
Publication, 2001
4. Moser C.A., Metodele de anchetă în investigației
fenomenelor sociale, Editura Științifică, București, 1967
5. Mullins L. J., Management and Organisational
Behaviour (fourth edition), London, UK, Pitmman
Publishing, 1996
6. Powel, J.T., Enright, S. J., Anxiety and Stress
Management, Routlege, London & New York, 1990
D. ARTICOLE, COMUNICĂRI:
1. Drăghici C.V, Bălțatu S., Considerații generale privind
stresul în profesia de manager în Poliția Română, în
Sesiunea științifică în participare internațională – Uniunea
Europeană spațiu de libertate, securitate și justiție,
Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
2. Schulte J.A., Beyond the Buzzard: Toward a Critical
Theory of Globalization, în Koffman Eleonore, Youngs
Gillian (eds.), Globalization. Theory and Practice, Pinter,
London, 1996
3. Turc M., Care sunt mecanismele instinctive de apărare
împotriva stresului?, în Managementul stresului
profesional. Ghid pentru personalul din domeniul ordinii
și siguranței publice, ediția a II-a, Editura Ministerului
Administrației și Internelor, 2006 4. Verza C., Mocanu N., Influența factorilor externi asupra
performanțelor polițiștilor din unitățile speciale de intervenție, în Simpozionul Național de Psihologie al Poliției Române. Noi perspective ale psihologiei aplicate în instituțiile sistemului de securitate națională, ediția a VII-a, Editura Ministerului Afacerilor Interne, București
E. REFERATE ȘTIINȚIFICE, ARTICOLE ȘI COMUNICĂRI ALE DOCTORANDULUI:
55
1. Considerații cu privire la stresul profesional în procesul educațional continuu în Revista Univers Strategic nr. 3 (19) septembrie 2014
2. Aspecte privind pregătirea personalului în vederea participării la misiuni internaționale de menținere a păcii în Revista Univers Strategic nr. 2 (22) aprilie-iunie 2015
3. Conferința științifică internațională Provocări și strategii în ordinea și siguranța publică – Ediția a II-a care s-a desfășurat la sediul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, în perioada 28-29 mai 2015 cu lucrarea Reflecții asupra unui management performant în domeniul resurselor umane aferente structurilor de ordine publică
F. DIVERSE : 1. Mic dicționar enciclopedic, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1978 2. Oxford Dictionary of Current English, Oxford University
Press, 1988, Second Edition by Christina Ruse 3. Curs “Manager”, cod COR 112029, Proiectul “Programul
de instruire pentru creșterea capacității instituționale și de management” Cod SMIS: 31222, beneficiar Inspectoratul General al Poliției Române
G. SURSE INTERNET
1. Băieșu M., Prelegeri la disciplina „Managementul
resurselor umane”,
http://www.ase.md/files/catedre/mgs/mru.doc
3. Compendium Sistemul de Control Public Intern în
România, http://discutii.mfinante.ro/static/10/
Mfp/control_prev/programe/Compendiu2011.pdf
4. Compendiu al sistemelor de control public intern în
statele membre ale Uniunii Europene 2012, Comisia
Europeană,
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/pro
grame/Compendium_UE.pdf
56
5. Comunicatul Comisiei Europene „ Adaptarea la
schimbările din lumea muncii și din societate; o nouă
strategie comunitară în domeniul securității și sănătății în
muncă, 2002-2006,
http://www4.pmb.ro/wwwt/pactivi/Documente%20europ
ene/strategia_comunitatii.pdf
6. Concepția de dezvoltare a sistemului de formare
profesională inițială si continuă a personalului din
Ministerului Afacerilor Interne,
http://www.mai.gov.ro/documente/invatamant/Conceptie
%20de%20formare%20nr.245%20128%20din%2028_02
_2013.pdf
7. Cornescu V., Marinescu P., Curteanu D., Toma S.,
Capitolul 4 Management de la teorie la practică,
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap4.htm
8. Drăghici I., Referat Conceptul de ordine publică și
reflectarea lui în legislația actuală, Academia de Poliție
„Alexandru Ioan Cuza”,
http://fs.legaladviser.ro/2f6155aa6d1953736e793d964a5d
6282.pdf
9. FACTS Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate
în muncă 22, Stresul în muncă,
http://stres.protectiamuncii.ro/pdfs/fisa_22.pdf
10. Iancu D., Rezumatul tezei de doctorat Elemente de
management general aplicabile în organizațiile militare
moderne, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu,
http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/RezumattezaIa
ncuDumitru.pdf
11. Miclăuș I.M., Managementul calității, 2006,
http://academiacomerciala.ro/cursuri/Management/An%2
0II/Managementul%20calitatii/MANAGEMENTUL%20
CALITATII.pdf
12. Planul Strategic Instituțional al Ministerului Afacerilor
Interne 2014-2016,
http://www.mai.gov.ro/documente/obiective/PSI%202014
57
-2016%20anexa%20OMAI%20159%20din%202014.pdf
13. Planul Strategic al Ministerului Administrației și
Internelor pentru perioada 2010-2013,
http://www.mai.gov.ro/documente/obiective/Plan%20stra
tegic%20MAI%202010-2013%20-13122010.pdf
14. Proiectul Strategiei Naționale de Ordine și Siguranță
Publică 2015-2020,
http://www.mai.gov.ro/documente/transparenta/SNOSP%
202015-2020%20.pdf
15. Tripon, C., Dodu, M., Managementul resurselor umane,
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca,
http://www.apubb.ro/wp-
content/uploads/2011/02/Suport-Curs-MRU-Zi-2012-
2013.pdf
16. http://www.protectiamuncii.ro/ro/topics/stres/definitions_
and_causes.html
17. http://romania.testcentral.ro/ro/produse/teste-resurse-
umane-si-psihologia-
muncii/Stres%20%C8%99i%20well-being/
58
LISTA ANEXELOR
Anexa nr. 1 Atribuțiile principale ale Poliției Române
Anexa nr. 2 Situația detaliată pe grupe de vârstă a
personalului la nivelul Poliției Române (ofițeri
de poliție)
Anexa nr. 3 Situația detaliată pe grupe de vârstă a
personalului la nivelul Poliției Române (agenți
de poliție)
Anexa nr. 4 Principalele nevoi de pregătire identificate de
polițiștii absolvenți ai promoțiilor anului 2012
Anexa nr. 5 Chestionar de opinie 1.1
Anexa nr. 6 Chestionar de opinie 1.2
Anexa nr. 7 Măsura în care polițiștilor români care au
participat în misiuni internaționale de lungă
durată au fost pregătiți în țară pentru participarea
la aceasta
Anexa nr. 8 Apreciere asupra gradului de dificultate al
adaptării la condițiile misiunii
Anexa nr. 9 Apreciere asupra comportamentelor/stărilor
prezente la personalul Poliției Române, ca
urmare a solicitărilor/provocărilor generate de
participarea la misiunea internațională
top related