magia unui barbat · cu mine. am o friptur` [i un pateu care au nevoie de numai câteva minute \n...

BLYTHE BRADLEY

Magia unui

b`rbat

ALCRIS

Capitolul 1

Erau f`r` \ndoial` foarte bune. Cele mai bune din câte realizasepân` atunci. |ntrebarea era ce va face cu ele. A[ezat` pe canapea, cupicioarele lungi adunate astfel \ncât b`rbia s` i se sprijine pegenunchi, Sorrel Valentine analiza desenele r`spândite pe m`su]ajoas` din fa]a ei.

Timp de cinci ani, \nc` de când p`r`sise {coala de Giuvaergii dinBirmingham la sfâr[itul celui de-al treilea an, muncise constant laconstruirea carierei ei. Avea motive s` cread` c` se descurcase destulde bine. Avea un contract cu o firm` produc`toare de accesorii pentrucostume, c`rora trebuia s` le furnizeze câte patru colec]ii pe an. |nplus, un magazin din Sherherd Market \ncepuse s`-i vând` crea]iile \nmod regulat. Deocamdat` \ns` nu prea avusese [i alte contracte maiinteresante. Era vechea poveste cu oul [i g`ina. Cum ar fi pututproiecta pentru o firm` puternic` [i cunoscut`, dac` propriul ei numenu era cunoscut? {i cum ar fi putut deveni cunoscut`, dac` nimeni nuvorbea despre crea]iile ei?

Sorrel suspin`. |[i pre]uise mult independen]a \n ultimii cinci ani,dar acum se \ntreba dac` nu fusese un pic prea independent`. Pe dealt` parte, se gândi ea, nimeni nu-i oferise vreodat` o mân` de ajutor.Cine [tie, poate c` din cauz` c` nu suferise niciodat` de foame. De[inici unul dintre prietenii ei arti[ti nu [tia, ar fi putut foarte bine s`tr`iasc` din renta care-i revenea din mo[tenirea l`sat` de na[a ei. Ar fi

putut s` nu ridice un pai de pe jos toat` via]a. Era condus` \ns` de alteconsidera]ii decât cele de ordin material. Sim]ea nevoia s`-[ifoloseasc` darul pe care i-l d`ruise Dumnezeu [i calit`]ile pe care ledobândise la colegiu. Aceasta era \ns` numai o parte din adev`r.

Ambi]ia de a deveni designer de bijuterii se n`scuse când aveadoisprezece ani, dup` ce Fred Mullins o dusese \n vizit` la Valentine& Co [i-i prezentase personalul companiei. Ace[tia \i ar`taser` [i ol`saser` s` ating` câteva din diamantele pre]ioase cu care f`cea afaceritat`l ei. Ajuns` adult, trebuia s` recunoasc` faptul c` aceast` ambi]ieadolescentin` avea leg`tur` cu nevoia ei de a sim]i c` are ceva \ncomun cu tat`l ei, care doar rareori p`rea s`-[i aduc` aminte deexisten]a ei. Trebuia s`-l fac` s-o observe, s` se gândeasc` [i la ea.Chiar [i acum, se cuno[tea suficient de bine ca s` [tie c` ambi]ia eiarz`toare era alimentat` de dorin]a de a le dovedi p`rin]ilor ei c` seputea face apreciat` de lumea \ntreag`, chiar dac` nu [i de c`tre ei.

Ochii c`prui str`lucir` când sunetul unei voci familiare p`trunse \nmedita]ia ei [i o claie de p`r de culoarea marmeladei se v`zu ivindu-se\n deschiz`tura u[ii de la camer`.

– Pisicu]o!… Oh, e[ti aici. Era atâta lini[te \ncât m` \ntrebam…Lui Charlie \i e foame [i ia ghice[te! Am uitat din nou s` iau pâine.Râsul f`r` re]inere al lui Tammy se r`spândi \n toat` casa. Nu credc-ai putea…

Era o rug`minte cunoscut` [i Sorrel zâmbi, ridicându-se \npicioare. Tammy uita \ntotdeauna câte ceva: pâine… lapte…

– Am o idee mai bun`, spuse ea. Cheam`-l [i pe Charlie [i mânca]icu mine. Am o friptur` [i un pateu care au nevoie de numai câtevaminute \n cuptorul cu microunde.

Restul corpului lui Tammy urm` mi[carea capului cu p`r deculoarea marmeladei [i intr` de-a binelea \n camer`. Era o femeiecorpolent`, la fel de \nalt` ca Sorrel, dar construit` pe un tipar multmai mare. Trupul ei generos se odihnea \ntr-un pulov`r la fel decolorat ca [i sticla cu care lucra.

– E[ti sigur` c` nu te re]inem din treab`? \ntreb` ea, \ncercând s`aduc` o nuan]` de ezitare \n vocea ei, f`r` a fi prea conving`toare.

6 BLYTHE BRADLEY

– |n clipa asta, orice \ntrerupere e binevenit`, \i r`spunse Sorrel peun ton gânditor. Poate c` tu [i Charlie pute]i s` m` ajuta]i s` g`sesc osolu]ie la problema mea.

– Ce e dificil, rezolv`m pe loc, imposibilul dureaz` pu]in, rânjiTammy [i se d`du pu]in \n spate, cât strig`tul ei s` se fac` auzit pescar`:

– Charlieee!…Sorrel se \ndrept` spre buc`t`rie.– Un depozit de pe docuri! exclamase mama ei plin` de oroare

când, dup` ce terminase colegiul, \i spuse c` g`sise un loc unde s`-[i\nceap` afacerea. Dar, imediat ce Sorrel \l v`zuse, [tiuse c` era tocmaiceea ce avea nevoie. Nu numai c` avea spa]iu suficient \n care s` seinstaleze, o vedere minunat` asupra unui râu \n continu`transformare [i un atelier la parter, dar, \n plus, \i oferise [i [ansa de aapar]ine unei comunit`]i unite de arti[ti.

Dorin]a lui Sorrel de a-[i g`si un loc \ntr-o lume care pân` atuncip`ruse c` nu avea spa]iu [i pentru ea, o f`cu s` r`mân` tare pe pozi]ii[i mama ei capitulase, f`r` m`car s` se osteneasc` s` arunce o privireasupra locului \n care fiica ei urma s` locuiasc`. Nici tat`l ei n-ovizitase, doar se mul]umise s-o asigure c` Valentine & Co o vaaproviziona cu câte pietre pre]ioase va avea nevoie.

Mo[tenirea na[ei sale o ajutase s` dispun` de mijloacele necesaremobil`rii casei. Ceea ce mai \ntâi fusese doar o \nc`pere enorm`,foarte \nalt`, acum era o buc`t`rie la un cap`t, [i o baie la cel`lalt.|ntre aceste dou` \nc`peri se afla u[a principal` [i un hol de intrare.Urma o scar` \n spiral` care ducea la dormitotul de la etaj.

Primele s`pt`mâni ale instal`rii fuseser` petrecute \n spa]iulimens, cu ecou, pe un pat [i un scaun fragil. Cinci ani reprezentaser`un interval de timp care adusese multe modific`ri [i casa ei ar`ta acum\ntr-un fel pe care nici mama ei nu-l putea critica, dac` s-ar fi deranjats`-i fac` o vizit`. Covora[e erau r`spândite pe podeaua str`lucitoare asufrageriei. Draperii de culoarea verdelui marin, ascunzând acum\ntunericul unei seri de februarie, atârnau peste trei ferestre mari,aproape acoperind \n \ntregime spa]iul dintre tavan [i podea. Fotoliile

MAGIA UNUI B~RBAT 7

[i scaunele erau capitonate \ntr-un material de aceea[i culoare cudraperiile, doar mai \nchis. O mas` cu [ase scaune [i un vechi [ifoniergalez, culese la o licita]ie, fuseser` minunat lustruite de c`tre unme[ter din partea locului. Tot el proiectase [i construise [i rafturile dec`r]i care acopereau un perete \n \ntregime [i care ad`posteau [icolec]ia de CD-uri. Dormitorul avea un covor de culoarea caiseipalide, ca s` se armonizeze cu nuan]a deschis` a pere]ilor, \n timp cecuvertura portocaliu aprins, care acoperea patul, oferea privirii o pat`puternic` de culoare.

Buc`t`ria era, de asemenea, bine echipat`. Era prim` dat` cândavea una care s`-i apar]in` [i descoperise c`-i pl`cea s` g`teasc`.Sorrel lu` o bucat` de carne [i pateul din congelator [i le introduse\n cuptorul cu microunde. T`ie o franzel` [i unse feliile cu unt cuusturoi [i le \nf`[ur` \n folii, pentru a le \nc`lzi dup` ce pateul eragata.

Se gr`bi s` ias` din buc`t`rie s` pun` masa, dar se ciocni deCharlie. Era un b`rbat care se apropia de cincizeci de ani, cu p`rul [ibarba, odinioar` negre [i rebele, acum gri. Avea o statur` gigantic`, eralat \n umeri [i cu un piept de taur. Tricoul lui nu avea niciodat`, nicio [ans`, s` reu[easc` s` ating` catarama blugilor. Bra]ele pline demu[chi [i pumnii ca ni[te ciocane \l f`ceau s` par` un lupt`tor maidegrab` decât un artist. Nasul lui sus]inea pe deplin aceast` idee. Ruptde mai multe ori \n via]a plin` de ciocniri violente pe care o avusese,\i d`dea un aspect de r`uf`c`tor inveterat, aparen]` dezmin]it` de opereche de ochi alba[tri, str`lucitori, care te izbeau prin bun`voin]ape care o puteai citi \n ei.

– Bun`, dr`gu]o! Tam te-a convins \nc` o dat` s` ne hr`ne[ti, nu-ia[a? Uria[ul o ridic` \n bra]e, aproape la un metru deasupra podelei.

– Pune-o jos, Charlie, \l cert` Tammy. Nu e bine s` agresezibuc`t`rul, decât dup` ce-am mâncat.

O dat` ajuns` din nou pe teren solid [i cu aerul revenit \n pl`mâni,Sorrel reu[i s` spun`:

– {tii unde e berea, Charlie. {i dac` ai deschide o sticl` de vinpentru mine [i Tammy…

8 BLYTHE BRADLEY

Cu o cutie de bere \ntr-o mân` [i cu o sticl` deschis` de vin \ncealalt`, Charlie se duse s` se a[eze pe canapea, lâng` Tammy. Erau\nc` acolo, atât de absorbi]i \n contemplarea desenelor ei, \ncât nicim`car nu observar` c` mâncarea fusese adus` la mas`.

Sorrel \i privi cu afec]iune. Erau prietenii ei cei mai apropia]i.Amândoi buni la suflet [i plini de toleran]`. Tammy era cu vreo zeceani mai tân`r` decât el, de[i juca mai degrab` rolul unei mame, decâtal unei iubite. {i totu[i, cuplul p`rea s` func]ioneze, [i \nc` atât debine, \ncât Sorrel se trezea deseori c`-i invidiaz`. Ea nu avuseseniciodat`, nici un fel de \ndemânare, \n ceea ce privea rela]iile.

Se cert` c` devenea prea sentimental` [i-i chem` cu voce tare,\nfigând cu]itul \n pateu:

– Gata. Doar pe voi v` mai a[teapt`.Charlie s`ri imediat de pe canapea, dar Tammy mai z`bovi o clip`

asupra modelelor desenate de bijuterii, toate minunat colorate,\nso]ite de observa]ii meticuloase scrise al`turi.

– Sunt \ntr-adev`r fabuloase! Nu-i a[a, Charlie?Aduse unul dintre desene la mas`, un l`n]i[or realizat din zale

alungite, din aur, cu un peridot mare, plasat \n centru.Ochii alba[tri ai lui Charlie sclipir` veseli.– Cu siguran]`! Tocmai \mi \nchipuiam cum ar ar`ta pe tine… [i

nu pot s` mai v`d altceva.– Numai la asta \]i st` gândul! Tammy se preg`ti s`-i dea o lovitur`

prieteneasc`, dar el reu[i s` se fereasc`, \nainte de-ai spune lui Sorrel:– Sunt rezultatul tuturor orelor petrecute pe la muzee?Sorrel aprob` din cap [i se servi cu o alt` felie de pâine cu usturoi.– |mi plac cu adev`rat bijuteriile medievale. Montajele sunt pu]in

cam greoaie dup` standardele de azi, dar execu]ia e superb`.– Atunci, sunt copii? \ntreb` Tammy, curioas` [i Charlie se gr`bi s`

nu piard` ocazia de a glumi pe socoteala ei:– Se vede cam cât timp petreci prin muzee!– Nu, nu sunt copii, Tam. Sorrel arunc` o privire rapid` asupra

desenelor \nc` r`spândite pe m`su]`: pandantive, cercei, ornamentede p`r, br`]`ri, catarame, l`n]i[oare lungi, din jad [i aur, pres`rate cu

MAGIA UNUI B~RBAT 9

pietre pre]ioase, inele gemene, destinate s` fie purtate pe dou` degetesimultan. |n ziua de azi ar fi imposibil s` faci copii dup` ele. Pe atunci,t`ierea pietrelor pre]ioase se afla \ntr-un stadiu primitiv, a[a c`foloseau pietrele \n forma lor natural` sau le [lefuiau pu]in, atât câtputeau. Rezultatul este prea pu]in atr`g`tor pentru femeia modern`,care vrea ca bijuteriile ei s` str`luceasc`. Am \ncercat s` intru \n minteame[te[ugarilor de atunci [i s`-mi imaginez ce ar fi putut crea, dac` arfi dispus de mijloacele moderne existente ast`zi.

– {i ai reu[it, complet` Charlie.O ro[ea]` u[oar`, fericit`, color` obrajii lui Sorrel.– De[i \n câteva cazuri am folosit pietre mai moderne, gen opal,

piatra lunii [i ochiul pisicii, pentru a m`ri efecul gotic. |i venir` \nminte pietrele lunii, albe [i albastre, pe care le folosise la crearea unuil`n]i[or, un model timpuriu, pe care \l d`ruise drept cadou de Cr`ciunsurorii ei, [i pentru care \nc` nu primise nici un „mul]umesc“.

Mai târziu, \n timp ce-[i beau cafeaua, Tammy \ntreb`, curioas`:– Atunci, care e problema când ai terminat asemenea crea]ii,

Sorrel?– N-am cum s` le scot pe pia]`.– Sper c` nu-i la[i pe cei de la Mellings s` pun` mâna pe ele! se

gr`bi Charlie s` intervin`.– Ar fi o adev`rat` risip`, ad`ug` [i Tammy [i tr`s`turile ei pl`cute

se strâmbar` \ntr-un zâmbet plin de dispre].– Nici mie nu-mi surâde ideea, dar asta nu-mi las` ca posibil

debu[eu decât magazinul din Sherherd Market, suspin` Sorrel.– {i ei nu [i-ar permite s` le comercializeze, \n]elese Tammy [i

d`du din cap, \n semn de simpatie. Doar dac` lu`m \n considerarecostul aurului [i pre]ul ar deveni prohibitiv. Mul]umesc lui Dumnezeuc` munca mea nu necesit` materiale atât de scumpe! Ceea ce ai tunevoie, continu` ea, este s` fii observat` de c`tre unul din b`ie]ii desus. Cineva ca… Bulgari, de exemplu.

|n fa]a sprâncenelor ridicate \n semn de ne\ncredere ale lui Sorrella auzul numelui faimoasei firme interna]ionale, Tammy se gr`bi s`-[iapere ideea:

10 BLYTHE BRADLEY

– Cu asemenea desene, nu e chiar imposibil s`…Charlie o \ntrerupse [i readuse discu]ia la problema de baz`:– |ntrebarea e cum reu[e[te s` ob]in` o \ntrevedere cu cineva de

talia asta. Nu e atât ce po]i face, cât e pe cine cuno[ti, [i Sorrel nu sepricepe mai bine decât mine când e vorba de cultivarea oamenilor cuinfluen]`.

– B`nuiesc c` firme ca Bulgari [i Amoroso dispun de cremacreatorilor \n domeniu. Ca s` ajungi la ei, chiar c` ai nevoie de rela]ii[i influent`, spuse Tammy posomorât`.

Amoroso… Numele \i produse un ciudat fior interior. Tat`l ei aveamulte rela]ii \n lumea companiilor de bijuterii, dar una era cudeosebire important`. De-a lungul anilor, \n paginile revistelor, \lv`zuse de multe ori al`turi de Lucas Amory. Uneori doar ei doi dar, \nmajoritatea cazurilor, tat`l ei al`turi de so]ia lui [i Lucas Amory \nso]itde diverse femei frumoase, privindu-l cu un aer adorator. Sorrelcuno[tea genul acesta de b`rbat. Avusese de suferit tocmai din cauzaunuia ca el. Dar Lucas Amory era Amoroso [i nu era de neimaginat c`tat`l ei i-ar putea oferi un mijloc de acces.

– Pari foarte gânditoare, Sorrel, \i spuse Charlie. }i-a venit vreoidee?

Cât de mult putea s` le spun`?– De fapt, r`spunse ea \ncet, cunosc pe cineva care \l [tie pe Lucas

Amory.– Trebuie s` fie o femeie, \si d`du cu p`rerea Tammy, avid`

cititoare a paginilor cu bârfe mondene. Dar m` \ndoiesc c` vreuna dindoamnele din preajma lui ar fi dornic` s`-i recomande o alt` femeie.

– De fapt, e vorba de un b`rbat. Era mai bine s` nu men]ionezenumele tat`lui ei. Acesta fusese mereu cât se poate de dornic de a ]ineascuns` rela]ia lor de rudenie.

– |n cazul acesta, ce mai a[tep]i? \ntreb` Tammy, surprins`. Dac`e[ti sigur` c` acest prieten va risca s` te aduc` la o distan]` mai mic`de un kilometru de Lucas Amory… Oh, nu da aten]ie la ce spun eu,

MAGIA UNUI B~RBAT 11

ad`ug` ea repede, la vederea expresiei de panic` de pe fa]a lui Sorrel.Pe de alt` parte, nu-i a[a c` superbul domn Amory are o rela]ie delung` durat` cu modelul acela italian? Poate c` a \ncetat s`-[i mai fac`de cap [i se preg`te[te s` se a[eze la casa lui.

Sorrel nu f`cu nici un comentariu. |[i amintea cât de distant [i greude abordat era tat`l ei [i se sim]i descump`nit`.

– Haide, Sorrel, o pres` Tammy. Sun`-]i acum prietenul.Sorrel cl`tin` din cap. Nu era o mi[care prea \n]eleapt` s`-l sune

pe tat`l ei acas`, atâta timp cât ar fi putut r`spunde so]ia lui. – Nu-i [tiu num`rul de telefon de acas`, spuse ea [i realiz`, pe

când rostea aceste cuvinte, c` nu [tia nici m`car unde locuia acum. |lvoi suna mâine, când e la serviciu.

***

– Domnul Valentine v` prime[te acum.Sorrel se ridic` \n picioare, inspir` puternic [i \naint`, f`r` s`

observe curiozitatea prost ascuns` a secretarei. |ncerc` s`-[ipotoleasc` nervozitatea strângând puternic mapa pe care o ]inea \nmân`. Se bucura acum c` optase pentru costumul scump pe care \lpurta. {tia c` ar`ta bine [i avea nevoie de toat` \ncrederea \n sine pecare o putea aduna.

|l pironi cu privirea pe b`rbatul slab, \nalt, care se ridic` dinspatele biroului \n \ntâmpinarea ei. Sorrel nu observ` retragereasecretarei. Analiza b`rbatul din fa]a ei. Ar`ta mai \n vârst` decât \l]inea minte, dar era firesc. Trecuser` cinci ani de când nu-l maiv`zuse. P`rul care pe atunci \ncepuse s` se r`reasc`, acum aproapec` disp`ruse. |[i p`strase distinc]ia [i tr`s`turile fine, care doararareori denotau ceea ce sim]ea. I se p`ru c` ochii lui \mb`trâniser`,c` nu mai p`strau culoarea alunei deschise pe care [i-o amintea [ic` dobândiser` o nuan]` mai apropiat` de gri. Dar poate c` se\n[ela, poate c` impresia ei se datora doar costumului \nchis pe care\l purta.

12 BLYTHE BRADLEY

Deveni con[tient` c` [i el o studia, dar cu o privire mai prudent`,\n care nu exista nici o urm` de bucurie. Nu-i p`rea bine c-o vedea, eradoar un str`in.

De fapt, nici nu se a[teptase la altceva. Era prea pu]in probabil ca\n cinci ani s` se fi operat vreo transformare miraculoas`. Erau str`ini.Ochii ei c`prui str`lucir` de ironie, \n timp ce-i \ntinse mâna.

– Buna ziua, tat`.– Sorrel. Vocea lui era politicoas`, ca [i cum ar fi fost vreo

cuno[tin]` \ndep`rtat` [i mâna lui o atinse doar \n treac`t pe a ei. Oinvit` s` se a[eze, ad`ugând: \mi pare bine s` te v`d ar`tând atât debine.

|mpuns`tura de resentiment pe care o sim]i \n fa]a acesteiplatitudini f`r` importan]` fu repede acoperit` de masca ei obi[nuit`,de cinism amuzat.

– |ntr-adev`r, tat`? Chiar \]i pare bine c` m` vezi? Am fost prinapropiere destul de des \n ultimii cinci ani. Dac` ai fi vrut s` ne vedem,s-ar fi putut [i f`r` s` fiu nevoit` s`-mi fac programare.

|n mod surprinz`tor, el p`ru s` dea \napoi.– Sorrel… trebuie s` \n]elegi…Ironia rece din ochii ei ascundea durerea pe care o resim]ise \n

\ntreaga ei copil`rie. Nu \n]elesese niciodat` de ce. De ce tat`l eipl`tise [colarizarea ei [i-i d`duse \ntotdeauna mul]i bani de buzunar,dar n-o vizitase niciodat`. Nu \n]elesese niciodat` de ce, atunci cândsoseau vacan]ele, [i era rândul s` stea la el, era dus` mereu la FredMullins, [eful securit`]ii de la Valentine & Co [i pe el \l vedea doarocazional. |i pl`cuse s` locuiasc` la familia Mullins, \n casa lor lini[tit`[i plin` de afec]iune. Se sim]ea bine acolo, mult mai bine decât \nconacul imens \n care se mutase mama ei, dup` ce se rec`s`torise.Fred Mullins \i fusese mai apropiat decât omul care st`tea acum \n fa]aei. Fiica [i fiul lui erau adev`rata ei familie, mai dragi decât sora [ifratele vitreg de la Thorley Hall, [i cu siguran]` \nsemnau mai multpentru ea decât cei doi fii ai tat`lui ei, pe care nu avusese privilegiuls`-i cunoasc`.

MAGIA UNUI B~RBAT 13

Privi cum buzele lui se strângeau \ntr-o linie sub]ire. Era sigur` c`-iva refuza rug`mintea [i \[i sim]i stomacul strângându-se din cauzadezam`girii. Apoi se gândi: „la naiba! Nu e chiar a[a de mare favoarea!“

– Tat`… \i spuse ea aplecându-se \nainte, f`r` s`-[i dea seama derug`mintea pe care o exprima mi[carea trupului ei sub]ire. Am fostatent` s` nu te deranjez ace[ti cinci ani, dar acum vreau s` te rog ceva.

Se l`s` o lini[te brusc` [i traficul de pe bulevardul ce se afla cupatru etaje mai jos se f`cu auzit \n camer`. |ntr-un sfâr[it, el ridic`privirea:

– Dac` e vorba de ceva ce pot face…Ner`bdarea anim` tr`s`turile delicat sculptate ale lui Sorrel [i-i

f`cu ochii s` str`luceasc`.– Am câteva desene pe care Amory ar putea s` fie interesat s` le

produc`, dar dac` reu[esc s` le scot pe pia]a cu unul din contractelemele, probabil c` nimeni important nu le va remarca. Lucas Amory eunul dintre prietenii t`i, nu-i a[a? Dac` ai putea aranja o \ntâlnire \ncare mi-ai putea face cuno[tin]` cu el, s-ar putea s` pot s`-l conving s`arunce o privire…

Se opri fiindc` \l v`zuse pe tat`l ei mi[cându-se nelini[tit \n fotoliu.– Dar, de ce Amoroso? Sunt cei mai buni de pe pia]` cu propria lor

echip` de creatori. M` \ndoiesc c` Luc Amory prime[te de la creatoristr`ini…

– Ei bine, m`car arunc` o privire peste ele. |[i deschise repedemapa [i-i goli con]inutul pe birou. Dac` spui c` nu sunt destul debune ca s`-mi fac un nume ca designer…

|[i ]inu respira]ia, c`utând indicii \n expresia tat`lui ei \n timp ceacesta examina cu aten]ie fiecare foaie pe rând. |[i sim]i inima cum ise strânge când el \ncepu s` se \ncrunte.

Privirea \ntunecat` a lui Felix Valentine se ridic` de pe birou [i sefix` asupra fetei \ncordate care se afla \n fa]a lui. P`rul ro[cat, cu onuan]` pu]in mai \nchis` decât fusese al lui, gura larg` [i sprâncenelebine desenate \i reamintir` cum ar`ta mama lui, \n zilele tinere]ii ei.Avea aceea[i privire \n ochii c`prui, de[i mama lui nu \l priviseniciodat` cu atâta fatalism cinic, cum se uita acum la el fiica lui.

14 BLYTHE BRADLEY

Fiica lui… Când intrase \n biroul lui, cu un mers de regin`,devenise brusc con[tient de acest lucru. Dumnezeule, dar nu eranormal s` fie un str`in pentru ea! Un val de vin` [i de regrete cu carenu era obi[nuit \l cuprinser`. Era o fat` de care orice tat` ar fi fostmândru: frumoas`, inteligent` [i, deduse de la prima privire aruncat`desenelor din fa]a lui, foarte talentat`. Nu [tiuse deloc c`… Un altindiciu privind performan]a lui ca p`rinte. Dar exista Marcia…

– Spui c` domnul Amory nu accept` munca unor designeri dinafara echipei lui, dar Simon Smylik? \ntreb` Sorrel când lini[teadevenise insuportabil`. Amoroso i-a creat un nume. Este exact ceea ceam [i eu nevoie pentru cariera mea.

Tat`l ei vorbi \n sfâr[it:– E[ti deci, ambi]ioas`?Era prima \ntrebare care con]inea o urm` de interes pe care i-o

pusese vreodat`. Aceasta \mpreun` cu tonul blând o f`cur` s` se\nro[easc` u[or [i s` spun` pe negândite:

– Desigur. Nu m-am priceput niciodat` \n ceea ce prive[te rela]iilecu oamenii, a[a c` ce altceva am, \n afar` de munca mea?

Privirea ap`s`toare, scrut`toare, pe care o primi, o f`cu s`-[i ridicegarda. |ntreb` net:

– Atunci, nu crezi c` Amoroso ar fi interesat de aceste desene?– Din contr`. Cuvintele p`reau s` ias` \n ciuda voin]ei celui care le

rostea. Cred c` Luc va fi foarte interesat de ele.La aceste vorbe, nu se putu st`pâni s` nu tresar` de bucurie, dar

dezam`girea nu \ntârzie s` apar` \n momentul urm`tor.– Din nefericire, rug`mintea ta m` pune \ntr-o situa]ie foarte

nepl`cut`.– Nu v`d de ce… insist` Sorrel. |i smulsese aceast` recunoa[tere

a meritelor ei [i nu vroia s` scape avantajul pe care-l ob]inuse.– Pentru c` Luc Amory e un prieten de familie, nu numai al meu,

dar [i al Marciei. Ar putea deveni… complicat.– Vrei s` spui c` so]iei tale nu i-ar pl`cea s` fac cuno[tin]` cu un

prieten, \n calitate de fiic` de-a ta, fiindc` respectiva persoan` n-a auzitniciodat` de existen]a mea, complet` sarcastic Sorrel.

MAGIA UNUI B~RBAT 15

Din expresia tat`lui ei, \n]elese c` nu-i pl`cea s` aud` adev`rulspus \n cuvinte atât de lipsite de echivoc.

– Nu trebuie s` dai vina pe ea, Sorrel. I-am f`cut mult r`u. Ca [icum ar fi fost \mpins de o for]` interioar`, se ridic` brusc [i merse s`priveasc` pe fereastr`. Mama ta nu ]i-a spus niciodat`? Vreau s` spun,nimic referitor la felul \n care ne-am c`s`torit?

Sarrel cl`tin` din cap.– Foarte rar vorbe[te despre tine… adic`, aproape niciodat`. O

izbi faptul c`, pentru prima dat` \n via]`, ea [i tat`l ei vorbeau cuadev`rat.

– Dar trebuie s`-]i fi spus câte ceva despre trecutul familiei ei?\ntreb` el, \ncercând s` abordeze pe ocolite subiectul.

– ~… nu. Sim]i c` nega]ia aceasta franc` avea nevoie de oclarificare. A fost atât de ocupat` cu noua ei familie, \ncât… n-amvorbit aproape deloc.

Erau ni[te simple cuvinte, dar p`rur` c` distrug o iluzie cu careomul de la fereastr` trebuie s` se fi hr`nit. Crezuse \ntotdeauna c` fiicape care o abandonase dup` divor], g`sise un loc \n noua familie amamei ei.

– Sir Charles, tat`l t`u vitreg, s-a purtat urât cu tine?– Nu. Sorrel cl`tin` din cap. Erau momente când se purta chiar

foarte frumos cu mine. Dar trebuie s` fi [tiut c` am locuit cu Ellie \nprimii trei ani dup` ce tu [i mama v-a]i desp`r]it. Aveam nou` ani cândl-am cunoscut pe sir Charles [i, \n acest interval, ap`ruse pe lumeJulia. Formau o familie [i eu… nu f`ceam parte din ea.

Regretele [i vina pe care Felix le \ngropase timp de aproapejum`tate din via]` ap`rur` brusc la suprafa]`. Era prins \ntre ciocan [inicoval`, \ntre so]ia pe care o iubea [i fiica fa]` de care gre[ise. Nu-ipl`cea ideea de a se dest`inui, dar dac` i-ar fi spus lui Sorrel adev`rul,poate c` ar fi \n]eles de ce nu putuse…

– P`rin]ii mamei tale erau aristocra]i, \ncepu el s` povesteasc`\ncet, \n continuare cu fa]a la fereastr`, fiindc` ceea ce se preg`tea s`spun` nu putea fi dezv`luit sub privirea plin` de dispre] cinic a fiiceilui. F`r` titlu, dar cât se poate de sigur se tr`geau dintr-o veche familie.

16 BLYTHE BRADLEY

S`r`ciser`. Casa, o aba]ie, se aflase de genera]ii \n posesia familiei. Eradestul de confortabil`, dar nu aveau bani ca s-o \ntre]in` sau s`pl`teasc` ni[te servitori. Poate c` acesta a fost motivul pentru care s-auapucat s` cure]e singuri lacul… S-au \necat amândoi [i Elizabeth ar`mas singur` pe lume, la optsprezece ani, cu o cas` imens` [i un muntede datorii. Tot ce mai r`m`sese din averea familiei erau bijuteriile. Eraudes`vâr[ite, dar trebuiau vândute \mpreun` cu casa, ca s` se poat`pl`ti datoriile. Am fost trimis s` fac o evaluare preliminar`.

Sorrel asculta vr`jit`. Vorbea despre bunicii ei, ace[ti aristocra]icare avuseser` un sfâr[it atât de nefericit. Se trezi c` devenise curioas`\n privin]a casei, a aba]iei. Se \ntreb` unde se afla [i cine o st`pâneaacum. Era prima oar` \n via]` când \n]elegea de ce mama ei se stabiliseatât de u[or la Thorley, dup` divor]. |n primii [ase ani ai vie]ii ei,tr`iser` la Londra [i crezuse \ntotdeauna c` era londonez` din na[tere.De-abia acum reu[ea s` priceap` c` mama ei nu f`cuse altceva decâts` se re\ntoarc` la via]a pentru care fusese crescut`.

– Mama ta era foarte frumoas`, chiar [i la optsprezece ani. Voceatat`lui ei devenise mai apropiat`, mai pu]in rece. Era, fire[te, doborât`de durere, blond` [i fragil`, cu totul incapabil` s` poarte povara care\i c`zuse pe umeri. Nici eu nu eram mult mai \n vârst`. Avea nevoie deun b`rbat puternic pe care s` se bazeze [i mi-am \nchipuit c` eu suntacela. Ceea ce a \nceput doar ca o \ncercare de consolare… a dus lao intimitate mai mare. Timp de câteva s`pt`mâni m-a f`cut s` simt c`st`pâneam lumea. B`nuiesc c` m` sim]eam flatat c` o femeie din \naltasocietate avea nevoie de mine. Cei din familia Valentine aveau bani,dar nici un pic de noble]e… Era atât de neajutorat`! Vocea lui aveaacum o nuan]` de furie. Oft` [i continu`: a fost u[or s` confund`mcompasiunea cu ceva mai adânc [i de mai lung` durat`. Nu mi-aurevenit min]ile decât dup` ce a r`mas \ns`rcinat`.

|[i \ntoarse fa]a de la fereastr` [i \ntinse o mân` c`tre Sorrel. P`reac` vrea s`-[i cear` iertare, dar nu [tia cum, cu ce cuvinte.

– Lumea mea, via]a [i munca mea se aflau la Londra, \n timp ceElizabeth nu vroia s` [tie decât de via]a la ]ar`. Nu-i p`sa decât de cai[i de c`l`rit. Nu avea nici o importan]` dac` acoperi[ul l`sa apa s` se

MAGIA UNUI B~RBAT 17

scurg` \n cas`, atâta timp cât se aflau destui cai \n grajd… Infatuareamea s-a sfâr[it destul de repede, dar responsabilitatea mea pentrurezultatele ei, abia \ncepuse.

Travers` camera, deschise un dul`pior [i \[i turn` un pahar dewhisky.

– Deci, te-ai c`s`torit cu ea, spuse Sorrel \ncet.Se \ntoarse spre ea [i fa]a lui mai p`stra urme ale disper`rii de

atunci.– Ce altceva puteam face? Ceea ce a \nceput ca o \ncercare

stângace de a u[ura din durerea ei, s-a transformat \ntr-o povar` \nplus. Nu puteam s-o abandonez, indiferent cât au insistat p`rin]iimei. {i Marcia… Doamne, când \mi amintesc c` a trebuit s`-i spunfetei pe care o iubeam [i care m` iubea, c` urma s` m` c`s`toresc cualtcineva!

Fiind o fire \nclinat` spre compasiune, Sorrel \[i putea imagina cuu[urin]` dilema lui. Se trezi c` se simte apropiat` de el, de tat`l ei aflatmereu departe. |n momentul acela, aproape \l pl`cea.

– Nu e, deci, de mirare c` Marcia nu suport` s` m` vad`.Tatal ei suspin` adânc.– Tu [i Marcia a]i fost victimele inocente ale situa]iei [i tocmai voi

a]i suferit cel mai mult.– {i totul s-a \ntâmplat din cauza unei c`s`torii care de la bun

\nceput nu avea nici o [ans` de reu[it`, spuse Sorrel sec. De ce n-aipl`tit-o pe mama s` plece?

Felix \[i termin` b`utura.– Tata vroia s` fac asta. Dar chiar dac` \i d`deam destui bani, tot

era ca [i cum a[ fi abandonat un copil \n plin` furtun`. Elizabeth eraatât de… dependent` de ceilal]i. Pentru câteva luni, cele de dinainteana[terii tale, totul a mers destul de bine. Era ocupat` cu decorareacasei [i cu cele necesare pentru na[terea ta. |n timpul acela n-amv`zut-o deloc pe Marcia. Era r`nit`, furioas` [i mândr`. M` evitamereu. Dup` ce noutatea de a avea un copil a trecut, Elizabeth a\nceput s` se plictiseasc` \n Londra. |i era dor s` c`l`reasc` [i nu puteas` se adapteze cercului nostru de cuno[tinte. Se plângea c` nu avea

18 BLYTHE BRADLEY

nimic \n comun cu ei [i avea dreptate. Pr`pastia dintre dou` stiluridiferite de via]` se adâncea mereu [i, fiindc` nu exista dragostea cares` creeze un pod de leg`tur`… {i apoi, nici Marcia nu m` putea evitala nesfâr[it, mai ales c` tat`l ei [i al meu erau parteneri.

– N-am [tiut asta! strecur` Sorrel.– Nu, cred c` nu, oft` el. O vedeam pe Marcia [i nu m` puteam

gândi decât la ce renun]asem. Trebuie s` recunosc c` [i ea nu pierdeanici o ocazie ca s-o enerveze pe mama ta. Poate c` dac` n-ar fi f`cutasta, Elizabeth ar fi fost de acord s` divor]eze mai repede. Dar erageloas` pe Marcia. Presupun c`, din cauz` c` era nefericit`, nu vroias-o vad` pe Marcia fericit` pe socoteala ei. Oricum, eram bloca]i \nsitua]ia asta [i era o via]` de iad! Cred c` nu-]i mai aminte[ti…

– Ba da, \mi amintesc. Chiar dac` era un copil l`sat mai ales \n grijadoicii, ]inea minte certurile amare [i t`cerile care se a[terneau apoi,parc` [i mai dureroase.

– Apoi, Elizabeth a mers s` stea câteva zile la ni[te prieteni de-ai eide la ]ar` [i l-a \ntâlnit acolo pe Berisford. Dup` câteva s`pt`mâni, nunumai c` era de acord cu divor]ul, dar chiar \l a[tepta cu ner`bdare.

Putea vedea din expresia fe]ei lui cât de u[urat se sim]ise atunci.– A[a c` v-a]i c`s`torit amândoi cu parteneri mai potrivi]i [i nici

unul dintre voi nu avea loc \n noua lui via]` pentru mine. Concluziarealist` [i rece a lui Sorrel ascundea faptul c`, chiar dup` ce \n]elesesede ce e[uase c`snicia p`rin]ilor ei, durerea nu disp`ruse.

– |mi pare r`u. Obrajii, de obicei palizi ai tat`lui ei, se\mpurpuraser`. Credeam c` vei fi fericit` al`turi de mama ta. Nu aveaidecât [ase ani…

Ironia rece din ochii ei \i reaminti c` nici mama ei n-o vroise.– Inten]ionasem s` stai cu noi \n timpul vacan]elor, dar Marcia…

Expresia lui aproape c` denota la[itate. Mi-a iertat c`s`toria, dar n-auitat nimic. La urma urmei, am tr`dat-o, [i amândoi am suferit [ase anidin cauza infatu`rii mele copil`re[ti. Tu erai o amintire vizibil` atuturor acestor lucruri.

Trecu nervos paharul dintr-o mân` \n alta [i continu`, f`r` s-opriveasc`:

MAGIA UNUI B~RBAT 19

– {i \nc` e[ti. Ad`ug` apoi, cu o voce care implora \n]elegere: dac`fac ceea ce-mi ceri…

– Va trebui s` recunoasc` public c` ai un copil care ar trebui s`aib` acelea[i drepturi ca [i fiii ei, \ncheie ea pentru el. Deci nu voi facecuno[tin]` cu Lucas Amory. Se ridic` [i \[i adun` desenele.Dezam`girea era puternic`, nu numai din cauza carierei ei, dar [ifiindc` ea, singura lui fiic`, conta atât de pu]in pentru el.

– |mi pare r`u, Sorrel. Una din mâinile lui se a[ez` peste a ei.Crede-m` c` a[ fi mândru s` spun tuturor c` e[ti fiica mea, dar nu pots`-i fac asta Marciei.

Sorrel sim]i cum lacrimile pândeau momentul \n care s` apar` [i\[i plec` ochii repede. Privirea \i c`zu pe mâna tat`lui ei, \nc` a[ezat`peste a ei. Ciudat, dar nu-[i putea aminti s` mai fi primit vreodat` cevace sem`na a mângâiere de la el.

– Da. Mul]umesc pentru discu]ie, spuse ea când sim]i c` putea s`fie sigur` c` vocea nu-i va tr`da tulburarea. Dar permisese ca masca eide toleran]` amuzat` s` dispar` [i durerea se afla \n ochii ei, u[or dev`zut chiar [i pentru tat`l ei.

– A[ vrea totu[i s` te ajut, se gr`bi el s` spun`. Oricum ar fi duratceva timp pân` a[ fi putut aranja o \ntâlnire cu Luc. Marcia [i cu mineplec`m \n vacan]` mâine, \n Barbados. Dac` ]i-a[ scrie o scrisoare derecomandare?

Sorrel \ncepu s`-[i recapete speran]a.– Ai face asta pentru mine?Tat`l ei se \ndrept` din nou spre dul`piorul cu b`uturi [i turn`

ni[te coniac \ntr-un pahar. I-l \ntinse [i spuse:– M` duc s` vorbesc cu secretara mea. Bea asta cât timp a[tep]i.Sorrel rememor` ceea ce-i povestise tat`l ei. O poveste veche: doi

oameni tineri, prin[i \n vârtejul propriilor gre[eli pân` cândpierduser` controlul. Mai avea dreptate [i \ntr-o alt` privin]`: ea [iMarcia fuseser` cele care suferiser` cel mai mult.

Fu surprins` s`-[i g`seasc` paharul gol, când tat`l ei reveni. }inea\n mân` o scrisoare \ntr-un plic nesigilat, pe care i-l \ntinse.

20 BLYTHE BRADLEY

Scrisoarea era scurt`. O prezenta ca fiind o persoan` a c`rei munc`l-ar fi putut interesa mult pe prietenul lui. Un singur rând \i capt`aten]ia. |[i ridic` privirea [i [opti tulburat`:

– Ai… ai recunoscut c` sunt fiica ta. Nu m` a[teptam…Gura lui \ncerc` s` schi]eze un zâmbet [i ochii \i p`rur` dintr-o

dat` mai calzi.– Cred c` pot s` contez pe discre]ia lui Luc.– Mul]umesc. Pentru o clip` \ngrozitoare crezu c` va izbucni \n

plâns. |n loc de asta, d`du frâu liber unui impuls [i \[i s`rut` tat`l peobraz. Fu recompensat` cu o atingere u[oar` pe um`r. Dac` vrei,ad`ug` ea, când \l v`d pe domnul Amory, \i voi spune s` numen]ioneze niciodat` numele meu \n fa]a Marciei.

Tat`l ei aprob` din cap.– Sorrel, când mai treci pe aici dup` pietre, spune-le s` m` anun]e.

|mi dau seama, cu \ntârziere, c` a[ vrea s`-mi cunosc fiica.Sim]i un nod \n gât.– {i eu a[ vrea s` te cunosc.Când ajunse \n strad`, ]inea \nc` strâns \n mân` scrisoarea, de

parc` era ceva pre]ios. De fapt, [i era. Fiindc` \n ea scria: „fiica mea,Sorrel Valentine“.

Pe atunci, nu avea cum s` b`nuiasc` câte probleme va avea dincauza acestei recunoa[teri [i de unde vor ap`rea ele.

MAGIA UNUI B~RBAT 21

Capitolul 2

„Nu va mai exista niciodat` alt timp ca prezentul“ \[i spuse Sorrel.Era deja vineri dup`-amiaz` [i, dac` ar fi mers acas` [i ar fi telefonat deacolo ca s` fac` o programare, probabil c` numai s`pt`mâna viitoarear fi reu[it s`-l vad` pe Lucas Amory. Aproape f`r` s` simt` p`mântulsub picioare, str`b`tu distan]a care o separa de sediul firmei Amoroso.

Trebui s` dea dovad` de insisten]` ca s` treac` de portarul masiv.Secretara blond` ar`ta \ntocmai cum \[i \nchipuise având \n vederereputa]ia de seduc`tor a domnului Amory. Dar, cel pu]in se str`duias` fie folositoare.

– M` tem c` domnul Amory nu este aici ast`zi, \i dezv`lui ea, cândSorrel \[i spuse numele [i problema. Dar, fiindc` e vorba de ochestiune legat` de design, poate c` ar fi mai bine s` vorbi]i mai \ntâicu domni[oara Killingley. Ea conduce echipa nostr` de designeri.

Nu era tocmai ceea ce vroise, dar sim]i c` nu putea refuza [i o l`s`pe secretar` s-o conduc` printr-un coridor lung, \n fa]a unui birou.

Dac` Lucas Amory \[i alesese secretara pentru \nf`]i[area ei, \ndefavoarea meritelor, nu la fel st`teau lucrurile cu domni[oaraKillingley. Era o femeie de aproximativ patruzeci de ani, slab` [inervoas`. |nainte ca Sorrel s` poat` deschide gura, \i spuse plictisit`:

– Oh, altul! Domni[oar` Valentine, Amoroso nu cump`r` niciodat`lucr`rile unor designeri str`ini de companie.

A[a cum f`cuse [i cu tat`l ei, Sorrel \ntreb`:

– Niciodat`, domni[oar` Killingley? Dar cum r`mâne cu Simon Smylik?Femeia \[i strânse buzele [i ripost`:– {i de atunci suntem invada]i cu oameni ca voi, plini de speran]a

de a g`si o cale u[oar` de a ajunge \n vârf.Sorrel decise imediat c` nu o pl`cea deloc pe femeia aceasta

impertinent`, dar \[i men]inu calmul.– Niciodat` u[oar`, v` asigur. {i vin cu recomand`ri bune. Ar`t`

spre scrisoarea de recomandare pe care o pusese pe birou, \ntre ele.Cred c` ar trebui s`-i da]i o [ans` domnului Amory s-o citeasc` [i s`hot`rasc` singur.

Femeia \ntinse dispre]uitor mâna spre plic [i, o clip` mai târziu, \ldeschise. {tiind natura informa]iilor con]inute de scrisoare, Sorrelprotest` imediat:

– Hei! Era adresat` domnului Amory, dar nu fu luat` \n seam`.M`car ceea ce citise o aduse pe domni[oara Killingley la o

atitudine mai conciliant`. Arunc` o nou` privire asupra lui Sorrel [i-ispuse pe un ton mai pu]in aspru:

– Foarte bine. B`nuiesc c` nu fac nimic r`u dac` arunc o privire.F`r` a cere permisiunea lui Sorrel, deschise mapa [i \ncepu s`analizeze desenele. |n afar` de faptul c`-[i mu[c` \ngrijorat` buzainferioar` o dat`, nimic nu-i tr`d` reac]ia \n fa]a lor. Dup` ce le studiepe toate, lu` scrisoarea de pe mas` [i o citi \nc` o dat`.

– Foarte bine, domni[oar` Valentine, spuse ea \ntr-un sfâr[it. Las`aceste desene la mine [i eu le voi ar`ta domnului Amory,

– Dar… F`r` s` [tie de ce, Sorrel sim]ea c` nu prea \i surâdeaaceast` propunere. |l voi putea vedea? Nu pot s` stabilesc o \ntâlnire?

Gura domni[oarei Killingley se strâmb` \ntr-un surâs dispre]uitor[i Sorrel era sigur` c` o considera o alt` femeie dornic` s` atrag`ochiul r`t`citor al [efului ei.

– Dac` el va crede c` e necesar, domni[oar` Valentine.Sorrel sim]i c` \ncepea s` se \nfurie, dar [tia c` nu-i putea explica

pe \ndelete c` singurul ei interes de a-l \ntâlni pe Lucas Amory erasperan]a c` Amoroso \i va folosi desenele. Arunc` o privire asupra lor[i se ridic` \n sil`.

MAGIA UNUI B~RBAT 23

– Foarte bine, domni[oar` Killingley. N-ar fi mai bine s` nota]inum`rul meu de telefon?

De mai multe ori \n week-end-ul acela lung [i deprimant, Sorrelse \ntreb` dac` antipatica domni[oar` Killingley va reu[i s`-i\mpiedice o \ntâlnire cu Lucas Amory. Era sigur` c` va \ncerca s` fac`asta dar luni diminea]`, pe când repara o br`]ar` \n atelierul ei,telefonul sun`.

– Domni[oara Valentine? Sunt secretara domnului Amory.Domnul Amory dore[te s` v` vad` \n aceast` dup`-amiaz`, la ora dou`[i jum`tate, dac` v` convine.

– Da. E bine. V` mul]umesc foarte mult. Sorrel repuse receptorul\n furc` [i sim]i cum inima \i b`tea cu putere. Palmele ei transpiraser`brusc [i le [terse de blugii murdari pe care \i purta \ntotdeauna cândlucra. Renun]` s` mai munceasc` \n diminea]a aceea. |i tremuraumâinile prea tare [i, oricum, trebuia s` spun` cuiva vestea cea bun`.Charlie era plecat \n ora[, dar Tammy trebuia s` fie \n atelier. |nchisebr`]ara la care lucra \ntr-un sertar, \[i rearanj` uneltele [i se gr`bi s`de-a o fug` pân` la prietena ei.

– Vrea s` m` vad`, Tam, n`v`li ea \n atelierul lui Tammy. Vocea \itremura de emo]ie. Lucas Amory. Vrea s` m` vad` \n dup`-amiazaaceasta!

– E minunat, Sorrel! Tammy \[i ridic` ochii de la masa plin` cufragmente de sticl` colorat`. |n timp ce Charlie se zb`tea din greus`-[i vând` picturile, sticla colorat` a lui Tammy era foarte cerut`, maiales la decorarea catedralelor. Dar eram sigur` c` va vrea s` te vad`imediat ce va vedea desenele tale. M` bucur c` prietenul t`u a reu[its` te ajute cu recomandarea.

Din respect pentru tat`l ei, Sorrel nu le spusese care era rela]ia eicu prietenul care \i asigurase introducerea atât de necesar`.

– Ai reu[it, draga mea, continu` Tammy bucuroas`. Acum, cu ce tevei \mbr`ca?

Sorrel izbucni \n râs.

24 BLYTHE BRADLEY

– Cu o hain` de ploaie, bine\n]eles. Ai aruncat o privire pefereastr` ast`zi? Luna februarie \[i ar`ta puterea: ploaia c`zuse \ntreagadiminea]` [i umflase râul cenu[iu [i agitat care trecea pe lâng` cl`dire.Chiar conteaz`? Sper s`-l fac pe Lucas Amory s` se intereseze dedesenele mele, nu de mine! Apoi, la vederea expresiei care sea[ternuse pe fa]a prietenei ei, se gr`bi s` adauge: oricum, am de gânds` iau o pereche curat` de blugi.

– Nici s` nu te gânde[ti! declar` Tammy, convins`. Fire[te c` areimportan]`. {tiu c` desenele le va cump`ra, dar dac` vrei s` ajungi \nvârf, trebuie s`-]i promovezi imaginea. Sorrel Valentine, designerprofesionist! Haide, s` arunc`m o privire \n garderoba ta.

|l strig` pe Kit, gravorul pe sticl` care lucra \n atelierul al`turat,[i-i spuse c` se vor afla la Sorrel, dac` le c`uta cineva. Apoi o gr`bi s`ias` pe u[a din spate [i s` urce cele trei etaje pân` \n apartamentul ei.

– Nu cumva ]i-a mai r`mas ceva mâncare prin frigider? \ntreb`Tammy plin` de speran]`, \n timp ce se a[eza pe canapea s`-[i trag`sufletul.

Zâmbind, Sorrel \i t`ie o bucat` de friptur` [i o puse pe o farfurie,al`turi de o cea[c` de cafea.

– E aproape timpul pentru masa de prânz, spuse Tammy pe un tonde scuz`. Tu nu m`nânci?

– Glume[ti? Dup` cum \mi tremur` stomacul de emo]ie? Tammy termin` bucata de friptur` [i continu` vesel`:– Z`u, a[a, draga mea! E doar un b`rbat.– Poftim?– Lucas Amory. Din cauza lui ai emo]ii, nu-i a[a? S`-]i dau un sfat,

scumpo. De fiecare dat` când sim]i c` te cuprinde venera]ia, \ncearc`s` ]i-l imaginezi t`indu-[i unghiile de la degetele de la picioare.

Sorrel izbucni \n râs.– {i dac` vreo femeie arogant` se port` urât cu mine, \mi imaginez

c`… Tammy rânji bine dispus`. Nu, mai bine s` nu-]i murd`rescurechile inocente cu astfel de vorbe. La urma urmei, de ce s` fii

MAGIA UNUI B~RBAT 25

nervoas`? Lucas Amory e cel care are noroc c`-i oferi desenele tale, s`nu ui]i asta nici o clip`, fata mea. Haide acum, s` vedem ce vei purta.Ce zici de costumul acela de m`tase pe care te-am terorizat s`-lcumperi de la Solly Green? Solly era unul din numero[ii prieteni ai luiTammy, care \[i vindea costumele la diverse magazine pentru pre]uride trei sau chiar de patru ori mai mari decât cele la care izbuteaTammy s`-i cumpere crea]iile. Nu te-am v`zut niciodat` purtându-l.

– Asta fiindc` n-am avut ocazia potrivit`, ripost` Sorrel [i se\ndrept` spre scara \n spiral`. |n plus, dac` n-ai observat pân` acum,afar` toarn` cu g`leata.

– {i? Tammy deschise u[a de la garderob [i r`scoli prin el pân` g`sice c`uta: o fust` [i o bluz` de m`tase grea, negre. Doar ai o umbrel`prin cas`, nu-i a[a? O s` iei un taxi din fa]a u[ii, care o s` te conduc`pân` acolo. Ba da, vei lua, ad`ug` amenin]`tor, fiindc` Sorrel\ncepuse s` protesteze. Dac` nu-]i permi]i, o s` pl`tesc eu. Primaimpresie conteaz`.

Parc` avea de \nfruntat o tornad`.– Bine, spuse Sorrel slab, f`r` s`-[i dea seama dac` vroia sau nu s`

poarte hainele pe care le recomanda Tammy. Dar o s` pl`tesc eutaxiul. Se sim]ea \ntotdeauna prost când Tammy [i Charlie credeau c`era la fel de s`rac` precum ei. Oare ar fi privit-o altfel dac` ar fi aflat c`era o femeie bogat`? Era o \ntrebare al c`rui r`spuns se temea s`-l afle.

Tammy prelu` conducerea [i, \n timp ce Sorrel f`cu o baie, c`lc`costumul. Apoi o ajut` s`-[i usuce p`rul lung, cu bucle ro[cate, care \ic`dea pe umeri, [i o oblig` s` poarte un machiaj mai puternic decâtcel pentru care opta de obicei. Sorrel accept` totul f`r` s` protesteze,dar când \mbr`c` jacheta de m`tase neagr` care se asorta cu fustamulat` pe talie, \ncepu s` aib` \ndoieli.

– Tammy, nu pot s` port asta, f`r` o bluz` sub ea. Nu e decent!– {i s` strici efectul? Tammy era scandalizat`. Fire[te c` e decent.

|ncheie doi nasturi din talie [i \l l`s` pe cel de la piept desf`cut.Decolteul adânc l`sa la vedere gâtul minunat modelat [i partea de

26 BLYTHE BRADLEY

\nceput a sânilor. Din moment ce ai, trebuie s` ar`]i, rânji Tammy [i o\nv`lui \ntr-un nor de parfum. Se potrive[te de minune cu restul!

Lu` colierul [i cerceii asorta]i [i-i d`du lui Sorrel s` [i-i pun`.Pentru Tammy totul p`rea limpede:

– Ast`zi trebuie s` ar`]i ca un manechin dintr-o vitrin`. Totul epentru munca [i cariera ta.

„ E mai degrab` pentru altceva „ se gândi Sorrel \n timp ce-[iexamina cu ne\ncredere imaginea din oglind`.

– Doamne! M-am gândit c` figura ta ar fi bun` de pus \ntr-untablou, dar niciodat` pân` acum nu mi-am dat seama cât deatr`g`toare e[ti.

Comentariul lui Tammy era parc` ecoul gândurilor ei nelini[tite.Cr`p`tura adânc` a fustei [i nasturele deschis \i d`deau senza]ia c` eraprea expus` privirii. Ignor` protestele vehemente ale lui Tammy [i-[i\ncheie cu hot`râre nasturele.

|nc` \[i mai f`cea griji din cauza \nf`]i[`rii ei când cobor\ din taxi,\n fa]a sediului companiei Amoroso. Avea senza]ia nepl`cut` c` se afla\n pielea altei persoane. Din fericire, portarul era la fel de \nc`p`]ânat[i o l`s` s` treac` numai când men]ion` c` avea o \ntâlnire cu LucasAmory. Secretara nu p`ru nici ea [ocat` de ]inuta ei [i-i spuse lini[titc` domnul Amory \nc` nu se \ntorsese de la masa de prânz. O invit`politicos s` ia loc.

|nc`perea nu sem`na deloc cu biroul tat`lui ei, unde exista o not`fin` de vechime. Se p`rea c` Lucas Amory prefera modernitatea:pere]ii erau tapeta]i \n nuan]e de gri [i stilul scandinav domnea asupramobilei. Existau o mul]ime de fotografii pe pere]i [i toate \nf`[i[aufemei frumoase [i celebre purtând bijuterii Amoroso.

Avu la dispozi]ie un sfert de or` ca s` admire \nc`perea, pân` cându[a se deschise. Prima persoan` care intr` fu o femeie, cea maifrumoas` pe care Sorrel o v`zuse \n via]a ei. Ochii [i p`rul negru casmoala, fa]a cu pome]i \nal]i, tenul de culoarea m`slinei [i gura ro[ie,surâz`toare, formau un ansamblu \ncânt`tor.

MAGIA UNUI B~RBAT 27

Sorrel o recunoscu imediat ca fiind modelul italian Bianca Fratelli,dar b`rbatul care intr` \n urma ei fu cel care \i capt` imediat toat`aten]ia. |ntunecat [i periculos, la o prim` impresie. Purta o jachet`neagr` care \i \ncadra minunat umerii la]i [i pantaloni de culoare\nchis`. P`rul negru ca smoala contrasta puternic cu cele câteva [uvi]ealbe pe care le avea \n zona frun]ii. Avea ochi str`lucitori, gene [isprâncene la fel de negre ca p`rul, [i doar pielea bronzat` mai aduceao nuan]` deschis` \n acest amestec de culori \nchise. Trebuia s` fi fostmai tân`r decât vârsta pe care o sugerau firele de p`r alb din zonafrun]ii. Luat tr`s`tur` cu tr`s`tur`, nu era neap`rat frumos: pome]i\nal]i [i largi, b`rbie puternic`, linii care f`ceau leg`tura \ntre nasulu[or acvilin [i gura frumos modelat`. Zâmbea protector fetei de lâng`el, pe umerii c`reia \[i ]inea un bra].

Fotografiile pe care le v`zuse cu el \nf`]i[au un b`rbat ar`tos, darele nu putuser` dezv`lui aura aproape vizibil` de virilitate pe care odegaja [i pe care Sorrel o sim]i ca un [oc.

Nu o v`zur` \n timp ce intrau [i Sorrel avu timp s` remarce cât demult sem`nau. Amândoi brune]i, amândoi italieni. Aproape c` i-ai fiputut lua drept frate [i sor`, sau chiar tat` [i fiic`, fiindc` fata nu puteas` aib` mai mult de optsprezece sau nou`sprezece ani.

Ochii aceia negri se fixar` apoi asupra ei, dar f`r` nimic dinpl`cerea lene[` cu care o \nv`luiser` pe fata de lâng` el. Sorrel sim]icum o str`bate un fior l`untric [i nu-[i d`du seama când se ridic` \npicioare.

– Ah! Domni[oara… Valentine? Vocea lui era adânc` [i grav`. |mipare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i.

Era o scuz` politicoas` [i conven]ional`, dar oferit` cu o asemenealips` de sinceritate \ncât Sorrel sim]i imediat cum se \nfurie. Nu ar`t`\ns` nimic din schimbarea ei de dispozi]ie [i-[i relu`, pe nesim]ite,masca pe care o purta de obicei.

– Nu e nici o problem`. E frumos din partea dumneavoastr` c` a]iacceptat s` m` vede]i, domnule Amory.

28 BLYTHE BRADLEY

– Sper c` vei continua s` crezi asta, domni[oar`… Valentine. Eraa doua oar` când ezitase \n a-i rosti numele [i Sorrel se sim]i, f`r` s`[tie de ce, nelini[tit`. Tulburarea ei crescu la cote maxime când v`zucu cât calm impertinent o analiza. Privirea lui trecu, f`r` s` se jenezedeloc, de la buclele ei ro[cate pân` la picioarele sub]iri [i gleznelefine, st`ruind speculativ asupra [oldurilor parc` sculpate [i asupra aceea ce ea sim]ea acum ca fiind o parte prea dezvelit` a pieptului ei.Se \nro[i [i-[i blestem` \n gând sl`biciunea de a fi ascultat de Tammy.|[i dorea cu ardoare s` se fi \mbr`cat \n costumul de lân` u[oar` pecare \l purtase la \ntâlnirea cu tat`l ei.

– Foarte dr`gu], dar m` tem c` m`rfurile prezentate nu m`tenteaz` suficient \ncât s` trec cu vederea \n[el`ciunea, cum suntsigur c` ai pl`nuit, \i spuse el t`r`g`nat [i batjocoritor. Atât tonul, cât[i privirea lui f`r` echivoc, d`deau de \n]eles c` nu se referise ladesenele ei.

Sorrel \l privi, redus` la t`cere de insolen]a lui. Câteva sentimentese luptau pentru suprema]ie \n interiorul ei: [ocul \n fa]a turnuriibizare pe care o luase situa]ia, furia stârnit` de faptul c` el era atât desigur c` motivul pentru care \l c`utase era doar ca s` se prezinte dreptcandidat` pentru patul lui, ru[inea de a fi astfel insultat` \n fa]asecretarei [i a prietenei lui, uluirea \n fa]a men]iunii lui despre o\n[el`ciune.

Uimirea avu câ[tig de cauz`.– |n[el`ciune, domnule Amory? Nu [tiu despre ce vorbi]i.– Nu? Sub privirea lui rece [i ironic`, Sorrel \ncepu s` se \ntrebe

nelini[tit` la ce putea face referire. Se l`muri când el continu`: fire[te,fac aluzie la falsul pe care l-ai comis. Doar nu-]i \nchipuiai c` vei sc`pacu el?

– Fals! |ncepuse s` se \ntrebe dac` nu cumva nu nimerise undetrebuia. Sau dac` nu era \n mijlocul unui co[mar din care se vatrezi \ntr-o clip`. Doar nu crede]i c` am copiat desenele de laaltcineva?

MAGIA UNUI B~RBAT 29

– {tii foarte bine c` vorbim despre scrisoare, r`spunse rece [i sigurpe sine Lucas Amory. A[a-zisa scrisoare de recomandare. Un falsexcelent, trebuie s` recunosc, [i a[ fi foarte curios s` aflu cum aireu[it s`…

– Dar nu e un fals! izbucni Sorrel plin` de indignare. Eram acolocând tat`l meu…

– Tat`l t`u! Râse dispre]uitor. Draga mea domni[oar`… Valentine,dac` acesta e \ntr-adev`r numele t`u, dac` ]i-ai fi f`cut treaba un picmai atent, ai fi aflat c` Felix Valentine e un prieten foarte apropiatde-al meu. |l cunosc de mai bine de cincisprezece ani, pe el [i familialui. Se apropie amenin]`tor de ea [i continu`: Felix Valentine are doifii pe care-i cunosc foarte bine. Fii, domni[oar` oricare ]i-ar fi numele.Nu are nici o fiic`.

Sorrel \nchise ochii. Nu se gândise deloc pân` acum la posibilitateaca Lucas Amory s` nu dea crezare scrisorii tat`lui ei [i probabil c` nicilui nu-i trecuse prin minte. Ce era de f`cut? O tenta s`-i spun` \ntreagapoveste, dar erau prea multe persoane \n jur care s` aud` lucruri pecare tat`l ei preferase s` nu le dezv`luie: secretara cât se poate decurioas` [i modelul care p`rea c`-i ar`ta simpatie.

– Dac` \i ve]i telefona tat`lui meu, v` va spune c`… \ncepu ea s`spun`, dar fiindc` el se uita la ea cu o privire [i mai sarcastic` decât\nainte, se \ntoarse c`tre secretar` [i i se adres` : v` rog, chema]i-l latelefon pe ta… pe domnul Valentine.

– Foarte conving`tor, domni[oar` misterioas`, se auzi din nouvocea rece [i batjocoritoare. Realmente \[i admir curajul. Pe de alt`parte, te-ai preg`tit \ndeajuns, nu-i a[a? Trebuie s` [tii c` FelixValentine e plecat din ]ar`, acum.

„{i \nc` pentru patru s`pt`mâni“ se gândi Sorrel cu disperare,amintindu-[i de-abia atunci de vacan]a pe care tat`l ei pl`nuise s`[i-o ia.

– Da, uitasem… Cum l-ar fi putut convinge c` spunea adev`rul?Pentru câteva clipe, \[i sim]i creierul func]ionând cu vitez` maxim`

30 BLYTHE BRADLEY

[i-[i aminti c` mai era cineva care [tia despre scrisoare [i desprecon]inutul ei. Secretara tat`lui meu! exclam` ea. I-a dictat-o ei. Ea v`va spune c` e autentic`.

Ideea aceasta nu avu efectul scontat. |n timp ce secretara \[i privea[eful ezitând, acesta surâse sarcastic:

– Cu siguran]`, e[ti la curent cu faptul c` doamna Oliphant \[i iamereu concediu \n acela[i timp cu „tat`l t`u“?

Umerii lui Sorrel se l`sar` \n jos. Era ultima [ans` pe care o avusesede a dovedi c` spunea adev`rul. Adio speran]elor c` scrisoarea tat`luiei \i va deschide o u[`. Avusese dreptate \n trecut, când \[i pre]uiseindependen]a. S` te adresezi altor oameni nu f`cea decât s` te pun`\n puterea lor, s` fii umilit [i r`nit. Ei bine, era o lec]ie pe care o va ]ineminte. |n viitor, nu se va mai baza decât pe ceea ce putea face singur`,chiar dac` i-ar lua \ntreaga via]` ca s` reu[easc`.

– Dac` doar de asta m-a]i chemat, domnule Amory, ca s` m`acuza]i c` a[ fi o impostoare… Se dep`rt` de el [i se \ndrept` spreu[`.

– Nu chiar a[a de repede, domni[oar` misterioas`. O prinse deum`r ca s-o re]in`. Trebuie s`-]i reamintesc c` falsul e un delict? Credc` e mai bine o s` te predau direct poli]iei.

Ceea ce o f`cu s` fiarb` era mai degrab` atingerea mâinii lui, decâtamenin]area cu poli]ia. {tia c`, din punctul de vedere al ra]iunii, nuputea s`-l \nvinov`]easc` pe Lucas Amory c` nu credea \n povestea ei,din moment ce st`tuse atât de mult timp \n preajma familiei tat`lui eif`r` s` aud` vreodat` men]ionat numele ei. Dar \i pl`cea s` se joace cuea asemenea unei pisici cu un [oarece, distrându-se pe seamaumilin]ei [i a neputin]ei ei. Sim]ea cum \l ura pentru asta.

Se \ntoarse brusc spre el [i-[i smuci bra]ul astfel \ncât s` seelibereze de mâna lui.

– Da, f`-o, domnule Amory, [i o s` vezi ce mult o s`-]i plac` s` ar`]ica un idiot. {i dac` tat`l meu te va ierta c` i-ai târât numele \n ziarelede scandal, m` cam \ndoiesc c` so]ia lui va proceda la fel.

MAGIA UNUI B~RBAT 31

Tân`rul model se apropie brusc de el, \l lu` de bra] [i-i [opti cevala ureche. Se \ncrunt` \n timp ce o asculta, dar ar`ta \n continuaresceptic.

– Domni[oara Fratelli sugereaz` c` ai putea spune adev`rul [i c` arexista un motiv plauzibil pentru care n-ai fost niciodat` men]ionat` \ncercul lor familial. E[ti un copil nelegitm de-al lui Felix?

Sorrel detect` imediat o simpatie veritabil` \n ochii \ntuneca]i aifetei, dar Lucas Amory p`rea mai degrab` prudent, ca [i cum pândeas` vad` dac` se va repezi la aceasta ocazie de a ie[i din situa]ianepl`cut` \n care se afla. La naiba cu omul `sta arogant [i st`pân pesine, sigur c` le [tia pe toate [i c` nu se putea \n[ela! La naiba cu tat`lei care o pusese \ntr-o asemenea situa]ie [i cu so]ia lui enervant`, carenu era \n stare s` uite durerile din trecut! La naiba pân` [i cu modeluldr`gu], a c`rei simpatie n-o ceruse [i de care nu avea nevoie! |[i reveni[i spuse, furioas`:

– Nu, nu sunt un bastard. N-am cu mine certificatul de na[tere cas-o dovedesc, dar nu-mi mai pas` dac` m` crezi sau nu. Sunt fiicalegitim` a lui Felix Alexander Valentine. {i acum, \n leg`tur` cudesenele mele…

Pentru cine [tie ce motiv, aceast` ultim` izbucnire p`ru c`-l atingeundeva unde cel`lalte s`ge]i nu reu[iser` s` ajung` [i p`ru scos dinfire când \i spuse:

– Cu siguran]` c` nu-]i imaginezi, domni[oar` Valentine, c` a[ maiputea fi interesat de ele. Amoroso n-ar face niciodat` afaceri cu oasemenea escroac` viclean`.

Ochii ei c`prui, str`lucitori, \l priveau batjocoritor din spatelem`[tii care revenise. Dar \n sinea ei, gemea de durere; resim]isefiecare insult` ca o lovitur` de piatr`.

– Nu vroiam decât s` le cer \napoi, spuse ea cu o dulcea]`batjocoritoare \n voce.

– B`nuiesc c` se g`sesc \nc` \n posesia domni[oarei Killingley,r`spunse el distant.

32 BLYTHE BRADLEY

– Mul]umesc. N-o s` v` sup`ra]i dac` o s` m` duc s` le recuperez.|i tremurau genunchii, dar reu[i s` ajung` la u[`. Se \ntoarse spreadversarul ei [i camera p`ru c` se umple de du[m`nie când \i arunc`:

– Când \l ve]i vedea pe tat`l meu…– Voi vorbi cu domnul Valentine de \ndat` ce se va \ntoarce, o

\ntrerupse el furios. Sunt sigur c` va fi cât se poate de interesat s` aflefelul \n care familia lui a crescut peste noapte [i poate chiar maiinteresat s` descopere cum ai reu[it s` faci un fals atât de bun. S` nucrezi c` o s` scapi a[a de u[or.

– Spune-i, continu` Sorrel ca [i cum n-ar fi fost \ntrerupt`, c` m-amr`zgândit \n privin]a ideii de a-mi oferi desenele companiei Amoroso.Nu m-a[ sim]i bine dac` a[ colabora cu o astfel de firm`.

Se sim]i satisf`cut` s` aib` ultimul cuvânt, dar furia \i trecu pân`reu[i s` g`seasc` biroul domni[oarei Killingley. Camera era goal` [iu[a deschis`. |i era r`u [i, de[i [tia c` ar trebui s` mearg` s-o caute, setemea s` nu le[ine. |mpinse u[a [i intr`.

Respira \nc` greu când, dup` câteva minute, domni[oara Killingleyintr` \n birou.

– Ce faci aici? o \ntreb` pe un ton b`nuitor. Credeam c` domnulAmory a reu[it s` scape de tine. Zâmbea cu o mul]umire prostascuns`. Nu prea i-a pl`cut felul \n care ai \ncercat s`-l duci de nas.

– Am venit s`-mi iau desenele, apoi Amoroso va sc`pa de mine, \ipromise ea, cu tot sarcasmul de care se mai sim]ea \n stare.

– Oh, da, desigur. Deschise un sertar [i scoase mapa lui Sorrel. |nmod surprinz`tor, \ntreb`: ce ai de gând s` faci cu ele, acum?

– Conteaz`? r`spunse ea obosit`. Poate pentru c` se sim]eascârbit` de ceea ce se \ntâmplase \n biroul domnului Amory, ad`ug`posomorât`: probabil o s` le dau foc.

MAGIA UNUI B~RBAT 33

Capitolul 3

Drumul care urca un deal l`sa s` se vad` silueta unei caseproiectate pe fondul apusului de soare. Aproape toate ferestrele erauluminate.

– Asta e, spuse Sorrel. Intrarea e mai jos, la stânga.Dubi]a tremur` când Tammy, surprins`, \[i ridic` piciorul de pe

accelerator.– Asta! Doamne, când ai spus Thorley Hall, credeam c` te referi la

o cas` de ]ar`, nu la un conac imens ca aceasta! Destul de rar se\ntâmpla ca Tammy s` r`mân` f`r` replic`, dar de data acesta [ocul,uimirea [i, mai ales, curiozitatea, p`rur` c` o reduc la t`cere. Ocuno[tea pe Sorrel Valentine de cinci ani [i, pân` acum câteva zile,crezuse c` nu avea familie. Descoperea acum, nu numai c` avea omam`, dar [i un astfel de mediu din care s` provin`… Atunci, de cenaiba locuie[ti \ntr-o cl`dire de pe docuri când ai o cas` ca asta?\ntreb` [i deveni \nc` [i mai curioas` la vederea fe]ei lipsite deexpresie a lui Sorrel.

Sorrel tocmai se \ntreba \n sinea ei dac` va regreta c`-i ceruse luiTammy s-o \nso]easc` \n seara aceea. Mai mult, dac` va regreta c`acceptase invita]ia surprinz`toare a mamei ei. Balul de caritate eraatrac]ia anual` a ]inutului [i nu mai fusese vreodat` invitat`. Totu[i,anul acesta, nu numai c` primise o invita]ie, dar mama ei insistase s`vin` cu o colec]ie de bijuterii pe care s` le prezine.

Nu era tocmai ceea ce sperase când apelase la tat`l ei, \n urm` cuaproape [ase s`pt`mâni, dar fiindc` Lucas Amory spulberase orice[ans` ar fi avut cu Amoroso, orice oportunitate de prezentare acrea]iilor ei era binevenit`, chiar dac` asta \nsemna c` o parte dinprofit revenea ac]iunii de binefacere.

Era de-ajuns s` se gândeasc` la Lucas Amory [i la acuzatiile luica s` simt` cum se \nfurie. Se \ntreb` dac` tat`l ei vorbise cu el [idac` \i spusese cum st`teau lucrurile \n realitate. Dac` o f`cuse,domnul Amory nu socotise oportun s` se deranjeze s`-i prezintescuze. Nu fiindc` ar fi vrut s`-l mai vad`, doar gândul acesta \id`dea fiori.

Tammy [i Charlie fuseser` surprin[i [i foarte indigna]i când \ianun]ase c` Amoroso \i respinsese crea]iile. Alesese s` nu le spun` maimult [i ei o \ncurajar` cu mult` c`ldur` s` apeleze [i la alte companii.Adev`rul era \ns` c` refuzul ferm al lui Lucas Amory \i spulberase\ncrederea \n sine. Tocmai \ncerca s`-[i revin` din depresie, când sun`mama ei. Fiindc` Tammy se aflase mereu al`turi de ea [i mama ei nuse gândise cum va ajunge la Thorley, acceptase oferta de transport aprietenei ei.

– E casa mamei mele, Tammy, nu [i a mea, r`spunse calm. Am stataici doar o parte din vacan]ele [colare. |[i \n`bu[i un fior, fiindc` uneledin clipele cele mai dureroase ale copilariei ei fuseser` petrecuteacolo.

Alung` amintirile urâte [i ie[i din ma[ina acum parcat` \ntr-unuldin spa]iile rezervate.

– Haide, s` desc`rc`m.Luar` valizele care con]ineau rochiile pentru petrecere [i

bijuteriile care urmau s` fie prezentate. Sorrel p`[i prima prin intrareamasiv`, \n holul \nalt [i gol. O clip` sim]i c` era din nou copil [isentimentul c` nu apar]inea acelui loc o cople[i.

– Hei! Comentariul succint al lui Tammy o readuse la realitate [i\[i repro[` \n sil` c` \nc` nu se obi[nuise s` nu se simt` binevenit` la

MAGIA UNUI B~RBAT 35

Thorley. Un zgomot de tocuri o f`cu s` se \ntoarc` spre u[a care d`dea\n \nc`perea unde urma s` aib` loc balul. V`zu o femeie cu p`rulnegru, \mbr`cat` \ntr-o rochie roz de sear` [i cu o expresie nervoas`pe fa]`:

– Era [i timpul! P`ru c` explodeaz` la vederea lor.Sorrel o privi mirat`.– M` scuza]i, dar nu pricep.– Te ocupi de bijuterii, nu? o \ntreb` femeia cu un ton ner`bd`tor.

O s` stai \n Salonul Pictat. Le ar`t` cu mâna \nc`perea respectiv` [i le\ntoarse spatele, l`sându-le mirate [i f`r` s` \n]eleag` nimic.

O urmar` de-a lungul coridorului [i ajunser` \ntr-o \nc`pere \nalt`cu tavanul pictat, care trebuia s` fi fost str`lucitor o dat`, dar ale c`ruiculori erau acum [terse. |n jur de [ase, [apte mici bazaruri fuseser`instalate [i con]ineau o serie de articole lucrate manual, de la figurinesculptate \n lemn, la dantele.

– Lady Berisford a spus c` acesta este rezervat bijuteriilor. Femeiase oprise \n fa]a unui bazar care nu fusese ocupat [i continu`: v` da]iseama c` au existat anumite resentimente privind rezervarea lui. Ceicare au ajuns aici mai repede s-au plâns c` nu se respect` regulaprimul venit, primul servit.

– Mama ta e o lady? Adic`, tat`l t`u vitreg e un lord? Tammy p`reaatât de cople[it` de noutate, \ncât Sorrel se mul]umi doar s` dea dincap \n semn de aprobare.

Un sunet ciudat din partea femeii de lâng` ele, un fel de oftatre]inut, le atrase aten]ia.

– Atunci, sunte]i fiica doamnei Berisford? \ngân` ea. Biata femeiep`rea c` se a[teapta s` fie dus` la \nchisoare pentru gre[eala ei. S-oanun] c` a]i sosit?

– Poate c` ar fi mai bine dac` m-a]i ajuta s` g`sim ceva cu care s`acoperim acest suport. {i n-ar strica [i câteva scaune, suger` Sorrellini[tit`.

– Da, da, desigur… cu mult` pl`cere. Se \ndep`rt` \n grab` [iTammy izbucni \n râs.

36 BLYTHE BRADLEY

– Asta a f`cut-o s` schimbe placa, chicoti ea. Ce important` se maicredea! M` ocup eu s` aranjez pe aici, dup` ce se \ntoarce vr`jitoarea.Tu du-te [i salut`-]i mama.

Sorrel \i mul]umi [i f`cu cale \ntoars` prin \nc`perea unde urma s`se ]in` balul [i holul rece de la intrare. |n afar` de un servitor carearanja ni[te scaune, nu mai \ntâlni pe nimeni. Urc` sc`rile principale[i se opri \n fa]a unui dormitor. B`tu la u[` [i a[tept` r`spunsul, careveni sub forma unei \ntreb`ri iritate:

– Cine e?Camera \n care intr` era mare, atât de mare \ncât nici m`car mobila

\nc`rcat` [i masiv` nu reu[ea s-o fac` s` par` mai mic`. Era friguroas`,probabil fiindc` propor]iile ei exagerate ridicau obstacole serioasesistemului de \nc`lzire \nvechit. Fiecare parte a camerei era la fel deponosit` ca \n amintirile ei. Covorul turcesc era plin de petice [iobloane de lemn \mpiedicau p`trunderea nop]ii prin ferestrele \nalte.Dac` s-ar fi dat drumul draperiilor grele, ro[ii, stofa lor \nvechit` s-arfi putut deteriora.

Mama ei st`tea \n fa]a unei m`su]e de toalet`. Era o femeiemicu]`, de vreo patruzeci [i cinci de ani, cu un p`r blond care \nce-puse s`-[i piard` din intensitatea culorii. Umerii ei rotunzi [i goiie[eau din rochia de satin albastru deschis. Purta bijuterii cudiamante str`lucitoare, dar montura lor \nvechit` denota c`apar]inuser` unor vremuri \n care averea familiei Berisfordcorespundea rangului ei social.

– Sorrel! Ochii alba[tri deschi[i o priveau cu o expresie care ar`talimpede c` era ultima persoan` pe care se a[teptaser` s-o vad`. S-a\ntâmplat ceva? Nu ]i-a ar`tat Angela Millwall unde s` te a[ezi?

– Bun` seara, mam`. {i eu m` bucur s` te v`d. Gura fin` a luiSorrel schi]` un zâmbet ironic. Cât de mult trecuse de când nu-[i maiv`zuse mama? {ase luni? Nou`? {i atunci, doar un ceai \n grab` \nPicadilly.

Mama ei se ridic` de pe scaun [i o s`rut` pe obraz.– |mi pare r`u dac` manierele mele au l`sat de dorit, dar au fost

atâtea de f`cut…

MAGIA UNUI B~RBAT 37

Nimic nu se schimbase. Erau cuvintele pe care le auzise\ntotdeauna de pe buzele mamei ei: „prea ocupat`“, „atâtea de f`cut“.Lucruri mai importante decât fiica, a c`rei existen]` \i amintea de ogre[eal` pe care ar fi preferat s-o uite. Sorrel suspin` t`cut [i o\ntrerupse:

– |n afar` de dorin]a de a-]i spune „bun` seara“, vroiam s` [tiudac` eu [i prietena mea suntem invitate s` lu`m cina cu familia sau os` mânc`m ni[te sandvi[iuri \n buc`t`rie. Nu vruse s` apeleze lacuvinte atât de sarcastice, dar lipsa evident` de bun`voin]` cu carefusese \ntâmpinat` \i alung` mustr`rile de con[tiint`.

– Nu m-am gândit c` ai vrea s` iei cina cu noi. Mama ei se \ntoarsenep`s`toare la oglind`. N-ai ar`tat niciodat`, vreo \nclina]ie pentrucompania noastr`.

Sorrel sim]i cum se revolt` \n fa]a acestei acuza]ii nedrepte [i nu seputu ab]ine s` nu riposteze:

– Poate fiindc` n-am fost niciodat` invitat`, mam`.Sim]indu-se acuzat`, mâinile Elizabethei Berisford se oprir` \n

timp ce se preg`teau s` ia cerceii.– De când ai nevoie de o invita]ie pentru a veni acas`? Camera ta

e \ntotdeauna preg`tit`.Atât doar c` acesta nu fusese niciodat` c`minul ei [i c` nu

petrecuse nici o zi aici f`r` o invita]ie expres`.– Deci, voi lua cina cu personalul casei, spuse ea sec.– Dac` m-ai fi anun]at din timp… Elizabeth \[i fix` iritat` cerceii

cu diamante. Voi, tinerii… nu ave]i pic de considera]ie. Doar \n dup`-amiaza aceasta Julia mi-a spus c` [i-a invitat un prieten din Londra s`r`mân` peste noapte. Dac` [i tu insi[ti s`-mi strici aranjamentele…Nu-mi place când oamenii m`nânc` \nghesui]i.

„Adic`, pân` [i prietenul surorii mele are prioritate fa]` de mine“,se gândi Sorrel ab`tut`.

– Nu-]i face griji, nici n-a[ \ndr`zni s` visez s`-]i stricaranjamentele. |[i ridic` b`rbia, refuzând s` arate cât era de r`nit`.

P`r`si camera mamei ei, fiindc` sim]ea c` nodul din gât amenin]as` se transforme \n lacrimi. {tiind c` nu se putea \ntoarce jos pân` nu

38 BLYTHE BRADLEY

se lini[tea, se \ndrept` spre holul care ducea la camera pe care oocupase \ntotdeauna când st`tuse la Thorley. Se rug` \n gând s` n-o\ntâlneasc` pe sora ei, care ocupa o camer` mai mare, vizavi de a ei.Coridorul r`mase pustiu [i, \n c`utarea unui loc \n care s` sereculeag`, \mpinse u[a [i \ntinse mâna spre \ntrerup`tor.

Lumina era deja aprins` [i, de[i camera era goal`, era limpede c`era ocupat`. O valiz` deschis` se afla pe pat [i un pieptene de b`rbatpe o m`su]`. Se gândi cu am`r`ciune la afirma]ia mamei sale, potrivitc`reia camera ei era \ntotdeauna preg`tit` pentru ea. |nchise u[a [ireveni \n coridor. Ghici destul de u[or c` Julia decisese s`-[i instalezeprietenul acolo, dar asta l`sa deschis` problema locului unde ea [iTammy se vor schimba.

Se descurcar` cu unul din vestiarele de la parter, dup` ce, mai\ntâi, aranjaser` bijuteriile la vedere. Printre ele se aflau [i câteva dinseria „medieval`“, respins` de Lucas Amory. Reu[ise s`-[i reia mascade amuzament cinic, dar sim]ea cum gâtul [i pieptul i se strângeau dedurere.

Dup` trei ore, a[ezat` \n bazarul lor, se sim]ea \nc` r`u. Din\nc`perea unde se dansa, se auzi vocea liderului forma]iei muzicale,anun]ând o pauz` pentru supeu.

– Nu spuneau c` aduc ceva r`coritoare [i pe aici? \ntreb` Tammyiritat`.

– Ba da, dar a[ prefera ceva mai tare decât o cafea sau un suc,r`spunse Sorrel pe un ton \n]eleg`tor. Dac` r`mâi aici pe baricade, os` \ncerc s`-mi croiesc drum pân` la bar.

– Bun` idee, \ncuviin]` Tammy [i se trânti pe un scaun. Cred c` a[fi \n stare s` omor pe cineva pentru ni[te bere.

Sorrel ie[i din \nc`pere [i se al`tur` mul]imii care se retr`gea de peringul de dans. |nalt`, sub]ire, purta ni[te sandale cu tocuri \nalte.Pân` atunci crezuse c` era \mbr`cat` destul de elegant \n fusta eilung`, de catifea maro, asortat` cu c`ma[a fin` de m`tase, de un cremdeschis. Când d`du \ns` cu ochii de rochiile de bal complicate pe carele purtau celelate femei, se sim]i ca o vrabie \ncercând s` concurezecu ni[te p`s`ri exotice.

MAGIA UNUI B~RBAT 39

Se mi[c` gra]ios, \n timp ce \ncerc` s` treac` de un grup care blocau[a. Sim]i o mân` pe bra]ul ei [i auzi vocea mamei ei spunându-i:

– Sorrel, te c`utam.Se l`s` dus` la o parte, dar \[i ridic` sprâncenele \n semn de

ne\ncredere.– Nu credeam c` sunt atât de greu de g`sit. E prima oar` când

m-am mi[cat de la locul meu, \n seara asta.Dac` ironia din vocea ei fusese observat`, r`mase cu siguran]`

ignorat`. Ochii mamei ei \i evaluar` ]inuta \n timp ce o priveaudezaprobator.

– Cu siguran]`, puteai s` por]i ceva mai adecvat situa]iei, Sorrel.Sunt aici o mul]ime de oameni care [tiu c` suntem rude [i tu nutrebuie s`-]i supraveghezi banii ca noi. {tiu ce trebuie s` cread`…

Sorrel decise s` curme o discu]ie care \ncepea s` devin` nepl`cut`.– Vor crede c` am venit s` muncesc. Replica ei era mu[c`toare, dar

[tia c` acest gen de cuvinte nu f`ceau decât s-o \ndep`rteze [i mai tarede mama ei. Ad`ug` pe un ton conciliator: oricum, tu e[ti destul destr`lucitoare pentru amândou`. Dac` m` c`utai ca s` afli cum mergvânz`rile, cred c` asocia]ia de caritate nu va fi dezam`git`.

Mama ei o privi nedumerit`, apoi se \ncrunt`.– Nu, nu era asta. Ceva mult mai important. O trase pe Sorrel [i

mai mult \n hol. Tu locuie[ti \n Londra, a[a c` trebuie s` po]i s`-mispui ceva despre b`rbatul pe care l-a adus Julia. Un anume LucasAmory.

Sorrel fu atât de n`ucit`, \ncât nu putu scoate nici un cuvânt. LucasAmory, aici, la Thorley? Ce ironie! Se a[teptase s` dea de el prin tat`lei, nu prin mama ei. Dac` ar mai fi a[teptat pu]in, ar fi reu[it s` eviteacea situa]ie penibil`, creat` de scrisoarea tat`lui ei. Acum \ns`, nu maiavea importan]`. Nu avea nici cea mai mic` dorin]` de a-l mai vedea.

– Ei? |l cuno[ti? Vocea mamei ei p`trunse prin gândurile eiconfuze.

Reu[i s`-[i revin` din surpriz`.– L-am \ntâlnit, r`spunse, cu gândul la coada care probabil se

formase la bar [i dorindu-[i cu disperare s` se afle la kilometri distan]`

40 BLYTHE BRADLEY

de acest interogatoriu. De]ine compania Amoroso [i probabil [i alteafaceri. Are o rela]ie cu un model italian, Bianca Fratelli [i, dac` ar fis` te iei dup` bârfe, erau \mpreun` când l-am \ntâlnit. Totu[i, asta nupare s`-l \mpiedice s` treac` prin patul lui orice femeie dornic`.

|n fa]a figurii crispate a mamei sale, Sorrel pricepu brusc.– Ai spus c` Julia l-a adus? Unde l-a putut \ntâlni?– Habar n-am! Era atât de dornic` s` merg` \n ora[ [i s`-[i cumpere

o rochie pentru seara asta, \ncât i-am dat voie s` stea la o prieten` de[coal`. Nu pot decât s` presupun c` l-a \ntâlnit acolo. Când mi-a spusc` a invitat pe cineva, am presupus c` era vorba de cineva de vârsta ei.|]i imaginezi ce am sim]it când l-am v`zut \n timpul cinei, mai ales c`Julia p`rea vr`jit` de el.

Din aceste cuvinte, Sorrel \n]elese c` Julia alesese s` ignoreavertismentele mamei ei. Sim]i cum durerea din piept revenea cu for]eproaspete. Pe mama ei n-o interesase niciodat` cu cine st`tea ea, cândavea vârsta surorii ei. D`du la o parte propriile sentimente [i \ntreb`,\ncruntându-se:

– Pot s` \n]eleg de ce Julia [i-a pierdut capul dup` el, dar de cei-ar fi acceptat el invita]ia? Trebuie s` fie cu dou`zeci de ani mai \nvârst` decât ea.

– Mult prea \n vârst` pentru ea, f`r` a mai pune la socoteal` [ireputa]ia lui, \ncuviin]` mama ei. N-ai putea vorbi cu ea, Sorrel?

Râse scurt; nu-i venea s` cread`.– Mam`, de când ascult` Julia de mine?– Poate dac` ]i-ar fi p`sat de ea… dar ai fost mereu prea prins` cu

familia tat`lui t`u, ca s` mai acorzi aten]ie [i familiei mele.Nedreptatea acuza]iei mamei \i lu` r`suflarea, dar [tia c` nu avea

nici un rost s` riposteze. Opt` pentru vechea tactic`: \[i ascunsesentimentele vulnerabile sub o masc` ironic`.

Agita]ia mamei ei p`ru c` se domole[te [i o scânteie ap`ru \n ochiiei alba[tri, când se \ntoarse spre Sorrel [i spuse:

– E p`cat c` nu ]i-ai dat mai mult` osteneal` cu \mbr`c`mintea. Nupot s` spun c`-mi pas` de impresia pe care o faci, anume c` râzi de noi

MAGIA UNUI B~RBAT 41

to]i, dar s-ar putea ca un om ca Lucas Amory s-o g`seasc` interesant`.Nu e[ti la fel de frumoas` ca Julia, dar e[ti mai apropiat` de vârsta lui.

Sorrel \n]elese ce vroia mama ei s` sugereze, dar nu-i veni s`cread`:

– Doar nu vrei s` \ncerc s-o despart pe Julia de b`rbatul acela! Ohnu, mam`! Nu-l plac deloc [i antipatia e reciproc`.

Ar fi putut la fel de bine s`-[i ]in` cuvintele pentru ea.– Era mai bine dac` luai cina cu noi, continu` Elizabeth impasibil`.

Dar, dup` pauza asta, o s`-l aduc \n Salonul Pictat. {i, \nainte ca Sorrels` mai poat` protesta, plec`.

Pauza se termin` [i dansul re\ncepu \nainte ca Sorrel s` revin` cub`uturile lor. Lumea din salonul unde erau g`zduite bazarurile se\ntorcea \n sala mare, când Tammy exclam` uluit`:

– Doamne! Nu e Lucas Amory? Sorrel, acum mai o [ans` s`-l faci s`se intereseze de desenele tale.

Sim]i cum i se strângea stomacul. |nchise ochii [i murmur` printredin]i: „la naiba!“.

Cu siguran]`, soarta era pornit` \mpotriva ei. Era destul de r`u s`dea iar ochii cu Lucas Amory [i s`-i asculte \nc` o dat` insultele, dars-o umileasc` \n prezen]a mamei ei, era mult mai r`u. Sorrel se\ntoarse [i d`du drumul unui oftat de u[urare. Doar doi oameni se\ndreptau spre locul \n care se afla.

La fel de blond` ca mama lor \n tinere]ea ei, Julia \[i ridicase p`rul\ntr-o coafur` sofisticat`. Asta [i rochia mulat`, de culoarea safirului,care scotea \n eviden]` mai mult decât era decent formele eivoluptuoase, o f`ceau s` par` mai matur`.

Când privirea ei trecu asupra b`rbatului de lânga sora ei, \[i sim]iinima b`tând cu putere. P`rea mai \ntunecat [i mai atr`g`tor decâtfusese la prima lor \ntâlnire. Nu era de mirare c` sora ei mai mic`fusese atât de u[or cucerit`. Avea un farmec \n fa]a c`ruia o fat` tân`r`[i neexperimentat` ca Julia, n-ar fi putut rezista. Sim]i c` \ncepea s` se\nfurie. Bianca Fratelli nu putea s` aib` mai mult de nou`sprezece ani[i acum \[i \ndrepta aten]iile asupra unei fete care avea doar

42 BLYTHE BRADLEY

[aptesprezece. Nu-i pl`ceau decât fete abia \mbobocite? R`masesurprins` cât de mult detesta ideea aceasta. Ei bine, nu putea facenimic pentru Bianca Fratelli, dar inten]iona s` fac` chiar [i imposibilulca s`-i dejoace planurile pe care le avea \n ceea ce o privea pe Julia.

Nici una din aceste inten]ii nu era vizibil` pe chipul ei [i nu p`rudeloc surprins` când cuplul se opri \n fa]a ei [i vocea pe care o detestaspuse moale:

– Asta da surpriz`! Nu [tiu cum faci, dar reu[e[ti s` apari \n celemai nea[teptate locuri, domni[oar`… Valentine.

Sorrel \[i ridic` b`rbia [i-l privi drept \n ochi:– Din contr`, domnule Amory, cred c` dumneata e[ti cel care n-a

nimerit locul potrivit, \n seara acesta.Julia p`ru, pentru un moment, o actri]` c`reia i s-au luat cele mai

bune replici:– Voi v` cunoa[te]i? \ntreb` ea cu gelozie.– Nu, nu ne cunoa[tem deloc, r`spunse Sorrel [i dup` ce-i arunc`

o privire scurt`, \l ignor`. Bun`, Julia. Privirea ei lini[tit` \nregistr`l`n]i[orul pe care \l purta sora ei, cel pe care i-l d`duse cadou deCr`ciun, [i felul \n care contribuia la sublinierea curbelor voluptuoaseale corpului ei. |i trecu prin minte c` poate el nu [tia ce vârst` aveasora ei. Inspir` adânc [i spuse: ar`]i foarte matur` \n seara aceasta,draga mea.

A[a cum se a[tepta, furia ]â[ni din ochii alba[tri ai surorii ei, \n fa]aacestui comentariu aparent binevoitor.

– Iar tu semeni [i mai mult cu o fat` b`trân` [i uscat`, veni replicadispre]uitoare a Juliei.

Sprâncenele lui Lucas Amory se ridicar` \ntr-o mi[care care tr`dasurpriza.

– E o ceart` privat` sau toat` lumea e invitat` s` participe?\ntreb` el.

Chicotitul lui Sorrel \i readuse aten]ia asupra ei.– Doar pentru familie. Ochii ei, plini de o ironie lini[tit`, râdeau

de el. Julia \nc` n-a avut timp s` \nve]e c` rufele murdare nu se spal`de fa]` cu persoane str`ine.

MAGIA UNUI B~RBAT 43

Aceast` nou` aluzie la tinere]ea ei o f`cu pe Julia s` se \nro[easc`.– Oh, dar tu nu e[ti un str`in, nu-i a[a, Luc? spuse ea repede,

\ntr-o \ncercare transparent` de a-[i rec`p`ta aura de femeiesofisticat`. Oricum, n-am venit s` m` cert cu tine, Sorrel. Vreau doars` arunc o privire asupra bijuteriilor tale.

Sorrel privi resemnat` cum sora ei alege o pereche de cercei dinaceea[i gam` „medieval`“, potrivi]i cu l`n]i[orul ei.

– Mi-ai admirat colierul, Luc. Atunci, ce crezi despre ace[tia?– Las`-m` s` v`d. |i lu` [i-i examin` cu aten]ie \nainte de a-i

returna. Arunc` o privire ciudat` lui Sorrel [i o \ntreb`:– Ai f`cut singur` toate aceste bijuterii?– Desigur, r`spunse Sorrel [i-[i ridic` mândr` capul, \ntrebându-se

dac` \i recuno[tea din desenele pe care le v`zuse.Tammy consider` c` era timpul s` intervin` pentru prietena ei.– Sorrel e un me[te[ugar de prim` mân`, dar un designer de-a

dreptul str`lucit, spuse ea pe un ton care l`sa s` se sub\n]eleag`„ascult` asta [i ]ine minte“.

El zâmbi sarcastic, dar \nainte de a reu[i s` fac` vreun comentariu,Julia \ntreb` entuziasmat`:

– Pot s`-i primesc, Luc?Sorrel r`mase \nm`rmurit`.– Julia! Nu-i po]i permite unui b`rbat pe care abia l-ai cunoscut

s`-]i cumpere bijuterii scumpe!Ochii alba[tri ai Juliei aruncau fulgere [i \[i mu[c` nervoas` buza

inferioar`. – Nu fi a[a de m`rginit`, Sorrel. E[ti mult prea demodat`.– Nu cred. Sorrel [tia c` \n spatele ei Tammy fierbea, nu numai din

cauz` c` refuza un cump`r`tor, dar [i fiindc` se purta de parc` nu-ip`sa c`-l jigne[te pe omul c`ruia era atât de dornic` s`-i fac` impresiebun`, doar \n urm` cu câteva s`pt`mâni. Ce ai de gând s` faci cu ei?S`-i por]i pe ascuns sau e[ti gata s`-]i faci p`rin]ii s` vad` c` e[tipreg`tit` s`-]i vinzi favorurile?

Sora ei se \nro[i de ru[ine, dar insist`:

44 BLYTHE BRADLEY

– Nu v`d de ce te amesteci.– Sunt de acord, interveni sarcastic Lucas Amory. Sau evaluezi

mereu nivelul moral al clien]ilor t`i, \nainte de a vinde ceva?Sorrel era o fat` \nalt` [i, cu tocurile ei mari, doar pu]in mai

scund` decât el, dar trebui s`-[i \nal]e capul ca s`-l priveasc` \nochi.

– Doar atunci când e implicat` sora mea, \l provoc` [i sim]i un fiorde satisfac]ie \n fa]a mir`rii lui. Julia interveni repede:

– Sor` vitreg`.– N-are rost s` despici firul de p`r. Sorrel trecu la ea [i o atac` f`r`

s`-i pese dac` \i convenea sau nu. {tiu c` mama ar fi \ngrozit` dac` aiaccepta ca acest b`rbat s`-]i cumpere bijuterii, un b`rbat destul deb`trân \ncât s`-]i fie tat`.

|l auzi cum inspir` adânc [i \ncerc` un sentiment de triumf. Foartebine, dac` nu-i pl`cea s` aud` adev`rul! Era problema lui. Ca s`clarifice lucrurile, continu`: \n câteva s`pt`mâni vei \mplinioptsprezece ani, a[a c` pot s` ]i-i fac cadou.

C` Julia min]ise \n privin]a vârstei ei, era evident, acum c` secretuli se spulberase. Ochii ei o privir` cu furie, \nainte de a se \ntoarce spreLucas Amory, cu o privire rug`toare. Dar nici unul n-o b`g` \n seam`.Sorrel \l privea dispre]uitor pe b`rbatul care o prinsese de bra], \ntimp ce el \i r`spundea cu un zâmbet mali]ios:

– Pân` ce Julia se hot`r`[te ce juc`rie vrea, tu [i cu mine putem s`continu`m s` ne cert`m \n timp ce dans`m. Ochii lui negri aveau oexpresie care o f`cu pe Sorrel s` se \nfioare.

|nainte de a apuca s`-l refuze, motivând c` nu putea pleca de lâng`bijuterii, Tammy interveni:

– Da, du-te, Sorrel. Am eu grij` ca lucrurile s` mearg` bine.„{i Tammy crede c`-mi face o favoare!“ se gândi ea prost dispus`,

\n timp ce se dep`rta cu mâna lui Lucas Amory \n jurul taliei ei, strâns`ca \ntr-o menghin`.

MAGIA UNUI B~RBAT 45

Ajunser` la marginea ringului de dans [i, f`r` a-[i lua ochii de laexpresia ei de sfidare rece, o lu` \n bra]e. Sorrel, care se a[tepta s`-laud` re\ncepând discu]ia asupra cerceilor Juliei, fu luat` complet prinsurprindere de remarca lui:

– Te-am v`zut mai devreme cum te furi[ai afar` din camera mea.Ce pui la cale?

Nu putea fi vorba decât de o singur` camer` [i Sorrel sim]i cumro[ea]a \i pune st`pânire pe obraji. |[i spuse apoi c` nu era nici unmotiv pentru care s` se simt` stânjenit`. |n`l]` capul [i replic`rece:

– Nu m` furi[am. Inten]ionasem s` m` pot schimba acolo, dinmoment ce a fost \ntotdeauna camera mea. Camerele pentru oaspe]ise afl` \ntr-o alt` parte a casei.

– Lucrurile merg din ce \n ce mai bine. Ochii negri [i ironicialunecar` de la fa]` la gâtul [i la pieptul scoase \n eviden]` de ]es`turafin` a bluzei. Asta \nseamn` c` vom avea pl`cerea de a o \mp`r]i \nnoaptea asta?

{tia c` \ntrebarea scandaloas` avea ca singur scop s-o scoat` dins`rite [i refuz` s` mu[te momeala.

– Indiferent cu cine \]i vei \mp`r]i camera, nu va fi cu mine. Nuinten]ionam s` r`mân peste noapte, de[i… Zâmbi amar [i continu`:doar \n urm` cu câteva ore, mama m-a asigurat c` voi avea camera mea\ntotdeauna preg`tit` pentru mine.

El p`ru c` renun]` la tonul u[uratic.– Poate c` nu [tia c` mi s-a dat camera aceea. Cred c` sora ta s-a

ocupat de asta.Sorrel [tia de ce Julia alesese camera aceea pentru el. Era aproape

de a ei.– Da, micu]a [i prostu]a mea sor`. Cred c` pân` acum [i-a ales

cadoul, nu crezi?– Probabil. Pân` atunci o ]inuse destul de lejer \n timp ce dansau,

dar \n acel moment o strânse aproape de el, cu o mân` pe mâna ei [i

46 BLYTHE BRADLEY

cu cealalt` la baza spatelui ei, ]inând-o captiv` lâng` pieptul lui. Nu-istric` dac` a[teapt` pu]in.

– |]i pierzi timpul, \l avertiz` Sorrel.– Nu cred. Privirea lui \ntunecat` \i cercet` repede fa]a [i bra]ul din

spatele ei o strânse mai tare, pân` când nu mai putu evita s`-i simt`corpul puternic.

Nu era genul de strânsoare din care, de obicei, trebuia s` lupte cas` scape. Nu era apropierea unui b`rbat care b`use prea mult [i, spresurprinderea ei, n-o g`sea deloc resping`toare. Totu[i, se sim]ea\ncordat` [i trebui s`-[i impun` s` se relaxeze.

– Eu cred c` da, spuse cu voce sc`zut`. Ai pierdut disputa privindcerceii Juliei \nc` \nainte de a \ncepe. Nu trebuie decât s`-]i refuzbanii.

– Ai putea, dar n-o vei face, replic` el \ncrez`tor. Pentru c`-]ipromit, banii pe acei cercei e tot ce vei primi de la mine. Mâna lui ostrânse pe a ei pân` când o duru. Complotul de a intra \n biroul meuera o modalitate de a redobândi averea familiei tale?

– Nu era nici un complot [i nu exist` nici acum, spuse ea furioas`.– Haide, po]i s` la[i balt` povestea cu Felix Valentine ca fiind tat`l

t`u, mai ales c` ]i-am g`sit vizuina.– S` \n]eleg c` n-ai vorbit cu el? Se sim]i dezam`git`. Ar fi fost

foarte pl`cut s`-l vad` pe b`rbatul acesta arogant cum \[i \nghitecuvintele.

– N-am avut nici un prilej s` ne \ntâlnim de când s-a \ntors. Defapt, uitasem de incident pân` te-am g`sit aici, \n seara asta. P`reaplictisit. Urm`ream ceva ce credeam c` nu avea leg`tur` cu asta, daracum cele dou` capete ale problemei se \ntâlnesc.

– Da, erai ocupat s` alergi dup` sora mea, se gr`bi Sorrel s` nuscape [ansa de a se \ntoarce la discu]ia ini]ial`. Nu m` \ndoiesc c` e[tiun b`rbat cu mult` experien]`, domnule Amory, dar a[ prefera s` telimitezi la fotomodele [i la alte femei cu care te potrive[ti [i s` nu-]iexersezi talentele de cuceritor asupra surorii mele.

MAGIA UNUI B~RBAT 47

– Mai ales c` sunt destul de b`trân \ncât s`-i fiu tat`? Era o urm`de iritare \n vocea lui [i Sorrel \n]elese c` lovitura \[i atinsese ]inta.

– Adic`, nu e[ti? \l provoc` ea.– Din moment ce se pare c` are doar [aptesprezece ani, da. Gura

lui se crisp` \ntr-un spasm scurt, ca [i cum f`cuse concesia \n sil`. Darnu sunt destul de b`trân s`-]i fiu ]ie tat`. |i examin` fa]a [i \n acela[itimp \[i mi[c` insolent mân` stâng` c`tre pieptul ei.

Sorrel sper` c` nu observase cât de adânc fusese nevoit` s`inspire.

– Poate c` nu, dar dac` e[ti atât de \nfumurat \ncât s`-]i \nchipuic` \ncerc s`-mi scot sora din ghearele tale, doar ca s` cad eu \n ele, maigânde[te-te. |i d`du cu fermitate mâna la o parte [i continu` la fel det`ios: mama mea este cea care \[i face griji privind b`rbatul nepotrivitpe care l-a adus sora mea.

|l sim]i \ncordându-se [i v`zu ne\ncrederea din ochii lui \n timp cerepet`:

– Nepotrivit!– Nu e[ti de acord cu mine? Câ]i ani ai… patruzeci? {tia c`

exagereaz` [i-i analiz` fa]a la fel de atent pe cât o examinase [i el pe aei. Trebui s` recunoasc`, \n sinea ei, c` ar`ta chiar mai tânar decât ceitreizeci [i [ase de ani cu care \l creditau ziarele. De dou` ori vârstaJuliei [i cu o reputa]ie de afemeiat suficient de consolidat` \ncât s`-isperie p`rin]ii.

– Dar bogat. Vocea nu-l tr`da, dar Sorrel \n]elese c` era furiosdup` felul \n care o strângea de mân`.

– Nu destul de bogat \ncât s`-]i ierte \ncercarea de a-i seduce fiica,ripost` cu viclenie. Fiindc` asta urm`re[ti, nu-i a[a? Nu pot s` te plasez\ntr-un context familial, mai ales al`turi de o so]ie care e pe jum`tatecopil. {i chiar dac` ai avea inten]ii cinstite, mama e ultima persoan`care s` considere un b`rbat acceptabil doar fiindc` e bogat.

– M` cam \ndoiesc de asta, de[i ai dreptate \n ceea ce prive[tepartea cu contextul familial. Presiunea exercitat` asupra mâinii ei se

48 BLYTHE BRADLEY

mic[or` [i ea \ncerc` s-o mi[te cu pruden]`. De ce s` m` limitez la unsingur m`r verde când exist` o livad` \ntreag` de piersici coapte,a[teptând s`-mi cad` \n mâini? Rânjea batjocoritor [i crud.

Sorrel era uimit` de ea \ns`[i. De obicei nu-[i spunea gândurile cuvoce tare, dar fusese cât se poate de direct`, aproape nepoliticoas` cuacest b`rbat. Atitudinea lui fa]` de femei, \n general, [i fa]` de sora ei,\n special, \i atr`seser` dispre]ul [i era bucuroas` c`-l \nfuriase [itotu[i, nu se putea opri s` nu g`seasc` spiritual` conversa]ia cu el.

– {i \nc` mai crezi c` dac` o avertizezi pe Julia, o s`-mi dejociplanurile malefice? \ntreb` el cu cinism.

– Nu, nu cred. Dar i-am spus mamei c` n-avea rost. F`r` s`-[i deaseama, oft`. {tiu c` n-are nici un sens s` fac apel la sentimentele talefrumoase.

– A[ spune c` nu, din moment ce n-am, cel pu]in nu \n privin]afemeilor. Muzica era romantic`, mi[carea corpului s`u lâng` al eidomoal` [i languroas`. Dar ai putea s` \ncerci s` apelezi la instinctelemele mai pu]in frumoase.

Sorrel \l privi \ntreb`tor, \ncercând s` lupte \mpotriva vr`jii pe carefelul cum dansa o exercita asupra ei.

– Domnule Amory…– Numele e Lucas. Luc pentru prietenii apropia]i. Haide, spune.– Foarte bine. Ai vrea s`-mi explici ce vrei s` spui… Lucas?– Desigur, Sorrel. Vocea lui p`rea de catifea [i era cât se poate de

seduc`toare. Din moment ce e[ti atât de dornic` s`-]i salvezi surioaradin ghearele mele, te anun] c` ai [anse serioase de reu[it` dac` te oferis`-i iei locul.

MAGIA UNUI B~RBAT 49

Capitolul 4

Orice urm` din expresia de cinism pe care fa]a ei obi[nuia s-oadopte, disp`ru. Ochii i se m`rir` din cauza surprizei [i fu rândul luis-o priveasc` surâzând amuzat.

– Adic`, \n patul t`u? reu[i s` \ngâne.Dar fire[te, nu vorbea serios. Doar \n urm` cu câteva clipe o

acuzase c` punea la cale planuri necinstite. Sim]i c` i se face ciud` peea, fiindc` nu fusese atent` [i c`zuse \n capcan`. |ncerca s`-[i acoperegre[eala \ntrebând cu o voce dulce:

– Obi[nuie[ti s` propui asta fiecarei femei pe care o cuno[ti decâteva minute?

– De obicei, nu e nevoie. Vocea lui \[i p`strase catifeauaseduc`toare, dar ochii p`reau precau]i.

– Vrei s` spui c` se \nghesuie singure \n patul t`u? Avusese de gânds` par` dispre]uitoare, dar nu reu[i decât s`-[i dezv`luie iritarea. Doarcu câteva secunde \nainte \i trecuse prin minte cum ar fi pentru ofemeie s` fac` dragoste cu el, s` se abandoneze virilit`]ii lui ostentative[i se sim]ea \ngrozit` de gândurile ei.

|[i \n`bu[i c`ldura care-i cuprindea corpul [i spuse cât putea deplictisit`:

– De[i mi-ar pl`cea mult s-o salvez pe Julia de nebunia tinere]ii,spiritul meu de sacrificiu nu merge chiar atât de departe.

– {tii, domni[oar` Berisford…– Valentine! se r`sti ea. Sir Charles e cel de-al doilea so] al

mamei mele.Nu p`ru s` bage de seama \ntreruperea.– Pentru cineva care s-a vârât \ntr-o situa]ie atât de nepl`cut`,

atitudinea ta beligerant` nu e deloc \n]eleapt`.Amenin]area era f`r` echivoc, dar forma]ia ajunsese la cap`tul

melodiei [i Sorrel se folosi de ocazie ca s` se desprind` din bra]ele lui.|ncerc` s` se dep`rteze, dar diversele cupluri care se desp`r]eau o\mpiedicar`, a[a c`-i sim]ea \n continuare mâna pe talie.

– |nc` refuzi s` m` la[i s` pl`tesc pentru bijuteriile Juliei?– Da, e de la sine \n]eles, \l repezi ea.– Surprinz`tor. Foarte surprinz`tor, veni r`spunsul lui lini[tit.Tammy \i privi \ntreb`tor când intrar` \n Salonul Pictat, dar Julia se

plânse pe un ton plin de ciud`:– Luc, au trecut secole!– Te-ai decis ce vrei? \ntreb` el.– Da, cerceii, desigur. Se potrivesc cu l`n]i[orul. |l privi rug`tor. O

s`-i cumperi pentru mine, nu-i a[a?El arunc` o privire piezi[` lui Sorrel.– Sora ta a câ[tigat disputa… asta. Pauza din cuvintele lui l`s` s`

se \n]eleag` c` mai existau [i altele pe care \nc` nu le câ[tigase.– Sorrel se amesteca \ntotdeauna \n treburile altora, spuse Julia

ursuz`.Con[tient` de privirea lui, Sorrel puse cerceii \n cutiu]a lor [i o

d`du surorii ei.– N-ai uitat ceva? Lucas lu` una din c`r]ile ei de vizit` [i-i studie

adresa.– Julia [tie unde s` m` g`seasc`, spuse ea [i-[i ridic` umerii, \n

semn de nep`sare.– Dar eu nu [tiu. Puse cu grij` cartea de vizit` \n portofelul lui.– Dar ce nevoie ai s` [tii? \ntreb` Julia cu gelozie.– Cine [tie când se va dovedi folositoare. Era ceva aspru \n vocea

lui, care o f`cu s` simt` un fior. Haide, micu]o, s` dans`m un ultim

MAGIA UNUI B~RBAT 51

dans. O lu` pe Julia [i o \mpinse u[or spre \nc`perea unde se dansa.Noapte bun`, Sorrel.

– Adio, domnule Amory, r`spunse ea ferm. Se dep`rtar`, dar nusuficient de repede \ncât s` nu aud` glasul plâng`re] al Juliei spunând:

– Ce vrei s` spui, un ultim dans? E \nc` devreme.– Ei bine? Tammy era lâng` ea [i aproape c` exploda de

curiozitate. S-a r`zgândit \n privin]a desenelor tale?– N-am discutat depre asta, se eschiv` Sorrel.– Nu i-ai spus nimic? Z`u a[a, Sorrel, cum ai putut s` scapi o

asemenea ocazie?– Din moment ce mi-a spus f`r` nici un echivoc, acum [ase

s`pt`mâni, c` nu-l intereseaz` desenele mele, faptul c` l-am \ntâlnitaici, \n seara asta, nu schimb` cu nimic situa]ia, \i r`spunse Sorrel f`r`s` se osteneasc` s` \nfrumuse]eze adev`rul. Cred c` ar fi mai bine s`\mpachet`m [i s` plec`m acas`.

– Sorrel, ce-ai f`cut cu Julia? Mama ei o abord` plin` de indignare,\n timp ce scria cecul pentru partea din profituri care reveneaasocia]iei de caritate. Se bucur` c` Tammy tocmai plecase cu o ultim`cutie la ma[in` [i c` nu va fi martor` la o discu]ie de familie. |i d`ducecul mamei sale, care \l puse \n geant` f`r` s` arunce nici o privireasupra lui. Indiferent ce i-ai spus, a mers s` se culce plângând [idomnul Amory a hot`rât s` se \ntoarc` la Londra.

F`r` s` socoteasc` necesar s`-[i ascund` bucuria, Sorrel \mp`turicuvertura \mprumutat`.

– Nu asta vroiai, mam`? S-o despart de acest om nepotrivit?– Ba da… recunoscu \n sil` mama ei. Dar nu vroiam s-o superi \n

halul acesta. Ce i-ai spus?– De fapt, ceea ce i-am spus lui a rezolvat lucrurile. |n fa]a

amintirii, un zâmbet \nflori pe buzele ei. I-am spus adev`rul, nu numaic` e destul de \n vârst` ca s`-i fie tat`, dar [i c` reputa]ia lui nu-l facebinevenit \n ochii p`rin]ilor.

– Sorrel, nu i-ai putut spune a[a ceva! Elizabeth Berisford o privea\ngrozit`. Cu siguran]`, n-ai putut fi atât de nepoliticoas` cu un invitat,\n casa mea!

52 BLYTHE BRADLEY

Sim]ea c` \nc` \i venea s` plâng`, \n timp ce \[i \mbr`ca haina \nhol. Ce o f`cea pe mama ei s` cread` c` Julia avea monopolul asuprasentimentelor ce puteau fi r`nite? |[i repro[` c` se comportaproste[te. Autocomp`timirea era un sentiment pe care \l dispre]uia [ipe care nu [i-l permitea niciodat`. Se asigur` c` avea ochii usca]i [i ie[idin cas`. Se \ndrept` spre locul \n care parcase Tammy, dar \l g`si gol.

|n timp ce privea perplex`, sim]i cum cineva o prinde de bra]. Ovoce adânc` \i spuse:

– E \n regul`. Am trimis-o pe prietena ta \nainte. Oricum, o s`ajungem la Londra \naintea ei.

Nu era prea mult` lumin` \n parcare, dar Sorrel nu \ntâmpin` nicio dificultate \n a-l recunoa[te pe Lucas Amory.

– De când Tammy ascult` de ordinele tale? \l \ntreb` furioas`, dar\n]elese imediat c` spunea adev`rul. Tammy trebuie s` fi crezut c`-iface un serviciu, dac` \i d`dea [ansa de a fi singur` cu b`rbatul careputea face atât de mult pentru cariera ei.

– De când i-am spus c` o s` te duc eu acas`, spuse el [i Sorrel sesim]i exasperat`. Nu p`rea s` cread` c` ai avea cine [tie ce obiec]ii.

– Atunci se \n[ela, se r`sti ea.– M` \ntreb de ce, spuse el moale, din moment ce, \n trecut, ]i-ai

dat atâta osteneal` s` m` \ntâlne[ti. Sau pot s` ghicesc? Poate c` ]i-aidat \n sfâr[it seama c` te-ai vârât prea adânc \n \ncurc`tur` [i acum vreis` fugi la ad`post. O nu, domni[oar` misterioas`. Am f`cut o excep]iec` am permis s` devin victima activit`]ilor tale criminale.

Niciodat` nu p`ruse atât de mult c` seam`n` cu o panter` [i niciatât de amenin]`tor.

– Criminale? repet` ea, uluit`.– Fals, \n[el`ciune, denaturare [i, am motive s` cred, furt, \n[ira el

[i Sorrel sim]i c` nu poate s`-l \ntrerup` din cauza uimirii. A[a c` vezi,n-am deloc de gând s` te las s`-]i acoperi urmele.

|nghi]i greu [i reu[i s`-i spun`:– Te \n[eli… e o gre[eal`. Se gândi nervoas` c` un singur telefon

de la tat`l ei ar fi putut rezolva problema. |ncepu s` se \nfurie [icontinu` t`ios: nu merg nic`ieri cu tine.

MAGIA UNUI B~RBAT 53

– Mai cuno[ti pe altcineva care se \ntoarce \n seara asta la Londra?{i, dac` a[a cum pretinzi, n-ai nimic de ascuns, ce e r`u \n a m` l`sa s`te duc acas`? O lu` de umeri [i o \ntoarse spre Mercedesul alb, a c`ruiu[a era deschis`.

Se a[ez` lâng` ea [i se aplec` s`-i \nchid` centura de siguran]`. O\nchise [i pe a lui [i porni motorul. Interiorul ma[inii era aproapescandalos de luxos, dar Sorrel nu reu[i s` se relaxeze. De ce f`cuseasta? }inând cont de felul \n care se purtase cu ea, \nc` de la prima lor\ntâlnire, nu putea crede c` se gândea cu seriozitate s`-[i transfereaten]iile de la sora ei la ea. Nu putea nici s`-i ia \n considerareacuza]iile, nici m`car pe cea de furt. Era atât de ridicol, \ncât probabilc` nu \ncerca decât s-o intimideze.

Dar acum c` reu[ise s-o urce \n ma[ina lui, nu p`rea prea dornicde conversa]ie. Se limita doar la a-i cere indica]ii privind direc]ia pecare trebuia s-o urmeze drumurile de ]ar`. Nici m`car când ajunser`pe autostrad` nu-i reveni cheful de vorb`. Se mul]umi s` prefere ocaset` conversa]iei cu ea. Sorrel, care era \nc` agasat` de \nfumurarealui [i care nu se sim]ea \n largul ei, fu fericit` s` se poat` concentraasupra gândurilor ei. Conducea destul de repede [i dep`[ir` curânddubi]a lui Tammy. Doar când ajunser` la cap`tul c`l`toriei, o maideranj` cu câteva \ntreb`ri privind modul cum se ajungea la cl`direa\n care locuia.

– Stai aici? \ntreb` el mirat când opri ma[ina \n fa]a fostuluidepozit.

Sorrel cobor\ trântind u[a, dar el o urm` repede.– Intrarea e dup` col], \i spuse resemnat`, \n]elegând c` nu va

putea sc`pa a[a de u[or de el.– Scoate-]i cheia. Sorrel se supuse [i o c`ut` \n geant` dar, de

\ndat` ce-o g`si, i-o lu` din mân`. Deschise u[a [i o \mpinse u[or\n`untru.

Lumina de pe sc`ri era puternic` [i Sorrel clipi de câteva ori pentrua se obi[nui cu ea. |[i sim]ea inima b`tându-i cu putere.

– M` descurc de aici, mul]umesc. |[i ascunse agita]ia prinimpertinen]`.

54 BLYTHE BRADLEY

– Conduc \ntotdeauna o doamn` pân` la u[`, spuse el relaxat [i numai avu alt` alternativ` decât s`-l urmeze pe sc`ri, indicându-i primau[` la stânga, când ajunser` la ultimul etaj.

|i d`du voie s` deschid` u[a, dar apoi \l prinse de \ncheietur`.– Acum c` m-ai condus pân` la u[`, pot s`-mi recuperez cheia?– Desigur. |[i \ntoarse \ncheietura când \i puse cheia \n palm`, dar

\nainte ca ea s` [i-o retrag`, \i prinse mâna [i i-o s`rut` lini[tit,privind-o mereu \n ochi. {i acum, vreau s` v`d ce se afl` de cealalt`parte a u[ii.

Senza]ia pe care o sim]i când gura lui cald` \i atinse pielea otulbur` atât de tare, \ncât trecur` câteva secunde pân` s` \n]eleag` cespusese. |ntre timp, el deschise larg u[a, g`si \ntrerup`torul de lumin`[i \naint` de-a lungul holului de la intrare.

– Domnule Amory, strig` ea exasperat`. Pentru Dumnezeu, e oradou` noaptea [i sunt obosit`.

Deja se dep`rtase [i nu p`ru s`-i dea aten]ie. Pân` când \l ajunse,el se afla deja \n sufragerie [i privea \n jurul lui, absorbit \ncontempla]ie.

|l urmase, hot`rât` s`-l dea afar`, dar se trezi c` ezita. Era foartemândr` de felul \n care \[i aranjase casa [i nu i-ar fi displ`cut câtevacuvinte de apreciere din partea lui. |l privi analizând fiecare col]i[or,atent la toate detaliile: forma frumoas` a l`mpii lucrate manual [i sticlacolorat` pe care Tammy o f`cuse pentru ea, por]elanurile de \nalt`calitate pe care le adunase, rafturile pline de c`r]i, deoarece crescusesinguratic` [i c`r]ile \i fuseser` cei mai buni prieteni. Petrecu multtimp \n fa]a unuia din cele dou` tablouri pe care le pictase Charliepentru ea. Se bucur` c` cel care atârna \n sufragerie \nf`]i[a o pia]` cumagazine; cel`lalt, un portret de-al ei, era \n siguran]` \n dormitor. Sesim]ea \ntotdeauna ciudat când privea acel portret: Charliesurprinsese prea mult din fiin]a ei interioar` [i nu se sim]ea bine s` fieexpus` astfel.

– Uite ce e, cred c` ar fi mai bine dac` ai pleca. Ar fi vrut s` spun`aceste cuvinte sigur` pe ea [i conving`toare dar, \[i d`du seama\ngrozit`, sunaser` aproape rug`tor.

MAGIA UNUI B~RBAT 55

El observ` acest lucru, dar nu se osteni s-o priveasc` r`spunzându-i:– De ce? Ai spus c` n-ai nimic de ascuns.|l privi, sup`rat` [i uluit` \n acela[i timp.– Nu, n-am, dar cred totu[i c` ceea ce faci e o violare grosolan` a

intimit`]ii mele. Dac` ]i-ar pl`cea s` revii mâine [i s`-mi…– {i s`-]i dau timp s` scapi de dovezi? Chiar a[a de prost m` crezi?– Dovezi? Ce fel de dovezi, pentru numele lui Dumnezeu? \ntreb`

ea, exasperat`.|ntre timp, ajunsese la biroul ei [i, f`r` s` spun` un cuvânt, se uit`

pe desenele care erau r`spândite pe el. Sorrel [tia c` nu con]ineaunimic special. De când \i refuzase crea]iile \n urm` cu câtevas`pt`mâni, nu mai fusese \n stare s` deseneze nimic deosebit.

P`ru c` [i el gândea la fel, fiindc` le puse la loc cu dispre] [i, spreuimirea ei, \[i \ndrept` aten]ia asupra biroului ei. Deschise primulsertar, cel care con]inea creioanele colorate cu care lucra [i arunc` oprivire iritat` \n`untru. |l \nchise pe acesta [i-l deschise pe cel dededesubt.

– Stai pu]in… |n fa]a \ndr`znelii lui, stânjeneala l`sase loc furiei.Intri \n casa mea f`r` invita]ie [i acum \mi umbli prin lucruri. Cinenaiba te crezi?

Se \ntoarse [i se uit` la ea cu o privire aspr` [i ap`s`toare.– Oh, eu [tiu foarte bine cine sunt. |ntrebarea e… cine e[ti tu? {i,

\n timp ce ea \l privea cu furie neputincioas`, deschise ultimul sertar,r`mase câteva secunde f`r` s` fac` nici o mi[care [i apoi scoase mapacu desene pe care o l`sase la Amoroso pentru el. |n clipa urm`toare odeschise [i \mpr`[tie setul de foi imprimate cu modele de bijuterii deinspira]ie medieval`. Oft` adânc.

– Asta era ceea ce c`utai? Pentru câteva secunde, sim]i cum \icre[tea speran]a. Lucas, dac` mi-ai fi spus…

– Domnul Amory, pentru tine, o repezi el cu o voce rece, aproapeferoce.

|i folosise prenumele f`r` s`-[i dea seama [i nu \n]elegea de cep`rea atât de furios. Dar o repezise atât de grosolan, \ncât \i atinsesemândria [i-i r`spunse la fel de rece:

56 BLYTHE BRADLEY

– Foarte bine, domnule Amory. Ai mai v`zut acele desene [i\nainte, [i dac` mi-ai fi spus de la bun \nceput c` vroiai s` le mai…

– |ntr-adev`r, le-am mai v`zut [i \nainte, o \ntrerupse el la fel defurios. Acum poate c`-mi vei spune ce caut` la tine aceste deseneapar]inând companiei Amoroso, mic` hoa]`.

– Apar]inând companiei Amoroso? repet` Sorrel f`r` s`-i vin` s`cread`. Una din dou`: ori eu am \nnebunit, ori tu. Te-am auzitspunând c` apar]in companiei Amoroso?

– Ai auzit foarte bine, \i r`spunse t`ios.– Las`-m` s`-]i reamintesc, domnule Amory, c` le-ai refuzat acum

[ase s`pt`mâni [i nu te-am auzit spunând c` te-ai r`zgândit [i nici c`vrei s` \ncepem negocieri asupra lor.

– Refuzat? Se \ncrunt` o clip`, dar apoi fa]a i se lumin`. Oh, \n]elegacum. Vrei s` pretinzi c` acestea sunt desenele pe care scrisoarea tafalsificat` trebuia s` m` conving` s` le cump`r?

Sorrel sim]i c`-[i pierde cump`tul. N-avea de gând s` \nceteze cuacuza]iile acestea ridicole?

– Nu pretind nimic. {tii foarte bine c` acestea sunt desenele cucare am venit la Amoroso.

– Se pare c` sunt desenele cu care ai plecat de la Amoroso. Nu [tiucum ai reu[it s` faci \nlocuirea, dar o s` aflu.

– |nlocuirea? |n]elese \n sfâr[it ce o acuza c-ar fi f`cut. Adic`, chiarm` acuzi c` le-am furat? Propriile mele desene? Doamne, dar chiar c`e[ti nebun! Uite ce e, domnule Amory, acestea sunt desenele pe care]i le-am l`sat s` le vezi. Designerul t`u, domni[oara Nu-mai-[tiu-cum,o s`-]i spun` la fel; s-a uitat la ele \n fa]a mea. Sunt cele pe care le-aiv`zut [i tu, a[a c` nu…

– Nu m-am obosit s` m` uit peste desenele cu care ai venit, o dat`ce ]i-am citit scrisoarea falsificat`, \i spuse el cu o voce plictisit`.

– Nu era falsificat`, spuse Sorrel printre din]i.– Haide, po]i s` recuno[ti c` lupta asta ai pierdut-o.

Departamentul meu de crea]ie lucreaz` de s`pt`mâni asupra lor[i aproape c` sunt gata s` intre \n produc]ie, a[a c` po]i s`admi]i c`…

MAGIA UNUI B~RBAT 57

– Ce? Mintea ei se oprise asupra unui singur punct din ceea ceauzise [i aproape c` sim]i cum se sufoca de furie. Vrei s` spui c`Amoroso le produce f`r` permisiunea mea? {i vrei s` scapi cu asta,acuzându-m` pe mine de furt? Tu e[ti ho]ul, domnule Amory!

– }i-ai ratat voca]ia, domni[oar` Oricare-]i-ar-fi-numele. Ai fi f`cuto avere dac` te-ai fi apucat s` scrii roamne. |ncepuse s` strâng`desenele de pe birou, ca [i cum ar fi fost dreptul lui.

Furioas`, Sorrel \i smulse desenele din mâini.– Vulpe mic`! Mâinile lui grele o prinser` de umeri [i \ncepu s` i

se fac` team`, când se trezi scuturat` f`r` mil`. M-am s`turat s` m` joccu tine. E p`cat c` ne-am \ntâlnit \n felul acesta, poate c`altfel…Nu-[i termin` fraza [i-i d`du drumul atât de repede \ncâtSorrel se lovi de birou, când \n camer` se f`cu auzit un glas gros:

– Ce naiba se petrece aici?Lucas Amory se \ntoarse s` \nfrunte intrusul: un b`rbat a c`rui

statur` de gigant aproape c` umplea spa]iul u[ii.– Charlie!… V`zând aceast` figur` \ndr`git` \n co[marul \n care se

zb`tea, Sorrel se arunc` \n bra]ele lui, unde, spre ru[inea ei, \ncepu s`plâng` cu suspine. Oh, Charlie, el… \ncearc` s`-mi fure desenele. Asc`pat de Tammy [i… [i a intrat \n cas`. Apoi…a \nceput s` caute…

– Ce vrei s` spui, cum adic` „a sc`pat de Tammy“? \ntreb` Charlieaspru [i-l ]intui cu o privire feroce pe cel`lalt b`rbat aflat \n camer`.

– A… a trimis-o singur` cu dubi]a ca s` m` aduc` el acas`, reu[iea s` rosteasc` [i-[i sufl` nasul \ntr-o batist`, f`r` pic de elegan]`.

– Dar n-a p`]it nimic?– Nu, trebuie s` soseasc`.– |n regul`, dr`gu]o. Charlie o b`tu cu stâng`cie pe um`r. }i-a

f`cut vreun r`u?Sorrel cl`tin` din cap \n semn de nega]ie. B`rbatul de lâng` birou

urm`ri lini[tit scena [i spuse cu o voce dispre]uitoare:– Foarte emo]ionant. Ar fi trebuit s` [tiu c-o s` apar` curând [i un

b`t`u[. B`nuiesc c` [i el face parte din combina]ie. Gura lui se strâmb`de dispre] când continu`: ciudat, dar credeam c` o fat` ca tine aregusturi mai bune. Sorrel se \nro[i din cauza aluziei c-ar tr`i \mpreun`

58 BLYTHE BRADLEY

cu Charlie, dar nu putu s` spun` nimic, fiindc` el mai avea ceva de zis:nu c-ar conta. O s` v` trimit pe amândoi la \nchisoare cât mai curândposibil.

Dac` se a[tepta ca o asemenea remarc` s` provoace un b`rbat cuaspectul de r`uf`c`tor al lui Charlie, avu parte de o surpriz`, fiindc`acesta se mul]umi s` \ntrebe calm:

– Cine e individul, Sorrel? Pare genul care are câ]iva poli]i[ti \nbuzunar.

Sorrel râse aproape isteric \nainte de a r`spunde:– Probabil c` [i are. E Lucas Amory, [eful companiei Amoroso.– A[a, deci? Charlie \i arunc` celuilalt o privire lung`, scrut`toare.

Foarte bine, dac` vrei, o s`-i aranjez un pic fa]a, dar ar fi mult mai binedac` ne-am a[eza cu to]ii [i am purta o discu]ie care s` ne ajute s`l`murim problema.

Sorrel v`zu cum ochii lui Lucas Amory se \ngusteaz` \n semn dene\ncredere [i, oricât de mult i-ar fi pl`cut s`-l vad` lat pe covorul ei,avea sentimentul c` putea fi destul de \ndemântic cu pumnii. Fiindc`nu vroia s`-l vad` pe Charlie r`nit, spuse \n sil`:

– Presupun c-ar fi mai bine s` vorbim. De[i s` por]i o conversa]iecu domnul Amory e ca [i cum i-ai vorbi unui nebun. Nimic din cespune nu are sens.

Charlie \i ar`t` vizitatorului nepoftit al lui Sorrel un fotoliu [i, dup`o u[oar` ezitare, acesta se a[ez`. Strânse din buze când Charlie sea[ez` la rândul lui, \ntre el [i u[`. Sorrel se re\ntoarse la birou, \[istrânse desenele [i r`mase acolo, pentru a le ap`ra de alte viitoareatacuri.

– Acum, \ncepu Charlie calm, poate c`-mi spui [i mie ce o acuzi peSorrel [i aparent, [i pe mine o dat` cu ea, c-ar fi f`cut.

– E vorba despre desenele mele, se gr`bi s`-l l`mureasc` Sorrel.Cele pe care le-am prezentat la Amoroso acum [ase s`pt`mâni [i pecare le-a refuzat. Acum spune c` sunt ale lui [i vrea s` \nceap`produc]ia f`r` s`-mi pl`teasc` nimic. Nu e altceva decât un escroc,Charlie!

MAGIA UNUI B~RBAT 59

– Nu pl`tesc nim`nui bani pentru furt, r`spunse sumbru LucasAmory.

– Sta]i pu]in, interveni Charlie [i amândoi c`zur` \ntr-o t`ceredu[m`noas`. |n felul acesta nu ajungem nic`ieri. Hai s`-l l`s`m pe els` spun` primul, bine?

Sorrel ced` [i Lucas \i arunc` o privire sarcastic`, \n timp ce sea[eza mai confortabil \n fotoliu. P`rea perfect relaxat, \n timp ce ei \ivenea s` geam` de neputin]`.

– Acum câteva s`pt`mâni, [efa departamenului de crea]ie mi-aadus o map` cu desene pe care nu le cerusem, \nso]ite de o scrisoarede recomandare.

– Dar acum câteva minute spuneai c` n-ai v`zut desenele, izbucniSorrel triumf`toare.

– {i nici nu le-am v`zut. Charlie ridic` din sprâncene, dar LucasAmory continu` s` explice netulburat: scrisoarea de recomandare eraun fals, vroia s` lase s` se \n]eleag` c` venea de la Felix Valentine, [i,desigur, n-am fost interesat de desenele pe care un falsificator le aveade oferit.

– Dar ce anume te-a f`cut s` crezi c` nu era veritabil`? \ntreb`Charlie.

– Faptul c` \l prezenta pe designer, Sorrel Valentine, ca fiind fiicalui. |l cunosc pe Felix de mul]i ani [i [tiu c` n-are nici o fiic`. I-amexplicat toate acestea… prietenei tale, \n dup`-amiaza \n care a venits` m` vad`.

Charlie, care se \ncruntase \n timp ce ascultase, o privi pe Sorrel.– Credeam c-ai spus c` un prieten \]i putea face cuno[tin]` cu

domnul Amory.Sorrel \[i sim]i inima grea când v`zu situa]ia \n care o adusese

rezerva ei. Nici Charlie n-o mai credea acum.– E o poveste lung`, Charlie, oft` ea. Dar te pot asigura c` Felix

Valentine e tat`l meu [i c` scrisoarea nu era un fals. Eram \n biroul luicând a dictat-o secretarei [i mi-a dat-o s-o citesc \nainte de a sigilaplicul. Era… lacrimi \ncepuser` s`-i curg` din ochi, era prima dat`când recuno[tea c` sunt fiica lui.

60 BLYTHE BRADLEY

– {i dac` vei crede asta, o s` crezi [i restul, spuse Lucas Amorydezgustat. M` \ndoiesc c` numele ei adev`rat e Valentine.

– A fost \n to]i cei cinci ani de când o cunosc, spuse Charlie.– Dac` e a[a, atunci probabil c` s-a folosit de coinciden]` ca s`-l

„aleag`“ pe Felix drept tat`l ei, pentru a o scoate la cap`t cu frauda pecare a pus-o la cale, ripost` Lucas cu abilitate. Nu crezi c`, chiar dac`era bastarda lui, mi-ar fi prezentat-o personal?

Sorrel se crisp` de durere. Nu f`cea altceva decât s`-i spun`gândurile cu voce tare. Tat`l ei ar fi putut face acest lucru discret, f`r`s`-[i supere so]ia.

– Nimeni nu-[i alege tat`l, domnule Amory, spuse ea cu vocesc`zut`. Eu n-am avut noroc cu al meu.

V`zu cum privirea lui se \n`sprea dar, \nainte s` aib` timp s`r`spund`, Charlie interveni:

– Dar, cu siguran]`, a]i verificat autenticitatea scrisorii. A]i vorbit cudomnul Valentine, nu-i a[a, domnule Amory?

Pentru un moment, \ncrederea absolut` \n sine a lui Lucas Amoryp`ru s` se clatine.

– Domnul Valentine nu era \n ]ar` atunci [i Sorrel trebuie s` fi [tiutacest lucru, altfel n-ar fi \ncercat [mecheria. Când s-a \ntors…sincer… am uitat toat` povestea.

– Atunci ce v-a adus aici \n seara asta, pretinzând c` Sorrel v-a furatdesenele? continu` s` \ntrebe Charlie.

|nc` o dat`, p`ru c` radiaz` \ncredere \n sine. R`spunse calm:– La \nceputul acestei s`pt`mâni, am mers la o petrecere unde am

\ntâlnit o domni[oar` purtând un colier pe care l-am recunoscut careprezentând un model al companiei Amoroso, model care \nc` n-aintrat pe pia]`.

– Adic`, unul din desenele mele, nu se putu ab]ine s` nu spun` ea.– Domni[oara de care v` vorbeam n-a vrut s`-mi spun` de unde \l

avea. Era foarte tân`r` [i u[or de impresionat. Zâmbi \n timp ce arunc`o privire asupra fe]ei furioase a lui Sorrel. N-a fost prea greu s` ob]ino invita]ie la un bal pe care \l d`dea familia ei. {i pe cine g`sesc cândajung acolo? Pe nimeni alta decât pe a mea domni[oar` misterioas`.

MAGIA UNUI B~RBAT 61

Mai \ntâi am v`zut-o cum se strecura din dormitorul meu apoi, maitârziu, am g`sit-o prezidând o expozi]ie de bijuterii, din care o partereprezentau modele nelansate ale companiei Amoroso. Am rugat-o peprietena ei, foarte cooperant` de altfel, s` se \ntoarc` singur`, astfel\ncât Sorrel s` fie nevoit` s`-mi accepte oferta. A fost destul de pu]indoritoare s` m` lase s-o \nso]esc [i…

– Fire[te c` eram pu]in doritoare, izbucni Sorrel. Orice femeie care\]i cunoa[te reputa]ia ar fi prea pu]in doritoare s` te primeasc` \napartamentul ei, la ore târzii din noapte.

– Doar nu vrei s` spui c` m-ai luat \n serios când te-am tachinat cupropunerea de a lua locul surorii tale \n patul meu, spuse el \nbatjocur`. O doamn` sofisticat` ca tine? O, nu, nu virtutea te gândeais-o pui la adapost, ci acele desene. Noua gam` Amoroso.

Spre oroarea ei, Charlie \ntreb` curios:– Presupunând c` Sorrel a furat munca altuia, cum crede]i c` a

reu[it? Vreau s` spun, cum a reu[it s` fac` copii dup` desene?Sorrel \[i sim]i sufletul sângerând \n fa]a acestor cuvinte, dar Lucas

Amory se mul]umi s`-[i ridice umerii \n semn de nep`sare.– Pentru cineva atât de plin de resurse ca ea, nu se poate s` fi fost

ceva prea dificil. S-a aflat \n incinta Amoroso de dou` ori [i \n ambeleocazii a petrecut ceva timp \n biroul [efei departamentului de crea]ie.Gura i se strâmb` de dispre] când continu`: o s` dau eu de cap`tulpove[tii acesteia.

Sorrel se gândi c` totul trebuia s` i se par` plauzibil lui Charlie [isim]i o senza]ie de r`u \n tot corpul. Nu-i spusese niciodat` cine erapersoana care \i scrisese scrisoarea de recomandare. I se p`ru c` ecomplet singur` [i arunc` o privire disperat` desenelor de pe mas`.Oare Lucas Amory chiar putea s-o \n[ele [i s`-i fure cele mai bunelucr`ri pe care le f`cuse pân` atunci?

Oamenii, mai ales b`rba]ii, \i trecu cu am`r`ciune prin gând, nu-if`cuser` decât r`u. Mai \ntâi tat`l ei, care o alungase din via]a lui ca peun lucru de care \i era ru[ine, deposedând-o de drepturile pe care ile-ar fi asigurat na[terea, de dragostea [i de \ndrumarea lui. Apoi Max,priceput s` vorbeasc` atât de iscusit, [i s` \n[ele la fel de bine, Max

62 BLYTHE BRADLEY

care profitase de nevoia ei de a fi iubit`, care \i distrusese inocen]a defat` de optsprezece ani [i care nu-i l`sase decât iluzii spulberate.Urmase Trevor, conven]ionalul [i seriosul Trevor, care vroise s` se\nsoare cu ea [i a c`rui dragoste se dovedise un fals bine realizat.Ironia sor]ii: Trevor avusese de gând s-o ia de so]ie, deoarece cuno[teaidentitatea tat`lui ei [i spera c` o asemenea rela]ie \l va ajuta \n carier`[i acum Lucas Amory, preg`tit s`-i dea lovitura de gra]ie [i s`-i furemunca, fiindc` nu credea \n identitatea tat`lui ei.

Furia o cuprinse [i se sim]i ca un uragan gata s` izbucneasc`.Atinse cu degetele desenele de pe birou, desenele pe care acest omarogant, obtuz [i tic`los pretindea c`-i apar]ineau. Desenele ei, crea]iileei, asupra c`rora petrecuse atâtea ore de munc`! Ore care setransformaser` \n zile, pe m`sur` ce ideile se conturau [i zile caredeveniser` luni când \ncepuse s` realizeze prototipurile \nainte de a…

Mintea ei alunec` spre o alt` idee. Prototipurile! Unul \l d`ruiseJuliei drept cadou de Cr`ciun. L`n]i[orul pe care Lucas Amory \lrecunoscuse când Julia \l purtase [i care-l condusese la ea. De ce nuse gândise mai repede la asta? Acum putea s` fac` dovada c` desenele\i apar]ineau!

Se preg`ti s` deschid` gura [i s` dea glas acestor gânduri, dar seopri. Faptul c` putea dovedi c` era proprietarul legitim al desenelornu era de-ajuns. Ceea ce \ncercase Lucas Amory s`-i fac`, anume s`-ifure munca [i s-o \nfiereze ca hoa]`, era ceva pentru care dispre]ul nuera suficient. Dac` \ncercase cu ea, probabil va mai \ncerca [i cu al]icreatori lipsi]i de experien]` cum fusese [i ea. Trebuia s` pun` cap`tacestei situa]ii pentru totdeauna. Dac` reu[ea s`-l vâre \n \nchisoare,l-ar fi demascat \n ochii \ntregii lumi drept ceea ce era \n realiate: unescroc f`r` scrupule.

Observ` c` o privea [i realiz` c` trebuia s` fie atent` s` nu se tr`dezeprea repede. Vroia s`-[i sape singur groapa [i s-o sape cât mai adânc.

– A[a c` te-a convins c` sunt o hoa]` [i o mincinoas`, Charlie,spuse ea [i se ridic` de la birou. Nu era prea greu s` introduc` untimbru aparte \n voce, astfel \ncât s` par` cople[it` de situa]ie.

Ochii alba[tri ai lui Charlie o privir` str`lucind.

MAGIA UNUI B~RBAT 63

– Am spus doar „presupunând“. Eu [tiu c` nu po]i fura muncaaltuia, mai ales când e[ti doldora de idei originale.

Sim]i un val de c`ldur` pentru uria[ul acesta care, \n ciudaaparen]elor incriminatorii, \[i p`stra \ncrederea \n talentul [i \nonestitatea ei.

– Desigur, era de a[teptat s`-i iei partea… prietenei tale, intervenicu un surâs batjocoritor Lucas Amory.

Charlie \l privi blând, cu o expresie lini[tit` [i dezaprobatoare.– Ar fi mai bine ca Tam a mea s` nu te aud` c` faci afirma]ii de

genul `sta, b`iete. E foarte posesiv`, Tam a mea, [i ca o mam` pentruSorrel. Dac` tot vorbim de asta… Se \ntoarse spre Sorrel [i-i spusegânditor: de fapt, cred c` n-a[ fi f`cut o treab` a[a de rea dac` ]i-a[ fi]inut loc de tat`. Cu siguran]`, mai bun` decât tat`l t`u natural, asta eclar.

– Nu m` \ndoiesc deloc, Charlie. Avea lacrimi \n ochi \n timp cerâdea. Se aplec` [i-l \mbr`]i[` cu c`ldur`.

– Dou` lucruri \n \ncurc`tura asta m` pun pe gânduri, continu` elimperturbabil. |n primul rând, nu v`d de ce un individ ca tine s-arapleca asupra unui designer \ncep`tor [i i-ar fura munca. Câ[tigul numerit` riscul.

– Charlie! protest` ea. Dac` sus]ine c` desenele mele \i apar]in,atunci e la fel de vinovat ca diavolul. |i arunc` o privire veninoas` luiLucas. B`nuiesc c` s-ar târ\ [i pe jos, ca s` nu mai vorbim de aplecat,dac` ar fi vorba de bani la mijloc.

– Riscând s`-[i piard` reputa]ia de om de afaceri? \ntreb`Charlie [i Lucas \[i \nclin` ironic capul \n direc]ia lui, \n chip demul]umire.

– Ba da, ar fi \n stare s-o fac`, murmur` Sorrel [i vru s` continue,dar Charlie apucase deja s`-l \ntrebe:

– Spui c` nu te-ai uitat atunci la desenele lui Sorrel?– Exact, r`spunse el [i o privi pe Sorrel. |ntotdeauna stau departe

de lucrurile necurate.Sorrel sim]i cum se \nfurie \nc` o dat`, dar Charlie \[i urm`

netulburat cursul gândurilor:

64 BLYTHE BRADLEY

– Trebuie totu[i c` cineva s-a uitat la ele [i le-a pl`cut suficient\ncât s` realizeze copii dup` ele.

– Acum ajungem pe t`râmul fanteziei, spuse Lucas iritat. Pot s`garantez pentru personalul meu. Sunt cu to]ii cinsti]i.

– La fel [i Sorrel. Charlie se ridic` [i se apropie de birou. Vezi, eu[tiu c` aceste desene \i apar]in [i c` sunt cele cu care s-a prezentat \nacea zi, [i dac` negi posibilitatea existen]ei unei alte explica]ii, atuncitu trebuie s` fi cel care le-a furat.

– Ne rotim \n cerc, spuse Lucas [i se ridic` [i el \n picioare.– Te rog, mai rabd` pu]in, zise Charlie [i \n`l]` \mp`ciuitor o

mân`. Te-ar deranja dac` mi-ai spune cine anume din personalul t`u\[i asum` meritul acestor desene?

Pentru un moment, p`ru c` n-avea de gând s` r`spund`, dar apoispuse t`ios:

– {efa departamentului de crea]ie.Sorrel inspir` adânc [i spuse:– Domni[oara Killingley! Era perfect plauzibil ca femeia aceea s`

fac` ceea ce-i spunea [eful [i, cu cât se gândea mai mult, cu atâtdevenea mai sigur` c` cineva din cadrul departamentului de crea]ietrebuie s` fi fost implicat.

– Era cumva de fa]` când ai citit scrisoarea de la tat`l lui Sorrel?continu` s`-l preseze Charlie.

– Da, era acolo când am citit scrisoarea care trebuia s` par` c` vinedin partea domnului Valentine, r`spunse el fel de t`ios ca \nainte.

– Deci [tia c` Sorrel fusese discreditat`, spuse Charlie gânditor. Unfactor care diminua considerabil riscul unei pedepse dac` ar fi copiatacele desene [i le-ar fi prezentat drept ale ei. E posibil, nu crezi?

– Posibil, dar foarte improbabil, interveni Sorrel. E [i el amestecat,Charlie, e cât se poate de limpede. Probabil c` ei doi au mai f`cut asta\nainte. Dar o s` le par` r`u c-au \ncercat-o [i cu mine.

– M` amenin]i, Sorrel? Lucas o privea de sus, de la \n`l]imea lui,[i-i zâmbea batjocoritor.

– Domni[oara Valentine, pentru tine, \l repezi ea. {i po]i fi cât sepoate de sigur c` te amenin]. Primul lucru pe care o s`-l fac mâine

MAGIA UNUI B~RBAT 65

diminea]`, va fi s` iau leg`tura cu avocatul meu. Nimeni nu-mi fur`munca [i scap` f`r` pedeaps`. O s`-]i fac reputa]ia ]`nd`ri!

– Avocatul t`u? M` \ndoiesc c` biroul de ajutor legal lucreaz` [iduminica, \i spuse el insult`tor, dar Sorrel se mul]umi s` zâmbeasc`.Se gândea la puternicul domn Forster [i la procentajul care \i reveneadin investi]iile pe care le f`cea \n numele ei. Nu credea c` va avea vreoproblem` s` ia leg`tura cu el, chiar [i duminca. |n plus, cu dovada pecare o avea, putea s` certifice f`r` dubiu c` era autoarea desenelor [iacuza]ia de furt \mpotriva lui Lucas Amory devenea cât se poate deserioas`.

– Poate c`, la urma urmei, n-ar fi r`u s`-]i g`se[ti un avocat bun, osf`tui el \ntr-un fel atât de arogant \ncât Sorrel sim]i c` tânjea s`-lloveasc`. Asta pentru c`, mâine diminea]` la prima or` chiar, o s` m`duc la poli]ie [i o s` le prezint problema.

– Domnule Amory, sunt sigur c` nu va fi necesar… Charlie \ncerc`\nc` o dat` s` joace rolul pacificatorului, dar Sorrel interveni imediat.

– Exact asta s` faci, domnule Amory. Se mi[c` repede [i strânsedesenele \mpr`[tiate pe mas`. Le puse \n sertar, \l \nchise cu cheia [i,spre surpriza lui Lucas Amory, i-o puse \n mân`. Doar ca s` fim siguric` dovada va fi unde trebuie când poli]ia va veni s-o caute. Avocatulmeu va veghea ca poli]ia s` ob]in` aceea[i cooperare [i din parteacompaniei Amoroso.

Pentru câteva clipe p`ru uluit, dar \[i reveni repede.– Foarte bine. Acum m` duc acas`. |l privi pe Charlie, care \nc` se

mai afla \ntre el [i u[` [i i se adres` provocator: ai de gând s` \ncercis` m` opre[ti?

– Sorrel… Charlie mai f`cu o ultim` \ncercare.|i r`spunse lini[tit`:– Las`-l s` plece. Avocatul meu va [ti unde s`-l g`seasc`.Privi cum, \nc` \ncordat din cauza furiei, Lucas Amory ie[ea din

apartamenul ei.

66 BLYTHE BRADLEY

Capitolul 5

– Sorrel, nu cred c-ar fi trebuit s` faci asta, \i spuse Charlie\ngrijorat. M` refer la faptul c` l-ai amenin]at cu legea. {tii c` Tammy[i cu mine o s` sus]inem c` sunt desenele tale, dar crezi c` o s` necread` pe noi \n locul lui Lucas Amory?

– Oh, n-or s`-l cread` deloc pe Lucas Amory. Sorrel \ncepu s`surâd`. N-or s`-l mai cread` o dat` ce vor descoperi c` scrisoarea de latat`l meu e cât se poate de veritabil` [i c`… surâsul ei se l`rgi [i setransform` \ntr-un zâmbet fericit, pot s` dovedesc c` desenele \miapar]in.

– Po]i s` dovede[ti? Dar cum?– Charlie, gânde[te-te. Am \nceput s` lucrez la acele desene

iarna trecut`, nu-i a[a? {i am f`cut câteva prototipuri, din care unull-am d`ruit de Cr`ciun surorii mele. Charlie, are imprimat` data deanul trecut [i asta dovede[te f`r` nici un dubiu c` a fost f`cut culuni \ntregi \nainte ca Lucas Amory s` sus]in` c` i-am furatdesenele.

Charlie \ncepu s` chicoteasc` [i, câteva momente mai târziu,râdeau atât de tare \ncât trebuir` s` se sprijine de birou.

– Dar de ce nu l-ai pus la podea cu asta, cât timp a fost aici? \ntreb`Charlie dup` ce se lini[ti suficient \ncât s` poat` vorbi. Mi-ar fi pl`cutla nebunie s`-i v`d fa]a când l-ai fi f`cut s`-[i \nghit` acuza]iile.

Sorrel, care \[i revenise [i ea, se gr`bi s`-i r`spund`:

– Mi-ar fi pl`cut [i mie [i intentionez s` fac asta. Dar doaroriginalele sunt \ncuiate \n siguran]` \n sertarul meu. Lucas Amory arecopiile [i pl`nuie[te s` \nceap` produc]ia. Am nevoie ca legea s` fie departea mea. {i, \n afar` de asta… gura i se destinse de pl`cerear`zbun`rii, m-am gândit c` e mai bine s`-l las s` se ambaleze cât maitare. |n felul acesta, va c`dea mai de sus.

– Da, am observat c` aerul devenea de nerespirat \ntre voi, spuseCharlie gânditor. Ar fi interesant de v`zut ce iese, o dat` ce a]i trecutpeste \ncurc`tura asta.

Sorrel \l privi uluit`.– Ce vrei s` spui, Charlie? O dat` ce \ncurc`tura asta se l`mure[te,

dac` nu intr` la \nchisoare, sper s` nu mai dau niciodat` ochii cu el.– Haide, dr`gu]o. |[i puse bra]ul gros pe umerii ei [i continu` cu

o voce sf`toas`: ai uitat c` vorbe[ti cu b`trânul Charlie? Am v`zut cumte sorbea din ochi, atunci când nu-l f`ceai s` spumege de furie. {i s`nu \ncerci s`-mi spui c` nu-l consideri o buc`]ic` bun`.

– O buc`]ic` bun`! Tic`losul acela? Arogant, \ngust la minte,afemeiat, escroc… Nici nu cred c` pot g`si suficiente cuvinte de genulacesta ca s`-l descriu. Prefer s` mor de foame decât s`-l consider drept„o buc`]ic` bun`“!

Charlie \ncepu s` râd` [i cit`:– „Dac` doamna protesteaz` prea tare, m` face s` cred c`…“.

Restul nu-l mai [tiu.|nc` râdea când Tammy d`du buzna \n camer`, cu r`suflarea t`iat`.– L-am v`zut plecând, nu-i a[a? El era, Lucas Amory? Ce s-a

\ntâmplat? Ceva s-a petrecut, altfel n-ar fi stat pân` la ora asta.Vrea s`…

Sorrel scoase un oftat de oboseal`.– Spune-i tu, Charlie. Cred c` n-a[ mai suporta s` mai retr`iesc

scena \nc` o dat`. Nu vreau decât s` m` duc la culcare.|i gr`bi pe amândoi s` se \ndrepte spre u[`, \n timp ce Tammy

continua s-o asalteze cu \ntreb`ri. Câteva minute dup` aceea, se vâr\\n a[ternut [i oboseala \i \nchise ochii. De[i avea toate motivele s`

68 BLYTHE BRADLEY

nu-l plac` pe Lucas Amory, \n cele câteva momente când \nc` mai eratreaz`, \[i aminti senza]ia pe care o \ncercase când \i s`rutase mâna [icând \i sim]ise gura pe piele.

Sorrel se trezi a doua zi diminea]` cât se poate de hot`rât` s`-[isune avocatul. |[i spuse aproape cu ferocitate c` era mai bine s`-[i\ncheie cât mai repede socotelile cu enervantul domn Amory. |ns`,undeva adânc \n interiorul ei, sim]ea confuz c` avea nevoie s`-[ialimenteze indignarea. Dac` va continua s`-[i reaminteasc` mereu câtde periculos [i lipsit de scrupule era, \i va fi mai u[or s`-[i \n`bu[eatrac]ia de care Charlie pomenise asear`.

D`du la o parte cuvertura [i \mbr`c` un halat. Descul]`, cobor\repede scara \n spiral` [i se \ndrept` spre buc`t`rie, unde puse la\nc`lzit un ibric mare de cafea. Lumina palid` a lunii martie trecândprin draperiile verde marin, f`cea sufrageria s` semene cu o grot`misterioas`, [i analogia o f`cu s` se gândeasc` la creaturile diafane alem`rii. Imediat sim]i cum o nou` idee \i \ncol]ea \n minte. Continu` s`mediteze [i \n timp ce se apropia de ferestrele \nalte [i d`dea la o partedraperiile. Oricât de sup`r`toare fusese confruntarea cu Lucas Amorycu o noapte \n urm`, p`ruse totu[i c` declan[ase vreun resort secretal imagina]iei ei, fiindc` ideile d`deau n`val`.

St`tu, ca \n fiecare diminea]`, \n fa]a ferestrei [i urm`ri mi[c`riledomoale ale Tamisei. |n diminea]a aceea p`rea c` se g`sea \ntr-odispozi]ie juc`u[`. Lumina tremurând` a soarelui [i briza u[oar` demartie mângâiau u[or râul [i-i d`deau, pe alocuri, aparen]a unor solzistr`lucitori. |nc` o dat`, imagina]ia ei creatoare intr` \n ac]iune [itransform` mental ceea ce vedea \n bijuterii. |n momentul urm`tor, seg`sea la masa de lucru [i creionul aluneca u[or, \n timp ce \ncerca s`-[itranspun` ideile pe hârtie. Ibricul de cafea fierbea de ceva timp [i,pân` nu d`du \n foc, nu reu[i s`-[i ob]in` partea cuvenit` de aten]ie.

Dup` trei c`ni de cafea [i o farfurie de fructe, se scufund` \n cadacu ap` parfumat`. Nici m`car de dragul ei, domnul Forster nu puteas` se bucure s` fie deranjat atât de devreme \ntr-o duminic` diminea]`.Era \ns` \ncrez`toare c` va accepta s` se ocupe de problema ei, a[a c`

MAGIA UNUI B~RBAT 69

alese cu grij` cu ce s` se \mbrace. Se orient` spre o rochie lung`, delân` u[oar` de culoarea bronzului verzui. Opt` pentru o coafur`\nalt`, care \i strânse buclele la spate, dar l`sase câteva mai rebele s`-i\nconjoare fa]a. Era, \n acela[i timp, [i elegant` [i sofisticat` [i, \n plus,prezenta avantajul c` l`sa la vedere cerceii fini, rotunzi, cu un micdiamant \n mijloc. Alese un machiaj u[or, pe care \ntotdeauna \lpreferase, dar \[i accentu` ochii cu o nuan]` asem`n`toare cu cea arochiei [i \[i lungi genele cu rimel.

Pantofii cu tocuri \nalte completar` ansamblul [i Sorrel cercet`imaginea nefamiliar` din oglind` cu vechea ei autoironie. Ar`tafoarte diferit de fata care \ntotdeauna preferase o pereche de blugi[i un tricou banal, dar [tia c` domnul Forster se sim]ea maiconfortabil \n prezen]a acestei Sorrel Valentine. Privirea ei \ntâlniportretul pe care i-l f`cuse Charlie. Con]inea doar umerii [i capul,dar \i pictase fa]a, fa]a pe care o ar`ta lumii, cea con]inând expresiade amuzament tolerant, ca o masc` ]inut` cu mâna [i ridicat` un pic,astfel \ncât s` dezvaluie un chip pierdut, \nsingurat [i speriat. Zâmbiamar când se gândi la poza pe care o afectase mereu, dar se bucur`la gândul c` domnul Forster nu avea privirea atât de p`trunz`toareca Charlie.

La ora zece [i jum`tate decise c`-l putea contacta pe domnulForster f`r` riscul de a-l trezi din somn. R`spunse robotul, care oinform` c` acesta era plecat la ]ar` [i c` va reveni luni seara. Nu eranimic de f`cut decât s`-i lase un mesaj prin care \l ruga s`-i stabileasc`o programare mar]i, cât mai devreme posibil, [i s` \ncerce s`-[idomoleasc` frustrarea.

Munca p`rea a fi cel mai bun antidot [i se scufund` \n ea, pân`când sun` interfonul. Cu gândul la altceva, se duse s` r`spund` [i s`afle identitatea vizitatorului inoportun.

– Lucas Amory, se auzi o voce [i Sorrel tres`ri, surprins`. Aceastaera, deci. Se \ntorsese cu poli]ia [i ea nu putea s`-[i contactezeavocatul \nainte de mâine sear`.

70 BLYTHE BRADLEY

Ap`s` butonul care deschidea u[a de jos [i-l instrui s` se asigure c`o \nchide \n urma lui. Apoi, dup` o scurt` ezitare, form` num`rul luiCharlie.

|i r`spunse somnoros, dar se trezi repede când Sorrel \i spuse:– Charlie, s-a \ntors Lucas Amory. Tocmai l-am l`sat s` intre.– A venit cu poli]ia? veni repede o \ntrebare \ngrijorat`.– N-a spus, dar cred c` e posibil.– Oricum, eu [i Tammy venim imediat, o asigur` el [i \nchise

receptorul.Când Sorrel deschise u[a, \l v`zu pe Lucas Amory singur. Ast`zi nu

mai exista nimic care s` aminteasc` de omul sobru de afaceri pe care\l \ntâlnise prima oar`, [i nici din cel atât de formal care o amenin]asecu o noapte \n urm`. Purta ni[te pantaloni deschi[i la culoare [i obluz` de o stof` atât de fin`, \ncât Sorrel se trezi brusc cuprins` dedorin]a de a-i mângâia ]es`tura. Chiar [i a[a, \mbr`cat obi[nuit, nu pierdusenimic din atrac]ia puternic` pe care putea s-o exercite asupra ei.

Din nou \[i sim]i inima b`tând puternic [i, ca s` ascund` aceast`senza]ie care n-o punea deloc \n largul ei, \l privi batjocoritoare [i\ntreb` cât de sarcastic putea:

– Unde sunt? Gr`mezile de poli]i[ti?El avans`, for]ând-o s` dea \napoi.– Unde probabil c` se afl` [i avocatul t`u, \i r`spunse la vederea

apartamentului gol.– Din nefericire, avocatul meu e o persoan` devotat` week-end-urilor

petrecute la ]ar`, ripost` ea sec [i observ` cum sprâncenele lui seridicar`, \n semn de ne\ncredere.

– Adic`, chiar ai \ncercat s`-l contactezi? Tonul lui l`sa s` se\n]eleag` cât se poate de clar c` era convins de faptul c` avocatul ei nuera altceva decât un produs al imagina]iei.

– Bine\n]eles. {i i-am l`sat un mesaj, rugându-l s` m` primeasc` de\ndat` ce se va \ntoarce. Urm`ri cum sprâncenele lui \[i urmar`ascensiunea. A[a c`, dac` n-ai venit s` m` arunci \n \nchisoare, pot s`sper c` te-ai r`zgândit [i c` ai venit s`-]i m`rturise[ti furtul?

MAGIA UNUI B~RBAT 71

– Doamn`, pe cuvântul meu c` ai stil. Zâmbi [i \[i ar`t` din]ii albi,egali, \n timp ce ochii \ntuneca]i o priveau admirativ. Sorrel sim]i cumb`t`ile inimii ei o luau razna. Dar nu, n-am p`cate de m`rturisit… celpu]in nu de genul acesta. Unde ]i-e prietenul \n diminea]a asta?schimb` el subiectul [i Sorrel sim]i c`-i p`rea r`u.

– Dup` cum ]i-a spus Charlie [i noaptea trecut`, e b`rbatul luiTammy. Vor fi aici imediat, amândoi.

– Foarte bine, o s`-i a[tept`m atunci. Merse la fereastr` [i arunc` oprivire asupra priveli[tii de afar`, dup` care se \ntoarse [i se uit` cuaten]ie prin camer`. E uimitor ce ai reu[it s` faci cu locul acesta. |miplace.

– Vai, domnule Amory, v` mul]umesc pentru compliment. |l priveadin nou batjocoritor, sugerându-i astfel c` nu-i p`sa deloc de p`rerealui. El zâmbi, ca [i cum acest lucru l-ar fi distrat.

– Poate c` felul \n care ne-am cunoscut a fost pu]in cam…neconven]ional, dar cred c` po]i s`-mi spui Luc.

Ochii lui Sorrel se m`rir`, \ntr-o expresie pref`cut` de uluial`.– Oh, Doamne, dar n-a[ \ndr`zni, dup` ce am fost pus` atât de

ferm la locul meu \n noaptea trecut`.– |mi pare r`u c` te sim]i atât de… cople[it` de mine, insinu` el

cu viclenie [i savur` indignarea ei. Mai trebuie s`-mi dau cevaosteneal` \n privin]a asta, nu-i a[a? Adic`, s` nu te mai impresionezatât de tare.

– {i când anume inten]ionezi s` mai lucrezi la asta, \nainte saudup` ce vei \ncerca s` pui s` m` aresteze pe nedrept? ripost` ea la felde viclean [i el \[i d`du capul pe spate, izbucnind \n râs.

Se trezi c` \l privea fascinat` \n timp ce râdea f`r` re]inere. Acestaera un om diferit de cel care o r`nise [i o insultase noaptea trecut`.Desigur, era \nc` mult prea sigur pe sine, mult prea \ncrez`tor c` toat`lumea trebuia s`-i stea la picioare, dar se trezi amenin]at` de pericolulde a-l pl`cea chiar [i a[a.

Valul de adrenalin` care e r`spunsul corpului \n fa]a unui pericol,o f`cu s` se mi[te instinctiv c`tre masa ei de lucru.

72 BLYTHE BRADLEY

– A[ vrea s`-mi spui de ce ai venit, \i spuse ea pe un ton plictisit.Am de lucru acum.

– Nu era duminica o zi de odihn` [i recrea]ie? \ntreb` el [i veni s`arunce o privire peste um`rul ei. Acestea nu se aflau aici noapteatrecut`.

– Noi, ho]ii [i falsificatorii, nu prea avem timp de odihn`, ripost`sarcastic. {i nu, nu se aflau aici noaptea trecut`, fiindc` mi-a venitideea doar \n diminea]a aceasta.

– Diminea]a aceasta? Mie mi se pare c` n-ai prea dormit \n noapteaasta. Privea \n continuare paginile pline de desene, unele doarschi]ate, cât s` sugereze o idee, altele mai detaliate, \nso]ite decomentarii asupra monturii [i finisajelor.

– Doar câteva ore de munc`, spuse ea nep`s`tor.– }i-am mai spus [i asear`, se auzi o voce \n spatele lor, c` e

doldora de idei. Charlie, cu Tammy de bra], intrase discret.– Om tic`los [i mincinos! Tammy \naint` spre el, la fel de

amenin]`toare precum trebuie s` fi fost [i r`zboinicele din antichitate.N-a[ fi l`sat-o niciodat` pe Sorrel s` vin` cu tine, dac` a[ fi [tiut. E[tinebun s`-i aduci asemenea acuza]ii! Las`-m` s`-]i spun c` Sorrel e celmai cinstit om pe care \l cunosc. Se opri la un pas de el, cu pieptultremurând de indignare [i cu o expresie vindicativ` pe fa]`.

– F`r` scandal? \ntreb` Charlie [i o not` de u[urare se f`cu sim]it`\n vocea lui.

– F`r` poli]ie… \nc`, \ncuviin]` Luc.– Atunci, ai venit s`-i ceri scuze lui Sorrel, declar` Tammy [i-l privi

drept \n ochi.– Dup` cum observi, nu prea, murmur` Sorrel.– Nu, n-am ajuns a[a de departe. Un amuzament trec`tor \i lumin`

o clip` ochii.– Atunci, de ce ai venit? Tammy p`rea hot`rât` s` nu-l sl`beasc`.– Am vrut s` descop`r reac]ia lui Sorrel la o conversa]ie telefonic`

pe care am avut-o \n diminea]a asta cu [efa departamentului decrea]ie. Amuzamentul disp`ruse [i vocea \i devenise brusc aspr`.

MAGIA UNUI B~RBAT 73

– Ah… incoruptibila domni[oar` Killingley, murmur` Charlie.– A[a cum spui, incoruptibila domni[oar` Killingley, care a fost

\ngrozit` s` afle c-ar putea fi b`nuit` de a se fi purtat atât de lipsit deetic`, \ncât s` fure munca unui alt designer.

– Sunt convins` c` i s-ar p`rea mult mai u[or de crezut c` [eful dela Amoroso poate s` se comporte atât de lipsit de etica la care facealuzie, spuse Sorrel amar.

Din p`cate, el nu alese s`-i r`spund` la observa]ie.– A fost \nc` [i mai \ngrozit` când a fost nevoit` s`-[i recunoasc`

neglijen]a care ]i-ar fi putut permite s` furi copiile desenelor, \ncheieel lini[tit.

– Chiar a[a? {tiind c` avea dovada nevinov`]iei ei, Sorrel putu s`r`mân` perfect calm`. A[ fi interesat` s` aud povestea pe care ainventat-o.

– Mai \ntâi, sus]ine c` desenele pe care le-ai prezentat erau foarteslabe, nedemne de aten]ie, f`r` originalitate…

Tammy p`ru c` explodeaz` de dezgust chiar \n fa]a lui:– Sorrel n-a f`cut niciodat`, \n via]a ei, un desen care s` nu fie

original.Dar Luc o privea intens pe Sorrel [i nu lu` \n seam` \ntreruperea.– Recunoa[te, de asemenea, c`, de[i nu f`cuse leg`tura \ntre

dispari]ia unui set de fotocopii a acelor desene cu vizita ta \n biroul ei,le l`sase pe birou [i c-ai stat câteva minute \n camera aceea, singur`,\n timp ce a[teptai returnarea desenelor pe care le refuzasem.

– Atunci, dac` nu cumva inventezi sau i-ai sugerat ceea ce s`spun`, minte de \nghea]` apele. Sorrel \[i tinu cu mândrie capulridicat [i-l privi f`r` nici o team` \n ochi.

Nici Charlie [i nici Tammy nu spuser` nimic, de parc` ar fi \n]elesc` p`rerile lor erau de prisos \n aceast` confruntare a voin]elor. {idac` Sorrel avusese o mic` speran]` c` a treia din presupunerile ei eracea adev`rat`, anume c` domni[oara Killingley min]ea [i-l \n[elase [ipe Luc, cum o \n[elase [i pe ea, decise s` renun]e la ea. B`t`lia erat`cut` [i nici unul nu ceda deloc, \n timp ce tensiunea urca \n atmosfer`.

74 BLYTHE BRADLEY

Luc fu cel care rupse primul t`cerea, f`r` a ceda, dar schimbând unpic tema discu]iei:

– Cred c` e timpul pentru o confruntare, tu nu? \ntreb` el lini[tit.Sorrel se sim]i un pic derutat` \n fa]a propunerii lui, dar apoi

accept` u[urat`:– Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Am câteva lucruri pe care

vreau s` le spun „ incoruptibilei“ tale domni[oare Killingley.– Mergem? o invit` el blând, pe un ton pe care, dac` l-ar fi

cunoscut mai bine, ar fi \n]eles c` pusese ceva la cale.Dar, f`r` s` b`nuiasc` nimic, Sorrel se \ndrept` spre ie[ire. |[i lu`

geanta de pe canapea [i spuse peste um`r:– Am o friptur` care e gata s` fie pus` \n cuptorul cu microunde,

Tam, a[a c` dac` vre]i, r`mâne]i [i mânca]i. Eu o s-o m`nânc rece, cumur`turi, când m` \ntorc.

– Credeam c` o fat` frumoas` ca tine ar fi trebuit s` aib` pân`acum un so] sau o familie pentru care s` g`teasc`, remarc` Luc, \ntimp ce \i deschidea u[a de la ma[in`. {i, fiindc` ea nu d`duse nici unr`spuns, continu` \n timp ce se angaja \n traficul redus de duminic`diminea]a: ei bine? De ce n-ai un so] sau o familie de care s` ai grij`?

– M` \ndoiesc c` din acela[i motiv pentru care n-ai [i tu o so]ie sauo familie de \ntre]inut, r`spunse rece [i el izbucni \n râs.

– Bine, s` \ncepem de aici. De ce crezi c` nu m-am c`s`torit?– Pentru c` exist` prea multe femei dornice s`-]i ofere avantajele

situa]iei , f`r` a te obliga s` supor]i [i neajunsurile corespunz`toare,r`spunse prompt.

– {i care ar fi avantajele [i neajunsurile corespunz`toare situa]iei,dup` p`rerea ta?

– |n cazul t`u? Avantajele de a avea acces \n patul multor femei,f`r` neajunsul de a trebui s` te dedici doar uneia. Nu-i fusese preau[or s` spun` aceste cuvinte f`r` s` permit` unei pete de culoare s`apar` pe obrajii ei.

El cl`tin` din cap, ca [i cum ar fi fost r`nit de p`rerea ei proast`despre el.

MAGIA UNUI B~RBAT 75

– {i dac` ]i-a[ spune c-a[ fi cât se poate de fericit s` m` dedic uneisingure femei, cu condi]ia s` fie femeia special` pe care s-o pot iubi?\ntreb` el blând.

Sorrel sim]i cum inima \i b`tea din nou cu putere. Pentru o clip`,imagina]ia ei \nc`p`]ânat` o pusese \n locul acelei femei speciale, carese va face iubit` de c`tre el [i, de data asta, nu mai fu capabil` s`-[icontroleze ro[ea]a.

– A[ r`spunde c`, fie n-ai c`utat prea mult, fie e[ti prea greu demul]umit, dac` n-ai fost \n stare s-o g`se[ti \n patruzeci de ani.

Se \ncrunt`.– E[ti hot`rât` s` m` faci s` m` simt b`trân, nu-i a[a? De fapt, mai

am patru ani pân` când o s` \mplinesc patruzeci. Dar tu? B`nuiesc c`ceva mai mult decât atât.

– Mai mult de patruzeci de ani? Am dou`zeci [i [ase! Indignat`,c`zuse direct \n capcana lui.

Surâse mul]umit.– Vreau s` spun mai mult decât mai am eu pân` la patruzeci de

ani, desigur. A[a c`, dac` spui c` n-ai acela[i motiv ca mine pentrucare s` n-ai familie, a[ fi curios s` aflu de ce nu te-ai c`s`torit pân`acum.

Sorrel prefer` s` nu r`spund`.– N-ai rela]ii ocazionale?Asta era deja prea mult.– Adic`, a[a ca tine, vrei s` spui. Nu, n-am, a[a c` nu e nevoie s`

mai faci [i alte aluzii la Charlie.– Dup` ce am v`zut-o pe redutabila Tammy pe picior de

r`zboi, sunt gata s` admit c` am gre[it pu]in \n privin]a aceasta,\ncuviin]` el cu m`rinimie. Dar nu exist` vreun b`rbat special \nvia]a ta?

– Poate c` sunt ca tine [i nu mi-am g`sit \nc` perechea, r`spunset`ios.

Conversa]ia \ncepea s-o fac` s` se simt` prost. Dornic` s` schimbesubiectul, \ntreb`:

76 BLYTHE BRADLEY

– Unde anume mergem? – O s` vezi când o s` ajungem acolo. Deci, dac` amândoi ne

c`ut`m perechea potrivit`, poate c` mai exist` \nc` speran]` pentrunoi.

– Noi? S` fim serio[i. Eu sunt o falsificatoare, o escroac` [i o hoa]`,doar n-ai uitat! Ripostase ironic, dar se sim]ea topindu-se \n interior.

– Tu ai zis-o! Ma[ina \ncetini când intrase prin ni[te por]i uria[e. – Hei! Sorrel privea uluit` dimensiunile impresionante ale casei

albe din fa]a ei. Trebuie s` se câ[tige o groaz` de bani din furatulcrea]iilor altora, dac` domni[oara Killingley \[i pemite s` tr`iasc` pepicior a[a de mare!

Lucas o privi \ntr-un fel foarte ciudat, dar fiindc` era prea ocupat`s`-[i desfac` centura de siguran]`, nu observase, cum nu v`zuse latimp nici mul]imea de ma[ini care erau parcate pe alee.

– O, Doamne, are musafiri. Crezi c` ar trebui s`…– Doar o petrecere restrâns`. O prinse de bra] [i o trase spre u[a

de la intrare, care era un pic deschis`. Cu siguran]` c` n-o s` renun]iacum.

|[i \n`bu[i \ndoielile [i-i permise s-o conduc` \ntr-o \nc`pere mare,plin` de oameni. Se sim]ea nelini[tit` [i tulburarea ei crescu când Luc\nchise u[a \n spatele lor, ca [i cum ar fi vrut s` nu-i lase nici oposibiliatate de sc`pare. |l salutar` mai mul]i oameni, dar nu se opri s-oprezinte. Sorrel arunc` o privire prin \nc`pere, \n speran]a c` o vavedea pe domni[oara Killingley [i va \ncheia cât mai repede povesteaaceasta. Singura fa]` familiar` pe care o descoperi fu cea a Bianc`iFratelli [i, aproape \n acela[i moment, modelul \l v`zu pe \nso]itorul ei.

– Luc! Oamenii p`rur` c` se dau la o parte \n fa]a ei [i ea \i s`ri \nbra]e. Credeam c` n-o s` reu[e[ti s` apari!

Accentul pur englezesc al fetei o uimi pe Sorrel, fiindc`, la o prim`vedere, oricine ar fi spus c` era italianc`. Luc \i zâmbi tandru [i os`rut` pe obraz. Spre marea ei surprindere, \n fa]a acestui gest, Sorrelsim]i cum o str`bate un fior de gelozie.

Fata se \ntoarse [i-i zâmbi [i ei.

MAGIA UNUI B~RBAT 77

– Nu [tiu cum ai reu[it s`-l aduci aici, dar, evident, e[ti mult maiconving`toare decât mine.

– Dar… Sorrel \i arunc` o privire jenat` lui Luc, a[teptându-se cael s`-i explice prietenei lui, prezen]a ei. Cum el nu f`cu nimic \n acestsens, spuse \ncurcat`: de fapt… e vorba de o chestiune de afaceri.

– Desigur! Privirea fetei se l`rgi fiindc` o recunoscuse. M`\ntrebam unde te-am mai v`zut. |n biroul lui Luc, acum câtevas`pt`mâni, nu-i a[a? Zâmbi mali]ios când ad`ug`: cred c` nu prea i-apl`cut s` admit` c` n-avea dreptate. Apoi, la vederea expresiei\nm`rmurite a lui Sorrel, continu`: a]i rezolvat problema aceea cuscrisoarea, nu-i a[a? Trebuie c` da, altfel nu te-ai fi aflat aici.

– Bianca, draga mea, vorbe[ti, ca \ntotdeauna de altfel, un pic preamult, o \ntrerupse Luc, pref`cându-se c` nu observ` expresianedumerit` de pe fa]a lui Sorrel. A[a cum ]i-a spus, avem o mic`chestiune de afaceri de l`murit [i dup` aceea revenim. O \ntoarse peSorrel ca s` plece \n alt` direc]ie, dar ea r`m`sese \n]epenit`. Maiv`zuse un chip cunoscut, acum bronzat dup` o lun` petrecut` \nBarbados, care o privea \ngrozit.

Fiecare mu[chi al corpului ei se \ncord`. „Timpul pentru oconfruntare“, spusese Luc [i ea crezuse c` se referise la domni[oaraKillingley.

– E casa tat`lui meu, \l acuz` ea cu o voce \n care panica avea celmai greu cuvânt.

– E casa lui Felix Valentine, \i spuse el ironic. Ar fi trebuit s` [tiiasta, dac` e[ti fiica lui, dup` cum pretinzi.

Sorrel \nchise ochii, sperând c`, dac` n-ar mai fi v`zut o clip`scena, totul ar fi putut s` dispar`, asemenea unui vis urât.

– Nu \n]elegi… murmur` ea. {i apoi, cu mai mult` for]`: trebuies` plec!

Mâna lui Luc o strânse dureros de bra].– Ba nu, escroac` mic`. Vei r`mâne aici s`-]i \nfrun]i minciuna.|l privi plin` de dispre] [i, f`r` s`-i pese c` Bianca sau al]i oameni

din jurul lor ar putea s-o aud`, \i spuse:

78 BLYTHE BRADLEY

– Poate c` tat`l meu o s` te ierte pentru asta, Lucas Amory, dar eun-o s-o fac niciodat`!

Un mu[chi se zb`tu pe fa]a lui, dar nu-i d`du drumul [i o oblig` s`r`mân` pe loc, a[teptând ca b`rbatul care se gr`bea spre ei s`soseasc`.

– Sorrel, pentru Dumnezeu, ce faci aici? o \ntreb` el repede [iSorrel sim]i c` vocea speriat` a tat`lui ei \i zgârie auzul. Ai promis c` os`-l vezi pe Luc discret.

– |mi pare r`u, tat`, dar domnului Amory \i arde de glume. St`teadreapt` [i mândr`, refuzând s` se simt` \njosit`, sau m`car stânjenit`.Nu [tiam c` m` va aduce \n casa ta.

– Nu \n]eleg… |ngrozit, f`r` nici o urm` din distinc]ia luiobi[nuit`, Felix Valentine se \ntoarse spre prietenul lui.

– E foarte simplu, spuse Sorrel. Domnul Amory nu crede c` ai scrisacea scrisoare pentru mine. Crede c-am falsificat-o.

– Oh, Doamne! Transpirase [i fruntea \i str`lucea.– Felix… Vocea lui Luc p`rea gâtuit`. Vrei s` spui c` ea

chiar e…– Nu fi atât de \ngrijorat tat`, \l \ntrerupse Sorrel cu brutaliate. A[

fi plecat de \ndat` ce mi-am dat seama, dar domnul Amory nu mi-a datvoie. Dac`-i ceri s`-mi dea drumul, voi pleca imediat.

Sim]i cum mâna lui Luc se retrage imediat, de parc` l-ar fi ars ceva,\n timp ce tat`l ei \ncepuse s` se \nro[easc`.

– La naiba! Nu mi se pare corect s`-]i cer s` pleci din casa mea,draga mea, dar Marcia…

Orice retragere devenise imposibil`. O femeie sub]ire [i foarteelegant` se apropiase de ei. Zâmbi [i-[i \ntinse bra]ele spre Luc, \nchip de \ntâmpinare.

– Luc, dragul meu! Nu te-am mai v`zut de atâta timp! |l s`rut` peobraz [i se \ntoarse \n direc]ia lui Sorrel, dar zâmbetul \i \nghe]`instantaneu. Tu! Se \ntoarse furioas` spre so]ul ei. Tu ai invitat-o? Cumai putut? Mi-ai promis…

MAGIA UNUI B~RBAT 79

Dintr-o dat`, Sorrel sim]i c` se s`turase de ei, de arogan]a lui LucasAmory, c`ruia nu-i p`sa cine suferea, atâta timp cât putea face ce-ipl`cea, de sl`biciunea patetic` a tat`lui ei, de obsesia Marciei privindcerturile vechi.

– Nu e nici o nevoie s` zbieri la tat`l meu \n public, Marcia, \i spuseea s`tul`, f`r` s`-i pese cine aude. Responsabilitatea apar]ine \n\ntregime dragului t`u prieten, domnul Amory. {i acum, c` s-a distrat\ndeajuns, pot s` plec. D`du din cap, \n chip de salut, \n direc]iascandalizatei Marcia [i a \ngrozitului ei tat` [i, ignorându-l \n \ntregimepe Luc, se \ntoarse s` plece, dar \i sim]i din nou mâna pe bra].

– Te duc acas`, Sorrel, \i spuse el aspru.– Pentru nimic \n lume! Privirea pe care i-o arunc` ar fi ]inut la

distan]` pe oricine.El \i eliber` bra]ul, dar insist` \nc`p`]ânat:– Eu te-am adus aici.– Da, nu-i a[a? \i spuse plin` de dispre]. {i acum, ar trebui s` r`mâi

[i s` explici de ce ai vrut s` ne pui pe to]i \ntr-o asemenea situa]iejenant`.

Se \ntoarse [i plec` plin` de demnitate din casa tat`lui ei. {i Luc ol`s` s` plece.

80 BLYTHE BRADLEY

Capitolul 6

„|nc` o dat` cea care r`mâne pe din afar`“ se gândea Sorrel cuam`r`ciune pe când cobora aleea. Ei bine, se putea descurca foartebine [i f`r` tat`l ei sau Lucas Amory. Se mai descurcase singur` [i\nainte [i la fel va face [i \n viitor. Gânduri curajoase, dar nu-[i puteast`pâni suferin]a.

Indignarea [i mândria \i ]inur` de cald \n timp ce str`b`tea aleeareziden]ial`, pres`rat` cu o gam` larg` de tipuri de case, de la celeconfortabile la cele luxoase, dar plecase de acas` f`r` hain` [i, pân`când reu[ise s` ajung` la drumul principal, vântul rece de martie\ncepuse s`-[i fac` sim]it` prezen]a.

Auzi o ma[in` oprindu-se lâng` ea [i Sorrel \[i ridic` garda. Dar nuera Mercedesul alb de care se temuse, ci o ma[in` ro[ie, sport, dincare ie[i o fat` pe care recunoscu u[or.

– Sorrel, las`-m` s` te conduc acas`, o rug` Bianca.Sorrel o privi uluit`, dar \n]elese imediat [i se \nfurie.– B`nuiesc c` el te-a trimis. |ntotdeauna te gr`be[ti s` faci ce

spune el, domni[oar` Fratelli?Fata zâmbi stânjenit`.– Bianca, te rog. {i nu trebuie s`-mi spui cât de \nc`p`]ânat poate

fi Luc, dar s` [tii c` nu e a[a de r`u, când ajungi s`-l cuno[ti.La o prim` vedere, i se p`ru ciudat c` prietena lui Luc venise dup`

ea, s`-[i ofere ajutorul [i c` pleda \n favoarea lui, dar era prea sup`rat`s` se gândeasc` la asta pe \ndelete.

– Dar nu pe tine te-a acuzat c` min]i [i c` e[ti o hoa]`. {i nu credc` ]i-a spus c`, dac` ai avea un tat`, atunci n-ai putea fi decât unbastard.

Ciudat, dar la aceste cuvinte, fa]a frumoas` a tinerei se crisp` dedurere [i Sorrel se sim]i ru[inat`.

– |mi pare r`u. N-am nici un drept s`-mi v`rs sup`rarea pe tine.Mul]umesc pentru ofert`, dar prefer s` iau un taxi.

– Oh, dar Luc a spus… \ncepu Bianca s` protesteze, dar simplamen]iune a numelui lui o f`cu pe Sorrel s` se zburleasc` din nou.

– Te rog, o \ntrerupse cu fermitate. Dac` vrei cu adev`rat s` faciceva pentru mine, atunci \ntoarce-te [i spune-i domnului Amory s` m`lase \n pace.

– Dar tremuri [i nu e de mirare, ]inând cont c` n-ai o hain` maigroas` pe tine. Bianca \ns`[i era \mbr`cat` \ntr-un costum c`lduros,care p`rea a fi un Chanel. Merit` s` te \mboln`ve[ti, doar ca s` ter`zbuni pe Luc? S` uit`m de el, te rog. Las`-m` s` te duc acas` pentrupropria mea lini[te!

Fata p`rea atât de \ngrijorat`, \ncât Sorrel oft` [i intr` \n ma[in`.Cu radiatorul pornit la maximum, \ncet` curând s` mai tremure.Bianca \ncepu s` vorbeasc` despre o serie de subiecte f`r` importan]`,cele mai multe din experien]a ei de model [i Sorrel se trezi c` opl`cea. O amuza umorul [i abilitatea ei de a râde de ea \ns`[i [i o\nduio[` lipsa ei de afectare. Nu era de mirare c` Luc era atât de desfotografiat \n compania ei. |ntrebarea era: de ce mai era surprins [i \ncompania altor femei? Desigur, Bianca era foarte tân`r` [i poate c`nu-i pl`cea s` fie privit ca genul de b`rbat care prefera fetele inocente,dar Sorrel nu reu[i s` [i-l \nchipuie dând aten]ie bârfelor [iconducându-se dup` ele.

Tocmai treceau prin dreptul Turnului Londrei, când Bianca decises` atace subiectul care le adusese \mpreun`, \n acea zi. Chicoti [i zisevesel`:

– Am mereu \n fa]a ochilor expresia lui Luc când a aflat c` FelixValentine este \ntr-adev`r tat`l t`u. Nu, e \n regul`, se gr`bi ea s`

82 BLYTHE BRADLEY

adauge când v`zu c` Sorrel tres`rise [i \ncepuse s` se \ncrunte iar. Nuvreau s` \ntreb nimic, de[i mor de curiozitate. Atâta doar c` lui Lucnu-i place deloc când n-are dreptate.

– Sunt convins`, r`spunse Sorrel sec. |[i aminti c`, de[i dovediserudenia ei cu Felix Valentine, mai avea \nc` de dovedit dreptul deproprietate asupra desenelor. Asta \nsemna, cu certitudine, c` vatrebui s`-l mai vad`; idee care venea \nso]it` de un amestec desentimente.

***

Ziua de luni veni [i o g`si pe Sorrel \n atelierul ei, \nc` de la opt [ijum`tate diminea]a. Problema \nc` nu fusese rezolvat`. |i mul]umiseBianc`i c` o adusese acas` [i urcase \n apartamentul ei, unde \i g`sisepe Charlie [i Tammy \nc` a[teptând. Le explicase ce se \ntâmplase [ise consolase cu simpatia lor indignat`. Apoi, \ncercase s` se apuce delucru, dar se surprinsese de mai multe ori a[teptând s` suneinterfonul, \n speran]a c` va anun]a sosirea lui Luc Amory. Era atât desigur` c` va \ncerca s-o vad`, ca s` se scuze, \nc`t nu-i venise s` cread`c` sosise ora culc`rii [i nu primise nici o veste de la el.

„Dac` el crede c` acesta e sfâr[itul problemei [i c` va sc`pa cufurtul desenelor mele, atunci mai bine s`-[i mute gândul“, \[i spusefurioas`. Poate c` domnul Forster lipsea \nc` \n seara aceea, dar nimicn-o putea \mpiedica s` treac` pe la biroul lui [i s`-l roage pe unul dinasisten]i s` \nceap` demersurile pentru un proces intentat companieiAmoroso. Pân` atunci, munca manual` \i f`cea bine.

Scoase din sertar br`]ara de care se ocupa \n prezent. Trebuia s-otermine \n câteva zile [i \nc` mai avea de lucru la ea. Era alc`tuit` din[ase flori, fiecare diferit`. Erau gata, dar trebuia s` fac` leg`turiledintre ele [i s` mai efectueze [i opera]iunile de finisaj.

|[i alung` gândurile [i se scufund` \n munc`. Era o treab` carecerea mult` aten]ie [i concentrarea ei era suprem`, când o mân` careo atinse pe um`r, o f`cu s` sar` de la locul ei.

MAGIA UNUI B~RBAT 83

– |mi pare r`u, spuse Luc Amory. N-am vrut s` te sperii.– Ai reu[it oricum. Aproape c` am f`cut infarct. Inima \i b`tea \ntr-

adev`r cu putere, dar exista [i un sentiment de bucurie. Cum nu vroias` dezv`luie acest lucru, \i spuse cât de dezagreabil putu:

– De fapt, ce faci aici? Te strecori s` vezi dac` mai am [i alte desenecare merit` furate?

– {tiai c` o s` m` \ntorc, r`spunse el, \nso]it de nesuferita lui\ncredere \n sine.

– C` tot veni vorba de asta, m-am a[teptat m`car la un telefon ieri,ripost` ea ironic. M`car ni[te scuze \ntârziate.

– E[ti dezam`git`, Sorrel? Ochii lui negri râdeau de ea, darapropierea din tonul lui o f`cu s` cad` prad` din nou farmecului lui.Mai r`u, Sorrel \n]elese c` sentimentul predominant de ieri fusese\ntr-adev`r dezam`girea.

– De fapt, continu` Luc \n timp ce lua br`]ara [i o examina,avusesem inten]ia s` vin de ieri, dar m` temeam c` n-o s` m` la[i s`intru. M-am gândit c`, dac` amân pân` ast`zi, indignarea ta justificat`o s` treac` de la sine.

„Indignare justificat`“! B`rbatul acesta era atât de arogant \ncâtpân` [i scuzele lui sem`nau a insult`. Sim]i cum se \nfurie [i-l \ntreb`aspru:

– {i nu crezi c` aveam tot dreptul s` fiu indignat`? L`s` furia la oparte [i continu` sarcastic: haide, domnule Amory, cred c` po]i s` tedescurci ceva mai bine. Sunt sigur` c` a fost nevoie de o scuz` maiconvig`toare decât asta, ca s` neteze[ti penele zburlite ale Marciei.

Spre surprinderea ei, el \ncuviin]` simplu:– Da, [tiu c` ai toate motivele s` fii sup`rat`, nu numai din cauza

metodei mele lipsite de bun sim] de a afla adev`rul, dar [i din cauzafelului \n care tat`l t`u [i mama ta vitreg` te-au primit. {i \nc` n-am\nceput s`-mi cer iertare. Puse jos br`]ara [i \[i privi ceasul. Problemae c` nu avem timp. I-am l`sat instruc]iuni domni[oarei Killingley s`vin` la mine \n birou la nou` [i jum`tate, a[a c`, dac` nu vrem s`\ntârziem, ar fi mai bine s` mergem.

84 BLYTHE BRADLEY

– Noi? repet` Sorrel cu voce sc`zut`. Eu… aveam de gând s` lasproblema \n seama avocatului meu. {tiu c` domnul Forster \nc` nus-a \ntors, dar cineva din biroul lui poate s` \nceap` intentareaprocesului.

– Forster? Expresia lui Luc indica surprinderea. De la Forster [iStalbridge?

– |l cuno[ti? Ideea nu-i pl`cea prea tare. N-ar fi fost bine dac` era[i avocatul lui.

– Am auzit de el. |ncepuse s` se \ncrunte. {tiu c` e unul dinavoca]ii de vârf [i c` nu e prea ieftin s`-l angajezi.

– E adev`rat, \ncuviin]` Sorrel. Dar s-a ocupat \ntotdeauna detreburile mele, \nc` de când eram copil.

– Ei bine, po]i s` \ncepi [i ceva mai târziu procesul, dac` asta vrei,\i spuse el calm. Dar ar fi mai bine dac` ai economisi o groaz` de bani[i am rezolva problema [i f`r` s` apel`m la lege. {i tu, [i Eve Killingleypretinde]i c` sunte]i autoarele desenelor. Una dintre voi minte. Dac`e Eve, nu vrei s` te asiguri c` prime[te ceea ce merit`?

Era de-ajuns ca s-o fac` s` ac]ioneze. Puse br`]ara \ntr-un sertar, pecare-l \nchise, [i spuse:

– Am timp s` m` schimb?Luc \[i re]inu un zâmbet de satisfac]ie [i r`spunse:– Nu, n-ai, dar oricum… Privirea lui urc` de la picioarele ei lungi,

\mbr`cate \n blugi, la pulov`rul de mohair care \i punea pieptul \nvaloare. Ar`]i destul de delicios [i a[a.

– {i acum, \n ceea ce prive[te scuzele, spuse Luc când se aflau \nma[in`, dac` prive[ti lucrurile din punctul meu de vedere, trebuie s`recuno[ti c` apari]ia ta nea[teptat` cu o scrisoare de recomandare eradestul de ciudat`, din moment ce-l cuno[team pe Felix de atâ]ia ani [in-am auzit niciodat` vorbindu-se de un mariaj anterior, f`r` a maipune [i o fiic` la socoteal`. Dar, chiar [i a[a, a[ fi putut s` verificautenticitatea scrisorii chiar [i când Felix era plecat [i ar fi trebuit s-ofac, \nainte de \ncepe s`-]i spun tot felul de lucruri nepl`cute. |mi parer`u pentru asta [i regret [i mai mult suferin]a pe care ]i-am pricinuit-o

MAGIA UNUI B~RBAT 85

ieri. Trebuie s` fi fost foarte nepl`cut [i dureros s` vezi rufele murdareale familiei sp`late \n public [i apoi s` fii dat` afar` \n felul acela dincasa tat`lui t`u.

Era un mod frumos de a-[i cere scuze, surprinz`tor de umanpentru el, [i Sorrel sim]i cum ap`rarea ei sl`bea.

– Am plecat, dac` \]i aminte[ti, n-am fost dat` afar`. Ochii ei c`pruideveniser` duri. Oricum, cred c` Marcia a fost mult mai iritat` desp`latul rufelor murdare \n public, decât am fost eu.

El \ncuviin]` din cap.– Nu [tiam cum stau lucrurile. {i când n-ai recunoscut casa…– Fire[te c` n-am recunoscut-o. N-am fost niciodat` acolo. |n fa]a

expresiei lui ne\ncrez`toare, explic`: nu [tiu exact unde am locuit cup`rin]ii mei \nainte de divor], dar \mi amintesc c` era undeva pe lâng`gr`dina zoologic` din Regent's Park. Aveam doar [ase ani când s-audesp`r]it.

– {i ai mers s` locuie[ti cu mama ta, ad`ug` el gânditor.– Nu. Am mers s` locuiesc \n Kent, cu na[a mea, [i nu mi-am v`zut

p`rin]ii timp de trei ani.Se opriser` la semafoare [i el \i arunc` o privire \ngrozit`:– Deloc?Sorrel \ncuviin]` din cap.– Dar nu pot s` spun c` le-am dus dorul. Oricum, nici pân` atunci

nu-i v`zusem prea des [i apoi, o aveam pe Ellie. Zâmbi \n fa]a amintiriicasei frumoase de lâng` Canterbury, cu gr`dina mare \n care obi[nuias` se joace. Ellie, veri[oara tat`lui ei [i o femeie nec`s`torit`, bogat`,fusese pentru ea \ntruchiparea afec]iunii. N-o putuse uita niciodat`.Cu siguran]`, au fost zilele cele mai fericite din via]a mea. Apoi Ellies-a \mboln`vit, continu` ea [i zâmbetul pieri. A fost dus` la spital [i euam fost trimis` la o [coal` cu internat. N-am mai rev`zut-o niciodat`,nu mi s-a spus c` murise decât dup` \nmormântare.

T`cu câteva minute, amintindu-[i suferin]a aceea din copil`rie.– Dup` aceea, vacan]ele mele [colare au fost \mp`r]ite \ntre

Thorley [i Londra, dar pân` atunci eu [i mama ne \nstr`inasem. Mi se

86 BLYTHE BRADLEY

p`rea \nfrico[`tor s` stau \n casa aceea mare, cu un tat` vitreg fa]` decare eram prea timid` [i un bebelu[, Julia, pe care eram foarte geloas`.

– Pân` atunci, probabil c` [i tat`l t`u se rec`s`torise [i \[i\ntemeiase o nou` familie, coment` Luc.

– Da, dar n-am aflat asta decât mult mai târziu. El p`ru nedumerit[i ea explic`: \n partea din vacan]ele mele petrecut` \n Londra, amlocuit \ntotdeauna la familia lui Fred Mullins. Fred era – adic`, \nc`este – [eful securit`]ii de la companie. Mi-a pl`cut acest aranjamentmult mai mult decât cel cu Thorley. Avea doi copii mai mari decâtmine, dar nu se sup`rau s` se joace cu mine. De fapt, \n zilele cândvenea tata, preferam s` r`mân s` m` joc cu ei. Cam nerecunosc`tordin partea mea, [tiu. |mi pl`ceau vizitele la gr`dina zoologic`, dar atrebuit s` treac` câ]iva ani pân` când am putut aprecia galeriile de art`[i muzeele. Zâmbetul ei cinic reap`ru când ad`ug`: tata nu era preainspirat când era vorba de distrac]ii pentru o feti]`.

Luc p`ru \ngrozit de ceea ce auzea. Dac` s-ar fi deranjat s` cauteun motiv pentru ac]iunile fetei pe care, la \nceput, o considerase oescroac` abil`, ar fi optat pentru o copil`rie lipsit` de mijloacemateriale. De fapt, copil`ria [i adolescen]a ei fuseser` bineaprovizionate din punct de vedere material; lipsurile veneau din alt`parte, mult mai important`. Fusese lipsit` de dragostea [i de siguran]acare e dreptul fiec`rui copil.

– Tat`l t`u nu-i lua [i pe fiii lui \n aceste ie[iri? \ntreb` el. Sau erauprea mici?

– }i-am spus, o perioad` lung` de timp nici m`car n-am [tiut c` serec`s`torise, r`spunse ea cu voce sc`zut`. |nc` nu i-am cunoscut.

– Nu i-ai cunoscut niciodat` pe Justin [i pe Dominic! exclam` elne\ncrez`tor. Dar, pentru Dumnezeu, de ce? Sunt fra]ii t`i.

Sorrel d`du din umeri.– Marcia prefer` s` uite asta [i tata evit` s-o supere. Cred c` e de

\n]eles. Prima lui c`s`torie a fost un dezastru, \n timp ce asta, dup`câte [tiu, e fericit`. Nu pot s`-l \nvinov`]esc c` nu vrea o ceart` \nfamilie. Cred c`-l pot \n]elege.

MAGIA UNUI B~RBAT 87

Continuar` s` mearg` un timp \n t`cere, pân` când Luc spuse brusc:– Ei bine, eu nu pot! P`rea furios [i [ocat de cele aflate despre

prietenul lui. E[ti fiica lui, pentru numele lui Dumnezeu! Nu pot s`-l\n]eleg nici pe el [i nici pe Marcia, \n ceea ce prive[te atitudinea lorfa]` de tine.

Sorrel g`si \nfl`c`rarea cu care \i ]inea partea deopotriv`surprinz`toare [i afectuoas`.

– Exist` motive, Luc. Dup` ce ezit` un moment, \i relat` pe scurtpovestea pe care i-o spusese, cu câteva s`pt`mâni \n urm`, tat`l ei.B`nuiesc c` Marcia a privit \ntotdeauna c`s`toria lui cu mama ca pe otr`dare personal` de care nu-i place s` i se reaminteasc`. De aici [iaversiunea ei fa]` de mine.

Luc medit` câteva minute la aceste argumente, dar le respinse.– Nu cred asta. Marcia e o femeie adult`, matur`, sofisticat`. Nu

v`d nici un motiv pentru care s`-]i poarte pic` atâ]ia ani, mai ales cândnu i-ai f`cut nimic, niciodat`.

Ceea ce spunea era adev`rat, dar emo]iile [i sentimentele nu preaascult` de glasul cuminte al logicii sau al ra]iunii. Sorrel \ncepu s`simt` un fior de panic`. N-ar fi ajutat-o deloc \n rela]ia cu tat`l ei, dac`l-ar fi \ntors pe Luc \mpotriva lui.

– Te rog, Luc, spuse ea \n grab`, \n timp ce ma[ina opri \n fa]acl`dirii Amoroso. Nu face mare caz din asta. La urma urmei… ei suntprietenii t`i, \n timp ce eu nu sunt decât… o cuno[tin]`\ntâmpl`toare.

El nu r`spunse, dar gura i se contractase când o ajut` s` coboaredin ma[in`. |n timp ce se aflau \n lift, Sorrel \ncepu s` regreteconversa]ia lor. Acum nu mai [tia cum decurseser` lucrurile [i cumajunsese s`-i spun` atâtea lucruri depre via]a ei. Nu mai f`cuse astaniciodat`, nici m`car cu Tammy sau Charlie. Arunc` o privire piezi[`asupra expresiei lui \nc` \ncruntate [i-i veni \n minte c` ar putea s`-ipriveasc` m`rturisirile ca pe o metod` de-ai câ[tiga simpatia, \nvederea confrunt`rii care o a[tepta. B`nuiala aceasta o \ngrozi [imândria ei \ncepu s`-[i cear` drepturile. Avea s`-i arate c` n-avea

88 BLYTHE BRADLEY

nevoie de simpatia lui. Nu ea era cea care trebuia s` se apere. Pân`când u[ile liftului de deschiser`, hot`rârea r`zboinicului de dinaintede lupt` \i str`lucea \n ochi.

|n aceste condi]ii, nu se a[tepta deloc, când intr` \n anticamerabiroului lui Luc, s-o g`seasc` doar pe secretara blond` a[teptând.

– Unde e domni[oara Killingley? o repezi Luc, f`r` s`-i pese c` elera cel care \ntârziase o jum`tate de or`.

– Oh, a fost aici, domnule Amory. Secretara apostrofat` se ridic` \npicioare [i relu`: dar cum n-a]i venit…

– Cheam-o! o \ntrerupse Luc cu brutaliate [i deschise u[a biroului,introducând-o pe Sorrel \n \nc`pere.

Decorul era la fel de modern ca cel din anticamer`, darsurprinz`tor de auster pentru un om care, crezuse ea, era destul depreocupat de confortul personal. Un birou mare domina camera. |nspatele lui se afla un scaun care s` permit` unui b`rbat de statura luis` stea confortabil. Nu se mai afla nimic altceva, \n afar` de alte dou`scaune, care nu p`reau nici unul s` \ncurajeze prelungirea unei vizite.Pere]ii nu erau \mpodobi]i cu fotografii, cum v`zuse \n anticamer`,nici m`car cu unele care s` \nf`]i[eze numai bijuterii marca Amoroso.Existau doar hârtii [i un planificator care indica unde se aflau membriiimportan]i ai personalului, inclusiv Luc, \n fiecare moment. Era unbirou \n care se lucra, nu unul pentru pierderea timpului.

Singura concesie aparent` f`cut` confortului, era un filtru de f`cutcafea pe o m`su]` lâng` un perete. Vasul era plin [i ]inut la c`ldur`.Luc turn` \n dou` ce[ti, din care \i \ntinse una, \n timp ce-i indica s` ialoc pe unul din cele dou` scaune din fa]a biroului. Sorrel era \ncântat`c` mâna nu-i tremurase când luase cana. Luc trebuie c` obsevase,fiindc` spuse:

– Nu e[ti nervoas`.– N-am nici un motiv s` fiu, ripost` ea [i \[i p`str` expresia fe]ei

neschimbat` \n timp ce ochii lui \ntuneca]i o analizau scrut`tor.– De ce am sentimentul c` [tii ceva ce eu nu [tiu? \ntreb` el cu o

voce aproape blând` [i Sorrel nu mai avu timp s` r`spund`, fiindc` seauzi o b`taie \n u[` [i domni[oara Killingley intr`.

MAGIA UNUI B~RBAT 89

– |mi pare r`u c` n-am a[teptat, Luc, se gr`bi ea s` spun`. Dar nu[tiam cât timp vei \ntârzia [i… Se opri, fiindc` o recunoscuse peSorrel [i expresia fe]ei ei se schimb` complet.

– Ai decis, foarte \n]elept de altfel, s` te \ntorci la treab`, termin`Luc \n locul ei. Eu trebuie s`-mi cer scuze c` am \ntârziat. Aicunoscut-o pe domni[oara Valentine, nu-i a[a? Vrei s` bei o cafea \ntimp ce \ncerc`m s` rezolv`m \ncurc`tura aceasta nepl`cut`? Umplu oalt` cea[c`. Ia loc, Eve.

Femeia, care p`lise la vederea lui Sorrel, \[i reveni repede \n fa]aprimirii prietenoase a [efului ei. Lu` cea[ca de cafea [i se a[ez` pecel`lalt scaun.

– |ncurc`tur`, Luc? Râse nervos. E[ti foarte amabil dac` faci aluziela neglijen]a mea grav` de a l`sa acele fotocopii ale noii game la\ndemâna oricui.

Sorrel \l privi [i sim]i cum i se strângea stomacul. Luc \i zâmbiamabil domni[oarei Killingley \n timp ce trecea pe lâng` scaunul ei, s`se a[eze \n spatele biroului. Era la fel de sigur` c` va reu[i s`-[idovedeasc` dreptul de proprietate asupra desenelor, dar v`zând cucât` bun`voin]` \[i sus]inea angajata, realiz` c`, de fapt, de ieridiminea]`, \l achitase \n gândul ei de vina de a fi avut vreo leg`tur` cufurtul. Acum se sim]ea din nou nesigur` de eventuala lui complicitate[i dezam`girea pe care i-o provoca era dureroas`.

|ntre timp, el se a[ezase pe scaun [i \[i sprijinise coatele de birou.Spuse impar]ial:

– Scopul acestei \ntâlniri este de a determina \n ce parte se afl`responsabilitatea pentru un furt. Pe de o parte, avem un set de desenepe care, tu, Eve, sus]ii c` sunt munca ta, pe de alt` parte, un set identicde desene despre care domni[oara Valentine sus]ine c` sunt crea]ia ei.Mai mult, ea insist` c` sunt cele cu care s-a prezentat aici luna trecut`[i la care eu, dintr-o regretabil` gre[eal`, nu m-am uitat. Acum,domni[oara Valentine sus]ine c` tu te-ai uitat peste ele, Eve, a[a c`poate ai vrea s` mi le descrii.

90 BLYTHE BRADLEY

– Eu… da, m-am uitat peste ele, dar doar scurt. Au trecut câtevas`pt`mâni [i nu [tiu dac` \mi amintesc…

Luc se \nclin` spre ea.– D`-mi o mân` de ajutor, Eve. Dac` vrem s` d`m de cap`tul

pove[tii `steia, am nevoie s` aud toate detaliile.Poticnindu-se, Eve \ncepu s` descrie coliere, br`]`ri [i inele care

nu sem`nau nici pe departe cu ceea ce proiectase Sorrel.– A[a cum ]i-am spus [i ieri la telefon, Luc, nu aveau nimic original,

nimic care s` te fac` s` le re]ii.– Atunci e ciudat, fiindc` ceea ce \mi spui nu seam`n` nici pe

departe cu ce am v`zut \n atelierul lui Sorrel, spuse Luc gânditor [iochii lui Sorrel se \ngustar`. |ncepuse s` se simt` mai bine.

– Ei bine, am recunoscut c` nu-mi aduc bine aminte cum erau, segr`bi s` se dezvinov`]easc` Eve [i trecu imediat la atac. Tot ceea ce [tiucu siguran]`, este c` acel set de fotocopii nu se mai afla la mine \nbirou dup` ce domni[oara Valentine a plecat. Sau neag` c` s-a aflatsingur` la mine \n birou? Arunc` aceast` ultim` provocare direct spreSorrel.

– Domni[oar` Valentine? Luc o privi \ntreb`tor. Ai ceva de spus \nap`rarea ta?

– Nu neg c` m-am aflat câteva minute singur` \n birouldomni[oarei Killingley, \n timp ce a[teptam returnarea desenelormele, r`spunse Sorrel lini[tit`. Dar n-am v`zut nici un set de fotocopii.De fapt, dac` s-a realizat o fotocopiere, atunci domni[oara Killingleytrebuie s-o fi f`cut \n timpul celor trei zile \n care desenele mele s-auaflat \n posesia ei.

– Doar nu crezi a[a ceva! apel` Eve la Luc. E doar cuvântul cuivacare a \ncercat s`-]i atrag` aten]ia cu o scrisoare falsificat`.

– {i dac` nu era falsificat`? \ntreb` Luc cu blânde]e.– Fire[te c` era falsificat`. Eram acolo când ai spus c`-l cuno[ti

pe domnul Valentine de mult` vreme [i c` erai sigur c` n-are nicio fiic`.

MAGIA UNUI B~RBAT 91

– De mult` vreme, dar se pare c` nu suficient`. Am gre[it, Eve.Vocea lui r`m`sese blând`, dar exista acum ceva deosebit \n ea. Sorreleste fiica lui Felix Valentine dintr-un mariaj anterior, despre care nu[tiam.

Eve Killingley deschise [i-[i \nchise gura de mai multe ori, f`r` s`poat` s`-[i reg`seasc` vocea, \n timp ce fruntea \i transpira.

– Eu cred, Eve, c` ai recunoscut calitatea muncii domni[oareiValentine, o tr`s`tur` care a cam lipsit propriei tale munci, dup` cumam discutat \n urm` cu ceva timp. Luc devenise necru]`tor cândcontinu`: [i atunci când am comis acea regretabil` gre[eal` de a nu dacrezare scrisorii de recomandare a domni[oarei Valentine, ai crezut c`era o ocazie bun` s` faci copii dup` desenele ei [i s` le treci drept aletale. Cred c` doar ieri, când ]i-am telefonat, te-ai gândit c` ar fi bine s`introduci povestea cu acele fotocopii atât de convenabil disp`rute.

– Nu… nu, nu e adev`rat… nimic din ce spui. Sunt desenelemele, spuse Eve pierdut`. Chiar dac` e fiica lui Felix Valentine, nu\nseamn` c` nu poate fura. |n fa]a dispre]ului \ntip`rit pe fa]a lui, \[ipierdu cu totul st`pânirea de sine [i-l implor` cu o voce \necat` \nlacrimi: Luc, am d`ruit zece ani din via]` acestei companii. O s-o crezipe ea [i nu pe mine?

Luc se ridicase \n picioare [i nu-[i schimbase cu nimic expresianecru]`toare. Pân` [i Sorrel gemu \n sinea ei, de[i \ncepuse s`\n]eleag` c` abordarea lui binevoitoare de la \nceput nu avusese dreptscop decât s-o atrag` pe domni[oara Killingley \n capcan`.

– Eve, \i spuse el [i se aplec` spre femeia care acum aproape c` seghemuise de fric`, Sorrel poate s` demonstreze c` sunt desenele ei.

– Oh Doamne! suspin` ea [i fa]a \i se crisp` ca de durerea uneilovituri fizice. {tiam c` nu trebuia s-o fi f`cut. Dar fiindc` m-aiamenin]at c` m` \nlocuie[ti… {tii ce probleme am… mama care e a[abolnav`. Cum o s`-i spun c` mi-am pierdut slujba? Oh, Doamne! Vatrebui s`-i spun, nu-i a[a? |ncepuse s` plâng` \n hohote.

Sorrel privea \n jos, fr`mântându-se din cauza scenei la care asista.Nu-i f`cea nici o pl`cere s` vad` cum se pr`bu[ea aceast` femeie [i nu

92 BLYTHE BRADLEY

putea suporta gândul c-ar putea fi responsabil` de acest lucru. {tia c`sentimentele ei n-aveau nici o logic`. Domni[oara Killingley fusese ceacare o acuzase de furt, cea care probabil c` era preg`tit` s`-i intentezeun proces, dar Sorrel nu se putea st`pâni s` nu-i par` r`u pentru ea.

Auzi un sunet u[or [i \[i ridic` privirea. Luc ridicase receptorultelefonului.

– Alison, vrei s` vii pu]in, te rog?Doar n-avea de gând s-o denun]e pe biata femeie [i secretarei! Dar

când fata ap`ru, \i ceru s-o duc` pe domni[oara Killingley la toalet` [is-o ajute s`-[i revin`. Se mul]umi doar s` mai adauge:

– O s` vorbesc cu ea mai târziu, când va fi mai calm`.Dup` ce u[a se \nchise \n spatele celor dou` femei, se a[ternu o

lini[te ap`s`toare. Luc fu cel care o \ntrerupse, spunându-i:– Imi pare r`u dac` a fost… nepl`cut.– E adev`rat ce a spus? C` ai amenin]at-o cu \nlocuirea? \ntreb`

Sorrel.Luc oft`.– Cu zece ani \n urm`, Eve era plin` de idei. N-am avut nici o

ezitare \n a o pune s` conduc` departamentul de crea]ie, dup` cepredecesorul ei s-a retras. Dar \n ultimii ani… Conduce \nc` destul decompetent departamentul, dar ideile au cam disp`rut. Da, amamenin]at-o c` o voi \nlocui, dar numai fiindc` am crezut c` o s-o\ndemn astfel s` schimbe situa]ia.

– {i e adev`rat ce spunea despre boala mamei ei? continu` ea s`-lpreseze.

Luc se \ncrunt` [i \ncepu s` se plimbe nervos prin camer`.– E adev`rat c` mama ei a suferit un atac de inim`, dar asta a fost

acum doi ani. |n plus, Eve are pe cineva care s-o \ngrijeasc` \n timp celucreaz`.

– Dar când nu lucreaz`, trebuie c` are singur` grij` de ea, suger`Sorrel. Tot timpul ei liber. E de-ajuns ca s`-i sece energia creativ`.Apoi, nu are timp, cum am eu, s` mearg` pe la muzee, s` studiezemunca altor designeri [i s` ]in` pasul cu nout`]ile.

MAGIA UNUI B~RBAT 93

El se opri din mersul lui nervos ca s-o priveasc`. Se uita la ea ca [icum ar fi apar]inut unei specii necunoscute lui.

– Po]i s` sim]i mil` pentru ea? Dup` tot ce a \ncercat s`-]i fac`?Sorrel nu se l`s` intimidat` de privirea lui grea [i de dificultatea \n

care o punea apropierea lui.– Pot s`-mi dau seama c` metoda acesta de a-mi fura desenele a

fost r`spunsul ei la nevoia de a te impresiona, r`spunse lini[tit`.El se sprijini de un col] al biroului, \nc` prea aproape de ea, dup`

p`rerea ei, [i exclam`:– Incredibil! Te pricepi foarte bine \n a \n]elege motivele altora,

chiar când \ncearc` s`-]i fac` r`u. Spune-mi, Sorrel, a \ncercat cinevapân` acum s`-]i returneze favoarea [i s` te \n]eleag` [i pe tine?

O culoare tr`d`toare \i acapar` obrajii.– Nu \n]eleg ce vrei s` spui, spuse evaziv, apoi \ncerc` s` dea alt

curs gândurilor lui. De ce i-ai spus lui Eve c` pot dovedi c` desenele\mi apar]in? N-am pretins c` pot s` fac a[a ceva.

– Nu, n-ai pretins, nu-i a[a? M` \ntreb de ce. O privi cu aten]ie, darea nu r`spunse, a[a c` relu`: bine, s` recapitul`m: mai \ntâi, n-ai fostdeloc speriat` când te-am amenin]at cu poli]ia, apoi erai preg`tit` s`arunci asupra mea un avocat vestit, f`r` a mai pune la socoteal` c` nute-ai ferit de confruntarea cu Eve. De fapt, pot chiar spune c` eraidornic` s` dai ochii cu ea. Erai foarte \ncrez`toare, deci aveai un motivascuns. A[a e?

– Da, declar` Sorrel lini[tit` [i-l privi cu vechiul ei zâmbet ironic. – Vrei s` mi-l spui [i mie? \ntreb` el cu un surâs similar.– L`n]i[orul pe care l-ai v`zut la Julia, \l mai ]ii minte? A[tept` un

r`spuns, dar el se mul]umi s-o priveasc` nedumerit. I l-am d`ruit anultrecut, de Cr`ciun. A fost unul din primele experimente pe care le-amf`cut de când mi-a venit ideea privind aceast` gam`. Este datat [i datade pe el, cea de anul trecut, indic` limpede c` aveam aceste idei cumult \nainte s` m` acuzi c` ]i-am furat desenele.

El \[i d`du capul pe spate [i izbucni \ntr-un râs zgomotos.

94 BLYTHE BRADLEY

– Doamne! Merit s`-mi zdrobe[ti astfel mândria, din moment ceam putut trece cu vederea a[a ceva. Dar, d`-mi voie s` te \ntreb, când]i-ai adus aminte de acest mic, dar atât de important, am`nunt?

– Pe la jum`tatea disputei nostre de sâmb`t` seara. Sorrel \[icontrola cu greu propria poft` de râs. Cred c` doar cu pu]in timp\nainte s` m` amenin]i cu poli]ia.

– Ca s` vezi! De ce nu mi-ai spus atunci cum st`teau lucrurile? Amfi putut s` sfâr[im atunci cearta.

Sorrel suspin` \ncet, fiindc` \[i aminti cât de amenin]at` se sim]iseatunci.

– {i s` risc s` ajungi primul la Julia [i s` distrugi dovada? S` nuuit`m cum au decurs lucrurile: aproape c` m-ai r`pit, ai intrat cu for]a\n casa mea, ai pretins c` desenele mele \]i apar]in [i m-ai acuzat defurt. Nu mi-ai f`cut impresia c` aveai prea multe scrupule \n ceea ceprivea ap`rarea personal`. |n plus, eram furioas`. Vroiam s`-]i sapisingur, cât mai adânc, groapa, \nainte s` \ncep s` te \ngrop \n ea.

– Foarte bine, privind situa]ia din punctul t`u de vedere, admit c`pruden]a era cea mai bun` arm`. Dar ce se va \ntâmpla cu deseneletale acum, Sorrel? Se ridic` [i se \ndrept` spre planificator. Sunt gatas` intre \n produc]ie. Mai mult, lansarea e programat` pentru…degetul lui alunec` pe hârtie, [apte s`pt`mâni \ncepând de azi.Programasem o lansare comun` cu colec]ia de haine a lui Hywel Rees.

Ochii lui Sorrel se m`rir` când auzi numele tân`rului creator demod` care ocupase coloanele revistelor de specialitate anul trecut.Luc se \ntoarse [i o privi.

– Crezi c` vom putea ajunge la o \n]elegere?Destul de ciudat, dar Sorrel nu prev`zuse ce putea urma dup`

ce-[i va dovedi dreptul de proprietate asupra desenelor. Entuziasmulo cuprinse \n fa]a acestor cuvinte. Nu asta sperase de la bun \nceput?Nu acesta fusese scopul \ncerc`rii ei de a-l \ntâlni pe Luc? Sperase c`va semna un contract cu ea [i-i va oferi o ramp` de lansare. Darexistaser` atâtea dezam`giri \n via]a ei, atât de multe situa]ii sesfâr[iser` altfel decât ar fi vrut, \ncât nu-i venea s` cread` c` unul din

MAGIA UNUI B~RBAT 95

visele ei era pe cale de a se \ndeplini. Poate c` nu-i oferea decât bani\n schimbul desenelor ei [i compania Amoroso urma s`-[i asumemeritul cre`rii lor.

– Ce fel de \n]elegere? \ntreb` prudent.– Un contract. Contractul pe care ]i l-a[ fi propus de la bun \nceput

dac`… dac` n-ar fi existat acea nefericit` ne\n]elegere. Zâmbi, dup`care \[i relu` locul \n spatele biroului. O sum` de bani preliminar`pentru folosirea desenelor tale, un salariu pentru consilierea de careavem nevoie din partea ta pân` la lansare, [i un procent din vânz`rileulterioare. Vom negocia asupra acestui procent. De asemenea, \]i vomfolosi numele pe parcursul \ntregii campanii publicitare.

Sorrel inspir` adânc. Era tot ce sperase. Era con[tient` c` Luc oprivea, a[teptându-se s` se repead` la oferta lui. Fire[te, asta avea degând s` fac`, dar c`ldura din privirea lui \ntunecat` o f`cu s`suspecteze c` mai exista ceva \n aceast` ofert`, ceva ce-i sc`pa. Sim]eac` era vorba de ceva de natur` personal` [i instinctele o avertizau c`ar putea fi periculos s` se apropie de acest om.

Ca s` câ[tige timp de gândire, \ntreb`:– Ce anume presupune consilierea la care te referi?Surâsul lui o f`cu s` se \ntrebe dac` nu cumva ghicise motivul

ezit`rii ei.– O colaborare apropiat` cu Hywel Rees pentru a armoniza

crea]iile lui cu ale tale, \n[tiin]area directorului meu de produc]ieasupra tuturor modific`rilor, disponibilitatea ta pentru departamentulde publicitate [i bine\n]eles – zâmbetul lui se l`rgi – informarea meapermanent` cu tot ce se \ntâmpl`. De fapt, tot ceea ce f`cea Eve.

Sorrel se opri asupra numelui femeii c`zute \n dizgra]ie, fiindc` nuvroia s` se gândeasc` atunci la ce anume presupunea informarea luipermanent`.

– Ce se va \ntâmpla cu domni[oara Killingley? Va fi concediat`?– Doamne, ce bine te mai pricepi s` aduci \n discu]ie lucruri lipsite

de relevan]`! Nu crezi c` ar trebui s` fie concediat`? \ntreb` el, exasperat.Sorrel oft`.

96 BLYTHE BRADLEY

– Cred c`-]i va fi greu s` mai ai acum \ncredere \n ea.– Doamne! Se ridic` \n picioare ca [i cum nu-[i mai putea st`pâni

ner`bdarea. Bine, o s-o mai ]in o perioad`, dac` e[ti de acord s`semnezi contractul.

Sosise momentul. Nu mai putea s` se eschiveze.– Se vor ocupa avoca]ii t`i de contract, sau \l rog pe domnul

Forster? \ntreb` calm`.El surâse \n a[a fel \ncât Sorrel \[i sim]i calmul disp`rând.– O s`-l pun pe avocatul meu s`-l redacteze [i apoi domnul Forster

poate s` arunce o privire asupra lui, \nainte s`-l semnezi. Doar ca s` teasiguri c` nu \ncerc s` te \n[el, ad`ug` mali]ios. |ntinse mâna spre ea.|ncheiem \n]elegerea cum se face de obicei?

Se afla la câ]iva pa[i de scaunul ei [i chiar când se ridic`, nu f`cunici o mi[care s` se apropie de ea. Ea fu cea care se \ndrept` spre el[i, \n momentul \n care-i lu` mâna, \n loc doar s-o strâng`, se folosi demi[carea ei ca s-o ia \n bra]e. Uluit`, \ncepu s` protesteze, dar se p`reac` el tocmai aceasta a[teptase. |[i aplec` spre ea capul [i pusest`pânire pe buzele ei.

Dac` s-ar fi purtat brutal ar fi \ncercat s` scape, dar s`rutul lui erablând [i atât de pl`cut \ncât se trezi c`-i r`spunde. Se sim]i chiardezam`git` c` durase atât de pu]in.

Nici un b`rbat n-o mai f`cuse s` se simt` astfel, nici unul \n afar`de Max [i faptul c` un b`rbat care sem`na atât de mult cu Max aveaacest efect asupra ei, f`cea esen]ial ca el s` nu afle acest lucru. Cuaceste gânduri \n minte \[i reveni din emo]ie [i reu[i s`-i spun` cusarcasmul obi[nuit:

– Cum se face de obicei? Nu prea te v`d \ncheind \n]elegerea cuSimon Smylik cu un s`rut.

– Simon nu e la fel de dr`gu] ca tine [i, oricum, prietenul lui mi-arfi \nvine]it ochiul, ripost` el viclean. {i tu ai spus c` n-ai nici un prieten.

|nainte ca ea s` g`seasc` o remarc` la fel de spiritual`, revenise lacomportamentul de om de afaceri. |[i sun` din nou secretara [i-i d`duo serie de instruc]iuni:

MAGIA UNUI B~RBAT 97

– Alison, f`-mi leg`tura cu Hywel Rees. Dup` aceea, sun`-l peBainbridge [i roag`-l s` vin` la mine \n birou peste o jum`tate de or`,pentru redactarea unui contract.

|n timp ce a[tepta telefonul, \i spuse:– Cu cât mai repede faci cuno[tin]` cu Hywel, cu atât mai bine.

Pân` acum lucrurile n-au decurs prea bine.– Nu se va sup`ra dac` \ncepe s` colaboreze cu mine \n acest stadiu?|nainte ca el s` r`spund`, telefonul sun` [i Luc r`spunse.– Hywel? Te vei bucura s` afli c` Eve Killingley se retrage din

afacere [i vei colabora mai departe cu designerul original. Ascult` unr`spuns lung [i zâmbetul i se l`rgi \ntr-una. Se nume[te SorrelValentine…Oh, \]i ia r`suflarea. P`r ro[cat [i cei mai frumo[i ochic`prui pe care i-am v`zut pân` acum. Sorrel se \nro[i, dar el continu`s-o descrie mai departe, \nainte de a \ncheia cu: ei bine, o s` vezi [isingur. Arunc` o privire \n agend` [i continu`: \n dup`-amiaza aceasta.E bine pentru tine, Sorrel? Ea \ncuviin]` din cap. Ce anume, Hywel?Sigur c` e lâng` mine. Râse [i relu`: [i se \nro[e[te \ntr-una. Bine,atunci o aduc cu mine \n dup`-amiaza aceasta, cu setul de desene cutot. Am impresia c` Eve s-a cam ocupat de copiile pe care le aveam noi,\n detrimentul lor.

98 BLYTHE BRADLEY

Capitolul 7

Tammy c`zu \n extaz când auzi ve[tile lui Sorrel. |ncerc` \nc` odat` s-o preg`teasc` pentru \ntâlnirea cu creatorul de mod`, dar dedata aceasta Sorrel r`mase ferm` pe pozi]ii. Avea ne\ncetat \n mintes`rutul lui Luc.

– Dar omul acesta e un creator de mod`, protest` Tammy. Cusiguran]`, se va uita la hainele tale.

|n cele din urm` ajunser` la un compromis. Sorrel urma s` poartecostumul elegant pe care-l \mbr`case la \ntâlnirea cu tat`l ei, \nschimbul promisiunii de a purta ceva mai multe bijuterii decât deobicei. Doar când se \ndrept` spre biroul ei s`-[i ia mapa, \[i aduseaminte c` \nchisese desenele [i-i d`duse cheia lui Luc.

– Bine, dar va veni aici \n câteva minute, \ncerc` Tammy s-olini[teasc`, fiindc` aproape intrase \n panic`.

– Dar dac` nu are cheia la el?|ncerc` s` deschid` sertarul tr`gând cu putere de el, dar f`r`

succes.Tammy zâmbi [i ie[i din camer`. Dup` câteva minute, se \ntoarse

cu Charlie. Acesta cânt`ri dintr-o privire sertarul [i, dup` câtevami[c`ri cu o sârm` \ndoit`, \l deschise.

– Unul dintre lucrurile pe care le-am \nv`]at \n tinere]ea meairosit`, explic` el rânjind.

Sorrel se gândi c` n-ar strica s` ia cu ea [i cele câteva desene dinnoua gam` la care \ncepuse s` lucreze, a[a c` se repezi pe sc`ri, pân`\n atelier. Doar ea [tia c` adev`rata cauz` a nervozit`]ii ei nu se datoraperspectivei de a-l \ntâlni pe atât de aclamatul creator de mod`, cisentimentului de tulburare care o cuprindea de fiecare dat` când [tiac` urma s`-l vad` pe Luc.

A[a c` fu destul de dezam`git` când cobor\ la u[i o g`si pe Biancaa[teptând-o. Nu \n]elese de ce Luc \[i trimisese prietena s-o ia, darreu[i s`-[i ascund` surpriza. Se cert` \n sinea ei, pe când urca \nma[ina sport parcat` lâng` cl`dire. Oare nu hot`râse s` limiteze laafaceri rela]ia ei cu Luc? Atunci, de ce l`sase amintirea acelui s`rut s`pun` st`pânire pe ea [i s-o \ndep`rteze de scopul ei? Un b`rbat ca Lucs`ruta cu u[urin]` [i probabil c` trimiterea prietenei lui fusesedeliberat`.

Parc` pentru a-i confirma aceast` b`nuial`, Bianca spuse:– Luc mi-a povestit ce s-a \ntâmplat \n diminea]a asta când am luat

prânzul cu el. Apropo, \]i trimite scuze c` n-a putut s` vin` s` te ia, dara intervenit ceva. Am fost uluit` când am auzit ce a f`cut Eve. Nu preami-a pl`cut niciodat`, dar nu m` a[teptam totu[i la a[a ceva din parteaei. A fost foarte frumos din partea ta c` n-ai cerut s` fie concediat` peloc. Chicoti [i continu` la fel de vesel`: eu cred c` asta a[ fi facut. Dareu nu sunt la fel de bun` ca tine. Totu[i, \mi pare foarte bine c`lucrurile s-au \ncheiat \n felul acesta. |nseamn` c` ne vom vedea destulde des.

– Ne vom mai vedea? \ntreb` Sorrel slab, \n timpul pauzei scurtepe care o f`cuse fata.

– Oh, da. Am prezentat colec]ia lui Hywel din sezonul trecut [i ovoi prezenta [i pe aceasta. Eu [i Sara suntem principalele modele cucare va lucra. Ea e blond` [i eu, fiind atât de brunet`, form`m uncontrast puternic. F`cu o pauz` \n timp ce \ncerca s` strecoare ma[ina\ntr-un loc de parcare pentru care Sorrel ar fi b`gat mâna \n foc c` eraprea mic, [i continu`: nu l-ai cunoscut \nc` pe Hywel, nu-i a[a? Eadorabil. Are o figur` care te face imediat s` te gânde[ti la vechii cel]i.O s`-l \ndr`ge[ti cu siguran]`. Nu, mai bine \l p`strez pentru mine.

100 BLYTHE BRADLEY

Nici lui nu-i pl`cea deloc Eve. Desigur, acum totul e dat peste cap [i else enerveaz` \ntruna c` nu va fi gata. Dar lansarea e programat`de-abia peste [apte s`pt`mâni [i e \ntotdeauna nervos \naintea uneiprezent`ri.

Bianca \i arunc` o privire.– Ar`]i foarte nedumerit`. Vorbesc prea mult, nu-i a[a?– Nu… nu, r`spunse Sorrel slab, \n timp ce Bianca se chinuia s`

\ndrepte ma[ina. Doar c` de fiecare dat` când \ncepi s` spui ceva, m`a[tept s` aud un puternic accent italian, nu o englez` perfect`.

Bianca râse, \ncântat`.– P`rin]ii mei erau amândoi italieni, dar eu m-am n`scut [i am

crescut \n Anglia. De fapt, n-am fost \n Italia decât anul trecut, cândLuc m-a dus s`-mi cunosc ni[te veri mai \ndep`rta]i.

Spusese aceasta firesc, dar Sorrel \n]elese cât de apropiat` trebuies` fie rela]ia ei cu Luc, dac` plecase cu ea \n Italia ca s`-i cunoasc`familia. Atunci, de ce o s`rutase \n diminea]a aceea? |nc` din zilelestuden]iei, Sorrel avusese mare grij` s` nu se amestece \n problemelealtora [i era acum furioas` pe ea \ns`[i c` se trezea interesat` desitua]ia aceasta, care n-o privea.

Luc le a[tepta.– Am ajuns mai repede decât credeam, \i spuse el Bianc`i. Apoi, \n

timp ce Sorrel cobora din ma[in` nesigur` pe picioarele ei, i se adres`:\mi pare r`u c` te-am f`cut s` treci din nou printr-o asemeneaexperien]`. Mi-am f`cut ceva griji dac` ve]i ajunge tefere.

– Z`u a[a… Bianca se ag`]` de el vesel`. Am de trei luni ma[inaasta [i n-am nici o zgârietur` pe ea.

– {i cum r`mâne cu ceilal]i neferici]i? Cei care trebuie s` sefereasc` din calea ta? |[i puse un bra] \n jurul umerilor ei, cel`lalt \njurul umerilor lui Sorrel [i le conduse prin u[a de sticl`, \n fa]a unorsc`ri. Când ajunser` sus, Sorrel v`zu un atelier mare, dar Bianca oluase deja \nainte, pe alt` scar`. La cap`tul lor se afla un coridor\ntunecos si, \n fundul lui, o u[` masiv` din lemn. Bianca o deschise [iSorrel clipi din cauza luminii nea[teptate. Se afla \n fa]a unei \nc`pericu tavan de sticl`, care l`sa s` p`trund` \ntreaga str`lucire a soarelui.

MAGIA UNUI B~RBAT 101

B`rbatul care analiza o rochie pe o fat` \nalt` [i blond`, eradeparte de imaginea efeminat` pe care [i-o crease Sorrel despre felulcum poate ar`ta un creator de mod`. Mai degrab` voinic decât sub]ire,de aceea[i \n`l]ime cu Bianca, pe tocurile ei \nalte, avea p`rul [aten,nepiept`nat acum, ochii verzi [i o fa]` cu tr`s`turi puternice, care-itr`dau originea celtic`. |ntr-adev`r, cu blugii [i pulov`rul pe care lepurta, p`rea c` aduce ceva din aerul tare al mun]ilor \n aceast` cl`direlondonez`.

– Luc, dragul meu! Modelul blond fu prima care-i observ` [i fa]a eiplictisit` se anim` imediat.

– Doamne! Nu numai c-ai \ntârziat, dar l-ai adus [i pe el cu tine.Zâmbea bine dispus [i sarcasmul cu care i se adresase Bianc`i p`rea c`se potrivea de minune cu tr`s`turile lui aspre. Acum fata asta n-o s`vrea s` mai munceasc` deloc, ad`ug` el [i privi spre modelul blondcare nu-l sl`bea din ochi pe Luc.

– Nu fi nesuferit, Hywel. Bianca nu p`rea deloc deranjat` de felul\n care fusese primit`. {tiai c` Luc o s` vin` \n dup`-amiaza asta [i dac`am \ntârziat, e numai din cauz` c-a trebuit s-o iau pe doamnaresponsabil` de aceast` minunat` colec]ie de bijuterii. Se d`du la oparte ca s-o lase pe Sorrel la vedere [i f`cu prezent`rile: SorrelValentine, Hywel Rees.

– Domnule Rees… Sorrel \i \ntinse mâna [i deveni imediatobiectul analizei lui atente.

– Hywel, te rog. |nc` \i mai ]inea mâna când se \ntoarse brusc spreb`rbatul care st`tea lâng` ea [i-i spuse zâmbind [treng`re[te:

– Aveai dreptate, Luc. Chiar c`-]i taie respira]ia. {i \n]eleg ce vroiais` spui despre ochii aceia…

Sorrel \ncepu imediat s` se \nro[easc`, dar Bianca interveni [i-l\ntrerupse t`ios:

– Parc` te gr`beai s` te apuci de treab`, Hywel. Era pentru primaoar` când se sim]ea o not` de gelozie \n atitudinea ei [i Sorrel o pusepe seama afl`rii modului \n care o descrisese Luc.

Acesta \ns` se mul]umi s`-[i ridice un pic sprâncenele la auzulacestui ton. Spuse lini[tit:

102 BLYTHE BRADLEY

– Sorrel a adus cu ea versiunea original` a desenelor ei, cea dedinainte ca Eve s` se amestece.

Hywel d`du la o parte ni[te materiale de pe marginea unei meselungi.

– S` arunc`m atunci o privire. Lu` mapa [i \ntinse desenele. Dup`doar câteva momente, \ntreb` iritat:

– De ce naiba nu mi le-ai adus pe acestea de la bun \nceput?Luc arunc` o privire piezi[` lui Sorrel [i coment` scurt:– E o poveste lung`.Creatorul de mod` \njur` printre din]i [i arunc` o privire care o

]intui locului pe Sorrel.– Cel pu]in are virtutea t`cerii, ceea ce apare ca un mare avantaj

dup` Eve.– Nu te l`sa \n[elat de aparen]e. Sorrel e foarte \nc`p`]ânat` \n

a-[i sus]ine punctele de vedere. Tachinarea lui Luc [i amintireaultimei lor dispute verbale \i d`dur` un fior de pl`cere [i avu nevoiede toat` st`pânirea de sine ca s` nu se tr`deze. Spuse cu o voce calm`[i rece:

– Prefer s` tac, fiindc` pân` acum am lucrat \ntotdeauna singur`.|nc` nu [tiu ce se a[teapt` de la mine.

Hywel \i arunca o privire surprins` lui Luc, care \i explic`:– Sorrel nu are experien]a lui Eve \n ceea ce prive[te opera]iunile

de produc]ie, dar am considerat c` acest neajuns va putea ficompensat de ideile pe care vi le ve]i stimula reciproc.

– Hywel… \ncerc` modelul blond s`-i atrag` aten]ia. Ai terminatcu mine? {tii c` sunt ocupat` ast`zi… \l privi pe Luc plin` de speran]`.

– Cum naiba ar trebui s` termin o colec]ie la timp, când fetele aumereu altceva de f`cut, murmur` el furios. Bine, dac` chiar trebuie…Molly, se adres` el femeii care o ajuta deja pe fata blond` s`-[i scoat`rochia, num`rul doisprezece e gata, nu-i a[a? Ajut-o pe Bianca.

|n timp ce el scotea dintr-un sertar o map` mai voluminoas` decâtcea a lui Sorrel, cele dou` modele \ncepuser` s` se dezbrace pân` lalenjerie, f`r` nici o jen`. Fata blond` \[i \mbr`c` propriile haine, \ntimp ce Bianca se strecur` \ntr-o rochie din noua colec]ie.

MAGIA UNUI B~RBAT 103

Hywel \mpinse [i mai departe materialele de pe mas`, f`când locpentru propriile lui desene. Sorrel le privi \n t`cere [i sim]i cumentuziasmul ei cre[tea. De[i erau foarte moderne, toate hainele aveauacel aer medieval pe care ea \l urm`rise \n desenele ei. Erau exactacele linii lungi, talii ridicate [i mâneci bogate pe care [i le imaginaseca fiind perfecte pentru bijuteriile ei. Lu` câteva desene de-ale ei [i leal`tur` lâng` câteva din cele propuse de el.

– E uimitor! Amândoi ne-am gândit la acela[i lucru.Hywel râse .– De[i mi-ar pl`cea s` sus]in c` exist` un soi de comuniune mistic`

\ntre noi, trebuie s` m`rturisesc c` Bianca mi-a ar`tat desenele tale [ic` m-am inspirat din ele. Problema era c` Eve tot \ncerca s` lemodifice. E minunat c` ne-am \ntors la originale. Cum de ai l`sat-o s`pun` mâna pe ele?

– Pe atunci, n-aveam de ales, r`spunse Sorrel sec [i-i arunc` oprivire gr`itoare lui Luc. Apoi \ns` privirea \i fu atras` de rochia pe careBianca o purta: verde deschis la culoare, de o str`lucire discret`, plin`la spate [i lung` pân` la genunchi, cu o linie prelung` a decolteului,de la un um`r la altul [i cu mâneci lungi, evazate.

Era o rochie minunat` [i v`zu imediat cum bijuteriile ei puteaus`-i sporeasc` frumuse]ea. C`ut` \n geanta ei \nc`p`toare [i scoase unmic s`cule] de piele, c`ruia \i v`rs` con]inutul pe mas`.

– Ai f`cut deja câteva din ele! exclam` Hywel.– Sunt doar ni[te prototipuri. Alese un lan] lung, alc`tuit din

romburi din jad plasate pe un filigran de aur. M-am gândit c` l-amputea folosi pe post de l`n]i[or, dar… \l a[ez` \n jurul taliei Bianc`i,l`sându-l s` cad` pe [olduri [i s`-i atârne cap`tul liber.

– Da… Hywel veni lâng` ea [i o cercet` pe Bianca din mai multeunghiuri.

– Fire[te, va trebui lungit [i culoarea nu e tocmai cea potrivit`,spuse Sorrel. Dar nu va fi prea greu s` g`sim o nuan]` de verde mai\nchis`. Jadul se potrive[te bine cu luciul materialului.

Hywel zâmbi mul]umit.

104 BLYTHE BRADLEY

– Fata e gata s` fac` [i compromisuri! \i spuse el \ncântat lui Luc,de a c`rui prezen]` Sorrel uitase.

Luc surâse indulgent.– N-am spus eu c` v` ve]i stimula reciproc? Bine, v` las s` v` vede]i

de treab`. Sorrel, po]i s`-mi spui cum au decurs lucrurile când o s`lu`m cina \n seara asta.

Sorrel \l privi uluit`, gândindu-se c` trebuia s` fi \n]eles gre[it [i c`,de fapt, la Bianca se referise. Dar el se uita \n direc]ia ei [i p`rea c`a[teapt` un r`spuns.

– Dar… \ncerc` ea s` refuze, sim]indu-se foarte stânjenit`. Nu seputu ab]ine s` n-o priveasc` pe Bianca.

Hywel fu cel care \i s`ri \n ajutor, sugerând:– De ce nu ie[im to]i patru \mpreun`?– Oh ,da! Bianca p`rea c` prinsese brusc via]`. Te rog… Luc.Faptul c` Luc o invitase \n prezen]a prietenei lui [i c` Bianca se

ruga acum de el s` fie [i ea inclus`, m`ri considerabil stânjeneala luiSorrel. Luc sfâr[i prin a ceda.

– Foarte bine. La Le Chateau, Hywel? Fac eu rezervarea. Când elad`ug`: te iau la opt, Sorrel, ea refuz` ferm, spunându-i c` prefera s`ia un taxi.

Avu nevoie de câteva minute ca s`-[i recapete calmul, dup` ce elplec`, dar când Hywel o duse s`-i arate [i restul colec]iei sale, reu[is`-[i alunge orice gând din minte, cu excep]ia celui care-i indicabijuteria potrivit` fiec`rei piese. Erau atât de absorbi]i de munca lor,\ncât timpul trecea f`r` s`-[i dea seama [i doar \n taxiul care o duceaacas` realiz` c` mai avea pu]in timp la dispozi]ie s` fac` o baie [i s` seschimbe pentru \ntâlnirea din seara aceea. |nainte de a intra \n cad`,comand` un taxi. Se decise s` poarte o fust` neagr` [i o bluz` dinaceea[i culoare.

|mbr`cat` toat` \n negru, realiz` c` avea nevoie de un machiaj maipronun]at [i regret` c` n-avea suficient timp la dispozi]ie s`-[i aranjezep`rul \ntr-un mod mai sofisticat. |n timp ce \nc`l]a sandalele negre, cu

MAGIA UNUI B~RBAT 105

toc \nalt, se auzi soneria de la intrare. {tia c` trebuia s` fie taxiul pecare-l comandase, a[a c` nu mai r`spunse la interfon. Se asigur` c` \[iluase cheile [i bani destui [i ie[i repede pe u[`.

Dup` ce coborâse \n grab` trei etaje, ajunse jos cu r`suflarea t`iat`.|l privi uluit` pe Luc [i \ncerc` s` protesteze:

– Dar… am comandat un taxi!– {tiu. Tocmai l-am pl`tit s` plece. N-o l`s` s` dea curs indign`rii

[i continu`, bine dispus: ]i-am spus c-o s` vin s` te iau [i asta am f`cut.O lu` de bra] [i o conduse spre ma[ina lui.

Traficul era la fel de aglomerat cum fusese [i \n timpul dimine]ii [iLuc remarc`:

– Se pare c` vom \ntârzia, [i numai din cauza scrupulelor taleproste[ti.

Sorrel, care decisese cu pu]in timp \nainte c` t`cerea era cea maibun` ap`rare, nu putu rezista s` nu-l repead`:

– Da, am scrupule, mai ales când e vorba s` fac r`u unei persoanepe care o plac. Cum crezi c` s-a sim]it Bianca v`zând c` m-ai invitat lacin`?

– Ce te face s` crezi c` a deranjat-o? \ntreb` Luc cu voce blând`.Acum o f`cea s` simt` c` f`cuse prea mult caz de invita]ia lui. Poate

c` d`duse prea mult` aten]ie [i s`rutului pe care nu-l putea uita.– V-am v`zut \mpreun` [i am auzit-o vorbind despre tine. E cât se

poate de evident c` ave]i o rela]ie de lung` durat`. Desigur c` nu i-apl`cut c`… Nu mai [tia cum s` continue.

– C` vroiam s` te v`d atât de mult \n seara asta? C` vreau a[a demult s` facem dragoste? termin` \n locul ei [i Sorrel sim]i cum un valde c`ldur` \i inunda corpul.

– Nu trebuie s` spui asta! protest` ea cu o voce c`reia nu reu[is`-i dea autoritatea dorit`.

– De ce, din moment ce e adev`rat? Oft` [i relu` conversa]ia pe unton neutru: e adev`rat c` Bianca [i cu mine suntem apropia]i. De fapt,chiar foarte apropia]i. Dar nici unul dintre noi nu e predispus la

106 BLYTHE BRADLEY

gelozie când e vorba de cel`lalt. Cred c-o vom g`si foarte fericit` de\ntârzierea noastr` [i de ocazia de-al fi avut pe Hywel doar pentru ea.

Poate c` Luc credea asta, dar ea nu putea fi de aceea[i p`rere. Nuspuse ce gândea, fiindc` nu vroia s` prelungeasc` discu]ia, dar \[iamintea foarte bine izbucnirea de gelozie a Bianc`i când Luc d`dusede \n]eles c-o admirase.

Totu[i, Bianca p`rea destul de fericit` \n compania lui Hywel. |isalut` vesel` când ajunser` [i-l tachin` pe Luc \n leg`tur` cu\ntârzierea lor. De-a lungul \ntregii seri nu d`du dovad` de nici ceamai mic` \nclina]ie spre gelozie. Sporov`ia bine dispus` cu amândoib`rba]ii [i nu t`cu decât atunci când Sorrel [i Hywel \ncepur` s`discute entuziasma]i despre progresele f`cute \n dup`-amiazaaceea.

De[i se sim]ea bine, Sorrel nu se putea ab]ine s` nu fac` ocompara]ie mental` \ntre cei doi b`rba]i. Hywel era cu adev`ratfrumos, dar privirea \i era atras` f`r` \ncetare de Luc. Ea [i Hywelaveau multe \n comun: erau amândoi creativi, entuziasma]i de muncalor [i descoperiser` c` se stimulau reciproc. {i totu[i, era mereucon[tient` de prezen]a lui Luc. Nu credea c` va ajunge vreodat` s`\n]eleg` firea lui complicat` – f`r` a mai pune [i \ncrederea lasocoteal` – dar nu se putea ab]ine s` nu observe puterea pe care odegajau mâinile mari [i umerii lui la]i. Se sim]ea subjugat` dezâmbetul lui, de[i se pref`cea c` prive[te \n alt` parte atunci când era\ndreptat spre ea. Nu-i pl`cea s` admit` cât de vr`jit` se sim]ea deprezen]a lui, dar [tia instinctiv c` nu-i va fi u[or s` se elibereze.

– Te duce Luc acas`, Sorrel? \ntreb` Hywel dup` ce terminar` cina,de[i Sorrel nu-[i amintea s` fi mâncat ceva.

– Bine\n]eles, r`spunse Luc \n locul ei, \n timp ce chelnerul \ireturna cartea de credit. Eu am adus-o [i tot eu o duc \napoi.

Sorrel observ` c` Bianca p`rea din nou \ncordat` [i avu o ideeinspirat`.

– De ce nu veni]i cu to]ii? Ai spus c` vrei s`-mi vezi locuin]a,Bianca.

MAGIA UNUI B~RBAT 107

Cele dou` tinere se \nghesuir` pe bancheta din spate [i vorbeaune\ncetat. Dar, de fiecare dat` când Sorrel \ndr`znea s`-[i ridiceprivirea, \ntâlnea ochii lui Luc \n oglinda retrovizoare. Ceva \n privirealui \i d`dea de \n]eles c` era nemul]umit. Când o ajut` s` coboare dinma[in`, \i [opti la ureche:

– Nu vei reu[i s` m` evi]i mereu, Sorrel.

***

Dar, dup` vizita de a doua zi \n biroul lui, când semn` contractul\n prezen]a domnului Forster, reu[i s`-l evite mai mult de os`pt`mân`. |[i petrecea timpul cu Hywel, \n atelierele lui. Pem`sur` ce reu[eau s`-[i armonizeze crea]iile, mergea la sediulAmoroso pentru a comunica modific`rile directorului de produc]ie.Dac` Luc se g`sea \n biroul lui \n timpul vizitelor ei, nu \ntreb`, dar[tia c` nu-l va mai putea evita mult timp. Semnase un contract princare se angajase s`-l ]in` la curent cu activitatea ei [i trebuia s`-lrespecte.

La o or` târzie din noapte, \n joia celei de-a doua s`pt`mâni, \ntimp ce lucra la unele finisaje, telefonul sun`. |nainte de a ridicareceptorul, [tia c` trebuia s` fie Luc.

– Te-am ridicat din pat? Vocea grav` l`sa s` se perceap` o nuan]`de intimitate care o f`cu s`-[i simt` gura uscat`.

– Nu… lucram.– La ora asta? Draga mea, nu vreau s` te spete[ti muncind. Aproape

c`-l putea vedea \ncruntându-se. Mâine \]i iei o zi liber`.– Dar nu pot…– Ba da, o \ntrerupse tocmai când se preg`tea s` \nceap` s`

protesteze. Am vorbit deja cu Hywel. Mâine ai altceva de f`cut, uninterviu cu Miriam Gee, redactor la Lady Fair. Vin s` te iau la zece [ijum`tate, odihnit` [i preg`tit` s` zâmbe[ti camerei de filmat.

„Camerei de filmat!“ Sorrel \ncerc` s` riposteze, dar el \nchisesedeja telefonul. La naiba cu omul `sta care o prindea mereu pe piciorgre[it!

108 BLYTHE BRADLEY

Ar fi putut s` vorbeasc` lini[tit` despre munca ei, dar dac` urma s`fie fotografiat`, trebuia s` fie vorba de un interviu cu caracterpersonal. Se \ntreb` \ngrijorat` la ce se putea a[tepta [i cât de mult dintrecutul ei putea dezv`lui. Dormi prost \n noaptea aceea [i cândsoneria de la intrare se auzi, tocmai \[i termina machiajul. |l rug` peLuc s` urce [i dup` ce deschise u[a de la intrare se gr`bi s` se \ntoarc`\n dormitor [i s`-[i termine de aranjat p`rul. Nu prea avusese de ales\n ceea ce privea hainele potrivite pentru fotografii \ntr-o revist`cunoscut` pentru femei. Optase \ntr-un final pentru o rochie lung` [idestul de elegant`.

Tocmai cobora scara \n spiral`, când \l v`zu pe Luc traversândholul. Privirea lui o analiz` din cap pân` \n picioare. Era plin` dec`ldur`, dar [i foarte posesiv`. Sorrel se sim]i r`spunzând cu acela[isentiment posesiv [i trebui s` se aga]e de balustrad` ca s`-[ist`pâneasc` impulsul de a i se arunca \n bra]e.

Se sim]ea \ngrozit`, dar [i uluit` de sentimentele care ocuprindeau fa]` de el. Niciodat` nu mai \ncercase fa]` de cineva oasemenea nevoie de proprietate absolut` sau o asemenea dezam`girec` nu-l putea avea numai pentru ea. Dac` apar]inea [i altor femei,atunci mai \ntâi era vorba de Bianca. Ziarele de ieri publicaser` ofotografie cu ei doi dansând, \mpreun` cu informa]ia surprinz`toarec` el era cel care-l finan]a pe Hywel Rees.

Ceva din durerea ei trebuie c`-i ap`ruse pe fa]`, fiindc` \naint`spre ea [i \ncerc` s-o cuprind` \n bra]e:

– Sorrel? Ce s-a \ntâmplat?|[i reveni [i-l ocoli, pref`cându-se c`-i ignor` dorin]a de a o

\mbr`]i[a.– Ce s` se fi \ntâmplat? r`spunse cu o veselie pref`cut`, dar nu

reu[i s`-l \n[ele. O prinse de mân` [i o oblig` s`-[i se \ntoarc` fa]aspre el.

– {i tu sim]i, nu-i a[a? Aceast`… recunoa[tere care exist` \ntre noi.Am sim]it-o \nc` din prima clip` \n care te-am v`zut, atunci cândcredeam c` nu urm`reai decât s` m` \n[eli.

MAGIA UNUI B~RBAT 109

Recunoa[tere. Da, exact asta sim]ea. O coresponden]` \ntresufletele lor care ar fi putut s`-i umple \ntreaga fiin]`. Dar cum puteas` cread` c` el sim]ea la fel pentru ea?

– Nu m` crezi. Câteva secunde, se fr`mântase atât de puternic\ncât \ndoielile ei deveniser` vizibile. Dar chiar [i la auzul vocii lui,masca de amuzament ironic nu putuse fi oprit` din a-[i ceredrepturile.

– Aceea[i… recunoa[tere pe care ai experimentat-o cunenum`rate alte femei? Poate c` sunt \nc` novice \n materie, dar amdep`[it totu[i etapa \n care credeam \n pove[tile cu zâne.

Singurul semn c` s`geata ei \[i atinsese ]inta fu cre[terea presiuniiexercitat` de mâinile lui asupra umerilor ei.

– Am senza]ia c` nu prea crezi \n nimic, r`spunse el sec. Bine. Dac`pe mine nu m` crezi, atunci cum r`mâne cu ceea ce sim]i tu? |naintede a \ncerca s` min]i, ar fi mai bine s` [tii c` ]i-am v`zut fa]a \n timp cecoborai sc`rile.

Sub masca ei ironic`, Sorrel se sim]i descoperit`.– A, asta era. Recunosc c` te g`sesc atr`g`tor, spuse ea cu o

nep`sare calculat`. Atrac]ia fizic` dintre noi e puternic`. Era odenaturare dureroas` a sentimentelor ei, dar era mai bine a[a, decâts` cad` prad` magiei acestui b`rbat [i s` descopere apoi c` era doar oiluzie.

– Asta e tot? Atrac]ie fizic`?– Ce altceva? Doar n-o s` sus]ii c` te-ai \ndr`gostit de mine la prima

vedere.|i privi gura frumos modelat` cum se contracta. Poate c` dac` n-ar

fi \nceput discu]ia, ar fi s`rutat-o pân` atunci.– Nu, n-o s` sus]in a[a ceva. Nu-mi place s` mint. P`cat c` nu po]i

s` spui [i tu asta. Atunci, dac` e[ti gata…|n timp ce cobora sc`rile, \[i dori s-o fi s`rutat. Pentru câteva clipe,

\[i dori chiar s-o fi min]it [i s` fi spus c-o iubea. Se gândi cu am`r`ciunecât de inconsecvent` [i lipsit` de logic` putea deveni.

Sorrel nu [tia unde era sediul revistei [i nu se mir` când Luc oprima[ina pe o strad` lateral` dintr-un cartier luxos. Dar curând, avu

110 BLYTHE BRADLEY

motive s` fie surprins`, fiindc` Luc o conduse \ntr-un magazin mic,dar extrem de elegant. |n`untru, o \ntreb` pe vânz`toare:

– Magda e aici?– Dar aici nu e sediul unei reviste, murmur` Sorrel \n timp ce fata

se repezise afar` din \nc`pere.– Nota maxim` pentru sim]ul de observa]ie! Dar e o cerin]`

preliminar` lans`rii lui Sorrel Valentine \ntr-o lume necunoscut`. Se\ntoarse când o femeie micu]` [i ro[cat` ap`ru din camera din spatelemagazinului [i i se arunc` \n bra]e.

– Luc… dragul meu… |[i \nl`n]ui mâinile \n jurul gâtului s`u [i-ls`rut` \ndelung.

Sorrel \[i \ntoarse privirea, [ocat` de nevoia fizic` pe care o sim]ea\n acel moment. Ar fi vrut s` se repead` la ei [i s`-i sfâ[ie pe amândoi.Tocmai \n]elesese c` era una s` afle de reputa]ia lui dintr-o surs`secundar` de informa]ii, [i alta s`-l vad` al`turi de una dintrefemeile lui.

MAGIA UNUI B~RBAT 111

Capitolul 8

– Asta te va \nv`]a minte s` mai lipse[ti pe viitor de la petrecereamea, se auzi o voce feminin` pl`cut`. Acum, \mi po]i face cuno[tin]`cu prietena ta.

Luc se supuse, zâmbind vesel.– Sorrel Valentine, lady Magda Pendine. Aceast` doamn`

r`ut`cioas` e c`s`torit` cu unul din prietenii mei, continu` el ironic.Sorrel se gândi c` trebuia s`-i fi ghicit gândurile [i se \nro[i.

– Dar, desigur! Designerul de bijuterii! Magda \i strânse mâna cuc`ldur` [i relu`, bine dispus`: scoatem partea cu „lady“ printreprieteni. Mi-a explicat Bianca despre ce e vorba [i totul e preg`tit. F`r`s` lase mâna lui Sorrel, o conduse la o cabin` de prob` \nc`p`toare.Bianca te-a descris bine. Cred c` o s`-]i plac` ce am ales. Luc, nu tesuperi dac` a[tep]i, nu?

– Nici o problem`.Sorrel intr` [i observ` imediat un [ir de haine, de la cele de purtat

\n fiecare zi, la rochii de sear` elegante, toate de marc` [i probabilextrem de scumpe.

– |[i dai seama c` pân` acum câteva minute nici nu [tiam c-o s`cump`r haine? se plânse ea. Puteam la fel de bine s` port lenjeriepeticit` c` tot n-ar fi contat.

– Adic`… \nc` nu sunte]i aman]i? \ntreb` Magda, plin` de curiozitate.Sorrel o privi uluit`, dar Magda se mul]umi s`-i explice degajat`:

– Dac` a]i fi fost, n-ai fi vorbit de lenjerie peticit`.– Nu, nu suntem [i nici nu vom fi, r`spunse Sorrel jignit`.Sprâncenele Magdei se ridicar` \n semn de ne\ncredere. Spuse,

chicotind:– Cred c` râzi de mine. Dar, dac` vrei, g`se[ti destul` lenjerie \n

magazinul meu. D`du la o parte capacul unei cutii [i, \n timp ce Sorrel\[i delecta privirea cu amestecul de dantel` [i m`tase, \i desf`cufermoarul rochiei.

|n urm`toarea or`, Sorrel prob` mai multe haine decât \[i aminteas` fi v`zut vreodat` [i toate fur` supuse ochiului format al lui Luc.Alegerea lui final` se \ndrept` spre un costum care-i punea \n eviden]`corpul frumos modelat, o rochie u[oar` [i foarte pl`cut` la atingere [idou` rochii de sear`. Prima, neagr`, \ncepea de la gât, dar \i l`saspatele descoperit, iar a doua, colorat` \n nuan]e de ro[u [i violet, \i\nv`luia corpul, sugerând mai degrab` decât ar`tând. Nu putea imputanimic alegerii lui – toate erau frumoase [i o puneau \n valoare – darar fi preferat s` nu fi fost el cel care s` decid`.

Pentru a limpezi situa]ia, \i spuse Magdei cu fermitate:– Dac` vrei s` fii dr`gu]` [i s`-mi spui cât \]i datorez… Era

mul]umit` c`-[i luase cartea de credit cu ea.– Dar, desigur, Luc… Magda \l privea nedumerit` pe b`rbatul care

cu siguran]` \i d`duse alte instruc]iuni.– E vorba de afaceri, Sorrel, sublinie el.– Da, de promovarea afacerii mele, insist` ea \nc`p`]ânat`.– F` nota de plat`, Magda, \ncuviin]` el [i a[tept` pân` când ie[ir`

din magazin ca s` continue discu]ia: independen]a e foarte bun`, darn-ar trebui s` mergi prea departe. A fost ideea mea s` venim aici [i eranormal s` pl`tesc eu.

– {i s` confirmi b`nuielile Magdei? Respir` adânc [i continu`curajos: noi doi [tim c` nu sunt ultima achizi]ie a patului t`u, dar astfelde zvonuri pot s` fac` r`u altor persoane. De exemplu, Bianc`i.Observ` c` se \ncrunta [i relu` cu o veselie pref`cut`: nu fi atât de\ngrijorat, Luc. De[i nu obi[nuiesc s` m` r`sf`] cu haine atât descumpe, n-o s` dau faliment din asta.

Luc deschise portbagajul [i puse \n`untru pungile cu haine.

MAGIA UNUI B~RBAT 113

– Da, am aflat. Am cam dat gre[ când am presupus c` \ncercai s`reconstitui averea familiei, nu-i a[a? Nu [tiam atunci – [i nu mi-ai spusnici mai târziu – c` na[a de care mi-ai vorbit era de fapt veri[oaratat`lui t`u. Elinor Valentine! Ai mo[tenit nu numai averea ei imens`,dar [i treizeci la sut` din ac]iunile de la Valentine & Co. Ai devenit unac]ionar important \nc` de la nou` ani, egal` cu Marcia si totu[i, te-auignorat amândoi. N-ai jucat chiar nici un rol \n conducerea firmei?N-ai fost la nici o reuniune a ac]ionarilor?

Sorrel \l privi cu furie.– Tat`l meu s-a ocupat de averea mea cât timp am fost minor` [i

domnul Forster dup` ce am devenit major`. De unde ai aflat asta? – M-am interesat, r`spunse el imperturbabil.– A fost u[or de aflat?– N-a fost greu. De ce? O privi curios. Doar nu e vreun secret

compromi]`tor, nu-i a[a?– De fapt, ba da. |l privi cuprins` de \ndoial`, dar fiindc` [tia deja

atâtea despre ea, poate c` era mai bine s`-i spun` \ntreaga poveste.Vezi tu… nimeni din cl`direa \n care locuiesc nu [tie c` sunt bogat`.

Luc o privi surprins:– Nu [tie nimeni? De ce?– Pentru c` suntem o comunitate. Se lupta s` aleag` cuvintele

potrivite. Ei cred c` mi-e la fel de greu precum le este [i lor. Dac` arafla, m-ar privi altfel [i n-a[ mai face parte din grupul lor. Ei sunt…familia mea. A[a c` ]i-a[ fi recunosc`toare dac` ai privi aspectul acestaca pe o informa]ie confiden]ial`. |l privi rug`tor.

Fa]a lui devenise aspr` [i ochii \i str`luceau ca de o ardereinterioar`. Doar dup` câteva minute Sorrel pricepu c` era vorba defurie, de[i nu \n]elegea care anume din cuvintele ei o declan[ase. Elnu-i explic`, se mul]umi doar s`-i spun` \ncordat:

– Ai cuvântul meu c` nu vor auzi nimic de la mine.– Mul]umesc. Se \ndrept` spre u[a ma[inii [i-l a[tept` s` vin` s-o

deschid`, dar el o prinse de bra] [i o trase dup` el.– Nu \nc`.O duse pe o alt` strad` lateral`, \n fa]a unui coafor renumit.

114 BLYTHE BRADLEY

– Ai o programare aici. |[i privi ceasul [i-i deschise u[a. M` \ntorc\ntr-o or`. Dac` \ntârzii, a[teapt`-m`!

|nc` iritat` de aceast` porunc` dictatorial`, \[i spuse numelerecep]ionerei care o d`du \n seama unui b`rbat sub]ire. Se prezent`ca fiind Kris, cu „K“.

– Bianca a insistat s` am grij` de tine, \i spuse \n timp ce-i indicaun loc \n fa]a unei oglinzi. Mmm… avea dreptate. P`r frumos [i aflat\n bun` condi]ie dar, draga mea, f`r` pic de stil! |[i trecu mâinile prinp`rul ei [i-l \mpr`[tie \n toate direc]iile.

|i d`duse mult de lucru Bianc`i, \[i spuse \n timp ce se l`sa pemâna unei fete care-i sp`l` p`rul. Privi tem`toare la foarfecele pe carele mânuia Kris [i gemu \n sinea ei când [uvi]e ro[cate \ncepur` s` cad`.Totu[i, când termin`, p`rul ei era la fel de lung, dar mult mai u[or [imai a[ezat. Noua coafur` \i punea \n valoare pome]ii [i-i f`cea ochii s`par` mai mari.

Când Luc sosi, tocmai achita nota de plat`. Ad`ug` un bac[isgeneros pentru vr`jitorul care operase transformarea miraculoas`.Indiferent ce f`cuse \n timpul \n care lipsise, furia lui anterioar` p`reas` fi disp`rut. Acum, ochii lui nu mai exprimau decât admira]ie \n fa]anoii ei \nf`]i[`ri.

– Exact la timp pentru prânz, \i spuse \n ma[in` [i coti pe câtevastr`du]e micu]e de care ea nu auzise niciodat` [i care o f`cur` s` nu mai[tie unde se aflau. |n cele din urm` opri \n fa]a unui restaurant discret.Sper c`-]i place mâncarea italian`, spuse el [i arunc` o privire asuprasiluetei ei sub]iri. Cel pu]in, nu trebuie s` te temi c` te vei \ngr`[a.

– De fapt, \n afar` de o cutie de spaghete, n-am gustat-o niciodat`,m`rturisi ea \ntr-un acces de bun` dispozi]ie.

Zâmbi \n fa]a exclama]iilor \ngrozite ale lui Luc [i ale patronuluicare venise \n \ntâmpinarea lor. I se puse un meniu \n mâini [i primisfaturi din dou` direc]ii simultan. |i l`s` pe ei s` aleag` \n locul ei [inu se sim]i deloc dezam`git`.

– Te-ai ales cu un adept, Tonio, \i spuse râzând, \n timp ce el\ncerca s-o determine s` m`nânce [i un desert. Dar n-a[ mai puteamânca nimic.

MAGIA UNUI B~RBAT 115

– Trebuie s-o mai aduci, Luc, zise Tonio. Preferabil la cin`. E pl`cuts` vezi c` cineva \]i apreciaz` mâncarea.

– Da, de acord, \ncuviin]` Luc [i felul \n care o privea o f`cu s` se\nro[easc`. |i trecu prin minte c` nu era prea greu de \n]eles de ceatâtea femei erau dornice s` se afle \n compania lui. Se sim]ea prins`\n capcana farmecului s`u.

La \nceput nu observ` c` se \ndreptau spre locuin]a ei, dar cândremarc`, \l \ntreb` alarmat`:

– Dar cum r`mâne cu interviul cu Lady Fair?– Toate la timpul lor. Vroiam s` te relaxezi mai \ntâi, s` mai scapi

de inhibi]ii. |n plus, nu vrei s` \mbraci una din hainele cump`rateast`zi?

– Oh, Doamne! Sorrel \[i aminti dintr-o dat` cât de \ngrijorat`fusese \n leg`tur` cu aspectele personale despre care nu vroia s`discute [i-[i dori s` nu fi b`ut atâta vin.

– Ai la dispozi]ie o jum`tate de or`, \i spuse când intrar` \napartamenul ei. O s` ajung` la ora trei.

– Aici! |l privi incredul`. Vin aici? De ce nu mi-ai spus? Edezordine…

– Prostii! Nu e[ti genul care s` locuiasc` \n dezordine. Loculdezv`luie ceea ce este: o locuin]` \n care un artist creator se simteconfortabil. Miriam va fi \ncântat`. Du-te [i schimb`-te. O \mpinse u[orc`tre sc`ri.

Nu mai avea rost s` protesteze, dar \n timp ce urca sc`rile ser`zgândi. Din moment ce urma s` se schimbe, era mai bine dac` existao u[` \nchis` cu cheia \ntre ei. Se \ndrept` spre camera de baie.

Alese rochia u[oar` pe care o cump`rase ast`zi [i-[i re\nnoi larepezeal` machiajul. Ad`ug` un pic din parfumul pe care-l ]inea\ntotdeauna \n geant` [i se sim]i preg`tit`.

– Urc` chiar acum, o inform` Luc \n timp ce ie[ea nervoas` dinbaie. Aproape imediat se auzi soneria si, fiindc` p`rea ]intuit` locului,deschise el u[a.

– Luc, dragule… se auzi o voce feminin` [i, de[i holul nu eraluminat, Sorrel fu sigur` c` distinge o pereche de bra]e \n jurul gâtului

116 BLYTHE BRADLEY

lui. Cu toate c` trupul lui acoperea femeia care-l \mbr`]i[a, Sorrel sefor]` s` priveasc`. Dac` va ceda vreodat` atrac]iei pe care o exercitaasupra ei, atunci va fi nevoit` sa sufere astfel, din nou [i din nou, pân`când se va plictisi de ea.

Luc se \ntoarse [i o femeie de \n`l]ime medie ie[i la iveal`. Avea unp`r lung [i drept, care-i d`dea un aspect copil`resc, dar când intr` \ndreptul luminii, Sorrel v`zu c` era o femeie matur`, de cel pu]inpatruzeci de ani.

Luc f`cu prezent`rile [i-l incluse \n ele [i pe b`rbatul care se ocupadeja cu aranjatul camerelor de filmat.

– Deci ea este protejata ta, dragul meu. Miriam Gee o examin`atent, cu o privire care denota profesionalism, \nainte de-a arunca oprivire prin apartamant. Oh, Steve, \l strig` ea agitat` pe fotograf,trebuie s` film`m aici. Numai arunc` o privire asupra ferestrelor!

|n timp ce Miriam \l târa pe neajutoratul Steve dup` sine, Sorrelmurmur` la urechea lui Luc:

– Credeam c` doar prietenii foarte apropia]i \]i spun Luc.El zâmbi nedumerit.– A[a e.Sorrel cl`tin` cu fermitate din cap.– Nu, prietenii apropia]i \]i spun Luc. Prietenii foarte apropia]i \]i

spun Luc, dragule. |[i sub]ie glasul \n timp ce rostea ultimele dou`cuvinte.

El chicoti [i-[i puse un bra] \n jurul umerilor ei.– {i tu când ai de gând s`-mi spui Luc, dragule?– Nu prea cred c` vom deveni chiar atât de apropia]i, ripost` ea [i

Luc nu mai avu când s` r`spund`, fiindc` Miriam interveni:– Po]i s` flirtezi cu ea pe timpul t`u, Luc, nu pe al meu. Ne ocup`m

mai \ntâi de fotografii. Steve trebuie s` plece repede.|n urm`toarea or`, intimitatea atât de pre]uit` a lui Sorrel fu

invadat` \n \ntregime. Miriam cercet` \ntreg apartamentul, f`r` s`cru]e nimic. Sorrel fu fotografiat` \n fiecare din camere [i trebui s` seschimbe de nenum`rate ori. Se sim]i aproape u[urat` când \l v`zu pefotograf plecând, dar de-abia atunci \ncepu adev`ratul calvar. |i fu

MAGIA UNUI B~RBAT 117

destul de u[or s` r`spund` la \ntreb`rile despre munca ei, dar cândMiriam \ncepu s-o descoas` asupra motivelor care o determinaser` s`aleag` aceast` carier`, sim]i c` se pierde.

Spre groaza ei, \l auzi pe Luc r`spunzând \n locul ei.– Cred c` e ceva \n sânge, din moment ce tat`l ei e ac]ionar la una

dintre cele mai mari companii care se ocup` de pietre pre]ioase.– Tat`l ei? Miriam prinsese aluzia din zbor. Valentine? Adic`, Felix

Valentine? Luc \ncuviin]` din cap [i ea \[i relu` atacul asupra lui Sorrel.Marcia Valentine e mama ta?

– Nu… |i arunc` o privire \nc`rcat` de furie lui Luc. Marcia n-o vaierta niciodat` [i asta \nsemna c` nici tat`l ei n-o va face. Dar fiindc`Luc apucase s`-i dezv`luie secretul, nu mai era nimic de f`cut. |[irec`p`t` controlul asupra vocii [i spuse lini[tit`: sunt fiica lui dintr-unmariaj anterior, când el [i mama mea erau foarte tineri.

Miriam continu` s-o chestioneze cu aviditate [i Sorrel \i r`spunsela \ntreb`rile despre mama ei [i familia Berisford, rugându-se \n gânds` nu fie prea sup`ra]i pentru asta. |ntr-un final, Miriam se preg`ti s`plece, dar nu f`r` s`-i spun` triumf`toare lui Luc:

– Mi-ai promis ceva bun, Luc, dragule, dar n-am crezut c` va fichiar a[a de bun!

Dup` ce plec`, Sorrel \i repro[` furioas` lui Luc:– Cum ai putut s` faci asta? Credeam c` e[ti prietenul tat`lui meu.

Va fi foarte sup`rat din cauza asta, f`r` s` mai vorbim de Marcia.– De ce s` fie sup`rat? E[ti fiica lui. O fiic` de care orice p`rinte ar

trebui s` fie mândru, nu numai frumoas`, dar [i foarte talentat`. Oprinse puternic de bra]e [i continu` cu [i mai mult` convingere: nu edrept s` fii ]inut` ascuns` ca [i cum ai fi ceva de care trebuie s` seru[ineze [i i-am spus deja asta lui Felix. Foarte bine, Marcia va strângedin din]i o vreme, dar se va obi[nui cu ideea. Furia lui disp`ru \n fa]aunui zâmbet cinic. Dup` cum o cunosc, \n mai pu]in de trei luni, os`-[i asume meritul reu[itei tale.

Sim]i cum i se pune un nod \n gât. |i lua partea! {i \nc` \mpotrivaprietenului s`u! Nu se a[teptase la a[a ceva din partea lui [i se luptadin greu s`-[i controleze emo]ia care o cuprinsese.

118 BLYTHE BRADLEY

– I-ai spus asta tat`lui meu?Furia din ochii lui ced` \n favoarea a ceva ce sem`na a tandre]e [i

presiunea exercitat` asupra bra]elor ei pierdu din intensitate.– Da, i-am spus [i el a fost de acord. Citi pe chipul ei cum

ne\ncrederea se lupta cu dorin]a de a plânge [i r`mase uimit cât demult sem`na acum cu fata demascat` din portretul extraordinar pecare-l v`zuse \n dormitorul ei. Sim]i cum \l cuprindea gelozia fa]` depictor. {tia c` nu era un sentiment rezonabil, dar ar fi vrut s` fiesingurul care s`-i fi v`zut partea vulnerabil` a sufletului.

– A fost de acord? \ntreb` ea gânditoare [i el sim]i nevoia de a-iaduce alinare, de a-i d`rui tot ceea ce n-avusese pân` atunci. O lu` \nbra]e [i sim]i cum trupul \i lua foc. Nu era \ns` momentul pentru a dacurs dorin]ei [i se mul]umi s-o mângâie pe p`r.

– Da. {i pentru a o dovedi, el [i Marcia vor lua cina cu noi \n searaasta.

Ochii lui Sorrel se m`rir` \n semn de ne\ncredere.– Adic`, \n public?– Da. Odihne[te-te o or`, dou`, [i \mbrac`-te cu rochia aceea

violet` pe care ai cump`rat-o ast`zi. Vin s` te iau pe la opt. Era atât de subjugat` de ceea ce se petrecea, \ncât nu-[i d`du

seama c` o s`ruta u[or [i c` ea \i r`spundea.

***

Sorrel aproape c` tremura din cauza nervozit`]ii când intr` labra]ul lui Luc \ntr-un restaurant celebru.

– Pentru tine e simplu, r`spunse tachin`rii lui, dar n-am mai fostniciodat` \ntr-un asemenea loc. |[i f`cea griji c-ar fi putut s` par`stângace [i s`-l fac` pe tat`l ei s` se ru[ineze de ea.

– |]i garantez c` nu exist` altcineva cu care a[ fi mai mândru s` m`afi[ez. |[i \nso]i cuvintele \ncurajatoare cu o strângere de mân` \n timpce traversau salonul. Marcia [i tat`l ei \i a[teptau \ntr-un separeu.

Seara se dovedi nu atât de \mpov`r`toare pe cât se a[teptase.

MAGIA UNUI B~RBAT 119

Fusese mai greu pân` se firipase conversa]ia, dar sub \ndrumarea abil`a lui Luc, pân` [i Marcia \ncepu s` se topeasc`. La sfâr[itul serii,ajunsese chiar s-o prezinte pe Sorrel ca fiica ei vitreg` prietenilor careveneau s-o salute, dând \n acela[i timp a \n]elege c` doardevotamentul pentru mama ei o ]inuse departe de familia tat`lui pân`atunci. Sorrel schimb` o privire plin` de ironie cu Luc, dar tat`l eip`rea atât de \ncântat de felul cum evoluau lucrurile, \ncât trecu cuvederea comportarea Marciei.

Doar când merser` la toalet`, adev`ratele sentimente ale Marcieiie[ir` la iveal`. |i spuse batjocoritor:

– Sper c` n-ai de gând s` te faci de râs din cauza lui Luc, draga mea.{tiu c` poate fi destul de ame]itor ca un b`rbat ca el s`-]i acordeaten]ie, dar el [i Bianca Fratelli au o rela]ie de mult timp.

– Nu e nevoie s` m` avertizezi. Chiar dac` n-ar fi existat acestobstacol, tot m-a[ fi p`zit s` m` \ndr`gostesc de un b`rbat \n fa]ac`ruia femeile fac coad`. Erau cuvinte curajoase, dar f`r` substan]`,fiindc` dup` tot ce f`cuse pentru ea \n seara aceea, era deja\ndr`gostit` de el.

– N-a fost chiar atât de r`u, nu-i a[a? \ntreb` Luc \n timp ce ie[eaudin restaurant.

– E adev`rat. Tata m-a invitat s`-i fac o vizit` \n timpul vacan]eiuniversitare [i s`-i cunosc cei doi fii. |]i mul]umesc, Luc. F`r` tine,n-ar fi fost posibil.

|i zâmbi cu tandre]e [i r`spunse:– S` l`s`m acum partea sentimental`. Poate c` ei merg acas`, dar

pentru noi seara de-abia a \nceput. Sorrel zâmbi f`r` s` priceap` [i\ncerc` s` protesteze:

– Luc… a fost foarte frumos din partea ta s` aranjezi cina cu tat`lmeu, dar…

– Atunci, n-o s` te superi dac` ce vom face acum nu va fi chiar a[ade frumos. Mergem \ntr-un club de noapte. |n primul rând mi-arpl`cea mult s` dansez cu tine [i apoi, e timpul ca revistele mondenes` vorbeasc` despre tine.

120 BLYTHE BRADLEY

– Revistele mondene! strig` ea aproape \ngrozit`.– Nu prea m` dau \n vânt dup` ele, dar am \nv`]at destul de

timpuriu c` dac` se folosesc de mine, atunci la fel de bine m` potfolosi [i eu de ele.

Chem` un taxi [i d`du soferului numele unui club de noaptecelebru.

– Nu prea \n]eleg ce vrei s` spui.– E simplu. De fiecare dat` când vreau publicitate gratuit`, m`

asigur c` sunt fotografiat \n compania unei doamne frumoase [i unuldin noi „scap`“ la urechile presei ceea ce vrem s` se afle. A[a amprocedat când am lansat magazinul Magdei Pendine [i prima colec]iea lui Hywel.

– Adic`, tu [i Hywel…– Nu, prostu]o, noi doi, \mpreun` cu Bianca [i celelalte modele pe

care le-a folosit la lansare. Dac` ceea ce d`dea de \n]eles era adev`rat, atunci trebuia s`-[i

schimbe viziunea asupra a[a-zisei lui reputa]ii de cuceritor. – Adic`, va fi vorba doar de publicitate? \ntreb` ea, [i \n ciuda

sentimentului de u[urare \n privin]a Bianc`i, nu se putu opri s` nu sesimt` dezam`git`.

Luc citi aceasta pe fa]a ei [i zâmbi \n sinea lui.– |n seara asta ne ocup`m de promovarea unui designer de

bijuterii. La urma urmei, ai fost de acord s` fii disponibil` pentru oricetip de publicitate am avea nevoie, ad`ug` el mali]ios.

De-a lungul \ntregii seri, Luc \i f`cu cuno[tin]` cu o mul]ime deoameni [i o prezent` ca fiind revela]ia anului \n materie de bijuterii.Dansar` [i vorbir` \n timp ce femeile \l priveau languros [i b`rba]ii seuitau la Sorrel cu sub\n]eles. Sim]ind c` nu mai rezist`, Sorrel decises` se abandoneze cu totul pl`cerii pe care i-o provoca apropierea lui.{i ce dac` totul era doar pentru publicitate? M`car pentru scurt timp,putea pretinde c` se afla \n bra]ele lui pentru c` a[a dorea el. F`r`trecut, f`r` viitor, f`r` alte leg`turi, \n seara aceea era al ei [i când o vaconduce la apartamentul ei… Corpul \i lu` foc \n fa]a scenelorvoluptuoase pe care imagina]ia ei le pl`smuia.

MAGIA UNUI B~RBAT 121

|n acel moment, lumina unui aparat de fotografiat o orbi [i visul sedestr`m`. Luc zâmbi chipului ei uimit.

– Misiune \ndeplinit`. Putem s` plec`m, acum. Ie[ir` din club [i Luc chem` un alt taxi. Doar \n timpul drumului

Sorrel \[i d`du seama cât era de fapt de obosit`. Când el \i spuse[oferului s` a[tepte pân` o conducea la u[`, nu [tia dac` s` se simt`u[urat` sau dezam`git`.

– Abia te mai ]ii pe picioare, draga mea. O s`rut` u[or [i o p`r`sispunându-i: o s` te sun.

Sorrel avea dubii. Nu spusese „misiune \ndeplinit`“? Dar se ]inu decuvânt. |n urm`toarele dou` s`pt`mâni petrecur` multe astfel de seri,prezen]i \n toate locurile unde cei boga]i [i influen]i se distrau.

Când prima fotografie fu publicat`, i se p`ru c` sentimentele eipentru b`rbatul care o ]inea \n bra]e erau cât se poate de evidente, darde[i urm`rise cu aten]ie o eventual` reac]ie a Bianc`i, nu reu[ise s`disting` nici o schimbare \n atitudinea prietenoas` a fetei. Aceasta nuf`cu decât s` confirme adev`rul spuselor lui Luc \n privin]a reputa]ieifolosite doar \n scopuri publicitare. Bianca trebuie c` era suficient desigur` pe sentimentele lui, ca s` nu-[i fac` griji \n privin]a serilor lor.

O singur` dat` fotomodelul p`ru sup`rat`, atunci când ap`ruse atreia fotografie [i Hywel o tachin`:

– |]i dai seama c` toat` Londra crede c` sunte]i aman]i? Dar m`carde data asta ai ie[it mai pu]in speriat`.

{tiind c` Bianca \i putea auzi [i surprins` de insensibilitatea lui,ripost` aspru:

– Indiferent ce spun bârfele, oamenii care conteaz` [tiu c` e doarun truc publicitar.

– Ah, bine. Atunci, mai exist` speran]` pentru mine. Hywel arunc`o privire ciudat` Bianc`i [i aceasta r`spunse cu una care nu l`sa nici o\ndoial` asupra faptului c` sentimentele \i fuseser` r`nite.

Convingerea c` modul \n care se purta Luc era doar un truc menits` arunce praf \n ochii publicului [i s` creasc` interesul pentrubijuteriile ei, o ajut` s` lupte \mpotriva farmecului pe care-l degaja,de[i atunci când o s`rutase, vocea cuminte ra]iunii fusese redus` lat`cere de violen]a sentimentelor.

122 BLYTHE BRADLEY

La a [asea \ntâlnire, lucrurile se schimbar`. N-o mai duse \ntr-unloc celebru unde s`-i recunoasc` cineva [i nimeni nu-i mai \ntrerupse\n timpul mesei ca s`-l salute. Cu toate acestea, Luc era [i maicurtenitor [i nu-[i r`ri deloc gesturile de b`rbat atent. |n timpuldesertului, ni[te cl`tite delicioase, la vederea expresiei ei de copilpofticios, t`ie o buc`]ic` [i i-o duse la gur` cu furculi]a. Era cusiguran]` o experien]` erotic`, s` fie hr`nit` cu aceea[i furculi]` pecare o folosea [i el, [i Sorrel sim]i c` \ncepea s` vibreze \n interior.

– Nu sunt reporteri care s` ne supravegheze, spuse cu o vocenesigur`, \ncercând s`-[i recapete controlul.

– Nu, nu sunt, [i asta \n mod deliberat. Un foc l`untric \i lumin`ochii negri. Am hot`rât s` p`str`m seara asta pentru noi. D`du la oparte farfuria [i-i prinse mâna. Haide, draga mea, s` dans`m.

Ajunser` pe ringul de dans [i Sorrel sim]i c` nu mai \ncercaseniciodat` o asemenea senza]ie. Se pr`bu[ea \n fa]a farmecului lui f`r`\mpotrivire, f`r` lupt`, cople[it` de pl`cerea care-i lua trupul \nst`pânire. Era ca [i cum f`ceau dragoste \n ritmul muzicii. |[i \nl`n]uibra]ele \n jurul gâtului lui, \[i trecu degetele prin p`rul lui [i sim]i c`tânjea s` exploreze mai mult. Corpul ei se modela dup` al lui [i\ncepu s`-l s`rute pe gât \n timp ce-i sim]ea pe frunte respira]ia\ngreunat` de dorin]`.

Dup` dou`zeci de minute de asemenea tortur` delicioas`, timp \ncare tensiunea dintre ei crescuse tot mai mult, Luc \i [opti la ureche:

– Pentru Dumnezeu, s` plec`m de aici!Achit` rapid nota [i aproape o târ\ pân` la ma[in`. Doar când opri

\ntr-o parcare subteran` \ncepu s` se simt` nelini[tit`. – Unde suntem? \ntreb` \n timp ce el o gr`bea spre lift. – La mine, raspunse scurt [i o \mpinse \n ascensor, unde, dup` ce

u[ile se \nchiser`, o lu` \n bra]e. Sim]i cum dorin]a punea din noust`pânire pe ea [i cum puterea de a se \mpotrivi o p`r`sea. O s`rut`\ndelung, adânc, [i Sorrel uit` totul \n afar` de puterea bra]elor care o\nl`n]uiau [i a buzelor care p`reau c` vor s`-i soarb` sufletul din trup.Trecu ceva timp pân` când realizar` c` liftul se oprise [i u[ile eraudeschise. Se desprinse din bra]ele lui cu regret [i când \l privi, r`mase

MAGIA UNUI B~RBAT 123

uluit`. Nu mai sem`na deloc cu seduc`torul rece [i st`pân pe sine.Cravata era strâmb`, p`rul \i c`dea \n ochi [i transpira]ia \i cuprinsesetâmplele. O duse \n fa]a unei u[i [i o \mpinse u[or \n`untru.

Se preg`tea s-o ia din nou \n bra]e, când o tuse discret` \i f`cu s`se \ntoarc`.

– Nu mai am nevoie de tine \n seara asta, Peter. Vocea lui Luc eraaproape r`gu[it`.

– Foarte bine, domnule. Noapte bun`. Servitorul plec` \n lini[te,dar scurta lui prezen]` ac]ionase ca un du[ rece asupra lui Sorrel.

– Aici locuie[ti? Arunc` o privire asupra interiorului luxos [i inimai se strânse. Totul era modern [i foarte scump. Era, f`r` \ndoial`, casaunui b`rbat bogat, obi[nuit s` ob]in` ce voia.

– De ce m-ai adus aici? \ntreb`, dar \n]elese imediat, din felul \ncare el zâmbi, cât de naiv` era \ntrebarea.

– Pentru c` m` sco]i din min]i, r`spunse el cu franche]e,\ncercând s-o ia din nou \n bra]e. Sorrel se trase \napoi. Poate c`existaser` scopuri publicitare \n spatele comportamentului lui fa]` deacele femei cu care fusese fotografiat, dar asta nu \nsemna c` nuf`cuse dragoste cu ele.

– Ca s` te culci cu mine, spuse ea sec.– Ca s` fac dragoste cu tine, o corect` el. Sorrel, n-am f`cut nici un

secret din cât de mult te doresc. {i adineauri, m-ai dorit [i tu, nu\ncerca s` negi. O prinse de bra] [i \ncepu s-o s`rute de parc` ar fi vruts-o devoreze [i ecoul cuvintelor „te doresc“ \ncepu s`-i r`sune \nminte.

Da, \l dorea, [tia c-o putea face s` se simt` \mplinit` fizic, dar aveanevoie de mai mult decât simpla dorin]`.

124 BLYTHE BRADLEY

Capitolul 9

|n cele din urm`, lipsa ei de reac]ie atrase aten]ia lui Luc.– M` respingi din nou, o acuz` nervos [i-i d`du drumul. Se duse la bar [i-[i turn` o cantitate generoas` de whisky. Lu` o

\nghi]itur` [i spuse nervos:– La naiba, nu pl`nuisem s` ajungem la asta decât dup` lansarea

colec]iei tale, dar poate c` tactica mea a fost eronat` de la bun \nceput.Nu trebuia s` scap ocazia \n seara când am luat cina cu tat`l t`u.

Poate c` \ntr-adev`r atunci ar fi putut profita de ocazie, fiindc` fuseseprima sear` \n care \[i d`duse seama c` ce sim]ea pentru el era maimult decât atrac]ie fizic`. Dar cuvintele pe care le folosea:„pl`nuisem“, „tactica“, „s` scap ocazia“, nu erau cuvinte de dragoste.

– |mi pare r`u… dac` comportamentul meu te-a indus \n eroare.|i venea greu s` vorbeasc` din cauza durerii pe care o sim]ea \n piept.Dar… e[ti un b`rbat cu experien]` [i eu… Ceea ce vreau s`-]i spun ec`… nu-mi plac rela]iile ocazionale.

Urm` o lini[te ap`s`toare, timp \n care el o studie atent.– Sunt \ncântat s-o aud, [i de[i nu m` pot l`uda c` sunt virgin, nici

eu nu sunt adeptul rela]iilor ocazionale. Apoi, cu o expresie ciudat`,aproape alarmat`, o \ntreb`: despre asta e vorba? Sorrel, e[ti virgin`?

Sim]i c` obrajii \i iau foc, dar exista si o nuan]` de resentiment \nstânjeneala ei. Luc era convins c` acesta putea fi singurul motiv pentrucare putea fi refuzat.

– Nu, nu sunt. |n seara aceasta \[i abandonase masca, dar acumnevoia de a-[i ascunde sentimentele vulnerabile \[i cerea drepturile.Tocmai fiindc` nu sunt virgin`, nu-mi plac rela]iile ocazionale.

Fa]a lui era lipsit` de expresie, dar ochii \i ardeau.– Deci, cine a fost? Cineva care a \nsemnat mult pentru tine? Nu avea nici un drept s` \ntrebe, dar Sorrel se gândi c` dac` \i va

spune, va putea s`-[i \nt`reasc` pozi]ia defensiv`.– Un b`rbat care sem`na mult cu tine, spuse ea ironic. Foarte

atr`g`tor, foarte carismatic, dar, ca [i tine, prefera diversitatea \n fa]aunui angajament.

Prietenii m-au avertizat c` se \nvârtea \n jurul tuturor noilorstudente, dar la optsprezece ani eram prea tân`r` ca s` [tiu c` exist`o diferen]` \ntre dorin]` [i iubire. |l iubeam [i credeam c` [i el m`iube[te. M-am gândit c` dac` m` mut cu el nu f`ceam nimic r`u,fiindc` eram sigur` c` ne vom c`s`tori. Dup` dou` luni, ne-amdesp`r]it.

Luc \[i privea \ntunecat paharul.– Aceasta a fost singura rela]ie pe care ai avut-o cu un b`rbat?– Nu, a mai fost [i Trevor. Râse, b`tându-[i joc de ea \ns`[i. Pe

atunci, devenisem mult mai precaut` [i Trevor era un alt gen deb`rbat, serios [i conven]ional. Vroia s` ne c`s`torim. Râse amar. Vezitu, am f`cut gre[eala de a-i spune cine era tat`l meu. Când adescoperit c` nu eram apropia]i [i c` o c`s`torie cu fiica lui FelixValentine n-o s`-l ajute \n carier`, a g`sit tot felul de motive pentrua anula logodna.

|n anii care urmaser`, Sorrel \n]elesese c` adev`rata eivulnerabilitate fusese dorin]a disperat` de a fi iubit`, de a g`si odragoste care s` compenseze lipsa de afec]iune din timpul copil`riei.Acum era mai matur` [i mai \n]eleapt`, dar nu renun]ase la visul uneiiubiri puternice \n schimbul leg`turilor ocazionale [i f`r` implicareemo]ional`, atât de \ndr`gite de cei din genera]ia ei. Poate c` oc`s`torie [i o familie nu veneau peste noapte, dar [tia c` avea nevoie deun angajament care s`-i satisfac` nevoia de afec]iune. Luc \ns` nu-iputea oferi a[a ceva.

126 BLYTHE BRADLEY

Luc puse paharul pe m`su]` [i se apropie de ea. |i ridic` b`rbia [io privi \n ochi.

– Da, te-ai ascuns din nou \n spatele m`[tii. Dar \n seara asta amtrecut de ea [i o s` mai reu[esc [i alt` dat`. Vino, te duc acas`.

|n drum spre cas`, o \ntreb` brusc:– Cine a pictat portretul acela? Cel din dormitorul t`u?– Charlie, r`spunse ea, pu]in intrigat`.Nu mai discutar` decât despre munca lui Charlie pân` când

ajunser` la apartamentul ei. O conduse pân` la u[`, dar nu intr`. Semul]umi s-o s`rute [i-i spuse cu blânde]e:

– Prin asta \]i declar inten]iile mele. O mângâie pe obraz [icontinu` suav: Po]i s` te zba]i cât vrei, Sorrel, dar noi doi vom fi\mpreun`.

***

Patru zile mai târziu, Sorrel \[i sim]ea inima b`tând cu putere defiecare dat` când suna telefonul. Lansarea urma s` aib` loc peste treis`pt`mâni [i, \mpreun` cu Hywel, finalizase \ntreaga colec]ie. Urmaseapoi colaborarea cu departamentul de publicitate al companieiAmoroso, timp \n care se aflase mereu prad` unei st`ri de a[teptare,dar de[i Luc trebuie s` fi [tiut când se aflase \n cl`dire, nu \ncercaseniciodat` s-o vad`.

|[i spuse c` era mai bine a[a, dar \n fiecare noapte, foamea pe careo trezise \n corpul ei o ]inea treaz`. Ajunsese s`-[i repro[eze c` f`cuseo gre[eal` când \l refuzase. Poate c` nu-i putea d`rui dragostea de careavea nevoie, dar cel pu]in i-ar fi r`mas o amintire pe care s-opre]uiasc`. Fusese sincer cu ea [i recunoscuse c` nu putea pretinde c`era \ndr`gostit, dar \l iubea, a[a c` pentru ea ar fi fost mai mult decâto eliberare a sim]urilor. Oare n-ar fi fost mai bun` o leg`tur` scurt`decât nimic?

Dar ce s-ar fi \ntâmplat când s-ar fi plictisit de ea [i ar fi p`r`sit-o?Ar putea s` \ndure o asemenea suferin]`? |n mod surprinz`tor, reu[is` g`seasc` un gând care s`-i aduc` alinare. Poate c-ar fi p`r`sit-o

MAGIA UNUI B~RBAT 127

\ntr-un final, dar putea s`-i lase ceva la fel de pre]ios ca dragostea lui.|ncerc` s`-[i imagineze cum ar fi dac` ar avea un copil cu el, o fiin]`care s` depind` \n \ntregime de ea, pe care s-o iubeasc` [i care s`-ireturneze dragostea necondi]ionat. Copilul ar fi crescut f`r`\ndrumarea unui tat`, dar la fel crescuse [i ea, [i cel pu]in copilul ei vaavea parte de dragostea nelimitat` a unei mame. Avea multe de d`ruitunui copil. Luc nu trebuia s` afle. Ar fi putut s` p`r`seasc` Londra [is` se mute la ]ar`. |[i imagina deja o gr`din` cu locuri misterioase pecare un b`iat cu p`rul negru s` le exploreze…

Sunetul unei sirene o readuse la realitate. |l refuzase pe Luc [i-[iratase [ansa. {i oricum, exista Bianca. De-a lungul s`pt`mânilor \n carelucraser` \mpreun`, prietenia lor se transformase \ntr-o rela]ie pe careSorrel [i-ar fi dorit s-o fi avut [i cu sora ei. Nu se \ndoia c` Bianca \liubea pe Luc [i nu-[i putea imagina cum ar putea s` dea ochii cu ea,dac` ea [i Luc deveneau aman]i. Viziunea cu b`ie]elul cu ochi [i p`rnegru disp`ru [i Sorrel \ncepu s` tremure, con[tient` brusc de frigul[i singur`tatea din jurul ei.

Telefonul sun`, dar accentul galez din vocea de la cap`tul firului \idomoli instantaneu tulburarea.

– Sorrel, po]i s` vii [i dup`-amiaza asta?|ncerc` s`-[i spun` c` sentimentul care o cople[ise nu era

dezam`girea. Accept`, de[i Hywell refuz` s`-i spun` motivul pentrucare avea nevoie de ea. O or` mai târziu, descoperi ce era a[a deimportant, \n timp ce Molly, asistenta lui, o ajuta s` \mbrace o rochiesofisticat` din satin.

Era o rochie frumoas`, dar Sorrel protest`:– De ce o probez eu, Hywel? Doar nu te a[tep]i s` pozez [i eu? – Nu fi a[a speriat`, zâmbi Hywel lini[titor, o vei purta la lansare.

E cadoul meu pentru c` te-ai comportat ca un \nger cât timp am lucrat\mpreun`.

– Ai f`cut-o pentru mine! Oh, Hywel… Era atât de emo]ionat`,\ncât cu greu reu[i s` continue: nu [tiu ce s` spun… cum s`-]imul]umesc.

128 BLYTHE BRADLEY

– Nu se putea s` por]i crea]ia unui alt designer, nu-i a[a? Mi-ar fid`unat imaginii dac` vedetei lans`rii nu i-ar fi pl`cut hainele mele.

– Nu sunt eu vedeta, protest` ea, [i-mi plac mult crea]iile tale. Deexemplu…

– N-am mai v`zut asta pân` acum! Bianca ap`ruse pe nea[teptatelâng` ea [i privea \ncruntat` rochia pe care Hywel continua s-oaranjeze. Credeam c` eu [i Sarah ne vom ocupa de prezentare.

– Da, timp de câteva minute am crezut [i eu c-a \nnebunit,dar totul e \n regul`, explic` Sorrel râzând. Este rochia pe care ovoi purta \n ziua lans`rii. Nu e minunat`? E atât de frumos dinpartea lui.

Cât timp vorbise, \ncercase s` nu-l priveasc` pe Luc, care st`tea \ncadrul u[ii, dar nu se putu st`pâni. Ochii lui erau extrem de posesivi.

– A[a e, spuse el lini[tit. L-am rugat pe Hywel s` creeze ceva specialpentru Sorrel.

Fusese ideea lui Luc! |i fu team` s-o priveasc` pe Bianca.– Cred c-am terminat, Sorrel. Era prima oar` când Hywel deschisese

gura de când sosiser` ceilal]i doi. Dac` tu crezi c` po]i s`-mi acorzi [imie pu]in timp… ad`ug` el sarcastic privind \n direc]ia Bianc`i.

– Dac` va fi gata pân` la cinci, când vin s-o iau, r`spunse Luc \nlocul ei [i, spre surprinderea lui Sorrel, Hywel \l privi cu furia unuianimal al c`rui teritoriu fusese \nc`lcat.

– Voi fi gata, Luc. Ochii negri ai Bianc`i p`reau s`-l roage s` plece.Dup` ce u[a se \nchise \n urma lui, se \ntoarse c`tre Hywel [i-i spusecu o voce rug`toare: e doar o \ntâlnire de afaceri. Am g`sit unapartament [i Luc m` ajut`…

– Nu m` intereseaz` problemele vie]ii tale amoroase, o \ntrerupseHywel cu brutalitate. Molly… spuse el \ntorcându-se c`tre asistent`,preg`te[te rochia ro[ie.

|n timp ce Bianca, supus`, f`cea ce i se indicase, el o \ntreb` peSorrel ce bijuterii se gândea s` poarte la lansare, care s` se armonizezecu rochia creat` pentru ea. Aruncar` \mpreun` o privire asupradesenelor [i aproape \n acela[i timp \ntinser` amândoi mâna spreunul care \nf`]i[a o pereche de cercei [i un colier din opal.

MAGIA UNUI B~RBAT 129

– Vezi ce bine ne potrivim? remarc` el. Ce-ar fi s` lu`m cina\mpreun` seara asta [i s` vedem ce altceva mai avem \n comun?

|ncercând s` dea uit`rii privirea posesiv` a lui Luc [i s`-idovedeasc` Bianc`i c` n-avea nici o inten]ie \n ce-l privea pe b`rbatulei, Sorrel accept`.

|n ciuda preten]iei lui c` se potriveau de minune [i c` aveau multe\n comun, Sorrel \l g`si preocupat, chiar mohorât, \n seara aceea.|ncerc` s` atace câteva subiecte de conversa]ie, dar nu avu prea multsucces \n a-l face s` vorbeasc`. Era pe cale s` renun]e când \l auzispunând brusc:

– Apartamentul acesta nou al Bianc`i… crezi c-o s` locuiasc`\mpreun` cu Amory?

De când Bianca spusese c` se mut`, Sorrel se lupta cu aceea[ib`nuial`. |n fa]a cuvintelor care creionau limpede o asemeneaposibilitate, resim]i o durere sfâ[âietoare. Se \ntreb` cu necaz de ce nuse mutaser` \mpreun` mai curând. Poate c` Bianca rezistase, sperândc` se vor c`s`tori mai \ntâi. Faptul c` reu[ise s-o conving` s` fac` acestpas ar fi putut explica de ce p`rea c` renun]ase la gândul unei rela]iicu ea [i n-o mai c`utase.

– E foarte probabil, r`spunse, \ncercând s` par` indiferent`. Suntfoarte apropia]i. E suficient s`-i vezi unul lâng` cel`lalt [i s`-]i daiseama…

– Atunci, de ce nu se c`s`toresc? \ntreb` Hywel nervos. Nu facealtceva decât s`-i distrug` via]a. O ]ine la dispozi]ia lui, dar o p`r`se[tecând are chef s` alerge dup` altcineva. Dac` n-o iube[te, de ce n-o las`s`-[i construiasc` via]a al`turi de altcineva?

Era atâta ardoare \n cuvintele lui, \ncât Sorrel \n]elese [i-l priviplin` de simpatie.

– O iube[ti, nu-i a[a? Hywel o privi dezarmat [i o pat` de ro[ea]` ap`ru pe obrajii lui. – E atât de evident? – Deloc, doar acum am \nceput s`-mi dau seama. Se \ntreb` \n

sinea ei dac` nu cumva propria dragoste ne\mp`rt`[it` o f`cuse oarb`

130 BLYTHE BRADLEY

la sentimentele lui. Ce bine ar fi fost dac` Bianca ar fi sim]it la felpentru el! S-ar fi rezolvat de la sine toate problemele care st`teau \ncalea unei rela]ii cu Luc.

|[i aduse aminte felul plin de entuziasm \n care Bianca \i vorbisedespre Hywel [i \ncerc` s`-l \ncurajeze.

– Te place. Mi-a spus asta \nainte de a te cunoa[te.– M` place, repet` el posomorât. Am avut [i eu impresia asta.

Expresia ochilor lui deveni mai aspr` [i mâinile i se crispar` pe pahar.La naiba! Eu vreau mai mult decât atât! Vreau s` m` \nsor cu ea.

Sorrel se sim]i cuprins` de un val de invidie. S` ai un b`rbat caHywel care s`-]i ofere atât de mult [i s` refuzi… Apoi invidia se stinse,fiindc` se plas` \n locul Bianc`i. Oricât de atr`g`tor era Hywel, [i eal-ar fi preferat pe Luc.

Un chelner veni la masa lor [i Sorrel a[tept` s` plece ca s` poat`\ntreba:

– Bianca [tie c` vrei s` te c`s`tore[ti cu ea? Poate c` dac` ar [ti,medit` ea plin` de speran]`…

– F`-mi o favoare! se gr`bi Hywel s`-i ucid` speran]ele. Poate c`sunt cam necioplit de felul meu, dar \n]eleg anumite lucruri. Doarpentru c` Luc n-o iube[te suficient ca s` se \nsoare cu ea, nu \nseamn`c` m` va accepta pe mine. {i apoi, cum a[ putea \ncerca? Nu uita c` eleste cel care m` finan]eaz` [i vor trece ani buni pân` \mi voi puteapl`ti datoria.

Sorrel uitase.– A[a c` ri[ti s` pierzi nu numai fata pe care o iube[ti, dar [i

afacerea pe care o conduci.– Ai priceput situa]ia. Hywel d`du la o parte farfuria de sup` de

care abia se atinsese. Sperasem pentru o vreme… ezit` un moment,dar apoi continu`: ie[ea]i \mpreun` [i am v`zut c` te sorbea dinochi…

– }i-am spus, era vorba doar de publicitate, zise repede, sperândc` ro[ea]a care-i n`p`dise obrajii va trece neobservat` [i nu-i va da degol adev`ratele sentimente.

MAGIA UNUI B~RBAT 131

– Mda… spuse el gânditor. Dar n-a[ b`ga mâna \n foc c` Luc n-os` \ncerce s` profite de situa]ie. Credeam c` Bianca are mai mult`mândrie. Vreau s` spun, [tie despre celelalte femei cu care el se vede.A observat pân` [i felul \n care se uit` la tine.

Sorrel \l privi, \ngrozit`. – A spus ceva despre asta?– Da. A zis c` n-am nici un motiv s`-mi fac scrupule \n a ie[i cu ea.

Dar dac` \[i \nchipuie c-o las s` se foloseasc` de mine ca s`-l fac` pe elgelos…

Sorrel \[i sim]ea inima grea. Nu numai c` Bianca observaseaten]iile lui Luc fa]` de ea, dar [i discutase despre aceasta cuHywel.

– P`rea sup`rat` când a]i vorbit despre mine?– Era \ngrozitor de furioas`, spuse el [i Sorrel gemu \n sinea

ei. Oricum, r`mâne \ntrebarea dac` au de gând s` locuiasc`\mpreun`.

Erau amândoi preocupa]i de gândurile lor [i nu se atingeau demâncare. Sorrel \n]elese situa]ia [i-l privi semnificativ pe Hywel. Acestaf`cu un semn chelnerului. Amândoi refuzar` desertul [i optar` pentruo cafea, dar \nainte de a le fi adus`, un zgomot de pa[i le atrase aten]ia[i ridicar` privirile. Luc se \ndrepta spre masa lor cu o expresie\ntunecat` \ntip`rit` pe chip. Bianca se afla \n urma lui.

F`r` nici o introducere, Luc o prinse pe Sorrel de bra] [i o oblig`s` se ridice de pe scaun.

– Bianca vrea s`-i vorbeasc` lui Hywel, spuse aspru [i o \mpinse pefat` spre scaunul r`mas acum liber. Se \ntoarse [i ie[i din restauranttârând-o pe Sorrel dup` el.

– Luc, ce se \ntâmpl`? De-abia pe trotuar reu[i Sorrel s`-l fac` s` seopreasc`, dar numai din cauz` c` el deschidea u[a ma[inii ca s-o\mping` \n`untru. Luc… \ncerc` Sorrel din nou s`-i vorbeasc` \nmomentul când se a[ez` lâng` ea. Nu po]i face asta. Bianca p`reafoarte sup`rat` când ai l`sat-o acolo.

– Fire[te c` era sup`rat`! o repezi el, [i \n fa]a furiei \ntip`rit` pechipul lui, Sorrel d`du \napoi [i nu mai spuse nimic. Ma[ina porni cu

132 BLYTHE BRADLEY

un scrâ[net puternic de ro]i. A trebuit s` asculte cum b`rbatul pecare-l iube[te ]i-a dat o \ntâlnire [i s` vad` cum \i f`ceai ochi dulci. {inu e singura care e sup`rat`.

Sorrel \l privi, uluit`.– Nu [tiu despre ce vorbe[ti. I-am spus c` toate \ntâlnirile noastre

au fost trucuri publicitare…– Doamne, cum poate o femeie inteligent` s` fie atât de proast`!

replica el grosolan. Vorbim despre Hywel. El e b`rbatul pe care-l vrea,nu eu. Am \ncercat s` te fac s` \n]elegi c` nu este nimic \ntre mine [iBianca. Acum vrei s` taci [i s` m` la[i s` conduc?

Sorrel se conform` [i se ab]inu s`-i pun` vreo \ntrebare din celecare n`v`leau asupra gândurilor ei. |n plus, avea nevoie de toat`energia ca s` r`mân` pe scaun, fiindc` Luc conducea cu asemeneavitez`, \ncât se a[tepta din clip` \n clip` s` aud` sirenele poli]iei.

Era atât de furios, \ncât \n momentul \n care intrar` \n apartament,Sorrel se gr`bi s` se dep`rteze de el. Doar dup` ce se sim]i \ntr-orelativ` siguran]`, \n spatele canapelei, \ndr`zni s`-l priveasc` [i s`cear` o explica]ie.

– Poate c` acum vrei s`-mi spui ce se \ntâmpl` [i de ce te por]i caun nebun?

– Dac` m` port ca un nebun, e vina ta, r`spunse furios, avansândspre ea. Ce urm`re[ti \ntâlnindu-te cu Hywel? E[ti a mea, ]i-am spusacum câteva zile c` e[ti a mea. Nu te las s` te culci cu al]i b`rba]i.

– Dar nu f`ceam asta, \ncepu ea indignat`. Luam cina, pentruDumnezeu. |ncerc` s` p`streze distan]a dintre ei, la fel de alarmat` pecât era de mirat`. Te rog, Luc… stai jos [i s` discut`m lini[ti]i…

Dar el continu` s` avanseze. – Oh, nu, mai \ntâi trebuie s` te pedepsesc pentru chinul prin

care m-ai f`cut s` trec s`pt`mânile acestea, f`r` a mai pune lasocoteal` seara asta. O s` discut`m, dar mai \ntâi vreau s` te s`rut pe\ndelete.

|ncerc` s`-l evite, \ncerc` chiar s` lupte cu el, dar nu putu s` seelibereze din strânsoarea bra]elor lui. Poate c` \ncepuse ca opedeaps`, dar r`spunsul instantaneu al corpului ei o tr`d` [i scoase la

MAGIA UNUI B~RBAT 133

iveal` cât de mult avea nevoie de atingerea lui. O s`rut` pe gur`, pegât, \n spatele urechii, [i Sorrel sim]i cum orice gând de rezisten]` op`r`se[te.

– Luc… Reu[ise s` se elibereze din \mbr`]i[area lui cât s`-i poat`spune: Luc, nu vrei s`-mi explici ce mi-ai spus \n ma[in`? DespreBianca [i Hywel?

– Pentru numele lui Dumnezeu, ce-i de explicat? mârâi el,abandonând \n sil` explorarea gâtului ei. Dac` n-ai fi fost atât degr`bit` s` dai ascultare bârfelor [i s` tragi concluzii gre[ite, ai fiobservat [i singur` c` Hywel este cel pe care-l vrea. E nebun` dup` el\nc` de când a lucrat pentru el sezonul trecut, [i credea c` se descurc`destul de bine, pân` când ai ap`rut tu.

– Eu? Dar… Sorrel \ncerc` s`-[i limpezeasc` gândurile. Hywelm-a invitat \n seara asta fiindc` tu [i Bianca… |[i aduse aminte bruscmotivul pentru care Hywel era posomorât. Dac` Bianca \l iube[te,atunci de ce se mut` cu tine?

– Cu mine? Cine ]i-a spus prostia asta? – Dar… ai fost cu ea s` vezi apartamentul [i s` vorbi]i despre

chirie. Bianca a[a a spus.– {i mintea ta mic` [i murdar` [i-a \nchipuit imediat c` ne mut`m

\mpreun`.– P`i… [tiu cât de apropia]i sunte]i, se ap`r` ea. {i chiar dac` n-a[

fi v`zut, toat` lumea mi-a spus-o. Pân` [i mama mea vitreg`…– Iar tu i-ai ascultat pe ei \n loc s` m` ascul]i pe mine! E adev`rat,

am luat-o pe Bianca sub aripa mea acum un an, dar n-am avut [i n-amnici cea mai mic` inten]ie \n ceea ce-o prive[te. Tat`l Bianc`i m-adesemnat drept custodele ei \nainte de a muri, a[a c` \n]elegi acum dece o ajutam s` se mute? Trebuia s` fiu acolo s` autorizez eliberarea defonduri pentru a pl`ti chiria.

– E adev`rat? Privirea ei spunea clar cât de mult dorea ca lucruriles` stea astfel.

– |]i jur c` e purul adev`r. {i dac` Hywel te-a invitat \n seara asta,ca s` se r`zbune pe Bianca, tu de ce-ai acceptat, draga mea? S`\ndr`znesc s` sper c` vroiai s` m` pedepse[ti?

134 BLYTHE BRADLEY

Sorrel nu putu s` r`spund` nimic, dar culoarea care puse st`pânirepe obrajii ei reprezenta o recunoa[tere suficient`. El observ` [i o lu`din nou \n bra]e.

– }i-am spus c` e[ti a mea [i am vorbit serios. }i-am promis [i c`vom fi \mpreun` [i n-am de gând s` mai a[tept.

Sim]i cum un val de c`ldur` o cuprinde. „De ce nu?“ se \ntreb` \nsinea ei, \n timp ce-[i sim]ea corpul tânjind dup` \mplinirea pe caredoar acest b`rbat i-o putea oferi. Se l`s` prad` dorin]ei, refuzând s`mai gândeasc`, s` mai tr`iasc` altfel decât \n abandonul clipeiprezente. Mâinile, ochii [i gura mângâiau [i explorau, \n timp ce dou`corpuri se uneau \ntr-o comuniune veche de când lumea, dar nou` defiecare dat` când era tr`it`.

Bra]ele lui \nc` o \nl`n]uiau posesiv, \n timp ce-[i \ngrop` fa]a \np`rul ei.

– Nu cred c-o s` m` satur vreodat` de tine, Sorrel. M` la[i s` r`mâncu tine noaptea asta?

Sorrel \nchise ochii, dorind s` spun` „da“, tentat` peste puterile eide a mai face \nc` o dat` dragoste cu el. Dar deja \ndoielile privindnatura adev`rat` a rela]iei lui cu Bianca re\ncepuser` s` apar`. |l l`sases-o conving` c` Bianca \l dorea pe Hywel, fiindc` dorise s` fieconvins`. Oare nu-i spusese aceasta numai ca s`-i \nving` ezit`rile? Sel`udase \ntr-o zi c` vor fi \mpreun` [i nu era un b`rbat care s` accepteu[or o \nfrângere.

– Crezi c` e o idee bun`? Dac` Bianca \ncearc` s` te contacteze \nnoaptea asta?

– Atunci o s` afle c` nu sunt acas`.– Da, dar va b`nui unde… {tie c` m-ai condus acas`, a[a c` va

\n]elege c` ai r`mas…El o privi [i \ncepu s` se \ncrunte.– Credeam c-am rezolvat problema Bianc`i. }in la ea, dar nu

\ntr-un fel care s` conduc` la o leg`tur` romantic`. – Poate c` tu a[a sim]i, dar… \l privi cu ochii cuprin[i subit de

panic`. Hywel mi-a spus \n seara asta c-a vorbit cu Bianca despreatrac]ia ta fa]` de mine [i c` a fost furioas`. N-ar fi fost furioas` dac`

MAGIA UNUI B~RBAT 135

n-ar fi fost geloas`, nu-i a[a? {i dac` e geloas`, \nseamn` c` ceea cesimte pentru tine nu e doar o simpl` prietenie.

– Ce con[tiin]` incomod` po]i s` ai, r`spunse Luc iritat. De ce-]ipas` ce simte Bianca?

– |mi pare r`u dac` ]i se pare incomod`, dar \mi pas` de Bianca. Os` mai lucr`m \mpreun` câtva timp [i mi-ar pl`cea s` r`mânemprietene. M-am ata[at foarte tare de ea. Ea… este a[a cum mi-a[ fidorit s` fie sora mea.

El oft` [i se ridic` f`r` s` spun` un cuvânt. Se duse \n camera detoalet` [i se \ntoarse purtând halatul ei.

– Un halat b`rb`tesc? \ntreb` el.– Cele pentru femei sunt prea scurte pentru mine. Luc…– Ai un alt halat? o \ntrerupse el.– Da, \n dormitorul meu, dar…El \ncepuse s` urce scara \n spiral` [i când se \ntoarse, \i \ntinse un

halat de culoarea piersicii. – Pune-l pe tine. Va dura ceva timp.|n timp ce se \mbr`ca, el merse la fereastr` [i privi \n noapte. – Din cauza locului pe care Bianca \l ocup` \n via]a mea, a trebuit

s` renun] la mai multe rela]ii, dar este pentru prima dat` când areimportan]`.

Sorrel \l privi [i \n]elese c` \n sinea lui se d`dea o b`t`lie. P`rea c`luase o hot`râre, fiindc` reveni \n fa]a ei [i o cuprinse de umeri. |ispuse, privind-o \n ochi:

– Vreau s`-mi promi]i c` ceea ce-]i voi spune va r`mâne \ntre noi.

136 BLYTHE BRADLEY

Capitolul 10

Privirea [i vocea lui o convinser` c` ceea ce urma s`-i spun` erafoarte important pentru el.

– Tot ce-mi vei spune… po]i s` fii sigur c` va r`mâne \ncontinuare un secret.

– Am \ncredere \n tine, r`spunse el blând. Tu vei putea \n]elege…O f`cu s` se a[eze pe canapea [i o lu` \n bra]e. Nu [tiu dac` [tii, darAmoroso este numele meu de familie. Bunicii mei s-au n`scut \n Italia,dar au venit \n Marea Britanie [i s-au c`s`torit aici. Astfel, tat`l meus-a n`scut [i a crescut aici, a fost educat la o [coal` englezeasc` [i apoia urmat universitatea. Considera c` este mai degrab` englez decâtitalian, a[a c` [i-a schimbat prenumele de Giovanni \n John. {tia c` unnume str`in reprezenta un dezavantaj social [i pe lâng` banii [ireputa]ia familiei noastre, dorea [i un loc de vaz` \n societateabritanic`. A reu[it asta când s-a c`s`torit cu mama mea, fiica cea maimic` a unui duce.

Sorrel \l asculta fascinat` [i, de[i nu \n]elegea unde vroia s` ajung`,ce leg`tur` aveau toate acestea cu dorin]a ei de-a n-o r`ni pe Bianca,se ab]inu s`-l \ntrerup`.

– Nu-mi amintesc foarte bine modul \n care a decurs c`s`toriap`rin]ilor mei când eram copil, dar [tiu c` aveau probleme. Tata eradezam`git c` nu mai avea al]i copii. P`rea c` vrea s` r`mân` credinciosmamei, dar poate c` sângele lui italian era mai puternic decât credea.

|ntr-una din c`l`toriile lui la Roma s-a \ndr`gostit de o tân`r` femeieitalianc`, dar fiind catolic, divor]ul nu era posibil. |n plus, ce motiv \id`duse mama s-o p`r`seasc`? Poate c` nu fusese o c`s`torie dindragoste, dar i-a fost \ntotdeauna o so]ie bun`. A[a c-a adus-o pefemeia aceea \n Marea Britanie [i timp de mul]i ani a dus o via]` dubl`,vizitându-[i amanta ori de câte ori putea. Avea \ntip`rit` pe fa]` oputernic` expresie de dispre] [i Sorrel se \ntreb` dac` nu cumvaaceasta era cauza pentru care era refractar unei leg`turi cu o singur`femeie. Poate se temea c`, asemenea tat`lui lui, nu era capabil s`r`mân` fidel.

– Tu [tiai despre… cealalt` femeie?– Am aflat când aveam dou`zeci [i cinci de ani. Tata a suferit un

atac u[or, dar s-a speriat \n]elegând cât de vulnerabil` era Gianetta lui.Vroia s`-i lase o mo[tenire, dar f`r` s` fie trecut` \n testament, pentrua n-o r`ni pe mama. A[a c-a fost nevoit s`-mi spun` adev`rul.

Sorrel \n]elese cât de [ocat trebuie s` fi fost [i-i atinse mâna \nsemn de consolare. El o prinse [i o strânse puternic.

– Nu numai c` mi-a spus despre femeia pe care o iubise atât demult timp, continu` calm, dar mi-a spus [i despre fiica ei, care atunciera doar la [coal`. Fiica ei… [i a lui.

Sorrel \l privi uluit`, fiindc` \ncepuse s` \n]eleag`.– Bianca! exclam` ea.El aprob` din cap. – Tata [i-a revenit [i a mai tr`it \nc` [apte ani, iar dup` moartea lui

am devenit tutorele ei. S`n`tatea mamei ei \ncepuse s` se deterioreze,[i eu eram singura familie pe care o avea. A[a c` vezi, draga mea,putem fi \mpreun` f`r` s` ne temem c-o r`nim pe Bianca. Fire[te,]inem mult unul la altul, dar numai ca frate [i sor`.

– Mama ta nu [tie nimic?– Nu, [i nu trebuie s` afle vreodat`. L-a iubit pân` \n ultima clip`

[i ar fi o cruzime s`-i fie distruse iluziile acum.Sorrel aprob` \n t`cere.– |]i mul]umesc c` mi-ai spus, Luc. Se sim]ea foarte mândr` c`

avusese \ncredere \n ea, mândr` c`-i \ncredin]ase un secret pe care

138 BLYTHE BRADLEY

doar el [i Bianca \l mai [tiau. Un moment, sim]i c`-[i pierde sim]ulra]iunii, fiindc` se gândise c` acest secret putea fi \ncredin]at doarunei femei pe care o iubea. Se gr`bi s` abandoneze acest gând, fiindc`se temea s` nu-[i pun` prea multe speran]e \n rela]ia lor. Nu [tia ce-irezerva viitorul, dar prezentul \i apar]inea. Atâta timp cât reu[ea s`nu-[i piard` capul…

– E foarte târziu, Luc. |i citi pe fa]` dezam`girea [i se \ntreb` dac`mai fusese vreodat` indus \n eroare de o femeie. Continu` zâmbind:desigur, e[ti binevenit s`-]i petreci noaptea pe canapeaua mea. Euaveam de gând s` m` duc \n pat… [i, de fapt, speram c-ai vrea s` m`\nso]e[ti.

Se ridic` \n picioare [i o lu` \n bra]e. – M` tachinezi, vr`jitoare mic`. Se \ndrept` spre scara \n spiral` \n

timp ce ea i se ag`]` de gât.– Luc… nu! Nu m` po]i duce pân` sus, o s` ne rupem gâturile. {i

chiar dac` reu[im s` ajungem teferi… n-o s` mai po]i face mare lucrudup` aceea.

– Te \ndoie[ti de virilitatea mea, da? |n ciuda temerilor ei, ajunser`cu bine sus.

Nu va tr`i decât prezentul [i va \ncerca s` profite la maximum defericirea pe care i-o oferea. Va fi recunosc`toare f`r` s` cear`imposibilul. Va avea destul timp, dup` ce va fi p`r`sit`, s` se torturezecu ideea unui viitor din care el nu va face parte. Pentru moment \iapar]inea. |l va iubi [i-l va pre]ui a[a cum nimeni n-o f`cuse [i n-o vamai face, [i va fi fericit` atâta timp cât va dura.

***

Dur` numai dou` s`pt`mâni [i jum`tate. Zile magice, \n carefiecare clip` conta. Se sim]ea plin` de energie [i de creativitate, \nciuda nop]ilor pasionale. Obi[nuiau s` doarm` la ea, fiindc` Sorrel sesim]ea jenat` de prezen]a, chiar discret`, a servitorului s`u. |ntârziaumereu la munc`, fiindc` Luc nu vroia s` se dea jos din pat, iar ea eradoar prea dornic` s` mai r`mân`.

MAGIA UNUI B~RBAT 139

Dup` cum Luc prev`zuse, Bianca se ar`t` \ncântat` de rela]ia lor.– Un truc publicitar! {tiam de la \nceput c` sunte]i f`cu]i unul

pentru cel`lalt. Oft`, nec`jit`. Poate dac` Hywel ar vedea cât sunte]i deferici]i \mpreun`, ar \n]elege, \n sfâr[it, c` ne putem vedea f`r` s`-lsup`r`m pe Luc.

Lansarea se apropia [i Sorrel nu avu când s`-l mai vad` pe Hywel[i s` analizeze modul \n care decurgea rela]ia lui cu Bianca. Era atât deprins` de treburi, \ncât f`cu gre[eala s` decid` s` se ocupe deproblema aceasta dup` lansare.

Ziua cea mare sosi. O zi frumoas` [i \nsorit` de mai, \n care nu mai\ndr`znir` s` lâncezeasc` \n pat.

– Emo]ii? \ntreb` Luc, surâzând bine dispus.– Destule. Dac` nu le plac crea]iile mele? Toate clientele tale

elegante, to]i partenerii t`i de afaceri…– O s` se repead` asupra lor, n-am nici o \ndoial`. |[i plimb` mâna

de-a lungul coapsei ei [i continu` vesel: atâta timp cât nu m` daiuit`rii, dup` ce devii faimoas`…

Sim]urile o n`p`dir` la atingerea lui. Ar fi vrut s`-i spun` c`niciodat` nu va mai putea sim]i pentru cineva ce sim]ea pentru el, dar[tia c` remarca lui glumea]` nu cerea un r`spuns atât de serios.

– De parc` faptul c` vei deveni celebr` ar avea vreo importan]`,când nu trebuie decât s` m` prive[ti…

Nu se sup`r` \n fa]a acestui comentariu voit \nfumurat. {tia c`nu-[i putea desprinde ochii de el, indiferent câte persoane se aflau \njurul lor. Nu era nelini[tit` de acest lucru, fiindc`, cel pu]indeocamdat`, [i el se comporta la fel.

Lansarea urma s` aib` loc \ntr-un hotel la mod` [i pretutindenip`rea s` domneasc` haosul. Se f`ceau aranjamentele finale:iluminarea, tapetarea podiumului, aranjarea florilor [i a scaunelor. |nspatele scenei, dezordinea era [i mai mare.

– Hywel trebuie s`-[i ias` din fire la fiecare lansare, \i spuse Biancaoftând, de[i parc` de obicei nu e chiar atât de enervant.

– S` \n]eleg c` \nc` nu s-au l`murit lucrurile \ntre voi? \ntreb`Sorrel cu simpatie \n glas [i Bianca \i r`spunse trist:

140 BLYTHE BRADLEY

– Sunt oricum, dar numai l`murite nu. Nu reu[esc deloc s`-lconving c` Luc nu m-a ajutat cu apartamentul \n scopul de a ne muta\mpreun`.

– Poate când mergem s` s`rb`torim, \n seara aceasta, vom reu[is`-l convingem, spuse Sorrel \ncurajator.

Nu mai avur` timp s` discute \n ce mod vor ac]iona. Venise timpuls` se schimbe \n rochia pe care Hywel o crease special pentru ea, de[i\n timpul spectacolului propriu-zis, urma s` r`mân` ascuns` \n spatelecortinei [i s` se asigure c` modelele purtau bijuteriile potrivite.

Urm`toarea or` trecu \ntr-un ritm ame]itor. Fiecare apari]ie amodelelor era \ntâmpinat` cu aplauze. Nu era nici o \ndoial` c`lansarea era un succes. Când, la final, Hywel \[i f`cu apari]ia, fu\ntâmpinat de un ropot unanim de aplauze.

Tat`l ei fu printre primii care se apropie de ea s-o felicite [i pân` [iMarcia f`cu un efort [i o s`rut` pe obraz. Chelnerii \ncepur` s` aduc`[ampanie [i atmosfera deveni relaxat`. Primise atâtea felicit`ri, \ncâtpân` când mul]imea se mai r`ri, r`m`sese f`r` formule de mul]umire.

– Un adev`rat triumf [i, gra]ie lui Luc, revista mea va fi prima careva scrie despre asta. Sorrel o recunoscu pe Miriam Gee, redactorulcare-i luase interviul.

– Da, \nc` nu mi-am revenit, recunoscu ea, pu]in ame]it` desucces.

– Sunt sigur` c` nu. Miriam zâmbi ironic când continu`: Luc e unamant fantastic, nu-i a[a? {tie s` fac` o femeie s` se simt` deosebit`.P`cat c` nu prea dureaz`.

Sorrel o privi uluit`. Nu se a[teptase la un asemenea atac meschin[i, de[i [tia c` Miriam vorbea astfel numai din cauza ciudei, nu se putuopri s` nu simt` un fior de gelozie. Ar fi vrut s` fie singura femeie cares` fi contat pentru Luc. Nu putu g`si un r`spuns \n timp util [i Miriamse gr`bi s` profite de uimirea ei pentru a mai lansa o s`geat`:

– Nu cred c` te-a prezentat mamei lui, nu-i a[a? Aluzia era evident`[i nu mai era nevoie s` spun` cu voce tare c` un b`rbat nu-[i prezentaamanta curent` mamei lui. Sorrel se ab]inu s` r`spund` ceva [i Miriamcontinu`, \nving`toare: las`-m` s`-]i fac cuno[tin]` cu ea.

MAGIA UNUI B~RBAT 141

|nainte ca ea s` poat` spune ceva, o prinse de \ncheietur` [i f`cuu[or cu mâna \n direc]ia unei doamne cu p`rul alb, \mbr`cat` distins.Sorrel se uit` disperat` dup` Luc, dar acesta discuta cu ni[te clien]ijaponezi [i nu privea \n direc]ia ei.

Deja era prea târziu. Miriam spunea suav:– Lady Anne, pot s` v-o prezint pe Sorrel Valentine, talentatul

designer care a creat bijuteriile pentru aceast` lansare?– Putem s` l`s`m la o parte formalit`]ile, doamna Amory e destul

pentru mine. Doamna cu p`rul alb se \ntoarse \n direc]ia lui Sorrel[i-i zâmbi amabil. E o colec]ie foarte original`, domni[oar` Valentine.Am privit-o cu aten]ie [i cred c` voi discuta cu fiul meu \n privin]acâtorva piese.

Sorrel r`spunse cum se cuvenea. |i pl`cuse amabilitatea doamneiAmory, dar [tia c` ocupa o pozi]ie prea precar` \n via]a lui Luc, pentrua-[i putea permite s` se aventureze prea departe.

– {i hainele, continu` doamna Amory la fel de entuziasmat`. Deja[tiu una pe care a[ vrea s-o comand. Am \ncercat s`-l g`sesc pe domnulRees [i s`-i spun, dar pare s` fi disp`rut cu totul.

– L-am v`zut \ndreptându-se spre \nc`perea din spatele scenei,spuse Miriam Gee. Zâmbi la fel de ironic ca \nainte, [i relu`: cu Bianca.P`reau c` se ceart`.

Sorrel se gr`bi s` profite de ocazie [i se \ndep`rt` spunând:– M` duc s`-l caut. Doar când ajunse lâng` cortin`, \[i d`du seama c` mama lui Luc

venise dup` ea. Din locul \n care se aflau \i puteau auzi foarte bine peBianca [i pe Hywel certându-se.

– De ce m` chinui? Chiar crezi c` nu-i sunt loial lui Luc, dup` totce a f`cut pentru mine? F`r` el n-a[ fi reu[it niciodat`. Nu pot s`-i iaufemeia.

– Pentru a suta oar`, nu sunt femeia lui, strig` Bianca [i lacrimilese f`cur` sim]ite \n vocea ei. Tu n-ai v`zut c` n-are ochi decât pentruSorrel?

– A[a c` vrei s` te folose[ti de mine ca s`-l faci gelos, r`spunseHywel dispre]uitor.

142 BLYTHE BRADLEY

Obrajii lui Sorrel luar` foc [i se \ntoarse spre doamna Amory, cusperan]a s-o conving` s` plece de acolo, dar aceasta p`ru c` r`mâne]intuit` locului, când vocea \ndurerat` a Bianc`i se auzi din nou:

– Gelos? Cum s` fie gelos din moment ce e fratele meu?Sorrel o v`zu pe doamna Amory p`lind. Biata femeie \ncepuse s`

tremure, dar vocile continuau s` se aud`.– Fratele t`u! Hywel p`rea la fel de [ocat ca cele dou` femei care

le ascultau discu]ia.– Oh, Doamne! Bianca relu` printre suspine: avem acela[i tat`…

Nu trebuie s` spui nim`nui. Luc nu m-ar ierta niciodat` dac` mama luiar afla.

Doamna Amory gemu [i \ncepu s` se clatine pe picioare. Sorrel setemu c-o s` le[ine [i se gr`bi s-o sus]in`.

– Doamn` Amory… Nu [tiu cum s` continue, dar, din fericire,vocile sc`zur` \n intensitate [i nu se mai auzeau cu atâta claritate.Singurul gând care-i veni \n minte fu c` trebuia s-o duc` pe doamnaAmory de acolo, \nainte ca Bianca s-o vad` [i s` \n]eleag` ce f`cuse.

– Nu poate fi adev`rat… nu poate fi adev`rat… Era tot ce femeiazdrobit` de durere putea spune.

– Cu siguran]`, nu este, \ncerc` Sorrel s-o lini[teasc` [i reu[i s-oconduc` la una din u[ile laterale care d`deau \n camera principal`.

– Luc… chem` ea cu o voce stins` [i el se apropie imediat de ele.– Ce s-a \ntâmplat? Se uit` uluit la ea [i Sorrel b`nui c` trebuia s`

fie mirat s`-[i vad` mama al`turi de amant`. Dar acum nu era cel maibun moment pentru explica]ii.

– Mama ta… Doamna Amory nu se simte bine, r`spunse ea \ncet.Nu se putea \mpiedica s` nu se simt` vinovat` pentru ce se\ntâmplase.

– Mam`? |ngrijorarea se f`cu imediat sim]it` \n vocea lui.– Du-m` acas`, Luc, spuse doamna Amory printre lacrimi.– Desigur, mam`. O lu` de umeri [i-i arunc` o privire nelini[tit` lui

Sorrel. Ne vedem mai târziu. O conduse \ncet pe mama lui afar` din\nc`pere.

MAGIA UNUI B~RBAT 143

Sorrel \i privi plecând. Nimeni nu [tia c` momentul ei de glorieapusese [i c` trebuia s` fac` un efort ca s` reu[easc` s` fie politicoas`cu cei care \nc` mai veneau s-o felicite.

Tat`l ei \i prezent` un om de afaceri din New York, un anume SethDewis, proprietar al unei companii rivale cu Amoroso. Sorrel \l ascult`cum \ncerca s-o conving` s` semneze un contract cu el, dar cu greureu[ea s`-i r`spund` coerent. St`tea \ncordat`, pândind intrarea.Trecuse o or` de când Luc plecase cu mama lui [i \nc` nu se \ntorsese.|n cele din urm`, ca s` scape de omul de afaceri care \ncepuse s-ooboseasc`, \i accept` cartea de vizit` [i-i promise s`-l sune dac` se vaafla vreodat` \n New York.

|ntr-un final, oamenii de afaceri, reporterii [i toate persoanelevenite s` asiste la lansare, plecar`. Sorrel tocmai supraveghea\mpachetarea bijuteriilor, când \i v`zu pe Bianca [i Hywel apropiindu-se.Se ]ineau de mân` [i p`reau atât ferici]i, \ncât \n]elese imediat c`lucrurile se aranjaser` pentru ei. Sim]i \ns` o strângere de inim` cândse \ntreb` cu ce pre].

– Colec]ia a fost un succes. Felicit`ri, Hywel.– Duble felicit`ri, Sorrel, complet` Bianca, str`lucind de fericire.

Hywel m-a cerut de so]ie. Arunc` o privire prin \nc`pere [i \ntreb`:unde e Luc? Vreau s`-i spun [i lui vestea cea mare.

– A plecat cu mama lui… i s-a f`cut r`u [i a dus-o acas`. Nu sesim]ea \n stare s` le umbreasc` fericirea [i evit` s` spun` mai mult.

– A plecat! Asta e. O s`-i spunem \n seara asta, când mergem s`s`rb`torim.

Se \ndoia c` Luc va avea chef s` ias` \n ora[ \n seara aceea. Speradin toat` inima c` atunci când mama lui \i va povesti despre modul \ncare aflase de adulterul defunctului ei so], nu se va sup`ra atât de tare\ncât s`-[i compromit` rela]ia cu Bianca.

– Cred c-ar fi mai potrivit s` r`mâne]i singuri \n seara asta,r`spunse ea [i reu[i s` adopte un ton glume]. M` bucur mult pentruamândoi. O \mbr`]i[` pe Bianca [i-l s`rut` prietene[te pe obraz peHywel.

144 BLYTHE BRADLEY

Ei nu protestar`, fiind prea absorbi]i de noutatea fericirii lor. Nu se\mpotrivir` prea tare nici când Sorrel refuz` oferta lor de-a o duceacas` [i opt` pentru un taxi.

Când ajunse \n apartamnetul ei, primul lucru pe care \l f`cu, fu obaie fierbinte. |ncepu s` se relaxeze [i rememor` evenimentele aceleizile. Se \ntreb` dac` Luc va veni \n seara aceea, dar \[i aminti când demult ]inuse ca mama lui s` nu afle adev`rul despre Bianca [i ajunse laconcluzia c` nu trebuia s`-l a[tepte. Fusese o zi agitat` [i obositoare.Ie[i din cad` [i se duse s` se culce.

Trecuse de ora zece când auzi un zgomot de cheie \n u[`. Cobor\sc`rile [i-l v`zu pe Luc intrând. P`rea atât de \ndurerat, \ncât inima i sestrânse din cauza sentimentului de vinov`]ie. Se apropie de el [i-l\ntreb` \ngrijorat`:

– Cum se simte?– A trebuit s` ia o groaz` de calmante, de parc` ]i-ar p`sa. O prinse

de bra]e [i o \ntreb` furios: de ce? De ce ai f`cut asta?Se a[teptase s` fie sup`rat pe ea pentru rolul involuntar pe care-l

jucase \n evenimentele care duseser` la o asemenea umilire a mameilui, dar brutaliatea lui nea[teptat` o f`cu s` dea \napoi. |i spuse \ncet:

– {tiu c` nu vroiai s` vorbesc cu mama ta. Adic`, era evident c` nuvoiai s` m` prezin]i, dar…

– De asta ai f`cut-o? Ochii lui o priveau cu groaz` [i furie. Dincauz` c` nu ]i-am f`cut cuno[tin]` cu mama?

Sorrel se cl`tin` pe picioare. Cum putea s` se uite la ea cu atâtaur`?

– N-am c`utat-o inten]ionat. Miriam Gee e cea care a insistat s` m`prezinte [i…

– {i ai profitat de ocazie ca s` te revan[ezi [i s`-mi tr`dezi\ncrederea, termin` \n locul ei [i fa]a i se strâmb` \ntr-o expresie dedezgust, care o f`cu s` se \nfioare.

|ncepuse s` \n]eleag` ce o acuza c-ar fi f`cut. Probabil c` mama luinu fusese \n stare s`-i spun` ce se \ntâmplase cu adev`rat [i el tr`seseconcluzia c` fusese vina ei.

MAGIA UNUI B~RBAT 145

– Luc, doar nu crezi c` eu i-am spus!– Cine altcineva? Eu n-am f`cut-o [i nici Bianca n-ar face a[a ceva.

|n afar` de noi doi, doar tu mai [tiai. Erai cu ea când am g`sit-o \n starede [oc.

Palid` [i uluit`, Sorrel nu putu s` r`spund` imediat, iar el continu`necru]`tor:

– Ce prost am fost s` am \ncredere \n tine! {i pentru ce? Pentrucâteva s`pt`mâni de acces la corpul t`u.

{tiuse de la \nceput c` rela]ia lor va fi una temporar`, dar s`-l aud`vorbind cu atâta cruzime, s`-l vad` privind-o cu atâta dispre], era preamult. Ceea ce pentru ea fusese expresia celei mai pure iubiri, pentruel nu \nsemnase decât triumful unei dorin]e. N-o iubea, nu contapentru el, nu era decât o alt` femeie dintr-un lung [ir, [i aveau s`urmeze [i altele dup` ea. Vroia s`-i spun` c` se \n[ela, c` nu gre[isefa]` de el, dar la ce bun? Nu era nimic de p`strat, nimic care s` merites` fie salvat.

Era doar amanta lui, o amant` pe care tot ar fi p`r`sit-o, maidevreme sau mai târziu. Bianca era sora lui [i rela]ia cu ea era maiimportant`. Dac` \l iubea cu adev`rat, putea s` mai fac` un ultim lucrupentru el: s` salveze acea rela]ie. Alese s` nu se apere. Nu va spunenimic. N-o va tr`da pe Bianca.

– De ce-ai f`cut-o? Ce sperai s` câ[tigi? Vocea lui con]inea la fel demult` furie ca \nainte, dar Sorrel avu impresia c` detecteaz` [i altceva.Ceva ce p`rea a fi durere.

– A fost un accident. Cuvintele \i sc`par` \n ciuda voin]ei ei.– Un accident! O privi cu dispre]. Ce anume a fost accidental \n

a-i spune mamei mele c` Bianca e copilul nelegitim al so]ului ei?Sorrel nu r`spunse. N-ar fi avut cum s` se apere decât tr`dând-o pe

Bianca. T`cerea ei p`rea c`-l scoate din s`rite. Veni spre ea [i o prinsede b`rbie, for]ând-o s`-l priveasc`. |l iubea chiar [i când ar`ta atât defurios [i nu reu[i s`-[i ascund` durerea când \l privi.

– Cum po]i s` ar`]i a[a? Ca un suflet r`t`cit, care tânje[te s` fiedescoperit… Credeam c` aveam o rela]ie bun`, dar \ncep s` credc-am avut noroc [i c` scap tocmai la timp. Poate c` tat`l t`u n-are nicio vin`. Poate c-ai stricat [i rela]ia aceea.

146 BLYTHE BRADLEY

Sorrel \nchise ochii. Nu mai putea \ndura s`-l vad` atât de pornit\mpotriva ei. Degetele lui o strângeau tot mai puternic [i \ncepu s` seteam` c` va le[ina din cauza durerii.

– Ap`r`-te, naiba s` te ia! Era ceva deosebit \ntre noi, a[a c` d`-mio explica]ie pe care s-o pot accepta.

Chiar dac` ar fi dorit s`-i spun` ce se \ntâmplase cu adev`rat \ndup`-amiaza aceea, tot n-ar mai fi reu[it acum. Nu mai putea vorbi [icând el \i d`du \n sfâr[it drumul, sim]i cum ame]e[te din cauzasângelui care re\ncepuse brusc s` circule.

– Nu te pot \n]elege. P`rea n`ucit [i \ndurerat. P`rea \nfrânt. Oprivi \nc` o dat` [i-i arunc` ceva la picioare. Erau cheile pe care i led`duse: de la u[a de la intrare [i de la apartamentul ei. Spune-i luiCharlie, din partea mea, c` s-a \n[elat. Nu e nimic care s` merite s` fiedescoperit \n spatele m`[tii tale.

Auzi u[a trântindu-se [i pa[ii lui care se dep`rtau. Ridic` mecaniccheile de pe podea [i le privi f`r` s` le vad`. Mi[cându-se la fel de greuca o femeie b`trân`, merse pân` la u[` [i stinse lumina. |ntunericulinund` camera. Se terminase. Minunata [i fragila ei fericire fusesedistrus`. Se ghemui pe canapea [i se l`s` \n voia durerii care \i ardeasufletul.

MAGIA UNUI B~RBAT 147

Capitolul 11

Soarele str`lucea \n spatele draperiilor trase. Sorrel nu observ`. Nuse putea mi[ca. Se afla \n aceea[i pozi]ie de când plecase Luc.

Vocea lui Tammy se auzi \n spatele u[ii de la intrare [i Sorrel \n`l]`capul. |ncerc` s` se ridice, dar nu reu[ea s` se ]in` pe picioare.Sângele \ncepuse s` circule din nou [i-[i sim]ea corpul str`b`tut de\n]ep`turi. Ajunse cl`tinându-se la u[` [i o deschise.

– {tii cât e ceasul? \ntreb` Tammy. Doamne! O privi pe Sorrel [ir`mase \nm`rmurit` \n fa]a palorii chipului ei. Ar`]i ca naiba! E[tibolnav`?

– Doar o durere de cap, r`spunse Sorrel \n sil`. Ast`zi nu m` ducla lucru.

– Atunci, \mi pare r`u c` te-am deranjat. N-am auzit nici un zgomot[i… Ezit` \nainte de a continua: Luc a plecat la firm`?

– Nu… n-a r`mas noaptea asta la mine. |i venea greu s` vorbeasc`.|[i ridic` gulerul halatului de team` c` vân`t`ile de pe b`rbie erau preavizibile [i se for]` s` continue: Luc [i cu mine… ne-am desp`r]it.

– V-a]i desp`r]it! Ochii lui Tammy se m`rir` \n semn dene\ncredere. Fii serioas`! Recunosc un b`rbat \ndr`gostit când \l v`d.Vrei s` spui c` v-a]i certat? Eu [i Charlie ne cert`m mereu, dar n-arenici o importan]`.

Sorrel cl`tin` din cap. Tammy avea inten]ii bune, dar \n clipa aceeanu se sim]ea \n stare s` stea de vorb` cu ea.

– A fost mai mult decât o ceart`. Nu mai suntem \mpreun`. V`zuc` Tammy era pe cale s` spun` ceva [i continu` repede: te rog, nuvreau s` vorbesc acum despre asta. Am nevoie s` fiu singur`, m`\n]elegi, nu-i a[a?

– Dac` e[ti sigur`… \ncuviin]` Tammy \n sil`, \ngrijorat` cuadev`rat acum.

– Da, sunt sigur`. Reu[i s` \nchid` u[a \nainte ca primele lacrimis` i se preling` pe obraji. Se urc` \n dormitor [i se strecur` subplapum`.

Timp de trei zile, Sorrel nu ie[i din apartamentul ei. Respinse\ncerc`rile lui Tammy de a o consola, pretinzând c` lucreaz`. De fapt,st`tea la masa de lucru [i privea \n gol. Dac` zilele erau grele, nop]ileerau pur [i simplu cumplite. Nu putea dormi [i se r`sucea \ntruna \na[ternut. Tânjea dup` Luc, dup` atingerea lui, dup` \mplinirea pe carenumai el i-o putea d`rui. |ncepuse s` sl`beasc`. Tammy observ` [i\ncerc` s` intervin`.

– Nu mai po]i continua \n felul acesta, Sorrel, \i spuse ea \ntr-unfinal. O s` te \mboln`ve[ti [i nici un b`rbat nu merit` asta, nici m`carLuc Amory. Nu vreau s` m` amestec, dar nu crezi c-ar fi mai bine s`vorbe[ti despre asta, \n loc s` ]ii totul \n tine?

Nu putea s`-i spun` lui Tammy adev`rul, dar nici nu vroia s-omint`. |ncerc` s` se eschiveze:

– S` spunem c-am iubit f`r` m`sur` [i f`r` minte, spuse zâmbindtrist. {tia \ns` c` Tammy avea dreptate. De dou` ori Bianca [i o dat`Hywel o sunaser`, dar le spuse c` era prea ocupat` ca s`-i vad`. Nuputea \ns` continua \n felul acesta [i [tia c`, mai devreme sau maitârziu, va trebui s` \ncerce s`-[i refac` via]a. Nu putea risca s`-i vad` peBianca [i pe Hywel, dar cel pu]in putea s`-i lini[teasc` pe Tammy [i peCharlie.

– N-a murit nimeni din cauza unei inimi frânte, spuse ea [i \ncerc`s` surâd`. O s`-mi treac`, dar, pentru \nceput, ce-ar fi s` veni]i la mine[i s` cin`m \mpreun` \n seara asta? M`car pentru câteva ore se vagândi la altceva \n afar` de Luc. Tammy accept`, u[urat`.

MAGIA UNUI B~RBAT 149

Diminea]a urm`toare \ncepu s` lucreze la ora nou`. Avea mult delucru [i petrecu urm`toarele dou` s`pt`mâni \n atelier. Uneorir`mânea [i noaptea s` lucreze. Când sim]ea c` era prea obostit`,mergea s` se plimbe prin muzee. Era singurul lucru pe care-l puteaface ca s` scape de amintirea lui Luc. Apartamentul p`rea s` p`strezeurme ale prezen]ei lui [i se trezea asaltat` de amintiri când se a[teptamai pu]in. |n plus, Bianca o suna \ntruna [i se temea s`-i vorbeasc`.Era mai bine s` n-o mai vad`, altfel va fi nevoit` s`-i spun` ce se\ntâmplase [i ea va \ncerca s` \ndrepte lucrurile. Mai ales asta vroia s`evite. Rela]ia ei cu Luc nu mai putea fi salvat`, chiar dac` el ar fi aflatadev`rul, [i nu vroia ca [i cea cu Bianca s` fie distrus`.

|ncerc` s` nu se mai gândeasc` la el, s`-[i umple timpul cu lucruricare nu aveau leg`tur` cu dragostea lor, dar p`strase tot timpulsperan]a ascuns` c` ar putea fi \ns`rcinat` cu copilul lui. |n ziua cândBianca reu[i, \n sfâr[it, s-o prind` la telefon, [i aceast` ultim` speran]`se spulberase. |n diminea]a aceea, crampele familiare \i d`dusera a\n]elege c` nu va avea un copil, c` nu exista nimic care s` mai fac` vreoleg`tur` \ntre ea [i b`rbatul pe care-l iubea.

Era atât de cople[it` de durere, \ncât n-o auzi pe Tammy intrând.O lu` \n bra]e [i Sorrel reu[i s` plâng`. Era \n bra]ele unei prietene,cea mai bun` [i mai apropiat` din câte avusese vreodat`, [i-[i puteapermite s` dea frâu liber durerii. Tammy r`mase lâng` ea pân` cândsuspinele [i lacrimile \ncetar`. |ntre timp, simpatia ei pentru Sorrel setransformase \n furie pentru b`rbatul care o f`cuse s` sufere astfel.

– A[ fi \n stare s`-l omor. Cum poate s`-]i fac` a[a ceva?– Nu e vina lui, reu[i ea s` \ngaime.– Dar… credeam c` l-ai v`zut [i c` v-a]i certat din nou. Altfel nu

v`d de ce ai fi atât de sup`rat`. Era o not` \ntreb`toare \n cuvintele ei.– Nu, nu l-am v`zut, [opti Sorrel.– A[ vrea s` [tiu ce s-a \ntâmplat, oft` Tammy. E ceva mai

important decât dorul dup` el, nu-i a[a?– Nu… nu sunt \ns`rcinat`.– Nu e[ti \ns`rcinat`? Majoritatea femeilor ar fi recunosc`toare

pentru asta, suger` Tammy precaut`, f`r` s` \n]eleag` \nc`.

150 BLYTHE BRADLEY

– A[ fi vrut s` fiu… s` am ceva de-al lui… Vocea i se pierdu printresuspine [i re\ncepu s` plâng`.

Tammy o lu` iar \n bra]e [i nu mai spuse nimic. R`mase \ntreagadiminea]` cu ea [i ar fi anulat o \ntâlnire important` dac` Sorrel n-arfi insistat c` se sim]ea mai bine. De fapt, ajunsese la o stare deimobilitate a gândurilor [i a sim]urilor. Când telefonul sun`, r`spunsef`r` s`-[i dea seama ce face.

– Sorrel! Vocea Bianc`i avea o not` de triumf. |n sfâr[it, am reu[its` dau de tine. Ce se \ntâmpl` cu tine [I cu Luc? N-am putut s` daunici de el.

– Eu… noi… Sorrel se \ntrerupse, ne[tiind cum s`-i explice. Amfost foarte ocupat`. |n ceea ce-l prive[te pe Luc… nu l-am mai v`zutdin seara lans`rii.

– Nu l-ai v`zut? Vocea Bianc`i p`rea ne\ncrez`toare. Dar atunci,unde e? Ce face? Nu r`spunde nimeni la el [i am presupus c` era cu tine.

– Trebuie s` [tii c` Luc mai are [i alte femei \n afar` de mine, reu[is` r`spund` cu greutate.

– Fii serioas`! L-am v`zut al`turi de multe alte femei [i nu le priveacum te prive[te pe tine.

Se a[ternu o clip` de t`cere, fiindc` Sorrel nu reu[i s` g`seasc`nimic de spus. Bianca p`ru c` \n]elege c` se \ntâmplase ceva r`u [i o\ntreb` brusc:

– A intervenit vreo scorpie invidioas` \ntre voi? Sorrel…– Nu! Se temea s` ajung` cu discu]ia la ideea unei influen]e

exterioare. N-a intervenit nimeni \ntre noi. Noi… nu ne mai vedem,atâta tot. Am hot`rât s` ne desp`r]im.

– Nu cred! Era atât de fericit… [i dac` a]i hot`rât s` v` desp`r]i]ide comun acord, atunci de ce nu vorbe[te nici cu mine? |nc` n-amreu[it s`-i spun despre Hywel [i mine. E ceva ce-mi ascunzi [i vreau s`[tiu ce. Vin imediat la tine.

– Nu! Panica o cuprinse [i \ncerc` disperat` s` g`seasc` o scuz`care s` stea \n picioare. M` \ntâlnesc cu un client \ntr-o or` [i… |nmomentul acela veni ideea salvatoare [i Sorrel \n]elese c` nici m`carnu va trebui s` mint`. O s` plec \n str`in`tate.

MAGIA UNUI B~RBAT 151

– |n str`in`tate? Bianca p`ru uluit` [i Sorrel profit` de ocazie:– Da. Am hot`rât s` semnez un contract cu o companie din New York.– Dar ai un contract cu Luc. Nu po]i s`-l p`r`se[ti astfel. Nu \n]eleg

nimic. Sorrel, credeam c` suntem prietene.Cuvintele acestea nu f`ceau decât s`-i \ngreuneze situa]ia. Da, ar fi

vrut s` fie prietene, ar fi vrut s` fie ca dou` surori.– |mi pare r`u, spuse \ncercând s`-[i \n`bu[e un hohot de plâns.

Fii fericit`, Bianca… |nchise telefonul [i-[i cuprinse fa]a \n palme. St`tu mult timp a[a.

|n cele din urm`, se ridic` [i \ncepu s` caute cartea de vizit` pe care i-od`duse Seth Dewis. Poate c` acesta era r`spunsul: o nou` ]ar`, o nou`via]`, un nou \nceput. Nu credea c`-l va uita pe Luc, dar cel pu]indistan]a va face desp`r]irea mai u[oar`. S` spere c` va putea l`sa \nurm` amintirile era prea mult, dar cel pu]in putea s` scape delucrurile care-i aminteau de el. Cine [tie, poate c` dup` un timp vaputea s` se gândeasc` la rela]ia lor f`r` s` mai sufere. Asta ar fi vrut: s`poat` rememora doar momentele fericite, nu [i ultima lor \ntâlnire [idurerea cumplit` care urmase.

Peste o s`pt`mân`, totul era aranjat. |n ciuda protestelor luiTammy [i Charlie, \nc` \ngrijora]i pentru ea, \l anun]ase pe proprietarc` se mut`. Avea rezervat un bilet de avion pentru a doua zi. Nuvorbise cu Seth Dewis, fiindc` nu era sigur` dac` vroia s` lucrezepentru el. |[i f`cuse planul s` vad` mai \ntâi ora[ul [i dup` aceea se vahot`r\. Dar, un lucru era sigur: nu se va mai \ntoarce.

|l anun]ase pe tat`l ei, care p`ruse c` regret` sincer decizia ei, [i-itelefonase mamei ei, care p`ruse perfect indiferent`. Trimisese la undepozit lucrurile pe care vroia s` le ia cu ea [i urma s` trimit` dup` eleimediat ce s-ar fi instalat. Nu mai avea decât s` \mpacheteze lucrurilem`runte. |[i aranja hainele \n geamantan, când sun` interfonul.

– Sorrel? Recunoscu imediat vocea [i sim]i cum se pr`bu[e[te. Nuputea fi el, nu putea fi decât imagina]ia ei care-i juca feste.

– Sorrel! Sunt Luc. Las`-m` s` intru. Trebuie s`-]i vorbesc.Se sprijini de perete [i \ncerc` s`-[i recapete controlul asupra

b`t`ilor inimii. Dorin]a de-al vedea \nc` o dat` – pentru ultima oar` –se lupta cu teama unor noi acuza]ii. De ce venise acum? |nc` o zi…

152 BLYTHE BRADLEY

– Nu mai avem ce s` ne spunem, r`spunse cu glas stins. Te rog,pleac`.

– Nu. Vreau s`-]i vorbesc. Fii rezonabil` [i las`-m` s` intru. Dac`nu, r`mân aici [i sun \ntruna.

Degetul ei se apropie de butonul de acces. Tenta]ia era mare, darreu[i s-o reduc` la t`cere. Nu servea la nimic s`-l vad`. De-abia reu[ises` \nceap` s`-[i revin` [i dac` l-ar revedea, ar \ncepe din nou s` sufere.

– Nu vreau s` te v`d. Nu pot. Te rog, pleac`… Vino mâine. Pusela loc receptorul [i se l`s` s` alunece de-a lungul peretelui. R`maseacolo cât timp el continu` s` sune, incapabil` s` se mi[te. O dat`, dedou` ori, de trei ori. Apoi se l`s` o t`cere binecuvântat`.

Plecase. Se ridic` \n sil` [i se \ntoarse s` continue \mpachetatullucrurilor r`mase. Mâinile ei se mi[cau mecanic. Refuz` s` se laseprad` gândurilor pe care le sim]ea dând târcoale. Nu putea s` segândeasc` acum la el. Poate mai târziu, când se va afla \n avion… Ob`taie \n u[` o f`cu s` tresar`. Se relax` când auzi familiarul„pisicu]ooo…!“ al lui Tammy. Se aplec` peste balustrad` [i strig`:

– E deschis, Tammy.|ncepu s` coboare scara \n spiral`, dar se opri la jum`tatea ei. Luc

[i nu Tammy era cel care intra pe u[`. R`mase ]intuit` locului [i-l privi,devorându-l din ochi. Pentru moment, avu senza]ia c` [i el o privea \nacela[i mod, dar nu putea fi adev`rat.

Strânse puternic balustrada [i-i spuse cât de aspru putu:– Apelezi acum la a[a ceva, Luc? Cred c-a fost destul de

conving`toare povestea pe care i-ai dep`nat-o lui Tammy, ca s` te lases` intri.

– Da, nu mi-a l`sat nici un dubiu privind p`rerea ei despre mine,dar eram gata s` fac orice ca s` te v`d.

– Acum c` ai reu[it, poate \mi spui ce era a[a de important.– Nu m` invi]i s` iau loc? Sim]ea cum for]a personalit`]ii lui \ncepea s` pun` st`pânire pe ea. Se

lupt` s` reziste [i termin` de coborât sc`rile. R`spunse cât de calm putu:– Nu vei sta destul de mult, \ncât s` te invit s` iei loc. Dup` cum

vezi, sunt ocupat`.Luc privi \n jurul lui, \n camera aproape goal`.

MAGIA UNUI B~RBAT 153

– Te mu]i? \ntreb` el t`ios.– Mâine. Am rezervare pentru avion. Plec la New York.– Nu pleci nic`ieri! o \ntrerupse cu asprime [i-i arunc` o privire

care nu-i l`s` nici o \ndoial`. Tocmai \ntâlnise un obstracol major \ncalea planurilor ei.

– Am f`cut toate aranjamentele. Seth Dewis mi-a propus s`semn`m un contract \n seara lans`rii, dar l-am refuzat. Vorbea repede[i cu nervozitate, \ncercând s`-i evite privirea. Mai târziu, m-am gânditc` era o idee bun`. Contractul nostru e ca [i anulat, a[a c` m-amgândit s` lucrez pentru el.

– De asta mi-ai spus s` m` \ntorc mâine?Sorrel \ncuviin]` din cap.– Ai spus c` nu vrei s` m` vezi, dar privirea ta mi-a spus cu totul

altceva, când am intrat.A[a cum se temuse, [ocul vederii lui \i tr`dase adev`ratele

sentimente. Sorrel ezit` câteva clipe \nainte de a r`spunde:– Mi-a fost team`. {i cine m` poate \nvinov`]i, mai ales dup` ultima

noastr` \ntâlnire? – De ce nu mi-ai spus adev`rul atunci? |ntrebarea fusese rostit` cu un glas blând, dar pentru Sorrel avu

efectul unui bubuit de tunet. |[i ridic` privirea de la podea [i expresia\ntip`rit` pe fa]a ei nu l`s` nici o \ndoial` asupra surprizei ei.

– Cine ]i-a spus? Bianca? Nu-[i d`du seama c` se tr`dase, decâtdup` ce rostise aceste cuvinte.

– N-am v`zut-o pe Bianca. Am petrecut tot acest timp cu mama.Pân` acum a refuzat s` vorbeasc` despre asta, m-a \ntrebat doar dac`era adev`rat. Abia ast`zi mi-a spus: „tân`ra aceea dr`gu]`, cea care acreat bijuteriile, nu va spune nim`nui, nu-i a[a? Era lâng` mine [i aauzit [i ea“. Nu mi-a venit s` cred. Am asaltat-o cu \ntreb`ri pân` cândam reu[it s` scot \ntreaga poveste de la ea. Se apropie [i o cuprinse deumeri. De ce nu mi-ai spus cum au decurs lucrurile de la bun \nceput?

– Dup` cum \mi amintesc, erai deja convins c` eram vinovat`. Eraia[a de furios, \ncât nici n-am reu[it s` deschid gura.

– Poate la \nceput, dar dup` aceea te-am rugat, te-am implorat s`spui ceva \n ap`rarea ta, dar n-ai spus nimic.

Se dep`rt` de el [i merse lâng` fereastr`.

154 BLYTHE BRADLEY

– }i-am spus c-a fost un accident [i e adev`rat. M-am dus s`-l cautpe Hywel, dar am nimerit tocmai când se certa cu Bianca. Nu [tiam c`mama ta venise dup` mine. Se \ntoarse spre el [i continu` cu o vocerug`toare: nu trebuie s-o \nvinov`]e[ti pe Bianca. Nu [i-a ales binemomentul, dar nu e vina ei. Tu mi-ai spus adev`rul [i ei doi seiubesc… Se vor c`s`tori \n curând.

Luc inspir` adânc.– Deci ai t`cut ca s-o aperi pe Bianca. Dar nu \n]eleg de ce crezi c`

avea nevoie s-o protejezi.– Ai fi fost sup`rat pe ea [i situa]ia ar fi creat o ruptur` \ntre voi.– {i n-a contat c` m-am sup`rat pe tine [i c` a creat o ruptur`

\ntre noi?Sorrel \nchise ochii, amintindu-[i cuvintele lui crude.– E sora ta, r`spunse \ncet. Rela]ia cu ea e mai important` pentru

tine. Eu nu eram decât amanta ta, [i \nc` una de care te puteai lipsi.|n mod surprinz`tor, el p`ru furios.– Doar nu crezi a[a ceva? Dup` tot ce a fost \ntre noi?Se refugie \n spatele m`[tii, de[i \i venea greu s` devin`

batjocoritoare când venea vorba de rela]ia lor.– Sunt sigur` de asta. Ai avut grij` s` m` faci s` \n]eleg. „Ce prost

am fost s` am \ncredere \n tine“. Nu asta ai spus? „{i pentru ce? Pentrucâteva s`pt`mâni de acces la corpul t`u“.

O pat` de culoare puse st`pânire pe obrajii lui.– Eram furios. La naiba, sufeream [i vroiam s` suferi [i tu. Am spus

lucruri pe care nu le sim]eam cu adev`rat.O f`cuse s` sufere; nu era nici o \ndoial` \n privin]a asta. Dar chiar

dac` acum \[i regreta brutalitatea, nu \nsemna c` nu vorbise serios.St`pânit` de aceste gânduri, Sorrel nu r`spunse. El \n]elese [i seapropie de ea. |i lu` mâinile \n ale lui [i nu-i d`du drumul când\ncerc` s` se elibereze.

– Cred c`-mi ie[isem din min]i, dar \mi pare r`u, foarte r`u, dac`te-am f`cut s` suferi, chiar [i pentru o secund`. M` po]i ierta? |n timpce vorbea, \i mângâia u[or \ncheietura [i Sorrel v`zu cu surprindere c`st`pânirea lui de sine disp`ruse cu des`vâr[ire.

MAGIA UNUI B~RBAT 155

Nu tr`ise acest moment, noapte dup` noapte? Luc se va \ntoarce laea, \[i va cere iertare, va regreta ce-i spusese \n timpul certei lor. Era totula[a cum \[i imaginase, doar c` nu spusese nimic despre o eventual`dorin]` de a fi iar \mpreun`. Dar \l iubea prea mult ca s` nu-l ierte.

– Nu te-am \nvinov`]it c` te-ai gr`bit s` tragi concluzii gre[ite, a[ac` n-am ce ierta.

El suspin` adânc [i o lu` \n bra]e. Era mai mult decât puteasuporta. |[i \nl`n]ui bra]ele \n jurul taliei lui.

– E[ti mai generoas` decât merit, [opti el \n timp ce-i s`rutafruntea, obrajii, buzele. O s`ruta atât de blând, \ncât Sorrel sim]i cumap`rarea ei se pr`bu[ea cu des`vâr[ire. Dup` asta tânjise atâta timp,dup` atingerea lui care o f`cea s` se \nfioare [i s` nu-[i mai doreasc`nimic altceva decât s` dureze pentru totdeauna.

– Mi-a fost atât de dor de tine, draga mea. Te-am urât, te-amblestemat, am tânjit dup` tine s`pt`mânile acestea…

– {tiu… [tiu… Parc` spunea cu voce tare propriile ei gânduri.O s`rut` din nou, dar de data aceasta exista o not` de triumf \n

s`rutul lui.– Acum putem s` uit`m de povestea asta cu plecatul t`u \n

America, spuse el [i Sorrel avu senza]ia unei c`deri din paradis.Deschise ochii [i arunc` o privire \n camera acum golit` de mobil`.

– Dar… acum nu mai pot da \napoi. Nu mai am unde locui. Noiichiria[i se vor muta aici s`pt`mâna viitoare.

– N-are importan]`. Po]i s` stai la mine pân` când… Se \ntrerupse[i se \ncrunt`, fiindc` ea cl`tinase din cap.

Pân` când o s`-i g`seasc` un mic cuibu[or amoros, asta vroia s`spun`?

– Nu. Totul e aranjat. Trebuie s` plec.– De ce? Furia [i durerea din vocea lui aproape c-o f`cur` s`

tremure. De ce nu po]i r`mâne cu mine?– Fiindc` nu mai pot s` trec \nc` o dat` prin ce-am trecut \n

ultimele s`pt`mâni. Amintirea suferin]ei atroce pe care o \ndurase eraprea proasp`t` ca s`-[i permit` s` cedeze tenta]iei. {tiam de la \nceputc` n-avem nici un viitor \mpreun`. Mi-ai dat a \n]elege c` nu doreai o

156 BLYTHE BRADLEY

rela]ie de durat` [i dup` ceea ce mi-ai spus despre tat`l t`u, te \n]elegdestul de bine. Mi-ai spus clar c` nu puteai pretinde c` e[ti \ndr`gostitde mine.

– Atunci de ce ai devenit iubita mea, dac` [tiai c` rela]ia noastr`n-are nici un viitor? Sorrel nu scoase nici un cuvânt [i r`spunse el \nlocul ei: fiindc` m` iubeai.

Sorrel f`cu un pas \napoi, \ngrozit`. Desigur, un b`rbat cuexperien]a lui \[i d`duse u[or seama de sentimentele ei adev`rate.R`spunse rece:

– Nu-mi imaginez c` sunt prima femeie care s-a \ndr`gostit de tinesau prima care s-a am`git cu gândul c` o rela]ie, fie ea [i scurt`, poatecompensa durerea resim]it` când vei trece la altcineva. |i evit` privirea[i continu` mai blând: m-am \n[elat. Durerea a fost mai puternic`decât mi-am \nchipuit. Acum simt c` am dep`[it greul, dar nu vreau s`mai trec prin a[a ceva \nc` o dat`.

– E[ti tare prostu]`. Se apropiase pe nesim]ite de ea [i ocuprinse cu bra]ele. {i nici eu nu sunt mai breaz. Am uitat cât denesigur` e[ti [i…

– Luc, te rog… |ncerc` s` se \mpotriveasc`, dar el \i \ntoarse \ncetfa]a spre el.

– Ai spus ce ai avut de spus, acum e rândul meu. Mai \ntâi, n-amspus niciodat` c` nu sunt \ndr`gostit de tine, ci doar c` nu m-am\ndr`gostit la prima vedere. Acum nu mai sunt sigur nici de asta, dar[tiu c` atunci când ]i-am spus acele cuvinte, eram \ndr`gostit de tine.

Sorrel r`mase nemi[cat`. Se temea pân` [i s` respire, de team` s`nu-l \ntrerup`.

– Ai dreptate s` sus]ii c-am fost influen]at de tat`l meu [i c` evitamo rela]ie de lung` durat`, dar nu \n felul \n care vezi tu lucrurile. Eramhot`rât s` nu m` mul]umesc decât cu femeia care se va dovedi sufletulmeu pereche.

Lumea se \nvârtea \n jurul lui Sorrel. Oare chiar spunea ceea ceauzea ea? O chinuia mica raz` de speran]` care \ncepuse s` revin` lavia]` \n inima ei.

Luc \i citi \ndoiala pe fa]` [i surâse.

MAGIA UNUI B~RBAT 157

– Femeie oarb` [i \nc`p`]ânat`! |nc` n-ai priceput c` suntemsuflete pereche? N-ai \n]eles asta dup` toate clipele \n care am fost\mpreun`?

– Pentru mine a[a a fost, dar… credeam c` te-ai sim]it la fel cutoate femeile acelea cu care ai fost.

– Doamne! |nchise ochii, ca [i cum r`bdarea lui ajunsese la limit`.Toate femeile acelea nu exist` decât \n imagina]ia ziari[tilor.Recunosc, \n cei treizeci [i sase de ani ai vie]ii mele n-am tr`it ca unc`lug`r, dar \n ultimii zece ani \]i ajung degetele de la o mân` ca s`numeri femeile cu care am avut contact intim. Au fost rela]ii bune,stabile [i la fiecare am sperat c` se va dovedi cea adev`rat`, dar n-a fosts` fie. Dar \n ceea ce te prive[te pe tine, nu mi-a luat prea mult timps` \n]eleg c` e[ti femeia cu care vreau s`-mi petrec \ntreaga via]`.

Raza de speran]` din sufletul ei prinse aripi, dar \nc` \i era team`s` cread`. Spuse, precaut:

– N-ai spus niciodat`… cât am fost \mpreun`… dac` m` iubeai;de ce nu m-ai prezentat mamei tale?

– Draga mea, ce trebuie s` fac ca s` te conving c` te iubesc lanebunie? Am avut mereu impresia ca faptele vorbesc mai tare decâtcuvintele, iar \n ceea ce o prive[te pe mama, pl`nuisem o cin` \n treica s-o cunoasc` pe viitoarea ei nor` \n lini[te.

– Nor`! Adic`, vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?– Da! Sper c` n-ai nici o obiec]ie. Cuvintele erau ironice, dar

privirea lui era tandr`, mângâietoare, plin` de dragoste.– Oh, nu, \l asigur` ea aproape plângând de fericire. Nici cea mai

mic` obiec]ie. Dac` m` iube[ti m`car pe jum`tate cât te iubesc eu…N-o l`s` s` termine. O strânse \n bra]e atât de tare, \ncât se temu

c-o s`-i rup` ceva, dar nu protest` deloc. Nu vroia decât s-o strâng` [imai tare, s` nu se despart` niciodat`.

– Acum po]i s`-l suni pe Seth Dewis [i s`-i spui c` te-ai r`zgândit,spuse el dup` ce o repuse pe p`mânt.

– De fapt… nu i-am spus c`-i accept oferta. M` gândeam s` ajungmai \ntâi la New York [i dup` aceea s` v`d dac` vreau sau nu s` r`mân.

– Adic`, n-ai renun]at la orice speran]`, nu-i a[a? o tachin` el.Sorrel, când m` gândesc cât de aproape am fost s` te pierd…

158 BLYTHE BRADLEY

– S-a terminat cu asta. Acum nimic n-o s` mai intervin` \ntre noi.Tot ce-mi doream era dragostea ta. De fapt, asta [i un copil. Cea maigrea clip` fost când mi-am seama c` nu eram \ns`rcinat`.

– O s` avem câ]i copii vrei. Vom fi o familie mare si vom aveaneap`rat o cas`. O cas` la ]ar`, unde s` poat` cre[te ferici]i.

Sorrel n-avea nevoie s` fac` un efort de imagina]ie ca s`-[i\nchipuie toate acestea. Era tot ce-[i dorise, tot ce visase.

– Pentru moment, continu` Luc, vei sta la mine. Doar câteva zile,pân` aranj`m nunta. S`-]i lu`m bagajele [i s` mergem.

|ndat` ce ie[ir` din apartament, u[a opus` se deschise [i ap`rur`fe]ele pline de curiozitate ale lui Tammy [i Charlie.

– Va gândea]i s` asculta]i ]ipete? \ntreb` Luc sarcastic. N-ave]i de ces` v` teme]i. Dup` cum se vede, e vie [i nev`t`mat`. Surâse ironic \nfa]a expresiei lor uimite [i relu` bine dispus: mul]umesc c` mi-a]iacordat prezum]ia de nevinov`]ie. Drept r`splat`, o s` primi]i oinvita]ie la nunt`, de \ndat` ce fix`m o dat`.

– Nunt`! Tammy se repezi [i o \mbr`]i[` cu c`ldur` pe Sorrel, \ntimp ce Charlie strângea mâna lui Luc. {tiam eu, [tiam eu c` totul seva sfâr[i cu bine, spuse ea emo]ionat`.

|ntr-adev`r, totul se sfâr[ise cu bine. Speran]ele [i visele,singur`tatea [i triste]ea, fericirea [i dragostea lui Luc. Toate \[i g`siser`un loc \n via]a ei. Ultimele dou` \ns` aveau s` d`inuie.

Luc ridic` valizele [i-i spuse zâmbind:– Haide, draga mea, s` mergem acas`.

Sfâr[it

MAGIA UNUI B~RBAT 159