medicina legala curs md (1)

MEDICINA LEGALA Traumatologie medico-legală.

Leziuni traumatice elementare

Leziuni ale părţilor moi:fără soluţie de continuitate: a) eritemul post-traumatic b) echimoza c) hematomul d) hemoragiile difuze

cu soluţie de continuitate a) excoriaţia b) plăgile

Leziuni traumatice elementare II

Leziuni osteo-articulare: • fracturi • luxaţii • entorse

Leziuni viscerale: • rupturi şi striviri de organe • leziuni traumatice musculare • leziuni traumatice ale nervilor • leziuni traumatice ale vaselor sanguine

Eritemul post-traumatic Eritemul post-traumatic este o zonă

tegumentară hiperemică (de culoare roşie)

bine delimitată care apare ca urmare a acţiunii unui

traumatism persistă în timp de la câteva minute la

câteva ore (ex. lovirea cu palma).

Echimoza Echimoza cea mai frecventă leziune

traumatică revărsat sanguin de întindere variată la

nivelul tegumentelor şi mucoaselor, se produce prin ruperea vaselor dermo-

epidermice ale pielii sau a vaselor din corionul mucoaselor.

adevărate mărci traumatice, atestă veridicitatea traumatismului

Echimoza

Echimoza

Echimoza/Lividitati!!!!

Echimoza 2Cel mai frecvent reproduc forma agentului traumatic:

liniare: bâtă, vergea; ovalare: compresiune cu pulpa degetului; semilunare: compresiune cu unghia; amprenta cauciucului roţii în accidente rutiere; reproducerea formelor de catarame, curele, tocuri de

pantofi, dinţi, etc.Alteori, localizarea şi forma echimozelor permit

stabilirea împrejurărilor de producere a leziunilor (tipul de

agresiune): asfixie cu mâna sugrumare viol/tentativă de viol – Echimze pe coapse, 1/3 medie si

superioara, anterointern

Echimoza 3

Evoluţia în timp (vechimea ) a echimozei se constată prin virarea

culorii acesteia ca urmare a procesului de degradare a hemoglobinei

din sângele extravazat: o culoare roşie-închisă în primele 1-2 zile; o culoare albastră (zilele 2-3 zile) prin pierderea

oxigenului de către hemoglobină; o culoare cafenie (zilele 3-7); hemoglobina se scindează în

globină şi hematină care în prezenţa fierului produce hemosiderină (culoare cafenie);

o culoare verde (zilele 7-12) urmare a oxidării bilirubinei în biliverdină;

o culoare galbenă (de la 12 la 20 de zile) . DD cu lividitatile cadaverice!!!!

Hematomul- Hematomul este un revărsat sanguin bine

delimitat în ţesuturile moi sau în organele parenchimatoase.

- Mecanismul de producere este lovirea (lezare vas sanguin mai mare) sau compresia între două planuri.

- Epidermul supraiacent este echimotic iar clinic se constată o formaţiune tumorală fluctuentă, dureroasă spontan şi la la palpare, bine delimitată, uneori pulsatilă.

Hematomul

Hematomul

Hematomul 2 Hematoamele de dimensiuni mici şi

mijlocii se pot resorbi spontan, închista sau organiza conjunctiv iar cele mai mari necesită incizie şi drenaj.

Hematoamele mari pot evolua cu suprainfecţie şi abces, pot determina compresie pe structurile vecine şi produc stază; în caz de hematoame multiple şi mari se poate dezvolta şoc traumatic uneori cu evoluţie spre deces.

Excoriatia Excoriaţia este soluţia de continuitate ce

interesează epidermul şi dermul. Pot fi unice sau multiple şi de forme: liniare,

semicirculare, sau pe o zonă tegumentară mai mare, când se numeşte placard excoriat.

Mecanismul de producere este lovirea activă (loviri tangenţiale cu corpuri rugoase, ascuţite sau cu muchii) sau lovirea pasivă (frecare de un corp dur cu suprafaţă rugoasă - cădere). Se produce astfel abraziunea ţesuturilor (realizată cu corpuri rugoase mai frecvent) sau plesnirea (în urma loviturilor active). Rolul determinant îl are linia de aplicare a forţei, care trebuie să fie înclinată, formând cu corpul un unghi ascuţit.

Excoriatia

Excoriatia 2 Când este superficială (localizată doar la nivelul

epidermului) apare limforagie iar când se usucă se formează o crustă seroasă gălbuie. Când e mai profundă (interesează şi papilele dermice) se produce o hemoragie iar în evoluţie apare o crustă brun-roşietică (crustă hematică).

Evoluţia excoriaţiei:- în primele minute/ore suprafaţa este umedă,/sângerândă, în jur

există eritem şi edem;- după 12 ore apare o crustă brun-roşie;- din ziua a 3-a, crusta se desprinde începând de la periferie,

apărând o zonă alb-roşcat;- după 6-8 zile crusta cade lăsând o zonă rozacee ce dispare

treptat, fără cicatrice

Excoriatia 3

în sugrumare apar excoriaţii semilunare produse de compresia cu unghiile, dispuse în vecinătatea unor echimoze ovalare, rezultat al compresiei cu pulpei degetelor

escoriaţiile liniare, semilunare în jurul nasului şi gurii sugerează comprimarea şi ocluzia orificiilor buco-nazale cu mâna în sufocare;

cele din regiunea vulvo-perineală şi de pe faţa internă a coapselor sugerează viol

Plaga Plaga este soluţia de continuitate care

interesează toate straturile pielii şi chiar şi ţesuturile profunde.

Plăgile pot fi: superficiale sau profunde penetrante (în cavităţi) sau nepenetrante, perforante (în viscere) sau neperforante; transfixiante (străbat un segment

anatomic în întregime) existând un orificiu de intrare şi unul de ieşire.

Plaga 2

După tipul de agent vulnerant se descriu: plăgi contuze, tăiate, înţepate, înţepate-tăiate, despicate, împuşcate, muşcate;

tot soluţii de continuitate sunt marca electrică şi leziunile chimice şi termice

Din punct de vedere al evoluţiei plăgile pot fi: simple (neinfectate, cu vindecarea per primam intentionem) şi complicate (infectate, vindecare per secundam).

Plaga contuza Plaga contuză apare prin acţiunea

traumatică a unui corp contondent ce înfrânge rezistenţa şi elasticitatea tegumentului.

Mecanismul de producere este activ (lovire cu un corp contondent) sau pasiv (lovire de un corp contondent).

Se urmaresc caracteristicile plagii(tipul marginii, orientare, crusta, etc)

Plaga contuza Caracterele plăgii contuze sunt:

profunzime mică, margini neregulate cu existenţa unor punţi

tisulare între ele, dehiscenţa, fundul anfractuos acoperit cu cheag de sânge

şi fibrină, unghiurile mai obtuze. Uneori în jurul plăgii există escoriaţii,

echimoze. Cele anfractuase prezintă un pericol mare de

suprainfectare.

Plaga taiata . Plaga tăiată este produsă prin obiecte

tăioase (sticlă, brici) şi poate avea diferite forme: liniară (rectilinie, circulară), în lambou (prin secţionare oblică, cu detaşarea unui fragment tisular-lamboul) şi mutilantă (plagă profundă, cu secţionarea unui fragment anatomic: nas, ureche).

Plaga taiata 2

Caracteristic plăgii tăiate sunt: margini netede, drepte, regulate, lipsa punţilor tisulare, fund neted concav, dehiscenţa mare, unghiuri ascuţite.

Lungimea plăgii tăiate depinde de lungimea muchiei instrumentului tăietor şi de mişcarea acestuia;

profunzimea depinde de gradul de ascuţire, forţa mişcării de apăsare, rezistenţa ţesuturilor (la nivelul gâtului, coapselor, feselor şi abdomenului rezistenţa este mai scăzută)

Plaga intepata

Plaga înţepată apare prin compresia şi îndepărtarea laterală a ţesuturilor şi este produsă prin instrumente cu vârf ascuţit: ac, andrea, cui, dinte de furcă, etc.

Diametrul orificiului este mai mic decât diametrul instrumentului vulnerant, datorită retracţiei ţesuturilor (caracteristică vitală).

Plăgile înţepate pot fi superficiale şi profunde, penetrante sau nepenetrante.

Se descriu:plaga de intrare, canal, plaga de iesire

Plaga intepat-taiata Plaga înţepată-tăiată este produsă de

instrumente cum sunt: cuţitul, briceagul, şişul, care prima dată au o acţiune de înţepare cu vârful, apoi de tăiere cu partea ascuţită a tăişului.

Plaga despicata Plaga despicată este produsă cu

instrumente grele cu lamă tăioasă (topor, secure, bardă);

în fundul plăgii există uneori trame conjuctive, datorită mecanismului mixt de producere (secţionare şi contuzionare).

Are şi aspecte de plagă tăiată datorită lamei tăioase dar şi de plagă zdrobită datorită puterii cu care este aplicată lovitura.

Leziunile traumatice ale muschilor si tendoanelor

1. Inchise – mecanism contuzia sau compresiune Rupturi musculare sau de tendoane partiale/complete; hematoame, infiltrate sanguine difuze în musculatură; sindromul de strivire - şoc traumatic sau insuficienţă

renală acută secundară obstrucţiei tubilor uriniferi cu mioglobina rezultată din musculatura distrusa

2. Deschise - plăgi prin acţiunea obiectelor tăietoare, despicătoare care produc secţiuni parţiale/complete ale muşchilor sau tendoanelor cu hemoragii importante datorită vascularizaţiei bogate a muşchilor.

Leziuni traumatice ale nervilor periferici

I. leziuni directe produse prin acţiunea nemijlocită a agentului traumatic:

traumatism închis-compresiunea nervului între un corp dur şi un plan osos subiacent

traumatism deschis (arme albe sau de foc)-secţiuni complete sau parţiale ale nervilor/vaselor

II. leziuni indirecte (secundare) prin: ischemie - leziunea vaselor de sânge care hrănesc nervii

• fragmente osoase - în fracturile cu deplasare

Leziuni traumatice ale vaselor Se clasifica in inchise(hemoragii interne)

si deschise(hemoragii externe) Sangerarile interne pot duce la aparitia

hematoamelor sau sangerari in cavitati preformate(pleura, pericard, peritoneu).

Pot determina complicatii severe: embolie gazoasa, tromboze, trombembolie, anevrisme posttraumatice, anevrisme disecante, fistule arteriovenoase

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

Entorsa este o leziune traumatică caracterizată prin distensia capsulo-ligamentară a unei articulaţii.

clinic: durere, impotenţă funcţională relativă, tumefacţie, echimoză a articulaţiei interesate.

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

2. Luxaţia reprezintă îndepărtarea extremităţilor osoase dintr- o articulaţie cu menţinerea lor într-un raport anatomic anormal. complete (suprafeţele articulare nu mai păstrează nici

un contact) Incomplete - subluxaţii (suprafeţele rămân parţial în

contact). Deplasarea suprafeţelor articulare este însoţită,

de obicei, de leziuni ale altor elemente din vecinătate: ruperea totală sau parţială a capsulei şi a ligamentelor articulare, dezlipiri de periost, rupturi de tendoane şi muşchi.

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os sub acţiunea unui agent traumatic.

după mecanismul de producere:• directe - apar în zona de impact, prin îndoirea osului sau

zdrobirea acestuia între două planuri dure ;• indirecte - apar la distanţă de zona de impact şi se pot realiza prin:

° flexie - comprimarea axială a ambelor extremităţi ale osului sau îndoirea unei epifize (fractura interesează diafiza);° răsucire – cu producerea unei fracturi spiroide;

° smulgere (prin tracţiune) – rezultă o fractură parţială (parcelară).

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

după localizarea la nivelul osului interesat: ° epifizare° diafizare° epifizo-diafizare° intraarticulare

după aspectul morfologic:° fracturi incomplete: fisuri, fracturi parţiale, smulgeri periostale, rupturi trabeculare, înfundare tăblie osoasă;° fracturi complete: simple, multiple, cominutive, orificiale, cu sau fără deplasare.

după integritatea tegumentelor supraiacent: închise deschise

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

Vindecarea fracturilor se realizează prin apariţia calusului care evoluează în mai multe faze succesive:

a) calusul fibrino-proteic care în general durează 4-7 zile;

b) calusul conjunctiv, la 7-12 zile de la fracturare ; c) calusul osos primitiv, format în 15-20 de zile, d) calusul osos definitiv (consolidarea), se produce

în 25-90 zile, în funcţie de: felul fracturii, deplasarea capetelor osoase, calitatea tratamentului, vârsta victimei, prezenţa unor boli cronice carenţiale/deficienţe hormonale etc.

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

Complicaţii ce pot surveni în evoluţia fracturilor:I. imediate: • locale:♦ interpunerea între fragmentele osoase de părţi moi sau

de formaţiuni vasculo-nervoase cu lezarea secundară a acestora;

♦ hemartroză ( fracturilor cu deschidere intraarticulară);♦ infecţie locală; • generale: ♦ şoc traumatic (fracturi multiple); ♦ embolie grasă (pulmonară ş/sau cerebrală,posibilă

în fractură de femur şi bazin).

LEZIUNI TRAUMATICE OSTEO-ARTICULARE

II. Tardive :• locale :♦ întârzierea formării calusului;♦ calus vicios/exuberant (poate induce tulburări neurologice

tardive prin compresiune);♦ pseudartroza posttraumatică (în special pe oase sau zone de

os cu vascularizaţie deficitară);♦ artrite, anchiloze posttraumatice;♦ osteoporoză;♦ tulburări trofice;♦ osteomielită cronică supurată;• generale :♦ bronhopneumonii, escare (imobilizări prelungite);♦ stări septicopiemice / septicemia.