lucrare licenta iulian jerca 2010
Post on 05-Jul-2015
440 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
CAPITOLUL I
DETERIORAREA STARTULUI DE OZON
I.1. Ozonul în atmosferă
Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 km
altitudine. Concentratia maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are loc
in stratul de ozon. Asadar ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare
asupra oxigenului. Aceasta actiune are loc de cateva milioane de ani, dar
compusii naturali de azot din atmosfera au mentinut concentratia de ozon la
un nivel stabil. Concentratii ridicate la nivelul solului sunt periculoase si pot
provoca boli pulmonare. Cu toate acestea, datorita faptului ca stratul de ozon
din atmosfera protejeaza viata pe Pamant de radiatiile solare, acesta este de o
importanta critica. De aceea, oamenii de stiinta au fost ingrijorati cand au
descoperit in anii ’70 ca produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi
folosite indelung ca refrigerenti si in spray-urile cu aerosoli sunt o posibila
amenintare a stratului de ozon. Eliberate in atmosfera, aceste chimicale se
ridica si sunt descompuse de lumina solara, clorul reactionand si distrugand
moleculele de ozon – pana la 100.000 de molecule de ozon la o singura
molecula de C.F.C. Din aceasta cauza folosirea acestor tipuri de compusi
chimici a fost interzisa in Statelele Unite. Halocarburile bromurate si oxizii de
azot din ingrasaminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea
stratului de ozon ar putea cauza cresterea numarului de cancere de piele si a
cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului si cresterea
cantitatii de dioxid de carbon datorita scaderii vegetatiei.
5
Incepand din anii ’70 cercetatorii stiintifici care lucrau in Antarctica au
detectat o pierdere periodica a stratului de ozon din atmosfera. Studiile
conduse cu baloane de inalta altitudine si sateliti meteorologici indica faptul
ca procentul total de ozon de deasupra zonei Antartice este in declin.
Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice au descoperit o problema
asemanatoare.
In stare naturală, ozonul se găseşte în stratosferă în proporţie de 90%, la
circa 10-50 km altitudine, cu un maxim între 20 şi 35 km, prezent în
atmosferă în concentraţie de 0,04 ppm (părţi pe milion).
Stratul de ozon stratosferic este definit de Convenţia de la Viena ca
fiind “Stratul de ozon atmosferic de deasupra stratului limită planetar”.
In troposferă, ozonul se comportă ca un gaz de seră, încălzind suprafaţa
solului şi acţionează încălzind suprafaţa solului şi acţionează pentru a răci
stratosfera, pe o întindere mică.
Scăderea observată a ozonului stratosferic poate conduce la scăderea
temperaturilor troposferice, prin reducerea fluxului radiativ descendent.
6
Distrugerea ozonului stratosferic este considerată a fi prima cauză a răcirii
stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra
climatului troposferei.
Ozonul, starea alotropica a oxigenului, este un gaz de culoare
albăstruie, cu miros caracteristic, care şi-a primit denumirea de la cuvântul
grecesc ,,ozon” care înseamnă ,,mirositor”. Constituient natural al atmosferei,
ozonul statosferic este rezultatul echilibrului fotochimic care implică
moleculele de oxigen, atomii de oxigen şi radiaţia solară. Absorbind energia
radiaţiilor ultraviolete şi corpusculare emise de Soare, moleculele biatomice
de oxigen se disociază în atomi:
O2 O+O
Prin combinarea atomilor liberi de oxigen astfel rezultaţi, cu molecule
de oxigen biatomic, în prezenţa moleculelor neutre ale altor gaze atmosferice,
ia naştere ozonul:
O+O2 O3.
Procesele fotochimice de formare a ozonului sunt însoţite de eliberarea
unor cantităţi importante de energie calorică, ceea ce face ca în straturile
atmosferice cu concentraţie mare a acestui gaz temperatura aerului să
înregistreze creşteri exceptionale. Acest gaz atmosferic este eficient în
absorbţia radiaţiei ultraviolete de tip B (UV-B, cu lungimea de undă cuprinsă
între 280 – 310 nm), periculoasă pentru organisme, inclusiv pentru om. In
stratosferă, la altitudini de 30-40 km faţă de scoarţa Pământului, ozonul
formează un strat care protejează viaţa pe Terra (statul de ozon sau
ozonosfera). In afara acestui strat, viaţa nu se poate dezvolta, de aceea mulţi
cercetători sunt de acord că limita superioară a mediului terestru este tocmai
stratul de ozon.
7
Ozonul si stratul de ozon
In proportia cea mai mare oxigenul liber in natura are
molecula formata din 2 atomi, O2. Exista insa o forma alotropica a oxigenului
avand o molecula formata din 3 atomi, O3 , numita OZON (Corp gazos de
culoare albastruie, cu miros caracteristic , a carui molecula se compune din 3
atomi de oxigen, care se gaseste in natura sau se poate obtine prin descarcari
electrice in aer si este folosit ca antiseptic si la sinteze organice, din fr.ozone
DEX 1998)
Acesta este un puternic oxidant si de aceea este toxic pentru
organismele vii. In atmosfera il gasim atat in stare naturala formandu-se in
urma descarcarilor electrice si sub actiunea razelor solare , dar si artificial in
urma proceselor chimice.
Ozonul este instabil la temperatura normala , se descompune
intr-un atom de oxigen O si o molecula de oxigen O2 O3-->O2 + O
Este un reactiv puternic, mult mai
oxidant decat oxigenul; poate
exploda in contact cu substantele
organice si la temperaturi ridicate in
prezenta unor catalizatori ca H, Fe ,
Cu , Cr.
Ozonul are capacitatea de-a absorbi radiatia ultravioleta de tip B, cu
lungimea de unda intre 240 si 320 nm.
Cea mai mare parte a ozonului atmosferic, peste 90% este situata intre
10 si 40km altitudine, in stratosfera, concentratia maxima aflandu-se la
aproximativ 30 km altitudine.In urma studiilor de specialitate efectuate de-a
8
lungul anilor se estimeaza ca exista circa 3 miliarde de tone de ozon,
actionand ca o patura in jurul pamantului.Ozonul stratosferic se masoara in
UNITATI DOBSON (DU)-Daca intregul ozon stratosferic ar fi comprimat ca
un strat uniform in jurul Pamantului, in conditii normale de temperatura (0
grC) si Presiune (1 atm), atunci ar forma un strat cu grosimea de 3mm
( =3000 micrometri) si ar proteja complet Pamantul de radiatia ultravioleta de
tip B. Acest strat se considera a avea 300 DU. Astfel, o unitate Dobson ,1DU
inseamna 10 um (micrometri) grosime din acest strat si contine 2.69×1016
molecule de ozon/cmp sau 2.69×1020 molecule ozon/mp.
Numele este dat dupa Gordon Dobson de la Universitatea Oxford care
in 1920 a inventat un aparat de masurare a ozonului atmosferic, aparat numit
Spectrofotometru de ozon.
Radiatia ultravioleta (UV) de tip C (lungimea de unda sub 240nm)
emisa de soare , are suficienta energie pentru ca in straturile superioare ale
atmosferei sa rupa molecula de oxigen (O2) in doi atomi liberi O+O. Acest
9
proces poarta numele de FOTOLIZA (s.f.-Descompunere chimica a unei
substante sub actiunea luminii-DEX, 98,Acad.Romana, din fr. photolyse.)
Atomul liber de oxigen daca intalneste o molecula de oxigen, in
anumite conditii energetice, da nastere unei molecule de tip O3 numita
OZON.
Molecula de ozon absoarbe radiatia ultravioleta (UV) de tip B
(lungimea de unda intre 240nm si 320nm) si se desface intr-o molecula de
oxigen O2 si-un atom liber O.
Astfel putem spune ca fotoliza Oxigenului O2 da nastere Ozonului O3
in conditii energetice ale radiatiei solare UV de tip C iar fotoliza Ozonului O3
prin absorbtia radiatiei ultraviolete UV de tip B da nastere moleculei
deOxigenO2.
Ecuatiile ozonului :
10
1. UV/C + O2 = O + O (Fotoliza oxigenului sau absorbtia radiatiei
ultraviolete de tip C de catre oxigen si eliberarea a doi atomi de oxigen)
2. O + O2 = O3 Ciocnirea unui atom de oxigen O cu o molecula de
oxigen O2 da nastere unei molecule de ozon O3.
3. O3 + UV/B = O2 + O + IR (Fotoliza ozonului sau absorbtia radiatiei
ultraviolete de tip B de catre molecula de ozon, cu ruperea acesteia intr-o
molecula de oxige O2 si un atom liber de oxigen O , insotite de emiterea de
caldura-radiatie infrarosie IR.
4. O3 + O = O2 + O2 (ciocnirea unui atom de oxigen cu o molecula de
ozon poate da nastere la doua molecule de oxigen).In aceste ecuatii, UV/C
inseamna energia radiatiei ultraviolete de tip C iar UV/B inseamna energia
radiatiei ultraviolete de tip B
Date relevante privind stratul de ozon si comportamentul acestuia se
gasasesc in documentatiile si prezentarile National Oceanic & Atmospheric
Administration , US Department of Commerce
NOAA utilizeaza sateliti, baloane si statii de sol pentru monitorizarea
ozonului stratosferic Conform Dr.Robert Parson, specialist in chimie fizica la
Universitatea din Colorado, SUA, concentratia de O2 este intotdeauna mai
mare decat concentratia de O3. Astfel , ozonul absoarbe radiatie UV fara sa se
consume (sa se rupa in O2 si O) si converteste astfel radiatie UV in radiatie
IR (caldura). Acesta-i motivul pentru care in stratosfera, temperatura creste cu
altitudinea. Dr.Parson considera ca practic stratosfera este generata in primul
rand de ozon.
Stratul de ozon actioneaza ca un protector al Pamantului impotriva
radiatiei ultraviolete solare prin absorbtia radiatiei ultraviolete de tip B, care
nu mai ajunge astfel pe Pamant. Aceasta inseamna ca viata tuturor
organismelor vii:plante,animale ,om nu mai este pusa in pericol. Acest proces
este natural si asigura ECHILIBRUL ATMOSFEREI TERESTRE si
PROTECTIA VIETII PE PAMANT.
11
Ozonul din straturile superioare ale atmosferei este numit si OZONUL
BUN.
Distrugerea acestui strat duce la cresterea efectului de sera iar in timp
poate duce la disparitia vietii pe pamant datorita cresterii temperaturii.
In anul 1974 M.Molina si S. Rowland sustin ca , la Polul Sud
concentratia de ozon este mai ridicata decat la Polul Nord . In anul 1985
cercetatatorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaura in stratul de
ozon in zona Antarcticii.
4. Ozonul toxic In straturile superioare ale atmosferei, ozonul
protejeaza viata prin absorbtia radiatiei ultraviolete. In contact cu viata insa,
datorita caracterului puternic oxidant, poate produce efecte din cele mai
toxice. Acesta e numit si OZONUL RAU. Are aceeasi compozitie O3 doar ca
se afla intr-un loc in care in loc sa protejeze mai mult dauneaza. Este
considerat chiar otravitor. Acesta se formeaza in atmosfera terestra ,joasa , ca
rezultat al reactiilor chimice in prezenta luminii solare ,din diferiti poluanti
proveniti de la masini( CO2, gaze de esapament) uzine (metan, oxizi de azot )
termocentrale , rafinarii etc.
In atmosfera il gasim atat in stare naturala formandu-se in urma
descarcarilor electrice si sub actiunea razelor solare , dar si artificial in urma
reactiilor unor substante nocive provenite din sursele de natura terestra.
Ozonul este o componenta de baza in poluari puternice ale mediului
cum sunt PLOILE ACIDE si SMOGUL si face parte din grupa gazelor de
sera (cele care absorb radiatia termica la suprafata solului). In atmosfera,
datorita dezvoltarii industriale, au aparut niste substante numite CFC
(clorfluorcarbonati ) , molecule foarte usoare ,mult mai usoare ca aerul,
imposibil de descompus la altitudini mici si insolubile in apa.CFC este stabil
si se utilizeaza ca agent in refrigeratoare sau instalatiile de congelare, in
sprayuri. Aceste molecule se desfac doar in anumite conditii., in conditii
polare , cand se formeaza nori caracteristici polari PSC (Polar Stratospheric
12
Clouds) si radiatia solara produce fotoliza CFC. Desfacerea moleculelor de
CFC da nastere clorului care distruge ozonul. Astfel Clorul produce
distrugerea ozonului, formand monoxid de Clor si oxigen.
Cl + O3 -> ClO + O2. Monoxidul de clor insa interactioneaza cu atomii de
oxigen ClO + O -> Cl + O2. Si astfel consuma atomii de oxigen care in mod
normal duc la formarea ozonului si elibereaza clorul care si el distruge
ozonul. Astfel se ajunge ca un atom de clor sa distruga multe molecule de
ozon.
Distrugerea stratului de ozon duce la propagarea radiatiei ultraviolete
pana la nivelul solului, generand absorbtii si incalziri puternice ale atmosferei
si amplificand efectul de sera. Ozonul fiind foarte reactiv, este usor sa fie
distrus si sa doneze un atom de oxigen catre azot (N2) , hidrogen (H2) sau
clor (Cl2). Acesti atomi exista in stratosfera si sunt generati de procese
terestre (vulcani, oceane, industrii)
Echilibrul atmosferei inseamna practic conservarea stratului de ozon,
productia de ozon O3 sa fie egala cu distrugerea ozonului O3.
Daca atomul de Clor intalneste alt gaz ce contine Hidrogen, poate rupe
Hidrogenul din acesta si forma acid clorhidric –HCl Astfel, efectele CFC
devin majore la nivelul stratosferei, in special ca influenta a stratului de ozon.
Datorita acestor efecte, se distruge mai mult ozon decat se produce. Acest
fenomen este predilect in Antarctica. Aici sunt nori si particule de gheata la
nivel de stratosfera. In alta parte acestia nu se formeaza decat in troposfera.
Norii si particulele de gheata la acest nivel ,preiau moleculele de CFC si le
dizolva.
Efectele ozonului asupra sanatatii. In contact cu gura si
nasul ,cauzeaza uscaciunea gurii , tuse, iritarea mucoasei nazale. Afectiuni
asupra celor suferinzi de bronhoconstrictie. Dificultati in respiratie, dureri de
cap, febra. Iritarea ochilor, provoaca lacrimarea si inflamarea. Prin mirosul
acru , intepator, iritant este detectabil la concentratii mici (0.01 to 0.05 ppm).
13
Ajutorul in caz de aparitie a unui mediu cu ozon este prin scoaterea celui in
cauza din mediu, jet de aer curat (ventilarea) pentru aerisirea incaperii,
spalarea cu apa curata a ochilor, pielii, gurii, nasului si anuntarea medicului.
In stratosfera, la peste 10km altitudine, ozonul asigura absorbtia
radiatiei ultraviolete de tip B si astfel protejeaza viata pe Pamant. In
troposfera, acolo unde se desfasoara activitatile umane, provoaca efecte din
cele mai nefericite asupra sanatatii. Ozonul BUN sau RAU este functie de
locul unde se gaseste si rolul ce-l indeplineste.
14
I. 2. Reacții care contribuie la deteriorarea stratului de
ozon
Începând cu anul 1974, Molina si Rowland, au arătat ca la Polul Sud si
mai puţin la Polul Nord a apărut o „gaura” in stratul de ozon, adică in aceste
zone a scăzut foarte mult concentraţia de ozon in stratosfera. S-a demonstrat
ca la distrugerea stratului de ozon contribuie avioanele supersonica prin
gazele emanate, precum si unii produşi chimici, cum sunt freonii (CF2Cl2,
CFCl3),sintetizaţi si utilizaţi in instalaţiile frigorifice sau la spray-uri.
Măsurătorile au arătat ca cea mai redusa concentraţie de ozon se observa
primăvara iar vara, aceasta se reface parţial.
Deoarece activităţile
productive prin care se
produc agenţii chimici care
distrug stratul de ozon sunt
inexistenţi la poli, iar
avioanele supersonice nu au
culoare de zbor in jurul
polilor geografici ai
Pamatului, s-a pus problema cauzelor care produc aceasta „gaura” in stratul
de ozon la poli si nu deasupra Americii de Nord sau deasupra Europei.
Marea stabilitate a freonului prezintă si incoveniente. El se acumulează
la altitudini cuprinse intre 20-50 km. Când moleculele de freon pătrund in
stratul de ozon, sub acţiunea razelor ultraviolete, se rup legăturile C-Cl
rezultând atomi liberi de Cl. Aceştia catalizează reacţia de descompunere a O3
in O2. Rezultatul consta in mărirea fluxului de raze ultraviolete care ajung pe
Pamant, determinat apariţia cancerului de piele, modificări climatice, etc. In
anii `70 Dr. Colin Lea din Marea Britanie a atras atenţia asupra pericolului
15
distrugerii stratului de ozon ca urmare a utilizării clorofluorcarburilor (CFC).
In 1987 prin
Protocolul de la Montreal s-au stabilit principiile unui control mondial
asupra CFC. La acces protocol au aderat circa 180 tari. Ca urmare, emisia de
substanţe care distrug stratul de ozon a fost redusa la 10% fata de valoarea
maxima din anii `70. Cu toate aceste, refacerea stratului de ozon nu este
aşteptata înainte de mijlocul secolului următor.
In ultimii 30 de ani au avut loc studii si cercetări sistematice cu privire
la distrugerea startului de ozon din stratosfera, ceea ce a condus la
contribuirea Premiului Nobel pentru chimie in anul 1995 meteorologului
olandez Paul J. Crutzen si chimiştilor americani Mario J. Molina, si Sherwood
Rowland. Astfel, inca in anul 1974 Molina si Rowland au arătat ca la
distrugerea startului de ozon contribuie in cea mai mare măsura freonii. In
atmosfera, sub acţiunea radiaţiilor UV, freonii, (CFCl3), suferă următoarea
reacţie (radicalul hidroxil provine din disocierea apei):
CFCl3+ O2+ ˙OH CO2+ HF+ 3( Cl˙ sau ClO˙
Radicalii Cl si ClO reacţionează cu ozonul si îl transforma in oxigen
molecular:
Cl˙ + O3 → ClO˙ + O2
Oxidul de clor nu distruge direct stratul de ozon, deoarece el nu
reacţionează cu ozonul, ci cu oxigenul atomic rezultat din reacţiile (1) sau (3):
ClO˙ + O → Cl˙ + O2
Este inhibata reacţia de formare a ozonului din oxigen atomic si oxigen
molecular. Reacţiile de mai sus prin mare se fromeaza sau se distruge stratul
de ozon sunt concurate de reacţiile de reacţiile la care participa radicalul
hidroxil si oxidul de azot au ajuns in stratosfera:
HO˙ + O3 → HO2 + O2 HO2 + O →HO˙ + O2
__________________________
O + O3→ O2 + O2
16
NO + O3 → NO2 + O2 NO2 + O → NO + O2 _____________________________
O + O3 → O2 + O2
Oxizii de azot din toposfera care ajung si in stratosfera provin in cea
mai mare parte din arderea cărbunilor fosili in centrale termice si din
combustia carburanţilor in motoarele automobilelor. Scopul catalizatorilor
utilizaţi la eşapamentul automobilelor este de a transforma oxizii de azot
rezultaţi prin combustie, in azot molecular, evitând emanaţia oxizilor de azot
in atmosfera.
După cum a arătat Crutzen, iarna la poli, din cauza lipsei radiaţiilor
solare (noaptea polara), scade presiunea foarte mult, se formează vârtejuri
care înconjoară polii, iar temperatura scade foarte mult, ajungând la -800 C la
polul sud. Drept urmare, se formează norii polari stratosferici alcătuiţi din
particule solide formate in principal din apa îngheţata si acid azotic. Aceasta
din urma ia naştere prin reacţii (din toposfera si straosfera,. Acidul clorhidric
rezulta prin clorurarea metanului in toposfera):
4NO2 + O2 ↔2 N2O5
N2O5 + H2O → 2HNO3
N2O5 + HCl →ClNO2 + HNO3
Pentaoxidul de azot ajuns in stratosfera se transforma in acid azotic
îngheţat, care este mai puţin disponil pentru a forma dioxid de azot
ClO˙ + NO2 + M →ClONO2 + M
Acidul clorhidric si cloronitratul (ClONO2) sunt adevărate rezervoare
de clor atomic, deoarece pe suprafata particulelor din norii stratosferici are loc
reactia:
ClONO2 + HCl → HNO3 + Cl2
In noaptea polara, reactia de scindare homolitica a moleculelor de clor,
nu poate avea loc din cauza lipsei de lumina . Primavara, odata cu aparitia
Soarelui, devine posibila si chiar accelerata, cat si fotoliza acidului azotic:
17
Cl2 Cl˙ + Cl˙
HNO3 HO˙ + NO2
Radicalii liberi Cl˙ si HO˙, formati in cantitate foarte mare primavara,
contribuie decisiv la distrugerea stratului de ozon. Concentratia de ozon in
stratosfera scade cel mai mult primavara si de ce acest proces este mai
accentuat la polii geografici ai Pamantului.
Masuratorile au anuntat ca distrugerea stratului de ozon este mult mai
pronuntata la Polul Sud decat la Polul Nord. Iarna, in stratosfera, temperatura
este mult mai scazuta la Polul Sud si dureaza un timp mai indelungat,
deoarece vartejurile de aici, create in lunile de iarna, sunrt mai stabile si mai
puternice decat cele de la Polul Nord.
Vara, curentii
de aer din stratosfera
deplaseaza sper poli
cea mai mare parte
din ozonul format in
zonele ecuatoriale
(nepoluate) si ca
concentratia de ozon
la poli se reface dar
ramane scazuta in
medie, la nivel global.
La distrugerea stratului de ozon contribuie si topirea toposferei (din
cauza efectului de sera), care induce racirea stratosferei o mare perioada de
timp.
Distrugerea stratului de ozon a fost una dintre primele probleme
globale de mediu luate în discuţie şi prezentate publicului larg din
Comunitatea Europeană.
18
Consecinţele ireversibile ale acestui fenomen atât asupra ecosistemelor
terestre, acvatice, a sănătăţii populaţiei, cât şi asupra sistemului climatic au
condus la necesitatea unui efort concentrat la nivel global şi ca urmare a fost
instituit regimul internaţional al ozonului.
Concentraţia ozonului stratosferic este afectată de o varietate mare de
procese interne, cum ar fi distrugerea chimică de către halogeni, sau externe,
de exemplu variaţiile radiaţiei solare (în particular ale radiaţiei UV). Invers,
ozonul stratosferic are un rol activ în determinarea structurii termice,
dinamice şi chimice a stratosferei şi troposferei şi deci, exercită un impact
direct asupra climatului.
Halogenii eliberaţi de la sol, în principal sub formă de
clorofluorcarboni (CFCs), hidroclorofluorcarboni (HCFCs) şi hidrocarburi de
brom sunt convertiţi în forme active, în stratosfera medie şi superioară unde
contribuie la creşterea nivelelor naturale de clor, distrugând ozonul.
Reciproc, modificarea ozonului poate afecta temperaturile stratosferice
şi troposferice prin procesele radiative de undă lungă şi scurtă.
Ozonul troposferic este influenţat, de asemenea, prin schimbul
stratosferă-troposferă şi prin procesele chimice.
Distrugerea ozonului atmosferic, cu efectele sale potenţiale asupra
creşterii radiaţiei UV la nivelul solului, este o caracteristică atmosferică la
scară globală. La latitudinile medii ale emisferei nordice scăderea ozonului
total este de aproximativ 2-4% pe decadă; declinul ozonului total a fost mai
lent, dar valorile măsurate sunt departe de cele anterioare anului 1980.
Cantităţile de clor şi alte produse chimice au atins maximul în anii 1997-1998,
dar se menţin, totuşi, la valori ridicate în stratosferă.
In România, monitorizarea zilnică ce a condus la acumularea unui fond
de date timp de 25 ani.
Distrugerea stratului de ozon de deasupra Antarcticii a fost pusă în
evidenţă pentru prima dată de satelitul Nimbus 7, în 1985. In acelaşi an, trei
19
cercetători ai misiunii ştiinţifice britanice în Antarctica au publicat un scurt
articol într-o revista de specialitate, în care comunicau rezultatele măsurării
cantităţii totale de ozon deasupra continentului alb, între anii 1957 şi 1984.
Măsurătorile demonstrau o micşorare semnificativă a cantităţii de ozon, între
anii 1957 şi 1973, respectiv 1980-1984. Aşa numita gaură în stratul de ozon
de deasupra Antarcticii nu a fost observată până acum şi la Polul Nord, unde
totuşi, exista condiţii, pentru o sensibilă pierdere a importantului gaz. Oricum
diminuarea ozonului este generalizată pe Glob, într-o măsură mai mare sau
mai mică. Gaura în stratul de ozon de deasupra polului Sud este un caz extrem
de diminuare a stratului de ozon, situaţie în care reducerea coloanei de ozon a
fost de 55%, în octombrie 1987 şi 1989 -1993.
Fig. 1.1. Variația concentrației de O3 la București în perioada 2009 - 2010
Există câteva ipoteze cu privire la distrugerea stratului de ozon în
regiunea antarctica. Astfel, conform uneia dintre aceste ipoteze, ozonul din
această regiune este distrus în perioada iernii polare ca urmare a modificărilor
chimice ale compuşilor clorului care aderă pe suprafaţa cristalelor de gheaţă
din norii stratosferici. Carburile de clor şi fluor se acumulează în stratosfera,
unde razele ultraviolete le descompun, apărând atomi liberi de clor care atacă
ozonul formând monoxidul de clor şi o moleculă de oxigen. Monoxidul de
20
clor va întâlni un atom liber de oxigen şi astfel se va forma o moleculă de
oxigen şi va fi eliberat atomul de clor, care reintră în circuitul distrugerii
ozonului într-un lanţ nesfârşit.
Altă teorie susţine, dimpotrivă, că apariţia găurilor în stratul de ozon nu
ar însemna că se pierde ozon, ci se produce o defecţiune în sistemul lui de
distribuire. Intreruperea traseului aerului venit de la Tropice, zona în care se
creează cea mai mare parte a ozonului, către Poli, ar putea duce la scăderea
volumului de ozon care ajunge în Arctica şi Antarctica. Conform acestei teorii
ar fi posibil ca activitatea petelor solare, care a culminat în jurul anului 1980,
să fi creat radicali liberi de azot, care distrug ozonul într-o cantitate mai mare
decât de obicei, şi care în fiecare an, ar fi activaţi de lumina solară. Recent,
această ipoteză a fost însă infirmată de cercetătorii de la NASA.
Efectul Pinatubo este luat şi el în considerare atunci când se vorbeşte
despre problema ozonului. Pinatubo este un vulcan situat pe insula filipineză
Luzon, vulcan care a erupt în iunie 1991, după şase sute de ani de inactivitate.
Prin erupţia cea mai violentă a secolului, el a proiectat în atmosferă, nori
uriaşi de dioxid de sulf. Amestecaţi cu vaporii de apă, aceste emanaţii s-au
transformat în acid sulfuric, care a putut rămâne câţiva ani în suspensie în
atmosferă şi care a putut antrena o pierdere de ozon.
In acelaşi timp s-a demonstrat ştiinţific că efectul încălzirii atmosferei,
provocată de emanaţiile de dioxid de carbon şi de alte gaze industriale,
contribuie, în mod indirect, însă, la distrugerea stratului de ozon. De
asemenea, exploziile nucleare experimentale, efectuate în atmosferă au dus la
acumularea, la limita superioară a atmosferei, a unor cantităţi masive de azot,
care pot contribui la rarefierea ozonului. Este posibil ca stratul de ozon să fie
afectat şi de avioanele supersonice care zboară la mare înălţime şi ale căror
motoare emit monoxid de azot. Chiar şi agricultura contribuie esenţial la
reducerea stratului de ozon, mai ales în urma consumului sporit de
îngrăşăminte cu azot.
21
Principalele gaze responsabile de deterioararea stratului de ozon sunt
aşadar CFC (clorofluorocarburi), numiţi şi freoni, care din cauza densităţii lor
reduse, se ridică rapid în stratosferă unde atacă şi descompun molecula de
ozon. Se pare că anual ajung în atmosferă circa 700 000 t CFC. Se adaugă, cu
procente mai reduse în distrugerea ozonului oxizii de azot şi dioxidul de sulf,
metanul, monoxidul şi dioxidul de carbon.
Consecinţele potenţiale ale diminuării stratului de ozon sunt
diversificate şi cu implicaţii ecologice deosebit de mari. In primul rând,
diminuarea ozonului determina creşterea cantităţii de raze ultraviolete care
ajung la suprafaţa scoarţei şi care are afectează vieţuitoarele, mai ales omul.
De exemplu, unei creşteri a cantităţii de radiaţii ultraviolete cu 1 %, îi
corespunde cu 5 % mai multe tumori ale epidermei.
Expunerea continuă la UV determină îmbătrânirea pielii, slăbirea
sistemului imunitar, glaucom şi cataracta. In general, expunerea la o radiaţie
UV – β mai intensă antrenează o deficienţă a sistemului umanitar al
organismului uman, ceea ce ar facilita declanşarea numeroaselor boli. De
asemenea, se produc perturbari fiziologice şi morfologice la plantele terestre
(cu efecte negative asupra valorii lor alimentale) şi afectarea masei biotice
oceanice prin deteriorarea fitoplanctonului şi zooplanctonului şi în consecinţă
perturbarea lanţului trofic marin. Creşterea cantităţii de radiaţie UV conduce
la creşterea reactivităţii chimice din troposferă. Concentraţiile de ozon
troposferic sunt ridicate în special în ariile poluate, însă ele descresc în ariile
nepoluate (cu nivele reduse de oxizi de azot).
Dispus la altitudini cuprinse intre 19 si 30 km, stratul de ozon nu este
nici pe departe o patura groasa. Concentratia acestuia, la altitudinile
respective nu depaseste 10 parti la un milion, ceea ce, trebuie sa remarcam,
inseamna foarte putin. Inseamna foarte putin din punct de vedere cantitativ,
dar foarte mult din punct de vedere al efectelor sale benefice pentru viata de
pe Terra. Dar cum apare acest ozon? De ce apare el numai la altitudini mari?
22
In primul rand, trebuie sa spunem ca ozonul este o molecula speciala de
oxigen, care contine 3 atomi (O3), spre deosebire de molecula de oxigen
obisnuita, care are numai 2 (O2). Inainte de a trece mai departe, va trebui sa
facem cateva mici precizari, referitoare la radiatiile ultraviolete. Acestea sunt
impartite in trei game, UV-A, cu lungimi de unda cuprinse intre 315 si 400
nm, UV-B, cu lungimi de unda cuprinse intre 280 si 315 nm si UV-C, cu
lungimi de unda mai mici de 280 nm.
Pentru formarea ozonului sunt importante radiatiile UV-C, care au
suficient de multa energie pentru a rupe molecula de oxigen in doi atomi.
Acesti atomi liberi se deplaseaza nestanjeniti prin stratosfera, pana in clipa in
care au norocul sa intalneasca o molecula de oxigen, de care se ataseaza,
formand molecula de ozon, O3. Procesul descris de noi poarta numele de
fotoliza.
Oxigenul molecular are capacitatea de a absorbi o parte dintre radiatiile
ultraviolete, tocmai prin procesul de formarea ozonului. Acum stim si de ce
ozonul se formeaza numai in stratosfera. Acolo densitatea oxigenului este
suficient de mare pentru a se produce disocierea moleculara. La altitudini mai
mici, radiatiile UV-C sunt deja absorbite. Cum se desfasoara mai departe
procesul de absorbtie a radiatiilor ultraviolete? Aici este o mica ciudatenie.
Pentru a le absorbi, ozonul redevine oxigen.
De fapt, radiatiile UV-B au exact energia necesara pentru a rupe
legatura chimica a unui atom de oxigen din molecula de ozon. Ca rezultat,
vom avea din nou un atom plus o molecula de oxigen. Si sa nu uitam sa
remarcam faptul ca radiatiile UV-A sunt absorbite doar intr-o mica masura de
catre stratul de ozon, dar energia acestora este relativ mica, daca o comparam
cu cea a celorlalte doua game de radiatii ultraviolete, ceea ce inseamna ca
impactul lor asupra vietii este mult redus.
Ozonul este generat si distrus in permanenta, dar, intr-o atmosfera
nepoluata, procesul se desfasoara intr-o stare de echilibru, cantitatea de ozon
23
generata fiind aproximativ egala cu cea distrusa. Pentru ca uneori sunt
interesante cifrele, as vrea sa mai adaug ca, daca am aduce tot stratul de ozon
la nivelul solului, atunci am putea acoperi planeta cu un strat gros de 3 mm de
ozon. Este mult? Este putin?
Raspunsul este simplu de dat. Este exact cat trebuie pentru ca viata pe
Terra sa fie protejata. Stratul de ozon este o regiune a atmosferei situata intre
19 si 48 de kilometri deasupra suprafetei Pamintului. In cadrul acestei paturi
atmosferice, concentratia de ozon atinge 10 parti per milion (ppm.).
Ozonul propriu-zis, molecula formata din trei atomi de oxigen, se
formeaza prin actiunea razelor solare de o anumita lungime de unda asupra
moleculei biatomice de oxigen. Aceasta reactie se produce continuu de multe
milioane de ani, insa compusii naturali de azot par sa fi mentinut concentratia
de ozon la niveluri stabile, niveluri care totusi, la sol, ar fi toxice, periculos de
respirat. De altfel, acelasi ozon este o componenta principala a smogului, ale
carui efecte nefaste asupra sanatatii oamenilor sint bine cunoscute. Insa, la
inaltimile mentionate la inceput, stratul de ozon joaca rolul unui scut
protector, care filtreaza radiatiile ultraviolete de tip B (mutagene pentru
aproape toate organismele vii), radiatiile UV avind alta lungime de unda decit
cele care au condus la formarea ozonului, ceea ce permite o reactie complexa
inversa.
In toposfera (pana la atitudinea de 10 km) sub acţiunea radiaţiilor
ultraviolete cu lungimea de undă λ<242 nm, emanate de Soare, oxigenul
molecular este scindat in atomi:
O2 O + O
Atomii de oxigen (foarte reactivi), in prezenta unui martor (M) care
preia excesul de energie, reacţionează cu molecule de oxigen si formează
ozon:
O2 + O+ M →O3+ M
24
La rândul sau si ozonul este descompus de către radiaţiile ultraviolete
cu lungimea de unda λ< 320 nm:
O3 O2 + O
Oxigenul atomic rezultat poate reacţiona cu ozonul spre a forma oxigen
molecular:
O+ O3 → O2+ O2
Aceste radiaţii prezintă importanta doar in toposfera si conduc la mici
concentraţii de ozon (40 – 80 µg/cm3 aer).
In stratosfera, de la înălţimea de 10-15 km si pana la 35 km,
concentraţia de ozon este destul de mare - 450 unităţi Dobson. O unitate
Dobson (DU) reprezintă cantitatea de ozon care se afla intr-un strat de ozon
pur de grosime 0,01 mm, in condiţii normale. Acest strat de ozon este foarte
important pentru viata de pe Pământ, deoarece ozonul absoarbe cea mai mare
parte a radiaţiilor UV emise de Soare, care in caz contrar ar afecta viata
organismelor de pe Pământ.
Formarea si grosimea stratului de ozon se poate înţelege astfel: la
înălţimi mai mari de 35 km, oxigen molecular este puţin. In consecinţa, se
formează puţin oxigen atomic prin reacţia si deci si puţin ozon prin reacţia.
De la înălţimea de 35 km si pana la 10-15 km, reacţiile devin predominante,
ceea ce contribuie la formarea unui strat cu concentraţia foarte mare. La
înălţimi mai mici de 10-15 km doar puţine radiaţii ultraviolete, cu λ<240 nm
au rămas neabsorbite, astfel se formează mai puţin oxigen atomic, deci si
ozon mai puţin.
Ce este "gaura din stratul de ozon"?
Gaura din stratul de ozon este adesea confundata cu problema incalzirii
globale. Desi intre ele exista o anumita legatura, pentru ca ozonul are
25
contributia sa la efectul de sera, "gaura de ozon" constituie o problema
separata si o dovada in plus a efectelor nefaste ale activitatii omului asupra
mediului care i-a dat nastere.
Deasupra Antarcticii, si nu de mult si deasupra Arcticii, ozonul
stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15
ani, in unele anotimpuri. Diminuarile sint exclusiv rezultatul poluarii
atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii
(CFC, cel mai agresiv devorator de ozon, folosit inainte ca agent de racire la
frigidere), hidroclorofluorocarbonatii (HCFC), dar si bromuri, compusi de
halogen si oxizi de azot. In pofida tuturor masurilor luate, diminuarea
concentratiei de ozon stratosferic este un proces care continua sa se extinda.
Asadar ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra
oxigenului. Aceasta actiune are loc de cateva milioane de ani, dar compusii
naturali de azot din atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la
un nivel stabil. Cu toate acestea insa, datorita faptului ca stratul de ozon din
atmosfera protejeaza viata pe Pamant de radiatiile solare, acesta este de o
importanta critica. Eliberate in atmosfera, aceste chimicale se ridica si sunt
descompuse de lumina solara, clorul reactionand si distrugand moleculele de
ozon – pana la 100.000 de molecule de ozon la o singura molecula de C.F.C.
Din aceasta cauza folosirea acestor tipuri de compusi chimici a fost interzisa
in Statelele Unite si nu numai. Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza
cresterea numarului de cancere de piele si a cataractelor, distrugerea de
anumite culturi, a planctonului si cresterea cantitatii de dioxid de carbon
datorita scaderii vegetatiei.
Incepand din anii ’70 cercetatorii stiintifici care lucrau in Antarctica au
detectat o pierdere periodica a stratului de ozon din atmosfera. Studiile
conduse cu baloane de inalta altitudine si sateliti meteorologici indica faptul
ca procentul total de ozon de deasupra zonei Antartice este in declin.
26
Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice au descoperit o problema
asemanatoare.
I. 3. Efectele produse de deriorarea stratului de ozon
27
Reactivitatea chimică excedentară poate cauza menţinerea în troposferă
a unor substanţe, dăunătoare sănătăţii umane, dar şi plantelor şi animalelor
(acizi, aerosoli, dioxid de sulf). Tot ca urmare a rarefierii ozonului, au loc
schimbări în structura termică a atmosferei şi în balanţa ozonului troposferic
şi în consecinţă în capacitatea de oxidare a troposferei.
Deteriorarea stratului de ozon, cu repercursiuni grave la scara întregii
planete, a alertat lumea ştiinţifică internaţională şi organismele internaţionale.
Au fost adoptate primele măsuri coordonate de prevenire şi combatere a
deteriorării ozonului: Protocolul de la Montreal (1987), Convenţia de la Viena
(1985), Reuniunea de la Geneva (1986), Amendamentul de la Copenhaga
asupra Protocolului de la Montreal (1992). Toate aceste convenţii prevăd
strategii privind reducerea emisiilor care afectează stratul de ozon. Aceste
strategii vizează reducerea sau stoparea emisiilor de freoni şi haloni (acestea
fiind înlocuite cu alte substanţe cum ar fi hidroclorofluorocarburi şi
hidrofluorocarburi) şi minimalizarea riscurilor legate de accidentele naturale
care pot afecta stratul de ozon (erupţiile vulcanice, în special). Dar specialiştii
sunt de următoarea părere: chiar suspendând definitiv în întreaga lume,
acţiunea CFC –urilor, gaura din stratul de ozon nu ar dispărea. Robert
Watson, specialist NASA, crede că ar trebui să treacă un secol de la
suspendarea acţiunii CFC –urilor, până când gaura din stratul de ozon de
deasupra Antarcticii să înceapă să se cicatrizeze! In acest context au apărut şi
idei mai fanteziste pentru oprirea procesului de rarefiere a ozonului, precum
utilizarea unor ,,ace” cu laser care să ,,coase” zonele degradate sau plasarea
unor cantităţi de ozon în stratosfera cu ajutorul rachetelor, idei care, cel puţin
sub raport tehnic par a fi operaţionale.
Efectele cresterii temperaturii medii
28
– ameninta multe milioane
de oameni cu aparitia foametei,
malariei, inundatiilor, furtunilor
puternice si lipsa apei potabile.
– ar duce la producerea
unor valuri de caldura extrema;
cele mai afectate sunt tarile sarace
si cele in curs de dezvoltare, mai
ales cele din America de Sud, Africa sud-sahariana si Asia. Zonele afectate de
seceta s-au dublat in ultimii 35 de ani.
– provoaca topirea ghetarilor si a calotei glaciare, ceea ce ar duce la
cresterea pericolului inundatiilor in unele zone sau la lipsa apei in alte zone.
Aproximativ 30% din ghetarii Europei au disparut deja. In Oceanul Pacific,
Oceanul Indian si Marea Caraibelor multe insule ar putea disparea, iar in
Europa sezonul de iarna ar deveni mai scurt si mai scump pentru practicantii
de sporturi de iarna.
– ar duce la cresterea nivelului apelor marilor, amenintand numeroase
populatii de pe intreaga planeta si mai ales din zonele joase ale tarilor in curs
de dezvoltare, cum ar fi Bangladesh, sudul Chinei, "tarile de jos" (Belgia,
Olanda, NV Germaniei) si SE Angliei.
– ameninta marile ecosisteme, de la cele polare si antarctice, pana la
cele tropicale.
– ar duce la disparitia unor paduri si specii, ceea ce va afecta viata
intregii planete (1 milion de specii ar putea disparea din cauza schimbarilor
climatice), costurile economice resimtindu-se mai acut in tarile sarace sau in
curs de dezvoltare.
Efectul de sera este procesul prin care atmosfera capteaza o parte din
energia solara, incalzind Pamantul si modeland clima. Expertii in domeniul
climatic sunt de parere ca o crestere a nivelului "gazelor cu efect de sera",
29
crestere provocata de activitatile umane, accentueaza in mod artificial efectul
de sera, ducand la cresterea temperaturilor globale si deregland clima in mod
dezastruos. Gazele de sera includ dioxidul de carbon, rezultat din arderea
combustibilului fosil si defrisari, metanul, eliberat de pe plantatiile de orez si
locurile de depozitare a gunoaielor, precum si produse rezultate din arderi si
diferiti compusi chimici industriali (acid azotos, carbon fluorhidric, carbon
perftoric, sulf hexaflorid). Dupa vaporii de apa, dioxidul de carbon ( ) este
principalul gaz de sera. Carbonul este stocat sub pamant, departe de biosfera,
in combustibili fosili, insa ciclul organic al carbonului descrie transferul
carbonului intre mari, ecosistemul terestru si atmosfera. Fara influenta umana,
transferul intre aceste rezervoare de carbon este mentinut in mare in echilibru.
Plantele absorb carbonul in timp ce se dezvolta, dar il elimina atunci cand
mor. Insa, cand oamenii taie arbori sau ard combustibili fosili, ei elimina in
atmosfera cantitati suplimentare de carbon, accentuand astfel efectul de sera.
Aceasta constituie o problema mai ales atunci cand se extrag si se ard
combustibili fosili, deoarece astfel se adauga carbon la ciclul "organic" al
carbonului, care altfel ar ramane depozitat adanc sub pamant. O parte din
acest carbon ajunge in atmosfera, alta in arbori, plante si sol, pe pamant si o
alta parte in mari si oceane. O parte mai mare ajunge in atmosfera deoarece se
taie paduri si se construiesc orase, drumuri si uzine, reducandu-se astfel
capacitatea biosferei de a absorbi carbonul.
Alte efecte ale deteriorarii stratului de ozon mai pot fi:
- modificarea stratificării termice a atmosferei cu apariţia modificărilor
climatice
- modificări în distribuţia pe verticală a ozonului cu creşterea
concentraţiei ozonului
troposferic şi scădereaa concentraţiei ozonului stratosferic
- creşterea intensităţii radiaţiei ultraviolete cu efecte negative asupra
organismelor vii
30
- asupra sănătăţii umane degradarea stratului de ozon determină apariţia
unor maladii ale ochilor, pielii şi a unor maladii infecţioase
- reducerea activităţii de fotosinteză asupra unor tipuri vegetale
- asupra ecosistemelor acvatice: dereglarea strategiilor de adaptare
(orientare, mobilitate),
dezvoltarea anormală a organismelor marine
Ozonul este un constituent natural al atmosferei, este prezent la o
altitudine între 15 si40 km şi realizează un înveliş protector pentru Pământ,
absorbind radiaţiile ultraviolete. Freonii joacă cel mai important rol în
distrugerea stratului de ozon.
Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la creşterea intensităţii
radiaţiilor UV cu lungime de unda de 280-315 mm cu următoarele efecte
negative: scăderea eficacităţii sistemului unitar, apariţia infecţiilor, cancerul
de piele, cataractele şi orbirile, reducerea culturilor.
31
I. 4. Poziția ONU și UE față de deteriorarea stratului
de ozon
Grupul interguvernamental al expertilor ONU in schimbarile climatice
(IPCC), care reuneste experti din lumea intreaga, a publicat, la Bruxelles, un
raport referitor la impactul incalzirii globale asupra oamenilor si Pamantului.
Concluzia specialistilor este ca fenomenul incalzirii globale va produce
pagube mai mari si in ritm mult mai rapid decat se estimase, de la cresterea
foametei din Africa si Asia si pana la cresterea nivelului oceanelor.
Inundatii, seceta, valuri de canicula, viituri, disparitia unor specii ale
faunei si florei sunt doar cateva dintre consecintele supraincalzirii atmosferei,
potrivit unei copii a documentului aparute in presa.
Asupra Europei impactul modificarilor climatice va fi inegal, tarile
mediteraneene vor fi afectate de seceta si canicula, Alpii isi vor pierde o
treime din statiunile de schi, tarile nordice vor beneficia de ierni mai blinde,
recolte mai bogate, dar vor fi amenintate de inundatii la tarm, potentialul
hidroenergetic va scadea in sud si va creste in nord, biodiversitatea speciilor
va avea de suferit.
Arctica va pierde o parte din gheturile vesnice, Antarctica va avea o
situatie deocamdata incerta, America Latina isi va vedea diminuate cu 50%
suprafetele agricole, America de Nord va fi lovita de valuri de canicula si
tornade iar asupra Asiei se vor napusti mai toate necazurile: seceta si
inundatii, penuria de apa dulce, eroziunea litoralurilor.
Raportul care vrea sa atraga atentia autoritatilor responsabile din fiecare
tara asupra consecintelor fenomenului are 1.400 de pagini si a fost negociat de
expertii in domeniu, reuniti la Bruxelles.
Negocierile au trenat din cauza ostilitatii delegatiei americane asupra
cuantificarii pagubelor pe care le va produce incalzirea globala. In schimb,
32
europenii vor sa transmita, prin raport, un puternic semnal de alarma in acest
sens, scrie AFP.
Lista relelor pe care le va aduce cu sine incalzirea atmosferei ramine
deschisa. Unele pasaje critice ale raportului au fost eliminate, reprezentantii
celor 130 de tari participante la elaborarea raportului au cedat presiunilor
exercitate de China si Statele Unite in special.
Reducerea emisiilor de
Exista solutii la problema schimbarilor climatice: energiile
regenerabile, eficienta energetica si reducerea utilizarii combustibililor fosili
(petrol si gaz). Natura ne pune la dispozitie o varietate de alternative pentru
producerea energiei. Singura problema este cum sa transformam lumina
solara, vantul, biomasa, energia geotermala sau puterea apei in electricitate
sau caldura intr-un mod ecologic si cu costuri cat mai mici, astfel reducand
emisiile de si efectul de sera si ajutand la protejarea climei si mediului
inconjurator.
Poziția UE. Principalul obiectiv al reglementarilor din noul plan este
scaderea volumului emisiilor poluante ale statelor UE cu 20%, pana in 2020.
Comisia Europeana a propus un nou pachet de masuri pentru combaterea
schimbarilor climatice. Pachetul porneste de la principiul "20/20/20":
cresterea cu 20% a eficientei energetice, reducerea emisiilor de gaze cu efect
de sera cu 20%, fata de nivelul anului 1990, si utilizarea in proportie de 20% a
biocombustibililor, pana in 2020.
Cele mai importante masuri despre care este vorba in pachet sunt:
revizuirea sistemului european de cote de emisii (EU ETS), pentru
reducerea volumului de gaze cu efect de sera;
inasprirea legislatiei privind importurile din tari cu legislatie de mediu
mai permisiva, precum China si SUA;
33
setarea de noi cote de emisii, pentru fiecare stat (in cazul Romaniei,
Comisia a prevazut o tinta de scadere a emisiilor cu 19%, pana in
2020);
stabilirea unor cote de utilizare a energiilor regenerabile, pentru fiecare
stat (Romania va trebui sa atinga o cota de 24%, pana in 2020);
o noua schema de ajutoare de stat pentru incurajarea producerii de
energie alternativa si biocombustibili.
Efectele noului plan asupra cetatenilor UE
Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, a prezentat si
implicatiile financiare ale noii legislatii de mediu. Implementarea tuturor
propunerilor Comisiei ar insemna o investitie de peste 60 de miliarde de euro.
Noul plan de mediu propune si noi cote de utilizare a energiilor
regenerabile. Marirea considerabila a cantitatii de biocombustibili ar crea,
pana in 2020, peste 1 milion de noi locuri de munca.
Efectele noului plan asupra sectorului de afaceri
Planul propus de Comisia Europene vizeaza si sectorul electricitatii,
unul dintre cei mai mari poluanti ai Uniunii. Sectorul va fi supus in intregime
sistemului UE de licitatii de cote de emisii, incepand din 2013, cand va intra
in vigoare noul tratat international de emisii de gaze cu efect de sera.
“Vrem sa pastram niste limite stricte in privinta emisiilor de gaze, dar
vrem sa pastram industria in Europa. Acest lucru trebuie sa fie foarte clar", a
declarat Barosso.Si pentru a face acest lucru, Comisia Europeana a propus
reguli speciale de acordare a certificatelor de emisii gratuite pentru sectorul
industrial. Propunerea este rezultatul actiunilor intense de lobby facute la
Bruxelles de asociatiile industriale, in momentul in care Comisia si-a
manifestat interesul de a oferi toate certificatele de emisii prin licitatii.
Noul plan de reglementari pentru combaterea schimbarilor climatice
face parte din Politica de Mediu a Uniunii Europene. Aceasta contine target-
urile de mediu ale UE pentru urmatorii 20 de ani.
34
CAPITOLUL II
EFECTUL DE SERĂ
II. 1. Cauzele apariției efectului de seră
Atmosfera este o pelicula gazoasa, de o grosime de aproximativ 40 km
in jurul Pamantului.Ea este formata din troposfera si stratosfera.
Troposfera este un strat de aprox. 15 km in jurul Pamantului, unde
temperatura descreste odata cu altitudinea.Este important sa retinem ca aici se
acumuleaza gazele cu efect de sera.
Stratul superieor, stratosfera, este marcat de o incalzire
importanta,rezultata in urma absorbtiei ultravioletelor solare de catre ozon
(stratul de Ozon situandu-se la circa 25 km in atmosfera).
Rolul pe care il joaca atmosfera este extrem de important pentru lumea
vie,deoarece ea realizeaza schimbul de energie cu spatiul.Atmosfera este
compusa in principal din Azot,Oxigen si Argon. Cand un gradinar
doreste sa cultive o planta la o temperatura superioara celei de afara, el o pune
sub sera. Peretele translucid al serei permite razelor sa incalzeasca solul si sa
retina caldura emisa de acesta. De unde o crestere a temperaturii din interiorul
serei raportat la temperatura ambianta.
Soarele emite pe pamant caldura si lumina. Aceasta emisie acopera
intreaga gama de raze cuprinse intre ultraviolete, infrarosii si lumina vizibila.
O treime din aceste raze este reflectata de atmosfera, iar o parte din
ultraviolete este absorbita de stratul de Ozon. Cele ce patrund in atmosfera
lumineaza si incalzesc Pamantul.
Pamantul incalzit emite la randul sau radiatii catre spatiu. Emisia
Pamantului se rezuma doar la gama de infrarosii. Or, cateva din gazele ce se
gasesc in atmosfera au capacitatea sa absoarba acest tip de infrarosii si de a
35
produce caldura. Acesta caldura sporeste temperatura atmosferei si incalzeste
din nou Pamantul. Aceste gaze poarta numele de « gaze cu efect de sera ».
Pentru planeta noastra, ele au rolul pe care il are peretele translucid
pentru solul unei sere.
Ponderea diverselor cauze ale incalzirii globale este in studiu, dar
consesnsul oamenilor de stiinta este ca principala cauza o reprezinta cresterea
concentratiei gazelor cu efect de sera ca rezultat al activitatilor umane din
epoca industrializarii.
Efectul de sera este un fenomen natural prin care o parte a radiatiei este
retinuta de atmosfera terestra. Efectul se datoreaza gazelor cu efect de sera
care reflecta inapoi aceasta radiatie.
Efectul actual al gazelor cu efect de sera este ca temperatura media a
Pamantului este cca. 33 grade C mai mare decat ar fi in lipsa lor, adica este de
circa +15 grade C in loc sa fie de - 18 grade C. În acest sens, efectul de seră
este benefic, el asigurând încălzirea suficientă a Pământului pentru a permite
dezvoltarea plantelor asa cum le cunoastem noi azi.
36
Daca concentratia gazelor cu efect de sera creste, echilibrul prezentat
este perturbat , cota de 235 W/m2 se micşorează iar cea de 324 W/m2 creşte,
diferenţa de flux termic se acumulează în atmosferă, care astfel se încălzeşte.
De aceea, termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea
curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze, emise natural sau
artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilităţii
atmosferei la radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră. Principalul
element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apa, cu o
pondere de 36-70% urmati de dioxibul de carbon, cu o pondere de 9-26,
metanul, cu o pondere de 4-9% si ozonul, cu o pondere de 3-7%. Alte gaze
care produc efectul de sera, insa cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot,
hidrofluorocarburile, perfluorocarburile si fluorura de sulf.
37
Fig. 1.1. fluxurile termice în atmosferă, în regim stabilizat
În figura sunt prezentate fluxurile termice în atmosferă, în regim
stabilizat. Din radiaţia solară incidentă, de 342 W/m2 cota de 107 W/m2 este
reflectată de atmosferă şi sol. Restul este reţinut în atmosferă sau ajunge pe
sol. Din totalul de 559 W/m2 (67 + 24 + 78 + 390) din atmosferă, 235 W/m2
sunt radiaţi în afara atmosferei, iar restul de 324 W/m2 se reîntorc pe Pământ
datorită efectului de seră. În acest fel se închide bilanţul energetic (342 = 107
+ 235).
38
Vulcanismul este un alt element ale carui efecte asupra climei au fost
neglijate pana acum. Acesta contribuie la incalzirea globala in doua
modalitati:
1. prin gazele cu efect de sera ( in special CO2) care sunt continute in
magma
2. prin cenusa vulcanica si aerosolii sulfurosi care obtureaza radiatia
solara
Industrializarea este cea care a contribuit in cea mai mare masura la
cresterea in aer a concentratiei din aceste substante producand dezechilibrele
pe care cu totii le resimtim in fiecare zi. Activitatea umana in epoca
industrializarii a dus la:
emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili
pentru transporturi, incalzire, climatizare. producerea curentului electric
in termocentrale si in industrie. Cresterea emisiilor de dioxid de carbon
este agravata de defrisari, care se datoreaza activitatii omului, defrisari
care reduc cantitatea de CO2 absorbita de plante
emisii de metan, ca urmare a activitatilor agricole( cresterea vacilor,
cultivarea orezului), datorita scaparailor prin neetanseitatile conductelor
de transport si distributie a gazului metan precum si datorita utilizarii
solului
emisii de azot ca urmare a folosirii ingrasamintelor chimice si a arderii
combustibilior fosili
emisii de compusi halogenati si datorita utilizarii freonilor in instalatiile
frigorifice, in instalatiile pentru stingerea incendiilor si ca agent de
propulsie in sprayuri, precum si datorita utilizarii hexafluorurii de sulf
ca protectie impotriva arcurilor electrice
cresterea concentratiilor aerosoli, ca urmare a activitatilor industriale
( mineritul la suprafata, spre exemplu)
39
De la începutul revoluţiei industriale concentraţia de dioxid de carbon a
crescut cu 32 %. Aceste niveluri sunt mult mai mari decât cele măsurate în
cadrul programului Ice Core, şi sunt comparabile cu cele atinse acum 20 de
milioane de ani
Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a căror ponderi în
perioada 2000 - 2004 au fost:
arderea cărbunelui: 35 %
arderea combustibililor lichizi: 36 %
arderea combustibililor gazoşi: 20 %
instalaţiile de faclă la extragerea şi prelucrarea hidrocarburilor: 1 %
alte hidrocarburi: 1 %
producţia de ciment: 3 %
alte surse (transport maritim şi aerian necuprins în statisticile
naţionale): 4%
40
II. 2. Gazele cu efect de seră
Gazele care au capacitatea de a absorbi razele solare sau terestre sunt
cele formate din trei atomi,precum CO2. Vom mai preciza de asemenea ca
gazele cu efect de sera sunt directe si indirecte. Gazele cu efect de sera
indirecte sunt cele ce favorizeaza prezenta gazelor cu efect de sera directe in
partea superioara a atmosferei.Printre ele regasim : oxizii de azot (oxidul de
azot si dioxidul de azot),monoxidul de carbon(CO) si dioxidul de sulf(SO2).
Cele directe sunt cele ce absorb razele infrarosii si sunt direct
responsabile de efectul de sera. Printre ele regasim :
Vaporii de apa (H2O):
• constituie principalul gaz cu efect de sera, data fiind enorma suprafata
oceanica ce il emite;
• ocupa intre 2 si 3% din atmosfera
• reprezinta aprox. 55% din gazelz cu efect de sera;
• are totusi o durata de viata foarte scurta,reciclarea completa a apei
atmosferice se face in cateva saptamani;
•la originea acestor gaze nu se afla activitatea umana.In schimb,o
crestere a temperaturii duce la sporirea procesului de evaporare a apei si deci
de emitere a vaporilor,ceea ce amplifica incalzirea planetei.
Dioxidul de carbon (CO2)
• prezent in mod natural in atmosfera,in biosfera terestra si in oceane
• este produs in timpul eruptiilor vulcanice si prin respiratia animala si
vegetala. Dioxidul de carbon este absorbit de vegetale (in timpul fotosintezei)
si de catre oceane;
• ocupa in jur de 0,036% din atmosfera si reprezinta aprox. 39 % din
GES;
41
• rezista in atmosfera timp de 100 de ani si chiar mai mult. In o suta de
ani, concentratia de CO2 in atmosfera terestra a crescut cu 30%;
• de asemenea, este emanat in urma arderilor carbonului fosil (petrol,
carbon) in transporturi, industrie etc.
• sporeste in proportie de 50% procesul de incalzire a planetei;
Metanul (CH4)
• este degajat prin descompunerea materiei organice in orezarii sau in
gopile de gunoi, prin fermentare, in timpul rumegarii animalelor si prin
exploatarea zacamintelor de gaz natural si al minelor de carbon;
• reprezinta 2% din GES;
• durata de viata este intre 10 si 12 ani;
Ozonul (O3):
• reprezinta in jur de 2% din GES. Trebuie precizat in acest context ca
singura legatura intre gaura din stratul de ozon si efectul de sera este ca
ambele fenomene sunt consecinta activitatii umane. De fapt,freonul este cel ce
produce subtierea sau perforarea stratului de ozon deasupra polilor;
• este un compus secundar datorat reactiei oxigenului atmosferic si
oxizilor de azot sub efectul razelor solare;
• se gaseste la cca 25 km in atmosfera;
• specialistii spun ca ar trebui vreo cinci zeci de ani pentru ca stratul de
ozon sa se reface
Presiunile exercitate asupra echilibrului climatic al Pământului sunt
legate de emisiile diferitelor gaze a căror proprietate este de a absorbi razele
infraroşii rezultate în urma încălzirii suprafeţei Pământului de către energia
solară. Aceste gaze numite gaze cu efect de seră sunt emise în urma activităţii
umane.
Evoluţia acestora, la nivelul majorităţii ţărilor industrializate, va trebui
să fie legată de reducerea emisiilor, pe termen scurt şi lung, pentru a evita
42
manifestarea schimbărilor climatice, care fac viaţa pe Pământ din ce în ce mai
dificilă.
Protocolul de la Kyoto nominalizează gazele cu efect de seră ca fiind:
dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, hidroflorocarburile,
perflorocarburile şi hexafluorurile de sulf.
Fig. 2.1. Efectul emisiilor de gaze
Emisiile de gaze cu efect de seră care contribuie la schimbările
climatice reprezintă una din cele mai importante zone de interes ale Strategiei
Naţionale a României privind Schimbările Climatice. Aceasta demonstrează
respectarea angajamentelor pe care România şi le-a asumat în sensul
reducerii, în perioada 2008-2012, cu 8% faţă de emisiile anului 1989, a
emisiilor de gaze cu efect de seră. Măsurile de reducere a emisiilor de dioxid
de carbon şi alte gaze cu efect de seră vor fi benefice şi din alte puncte de
vedere, inclusiv al îmbunătăţirii calităţii aerului. Multe dintre măsurile ce
vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră au ca avantaj secundar
reducerea emisiilor poluanţilor care afectează atât mediul cât şi sănătatea
populaţiei.
Eficacitatea politicilor naţionale de reducere a poluării aerului poate fi
afectată în sens negativ de poluarea „importată” dintr-o altă ţară. Pentru
reducerea poluării transfrontaliere care conduce la depuneri acide şi creşterea
concentraţiei pulberilor şi a ozonului din aer, colaborarea internaţională este
singura soluţie de a obţine reduceri importante şi permanente.
43
Poluarea transfrontalieră este principala problemă a Comisiei
Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE).
Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România s-a angajat să
reducă emisiile de GHG cu 8% faţă de nivelul din 1989 (anul de bază) în
prima perioadă de angajament 2008 -2012. Anul de bază pentru emisiile de
HFC-uri, PFC-uri şi SF6 este 1995. Potrivit Articolului 12 din UNFCCC,
România a transmis prima Comunicare Naţională (CN1) la Secretariatul
UNFCCC în anul 1995 şi CN2 în 1998. CN3 a fost transmisă în cel de-al
doilea trimestru al anului 2005. Cel mai recent Inventar Naţional al GHG
realizat în conformitate cu Formularul Comun de Raportare (CRF) şi Raportul
privind Inventarul Naţional (NIR) pentru anii cuprinşi în intervalul 1989-2002
a fost transmis în anul 2004.
Evaluarea acestor emisii constituie un instrument util pentru factorii de
decizie în vederea aprecierii situaţiei României, în ceea ce priveşte
respectarea obligaţiilor ce reies din Protocolul de la Kyoto.
Poluarea aerului se datorează în proporţie de 50% dioxidului de carbon.
Se ştie că, în linii mari, fiecare kilogram de petrol sau de cărbune produce prin
ardere trei kilograme de dioxid de carbon. Crescând concentraţia de CO2 în
condiţiile în care ceilalţi factori care contribuie la producerea efectului de seră
nu se schimbă, în anul 2050 supraîncălzirea va creşte cu 4-5c
Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot
Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2
Emisii anuale de amoniac
Emisii anuale de metan
Ca şi emisiile de CO2, emisiile de CH4 intervin în generarea efectului
de seră. Acestea provin din:
-arderea combustibililor;
-descompunerea vegetală;
- arderi anaerobe;
44
- materiale organice în descompunere (produsele alimentare din
depozite).
Pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, au fost întreprinse
acţiuni de înlocuire a combustibililor fosili din procesele de combustie cu alte
tipuri de combustibili. In acest sens, oraşul Huedin din judeţul Cluj este
cuprins în cadrul unui proiect încheiat între guvernele României şi
Danemarcei – Proiect cu implementare comună, Rumeguş 2000, de reducere
a emisiilor de GHG (a gazelor cu efect de seră).
In cadrul acestui proiect, s-a pus în funcţiune un sistem nou de încălzire
centralizată, bazat pe utilizarea de biomasă. Avantajele care decurg din
punerea în funcţiune a acestei centrale termice pe rumeguş, pe lângă costurile
reduse ale gigacaloriei, sunt: reducerea emisiilor de CO2 prin înlocuirea
combustibilului lichid, folosit în fosta centrală termică, cu biomasă şi
reducerea poluării mediului prin eliminarea depozitării rumeguşului în zone
neautorizate.
45
II. 3. Consecințele efectului de seră
Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand una sau mai multe
substante sau amestecuri de substante poluante sunt prezente in atmosfera in
cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale sau
plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau
bunastarii persoanelor” (Organizatia Mondiala a Sanatatii O.M.S.).
Printre poluarile atmosferice naturale se numara polenul plantelor si
florilor care provoaca alergii.
Inaltele cosuri de fum pe care le folosesc industriile si filtrele lor nu
indeparteaza substantele poluante doar prin propulsarea lor in straturile inalte
ale atmosferei, asa ca se considera posibilitatea sa se reduca concentratia
agentilor poluanti in arealul respectiv, in locul unde se produc. Poluantii pot fi
insa transportati la mari distante de locul originar al emisiei, si pot produce
efecte adverse in alte areale. Emisiile de sulf si de azot din America centrala
si de est, cauzeaza ploi acide in statul New York, New England si in estul
Canadei. Nivelul pH-ului sau aciditatea multor lacuri din acele zone a fost
dramatic deteriorata de aceasta ploaie acida astfel ca intreaga populatie de
peste din lacurile respective a fost distrusa. Efecte similare au fost semnalate
si in Europa. Emisiile de dioxid de sulf si reactiile de formare ale acidului
sulfuric pot fi de asemenea responsabile pentru atacul asupra stancilor si a
rocilor la mari distante de sursa de poluare.
Cresterea pe scara mondiala a consumului de petrol si carbune inca din
anii ’40 au condus la cresteri substantiale de dioxid de carbon. Efectul de sera
ce rezulta din aceasta crestere de CO2 , ce permite energiei solare sa patrunda
in atmosfera dar reduce reemisia de raze infrarosii de la nivelul Pamantului,
poate influenta tendinta de incalzire a atmosferei, si poate afecta climatul
global si acest prin acest lucru calota glaciara de la poli s-ar topi partial. O
46
posibila marire a paturii de nori sau o marire a absortiei excesului de CO2 de
catre Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa
ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale
SUA, eliberate in anii ’80 indica faptul ca efectul de sera este in crestere si ca
natiunile lumii ar trebui sa faca ceva in aceasta privinta.
Pricipalele fenomene poluante
1. Smogul
Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum
formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul
si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea
naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii
de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii
poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de
expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un
plafon de smog deasupra orasului.
Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica
intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei
reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia
atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste
substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp
cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina
solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen.
Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul.
Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de
azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei,
concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot.
Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept
smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o
47
adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los
Angeles, Tokyo.
Los Angeles este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta
deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se
intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o
parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului care este
separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de
Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul
face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel
si beton – faimosul sistem de sosele – construit pentru transportul rapid, la
mari viteze, dar care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de
gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua
a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand va fi
terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu
aproximativ 645 km de linii.
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul
dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993,
metropola insumand 11.631.901 de persoane. Orasul este centrul cultural,
economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului
Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din
totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult
de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata:
produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale,
etc.
Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al
poluarii, datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor
de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la
cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de
poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum
48
sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele
parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de
sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt
prezente probleme in traficul rutier in anumite zone ale metropolei.
Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al
acestei tari. Este, totodata, si cel mai mare oras al emisferei vestice si
reprezinta centrul cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de
8.236.960 de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras
se produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului,
aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica,
electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la
acestea se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.
49
CAPITOLUL III
TEORII PRIVIND ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ
III. 1. Cauzele încălzirii globale
O organizatie independenta situata in Orlando, Florida, SUA este SSRC
(Centrul de Cercetare Stiintifica a Spatiului) Ea a devenit lider in cercetarea
stiintifica in Statele Unite, in general si in cea climatica, in mod special, mai
ales legata de schimbarile catre o perioada globala lunga si rece. Directorul
acestui institut, John L. Casey, a declarat in iunie 2008 urmatoarele: „Soarele
este factorul suprem si determinant al sustinerii conditiilor de viata si habitat
din sistemul nostru solar. El ne incalzeste si ne lumineaza prin intermediul
unor manifestari pe care inca nu le intelegem in totalitate. Aflat in armonie cu
celelalte forte gravitationale ale planetelor, el ne transmite o multitudine de
energii intr-o complexitate de cicluri de manifestare. Soarele nostru are
puterea de a determina daca noi vom trai o viata prospera intr-un mediu placut
si optim incalzit sau daca vom fi aruncati intr-o era glaciara de 100.000 ani.”
La data de 22 septembrie 2008, SSRC si dl. Director John L. Casey, au
fost primii care au adus la cunostinta guvernului SUA, datele privind
apropierea unuiclimat rece si a fost prima organizatie de stiinta de pe teritoriul
SUA care a realizat oficial aceasta atentionare. Misiunea SSRC este de a oferi
publicului, informatie creditata de cercetare stiintifica, netrunchiata,
autoritara, de foarte buna calitate si acuratete, fara influente politice.
Scrisoarea de instiintare a fost trimisa domnilor senatori John McCain, Barack
Obama, Joseph Biden si Governor Sarah Palin.
SSRC este deasemenea organizatia de varf de pe teritoriul SUA, in ceea
ce priveste fizica soarelui si a relatiei Pamant-Soare, elaborand asa-numita
50
Teorie a Interdependentei Ciclurilor Solare, pe scurt Teoria RC, care este o
idee stiintifica inovatoare, prin intermediul careia se poate explica aparitia
perioadelor de racire si incalzire globala, care au dominat Pamantul de mii de
ani.
Conform Teoriei RC, spun specialistii SSRC, va urma o perioada
majora de scadere a activitatii solare, ce se va concretiza prin reducerea
semnificativa a numarului de pete si a altor indicatori care ne prezinta situatia
comportamentului acestui astru. In comunitatea stiintifica, aceasta situatie se
numeste minima solara si ea anunta o perioada extinsa de frig. Asta e ceea ce
ne asteapta multi ani de aici inainte, ca si schimbare climatica, perioada ce va
incepe sa isi faca simtita prezenta inca din intervalul 2010-2021 si va atinge
cele mai scazute temperaturi in jurul anului 2031. SSRC afirma ca aceasta
schimbare dramatica a climatului este o hibernare solara datorita severitatii
frigului ce a fost asociat altor perioade istorice binecunoscute, care s-au
succedat sute de ani, conform studiilor paleoclimatice.
Numeroase alte institute de cercetare, de recunoastere internationala, au
anuntat rezultate asemanatoare care confirma apropierea unei raciri globale
abrupte deosebit de severe.
Incalzirea globala- o Realitate ...mai bine spus Incalzirea globala –
doua Realitati, fiindca dupa cum voi incerca sa demonstrez in cele ce urmeaza
,pornind de la premiza ca fenomenul este autentic, exista doua posibile
explicatii ale cauzelor acestuia.
Documentare.Dihotomia Incalzirii Globale
„Marea escrocherie a încalzirii globale” („The Great Global Warming
Swindle”), regizat de Martin Durkin, este un film realizat pentru televiziune,
si respecta, mai mult sau mai putin, mijloacele specifice acesteia. Se prezinta
pozitia unor savanti ce aduc contraargumente la teoria încalzirii globale
cauzate de factori antropogenetici. Este de remarcat faptul ca se bazeaza pe
marturiile unor profesori, oameni de stiinta si cercetatori ale caror calificari
51
sunt recunoscute pe plan mondial (incluzându-l, de exemplu pe fondatorul
Greenpeace).
,,Un adevar incomod” („An Inconvenient Truth”), în regia lui Davis
Guggenheim, este un documentar realizat dupa cartea cu acelasi nume a lui Al
Gore, fiind lansat pe DVD si rulat in cinematograf, premiat cu doua Oscaruri,
dintre care unul pentru cel mai bun film documentar si alte douazeci de
premii. A avut drept scop popularizarea teoriei încalzirii globale si a efectelor
dramatice ale acesteia. Aici se prezinta dezastrul încalzirii globale pornind de
la activitatile umane: arderea combustibililor fosili, defrisari masive, toate
acestea ducând la emisiile de dioxid de carbon si implicit la accentuarea
efectului de sera.
Intunecarea globala,un fenomen pus in legatura cu incalzirea globala
Intunecarea globala este reducerea graduala a nivelului de iradiere
globala directa pe suprafata terestra care a fost observata timp de mai multe
decenii la rând dupa începutul masuratorilor sistematice în anii 1950.
Se considera ca aceasta este cauzata de o crestere în particule cum ar fi
aerosolii sulfurati în atmosfera din cauza actiunilor antropice. Acest efect
variaza în functie de locatie, însa global este estimat a fi o reducere cu 4% fata
de nivelurile din 1960. S-a observat o inversare a acestei tendinte în ultimul
deceniu. Cu toate acestea, întunecarea globala a interferat cu ciclul hidrologic,
reducând evaporarea si este posibil sa fi cauzat secete în anumite zone.
Întunecarea globala creeaza un efect de racire care este posibil sa fi mascat
partial efectul gazelor de sera si al încalzirii globale.
Întunecarea globala interactioneaza cu încalzirea globala blocând
lumina solara care în alte conditii ar cauza evaporare si particulele se ataseaza
de picaturile de ploaie. Vaporii de apa sunt doar unul din gazele de sera. Pe de
alta parte, întunecarea globala este afectata de evaporare si ploaie. Ploaia are
efectul de a curata plafoanele de nori poluate.
52
Climatologii insista ca sursele poluantilor care cauzeaza întunecarea
globala cât si gazele de sera care cauzeaza încalzirea globala sunt probleme
grave si reale care trebuiesc abordate conjunct si cât mai rapid.
Fig. 3.1. Evolutia temperaturii globale in ultima mie de ani
„În fond, asta nu e atat o problema politica pe cat e o problema
morala.” (A.G.)
GGWS
„Intreaga afacere a incalzirii globale a devenit ca o religie si oamenii
care nu sunt de acord sunt numiti eretici. Eu sunt un eretic. Cei care au facut
acest documentar,sunt toti eretici.” (Nigel Calder, fost Editor, New Scientist)
„Avem tot ce ne trebuie, în afara de vointa politica poate. Dar stiti ce?
În America, vointa politica e o resursa care poate fi reînnoita.” (A.G.) GGWS
„Este atata intoleranta...a oricarei voci care nu e de acord...Acesta este
cea mai incorecta fapta politica posibila …sa te indoiesti de aceasta ortodoxie
a schimbarii climatice.” (Lordul Lawson)
53
„Asa numitii Sceptici ai incalzirii globale spun adesea ca acest fenomen
este o iluzie care reflecta fluctuatiile ciclice ale naturii.” (A.G.) YouTube – Al
Gore dat in judecata de peste 30.000 oameni de stiinta pentru frauda GGWS
„Au fost spre exemplu perioade in istoria noastra cand am avut de trei
ori mai mult CO2 decat avem astazi sau perioade cand am avut de 10 ori mai
mult CO2 decat avem azi si daca CO2 are un mare efect asupra climatului
atunci ar trebui sa se vada in istoria temperaturilor.”( prof. Nir Saviv,
Institutul de Fizica al Universitatii din Ierusalim)
„Iar relatia e de fapt foarte complicata... Cand e mai mult CO2,
temperatura creste pentru ca este retinuta mai multa caldura de la Soare.”
(A.G.) GGWS
„Nici una dintre marile schimbari climatice in ultimele mii de ani nu
poate fi explicata de CO2.” (Dr. Piers Corbyn, prognoze meteo Weather
Action) GGWS
„CO2 a inceput sa creasca exponential aproximativ in 1940 dar
temperatura de fapt a inceput sa scada in 1940 si a continuat sa scada pana in
1975, deci aceasta este o relatie invers proportionala. Cand CO2 creste rapid
dar temperatura scade atunci nu putem spune ca CO2 si temperatura merg
54
impreuna.” ( prof. Syun-Ichi Akasofu, Director Centrul de Cercetari
Internationale Arctice )
Al Gore si graficul din AIT ce arata paralelismul dintre CO2 si temp
GGWS
„Profesorul Clark si altii au descoperit intr-adevar, dupa cum spune Al
Gore, o legatura intre CO2 si temperatura. Dar ceea ce Al Gore nu
spune...este ca legatura este inversa ... Si vedem cum temperatura creste si
apoi vedem si CO2 cum creste. Cresterea CO2 intarzie in urma cresterii
temperaturii. Are o intarziere de 800 de ani...deci temperatura este in fata
CO2 cu 800 de ani.”
55
III. 2. Încălzirea globală și efectul de seră
A devenit oare incalzirea
globala o noua religie precum spune
geologul australian Ian Plimer, sau
intradevar oamenii contribuie
semnificativ la incalzirea globala?
Ian Plimer sustine ca teoria
schimbarilor climatice provocate de
oameni nu este decat o farsa promovata de ecologisti fundamentalisti si
imbratisata interesat de clasa politica.
Temperatura medie a aerului in apropierea suprafetei Pamantului a crescut in
ultimul secol cu aproximativ 0,7 grade Celsius. Expertii ce studiaza evolutia
climei afirma ca “cea mai mare parte a cresterii temperaturii medii in a doua
jumatate a secolului XX-lea se datoreaza probabil cresterii concentratiei
gazelor cu efect de sera, de provenienta antropica, iar fenomenele naturale
precum variatiile solare si vulcanismul au avut un efect de incalzire pana in
anii 1950.” Indiferent care sunt cauzele, cert este ca incalzirea globala are loc
cu adevarat.
Ce este efectul de sera?
Acesta este un fenomen natural
prin care o parte a radiatiei
terestre in infrarosu este retinuta
de atmosfera terestra.
Efectul de sera este cauzat de
cantitatile de dioxid de carbon si a
altor substante, ce se acumuleaza in
straturi formand o “plapuma”. Aceste substante dau posibilitate razelor ultra
56
violete sa treaca foarte usor, ajungand la suprafata solului, transformandu-se
in energie termica, iar aceasta energie trecand mult mai greu inapoi, formand
efectul de sera. Gazele lasa lumina sa patrunda, insa nu permite caldurii sa
scape, precum geamurile de sticla dintr-o sera.
Datorita acestui sistem, efectul de sera este benefic, asigurand
incalzirea suficienta a Pamantului pentru a permite dezvoltarea plantelor si a
vietii. Insa in cantitati prea mari, aceste elementele responsabile pentru efectul
de sera vor duce la o crestere a temperaturii.
Ce elemente sunt responsabile pentru efectul de sera? Principalele
elemente care produc efectul de sera sunt: vaporii de apa, dioxidul de carbon,
metanul si ozonul. De asemenea mai sunt responsabile si alte elemente, insa
cu o pondere mai mica, precum: protoxidul de azot, hidrofluorocarburile,
perfluorocarburile si fluorura de sulf.
Fenomene sinergice. Vulcanismul este un factor a carui importanta a
fost subestimata pana recent si contribuie la incalzirea globala, producand
gaze cu efect de sera, in general CO2, continute in magma. Cenusa vulcanica
contine si aerosoli sulfurosi care obtureaza radiatia solara.
Efectul antropic. Este adevarat ca si omul a ajutat la accelerarea
incalzirii globale, insa chiar atat de mult precum auzim in mass-media?
Activitatile oamenilor au dus la cresterea emisiilor de CO2 datorita
defrisarilor si emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a arderii
combustibililor fosili.
Emisiile de metan, ca urmare a activitatilor agricole (cresterea vacilor si
cultivarea orezului), emisiile de N2O ca urmare a folosirii ingrasemintelor
chimice si a arderii combustibililor fosili.
Tot datorita omului sunt si emisiile de compusi halogenati, prin
utilizarea freonilor in instalatiile frigorifice. Acelasi efect este provocat si de
instalatiile pentru stingerea incendiilor, sau ca agent de propulsie in sprayuri.
57
Dioxidul de carbon este o hrana pentru plante, insa cand acesta este in
exces, devine poluator.
58
Actualmente cantitatea dioxidului de carbon este de 0,03 %.
Presupunand ca aceasta cantitate va fi dublata, temperatura globului
pamantesc poate sa creasca cu 1,3 – 3 grade Celsius. Insa dioxidul de carbon,
CO2, nu este cel mai important factor pentru efectul de sera. Vaporii din apa
(H2O) si metanul (CH4), iesit din fermentarea materiilor organice, contribuie
chiar mai mult la retinerea radiatiilor infrarosii. CH4 este eliberat de micile
miscari tectonice ale oceanelor si de animale.
Contributia omului la incalzirea globala Diverse teorii care confirma
cresterea temperaturii cauzata de poluare se rotesc in jurul unor slabe
certitudini, cateva aproximari si o multime de fabulatii venite in serviciul unei
singure ideologii: ecologia care salveaza planeta. Insa si omul produce CO2
incontinuu, inclusiv atunci cand respira.
Schimbarile climatice ale Pamantului sunt cunoscute geologilor. Aceste
schimbari sunt ciclice si aleatorii. Unii cercetatori sustin ca omul nu afecteaza
semnificativ mediul, iar cauzele ar fi naturale si normale.
Doctrina incalzirii globale. Aceasta doctrina presupune purificarea
societatii umane de pacatul degradarii mediului inconjurator si este
propovaduita de fanatici si de o clasa clericala intoleranta, in special in randul
elitelor urbane din tarile dezvoltate. Pilmer a scris 6 carti si 60 de lucrari
academice pe subiectul incalzirii globale: Heaven and Earth – Global
Warming: The Missing Science.
Efectele benefice ale incalzirii globale. Peste tot se discuta despre
partile negative ale incalzirii globale. Insa exista si avantaje. Perioadele de
incalzire globala au reprezentat pentru oameni epoci de abundenta, cand
civilizatiile au facut salturi uriase. In schimb, epocile glaciare au reprezentat
timpuri in care dezvoltarea umana s-a incetinit sau chiar a regresat. Geologul
australian Plimer spune ca incalzirea globala este un fenomen pe care oamenii
ar trebui sa-l imbratiseze ca un prevestitor al vremurilor bune care vor veni.
59
Efectele negative ale incalzirii
globale. Se enumera o serie de efecte
negative precum disparitia unor specii,
desertificarea, topirea ghetarilor si
cresterea nivelului marilor si oceanelor.
Un alt efect negativ al incalzirii
globale sunt taxele “eco”, care le
platesti la orice. Pentru emisiile de
CO2, pentru pungile de plastic mai
scumpe decat cele obisnuite si pentru
multe alte produse unde este mentionata suma care se duce catre ecologisti.
III. 3. Normalitatea încălzirii globale
60
Nu sunt schimbarile climatice normale?
Temperatura globala si concentratia de dioxid de carbon au fluctuat de-
a lungul timpului, formand cicluri de sute de mii de ani, schimband periodic
clima Pamantului. Chiar si pozitia Pamantului fata de Soare variaza. Ca
rezultat, au aparut si au trecut erele glaciare. In ultimele sute de ani, emisiile
de gaze cu efect de sera au fost in mod natural absorbite.
Ca rezultat, temperatura a fost destul de stabila. Aceasta stabilitate a
permis civilizatiei umane sa traiasca intr-un climat constant.
Trebuie sa se ajunga la o concluzie certa privind impactul omului
asupra mediului. Poluarea trebuie intradevar diminuata. Nimanui nu i-ar place
sa faca un picnic la iarba verde inconjurat de sticle si gunoaie. Insa nu trebuie
sa confundam poluarea cu incalzirea globala.
Morala ecologistilor este ca noi toti trebuie sa ne schimbam modul de
viata pentru a combate moartea programata a planetei sale. Un scenariu
apocaliptic, poate exagerat uneori de ecologisti. Ei sustin ca este o datorie
morala fata de generatiile viitoare, care, altfel, vor fi condamnate sa traiasca
intr-un infern.
Oamenii vor trebui sa consume mai putina energie, sa schimbe
confortul autoturismului personal cu disconfortul transportului in comun, va
trebui sa renunte la aerul conditionat, si mai ales, va trebui sa plateasca taxele
“ecologice” pentru alimentele obisnuite.
61
Soarele. Cel mai mare factor de care depind schimbarile climatice este
Soarele, cea mai importanta energie pentru Pamant. Activitatea solara variaza
considerabil. Eruptiile solare, acele explozii uriase de energie care apar
cateodata la suprafata Soarelui, sunt cauzate de schimbari majore si rapide pe
care le sufera campurile magnetice solare.
Efectul este ca energia
magnetica pana atunci constransa
intr-o zona mica explodeaza,
eliberand o ploaie de particule.
Aceste explozii uriase de
energie sunt echivalente cu eruptia
simultana a 10 milioane de vulcani,
producand efecte si la distante mari
precum cea dintre Soare si Pamant.
Eruptiile solare au luat in ultimii ani
o amploare fara precedent, undele magnetice perturband aparatele electronice
si comunicatiile prin satelit si producand valuri de caldura.
Profesorul Sami Solanki, de la Institutul Max-Plank pentru studierea
sistemului solar a spus ca “de 8.000 de ani nu a mai fost o activitate atat de
intensa”, fiind de parere ca aceasta activitate solara deosebit de puternica va
mai dura cativa ani, inainte sa Soarele sa se “linisteasca”.
Datorita Soarelui viata a aparut pe Pamant si tot el este responsabil pentru
modificarile climatice. Tot Soarele este cel ce a stat ca simbol al Divinitatii
incepand cu cele mai vechi religii si tot el va fi cel care va sfarsi viata pe
Pamant.
62
CAPITOLUL IV
POLUAREA AERULUI
IV. 1. Generalități privind poluarea aerului
Din cauza
multor tragedii ale
mediului înconjurător,
de la jumătatea
secolului XX, multe
națiuni au instituit legi
cuprinzătoare
proiectate pentru a
repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate și pentru a preveni
viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost creat Actul pentru
Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite
tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru
Apa Curată (Clean Water Act -
1977) și Actul pentru Apă
Potabilă Curată (Safe Drinking
Water Act - 1974) au stabilit
norme pentru deversarea
63
poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru
Controlul Substanțelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) și Actul
pentru
Conservarea și
Recuperarea
Resurselor
(Resource
Conservation and
Recovery Act -
1976) au fost
create pentru a
supraveghea și
controla deșeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau
fonduri pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a
deșeurilor. Aceste acte și alte câteva legi federale ale unor state individuale au
ajutat limitarea poluării dar progresele au fost lente și au rămas multe
probleme cu privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei
fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor în aplicarea legilor.
Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în reducerea
poluării globale. Protocolul de la Montréal cu privire la Substanțele care
Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaționale până la care să fie
reduse emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care se știe că
distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru Controlul Transporturilor
Internaționale ale Deșeurilor Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește
ca punct de reper pentru reglementările internaționale ce se ocupă de
transportarea deșeurilor periculoase și depozitarea lor.
Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au întâlnit în
mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de
substanțe poluante care produc efectul de seră. În 1997 a fost creat Protocolul
64
de la Kyõto, chemând celelalte țări să adereze la el pentru a reduce până în
anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfărșitul
anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat; negociatorii
încercau încă să ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele și
penalitățile care ar trebui să fie folosite pentru a aplica tratatul.
65
IV. 2. Alternative la protecția aerului
Energia nucleara – alternativa pentru protectia mediului?
In vederea reducerilor emanatiilor de bioxid de carbon in atmosfera, se
propune o mai intensa exploatare a energiei nucleare. Ecologistii protesteaza
oferind ca alternativa exploatarea mult mai intensa a energiei solare si eoliene,
industria carbunelui, inca puternic subventionata in unele tari europene,
pledeaza in favoarea traditionalelor centrale cu carbuni, dar cu tehnologie
modernizata. Se propun taxe suplimentare pe carburanti in transporturile
navale, sursele de energie – petrolul si gazele naturale risca sa se transforme
in instrumente politce.
In ajunul prezentarii celei de-a doua parti a raportului, s-au facut auzite
si alte opinii, venite din partea unor oameni de stiinta: in istoria sa, pamintul a
mai cunoscut faze indelungate sau scurte de racire sau incalzire, mici si mari
glaciatiuni. Toate acestea se petreceau deja inainte ca homo sapiens sa-si fi
facut aparitia pe pamint. Parerile ramin impartite.
Japonia vrea sa fie lider mondial in lupta impotriva incalzirii globale
Premierul Japoniei, Yasuo Fukuda, a declarat ca doreste ca tara sa sa
devina liderul mondial in cadrul luptei impotriva incalzirii globale. Domnul
Fukuda si-a prezentat ideile privind politicile de mediu intr-un document pe
care l-a inaintat parlamentului de la Tokyo.
Yasuo Fukuda a afirmat ca Japonia dezvolta noi tehnologii care vor
ajuta la reducerea efectelor incalzirii globale, anunta BBC, citat de Rador.
Orasele ar putea alege sa testeze noi metode de reducere a emisiilor de dioxid
de carbon, a mai spus premierul Fukuda si a adaugat ca va aloca fonduri care
66
vor ajuta tarile in curs de dezvoltare sa aplice masurile de reducere a
distrugerilor provocate de incalzirea planetei. Nu a prezentat, insa, nici un fel
de nou plan care sa ajute Japonia sa atinga nivelul de reducere a emisiilor de
gaze stabilit prin Protocolul de la Kyoto.
46 din cele mai mari corporatii la nivel mondial propun guvernelor nationale
o serie de masuri pentru combaterea schimbarilor climatice.
Pe 9 noiembrie 2007, la Washington D.C, 46 din cele mai mari
companii multinationale au dat publicitatii o serie de masuri pentru
combaterea incalzirii globale. Unite sub emblema unui singur actor
international, numit Combat Climate Change (3C), corporatiile recomanda
guvernelor nationale adoptarea unor masuri pentru prevenirea dezastrelor
climatice la nivel mondial. Masurile 3C reprezinta rezultatul a 6 luni de
consultari la nivel international intre reprezentantii companiilor implicate.
Printre corporatiile 3C se regasesc: AIG, Alcan, Alstom, Bayer, BP,
British Sky Broadcasting, CEZ Group, China National Offshore Oil Corp,
Citigroup, Deutsche Bahn, Deutsche Post, Dow Chemical, Endesa, Enel,
E.ON, General Electric, Hitachi, Lufthansa, MAN, Reuters, Siemens, The
Tata Power Company, Vattenfall, Veolia.
Membrii 3C cheama liderii tarilor G8+5 (Canada, Franta, Germania,
Italia, Japonia, Rusia, SUA, Marea Britanie, Brazilia, China, India, Mexic si
Africa de Sud) si guvernele nationale din toata lumea sa coopereze pentru a
dezvolta politica globala pentru combaterea schimbarilor climatice.
Intalnirea de la Washington D.C precede Conferinta Natiunilor Unite
privind Schimbarile Climatice, care a avut loc pe 10 decembrie 2007, in Bali,
Indonezia. Aceasta reuneste lideri ai guvernelor, organizatiilor
interguvernamentale si nonguvernamentale. In cadrul ei se va stabili
calendarul de negocieri pentru un nou acord care sa succeada Protocolului de
la Kyoto, dupa 2012.
In acest context, 3C propune urmatoarele:
67
a. Reducerea volumului de emisii cu efect de sera
Oamenii de stiinta de la IPCC (Intergovernmental Panel on Climate
Change) anunta ca, pentru a evita un impact sever asupra mediului si a
omului, pana la sfarsitul acestui secol nu trebuie inregistrata o crestere de
temperatura mai mare de 2 grade Celsius. Pentru aceasta, este nevoie de
trecerea la o economie care sa emita un volum scazut de gaze cu efect de sera.
b. Desemnarea companiilor si a pietelor economice ca lideri ai
transformarii economiei intr-una slab emitenta de gaze cu efect de sera
Metodele pentru reducerea emisiilor cu efect de sera sunt multiple si
accesibile tuturor, fara a fi necesare investitii substantiale. Printr-un
angajament global, companiile pot reduce volumul emisiilor de si pot
astfel mentine cresterea temperaturii sub 2 grade Celsius pana la finalul
secolului. Dinamismul si implicarea corporatiilor fac mai usoara trecerea spre
o economie slab emitenta de gaze cu efect de sera.
68
top related