lasa-mi o sansa...cu pl`cere interven]ia, dar nu vreau s` risc o peritonit`. – voi vedea ce pot...

ANGELA ALEXIE

Las`-mi o [ans`

ALCRIS

Capitolul 1

– Doamna Garrett... Este chemat` doamna Garrett.

Vocea indiferent` din difuzor o f`cu s` tresar` pe tân`ra

femeie \n halat, care citea \n camera de \ngrijiri medicale.

Ridic` receptorul, cu o expresie gânditoare \n ochii mari

cenu[ii, care r`maser` a]inti]i asupra dosarului pe care-l

studia. F`cu o adnotare \n timp ce-i r`spundea centralistei.

– Aici Lezlie Garrett... Foarte bine, m` duc acolo.

Mul]umesc.

Se \ntoarse spre \ngrijitoare [i declar`:

– Vre]i s`-i spune]i lui Billy Jansen c` voi trece s`-l v`d

curând, doamn` Lawrence? Dac` sunt c`utat`, voi fi la

serviciul de chirurgie.

– Da, doamn` Garrett.

Thelma Lawrence o privi gânditoare pe Lezlie ie[ind din

birou. Ca marea majoritate a colaboratorilor, \ngrijitoarea de

la sec]ia de pediatrie era intrigat` de seduc`toarea psiholog`.

Doamna Garrett nu f`cea confiden]e nici unuia dintre colegi

[i se concentra asupra muncii sale cu o eficacitate [i o

asiduitate apreciate de infirmiere. De când intrase \n clinica

particular` Riverview, acum mai mult de un an deja, un singur

lucru se cuno[tea despre ea: Lezlie Garrett era o practician`

f`r` pereche. Cu calific`rile sale, era de altfel de mirare c`

alesese s` lucreze \ntr-o institu]ie atât de modest`, \n loc s`

candideze la un post important \ntr-unul din marile spitale

publice din Atlanta. Reverview se bucura de o excelent`

reputa]ie \n domeniul chirurgiei u[oare, a urgen]elor [i a

obstreticii, dar nu oferea posibilit`]ile unei cariere, pe care le

deschidea un spital universitar cunoscut.

Lezlie intr` \n ascensor [i ap`s` pe butonul etajului [apte,

\nainte de a se rezema cu spatele de peretele metalic al

cabinei. |ndep`rt` \n mod reflex câteva [uvi]e de p`r

[aten-ro[cat care sc`paser` din aranjarea cu grij` a cocului

elegant. Aceast` coafur` \i degaja fa]a, punând \n eviden]`

fruntea bombat`.

Era \ntotdeauna foarte con[tient` de aspectul s`u fizic.

De când acceptase postul de directoare de evalu`ri

psihologice \n aceast` clinic` de pediatrie din Atlanta, Lezlie

se sim]ise observat`, judecat`. Ca [i când i se pândea cea mai

6 ANGELA ALEXIE

mic` sl`biciune, sau un semn de imperfec]iune. A[a c` acorda

aproape tot atâta aten]ie aspectului s`u ca [i pacien]ilor,

preocupat` s` p`streze o \nf`]i[are foarte profesional`, care s`

nu se preteze nici unei ambiguit`]i. |n primele luni, câ]iva

colegi \ncercaser` unele avansuri sau comentarii m`gulitoare,

dar rezerva tinerei femei descurajase pân` la urm` chiar [i pe

cei mai tenaci admiratori. Deoarece adev`rul era foarte

simplu: Lezlie nu-[i dorea câtu[i de pu]in s` cultive rela]ii

personale. Nu avea nevoie de ele. Muncise din greu pentru

a-[i ob]ine licen]a \n psihologie, apoi gradul de conferen]iar

universitar [i doctoratul. |n timpul studiilor clinice obligatorii,

suportase cu stoicism aluziile \ndr`zne]e ale tinerilor interni,

\nfruntându-i cu un dispre] glacial. Acum, ceea ce conta era

doar meseria sa. Avea dou`zeci [i nou` de ani, tr`ia singur` [i

f`r` leg`turi, sim]indu-se foarte bine.

Ascensorul se opri [i Lezlie porni pe culoar \nso]it` de

zgomotul ritmic al tocurilor \nalte. La trecerea sa, mai mul]i

medici se \ntoarser`, admirând, \n ciuda men]inerii lor sobre,

u[oara balansare a [oldurilor sau elegan]a picioarelor. Cei pe

care silueta perfect` [i inteligen]a sa nu-i mai mira, erau

fascina]i de privire. |ntr-adev`r, \n ochii cenu[ii se ghicea o

anumit` melancolie, iar gura mic` [i c`rnoas` dezv`luia o

senzualitate care nu putea fi ascuns` complet de atitudinea sa

distant`. Totu[i, nimeni n-o agasa: era binecunoscut c`

doamna Garrett nu admitea decât raporturi profesionale.

LAS~-MI O {ANS~ 7

Doctorul Charles Sanders st`tea la intrarea \n birou.

La apropierea lui Lezlie, un zâmbet de u[urare \i destinse

tr`s`turile.

– Sunt \ncântat s` te v`d, declar` acesta trecându-[i o mân`

prin p`rul c`runt. Am probleme cu o mic` pcient`, o feti]` de

doisprezece ani, pe nume Merri Bradinton... O apendicit`.

Prefer s` \ntârzii anestezia atâta timp cât nu se va calma.

– P`rin]ii sunt aici?

– Este o poveste destul de complicat`, Lezlie.

L-am contactat pe Andrew Bradinton, care este pe drum.

Dar nu-l pot a[tepta, sunt deja \n \ntârziere. Avionul pleac` la

sfâr[itul dup`-amiezii la Miami, unde se desf`[oar` un congres

medical important. M` voi duce s` m` preg`tesc \n timp ce tu

\i vei vorbi. Pentru Dumnezeu, \ncearc` s-o lini[te[ti. A[ amâna

cu pl`cere interven]ia, dar nu vreau s` risc o peritonit`.

– Voi vedea ce pot face.

Chipul lui Lezlie era blând [i relaxat, transfigurat.

Charles Sanders era \ntr-adev`r unul din rarii prieteni

apropia]i pe care [i-i f`cuse tân`ra femeie \n cursul ultimilor

doi ani. |l stima mult, deoarece el \i respecta munca, nu f`cuse

niciodat` nici cea mai mic` remarc` dispre]uitoare [i o

considera ca pe o coleg` la fel de devotat` ca [i el unei profesii

preten]ioase.

Lezlie \mpinse u[a unei camere [i descoperi o copil` care

suspina \ncet pe un c`rucior de chirurgie. Merri, spusese

8 ANGELA ALEXIE

Charles. P`rea pl`pând` pentru doisprezece ani [i fragil`, cu

figura palid`, \ncadrat` de p`rul blond [i ochii mari alba[tri

plini de lacrimi.

– Bun` ziua, Merri, exclam` Lezlie apropiindu-se de feti]a

terorizat`. }i-a explicat oare doctorul Sanders ce trebuie s`-]i

fac`?

– M` va op... opera, sughi]` micu]a. S` scoat` ceva ce m`

face s` fiu bolnav`. Dar acum, nu mai sunt bolnav`!

– Asta datorit` injec]iei care ]i s-a f`cut adineaori. Te vei

sim]i mai bine dac` \]i voi explica ce se va \ntâmpla?

– Nu [tiu, murmur` Merri.

Pe \ndelete, \n termeni accesibili copilei, Lezlie descrise ce

era un apendice [i de ce trebuia s`-l scoat`. Apoi descrise

etapele interven]iei chirurgicale [i \ncheie.

– Vezi tu, Merri, dac` nu ]i se scoate acum, s-ar putea s`

devii mai bolnav`. {i când vei ie[i din sala de opera]ie, tat`l

t`u va fi sosit.

Feti]a, care o ascultase cu mare aten]ie, p`ru cuprins`

brusc de triste]e.

– Nu va fi acolo, morm`i, cu dic]ia deja \ncetinit` de

injec]ia preoperatorie. Nu va fi niciodat` acolo. |n zadar spun

ei c` nu este vina mea, [tiu bine c` da. Am auzit ce discutau...

Descump`nit`, Lezlie t`cu câteva clipe. Oare de cine

vorbea Merri [i despre ce vin`? Dup` toate aparen]ele, asta \l

privea pe tat`l s`u, poate [i pe mam`? De ce aceasta nu se afla

LAS~-MI O {ANS~ 9

la c`p`tâiul fiicei sale, \n spital? Atâtea \ntreb`ri care r`mâneau

f`r` r`spuns. De team` s` nu tulbure [i mai mult feti]a, Lezlie

afirm` pe un ton lini[titor:

– Va veni, sunt sigur`. Dar pân` atunci, dac` m` voi ocupa

eu de tot?

– Dumneavoastr`?

– Voi ]ine locul familiei tale. Voi r`mâne pân` când pleci \n

blocul operator, apoi, când totul va fi terminat, voi a[tepta s`

te treze[ti.

– Adev`rat?

Speran]a ne\ncrez`toare care str`b`tea prin aceast`

\ntrebare o tulbur` pe Lezlie.

– M` vei g`si aici, o asigur`.

– Este o promisiune? insist` Merri, pu]in sceptic`.

– Promit. Dar [i tu trebuie s`-mi promi]i ceva.

– Ce? f`cu feti]a, nelini[tit`.

– C` n-ai s` mai plângi, ai \n]eles? C` vei fi cât vei putea tu

de curajoas`. Nu va fi u[or, [tiu, dar vrei s` \ncerci?

Merri ezit` o clip`, apoi d`du din cap. Datorit` explica]iilor

lui Lezlie [i cu scopul pe care i-l fixase, uitase s`-i fie team`.

O infirmier` \mpinse u[a [i f`cu semn celor doi

brancardieri s` vin` s` ia c`ruciorul.

– Ve]i fi aici? \ntreb` iar Merri, cu o ultim` tres`rire de

team`.

– Cu siguran]`, afirm` Lezlie.

10 ANGELA ALEXIE

Se aplec` [i s`rut` fruntea feti]ei, care se \ntoarse ru[inat`.

|n timp ce era dus` pe culoar, f`cu un semn cu mâna spre

psiholog` [i-i adres` un zâmbet hot`rât. Lezlie \[i vâr\ mâinile

\n buzunarele halatului; o copil` de vârsta aceasta n-ar trebui

s` aib` de \nfruntat o asemenea \ncercare f`r` sus]inea

familiei, se gândi cu mânie. Ajunse rapid la camera de

tratamente [i ceru fi[a micu]ei paciente. Tat`l, not` ea, se

numea Andrew Bradinton, dar \n fa]a men]iunii "mam`", citi

cuvântul "decedat`". Din fericire, se ab]inuse s`-i men]ioneze

absen]a!

– Cine a completat formularul de internare? o \ntreb` pe

infirmier`.

– Doctorul Sanders. Cunoa[te familia de ani de zile.

– Când a fost adus` Merri?

– Spre prânz, cred.

Erau aproape [ase ore. Domnul Bradinton ar fi trebuit s`

aib` timp s` soseasc`...

– Oare domnul Bradinton a telefonat?

– Din câte [tiu, nu. Doctorul Sanders a \ncercat s`-l

g`seasc` prin toate mijloacele. Cred c` pân` la urm` a reu[it

[i a ob]inut permisiunea verbal` s-o opereze.

– Dar \n acest caz, de ce oare nu este aici? murmur` Lezlie

pentru ea \ns`[i.

Indignat` [i sceptic`, \i venea greu s`-[i imagineze c`

Andrew Bradinton nici m`car nu se deranjase [i c`, mai mult,

LAS~-MI O {ANS~ 11

nu-[i d`dea osteneala de a afla ve[ti despre fiica sa! |i veni \n

minte comentariul lui Merri: "Nu va fi aici... Nu este niciodat`

aici..."

Desigur, scoaterea apendicelui nu reprezenta o interven]ie

major`, dar orice procedur` chirurgical` sau anestezie,

comporta riscuri imprevizibile. {i din moment ce el ]inea loc

[i de mam` [i de tat` pentru Merri... Lezlie oft` [i puse fi[a la

loc.

– Dac` din \ntâmplare apare domnul Bradinton, vre]i s`-i

spune]i c` vreau s`-i vorbesc? Voi fi \n sala de a[teptare de la

etajul al treilea.

Infirmiera d`du din cap, vizibil surprins` de iritarea pe care

psihologa [i-o ascundea cu greu. Aceasta lu` telefonul pentru

a informa centralista despre locul unde se afla. Apoi \[i sun`

secretara, rugând-o s`-i aduc` ni[te dosare s` le studieze \n

timp ce a[tepta. Jane se execut` rapid, dar pân` la urm`,

Lezlie fu incapabil` s` se concentreze asupra lecturii.

Minutele treceau cu \ncetineal` exasperant`. Astfel se

scurse o oar`, \n ritmul de du-te-vino al tinerei femei de la u[`

la fereastr`. |n sfâr[it, Charles Sanders o sun` de la

departamentul chirurgie.

– Infirmiera m-a informat c` a[tep]i, \ncepu pe un ton

afectuos, care l`s` s` i se b`nuiasc` zâmbetul. Totul s-a

desf`[urat foarte bine. Merri este la reanimare [i \n curând va fi

dus` probabil \n camera sa. Dar spune-mi, oare Andrew a sosit?

12 ANGELA ALEXIE

– Nu \nc`. Referitor la asta, Charles, p`rin]ii...

– |]i voi explica atunci când voi cobor\, o \ntrerupse

chirurgul. Mai am \nc` o jum`tate de or`. Cu pu]in noroc,

Andrew va fi acolo.

– S` sper`m, \ncheie Lezlie, gândindu-se la asigurarea pe

care i-o d`duse lui Merri.

R`sfoi \n mod reflex câteva reviste, \ntr-o stare de enervare

care sporea. Oare cum putea un tat` s` se arate atât de

insensibil? Dac` ea ar fi avut-o pe Merri ca fiic`, nimic n-ar fi

\mpiedicat-o s`-i fie al`turi \n spital. Fiind p`rinte unic,

domnul Bradinton ar fi trebuit s` fie cu atât mai atent la

nevoile copilului s`u. Dar vai! De câte ori \n meseria sa, psi-

hologa \ntâlnise o atitudine atât de degajat`!

Lezlie era postat` \n fa]a ferestrei cu geamuri când auzi

culisând u[ile ascensorului. Se \ntoarse pentru a vedea un

b`rbat \nalt, atletic, care se \ndrepta spre intern`ri.

P`rul cenu[iu [i des era ciufulit de vânt, iar cravata desf`cut`

[i gulerul descheiat, \i tr`da disperarea. I se adres` infirmierei

de la recep]ie, se \ntoarse spre Lezlie, apoi \i mul]umi

interlocutoarei cu un semn din cap [i travers` holul, f`r` s`-o

scape pe Lezlie din ochi.

Cu un gest energic, \[i scoase pardesiul [i-l arunc` pe

sp`tarul unui scaun, \n timp ce anun]`:

– Sunt Andrew Bradinton. Din cele spuse de recep]ioner`,

ave]i s`-mi comunica]i ve[ti despre Merri?

LAS~-MI O {ANS~ 13

Timbrul grav al vocii l`s` s` se observe o oboseal` [i o

ner`bdare pe care le dezv`luiau de asemenea [i tr`s`turile

trase.

– Doctorul Sanders tocmai mi-a telefonat din blocul

operator... \ncepu Lezlie.

– Cum se simte? o \ntrerupse.

– Fizic, bine. Dar doctorul Sanders a trebuit s`-mi cear` s`

intervin \nainte de opera]ie.

B`rbatul se \ncrunt` ne\ncrez`tor.

– De ce asta?

– Merri este extrem de tulburat`, domnule Bradinton.

Doctorul Sanders mi-a cerut s-o lini[tesc \nainte de anestezie.

Tonul t`ios, u[or acuzator, \l \ntrig` pe Andrew Bradinton.

|[i a]inti asupra lui Leslie ochii incredibil de alba[tri... atât de

asem`n`tori celor ai fiicei sale, not` aceasta.

– Nu este momentul foarte bine ales pentru aceast`

discu]ie, domnule Bradinton. Dar trebuie s` v` da]i seama c`

Merri, mai mult decât un alt copil, are nevoie de anturaj [i

alintare. Este deja foarte greu s` pierzi unul din p`rin]i, dar

dac` [i cel`lalt este prea ocupat pentru a se face liber, asta

poate ajunge la probleme serioase. Am \ncercat s-o lini[tesc...

– Cum asta? \ntreb` Bradinton.

– I-am afirmat c` ve]i fi cu siguran]` aici când se va trezi.

Mul]umesc c` nu m-a]i f`cut s` mint. Se pare c` Merri nu se

bizuie deloc pe tat`l s`u...

14 ANGELA ALEXIE

– Tat`l s`u? izbucni b`rbatul. De unde a]i scos-o c`-i sunt

tat`?

Cuprins` de un presentiment \ngrozitor, Lezlie trebui s` se

st`pâneasc` pentru a r`spunde cu calm:

– Asta scrie \n dosarul ei, domnule Bradinton. Dat fiind

caracterul urgent al situa]iei, doctorul Sanders nu mi-a putut

furniza detalii mai ample...

– Dar ce func]ie ave]i, exact? Sunte]i intern`, asistent`

social`, sau ce?

– Sunt doamna Garrett, psihologa ata[at` acestei clinici,

replic` Lezlie cu seme]ie. Specialist` \n tulbur`ri de

adolescen]`.

– Ei bine, ar fi de preferat s` v` informa]i mai bine pentru a v`

face corect munca. Poate ar fi trebuit s` ]ine]i cont de anumite

date despre Merri, exclam` cu o furie greu st`pânit`.

De exemplu, c` cei doi p`rin]i [i-au g`sit moartea \ntr-un

accident, acum mai pu]in de un an. Eu \i sunt doar unchi [i tutore

legal. {i, dac` mi-ar fi fost posibil s` sosesc fie [i cu un minut mai

devreme, a[ fi f`cut-o. Mai ave]i [i alte sfaturi s`-mi da]i?

Lezlie r`mase f`r` grai, gre[eala sa era oribil`.

Poate agravase o situa]ie deja excesiv de dificil`. Cu obrajii \n

fl`c`ri, bâigui:

– V` rog s` m` ierta]i, domnule Bradinton.

– R`ul este f`cut, i-o t`ie acesta. Dac` a]i fi avut cât de

pu]in` con[tiin]` profesional`, scuzele ar fi fost inutile,

LAS~-MI O {ANS~ 15

deoarece nu i-a]i fi produs Dumnezeu [tie ce traumatism lui

Merri. Stâng`cia dumneavoastr` ar fi fost lamentabil` [i din

partea unui simplu medic, doamn` Garrett. Dar venind de la

o pisholog`, este incalificabil. Din fericire, doctorul Sanders

este mai demn de \ncredere. M`car starea de s`n`tate fizic` a

pupilei mele nu are s` m` preocupe.

R`nit` \n amorul propriu de sarcasmul s`u, Lezlie \[i

pierdu rezerva \mp`ciuitoare, pentru a riposta:

– |ntr-adev`r, poate ar fi trebuit s` cer un dosar complet

despre Merri, \nainte de a sta de vorb` cu ea. Dar cum v-am

spus deja, doctorul Sanders era gr`bit s` efectueze interven]ia.

Nu cred c` nepoata dumneavoastr` [i-a dat seama de gafa

mea, deoarece sedativul \ncepuse s` ac]ioneze deja. Poate nici

nu-[i va aminti de asta.

– M` \ndoiesc, o contracar` Andrew. Acum, dac` nu vede]i

nici un inconvenient, a[ prefera s-o \ntâmpin singur pe Merri

când se \ntoarce.

– Dar i-am promis s` fiu aici...

– Sunt eu aici, doamn` Garrett.

Lezlie se preg`tea s`-i ]in` piept, când ap`ru un c`rucior

\mpins de un brancardier. Ajungând \n dreptul lor, Merri \i

adres` un zâmbet slab tinerei femei.

– A]i r`mas, \i murmur` cu o voce \nc` greoaie, dup`

anestezie.

– Oare nu ]i-am promis asta?

16 ANGELA ALEXIE

Lezlie lu` bra]ul copilei, verificându-i din reflex

regularitatea pulsului. Degetele mici [i reci se strânser` peste

ale sale. Andrew se apropie.

– Bun` ziua, draga mea. Cum te sim]i?

– Bun` ziua, unchiule Andrew, f`cu feti]a, care p`rea

intimidat`. M` simt pu]in ciudat [i am burta strâns`.

– Din cauza pansamentului, \i explic` Lezlie. }i-am vorbit

despre asta, \]i aminte[ti?

Merri d`du din cap.

– Vei sim]i acela[i lucru timp de câteva zile, pân` când ]i se

vor scoate firele.

– A[ putea s` le v`d? \ntreb` Merri \ntr-un elan de

curiozitate.

– Desigur, dar nu imediat. Ai tot timpul, poate mâine.

Acum trebuie s` plec, Merri. Am treab`.

– Ve]i mai veni s` m` vizita]i?

Lezlie zâmbi [i \ndep`rt` cu blânde]e o bucl` lipit` de

fruntea micu]ei paciente.

– Bine\n]eles.

– Mâine? Vreau s`-mi v`d punctele de sutur`.

– R`mâne stabilit pentru mâine. Pân` atunci, s` fii foarte

cuminte [i s` faci ceea ce-]i vor spune infirmierele. De acord?

Merri consim]i \ncet, cu pleoapele grele de somn.

Când Lezlie se \ntoarse pentru a pleca, se afl` nas \n nas cu

Andrew Bradinton, a c`rui privire p`trunz`toare o m`sura din

LAS~-MI O {ANS~ 17

cap pân` \n picioare, \nainte de a se \ntoarce s`-i scruteze

chipul. Dar mai degrab` decât s`-[i re\nnoiasc` scuzele, \l

salut` cu o mi[care a b`rbiei [i se \ndep`rt` cu un mers

hot`rât. Dumnezeule, ce gaf`! Ea, care avea oroare de

ineficacitate, neglijase cele mai elementare reguli ale unei

discu]ii clinice, poate cu consecin]e dezastruoase. Nu se va

mai \ntâmpla asta niciodat`! \[i jur`. Data viitoare când vreun

medic va face apel la erviciile ei, va pretinde un dosar dup`

toate formele legale. |[i adresa \nc` repro[uri amare, când

Charles Sanders ie[i din ascensorul pe care-l a[tepta. |n fa]a

expresiei consternate a tinerei femei, zâmbetul \i disp`ru.

– I s-a \ntâmplat ceva lui Merri?

– Nu, dar eram gata s`-l strâng de gât pe unchiul ei, \i

r`spunse lezlie. M`car dac` m-ai fi pus la curent cu situa]ia sa

familial`! Domnul Bradinton este furios [i pe bun` dreptate,

deoarece am asigurat-o pe Merri c` tat`l s`u va veni. Sper doar

s` nu-[i aminteasc` de asta.

F`r` s` manifeste o mirare special`, Charles scutur` din

cap.

– |mi pare r`u, Lezlie. {tiu c` Andrew se \nfurie u[or, dar

voi \ncerca s`-i prezint \mprejur`rile. De altfel, am o alt`

problem` de abordat cu el, \n ceea ce-o prive[te pe Merri.

Dac` \l fac pe Andrew s` accepte, ai fi gata s` \ncepi o

psihoterapie cu ea?

18 ANGELA ALEXIE

– Nu cred c` l-am uimit prin competen]a mea, coment` cu

triste]e tân`ra femeie. Dar m`rturisesc, micu]a pare s` aib` o

problem` \n leg`tur` cu p`rin]ii s`i.

– Vei \n]elege imediat dac` \]i voi comunica dosarul

complet. Se plânge de dureri abdominale de aproximativ un

an. De fapt, simptomele au ap`rut doar dup` decesul familiei

Bradinton. Andrew atribuise toate problemele apendicelui,

dar nu sunt atât de sigur de asta. Voi lua din nou leg`tura cu

tine, \ndat` ce vom discuta.

– Oare nu trebuia s` te duci la un congres?

– Voi lua zborul urm`tor, am aranjat. Te voi putea g`si \n

biroul t`u?

Lezlie d`du din cap [i-l p`r`si cu un zâmbet. Acesta se afla

\n aripa adiacent` cl`dirii principale a spitalului.

Secretara plecase deja [i tân`ra femeie parcurse câteva dosare

r`mase pe mas`, f`când adnot`ri pe unele sau dictând la

magnetofon un paragraf de dactilografiat. Dar gândurile \i

r`t`ceau f`r` \ncetare, revenind \n mod constant la Merri.

Oare ce putea fi mai tragic decât s`-]i pierzi amândoi p`rin]ii?

Mai ales cu un tutore ca Andrew Bradinton, care nu deborda

de c`ldur` uman` pe care s-o ofere cu generozitate!

Se afundase \n fotoliu, pierdut` \n gânduri, când sun`

telefonul. Charles st`tuse de vorb` cu Andrew [i o ruga pe

psiholog` s` li se al`ture la bufetul spitalului.

LAS~-MI O {ANS~ 19

Lezlie puse caseta care trebuia transcris` pe ma[ina de scris

a Janei, apoi ie[i. La acea or`, pe culoarele pustii ale birourilor

domnea o lini[te ciudat`. |n schimb, \n spitalul propriu-zis,

numero[i vizitatori a[teptau, sau discutau cu voce joas`.

Autoservirea era situat` la parter. Cea mai mare parte a

meselor fiind neocupate, Lezlie \l z`ri imediat pe Charles

instalat lâng` o fereastr` cu geamuri, cu Andrew Bradinton.

Dup` sprâncenele \ncruntate ale prietenului s`u [i gesturile

expresive ale mâinilor, cei doi b`rba]i se confruntau probabil

cu o ne\n]elegere. Apropiindu-se, prinse câteva frânturi de

conversa]ie.

– Ascult`, Charles, [tiu c` ac]ionezi din grija de a o ajuta pe

Merri, dar m` \ndoiesc c` i-ar putea fi de folos vreun fel de

psihoterapie. Trebuie s` fac` fa]` unei situa]ii dureroase,

accept, dar asta este tot. |n plus, apendicita a dovedit c`

suferea doar de o boal` somatic`.

– Nu este verosimil ca apendicele s` fie inflamat de un an,

Andrew. Se \ntâmpl` altceva, ce nu po]i trata singur.

– Mai degrab` eu decât o psihoanalist` care-i va pune

\ntreb`ri lui Merri, sc`rpinându-[i barba [i o va z`p`ci mai

mult ca niciodat` cu interpret`rile sale confuze.

Lezlie st`tea tocmai \n spatele lui. Vocea sa calm`, \l f`cu s`

tresar`.

– Dup` umila mea p`rere, folosi]i aici un stereotip

oarecum dep`[it, spuse aceasta zâmbind.

20 ANGELA ALEXIE

Charles râse sonor [i psihologa lu` loc \ntre ei doi.

– Domnule Bradinton, \ncepu Lezlie pe un ton serios.

{ti]i oare c` Merri se consider` vinovat` de moartea p`rin]ilor s`i?

Andrew sus]inu f`r` s` clipeasc` privirea direct`:

– Ce v-a spus, exact?

– Nimic precis, dar când am comis gre[eala s` afirm c` tat`l

s`u va fi prezent când se va trezi, mi-a r`spuns c` nu [i c` asta

din vina ei. |n acea clip` nu am putut s` fac leg`tura cu

accidentul, pentru c` nu [tiam totul.

– A vorbit oare despre mine? \ntreb` Andrew.

– Nu... De ce?

– Imediat dup` decesul fratelui [i al cumnatei mele, Merri

m-a considerat vinovat de asta. |ntr-un anumit fel, cred c` \nc`

mi-l repro[eaz`.

Aceast` m`rturisire p`rea c`-l cost` enorm pe tân`rul

b`rbat. |[i trecu nervos degetele prin p`rul des, cenu[iu.

– Presupun c` ve]i vrea s` [ti]i totul despre ea.

– |ntr-adev`r, deseori se procedeaz` astfel, admise Lezlie.

Dar a[ prefera s` m` descurc altfel cu Merri. Mi-ar pl`cea

s`-mi descrie ea ce a sim]it de-a lungul anului trecut, din

punctul s`u de vedere, de copil. |n schimb, voi avea nevoie de

informa]ii despre via]a sa de familie \naintea dramei [i despre

accidentul \n sine.

Andrew \[i \mpinse scaunul \n spate [i se ridic` \n picioare;

\[i a]inti asupra lui Lezlie ochii lui de un albastru tulbur`tor.

LAS~-MI O {ANS~ 21

– |n acest caz, vom discuta la cin`. N-am mâncat nimic

toat` ziua. Evident, ne-am putea potoli foamea aici, dar

buc`t`ria nu mi se pare deloc apetisant`. Ave]i sugestii?

Lezlie \[i dorea s` fie foarte bine informat` asupra micii

paciente, dar nu \n cadrul relaxat al unui restaurant!

– Nimic nu ne oblig` s` facem aceast` discu]ie chiar \n

seara asta, replic` prompt tân`ra femeie. Ve]i putea trece pe la

biroul meu, mâine, de exemplu? Sunt sigur` c`-mi va r`mâne

o fereastr` liber`.

– Poate asta v-ar conveni dumneavoastr`, dar mie nu.

Va trebui s`-mi petrec o bun` parte a zilei \ncercând s`

redresez situa]ia dezastruoas` pe care am l`sat-o la Denver.

Va trebui s`-mi g`sesc un \nlocuitor acolo, pentru c` eu voi

r`mâne cu siguran]` aici câtva timp.

|[i lu` pardesiul [i o a[tept` pe tân`ra femeie, f`r` s`-i lase

de ales.

– A]i putea merge la "Galleria", propuse Charles.

Doar cuno[ti locul mai bine decât mine, Andrew.

Lezlie \i arunc` o privire \ntreb`toare chirurgului, \n timp

ce se l`sa condus` de Andrew Bradinton spre ie[irea din

bufet. Afar`, blânde]ea serii de prim`var` \i r`cori \n mod

pl`cut. Lezlie lucra \n general pân` târziu [i, iarna, \ntunericul

domnea peste tot când p`r`sea \n sfâr[it spitalul. Acuma, pâcla

alb`strie a apusului aureola cu o lumin` efemer` straturile de

flori [i frunzi[ul frem`t`tor de corn. Lui Lezlie \i pl`cea s`

22 ANGELA ALEXIE

petreac` asemenea seri \n gr`dina sa, un mic petic de p`mânt

\n spatele casei pe care o cump`rase la câ]iva kilometri de

locul s`u de munc`. Dar responsabilit`]ile sale profesionale se

\ntinseser` \n asemene` m`sur`, \ncât avea rareori timp liber.

Totu[i, departe de ea, ideea de a se plânge. Munca \i era

consolare, refugiu, mândrie. |i era suficient`.

Andrew \i \ntrerupse brutal [irul gândurilor.

– Ma[ina mea este acolo.

– Iar a mea acolo, \i ripost` ar`tând \n direc]ia opus`.

– Ne vom certa oare pentru a [ti pe care s-o lu`m?

Lezlie nu-[i putu st`pâni un zâmbet.

– Nu, o va lua fiecare pe a lui [i ne vom \ntâlni la "Galleria".

Nu este departe, la dreapta.

– {tiu, f`cu Andrew cu o not` de enervare.

Restaurantul era construit \n terase deschise spre ni[te

gr`dini]e, \n spatele ferestrelor mari care d`deau spre drum.

Pere]ii de un verde \nchis, t`ia]i de arcade albe, ofereau

locului o prospe]ime natural`. |n mijlocul fiec`rei mese

acoperite cu o fa]` de mas` imaculat`, trona o vaz` cu

verdea]`, \mpodobit` cu o superb` orhidee. Lezlie se \nfior`,

str`b`tut` de o tulburare ciudat`, când, \mpingându-i scaunul,

Andrew \i atinse u[or cu mâinile pentru o scurt` clip` spatele.

Se a[ez` \n fa]a ei, iar tân`ra femeie \i contempl` tr`s`turile

care se deta[au pe fondul marcat de fl`c`rile juc`u[e ale

bu[tenilor. Chelnerul ap`ru aproape imediat [i le aduse meniul.

LAS~-MI O {ANS~ 23

– Dori]i un aperitiv? propuse Andrew.

Lezlie f`cu un semn negativ [i tân`rul b`rbat \[i comand`

un scotch pentru el. Apoi, când fur` din nou singuri, se aplec`

\n fa]` [i declar` \ncet:

– V` datorez scuze. Charles mi-a explicat c` v-a solicitat

interven]ia de urgen]`, f`r` s` aib` timp s` v` informeze

asupra lui Merri. De obicei nu sunt atât de irascibil, dar m-a]i

luat din scurt, f`cându-mi moral` \nc` de la sosire.

– V` accept scuzele dac` le primi]i \n schimb pe ale mele.

– De acord.

Aceast` \n]elegere risipi imediat tensiunea care-i separa.

– Ce voia oare s` spun` Charles men]ionând c`

dumneavoastr` cunoa[te]i extrem de bine "Galleria"? \ntreb`

Lezlie cu scopul de a anima conversa]ia care lâncezea.

– |n principal, fratele meu este cel care a creat acest centru

comercial, explic` Andrew. Era arhitect [i a pus \n aplicare aici

idei originale pe care le nutrea de ani de zile – visul s`u, dup`

cum spunea. Am auzit vorbindu-se de proiectul de a construi

aici un asemenea complex [i l-am considerat ideal pentru

planurile lui Greg. Dar ne-au trebuit [ase luni, Meredithei [i

mie, pentru a-l convinge s`-[i depun` candidatura.

La aceast` amintire, pe buzele lui Andrew flutur` un

zâmbet.

– Dac` l-a]i fi v`zut \n ziua \n care a primit r`spunsul

ini]iatorilor! Erau \ncânta]i de propunerile sale, \n special de

24 ANGELA ALEXIE

aceea de nu se folosi decât marmur` de Georgia pe jos [i pe

pere]ii holului de la hotel. Bugetul era enorm. A[a c` Greg

lucra cu arhitec]ii investitorilor [i iat` rezultatul final.

Din nefericire, nu l-a v`zut terminat...

|n presa local` ap`ruser` numeroase articole referitoare la

"Galleria" [i arhitectura sa \ndr`znea]`. Lezlie \i urm`rise

dezvoltarea, de la stadiul de [antier vast pân` la ansamblul

actual de magazine elegante [i restaurante luxoase,

\ncoronate de cel mai fastuos hotel din regiunea Atlanta.

– Fratele dumneavoastr` [i-a imaginat toate astea?

murmur` privind \n jurul s`u.

– Nu totul, dar \n bun` parte, da. Dup` moartea sa, l-am

\nlocuit pentru a clarifica anumite detalii neterminate, despre

care \mi vorbise. L-am \nlocuit de asemenea pentru un proiect

aflat \n desf`[urare la Denver. M-am str`duit s`-i p`strez

contractele, onorându-le \n acela[i timp pe ale mele.

– Era]i asocia]i?

– Nu, de[i \n tinere]e ne-am dorit \ntotdeauna asta.

Eu conduc propria \ntreprindere de construc]ii. Speram s`

realizez construc]iile imaginate de Greg... Dar visurile din

copil`rie rareori se realizeaz`. {i alte evenimente au f`cut

extrem de dificil` o colaborare mai apropiat`.

– Ce evenimente? \l \ncuraj` Leslie.

– Oare cine pune aceast` \ntrebare, femeia sau psihologa?

LAS~-MI O {ANS~ 25

– S` spunem c` r`spunsul ne-ar putea ajuta s-o \n]eleg pe

Merri, pentru c` m-ar l`muri asupra raporturilor care le avea]i

cu tat`l s`u.

Andrew schi]` o min` ironic`.

– Rela]iile dintre Merri [i mine nu v` intereseaz` oare

deloc?

– Ba da, fire[te. Dar acum, prima mea preocupare este s`

aflu cum a suportat pierderea p`rin]ilor.

– R`u, evident! ripost` el. Cum ar fi putut fi altfel? Nu mai

este aceea[i feti]`. Uneori mi se pare c` o parte din ea s-a

\ngropat cu Greg [i cu Meredith. A \nchis o u[` \ntre mine [i

ea.

– {ti]i de ce?

Andrew \[i ridic` asupra lui Lezlie ochii p`trunz`tori, \n

care aceasta citi surprins` o durere sfâ[ietoare, o team`

trec`toare, care fu aproape imediat ascuns`.

– Da, [tiu, declar` calm. Dori]i oare am`nunte?

Lezlie scutur` din cap [i \ntreb` \n ce \mprejur`ri survenise

moartea Meredithei [i a lui Greg Bradinton. Fusese un stupid

accident rutier, afl`, care \i costase via]a. Cuplul fusese s`

cineze cu Andrew. Când seara se terminase; trecuser` s-o ia pe

Merri de la supravegherea copiilor. Feti]a dormea pe bancheta

din spate când Greg pierduse controlul vehiculului, foarte

probabil \n timpul unei dispute cu Meredith. Ma[ina coborâse

\n vitez` un taluz f`când câteva \nvârtituri. Din fericire, Merri

26 ANGELA ALEXIE

fusese aruncat` afar`, \nainte ca automobilul s` ia foc [i s`

explodeze. Incon[tient` la sosirea ajutoarelor, \[i rec`p`tase,

din p`cate, cuno[tin]a la timp, pentru a vedea fl`c`rile \n care

\i pieriser` p`rin]ii. Ca prin minune, ea nu suferise decât o

u[oar` como]ie [i o fractur` la un picior.

"Dumnezeule", gândi Lezlie amintindu-[i ziua fatal` care \i

r`v`[ise propria via]`, doi ani mai \nainte. Tragedia tr`it` de

Merri i se p`rea atât de familiar`! Puse prima \ntrebare care-i

veni \n minte, pentru a-[i \ntrerupe gândurile.

– {ti]i oare \n leg`tur` cu ce se certau fratele

dumneavoastr` [i so]ia sa?

Tr`s`turile lui Andrew c`p`tar` o expresie chinuit`.

– Cred c` am o idee. |n seara aceea, la cin`, avusesem o

discu]ie.

– Dup` p`rerea dumneavoastr`, Merri auzise acest conflict,

\nainte de accident?

– N-a[ putea jura, dar cred c` da.

Chelnerul se apropie discret de masa lor.

– Poate ar trebui s` comand`m, propuse Lezlie.

– Mi-a disp`rut pofta de mâncare, constat` Andrew.

Biftecurile sunt aici excelente, dar m` voi mul]umi cu o salat`

de homar.

Buc`t`ria era \ntr-adev`r delicioas`, cadrul propice

relax`rii [i compania lui Andrew foarte pl`cut`. Lezlie nu mai

ie[ise cu un b`rbat de foarte mult timp; n-avea nici o

LAS~-MI O {ANS~ 27

importan]` c` acesta era tutorele unei paciente. |n timpul

cinei, descoperi mai multe despre el. P`rin]ii \i muriser` la

interval de câteva luni; dup` toate aparen]ele, r`mas f`r`

so]ie, tat`l \[i pierduse pl`cerea de a tr`i. |n acea perioad`,

Andrew avea dou`zeci [i trei de ani, iar fratele s`u, dou`zeci [i

unu. De-abia \[i terminase studiile c` primi \n[tiin]area de

recrutare. Luând-o \naintea chem`rii, se \nrolase [i fusese

trimis \n Vietnam. St`tuse acolo trei ani, primii doi \nv`]ând s`

supravie]uiasc` \n jungl` la atacurile partizanilor. Apoi fusese

capturat de membrii Frontului na]ional de eliberare [i z`cuse

câteva luni interminabile \ntr-un lag`r de prizonieri. Un singur

gând \i permisese s` suporte acel lung calvar: cel de a pune pe

picioare o afacere cu Greg, imediat dup` \ntoarcere.

Alesese chiar [i numele \ntreprinderii: "Bradinton Design and

Construction". Dar când se \ntoarse \n sfâr[it \n Atlanta, totul

se schimbase, fire[te. Greg se c`s`torise [i \[i deschisese

propriul birou la Denver, "Bradinton Architecture".

Erau asemenea circumstan]e, \ncât n-ar fi putut colabora cum

\[i doriser`. Era de preferat s`-[i duc` vie]ile separat. A[a c`

Andrew se hotarâse s` r`mân` la Atlanta, unde pusese bazele

firmei "Bradniton Construction". Fiecare dintre fra]i reu[ise \n

domeniul s`u, dar golul visului niciodat` realizat nu \ncetase

s`-l obsedeze pe Andrew.

– |n sfâr[it, pentru a v` r`spunde la \ntrebare, cu toate c`

Greg [i cu mine nu mai eram la fel de apropia]i ca \nainte,

28 ANGELA ALEXIE

r`m`sesem fra]i. Nu i-am refuzat nici un serviciu [i nici el mie.

F`r` s` intru \n detalii, s` [ti]i doar c` exact dup` plecarea mea

\n Vietnam se ivise o problem` familial`.

Andrew contempl` gânditor câteva secunde \n t`cere

cea[ca de cafea pe care o ]inea \ntre degetele puternice,

\nainte de a relua:

– Greg a fost obligat s` ia o hot`râre. Bun` sau rea, aceasta

a dus la ranchiun` de-a lungul anilor, atât de-o parte, cât [i de

cealalt`. Dar n-am abordat aceast` problem` cu nimeni, \n

afar` de Greg [i Meredith.

|[i puse [erve]elul pe mas`.

– Mai ave]i nevoie [i de alte informa]ii?

Lezlie f`cu nu din cap, \ncântat` s` opreasc` acolo o

conversa]ie care o intriga \n timp ce f`cea s` se nasc` \n ea o

surd` nelini[te. Ce se putuse oare \ntâmpla \ntre cei doi fra]i?

se \ntreba f`r` s` vrea. Evenimentele afectaser` leg`turile lui

Merri cu unchiul s`u?

– |n acest caz, vorbi]i-mi despre doamna Garrett, relu`

Andrew. Charles nu se oprea din elogii referitoare la

dumneavoastr` [i la munca pe care o face]i. Dup` el, a]i fi

putut ob]ine un post \n cele mai mari spitale. De ce a]i ales

Riverview?

Lezlie ridic` u[or din umeri, jenat`.

– Am avut discu]ii \n principalele institu]ii [i le-am

observat serviciile. Riverview mi-a oferit ceea ce c`utam cu

LAS~-MI O {ANS~ 29

adev`rat: posibilitatea unor tratamente aprofundate, ceea ce,

la drept vorbind, este imposibil \n institu]iile importante.

Aici am timpul de a-l urm`ri pe fiecare dintre pacien]i.

– Asta conteaz` atât de mult, pentru dumneavoastr`?

– Este punctul de vedere dup` care \mi conduc studiile.

Când Andrew propuse o plimbare prin centrul comercial,

tân`ra femeie accept` cu pl`cere. Merser` f`r` ]int` precis`,

discutând, de-a lungul pasajului pietonal m`rginit de

magazine, str`b`tur` sala de jocuri [i examinar` restaurantele,

mergând pân` \n fa]a holului de intrare al somptuosului hotel

\ncorporat complexului.

– Aici se afl` cele mai bune idei ale lui Greg, observ` \ncet

Andrew.

Culoarea era dat` de marmura bej-roz, formând baza

acestui spa]iu modern, \mpodobit cu opere de art`

contemporan`. Un bar gri ca perla, acoperit \n jur cu mochet`

de culoare ro[u \nchis era fixat mai jos de jum`tatea etajului,

\nconjurat de plante luxuriante. Ascensoare \n \ntregime din

sticl` alunecau \n lini[te de-a lungul unui perete. Un fel de

cafenea deschis` spre exterior, constituia un punct de

\ntâlnire odihnitor.

– Pe ansamblu, rezultatul este mai degrab`...

impresionant, coment` Lezlie.

– A[a este... regret c` Greg nu [i-a putut vedea opera

terminat`.

30 ANGELA ALEXIE

Urcar` \n t`cere la al doilea nivel, unde o sal` mic` de

cafenea era flancat` de s`li de conferin]e. Studiar` tablourile

abstracte atârnate pe pere]i, \n timp ce reveneau \ncet spre

zona magazinelor. Un grup de participan]i la vreun congres,

ame]i]i mai degrab` de b`utur`, ajunser` la hotel [i, pentru a

o oferi de \nghesuial`, Andrew \[i lu` \nso]itoarea de talie.

Ni[te senza]ii tulbur`toare o cuprinser` pe Lezlie, când ridic`

ochii spre fa]a bronzat` a tân`rului b`rbat [i când privirile li se

\ntâlnir`. Acesta \i zâmbi, \n timp ce o conducea dincolo de

mul]ime. Cu obrajii \n fl`c`ri, con[tient` \n mod aproape

dureroas de atingerea u[oar` dar ferm` a mâinii lui Andrew,

Lezlie nu se putu st`pâni s`-[i imagineze cât de posesive, de

tandre [i de insistente \n acela[i timp, ar putea fi aceste

degete.

|[i reveni brusc, \ngrozit`. S` se lase astfel prad`

halucina]iei, cu acest necunoscut! Nu mai era o adolescent`

care se \ndr`goste[te cu u[urin]` la prima vedere, ci o femeie

care tr`ise adev`rata dragoste. {i acum, nu o mai interesa nici

o rela]ie intim`. Nu mai voia s` depind` vreodat` astfel de o

alt` fiin]`, s` ri[te s` fie aproape distrus`, dac` trebuia s`-l

piard`.

Tr`s`turile familiare i se impuser` \n minte, clare \nc`, \n

ciuda timpului scurs. Michael, prietenul cel mai bun,

amantul... so]ul s`u. Amintirile o cople[ir`, anii de fericire,

drama final`, pierderea irevocabil`, de neacceptat.

LAS~-MI O {ANS~ 31

Treptat, prietenii \ncetaser` s-o mai caute, s` \ncerce s-o

scoat` din cochilia \n care se \nchisese deliberat.

Meseria \nv`]at` cu atâtea eforturi, devenise unicul centru de

interes. Dup` c`s`torie, Lezlie \[i \ntrerupsese mai \ntâi

studiile, pentru a-i permite lui Michael s` le termine pe ale

sale. Când el intrase \n via]a profesional`, trecu Lezlie \n locul

lui. |n mod ciudat, \n ciuda anilor trecu]i, \[i amintea \nc`

greut`]ile, orele de munc` \ndârjit`, noaptea, pentru a ob]ine

gradul de conferen]iar [i apoi doctoratul \n psihologie.

Michael nu-i fusese obstacol \n cariera viitoare, dar era

departe de a aprecia aceast` ambi]ie de a deveni altceva decât

so]ia sa. Toate aceste mici probleme disp`rur` când \[i

reaminti ziua mor]ii lui, amor]eala \ntregii fiin]e care o

\mpiedicase pe Lezlie s` urle, s` se pr`bu[easc` total.

Durerea nu se impuse cu toat` intensitatea decât mai târziu,

\n singur`tatea nop]ilor, apoi \n cabinetul unui psihanalist.

Al`turi de el \[i rev`rsase vinov`]ia [i teama de ne\n]eles,

suferin]a sfâ[ietoare care fuseser` discutate [i analizate cu

r`bdare pân` la cap`t, \ncât Lezlie fu capabil` s`-[i reia via]a.

Andrew o cerceta pe tân`ra femeie cu curiozitate. Era atât

de departe de el, absorbit` \n gânduri despre care nu [tia

nimic... |i remarc` paloarea [i observ` tremurul care-i agita

mâinile.

– Lezlie?

32 ANGELA ALEXIE

Aceasta \n`l]` ochii \ncet, \i v`zu fa]a la câ]iva centimetri de

a sa [i-i sim]i c`ldura bustului lâng` um`r. Alarmat de expresia

sa, mâinile o strângeau mai tare. |n jur, trec`torii \i priveau cu

aten]ie. Lezlie \[i reveni [i se \ndep`rt`. Andrew presupuse c`

nu-i va dezv`lui ceea ce o tulburase astfel. Se str`dui s`-i

zâmbeasc` [i, cu greu, ea \l imit`.

– Ce-ai spune de o \nghe]at`? propuse brusc Andrew.

Surprins` de aceast` diversiune, Lezlie se l`s` condus` f`r`

s` protesteze la vânz`torul de \nghe]at` situat lâng` ie[ire.

Câteva minute mai târziu ]inea \n mân` un cornet acoperit \n

vârf cu \nghe]at` de ciocolat`, vanilie [i cire[e. La rândul s`u,

Andrew p`rea un b`ie]el, care \[i savura desertul cu evident`

pl`cere.

– Una dintre cele mai vii amintiri din copil`rie este de a fi

mers cu tata [i cu Greg la vânz`torul de \nghe]at`, \n fiecare

sâmb`t`, vara. Chiar dac` tocmai tundea peluza, sau avea o

mul]ime de treburi de f`cut, tata nu uita niciodat` de r`sf`]ul

nostru s`pt`mânal. Cât despre noi, nici jocurile cele mai

pasionante la prietenii no[tri, nu ne \mpiedicau s` ne gr`bim

acas` la ora obi[nuit`.

– Copiii sunt teribil de conservatori! F` cu ei ceva mai mult

de o dat` [i \nseamn` s` te supui la a o reface permanent.

|n cazul \n care nu te angajezi \ntr-o lupt` \nver[unat` pentru

a rupe obiceiul.

LAS~-MI O {ANS~ 33

– Dar dumneavoastr`, nu avea]i mici "obiceiuri", cum le

spune]i? o tachin` Andrew.

– |mi amintesc unul singur: s` m` joc \n podul casei \n

zilele ploioase. Casa p`rin]ilor mei era foarte veche, cu

ascunz`tori extraordinare – dulapuri, cufere, cotloane...

– Sunt \nc` \n via]`?

– Tata a decedat acum aproximativ cinci ani.

Mama locuie[te \nc` \n Atlanta, dar c`l`tore[te foarte mult.

Lezlie schi]` un zâmbet amuzat.

– |mi telefoneaz` \ntre dou` mari c`l`torii pentru a se

asigura c` m` hr`nesc cum trebuie [i c` am grij` de s`n`tatea

mea.

– S` nu v` plânge]i de asta, remarc` Andrew.

– Bine\n]eles c` nu! Mama este una dintre cele mai

echilibrate persoane pe care le cunosc. Este \ntotdeauna \n

stare s` \nl`ture dramatismul lucrurilor. Dup` ea, asta se

datoreaz` unei solide doze de bun-sim]. A fost \ntotdeauna

acolo când am avut nevoie de ea, mai ales...

– Mai ales?

Lezlie ridic` din umeri [i se \ntoarse.

– Nu, nimic. Pur [i simplu, este foarte perspicace.

F`r` \ndoial`, fusese gata s` scape un indiciu despre ceea

ce o fr`mântase adineaori, medit` Andrew. Dar imediat se

oprise.

34 ANGELA ALEXIE

Se plimbar` f`r` grab` spre ie[ire. Afar` se \nnoptase [iiluminarea portocalie a parcajului arunca \n jur lic`ririsuprarealiste. Arbu[tii [i tufi[urile nou plantate p`reaunepotrivite cu imobilele impozante. Andrew o \nso]i pe Lezliela ma[ina sa [i izbucni \n râs când aceasta se \ntoarse spre elpentru a-i mul]umi pentru o sear` pân` la urm` \ncânt`toare.Sco]ând batista din buzunar, [terse \nghe]ata de ciocolat` caremurd`rea b`rbia tinerei femei.

– Nu sunt bine crescut`! glumi Lezlie.Tr`s`turile lui Andrew redevenir` serioase \n timp ce se

priveau cu o intensitate care-i f`cea s` uite de tot ce-i\nconjura. Pierdut` \n contemplarea acelor ochi alba[tri,tân`ra femeie \[i sim]i inima b`tând s`-i sparg` pieptul.Imposibil s` nege, Andrew Bradinton exercita asupra sa unfarmec de temut.

Oare prin ce vraj` stranie era incapabil` s` se \ndep`rtezede el? Andrew nu rostea nici un cuvânt, dar chemarea sa mut`era [i mai presant`. |i cercet` \ndelung chipul, oprindu-seasupra gurii. Lezlie [tia c` o va s`ruta [i c` nu-i va opune nicio rezisten]`.

LAS~-MI O {ANS~ 35

Capitolul 2

Deloc intimidat`, Lezlie v`zu f`r` team` fa]a lui Andrewapropiindu-se de a sa. S`rutul fu mai \ntâi nesigur. Dar prospe]imea gurii nu risipi emo]iile care tulburausim]urile tinerei femei. |[i \nnod` mâinile \n jurul taliei sale [i\i sim]i mu[chii spatelui contractându-se. |n acea clip`, os`rut` cu mai mult` \nfl`c`rare [i rezerva lui Lezlie se topi caz`pada la soare.

Andrew o \mbr`]i[` cu putere, explorând cu vârfuldegetelor curbura [oldurilor, plimbându-[i buzele pesteobrajii [i gâtul s`u. Scoase un suspin profund, apoi puse dinnou st`pânire pe gur`, de data aceasta cu o senzualitate greude st`pânit, care o lipsi pe Lezlie de orice voin]`. Sprijinit` complet de el, tân`ra femeie avea impresia c` moare[i re\nvie, \n \mbr`]i[area acestui b`rbat pe care de-abia \l

cuno[tea. Se ag`]` de el cu disperare, apropiindu-se mai mult.

Un sunet \ndep`rtat ajunse pân` la ei [i, brusc, observar` c`

nu mai erau singuri.

– |ncet, Lezlie, murmur` Andrew, \ndep`rtându-se u[or.

Cuvintele avur` efectul unui du[ rece. Jenat` de zâmbetele

indulgente ale unui grup de gur`-casc` se d`du [i ea \napoi.

"Probabil ne cred aman]i", se gândi cu groaz`. Oare cum

putuse permite un asemenea lucru? Nu numai s`-l permit`, se

corect` cu sinceritate, ci s`-l [i \ncurajeze, s`-i fac` pl`cere!

– }i s-a mai spus deja c` e[ti incredibil de frumoas`? [opti

Andrew cu tandre]e.

|[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` peste p`rul, chipul [i gâtul ei

delicat. Lezlie se \nfior`, la fel de tulburat` ca de un s`rut.

– Nu, protest` cu voce joas`. Ascult`, domnule

Bradinton...

– Nu crezi c` am dep`[it stadiul de "domnule" [i

"doamn`"? exclam` acesta cu o lic`rire juc`u[` \n ochi.

– Ceea ce tocmai s-a \ntâmplat este o gre[eal`, Andrew.

Nu am obiceiul s` m` comport astfel [i cu siguran]`, nu cu

rudele pacien]ilor mei.

– Nici nu [tiu ce pierd! |n ceea ce m` prive[te, m` bucur c`

produc asupra ta acela[i efect pe care \l ai tu asupra mea.

Se \nclin` spre ea [i-i ridic` b`rbia cu inten]ii evidente.

"Ar fi atât de u[or", medit` Lezlie. "Atât de u[or s` m` las

cucerit`, s` alung grijile..." Dar nu inten]iona deloc s` se dea

LAS~-MI O {ANS~ 37

din nou \ntr-un astfel de spectacol. Deja \[i adunase cu greu

gândurile, ce se va \ntâmpla cu ea dac` se l`sa iar s`rutat`?

– Nu, afirm` luptând pentru a-[i st`pâni emo]iile care o

fr`mântau. Cedarea \n fa]a ta, nu respect` deloc codul

profesiei mele [i...

– {i ]ii s`-]i conduci via]a, chiar [i cea personal`, \n mod

responsabil?

Lezlie c`ut` o not` de ironie \n aceast` remarc`, dar nu

sesiz` nici una.

– |ntr-adev`r, confirm`.

– Unele lucruri sfideaz` orice logic`, Lezlie, replic` tân`rul

b`rbat cu un zâmbet plin de c`ldur`. De exemplu, ceea ce ne

atrage unul spre cel`lalt. Am impresia c` atitudinea strict

profesional` \]i serve[te drept scut. |mpotriva mea?

Sau \mpotriva ta?

– Consider inutil s` continu`m aceast` discu]ie.

– {i ce propui \n loc?

– Nimic. S` uit`m toate astea.

– M` tem c` nu voi fi \n stare...

|i urm`ri cu vârful degetului ar`t`tor conturul b`rbiei, apoi

\i ridic` fa]a, obligând-o s`-l priveasc` \n ochi. Cum \nc` t`cea,

o \ntreb`, uluit:

– De ce oare ]i-e team`, Lezlie?

– Nu mi-e team`, replic` aceasta, \n defensiv`.

38 ANGELA ALEXIE

Nu se temea de Andrew, dar emo]iile pe care le trezea \n

ea, o \ngrozeau.

– S-a f`cut târziu, pretext` tân`ra femeie.

Andrew \i deschise portiera, apoi se aplec` prin fereastra

deschis`:

– N-are rost s` te am`ge[ti, Lezlie. Ceea ce exist` \ntre noi

nu va disp`rea a[a.

F`r` s-o previn`, se apropie brusc [i o s`rut` u[or pe buze.

Micul oftat pe care Lezlie \l l`s` s`-i scape, \l f`cu s`

zâmbeasc`.

– Vezi? \ncheie triumf`tor. Pleac`, somn u[or, doamn`

psiholog`.

Tân`ra femeie demar` imediat [i ie[i din parcaj, aruncând

o ultim` privire \n oglinda retrovizoare pentru a-l z`ri pe

Andrew \nc` postat \n acela[i loc, cu mâinile \n buzunare.

"Cum oare am putut ajunge aici? se gândi cu \ngrijorare.

|i opusese atât de pu]in` rezisten]`, \ncât probabil o considera

deja cucerit`. Va trebui s` se \narmeze cu hot`râri ferme \n

timpul viitoarelor lor \ntâlniri. Nu se punea problema s`

devin` o prad` u[oar` pentru un b`rbat, indiferent care ar fi

el [i cu atât mai pu]in pentru tutorele unei paciente!

Când coti pe aleea care ducea la ea, casa din piatr` [i lemn,

construit` \n stilul fermelor, i se p`ru trist de \ntunecat` [i

goal`. |ntoarse cheia \n broasc`, aprinse plafoniera de la

intrare, \[i scoase pantofii [i \[i arunc` po[eta pe sofa.

LAS~-MI O {ANS~ 39

Fotolii din ramuri de palmier, cu perne \mbr`cate \n catifea de

culoare albastru \nchis puneau \n eviden]` imprimeul pl`cut

[i modern al canapelei. Mese joase cu t`vi de aram` reflectau

cald lumina l`mpilor, iar ferigile bogate [i un ficus uria[

ad`ugau o pat` de culoare ansamblului.

Mocheta groas`, de culoare crem, se adâncea pl`cut sub

picioarele goale ale lui Lezlie, care merse pe culoar pân` la

baie. |n timp ce se umplea cada se dezbr`c` [i \[i scoase

agrafele care \i sus]ineau cocul. P`rul greu, ro[cat, \i cobor\ pe

umeri. De câte ori \i l`udase Michael p`rul lung, ca pe cel mai

seduc`tor atu al s`u! {i cum protestase când ea adoptase

coafuri mai sobre, care \i d`deau o \nf`]i[are mai profesional`!

Profesional`... |n fa]a oglinzii, se \ncrunt`. Hot`rât lucru, \n

acea sear` cuvântul revenea des. Pentru Andrew, se ad`postea

\n spatele acestui gen de atitudine. |mpotriva cui?

|mpotriva oric`rui angajament, \mpotriva suferin]ei,

recunoscu Lezlie. {tia \n mod sigur c` o rela]ie cu Andrew

Bradinton va genera asta. Iar Lezlie nu mai era \n stare s`-[i

impun` a[a ceva. dac` el alegea s` cread` c` \i era team` de

propria sexualitate, era liber s-o fac`. |n plus, Andrew nu va

putea \n]elege niciodat` c`, de[i atras` de el, refuza chiar de

acum orice evolu]ie a leg`turii lor.

|n umezeala din baie, [uvi]ele de p`r \ncepur` s` se

\ncre]easc`. Se aplec` pentru a le peria cu energie [i un inel

ag`]at de un lan] de aur i se leg`n` pe piept. Mângâie \n mod

40 ANGELA ALEXIE

reflex verigheta pe care i-o d`duse Michael. Apoi, \[i ridic`

p`rul pe cap, ad`ug` \n baie câteva pic`turi de ulei parfumat

[i plonj` \n ea cu \ncântare. Cu pleoapele \nchise, \[i l`s`

gândurile s` r`t`ceasc` [i curând, v`zu un chip b`rb`tesc, cu

tr`s`turi accentuate, cu ochi alba[tri [i glume]i. |ntr-un gest

incon[tient, \[i duse degetele la gur`, amintindu-[i senza]iile

tulbur`toare pe care le trezise \n ea s`rutul lui Andrew.

Oare cum putuse reac]iona atât de puternic fa]` de un

b`rbat pe care nu-l cuno[tea? Era absurd. |l iubise pe Michael

Garrett din toat` inima. Avuseser` atâtea lucruri \n comun!

Raporturile lor fizice, \i provocaser` pl`cere, dar niciodat` o

emo]ie atât de tulbur`toare... Se ridic` [i puse mâna pe un

prosop plu[at, cu care \[i frec` pielea colorat` \n roz de

c`dur`. Probabil era curiozitatea, atrac]ia nout`]ii ceea ce

f`cuse \mbr`]i[area lui Andrew atât de provocatoare.

Lezlie scutur` din cap; trebuia s` \nceteze s` se gândeasc` la

asta [i s` \ncerce s` analizeze incidentul. Era de preferat s`-l

uite. |n definitiv, nu fusese nimic. Un simplu s`rut!

|mbr`c` un halat lung de baie [i \[i \nnod` cordonul

\ndreptându-se spre buc`t`rie. Aprovizionat` cu un pahar cu

suc de portocale, se duse s` se instaleze pe sofaua din salon,

pentru a reciti câteva dosare aduse de la spital. O jum`tate de

or` mai târziu, concentrarea \i fu \ntrerupt` de un mieunat

slab. Un pisoi negru ca noaptea st`tea a[ezat \n spatele

u[ii-geam: Beelzebub, care era al vecinilor, frecventa cu

LAS~-MI O {ANS~ 41

regularitatea casa lui Lezlie – ca [i alte câteva. |n acea sear`,

vizita micului animal nestatornic o \ncânta.

– Ei bine, motanule, n-ai g`sit pe nimeni altcineva s` te

primeasc`?

|n loc de r`spuns, acesta se frec` voluptuos de geam.

Zâmbitoare, Lezlie f`cu s` alunece panoul [i Bellzebub intr`

cu un aer de proprietar. S`ri pe canapea [i când tân`ra femeie

se a[ez`, se f`cu ghem lâng` ea, torcând, dup` cum obi[nuia.

|n timp ce-[i relu` lectura, aceasta mângâia distrat` capul mic

[i catifelat.

Tocmai se hot`râse s` mearg` la culcare, când sun`

telefonul. Era infirmiera de noapte de la serviciul de pediatrie,

Carol Stanton.

– Avem o problem`, doamn` Garrett. Domnul Bradinton a

trecut s-o vad` pe Merri adineaori. Apoi, am aruncat de mai

multe ori câte o privire \n camera ei [i am crezut c` doarme.

Dar pân` la urm` am auzit ni[te suspine \n`bu[ite.

Am a[teptat \nainte de a v` suna, dar \nc` plânge.

– I s-a administrat un calmant?

– Nu, este \nc` sub efectul anesteziei. Spune c` nu se simte

r`u. Crede]i c` ar trebui s` chem medicul de gard` pentru a-i

prescrie un sedativ?

– Prefer s-o v`d eu \nainte. Doar s` m` \mbrac [i sosesc.

– Mul]umesc, doamn` Garrett. {i \mi pare r`u c` v`

deranjez.

42 ANGELA ALEXIE

– Nu face nimic.

|n camera sa, Lezlie \[i scoase halatul [i \mbr`c` ni[te

pantaloni gri, cu un pulover fin gri cu roz [i mânecile \n form`

de aripi de liliac; \n timp ce-[i vâra picioarele \n pantofi

elegan]i, \[i ridic` rapid p`rul pe ceaf`. |n loc de orice machiaj,

puse pu]in luciu pe buze, apoi \[i lu` po[eta. Dup` ce-l alung`

cu blânde]e pe vizitatorul cu patru l`bu]e, ie[i.

|n zece minute ajunse la spital [i \[i parc` ma[ina.

|n serviciul de pediatrie, Carol o \ntâmpin` cu u[urare.

Lezlie schimb` câteva cuvinte cu ea, \nainte de a merge \n

camera lui Merri, de la cap`tul culoarului. Prin u[a

\ntredeschis` ap`rea o raz` de lumin` [i psihologa percepu

sunetul plânsului greu de st`pânit. Intr` [i v`zu feti]a pe pat,

cu fa]a afundat` \n pern`, cum f`cuse ea \ns`[i, \n copil`rie,

pentru a-[i ascunde triste]ea.

Puse o mân` pe um`rul care tremura al lui Merri, dar nu

ob]inu nici o reac]ie.

– Ce ai, Merri? o \ntreb` blând.

T`cerea micu]ei paciente o nelini[ti.

– Te sim]i r`u? |i pot cere infirmierei s`-]i desfac`

bandajele.

Merri scutur` din cap.

– A promis c` se \ntoarce, dar n-a f`cut-o, suspin`.

– Cine?

LAS~-MI O {ANS~ 43

– Unchiul Andrew. Spusese c` va fi aici. L-am a[teptat, l-am

a[teptat...

– Dar [tii c` a trecut pe aici, afirm` blând Lezlie.

Infirmiera l-a v`zut venind \n camera ta. Probabil adormisei.

|n timp ce vorbea, Lezlie se a[ez` pe marginea patului.

– {i asta pentru c` munce[te atât de mult timp, bomb`ni

Merri.

Tân`ra femeie privi cu afec]iune chipul copilei care se

deformase de o min` \mbufnat`.

– E[ti sever` cu el, Merri.

Feti]a \i arunc` o privire ne\ncrez`toare.

– Spune-mi, Merri, \l iube[ti mult pe unchiul Andrew?

– Este dr`gu], morm`i aceasta, ridicând din umeri.

– De cât timp locuie[ti cu el?

– De vara trecut`, de când mi-au plecat p`rin]ii.

Cea mai mare parte a copiilor \n]elegeau astfel moartea,

gândi Lezlie; au impresia c` sunt uita]i, p`s`ri]i. |n timpul

urm`toarei jum`t`]i de or`, \i puse tinerei paciente \ntreb`ri

inofensive despre via]a sa de zi cu zi. Afl` astfel c` Merri era

\ncredin]at` \n majoritatea timpului bunelor \ngrijiri ale unei

menajere, doamna Cates. Andrew trebuia s` lipseasc` deseori

din Atlanta, sau se \ntorcea foarte târziu. Merri nu avea deloc

prieteni de joac`. F`r` \ndoial`, nu se adaptase foarte bine

plec`rii din Denver, \ncheie psihologa. Pentru a termina,

abord` un subiect mai delicat:

44 ANGELA ALEXIE

– Merri, vrei s`-mi vorbe[ti despre p`rin]ii t`i?

– Nu.

Brusc, se posomorâse din nou.

– De ce? insist` Lezlie.

– Mi-e somn, pretext` Merri, \ntorcând capul spre petere.

Evident, nu era fericit` \n noua via]` [i le repro[a \nc`

p`rin]ilor dispari]ia lor. O asemenea reac]ie nu avea nimic

anormal. Lezlie o \nveli cu blânde]e, murmur` noapte bun` [i

se \ndep`rt`. |n clipa \n care trecea de u[`, fu oprit` de vocea

timid` a lui Merri.

– Ve]i mai veni totu[i mâine? Nu mi-am v`zut \nc` punctele

de sutur`.

– Voi fi aici, Merri. Acum, dormi.

Parcurse culoarul pustiu adâncit \n penumbr` [i o g`si pe

Carol Stanton \n camera de tratamente.

– Este o copil` adorabil`, nu-i a[a? f`cu infirmiera,

\nduio[at`.

– Absolut. Dar duce o povar` prea grea pentru vârsta sa.

Voi veni s-o v`d mâine diminea]` pe la ora opt; dac` pân`

atunci se ive[te vreo problem`, nu ezita]i s` m` suna]i.

– M` \ntreb dac` domnul Bradinton va veni [i el, replic`

infirmiera, vis`toare. Este atât de frumos! Una dintre

prietenele mele care este de serviciu diminea]a, va ceda

imediat farmecului s`u.

– |ntr-adev`r, are un fizic pl`cut, accept` Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 45

– Pl`cut? Este un adev`rat Apolo!

Lezlie nu era deloc \ndemnat` la bârfe, cu atât mai pu]in

când ele \l priveau pe Andrew Bradinton, a c`rui seduc]ie, din

p`cate, n-o l`sase insensibil`. |[i lu` rapid r`mas-bun de la

infirmier`, nemaidorind decât s` se culce.

Ajuns` acas`, trebui s` lupte \mpotriva sentimentului de

singur`tate care uneori o ap`sa. M`car dac` mama i-ar fi fost

\n ora[! Chiar avea nevoie s` petreac` un timp cu cineva

apropiat, fie [i doar un prânz. Odinioar` avusese atât de mul]i

prieteni, dar treptat \i pierduse... La \nceput, totu[i, \ncercase

s` p`streze leg`tura cu ei, luând parte la cinele organizate \n

mod regulat. Precau]iile cu care o \nconjurau \n mod f`]i[ o

puser` \n cele din urm` \n \ncurc`tur`. {i mai ales, Lezlie

g`sea c` e greu pentru o femeie singur` s` se mi[te \ntr-o

lume de perechi.

***

Telefonul sun` fix la ora [apte. Lezlie era a[ezat` la masa

din buc`t`ria galben viu cu verde, \n fa]a unei ce[ti aburinde

de cafea. Zâmbi, recunoscând timbrul cald al celei care

vorbea.

– Bun` ziua, mam`.

46 ANGELA ALEXIE

– Bun` ziua, draga mea. Ce faci?

– Foarte bine. Sunt \ncântat` s` te aud. |mi lipse[ti.

– {i tu \mi lipse[ti. Am avut o ciudat` impresie c` ai

necazuri.

– Este straniu, mam`. Dar asear` tocmai m-am gândit la

tine [i iat` c` \n aceast` diminea]` mi-ai telefonat. Cel de-al

[asea sim] al t`u este \nc` viu.

Râser` amândou` de aceast` glum` obi[nuit`. Lezlie \[i

v`zuse mereu mama ghicindu-i problemele \nainte ca ea \ns`[i

s`-[i dea seama de ele. Dup` ce-i povestise pe scurt c`l`toria

[i vizita la verii s`i, Margaret Hall \ntreb`:

– Voiai s`-mi vorbe[ti despre ceva anume, Lezlie?

– Nu neap`rat. Poate a[tepta \ntoarcerea ta.

– E[ti sigur`, scumpo? Mi se pare c` ai o voce pl`pând`...

– Nu te nelini[ti. Asta pentru c` am stat treaz` pân` târziu

asear`. Eram pe punctul de a m` \mbr`ca pentru a merge la

munc`. Totu[i, voi fi fericit` s` te v`d.

– Ar trebui s` m` \ntorc pe la mijlocul s`pt`mânii viitoare.

Ne vom \ntâlni pentru prânz.

– Perfect, \ncheie Lezlie, \ncântat`.

Când \nchise, tân`ra femeie avea moralul mai bun. "S` nu

te plângi", comentase Andrew când ea glumise referitor la

solicitudinea mamei. Dimpotriv`, [tia s` aprecieze valoarea

rela]iei lor. Dac` Margaret [i ea nu se vedeau prea des, erau

\ntotdeauna disponibile una pentru cealalt` \n caz de nevoie.

LAS~-MI O {ANS~ 47

Lezlie \n]elegea foarte bine atrac]ia pe care o exercitau

c`l`toriile asupra Margaretei. Timp de ani de zile, aceasta

fusese o excelent` femeie de cas`, devotat` \n \ntregime

so]ului [i fiicei sale! Acum era singur` [i \[i oferea ceea ce

visase mereu. Ne\ncetatele c`l`torii lungi alimentau \n plus

discu]iile confuze dintre cele dou` femei.

Lezlie sp`l` vasele, apoi stropi plantele aranjate pe

marginea ferestrei. Afar`, ultimele urme ale iernii disp`ruser`

\n gr`dina sa \n paragin`. |ntr-adev`r, \n acest weekend va

trebui s` lucreze pu]in acolo! |ncepuse s` semene cu o jungl`

\n miniatur`...

***

La acea or` matinal`, pe culoarele spitalului era o anima]ie

ca \ntr-un stup. Infirmierele, de dou` ori mai numeroase decât

noaptea, f`ceau toaleta pacien]ilor, distribuiau

medicamentele, actualizau dosarele, \n timp ce \ngrijitoarele

schimbau paturile sau scoteau t`vile goale de la micul dejun,

pentru a le a[eza stiv` pe c`rucioare enorme.

La etajul de pediatrie, Lezlie \l z`ri pe doctorul Carver, care

f`cea vizita. |n picioare \n fa]a u[ii lui Merri, \ncruntat,

absorbit \n lectura fi[ei sale.

48 ANGELA ALEXIE

Când psihologa se opri lâng` el, ridic` ochii.

– A]i v`zut-o pe Merri? \l \ntreb` ea.

– Exact acolo mergeam. V`d c` asear` a avut probleme?

– Nimic grav, am putut eu s-o lini[tesc. Cum trebuie s`

avem o \ntrevedere \n aceast` diminea]`, speram s` v` vorbesc

\nainte. Se gr`be[te s`-[i vad` punctele de sutur`.

– Ca to]i copiii, replic` doctorul, indiferent.

Atitudinea blazat` \i displ`cu lui Lezlie, care \l urm` totu[i

\n camer`. Pe chipul feti]ei nu se mai vedea nici o urm` a

lacrimilor din ajun. Trezit` din somn [i voioas`, \i zâmbi

doctorului Carver, a c`rui purtare se schimbase atât de radical,

\ncât Lezlie fu stupefiat`. |n prezen]a pacientei, era foarte

blând [i atent.

De-abia \i scosese pansamentele, c` Merri ceru timid` s` se

duc` la toalet`. Chirurgul [i psihologa fur` de acord din priviri

[i Lezlie o ]inu pe feti]` de bra], \n timp ce aceasta se a[eza cu

precau]ie \n capul oaselor. |[i duse nelini[tit` mâna la

abdomen.

– Am impresia c` va c`dea totul, murmur`.

Medicul schi]` un zâmbet [i Lezlie nu-[i putu st`pâni un

u[or hohot de râs.

– Lini[te[te-te, este bine \nchis, afirm`.

Tr`s`turile lui Merri se luminar` din nou [i str`b`tu \ncet

\nc`perea, sus]inut` de tân`ra femeie. Când u[a b`ii fu

\nchis`, \[i ridic` \n fa]a oglinzii c`ma[a de noapte, iar ochii

LAS~-MI O {ANS~ 49

m`ri]i de uimire se a]intir` asupra inciziei \nchis` bine de

punctele de sutur` negre.

– Firele vor r`mâne pentru totdeauna? \ntreb` fascinat`.

– Nu, doctorul Sanders ]i le va scoate peste o s`pt`mân`.

Apoi pielea se va cicatriza [i nu vei mai avea pe burtic` decât

o linie sub]ire.

– Formidabil! exclam` Merri. |i voi ar`ta asta unchiului

Andrew. Vine s` m`nânce cu mine la prânz. Mi-a spus c` va fi

ca un picnic.

– Te vei distra bine, aprob` Lezlie.

– Mânca]i cu noi? o invit` copila. Unchiul Andrew cump`r`

\ntotdeauna prea multe pentru noi.

– Din nefericire, nu voi putea Merri.

S`-l vad` ast`zi pe Andrew Bradinton era chiar ultimul

lucru pe care [i-l dorea! Mai devreme sau mai târziu va trebui

s`-l primeasc` pentru a discuta despre tratamentul nepoatei

lui, dar nu \n aceast` diminea]`... Nu dup` ce se \ntâmplase

\ntre ei \n ajun. |nc` nu era sigur` c` st`pânea atrac]ia pe care

o exercita asupra ei.

– Am prea mul]i pacien]i de v`zut ast`zi, \i explic` feti]ei,

care evident a[tepta. Dar voi continua s` trec atâta timp cât vei

fi \n spital, iar apoi m` vei vizita tu \n mod regulat, pentru a

sta de vorb`.

– Despre ce? \ntreb` Merri, b`nuitoare.

50 ANGELA ALEXIE

– Despre ce vei vrea tu. Vei putea s`-mi poveste[ti despre

[coal`, despre lucrurile care \]i fac pl`cere, s`-mi spui de

exemplu ce ]i-ar pl`cea s` faci.

– Ca unei prietene?

– Oarecum, da.

Trebuia totu[i s-o fac` pe Merri s` \n]eleag` c` rela]ia lor,

dac` putea fi prieteneasc`, va fi \n acela[i timp terapeutic`.

Dar doctorul Carver le a[tepta. A[a c` Lezlie, propuse:

– Te a[ezi singur`, sau ai nevoie de ajutor?

– Nu doream cu adev`rat s` merg la toalet`, m`rturisi

Merri plecând ochii. A fost doar de team` c` doctorul \mi va

pune pansamentul f`r` s` m` lase s` m` uit.

– Ei bine, acum c` ai v`zut, poate ar trebui s` ne \ntoarcem

la patul t`u, ca s`-[i poat` continua vizita. Dac` ne d` voie, ne

vom putea plimba pu]in pe culoar.

Pu]in dup` aceea, chirurgul p`r`si camera copilei.

– Vom merge s` ne plimb`m acum? \ntreb` Merri.

– |n câteva minute. Mai \ntâi a[ vrea s`-]i explic ceva.

{tii oare ce este un psiholog?

– Nu...

– Este cineva care vorbe[te cu oamenii sau \i ascult`, când

au probleme sau când sufer`. Asta este meseria mea: sunt

psiholog`. A[ fi fericit` s`-]i fiu prieten`, Merri, dar vreau de

asemenea s` mi te dest`inui. Când vei fi preg`tit`, va trebui

s`-mi poveste[ti via]a cu p`rin]ii t`i. Te voi \n]elege...

LAS~-MI O {ANS~ 51

– Nu, o \ntrerupse micu]a. Nimeni nu poate \n]elege.

M-au p`r`sit...

Merri se \ntoarse, gata s` plâng`.

– Nu vreau s` m` gândesc la asta.

– Foarte bine, r`spunse blând Lezlie.

Ridic` b`rbia copilei pentru a scruta ochii mari alba[tri.

De obicei, nu se folosea de experien]a sa personal` pentru a

câ[tiga \ncrederea unui pacient, dar Merri va putea fi u[urat`

s` afle c` nu era singur` \n fa]a dramei sale... c` [i al]ii

suferiser` pierderi nu mai pu]in tragice.

– |]i voi \ncredin]a un secret, Merri. {tiu \ntr-adev`r ce

sim]i... Pentru c` mi s-a \ntâmplat acela[i lucru ca ]ie.

– Dumneavoastr`?

– Da, [i mi-a trebuit mult timp s` \n]eleg \n totalitate.

Mi-a fost foarte r`u, ca [i ]ie. Am avut nevoie s` discut aceast`

suferin]` cu cineva. Este ceea ce \]i cer s` faci [i tu. Nimeni nu

te va obliga, dac` nu vrei, dar este deja mult timp de când

por]i aceast` povar` singur`. Doar dac` nu i-ai vorbit

unchiului t`u?

Merri scutur` din cap \n semn de negare [i \ntoarse

privirea, stingherit`.

– M-a \ntrebat de câteva ori, dar n-am spus nimic.

– Un ultim lucru, Merri, \ncheie Lezlie. Voi fi terapeuta ta,

dar vreau s`-]i fiu [i prieten`. Tu vrei asta?

52 ANGELA ALEXIE

Feti]a accept` f`r` convingere. Era normal s` nu se

\ncread` atât de repede \n psiholog`, care nu se formaliz`.

– {i acum, dac` am merge s` ne facem plimbarea?

Se ridic` [i-i \ntinse lui Merri mâna, dar \n aceea[i clip`

observ` cu coada ochiului o mi[care lâng` u[`. Se \ntoarse

[i-l recunoscu \ngrozit` pe Andrew Bradinton, rezemat cu

non[alan]` de canat. Oare de când le spiona astfel?

Auzise toat` conversa]ia?

– Bun` ziua, doamn` Garrett.

|naint` \n camer`, f`r` s` tr`deze cel mai mic semn de

intimitate. U[urat`, Lezlie respir` mai liber.

– Ai venit devreme, unchiule Andrew, remarc` Merri

pufnind când acesta o ridic` blând. Ne vom plimba pe culoar,

mi-a permis doctorul.

– Dac` ai merge cu unchiul? suger` Lezlie. Eu te voi \nso]i

alt` dat`, Merri.

– Voiam s` fi]i amândoi, protest` copila.

– Ei bine, vom fi, declar` Andrew adresându-i tinerei femei

o privire \ntreb`toare.

|[i puse nepoata jos [i o lu` de mân`. Merri i-o \ntinse pe

cealalt` lui Lezlie.

– Mi-am v`zut punctele de sutur`, de diminea]`! anun]`

aceasta cu mândrie. Sunt complet negre. Lezlie spune c` vor

fi l`sate o s`pt`mân` [i c` apoi nu va mai r`mâne decât o

cicatrice, una mic`.

LAS~-MI O {ANS~ 53

|[i continu` aceast` flec`real` vesel` de la un cap`t la

cel`lalt al culoarului. Prima dat` când \i spusese lui Lezlie pe

nume, Andrew o privi pe aceasta cu surprindere.

Tân`ra femeie se mul]umi s` ridice din umeri zâmbind [i evit`

apoi cu grij` s` \ntâlneasc` privirea lui scrut`toare.

Din fericire, un ajutor nea[teptat \i permise s` pun` cap`t

acestei situa]ii incomode.

– Doamn` Garrett! o strig` o infirmier`. Sunte]i chemat` la

telefon.

Recunoscu vocea Janei, secretara sa; doamna Hwkins

sunase pentru a schimba \ntâlnirea fiicei sale, pe care voia s-o

aduc` de diminea]`, \n loc de dup`-amiaz`. Lezlie \[i consult`

ceasul [i \[i d`du acordul. |nainte de a p`r`si etajul, se duse \n

camera lui Merri pentru a-i spune la revedere.

– Voi reveni mâine, promise \n fa]a minei ab`tute a feti]ei.

– Totu[i, nu vre]i s` face]i un picnic cu noi?

Unchiul Andrew a adus tot felul de lucruri.

– Mi-ar fi f`cut pl`cere, dar ast`zi chiar nu pot. Poate alt`

dat`?

– Cont`m pe dumneavoastr`, declar` Andrew.

Pentru prima dat` \n acea diminea]`, l`s` s`-i apar` \n

privire o lic`rire de provocare. Lezlie le adres` amândurora un

semn de r`mas-bun [i se \ndep`rt` \n grab` \n direc]ia

ascensorului. De-abia ap`sase pe butonul de apel, c` o mân`

\i prinse \ncheietura. Se \ntoarse.

54 ANGELA ALEXIE

– Trebuie s`-]i vorbesc, murmur` Andrew pe un ton

st`ruitor.

– M` \ntrebam cât timp vei continua aceast` comedie de

rud` a pacientei, fa]` de terapeut.

– Preferai oare un alt comportament din partea mea?

– Nu, se gr`bi Lezlie s` r`spund`. |n nici un caz; \n plus,

nu doresc o \ntrevedere cu tine.

Andrew schi]` un zâmbet ironic.

– S-ar putea s` se dovedeasc` dificil, deoarece \mi vei trata

nepoata. |n mod firesc, voi avea s`-]i pun ni[te \ntreb`ri.

– Bine\n]eles, afirm` Lezlie, jenat` c` se gândise la o

discu]ie de alt` natur`. Am \ntâlniri pân` la mijlocul

dup`-amiezii. Vei putea apoi trece pe la biroul meu?

Andrew d`du din cap \n clipa \n care u[ile ascensorului se

deschiser`. V`zându-l gol, se gr`bi \n urma lui Lezlie.

Cabina se urni [i imediat Andrew o prinse de umeri pe tân`ra

femeie.

– Ce \nseamn` asta...? exclam` Lezlie.

– Voiam doar s` precizez c` \n biroul t`u vom aborda

exclusiv subiectul Merri, deoarece e[ti ata[at` cu \nver[unare

de con[tiin]a profesional`. Dar unde propui s` vorbim despre

noi?

– Nu exist` "noi", replic` tân`ra femeie.

– Nu \nc`, dar va fi \n curând.

O asemenea siguran]` o descump`ni pe Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 55

– Nu te \ndoie[ti de nimic! \l ironiz`.

– Pentru ce s` m` \ndoiesc de ceea ce este evident?

– Permite-mi s` nu-]i \mp`rt`[esc p`rerea, \i replic` Lezlie,

\n defensiv`.

– De ce oare? G`se[te-mi un motiv \ntemeiat, unul singur,

pentru a nu ne mai vedea.

– Sunt terapeuta nepoatei tale.

– Este o scuz`, nu un motiv, o contr` Andrew.

– Acest joc n-are nici un sens, decret` cu severitate tân`ra

femeie.

– Sunt de acord, ripost` Andrew amuzat.

– Ascult`, domnule Bradinton, nu sunt interesat` [i cu asta

punct.

Acesta se \nclin` spre ea, cu chipul la câ]iva centimetri de

al s`u.

– Z`u? \i [opti. Totu[i, nu pot s-o uit pe femeia pe care am

]inut-o \n bra]e un scurt moment. O femeie care vrea s`-[i

nege senzualitatea cu orice pre]...

Nici Lezlie nu reu[ea s` \ndep`rteze acea amintire intens`.

|n timpul nop]ii \l visase pe Andrew [i un s`rut interminabil,

care o l`s` totu[i fl`mând`. Gândindu-se la asta, sim]i u[oare

furnic`turi pe buze. |n acea clip`, comise gre[eala de a-[i

adânci privirea \n cea a tân`rului b`rbat. Hipnotizat`, Lezlie

citi promisiunea unei pasiune arz`toare, o chemare atât de

sincer`...

56 ANGELA ALEXIE

Andrew \i ghici tulburarea din respira]ia sacadat` [izadarnicele \ncerc`ri de a se \ntoarce. Extrem de vulnerabil`,p`rea oprit` \n a[teptare... ca s-o s`rute, sau s` se \ndep`rteze?Tân`rul b`rbat, \i mângâie gura cu vârful degetelor, u[or ca unfulg.

– S` nu te temi de mine, Lezlie, \i [opti.Aceasta f`cu un semn de \ncuviin]aare. Nu de el se temea,

ci de suferin]a inevitabil` pe care o va aduce o rela]ie.Andrew se \ndep`rt` cu un aer mul]umit [i Lezlie \ncerc` o

anumit` decep]ie c` buzele nici m`car nu li se atinseser`. |[i netezi p`rul [i se \ndrept` cu impresia c` f`cuse o c`l`torieimaginar`, de-a lungul acestor câteva clipe \n ascensor. U[ile culisar` [i ie[i, f`r` ca nimic din fizionomia sa s` tr`dezeceea ce tocmai se \ntâmplase. Andrew \ncheie pe un tonindiferent.

– A[adar, la ora cincisprezece.Lezlie d`du din cap [i-l privi \ndep`rtându-se.

Dumnezeule, oare de ce acceptase aceast` \ntrevedere? S` seapropie de acest b`rbat, era pentru ea sinonim cu un teribilpericol. Poate ar trebui s`-i sugereze ca Merri s` consulte unconfrate? Ridic` din umeri, nemul]umit` de propriasl`biciune. Oare nu \nfruntase deja situa]ii mai dificile? Cu toate acestea, un presentiment o avertiza c` furtuna deemo]ii care se putea dezl`n]ui ar putea fi prea puternic`pentru ea.

LAS~-MI O {ANS~ 57

Capitolul 3

|n acea dup`-amiaz`, la ora paisprezece [i treizeci deminute, Lezlie era \ntr-o stare de agita]ie nervoas` pe care, \ncalitate de psiholog`, era mai obi[nuit` s-o trateze la ceilal]i.De[i studiase deja cu grij` dosarul redactat de Charles Sandersreferitor la Merri, \l reciti \nc` o dat`. Dup` accident, feti]afusese tratat` la Denver, piciorul se vindecase bine [i como]iacerebral` nu avusese urm`ri. Dar, cum subliniase dejaCharles, probleme minore de s`n`tate se succedaser` \nnum`r anormal de mare: o u[oar` anemie, dureri de cap [imai ales acuz`ri repetate de dureri abdominale. O manifestareobi[nuit` de stres la copii [i adolescen]i.

Auzind ]ârâind interfonul, Lezlie tres`ri. Andrew Bradintonnu putea fi acuzat de lips` de punctualitate! se gândi,crispându-se f`r` s` vrea. Acesta intr` cu un pas hot`rât [i

examin` dintr-o privire rapid` mocheta albastru deschis,

biroul din mahon, divanul [i fotoliile bleumarin, c`r]ile

aliniate pe rafturile \nalte [i juc`riile de pe jos, la \ndemâna

micilor pacien]i.

– Am consultat \nsemn`rile doctorului Sanders [i d`rile de

seam` ale spitalului din Denver, \ncepu Lezlie când el se

a[ez`. M` al`tur colegului meu \n p`rerea c` apendicita nu

poate explica toate durerile abdominale de care se plânge

Merri de un an. Nu rareori o persoan` care sufer` pe plan

afectiv cap`t` simptome somatice; discu]iile mele cu Merri au

f`cut s` apar` mai multe fapte care, \n cazul s`u, \nt`resc

aceast` ipotez`.

– Ce fapte? \ntreb` Andrew.

– Pe de-o parte, culpabilitatea [i durerea lui Merri fa]` de

decesul p`rin]ilor sunt atât de mari \ncât nu este \nc` \n stare

s` vorbeasc` despre el. Ori, este imposibil s` rezolvi o

problem` f`r` s-o \nfrun]i direct. {i sunt convins` c`, departe

de a face fa]` situa]iei, nepoata ta o evit`. }i-a vorbit despre

asta?

– De la accident, este mai degrab` \nchis`, admise Andrew.

Am \ncercat s` abordez cu ea aceast` problem`, dar refuz` cu

totul, cel pu]in cu mine.

– Este evident c` Merri este foarte diferit` de copiii de

vârsta ei. La prima vedere, i-a[ fi dat mai pu]in de doisprezece

ani. De-a lungul discu]iilor noastre, am descoperit c` nu

LAS~-MI O {ANS~ 59

\mp`rt`[e[te nici unul din interesele tipice unei

preadolescente: hainele la mod`, muzica, b`ie]ii.

N-a men]ionat nici o prieten`, nici o activitate special`.

Din câte [tii, are a[a ceva?

– Merri pare s` prefere singur`tatea, confirm` Andrew.

I-am propus mai multe ocupa]ii, dar nici una nu i-a trezit

entuziasmul.

– Nu este teribil de \ngrijor`tor, preciz` Lezlie. Merri este

\nc` sub influen]a unor numeroase emo]ii pe care le respinge;

nu poate investi \n pl`ceri actuale deoarece se aga]` de trecut.

{i astfel, maturizarea i-a fost oprit`. Voi putea \n]elege de-a

lungul psihoterapiei, dac` reu[esc s`-i câ[tig \ncrederea.

Andrew se ridic` [i se duse s` se posteze \n fa]a ferestrei.

Afar`, soarele de prim`var` str`lucea cu toat` puterea.

– Dac` o voi trata pe Merri, continu` Lezlie, va trebui s` fac

uneori apel la tine pentru a verifica exactitatea spuselor sale.

Sau \]i voi cere s` m` sus]ii \n cutare sau cutare aspect al

tratamentului, chiar dac` ]i se va p`rea contrar propriilor

convingeri. Esen]ialul este ca nepoata ta s` fie ajutat` cât mai

bine posibil.

Cum tân`rul b`rbat r`mase t`cut, Lezlie \i privi o clip`

spatele lat, \nainte de a relua:

– Nu [tiu de ce ]i-am fost recomandat` de Charles.

Totu[i, dac` vrei s` alegi un alt terapeut, este dreptul t`u.

Andrew se \ntoarse brusc, cu un fulger de mânie \n ochii alba[tri.

60 ANGELA ALEXIE

– Este ridicol, o [tii la fel de bine ca mine! Merri s-a ata[at

deja de tine. I-ai permis s` dep`[easc` o situa]ie foarte dificil`

[i \]i sunt recunosc`tor. Un lucru s` fie limpede \ntre noi,

Lezlie: nu va folosi la nimic s` renun]i la a o trata pe Merri.

Ceea ce s-a \ntâmplat \ntre noi este ceea ce te sperie.

Tân`ra femeie l`s` ochii \n jos [i Andrew se \ntoarse din

nou. Lezlie nu-[i imagina eforturile pe care trebuia s` le fac`

pentru a se st`pâni. |i acceptase toate concluziile referitoare la

Merri \ntr-o t`cere stoic`; trebuia oare s`-i dezv`luie ceea ce,

dup` p`rerea lui, cauzase aversiunea feti]ei \n a men]iona

noaptea accidentului? Auzise oare cearta p`rin]ilor? Dac` da,

asta \i putea explica t`cerea. Dar psihologa p`rea c` prefer` s`

aud` chiar din gura pacientei modul \n care tr`ise drama.

Pe de alt` parte, dac` Merri \n]elesese conflictul dintre Greg [i

Meredith [i-i va dezv`lui lui Lezlie con]inutul s`u, oare cum va

reac]iona aceasta? Poate, când se vor cunoa[te mai bine, \i va

putea explica...

– Cu ce frecven]` ai vrea s-o vezi? se mul]umi s` \ntrebe.

– Am pornit bine [i voi continua s-o vizitez \n fiecare zi,

pân` la ie[irea din spital. Apoi, a[ propune dou` [edin]e pe

s`pt`mân`, dac` \]i convine. Poate mai mult la \nceput, dac`

ea dore[te. Esen]ialul este s` avem un contact suficient, f`r` ca

ea s` se simt` constrâns`.

– Merri crede c` vei fi prietena ei...

LAS~-MI O {ANS~ 61

– Este obi[nuit` cu lumea medical`, \l \ntrerupse Lezlie.

Asta ne va fi de folos, [tie c` o voi trata, c` are nevoie de cineva

\n care s` se \ncread`. Dar \i va trebui [i o leg`tur` de prietenie

adev`rat`. }i-a vorbit uneori de vreo coleg` de clas`?

Andrew scutur` din cap.

– I-am sugerat s` invite acas` pe cine vroia ea, dar n-a

f`cut-o niciodat`. |nv`]`toarea a \ncercat de asemenea s-o

amestece printre ceilal]i copii, dar Merri r`mâne la distan]`.

Lezlie \[i ascunse cu greu surpriza. Nu-[i imaginase ca

Andrew Bradinton s` fie atât de preocupat de nepoata sa \ncât

s-o \ncurajeze s`-[i fac` prieteni [i s`-i \ntâlneasc` profesorii.

Evident, personalitatea sa era mult mai complex` [i mai

sensibil` decât presupusese la prima vedere.

– Ai [i alte \ntreb`ri s`-mi pui referitoare la Merri?

Tân`ra femeie f`cu un semn de negare. Andrew se \ntoarse

s` plece [i se opri \n u[`, pentru a comenta.

– |ncep s` cred c` o psihoterapie o poate ajuta \ntr-adev`r

pe Merri [i mai ales c` e[ti persoana care-i trebuie. Dar s` nu

te \n[eli, Lezlie. Dac` m-am hot`rât s` m` comport cum

dore[ti, asta nu-mi schimb` cu nimic sentimentele.

|i zâmbi [i-i f`cu cu ochiul complice, apoi disp`ru.

***

62 ANGELA ALEXIE

Cu afluen]a obi[nuit` de la ora prânzului, restaurantul era

arhiplin. Zumzetul ne\ncetat al conversa]iilor umplea sala, pe

care chelnerii agita]i o str`b`teau \n pas sprinten.

Margaret Hall \[i privi ceasul; Lezlie \ntârzia, ca de obicei.

Scutur` din cap cu dezaprobare. |[i f`cea mereu griji pentru

ea, \n ciuda eforturilor l`udabile de voin]` cu pre]ul c`rora

reu[ise s` evite orice amestec \n via]a singurului ei copil.

Cât despre prietenele sale, se amestecaser` \n via]a odraselor

pân` la a-i sufoca total pe tinerii oameni! Ea nu voise o

asemenea rela]ie cu Lezlie.

Aceasta se \ndrepta spre mas` cu mersul s`u \ntotdeauna

energic. |[i s`rut` mama pe obraz [i spuse dintr-o dat`,

gâfâind pu]in:

– Bun` ziua, mam`! |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i.

Cum ai g`sit New Yorkul? o \ntreb` a[ezându-se.

– La fel de dement ca \ntotdeauna. M`tu[a Jana te s`rut`.

Am v`zut cea mai mare parte a spectacolelor care se joac` pe

Broodway [i am f`cut cump`r`turi... Pe scurt, ca \n fiecare

c`l`torie!

O studie pe tân`ra femeie cu un ochi critic.

– Ei bine, cum te sim]i? |mi pari mai slab`.

Lezlie \i zâmbi afectuos [i cu un gest impulsiv, lu` mâna lui

Margaret.

– Este adev`rat, am pierdut pu]in din greutate. |n ultimul

timp a trebuit s` fac ore suplimentare.

LAS~-MI O {ANS~ 63

– {i via]a personal`?

– De aceast` parte, nimic de semnalat.

– Draga mea, fii atent` s` nu la[i activit`]ile profesionale s`

te monopolizeze complet. {tiu c` asta nu m` prive[te, dar

dup` p`rerea mea ar trebui s` ie[i mai mult.

– |mi ador meseria, mam`. Deocamdat`, nu am nevoie de

nimic altceva.

– Foarte bine, \ncuviin]` Margaret conciliant`. Voiam s`-]i

spun doar c` nimic pe lume nu poate \nlocui un partener...

Chelneri]a le \ntrerupse conversa]ia pentru a lua comanda.

Dar imediat ce se \ndep`rt`, Margaret se aplec` \n fa]`:

– Lezlie, când ]i-am telefonat voiai s`-mi vorbe[ti despre

ceva. Am sim]it-o foarte bine. Ai vreo problem`?

– Nu chiar... Am o nou` pacient`. Dac` ai vedea-o!

{i-a pierdut amândoi p`rin]ii anul trecut. Este atât... atât...

– Atât de asem`n`toare cu tine, acum doi ani, rezum`

Margaret.

– F`r` \ndoial`, consim]i Lezlie. {tiu c` pot s-o ajut, cum

m-ai ajutat tu \n aceea perioad`. Dar ea nu are pe nimeni

foarte apropiat, doar un unchi pe care nu-l cunoa[te suficient

de bine.

F`r` s` dea nume, explic` rapid \n câteva cuvinte \n ce

\mprejur`ri \i fusese \ncredin]at` Merri, dup` ce doctorul

Sanders \l convinsese pe tutorele s`u. Intrigat`, Margaret

\ntreb`:

64 ANGELA ALEXIE

– Ce fel de b`rbat este?

Lezlie b`u o \nghi]itur` de ceai pentru a-[i da timp de

gândire.

– Nu [tiu, de fapt este foarte ocupat, deoarece conduce \n

acela[i timp afacerile sale [i pe ale fratelui mort. Ceea ce

justific`, poate, pu]inul timp pe care l-a consacrat feti]ei...

Are impresia c` aceasta \i poart` fric`, din cauza unei anumite

dispute dintre p`rin]ii s`i, \n seara accidentului. Dar era

convins c` durerile abdominale ale nepoatei, timp de un an,

se datorau apendicelui bolnav.

– Ceea ce era gre[it?

– Charles Sanders nu crede asta, [i nici eu. Dup` p`rerea

mea, era singurul mijloc de care dispunea copila pentru a

atrage aten]ia, iar apendicita este doar o coinciden]`

accidental`; este gata s` p`r`seasc` spitalul, dar vom continua

terapia.

O lic`rire hot`rât` str`luci \n ochii cenu[ii.

– Cu pu]in timp [i r`bdare, voi ajunge s-o eliberez de

culpabilitate.

Margaret avu un zâmbet plin de mândrie.

– Cu siguran]`. E[ti \nzestrat` cu o capacitate remarcabil`

de a-i \n]elege pe al]ii. Principala problem` va fi probabil s` nu

te la[i antrenat` pe plan foarte personal.

– |n]elegi exact, mam`, consim]i Lezlie, gânditoare.

LAS~-MI O {ANS~ 65

Chelneri]a le aduse hamburgerii [i Lezlie lu` o \nghi]itur`

din al s`u. |n timp ce mâncar`, conversa]ia se \nvârti \n jurul

spectacolelor actuale [i a criticilor pe care le aveau. Ca de

fiecare dat` când \[i vedea mama, Lezlie se sim]i eliberat` de

sentimentul de singur`tate care punea uneori st`pânire pe ea.

Oare pentru c` Margaret nu avea nici o preten]ie fa]` de ea, o

p`r`sea \ntotdeauna reconfortat` [i senin`? |nainte de a se

desp`r]i, se \n]eleser` s` cineze \mpreun` duminic`, la opt.

Lezlie ajunse la birou \ntr-o dispozi]ie mai calm`, cu

tr`s`turile destinse de un zâmbet fericit. Dup`-amiaza trecu

repede \n timp ce primea unul dup` altul tinerii pacien]i, cu

alaiul lor de greut`]i proprii. Dar fiec`ruia \i acorda cu

generozitate aceea[i r`bdare neobosit`. Tocmai plecase

ultimul, când Jane o anun]` prin interfon c` domnul

Bradinton [i nepoata sa voiau s-o vad`, dac` era posibil.

Cu mâna tremurând pu]in, Lezlie \[i aranj` câteva [uvi]e de

p`r rebele. Ajunse la u[` când aceasta se deschise.

Andrew p`rea c` umple \nc`perea cu prezen]a sa

masculin`. |mbr`cat simplu, \n pantaloni gri, c`ma[` Oxford

alb` ca filde[ul [i un pulover grena, avea p`rul ciufulit de vânt.

Pentru a-i evita privirea scrut`toare, Lezlie se aplec` spre

feti]`:

– Bun` ziua, Merri. Cum te sim]i?

– Bine. Tocmai mi s-au scos firele. M-a durut.

66 ANGELA ALEXIE

– Dar a fost foarte curajoas`, coment` Andrew,

\mbr`]i[ând-o. De aceea, când a cerut s` vad` locul \n care

lucrezi, n-am putut s-o refuz.

– Ai f`cut bine, confirm` psihologa.

Aceasta observa copila care cerceta \nc`perea, studiind

ceramica ce \mpodobea o etajer` [i diplomele universitare

atârnate pe perete. Se instal` \ntr-un fotoliu, cu un aer

mul]umit.

– Este frumos, aprob`. Albastru este culoarea mea

preferat`.

– {i a mea, recunoscu Lezlie.

Nu fusese singurul motiv pentru care pusese s` fie folosit`

\n decorarea biroului. Studii serioase ajunseser` la concluzia

c` aceast` culoare avea calit`]i lini[titoare, propice a[adar

unui tratament psihoterapic.

|[i continu` conversa]ia cu Merri, con[tient` de

examinarea lui Andrew, de care nu reu[ea s` fac` abstrac]ie.

– Cu ce te vei ocupa dup` ce te \ntorci acas`, Merri?

Feti]a schi]` o strâmb`tur`.

– Cu lec]iile. Unchiul Andrew le-a cerut profesorilor toate

temele pe care va trebui s` le recuperez. Nu voi reu[i

niciodat`! Doctorul Sanders spune c` voi putea urma ultimele

s`pt`mâni de cursuri. Colegii mi-au trimis un carnet de

convalescen]`, iar doamna Cates a copt o pr`jitur` mare.

LAS~-MI O {ANS~ 67

– Doamna Cates este menajera noastr`, explic` Andrew.

Apropo, Merri, trebuie s` ne \ntoarcem acas`. Probabil este pe

cale s` preg`teasc` cina.

– Se \nfurie dac` mânc`m târziu, \i m`rturisi Merri lui

Lezlie.

Tân`ra femeie zâmbi amuzat`.

– Vrei s` a[tep]i o clip` afar`, Merri? o rug` unchiul. A[ vrea

s`-i pun câteva \ntreb`ri doamnei Garrett.

Când fur` singuri, Andrew m`sur` f`r` jen` silueta plin` de

gra]ie a lui Lezlie. Razele soarelui care apunea aruncau lic`riri

ar`mii pe p`rul m`t`sos, din care câteva [uvi]e rebele \i

\ncadrau armonios fa]a. |i fu extrem de greu s` se st`pâneasc`

s` s`rute acele buze atât de tentante. Oftând, \[i vâr\ mâinile

adânc \n buzunare.

– Am s`-]i cer un serviciu, \ncepu. Eu va trebui s` lipsesc

toat` s`pt`mâna viitoare, a[a c` \mi va fi imposibil s-o \nso]esc

pe Merri la primele [edin]e. Doamna Cates va locui la noi, dar

nu are permis. Desigur, nu este foarte conform cu regula, dar

ai accepta s` organizezi \ntâlnirile cu nepoata mea la sfâr[itul

zilei, [i s` mergi s-o vezi acas`?

Era, \nr-adev`r, vorba de o cerere neobi[nuit`. Dar \n fond,

de ce nu?

– Probabil voi putea aranja asta, f`cu Lezlie. Cât timp vei fi

plecat?

68 ANGELA ALEXIE

– Aproximativ zece zile. Dac` Merri ar fi fost suficient

restabilit`, a[ fi luat-o cu mine. Dar opera]ia este prea recent`.

– I-ai explicat asta?

– Da, dar nu sunt sigur c` \n]elege. De la internare, mi-am

petrecut cu ea cea mai mare parte a timpului, dar acum m`

cheam` munca.

Zâmbi \nduio[at.

– Este o fat` formidabil`, chiar dac` r`mâne mai degrab`

rezervat`.

– O vedeai deseori, \nainte de decesul p`rin]ilor?

– Mai pu]in decât a[ fi vrut...

Lezlie crezu c`-i percepe \n voce o not` de am`r`ciune.

Oare pentru c` se gândea ar fi acceptat mai u[or s` locuiasc`

cu el, dac` ar fi cunoscut-o mai bine? Adâncit` \n gânduri, nu

observ` imediat c` Andrew se apropiase [i o privea cu o

insisten]` tulbur`toare.

– Uneori am nepl`cuta impresie c`, \n via]`, am ascultat cu

prea mult` con[tiinciozitate de sim]ul datoriei, \n timp ce

poate era de preferat s`-mi urmez instinctele. Ce crezi?

– Totul depinde de context, \[i d`du Lezlie cu p`rerea,

uluit`. {i de persoanele \n joc.

Nici m`car n-o atinsese [i totu[i, chiar [i vocea sa avea

efectul unei mângâieri.

– {i dac` ar fi vorba de o \ncânt`toare psiholog` pe care o

g`sesc absolut irezistibil`?

LAS~-MI O {ANS~ 69

– |n acest caz, sfatul meu ar fi s` rezi[ti cu orice pre].

– Ce dur` e[ti cu mine! se lament` pe un ton [treng`resc,

pe care privirea str`lucitoare \l contrazicea.

– Domnule Bradinton...

– Andrew.

– Foarte bine, Andrew. Prima mea preocupare este

nepoata ta, care-mi este pacient`. {i acest mic joc m`

stânjene[te \ntr-un mod care ar putea d`una tratamentului

s`u.

– A[adar, accep]i!

– Ce?

– C` te tulbur. Asta nu este nimic pe lâng` efectul pe

care-l produci tu asupra mea.

– Mi-ai mai spus-o, ripost` Lezlie f`r` s`-[i poat` st`pâni un

zâmbet. Ai un obicei foarte prost, acela de a nu asculta.

F`când abstrac]ie de ceea ce ai putea sim]i, Merri trebuie s` fie

prioritatea amândurora. De data asta m-ai auzit?

Andrew d`du din cap.

– Nu vreau leg`turi personale cu tine.

– Pentru c` e[ti terapeuta lui Merri [i asta ar fi \mpotriva

codului profesiunii tale.

– Pe de-o parte, da.

– {i pe de alt` parte?

– Din motive care nu m` privesc decât pe mine.

Andrew \i ridic` b`rbia pentru a o obliga s`-l priveasc` \n fa]`.

70 ANGELA ALEXIE

– Am impresia foarte clar` c` [i când \]i a]inte[ti ochii

asupra mea, nu m` vezi cu adev`rat, \i murmur`.

Te str`duie[ti s` m` \nchizi \ntr-un personaj neutru, cel al

tutorelui lui Merri. Dac` ]i-ai permite s` m` cuno[ti cu

adev`rat, poate ai \n]elege c` nu sunt un mitocan care te

urm`re[te pentru a te supune dorin]elor lui.

– Nici nu-mi imaginam asta, admise Lezlie \n [oapt`.

Dar nu am nici timp, nici dorin]a de a m` lansa \ntr-o rela]ie.

|i era greu s` se exprime cu o voce oarecum ferm`, \n fa]a

zâmbetului dezarmant al lui Andrew. Acesta \i mângâie u[or

obrazul catifelat, apoi se \ndep`rt`.

– |]i respect dorin]a... deocamdat`. Te voi suna imediat ce

m` \ntorc. Dac` ai nevoie de mine, doamna Cates [tie cum s`

m` g`seasc`.

|n u[`, ezit`, \nainte de a ad`uga:

– S` ai grij` de nepoata mea.

Chiar [i o inim` de piatr` s-ar fi topit \n fa]a c`ldurii

expresiei sale, iar Lezlie r`mase total descump`nit`.

Din fericire, ziua de munc` se terminase, c`ci era incapabil` s`

se mai concentreze, chiar dac` de asta i-ar depinde via]a.

Oare toate \ntâlnirile cu Andrew Bradinton se vor \ncheia

\ntotdeauna pe un ton atât de intim? I-ar fi greu s` suporte.

Cum s` reziste mult timp personalit`]ii cuceritoare a acestui

b`rbat.

LAS~-MI O {ANS~ 71

Lezlie \[i strânse lucrurile pentru a p`r`si biroul, f`cu o

oprire la b`c`nia vecin` [i lu` direc]ia clubului de gimnastic`.

– Bun` ziua, doctore! o \ntâmpin` Patti Cach una dintre

instructoare.

De sub]irimea unei sulfide, silueta lui Patti era pus` \n

eviden]` avantajos de costumul strâns pe corp. Cele dou`

femei se simpatizaser` \nc` de la prima [edin]` a lui Lezlie.

– Pari mai degrab` obosit`, coment` gimnasta apropiindu-se.

– Acum, am un program foarte \nc`rcat. Am nevoie s` m`

obosesc fizic.

– Nici o problem`!

Patti o conduse râzând spre vestiare.

– Vei avea timp doar s` te schimbi \nainte de \nceperea

lec]iei. Prietena ta a sosit deja... Dar s-ar putea s` renun]e

\nainte de a fi \nceput!

O muzic` ritmat` d`dea m`sura pentru exerci]iile de \nc`lzire

pe care le efectuau deja mai multe femei, \ntinse pe covor.

Una dintre ele, Donna Blair, o apostrof` pe Lezlie \n trecere:

– Numai tu puteai s` sose[ti \n \ntârziere! Gr`be[te-te,

\nainte s` m` sfâr[esc. De-abia am \nceput [i to]i mu[chii mei

protesteaz` deja! |mi vor trebui ore de masaj terapeutic

pentru a-mi reveni.

– |]i pot recomanda pe cineva, glumi Lezlie.

– Foarte nostim, gâfâi Donna. Voi cele slabe, nu ave]i nici

o mil` pentru gr`su]e.

72 ANGELA ALEXIE

Lezlie izbucni \n râs [i se \ndep`rt`. O \ntâlnise pe Donna

Blair la dou` zile dup` ce primise postul de la spital.

Tân`ra femeie conducea cu un devotament extraordinar o

[coal` pentru copii cu autism sau \napoia]i mintal.

Se confrunta \n fiecare zi cu o munc` grea, f`r` sfâr[it [i

deseori ingrat`, dar [tia s` g`seasc` satisfac]ii \n cele mai mici

progrese ale elevilor. |n timpul prânzurilor sau cinelor pe care

le \mp`r]iser` deseori când Jim, so]ul s`u, era \n deplasare, \i

transmisese lui Lezlie entuziasmul ei admirabil.

Când Lezlie ajunse \n sala de gimnastic`, Donna ie[ea.

– Te voi a[tepta \n jacuzzi, exclam` cu o clipire de \n]eles

din ochi.

Lezlie \ncuviin]` [i \n sunetul unei melodii \ndr`cite, f`cu

câteva mi[c`ri de \ntindere, \nainte de a se al`tura exerci]iilor

mai energice pe care le conducea Patti. Timp de treizeci de

minute, \[i supuse corpul unei activit`]i musculare intense,

care o l`s` epuizat` [i lac de sudoare, dar \n sfâr[it destins`.

Se duse gâfâind s` i se al`ture Donnei, care st`tea comod \n

apa cald` [i plin` de bule din marea cuv` de lemn numit`

jacuzzi.

– Dup` umila mea p`rere, pentru a reduce stresul, este de

preferat s` r`mâi o jum`tate de or` aici, decât s` te chinui

\ntr-un mod atât de inuman cum tocmai ai f`cut tu. Dar \n

cazul \n care tu e[ti f`cut` pentru asta, eu nu sunt.

LAS~-MI O {ANS~ 73

Contempl` scurt silueta zvelt` a lui Lezlie, \nainte de a o

examina pe a sa cu un ochi critic.

– Nu ai destul` r`bdare, replic` Lezlie. Nu po]i spera

rezultate imediate. Trebuie exerci]ii regulate pe timp

\ndelungat, pentru a vedea diferen]a.

– Nu, mul]umesc, refuz` Donna cu o grimas` elocvent`.

|n plus, Jim nu se plânge.

– Este de preferat pentru el, \[i d`du cu p`rerea Lezlie,

intrând \n cada imens`. Oh! ce \ncântare!

– Vezi? La ce bun s` te epuizezi?

Discutar` un timp despre subiecte variate, de la recentele

decep]ii ale lui Jim \ntr-o \ncercare de reparare a instala]iilor,

pân` la planurile cuplulului pentru vacan]a de var`.

Apoi, foarte firesc, Lezlie ajunse s` abordeze preocup`rile

referitoare la Andrew [i la atitudinea fa]` de ea. Donna o

asculta \n t`cere.

– Nu [tiu cum s`-l fac s` \n]eleag` c` nu m` intereseaz` o

rela]ie cu el. M` tachineaz` permanent, \ntr-un fel de

provocare, promi]ându-mi un viitor minunat pentru noi.

Indiferent ce spun pentru a-l descuraja, se \nc`p`]âneaz`.

Este foarte derutant [i nu voi \ncerca s` neg c` este foarte

seduc`tor. M` simt atât de presat`, când vorbe[te de ceea ce,

dup` el trebuie s` se petreac` \n mod inevitabil \ntre noi!

Afirm` c` mi-e team` [i \ntr-adev`r, are dreptate.

– Spune-i de ce, suger` Donna.

74 ANGELA ALEXIE

– Asta nu-l prive[te. Vreau doar s` m` lase \n pace.

|n interesul lui Merri, cred c` am ajuns la o \n]elegere ca

lucrurile s` r`mân` cum erau. |mi este imposibil s-o tratez \n

timp ce \ntre]in rela]ii personale cu unchiul s`u. Totu[i, nu

pare foarte convins.

– Vei [ti s` rezolvi aceast` \ncurc`tur`, declar` Donna cu

\ncredere.

– Este ceea ce nu \ncetez s`-mi repet.

– Pe de alt` parte, dac` te atrage atât de mult, poate ar

trebui s`-]i revizuie[ti punctul de vedere.

– Vorbe[ti ca mama! glumi Lezlie. Dar nu m` voi \n`cri

complet, sub pretext c` prefer s` r`mân singur`!

– Nu se pune problema.

Doar Donna [i Charles Sanders cuno[teau adev`rul despre

trecutul lui Lezlie.

– Dar poate mama ta n-a gre[it, ad`ug` Donna. To]i avem

nevoie de cineva.

Lezlie deschise gura pentru a protesta, iar Donna relu`

imediat:

– {tiu, [tiu. O ai pe mama ta, m` ai pe mine, ai munca ta.

Dar nu este acela[i lucru. Te-ai gândit s` discu]i despre asta cu

doctorul Harvey?

Doctorul Harvey era psihanalistul care o consultase pe

Lezlie dup` accident. Nu-l mai v`zuse de un an.

LAS~-MI O {ANS~ 75

– Nu, m` str`duiesc mai ales s` fac fa]` fiec`rei zile. {i nu

simt nevoia s` m` \ntorc la el. |mi trebuie timp s`-mi revin,

atâta tot.

– Se fac deja doi ani, \i aminti blând Donna.

|n fa]a expresiei gânditoare a lui Lezlie, schimb` subiectul.

– Vrei s` cinezi cu Jim [i cu mine, mâine sear`?

– A[ face-o cu pl`cere, dar chiar mi-am neglijat prea mult

casa. }i-ar conveni pu]in mai târziu?

– Desigur, accept` Donna \ndreptându-se. Uf! Dac` nu ies

curând din baia asta uria[`, voi sem`na cu o prun` uscat`!

Scoase un picior [i se strâmb` studiindu-[i degetele

zbârcite.

– {tiam! Jim \ncepe deja s` b`nuiasc` faptul c` petrec mai

mult timp \n jacuzzi decât pe covorul de gimnastic`.

Acest indiciu \i va confirma b`nuielile.

– N-are decât s` \ncerce [i el. Va fi repede convertit!

Se \ndreptar` \mpreun` spre cabinele de du[.

Brusc, Donna m`rturisi:

– De fapt, aveam nevoie s`-]i vorbesc, Lezlie. Jim crede

c-ar trebui s` evit s` m` implic astfel, dar este foarte greu.

|]i aminte[ti de Elizabeth, una din micu]ele cu autism?

– |n ultimul timp \i considerai progresele \ncurajatoare,

nu?

– |nc` a[a stau lucrurile, dar am o nou` problem`: p`rin]ii

vor s-o plaseze \ntr-o institu]ie specializat`. I-am avertizat s`

76 ANGELA ALEXIE

nu se a[tepte la minuni. Cunosc defini]ia medical` a

autismului, dar este totu[i o povar` enorm` s` accepte [i s`

tr`iasc` zi de zi cu un copil care nu vorbe[te [i nu reac]ioneaz`

la demonstra]iile de afec]iune. Acum, se pare c` au renun]at.

– S-a \ntâmplat vreun eveniment special?

Donna d`du cu triste]e din cap.

– Totul mergea relativ bine pân` luna trecut`.

Elizabeth revenise la comportamente pe care le dep`[ise, de

ceva timp, cum ar fi s` se dea cu capul de perete. Desigur, este

o regresie, dar asta nu \nseamn` c` tratamentul a e[uat! {i ei,

refuz` s-o vad`.

– Ai avut o discu]ie numai cu mama?

Donna oft` \ndelung.

– Tocmai, ea este cea care cere plasamentul. {i este de

\n]eles: a renun]at la cariera sa pentru a se ocupa de Elizabeth,

uneori \n detrimentul celorlal]i copii. Tat`l nu face nici o

obiec]ie, deoarece \i este imposibil s` fie mai prezent pentru

a-[i ajuta so]ia, iar ea nu mai reu[e[te singur`...

Lezlie reflect` câteva clipe.

– I-ai propus mamei s` angajeze un ajutor de familie,

instruit special [i s`-[i reia activitatea? Va g`si pu]in` libertate

[i ar fi mai pu]in scump decât s` pl`teasc` o institu]ie.

Orice ar fi, trebuie s` evi]i s` pui aceast` problem` la inim`.

– Jim gânde[te la fel, dar \mi este atât de greu s` r`mân

indiferent`!

LAS~-MI O {ANS~ 77

Ameliorarea Elizabethei mi-a f`cut atât de mult` pl`cere...– {tiu. Dar \n ultim` instan]`, decizia revine p`rin]ilor [i cu

cât te vei implica mai mult afectiv, cu atât mai mult vei suferi.– Este adev`rat... Le voi \mp`rt`[i totu[i sugestia ta, este o

posibiliate la care nu m-am gândit. Mul]umesc pentru sfaturi,Lezlie, [i pentru c` m-ai ascultat.

– La ce folose[te oare un psiholog? glumi ea.Când p`r`sir` clubul [i ajunser` la ma[inile lor, se

\nnoptase. Dup` un ultim semn din mân` spre prietena sa,Lezlie se instal` la volanul Mustangului alb. Relu` drumul sprecas`, pl`nuind s` preg`teasc` o mas` u[oar` \nainte de a citicâteva reviste de psihologie, pentru a fi la zi cu nout`]ile.

78 ANGELA ALEXIE

Capitolul 4

Prima [edin]` a lui Merri se desf`[ur` mai bine decâtsperase Lezlie. Dup` ce-[i v`zuse ultimul pacient, tân`rafemeie p`r`si spitalul pentru a merge cu ma[ina la adresa dat`de Andrew. Eleganta locuin]` o impresionase. Construit` dinlemn de cedru, cu ferestre imense t`iate \n diferite forme, casaera foarte mare. O femeie de aproximativ cincizeci de ani, cusiguran]` doamna Cates, deschise u[a auzind zgomotulmotorului. P`rul c`runt \ncadra cu bucle o fa]` durdulie.|naint` [tergându-[i mâinile pe [or].

– Bun` ziua! Trebuie s` fi]i doamna Garrett. Merri se joac`\n spate, \n gr`din`. Vre]i s-o chem?

– Nu are rost, dac` \mi ar`ta]i drumul, o voi \ntâlni acolo.O urm` pe menajer` \n vestibul [i nu se putu st`pâni s`

arunce, \n trecere, o privire curioas` spre salonul vast.

|n mijlocul peretelui opus trona [emineul cel mai original pe

care-l v`zuse vreodat`. Vatra din granit forma cel mai

armonios contrast cu placa din pin vechi. Totul era dominat

de un panou din lemn neprelucrat, \mpodobit cu aram`

lucrat`. Tonurile pl`cute de bej [i ruginiu, d`deau locului o

atmosfer` natural` [i primitoare, accentuat` [i mai mult de

superbe plante verzi.

Lezlie o z`ri pe Merri \n fundul parcului, leg`nându-se u[or

pe un balansoar instalat lâng` un pârâu. De bar` erau atârnate

de asemenea diverse aparate de gimnastic`, \n aparen]` noi.

Lezlie \i mul]umi doamnei Cates [i se \ndrept` spre copil`,

c`lcând cu pl`cere iarba deas`. Inima i se strânse \n timp ce o

observa pe feti]`, singur` [i trist`, care privea cu un aer absent

micul curs de ap`.

– Bun` ziua Merri! exclam`, continuând s` se apropie.

Recunoscu expresia concentrat` pe care o afi[a \n mod

incon[tient Merri, când se sim]ea amenin]at`.

– Unchiul te-a anun]at c` voi veni s` te v`d?

Micu]a se mul]umi s` dea din cap, ursuz`. Lezlie simul` un

interes exagerat pentru gr`dina a c`rei margine era marcat` de

un gard scund acoperit cu trandafiri ag`]`tori.

– Este pl`cut aici, coment` tân`ra femeie.

– Mie \mi place mult, fu de acord Merri.

– Probabil nu seam`n` cu Denverul. Aveai un asemenea

parc, când locuiai cu p`rin]ii?

80 ANGELA ALEXIE

– Nu. Aveam o piscin`.

Lezlie se chirci lâng` ea.

– Ce ai, Merri?

|n fa]a t`cerii \nc`p`]ânate a pacientei, insist`:

– {tii c` po]i s`-mi spui. Ne vedem ca s` st`m de vorb`, \]i

aminte[ti?

– Nu doresc asta, morm`i feti]a.

– Nimeni nu te va obliga. Preferi s` facem altceva?

Merri se gândi câteva clipe, apoi o umbr` de zâmbet \i

lumin` tr`s`turile copil`re[ti.

– V-a[ putea ar`ta camera mea?

– Mi-ar face pl`cere, accept` Lezlie.

Dup` ce traversase decorul spa]ios al casei, aceasta fu luat`

prin surprindere descoperind \nc`perea. Aici, din contr`,

domneau zorzoane [i funde, \n jurul unui pat mic cu

baldachin, iar pe margine etajere supra\nc`rcate cu p`pu[i [i

juc`rii din plu[. |ntr-un col], o mic` bibliotec` gata s` se

pr`bu[easc` sub miniaturile din ceramic`, iar \n fa]`, un

panou din plut` disp`ruse sub nenum`rate fotografii.

Pe ansamblu, efectul era sufocant [i lui Lezlie \i trebuir` câteva

minute pentru a-[i reveni.

– Este frumoas`, nu-i a[a? f`cu Merri cu mândrie.

– Foarte frumoas`, murmur` tân`ra femeie.

– Am p`strat aproape tot ce exista \n fosta mea camer`.

LAS~-MI O {ANS~ 81

|ncântat`, o lu` pe Lezlie de mân` pentru a-i povesti

amintirile legate de toate comorile sale. Oare de ce \i

permisese Andrew s` se \nconjoare cu toate aceste relicve

nes`n`toase? se \ntreb` psihologa, gânditoare. Cum va

accepta vreodat` o via]` nou`, atâta timp când se \nchidea

astfel \n trecut?

Lezlie studie portretele pe care i le ar`t` copila.

Greg Bradinton sem`na cu fratele s`u, dar mai delicat [i cu un

chip mai deschis. Meredith era la fel de frumoas` pe cât

b`nuise Lezlie: blond` [i mic`, având ochii mari expresivi [i

gura zâmbitoare.

– Care este fotografia ta preferat`?

– Toate \mi plac, declar` Merri cu emfaz`.

Descrise ocaziile amintite de fiecare. S-ar fi spus c` era o

feti]` ca oricare, povestind despre familia sa ca [i când nu

disp`ruse.

– Nu-l v`d pe unchiul t`u, observ` Lezlie.

– Aici, este doar pentru noi, explic` Merri. Unchiul Andrew

este acolo, jos.

|i ar`t` un instantaneu cu Andrew [i Greg, \n copil`ria lor.

Cu hainele \n dezordine [i zâmbete [treng`re[ti, aminteau de

o pereche de mici diavoli plini de energie. Lezlie privi cu

aten]ie c`r]ile aliniate pe raft: pove[ti pentru copii foarte mici,

ale c`ror titluri confirmau diagnosticul de imaturitate al lui

Merri.

82 ANGELA ALEXIE

– Ca s` adorm, mama \mi citea \n fiecare sear` câte o

poveste, murmur` aceasta. Le recitea câteodat` [i-mi amintesc

de felul \n care rostea fiecare fraz`.

Petrecur` mult timp \n acel sanctuar straniu, apoi Merri o

conduse pe Lezlie \ntr-o vizit` prin cas`. Tân`ra femeie sim]i

o ascuns` stânjeneal` s` descopere acele locuri atât de

impregnate de personalitatea lui Andrew, mai ales când se afl`

\n u[a dormitorului s`u. Imperceptibile efluvii ale apei sale de

toalet` pluteau \nc` \n aer. {emineul era flancat de dou`

ferestre \nalte, care d`deau spre gr`din`.

Merri s`ri pe pat [i \ncepu s` se legene ciudat.

Lezlie observ` \n acea clip` c` salteaua era umplut` cu ap`.

– Oare ai voi s` sari astfel deasupra?

– Unchiul Andrew este de acord, replic` voioas` Merri.

Tata a vrut s` cumpere [i el una când a v`zut-o pe cea a

unchiului Andrew. Dar mama spunea c` un pat cu ap` este un

lucru imoral.

Lezlie trebui s` se st`pâneasc` s` nu pufneasc` \n râs.

Probabil Meredith spusese "anormal". Ceea ce era totu[i o

remarc` ciudat`...

Apoi veni timpul ca Lezlie s`-[i ia r`mas-bun. |nv`]ase mai

mult despre tân`ra pacient` decât i-ar fi permis o [edin]`

tradi]ional`. |n pragul u[ii, se preg`tea s-o p`r`seasc` pe

Merri, când li se al`tur` doamna Cates.

– Domnul Bradinton este la telefon, Merri, anun]`.

LAS~-MI O {ANS~ 83

Feti]a disp`ru \n fug` [i Lezlie f`cu gestul de a ie[i.

– A cerut s` vorbeasc` [i cu dumneavoastr`, doamn`

Garrett. Vre]i s` veni]i \n buc`t`rie? o invit` menajera.

Lezlie \nchise u[a [i o urm`. Merri era coco]at` pe un

taburet lâng` chiuvet`.

– Da, unchiule Andrew. }i-o dau, este aici.

|i \ntinse lui Lezlie receptorul.

– Speram s` te pot g`si, \ncepu Andrew. {edin]a s-a

desf`[urat bine?

– Foarte bine, confirm` tân`ra femeie laconic.

Merri, la pând`, asculta cu aten]ie.

– Merri mi-a ar`tat camera sa.

Andrew f`cu o pauz`, apoi:

– Asta probabil ]i-a produs un [oc?

– |ntr-adev`r.

– {i cum te sim]i? o \ntreb` pe un ton c`lduros. Te gânde[ti

oare la mine?

– Ar fi greu altfel. Sunt la tine acas`...

– |]i lipsesc?

– Deloc, pretinse, afectând o indiferen]` pe care era

departe s-o simt`.

– Minciuna este un p`cat, nu ]i s-a spus niciodat`?

Imposibil s`-i mai contrazic` afirma]iile \n fa]a martorilor...

T`cu.

84 ANGELA ALEXIE

– Merri este \n \nc`pere? ghici Andrew. Te pot suna acas`,

dac`-mi dai num`rul.

– Nu va fi necesar. Ia leg`tura cu mine la \ntoarcere.

– Inten]ionez s`-]i vorbesc \nainte, \i promise tân`rul

b`rbat. Vrei s` mi-o mai dai pe Merri? O sear` bun`, Lezlie.

– Bun` seara.

|i \ntinse receptorul feti]ei, care jur` s` fie cuminte [i s-o

asculte pe doamna Cates. |nchizând, scoase un oftat de

exasperare.

– Oare ce-[i \nchipuie? C` voi face o escapad`?

– Ar avea motive s` se team`? o \ntreb` intuitiv Lezlie.

Merri p`ru stupefiat`.

– Dar unde m-a[ putea duce? \ntreb` cu triste]e.

***

Avur` mai multe [edin]e la domiciliu. Merri se exprima cu

mult mai mult` u[urin]` \n cadrul familiar al camerei sale,

\nconjurat` de amintirile de familie. F`r` s` [tie, Andrew

propusese poate cel mai bun mijloc posibil de a \ncepe

terapia, rugând-o pe Lezlie s` vin` acas`.

Ca [i alt` dat`, Andrew telefon` vineri seara, \nainte de

plecarea tinerei femei. Discut` cu nepoata, apoi cu Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 85

Se afla la aeroportul din Denver, unde a[tepta zborul spre

Atlanta.

– Lezlie, doresc s` vorbe[ti sincer despre Merri, f`r`

pruden]a obi[nuit`. Disear` s-ar putea s` ajung târziu.

A[ putea s` te sun atunci?

– E[ti \ngrijorat? \ntreb` Lezlie, calm.

– N-am nici un motiv exact, dar detectez la Merri ceva

neobi[nuit. Un fel de entuziasm pe care nu i-l cuno[team.

Oare face progrese?

– |ntr-adev`r, ar fi de preferat s` m` suni mai târziu,

propuse Lezlie.

|i dict` num`rul s`u, apoi mai petrecu câteva minute cu

mica pacient` \nainte de a se \ntoarce acas`.

Salata de prim`var` pe care [i-o preg`ti i se p`ru lipsit` de

savoare. |mpotriva voin]ei sale, trebui s` recunoasc` faptul c`

pândea apelul lui Andrew. |n aceast` s`pt`mân` nu avuseser`

decât scurte contacte telefonice, care se refereau \n special la

Merri. Dar acum, \n conversa]iile lor circula un curent mai

personal, care f`r` s` vrea, o afecta pe Lezlie. Cu ce drept

exercita asupra ei o asemenea influen]`? Desigur, era frumos

[i plin de farmec cu umorul [i modul de a o tachina. Se temea

oare \n asemenea m`sur` de orice intimitate cu un b`rbat?

La simpla idee a unei rela]ii apropiate, se sim]ea cuprins` de

\ngrijorare. Da, se temea de orice fel de dependen]` afectiv`,

care i-ar putea produce noi suferin]e. Pentru a da sens vie]ii

86 ANGELA ALEXIE

sale, nu avea nevoie de nimeni. Avea munca sa [i

independen]a.

Puse cu mânie vasele \n chiuvet`, stinse lumina din

buc`t`rie [i str`b`tu casa \n pas furios. Nu era cazul s` se

gândeasc` mai mult la aceast` problem` lipsit` de importan]`!

Va face o baie [i va petrece o sear` pl`cut` \n compania unei

c`r]i bune – oricare, numai s` nu fie vorba despre o pasionat`

poveste de dragoste!

Când r`sun` soneria telefonului, se ridic` din cad` cu apa

[iroind pe ea. |[i \nf`[ur` \n grab` p`rul \ntr-un prosop plu[at,

\mbr`c` un halat [i se duse \n camer`. Vocea grav` care o

\ntâmpin` \i risipi enervarea pe care o sim]ise pu]in \nainte.

– M` temeam s` nu te fi hot`rât s`-mi faci mutre, declar`

Andrew. Te-am deranjat?

– La drept vorbind, m-ai scos din baie [i sunt pe cale s` ud

mocheta, spuse Lezlie cu un zâmbet.

– Pot s` revin...

– Nu, \l \ntrerupse cu o grab` pe care o regret` imediat.

{tiu c` vrei s` discut`m despre Merri.

– Printre altele. Dar n-ar fi mai bine s` ne vedem?

Lezlie se surprinse imaginându-[i-l pe tân`rul b`rbat \n

cadrul pl`cut al biroului s`u cu pere]ii lambrisa]i \n pin alb, cu

mobilier din piele, \nconjurat de fotografii \nr`mate ale

construc]iilor cu siguran]` realizate de el. Alte fotografii de la

"Galleria" dovedeau ata[amentul pe care-l avea fa]` de opera

LAS~-MI O {ANS~ 87

fratelui s`u. Andrew avea p`rul ciufulit dup` c`l`torie [i

cearc`ne de oboseal` \i puneau \n eviden]` ochii atât de

alba[tri...

Con[tient` de turnura periculoas` pe care o luaser`

gândurile sale, \[i reveni \n fire energic [i r`spunse:

– N-am foarte multe detalii s`-]i comunic. Doar câteva

concluzii care se confirm`.

Rezum` pe scurt con]inutul primelor [edin]e cu Merri.

– |ntotdeauna vorbe[te de familia sa la prezent.

Ai remarcat asta?

– Credeam c` este vorba de un fel de joc.

– Este mai grav de atât. Refuz` s` accepte c` p`rin]ii s`i au

murit. Atâta timp cât va tr`i \ntr-un trecut pe care-l re\nvie, nu

va putea aborda prezentul [i viitorul. Camera sa constituie un

alt exemplu al retragerii \n sine.

– Ai oare ni[te idei?

– Câteva. Dar va lua timp. Vreau mai \ntâi s-o \ncurajez s`

se deschid` mai mult, dar pentru asta va trebui s`-[i dezvolte

\ncrederea \n mine.

– M` sf`tuie[ti la o atitudine special`?

– Deocamdat`, nu. Poate voi avea mai târziu nevoie de

sprijinul t`u, când va fi cu mai pu]in` b`gare de seam` [i când

o vom cople[i cu emo]ii intense...

– Voi fi aici pentru a o ajuta, o asigur` Andrew.

Intona]iile tr`dau o profund` oboseal`.

88 ANGELA ALEXIE

– C`l`toria a decurs bine? \ntreb` Lezlie.

– N-am avut lini[te deloc, pentru c` m-am dus s` rezolv

ni[te probleme. Subantreprenorii nu respect` perfect

contractele [i finan]atorii \mi repro[eaz` c` nu stau

permanent pe [antier. Din fericire, acest proiect se va \ncheia

curând.

|i descrise \nf`]i[area luxosului imobil de apartamente [i

dificult`]ile care ap`ruser`. Lezlie \[i d`du seama c` nu [tia

nimic despre profesiunile din construc]ii [i se gândi c`

Andrew nu cuno[tea deloc tainele propriei sale meserii.

|n fond, nu aveau \n comun decât preocuparea pentru Merri...

– Mul]umesc c` m-ai ascultat cu atâta r`bdare povestind

plângerile s`pt`mânii, \ncheie Andrew amuzat. Acum, este

rândul t`u.

– Personal, munca mi-a oferit toate satisfac]iile, recunoscu

Lezlie râzând.

– Cu atât mai bine! {tii c` ai un râs pl`cut, Lezlie? {i \n

cazul \n care am neglijat s-o fac, \]i mul]umesc c` ai venit aici

s-o vezi pe Merri.

– A fost o idee bun`, m`rturisi tân`ra femeie.

– Permite-mi s`-]i demonstrez recuno[tin]a mea... printr-o

cin`, de exemplu. Mâine \mi voi consacra ziua lui Merri, dar ce

ai spune de duminic`?

– Am planuri deja, obiect` Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 89

{tia totu[i bine c` mama sa n-ar vedea nici un inconvenient

pentru amânarea \ntâlnirii lor.

– Mereu la fel de sever`, constat` Andrew cu \n]elepciune.

Voi lua curând din nou leg`tura cu tine.

Lezlie \nchise ca un robot [i se \ntinse gânditoare pe pat.

|n ciuda orei târzii, nu-i era deloc somn. Avea oare dreptate

s`-l ]in` pe Andrew la distan]`? se \ntreb`.

|ntr-o tres`rire nervoas`, se ridic` brusc, ispr`vi s` se

[tearg` cu prosopul, apoi se instal` \n gr`din` pentru a-[i l`sa

p`rul lung s` se usuce \n aerul pl`cut al serii. |ntins` pe

[ezlong, contempl` vis`toare stelele care acopereau cerul.

Oft` \ndelung; \nc` un weekend interminabil [i gol \n

perspectiv`. Recapitul` ce avea de f`cut: o [edin]` de

gimnastic` la club, cump`r`turi la autoservire, cur`]enie...

Palpitant! |ncepu chiar s`-[i doreasc` s` g`seasc` Andrew un

pretext pentru a o suna sâmb`t` sau duminic`.

Dar, respectându-i dorin]a, acesta nu f`cu nimic.

***

Luni diminea]`, sub cerul de plumb domnea o c`ldur`

umed`. |n timpul drumului lui Lezlie pân` la spital, se

dezl`n]ui o violent` avers` de prim`var`. Tân`ra femeie

90 ANGELA ALEXIE

travers` \n fug` parcul de sta]ionare, str`duindu-se \n zadar s`

evite b`ltoacele de ap`. Când ajunse la ad`post, picioarele \i

erau ude.

Jane o a[tepta deja. O \ntâmpin` cu un zâmbet.

– S-ar spune c` plou`!

– Ce eufemism! spuse psihologa. Sunt mesaje?

– Mai multe, confirm` Jane, urmând-o \n birou.

Doctorul Sanders s-a \ntors \n acest weekend [i a cerut ve[ti

despre Merri. A telefonat de asemenea domnul Bradinton

pentru a afla programul \ntâlnirilor.

Enumer` [i alte comunic`ri [i a[ez` coresponden]a pe

mas`, \n timp ce Lezlie \[i parcurgea agenda; nici un pacient

nu era programat \nainte de ora unu.

– Voi lua leg`tura cu toat` lumea, declar` a[ezându-se.

I-ai dat vreun r`spuns domnului Bradinton?

– Da. |[i va aduce nepoata ast`zi [i joi la ora cincisprezece.

Lezlie ridic` receptorul [i form` num`rul lui Charles; se

\n]eleser` s` se \ntâlneasc` pentru a bea o cafea.

Bufetul era arhiplin, dar Charles Sanders \i atrase aten]ia

lui Lezlie printr-un semn cu mâna. Aceasta se strecur` printre

mese [i zâmbi constatând c` el adusese deja dou` ce[ti

aburinde.

– Ce face \n aceast` diminea]` psihoterapeuta noastr`

extrem de ocupat`?

– Mai pu]in ocupat` decât de obicei.

LAS~-MI O {ANS~ 91

– {i cum merg lucrurile cu Merri?

– Bine, foarte bine. Am avut trei [edin]e la domiciliu,

s`pt`mâna trecut`, deoarece unchiul ei era la Denver. A fost

extrem de instructiv, explic` Lezlie.

Descrise camera lui Merri [i câteva tr`s`turi ale

personalit`]ii copilei, puse \n lumin` de discu]iile lor.

Charles scutur` din cap.

– Este o poveste foarte trist`, dar m` bucur c` Andrew a

acceptat ideea unui tratament. Ieri, am f`cut amândoi o

partid` de golf. M`rturisesc c` am fost surprins de aceast`

invita]ie... pân` când am \n]eles motivul ascuns: dup` toate

aparen]ele, voia s`-mi vorbeasc` despre tine.

– Despre mine?

– Oh, n-a admis asta deschis. Dar m-a \ntrebat ce [tiu

despre tine, iar eu i-am r`spuns c` e[ti cea mai bun` psiholog`

pe care am \ntâlnit-o vreodat`.

Râse u[or [i-i arunc` o privire pozna[`.

– Am avut impresia c` aceast` informa]ie nu l-a mul]umit

pe deplin...

O cut` \ngrijorat` br`zd` fruntea lui Lezlie. Charles o

lini[ti:

– Nu-]i face probleme, nu i-am suflat nici o vorb` despre

via]a ta particular`. Dar dac`-mi permi]i o observa]ie personal`,

cred c` acest b`rbat se intereseaz` de tine la un alt nivel decât

cel al competen]ei profesionale. }i-a dat vreun semn?

92 ANGELA ALEXIE

– |ntr-un anumit sens, da, admise Lezlie cu pruden]`.

Dar st`pânesc bine situa]ia.

– }in s` te avertizez, Lezlie. Andrew \mi este prieten din

copil`rie. A fost \ntotdeauna hot`rât [i \nc`p`]ânat. Este un

b`rbat ca oricare, obi[nuit s` ob]in` ceea ce vrea. Nu l-am

v`zut e[uând niciodat`... cu o singur` excep]ie. Iar de atunci,

este [i mai hot`rât.

– |i cuno[teai [i pe p`rin]ii lui Merri?

– Da. Vezi, p`rin]ii lui Andrew [i ai mei erau prieteni foarte

apropia]i. Am asistat la nunta lui Greg. Apoi Meredith [i cu el

au plecat la Denver. Speram c` Andrew va \n]elege...

Se \ntrerupse brusc, smulgându-se din amintirile care \l

acaparaser`. Lezlie insist`, intrigat`.

– C` va \n]elege ce?

– N-ar fi trebuit s` abordez subiectul acesta, se eschiv`

Charles, vizibil stânjenit. La fel cum nu i-am divulgat nimic lui

Andrew despre tine, nu pot s` dezv`lui secretele trecutului

s`u. S` [tii doar c` \n acel timp tocmai petrecea trei ani teribili

\n Vietnam, str`duindu-se s` supravie]uiasc` infernului din

fiecare zi. |ntorcându-se \n ]ar`, a g`sit purgatoriul... Este o

fiin]` greu de \n]eles, mai ales \n ceea ce prive[te leg`turile cu

femeile. O singur` persoan` pare capabil` s`-l \nduio[eze:

Merri.

– Este vorba oare de un avertisment? glumi Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 93

– Nu, pur [i simplu de o p`rere prieteneasc`. |n general,

Andrew este t`cut ca un mormânt \n leg`tur` cu rela]iile

feminine. A[a c`, faptul de a m` fi contactat \n leg`tur` cu

tine...

Schi]` o min` uluit`, dar Lezlie se mul]umi s` râd`.

– Mul]umesc pentru solicitudinea ta, dar nu te sinchisi

pentru mine, Charles. I-am specificat deja limpede domnului

Bradinton c` sunt terapeuta nepoatei sale [i c` nu m`

intereseaz` nici un altfel de rela]ie cu el.

|[i privi rapid ceasul.

– Trebuie s` plec, Charles. |]i apreciez amabilitatea fa]` de

mine.

|n timp ce ie[eau din bufet, Charles o invit` pe tân`ra

femeie la cin`:

– Este o idee a Myrei. Nu te-am v`zut pe la noi de mult timp.

– S-ar putea pu]in mai târziu, Charles? S`pt`mâna aceasta

va fi foarte \nc`rcat`. Am acas` dou` camere de zugr`vit.

– Te admir, coment` chirurgul cu un oftat elocvent.

Cu un ultim zâmbet, Lezlie \l p`r`si pentru a ajunge \n

birou. Dar buna dispozi]ie \i disp`ru curând, la amintirea lui

Andrew Bradinton. Oare cu ce drept se informa despre ea?

La ora prânzului, când o sun` Donna Blair, aceste gânduri

furioase \i veneau \nc` \n minte. Donna p`rea tulburat` [i

Lezlie \[i uit` propriile preocup`ri. Cele dou` femei se

\n]eleser` s` se \ntâlneasc` la sfâr[itul zilei.

94 ANGELA ALEXIE

{edin]a cu Merri se desf`[ur` f`r` dificultate, pân` \n clipa

\n care, profitând de o t`cere, Lezlie observ`:

– Vreau s`-]i vorbesc despre ceva, Merri. {tiu c` ]ii la toate

amintirile strânse \n camera ta. Totu[i, nu crezi c` ar fi mai

bine pentru tine s` aranjezi unele dintre ele \n pod, de

exemplu? Uneori, când p`str`m prea multe lucruri care ne

amintesc de clipele frumoase, de clipele din trecut... asta ne

poate \ntrista. |n]elegi ce vreau s` spun?

Cu ochii m`ri]i de team`, Merri scutur` din cap.

– Ei bine, este evident c`-]i iubeai enorm p`rin]ii [i c`-]i

lipsesc foarte mult. Dar tot ceea ce p`strezi \n jurul t`u te face

s` te gânde[ti la asta ne\ncetat. Poate ar fi mai bine s` alegi

obiectele tale preferate [i [i s` le pui pe celelalte deoparte.

Ce crezi?

– Nu... [tiu.

– Vrei s` te gânde[ti la asta?

– Da, accept` Merri, \ngrijorat`. Voi fi oare obligat` s` m`

despart de lucrurile mele?

– Numai când te vei sim]i tu preg`tit`. Dac` am mai vorbi

despre asta joi?

Câteva clipe mai târziu, feti]a p`r`sise biroul [i Andrew \[i

trecu capul prin u[a \ntredeschis`.

– A mers bine, ast`zi?

– Destul de bine. Voi [ti curând ce valoare acord` Merri

p`rerilor mele...

LAS~-MI O {ANS~ 95

– Foarte mare, te asigur, f`cu Andrew.

– |n acest caz, este mai influen]abil` decât unchiul ei, \l

ironiz` Lezlie.

– Ce vrei s` spui?

– C` nu sunt de acord cu \ntreb`rile puse doctorului

Sanders. Nimic nu-]i permite s`-mi cercetezi via]a personal`.

– Voiam doar s` [tiu \mprejur`rile care te-au f`cut s` ridici

acest zid din jurul t`u. Trebuie s` fie o explica]ie!

– Poate pentru a m` ap`ra de b`rba]i asemenea ]ie,

bomb`ni tân`ra femeie.

– De ce ap`rare ai nevoie \mpotriva mea?

|naintase pân` la masa lui Lezlie, care se ridic`. O prinse

imediat de \ncheietura mâinii [i o trase \ncet spre el, f`r` s-o

scape din ochii care str`luceau puternic.

Dar de aceast` dat`, Lezlie nu se d`du \napoi, hot`rât` s`-i

]in` piept. Andrew se \nclin` spre ea, uimit s` nu-i sesizeze \n

ochi teama obi[nuit`. P`rea c`-i arunc` o provocare, pe care

tân`rul b`rbat inten]iona s-o primeasc`. Când Lezlie vru s` se

\ntoarc`, o f`cu s` se \nvârteasc` spre el.

Doar \n acea clip` tân`ra femeie \[i estim` gre[eala.

Andrew puse st`pânire pe buzele sale [i-i \nl`n]ui cu fermitate

talia, declan[ând \n ea un tumult de emo]ii irezistibile.

Se crisp` toat`, \nfigându-[i unghiile \n palme \ntr-o ultim`

\ncercare de a sc`pa din strânsoarea puternic` a lui Andrew.

96 ANGELA ALEXIE

Acesta \i atinse \ntr-o mângâiere u[oar` ca un fluture

pieptul, \n timp ce-i s`ruta gura care tremura. Lezlie sim]i c`

pierde orice control când o strânse cu for]` lâng` trupul mare,

b`rb`tesc. Nu observ` c`-i tr`sese bluza din fust`, dar sim]i

brusc atingerea degetelor agile pe pielea c`ldu]` a spatelui.

Un fior care nu putea fi st`pânit o str`b`tu \n acea clip`.

– Este o nebunie, murmur`, amestecându-[i respira]ia cu a

lui Andrew. Nu m` intereseaz`...

– Excelent, o \ntrerupse acesta. S` nu te intereseze.

Nu-]i asumi nici un pericol, Lezlie.

Ochii \ntuneca]i de pasiune r`t`ceau asupra tr`s`turilor

emo]ionate ale tinerei femei. Lezlie avu impresia c` l`s` s`

treac` o eternitate pân` o s`rut` din nou. |n sfâr[it, veni

s`rutul atât de mult a[teptat, c`ruia Lezlie \i ced` f`r` rezerve,

r`spunzând cu aceea[i \nfl`c`rare cu care \i fusese dat. Inspir`

fericit` parfumul apei de toalet` atât de masculin`, pe care o

recuno[tea dintre toate ca apar]inând lui Andrew.

Atingerea cu pielea aspr` a obrajilor o \ncânt`, la fel ca [i

consisten]a buclelor cenu[ii sub mâna sa.

Andrew nu se mai \ndoia de reciprocitatea dorin]ei sale.

|[i \nnodase bra]ele \n jurul gâtului s`u [i se lipise atât de

perfect de el, cu o asemenea pasiune, \ncât \l tulburase

dincolo de orice expresie. Ce femeie pasionat` era! Cu toate

acestea, \[i p`str` acel aer de vulnerabilitate atât de

emo]ionant. Al]ii decât el, ar fi putut profita de aceast` clip`

LAS~-MI O {ANS~ 97

de abandon, dar Andrew nu dorea asta. Voia ca ea s` i se

d`ruiasc` de bun`voie [i \n deplin` cuno[tin]` de cauz`, astfel

\ncât rela]ia lor s` fie o unire durabil` [i nu o aventur`

trec`toare. Dar \l costa teribil s`-[i st`pâneasc` impulsurile.

Se rezem` de birou [i Lezlie se cuib`ri lâng` el. Cu capul

afundat \n masa de p`r, Andrew [opti:

– |]i dai seama de efectul pe care-l produci asupra mea?

– |n]eleg, consim]i Lezlie cu dificultate.

Picioarele i se muiaser` [i, f`r` sus]inerea lui Andrew nu

s-ar fi putut ]ine pe ele.

– Nu mai po]i pretinde s` ne oprim aici. Probabil este

evident c` te doresc... cu siguran]` mai mult decât am dorit

vreodat` o femeie.

– |nc` pu]in [i vei pretinde c` asta este marea dragoste, \l

ironiz` Lezlie \ndreptându-se.

Andrew se \ncord` imperceptibil [i \[i strânse nodul la

cravat` cu aparent` dezinvoltur`.

– Nu este genul meu s` folosesc acest tip de argumente.

Am fost o dat` \ndr`gostit, cel pu]in credeam c` sunt.

Dat` fiind \ntors`tura pe care au luat-o evenimentele, nu sunt

convins c` [tiu ce este dragostea.

O observa pe Lezlie, care-[i punea cu febrilitate ordine \n

]inut` [i ad`ug`:

– |n plus, \ncep s` m` \ntreb dac` nu e[ti \n aceea[i

situa]ie.

98 ANGELA ALEXIE

– De fapt, ce a[tep]i de la mine? se indign` Lezlie.

– De ce oare refuzi s` fii sincer` fa]` de tine \ns`]i [i fa]` de

mine? Uit`-]i profesia [i pretextele pe care ]i le ofer`.

Dac` \nv`]`m s` ne cunoa[tem reciproc, restul se va rezolva

de la sine.

Scutur` din cap [i relu`:

– Dar nici m`car nu vei \ncerca, nu-i a[a? A[ da orice s`-l

\ntâlnesc pe b`rbatul care te-a marcat \n asemenea m`sur`,

\ncât nu po]i s` te ui]i la altul!

– Reac]ie tipic masculin`! ripost` tân`ra femeie, t`ios.

O femeie nu te vrea [i imediat deduci c` a traumatizat-o un

rival.

– Nu-i adev`rat?

– Nu! Cel pu]in \n sensul \n care \n]elegi tu.

Se \ndep`rt` câ]iva pa[i, apoi se \ntoarse pentru a-l privi \n

fa]`.

– S` admitem ca pur` ipotez` c` cedez argumentelor tale

[i vom \ncepe o rela]ie. Oare care vor fi consecin]ele pentru

Merri? Cum voi putea reac]iona pozitiv dac` va men]iona vreo

manifestare care nu-i place la tine? {i crezi c` va accepta s` se

dest`inuie amantei tutorelui s`u?

– Dup` p`rerea mea, Merri \]i serve[te de scuz`, cu toate

c` sunt de acord cu problemele ce se pun din aceast` parte,

admise tân`rul b`rbat. Ceea ce m` irit`, este misterul care te

\mpiedic` s`-mi acorzi o [ans` cât de mic` pe lâng` tine.

LAS~-MI O {ANS~ 99

Deoarece ceea ce ne atrage, nu este pur fizic, Lezlie. Nu [tiu

ce simt exact fa]` de tine, dar socotesc c` voi descoperi.

E[ti oare \n stare s` rezi[ti a[a, f`r` s` l`mure[ti nimic? Ar fi

altceva dac` n-ai trata-o pe Merri?

– Sincer, Andrew, nu-]i pot da un r`spuns.

De doi ani se str`duia s` evite exact genul de dilem` cu

care o confrunta acum acest b`rbat. Dar nimeni nu o

impresionase astfel, sau nu perseverase cu atâta \nc`p`]ânare.

Lui Andrew nu-i p`sa de rezisten]a sa [i reu[ea s` trezeasc` \n

ea pasiuni de mult timp adormite. Pentru Lezlie, rezultatul era

o permanent` descump`nire.

– |n acest caz, ce ai spune de un compromis?

Recunosc, terapia lui Merri ar putea avea de suferit din cauza

unei leg`turi \ntre noi. Dar a[teptând s` fie \n stare s`-[i

asume o asemenea situa]ie, nimic nu ne opre[te s` ne

\ntâlnim cu ocazia unei cine...

– Oare n-ar fi mai rezonabil s` accept`m limitele impuse de

circumstan]e?

– Pentru mine, nu.

Tonul sincer veni de hac ne\ncrederii lui Lezlie.

Aceasta zâmbi.

– Sugerezi a[adar s` fim prieteni?

– A[ prefera mai mult, dar o prietenie m-ar face s` a[tept

cu r`bdare, consim]i Andrew.

100 ANGELA ALEXIE

Dac` amintirile \mi sunt exacte, ar fi pentru prima dat`, de

la vârsta de [apte ani, când am ca prieten` o fat`!

|nainte ca Lezlie s` poat` riposta la aceast` glum`, se

deschise u[a [i ap`ru Merri.

– Ai terminat, unchiule Andrew?

– Da, Merri. Doamna Garrett [i cu mine am terminat...

discu]ia. Joi la ora cincisprezece, a[a este?

Lezlie \ncuviin]` cu un semn [i Andrew \i \ntinse mâna.

– A[adar, suntem de acord?

Tân`ra femeie accept` târgul [i \[i strecur` degetele \ntre

ale sale.

– Aha! Mâini reci... exclam` Andrew.

– Nu dau deloc crezare zicalei.

– |n ceea ce m` prive[te, \ncep s` verific una. |]i voi vorbi

despre asta \ntr-o zi.

Lezlie \[i st`pâni curiozitatea, deoarece Merri \[i manifesta

ner`bdarea. Andrew ie[i din birou cu ea, având un zâmbet

mul]umit pe buze [i Lezlie r`mase mult timp nemi[cat` \n fa]a

ferestrei. |n timp ce privea distrat` circula]ia aglomerat` de pe

autostrada din dep`rtare, recapitul` \n minte \ntrevederea cu

Andrew. Oare ce voise s` spun`, referitor la o alt` zical`?

|[i aminti brusc de \ntâlnirea cu Donna, puse mâna pe

po[et` [i pe haina u[oar` [i p`r`si \n grab` spitalul.

LAS~-MI O {ANS~ 101

***

Donna o a[tepta deja, cu r`bdare. Ambuteiajele o

\ntârziaser` pe Lezlie, care \n plus, trebui s` \nconjoare de

dou` ori Marietta Square \nainte de a g`si unde s` parcheze.

P`trunse cu pl`cere \n penumbra r`coroas` de la "Shillings",

o braserie pl`cut` din pia]`.

– Pari la fel de enervat` ca mine, remarc` Donna.

Lezlie d`du din cap.

– Am avut o nou` \nfruntare cu Andrew Bradinton. Ei bine,

b`rbatul acesta este cel mai \nc`p`]ânat pe care l-am \ntâlnit

vreodat`!

– A[adar, \nc` nu a renun]at?

– Exact, nu. L-a contactat chiar pe Charles Sanders pentru

a se informa despre mine! Credeam totu[i c` l-am convins s`

nu mai insiste, dar uite c` \n aceast` dup`-amiaz`, m-a s`rutat

\n biroul meu...

– Ce? exclam` Donna. {i ce-ai f`cut?

Cu obrajii \n fl`c`ri, Lezlie admise, \mpotriva voin]ei sale:

– Din nefericire, i-am r`spuns la s`rut.

– De ce "din nefericire"? Asta dovede[te c` pur [i simplu

nu-]i este indiferent.

102 ANGELA ALEXIE

– N-am pretins niciodat` c` sunt insensibil` la farmecul

s`u. Dar, pentru mine, nu este suficient` dorin]a.

– Este un \nceput bun! \[i d`du cu p`rerea Donna. Oare ai

idee de num`rul cuplurilor, care se destram` pentru c` le

lipse[te acest singur ingredient? Dup` p`rerea mea,

perseveren]a acestui b`rbat este oricum \n favoarea sa.

– Crezi? f`cu Lezlie, amuzat`.

– Sunt sigur` de asta! Dar cum vei putea afla dac` nu

accep]i s`-]i asumi un risc?

– Tocmai, nu mai vreau riscuri. Dar tu, care \mi lauzi

bucuria rela]iilor de cuplu, de ce n-ai sunat la prânz?

Te-ai certat cu Jim? o tachin` Lezlie.

– |ntr-un fel, da, recunoscu Donna. De fapt, este mereu

aceea[i problem` care apare periodic. Acum, se refer` la

Elizabeth Clarke. Mi-a prezis o crunt` decep]ie dac` nu m`

\ndep`rtez de copila aceasta. S`pt`mâna aceasta le-am vorbit

p`rin]ilor, dar \nc` nu au luat nici o hot`râre. Jim \mi

repro[eaz` c` investesc prea mult \n elevii mei...

– Are dreptate, dar dac` ai r`mâne indiferent`, probabil

n-ai ob]ine rezultate atât de bune. Totu[i, te expui la mult`

suferin]` dac` familia Clarke nu-]i urmeaz` sfaturile.

– De aceea, voiam s`-]i cer un serviciu. Cred c` i-ar ajuta pe

p`rin]ii Elizabethei, mai ales pe mam`, dac` ar avea o discu]ie

cu o persoan` obiectiv`. Mi-ai putea oare recomanda un

psiholog?

LAS~-MI O {ANS~ 103

– Dac` ai accepta, \l voi contacta cu pl`cere pe unul din

colegii mei de \ncredere... Dar nu este sigur c` \]i va cânta \n

strun`.

– Sunt preg`tit` pentru orice, m`rturisi Donna. Le voi

propune ideea [i te voi suna. Ne-am \n]eles?

Lezlie \ncuviin]`, iar prietena sa f`cu semn chelnerului

pentru a le lua comanda. Apoi relu`:

– Care-]i sunt planurile pentru weekend?

– Nimic cu adev`rat pasionant.

– Nu din lips` de invita]ii, \i aminti Donna.

– {tiu, dar sunt luni de zile de când amân aceste treburi

nepl`cute. Cum de data asta am un sfâr[it de s`pt`mâna mai

pu]in \nc`rcat voi profita pentru a-mi zugr`vi camera [i biroul.

– A[ schimba bucuros cu tine! oft` Donna cu o grimas`.

Pentru sâmb`t` [i duminic`, Jim a prev`zut un tenis intensiv.

Vrei s` mergi \n locul meu?

– Este prea pu]in pentru mine, refuz` Lezlie râzând.

Cuno[tea zelul cu care Jim practica acest sport, atât de

mare \ncât \[i descurajase to]i partenerii s` joace cu el.

– Dup` p`rerea mea, va fi mai pu]in obositor zugr`vitul.

– De asta m` temeam, \ncheie Donna cu o mutr` \nciudat`.

Va trebui s` suport terenurile de tenis...

– Vei supravie]ui, o tachin` Lezlie.

– Nu sunt atât de sigur`... Dar jur c` dac` \ndr`zne[te o

singur` dat` s` lanseze o minge drept \n mine, o va regreta.

104 ANGELA ALEXIE

– Bietul Jim...– Te rog, p`streaz`-]i comp`timirea pentru mine.

Pân` luni, voi fi ]eap`n` de dureri musculare [i acoperit` devân`t`i!

– Telefoneaz`-mi atunci [i vom vedea care se descurc` maibine.

Schimbar` o privire complice [i izbucnir` \n râs, fericite deprietenia care le lega.

LAS~-MI O {ANS~ 105

Capitolul 5

Magazinul de bricolaj era arhiplin, ca \n fiecare sâmb`t`diminea]`. Lezlie se strecur` prin mul]ime pentru a ajunge laraionul de vopsele. A[teptându-[i rândul, scoase dintr-unbuzunar al blugilor foaia pe care \nscrisese numerelenuan]elor pe care voia s` pun` s` fie amestecate: un rozsomon pentru camer` [i un bej sidefat pentru a ascunde griuldeprimant al biroului. |n contrast, alesese pentru plinte [ilemn`rie un lac galben foarte deschis.

Vânz`torul, un b`rbat \n vârst` \n salopet` prea mare, seapropie de ea cu o expresie sceptic`.

– Ce pot face pentru dumneavoastr`, doamn`?Lezlie \i \ntinse lista.– |mi trebuie patru litri din fiecare amestec de culori [i un

litru de lac.

– Credeam c` ve]i avea nevoie de sfaturi, coment`

vânz`torul cu admira]ie. Dar sunte]i o client` cum \mi place

mie: care [tie exact ce vrea. Dac` a]i [ti num`rul amatorilor

care cer de cinci ori \nainte de a se hot`r\!

– |mi imaginez f`r` greutate.

Nu uitase timpul pe care ea \ns`[i [i-l petrecuse \n fa]a

tabelei de culori, câteva s`pt`mâni mai \nainte, \ncercând s`

aleag`... Trebuise s` aduc` acas` vreo dou`zeci de mostre s`

le studieze.

– Vor fi gata \n zece minute, promise b`rbatul.

|n acest timp, Lezlie parcurse aleile cu materiale \n

c`utarea accesoriilor necesare. Luase deja dou` rulouri [i

alesese ni[te pensule, când o voce grav` din spate o f`cu s`

tresar`. Cutia pe care o luase de pe un raft c`zu cu zgomot pe

jos. Andrew Bradinton se aplec` s` o adune, cu un aer poc`it.

– |mi pare r`u, nu voiam s` te sperii.

– Ce faci aici?

– A[ putea s`-]i pun aceea[i \ntrebare, remarc` el, amuzat.

Blugii presp`la]i p`reau foarte mult folosi]i, iar c`ma[a \n

carouri, cu mânecile suflecate \i descoperea bra]ele

musculoase [i bronzate.

– Te lansezi \n zugr`vit?

– Nu, \n patiserie, glumi Lezlie, ar`tând un rulou. O veche

re]et` de familie.

– Aminte[te-mi s` nu cinez niciodat` la tine!

LAS~-MI O {ANS~ 107

– Cine te-a invitat?

– Nu acesta este oare obiceiul, pentru a-i mul]umi unui

prieten care-]i face un serviciu? |n cazul \n care nu ai deja tot

ajutorul care \]i trebuie.

– Nu...

– |n acest caz, vom fi doi.

– Ei bine, nu pot s`-]i cer asta.

– Dar nu-mi ceri tu, m` ofer eu. Profit` de experien]a mea,

este un sfat. Vom sc`pa mai repede de treab` dac` tu vopse[ti

plintele, \n timp ce eu acop`r pere]ii.

Andrew alese de pe un raft o mic` scul` plat`.

– Asta \]i va permite s` respec]i liniile drepte, datorit`

roti]elor. Se recomand` \ncep`torilor.

– Nu m` consider complet \ncep`toare, dar tot ceea ce-mi

poate u[ura munca este binevenit, accept` tân`ra femeie.

– Am [i eu câteva cump`r`turi de f`cut, te g`sesc la cas`,

declar` Andrew.

Lezlie se \ntoarse lâng` vânz`tor, care tocmai \i terminase

amestecurile [i puse cele trei bidoane \n c`rucior.

– S` v` distra]i bine! exclam` acesta, bine dispus.

|n timp ce f`cea coad` la cas`, Lezlie se gândea c` ziua se

anun]a mult mai pl`cut` datorit` ajutorului lui Andrew.

Independent de munca de f`cut, \i va aprecia compania...

Tân`rul b`rbat tocmai sosi [i veni s` se plaseze lâng` ea.

108 ANGELA ALEXIE

– La ce vor folosi toate astea? \l \ntreb` Lezlie ar`tând

panourile mari de furnir pentru placaj.

Andrew nu-[i putu ascunde o anumit` jen`.

– Este un proiect pe care-l am pentru aniversarea lui Merri,

luna viitoare. O cas` pentru p`pu[i... Poate nu mai este pentru

vârsta ei, dar nu va fi o juc`rie banal` ca altele: Greg a

conceput-o.

O consult` cu privirea pe Lezlie.

– Crezi oare c` momentul este prost ales?

– Dimpotriv`, cred c` va fi un cadou minunat. Dac` nu m`

\n[el, Merri ar trebui s`-l aprecieze enorm. Apropo, ea ce face

ast`zi?

– Este la o prieten`, explic` Andrew. {i eu am fost surprins,

dar se pare c` aceast` feti]`, Jill, o invit` de ceva timp s`

petreac` o sâmb`t` la ea. Am vorbit cu mama sa pentru a o

avertiza c` Merri trebuie s` se limiteze la activit`]i destul de

lini[tite. Timp de trei ore, cel pu]in, m` vei avea \n \ntregime

la dispozi]ie, drag` prieten`. Poate mai mult, dac` Merri se

distreaz` bine. Trebuie s-o sune pe doamna Cates s-o anun]e.

Lezlie \[i a[ez` cump`r`turile pe banda rulant` de la cas`

[i, câteva minute mai târziu, luau amândoi drumul spre casa

ei. Porcheul lui Andrew urm`rea Mustangul alb.

Când o ajut` s` duc` saco[ele \n interior, Lezlie reg`si

impresia de via]` de cuplu, care o deranj` profund. Nu se

punea problema s` se lase antrenat` pe aceast` pant`

LAS~-MI O {ANS~ 109

periculoas`! Andrew \i s`rise \n ajutor \n treburile sale, nu era

un motiv pentru a presupune c` \nc`lca acordul lor de

prietenie.

Tân`rul b`rbat studiase discret strada lini[tit` [i umbrit`,

apoi locuin]a solid` [i tradi]ional`, acoperit` cu ieder`.

Cadrul acesta i se potrivea tinerei femei, hot`r\ el.

– Cu ce \ncepem? \ntreb` pe un ton vesel.

– Cu dormitorul. Este cel mai lung [i mi-ar pl`cea s` scap

de el.

– Bun spirit practic! aprob` Andrew.

Porni pe urmele ei [i l`s` pachetele pe culoar, la intrarea

\n \nc`pere. Mobilele fuseser` \ndep`rtate, pentru a permite

accesul la pere]i.

– Sper c` n-ai deplasat toate astea singur`?

– A[ fi fost incapabil` de a[a ceva! m`rturisi Lezlie,

desf`[urând una din prelatele din plastic pe care tocmai le

cump`rase. De-abia am reu[it cu Jim [i cu Donna. |ncep s`-mi

amintesc de ce am amânat aceast` corvoad` pe mai târziu,

vara trecut`!

Oft`.

– |mi luasem o s`pt`mân` de concediu pentru a realiza

câteva planuri... [i \n locul lor, am plecat \n vacan]`.

– Ai fi putut \nchiria serviciile unui profesionist.

– Da, f`r` \ndoial`. Dar am f`cut \ntotdeauna singur` acest

gen de lucruri. Mi s-a \ntâmplat chiar s` polizez parchetul...

110 ANGELA ALEXIE

De mult timp Lezlie nu se mai gândise la casa pe care ea [i

Michael o cump`raser`. "Visul meu de me[ter amator" obi[nuia

el s` glumeasc`, un vis care uneori se transformase \n co[mar

pentru Lezlie, \nainte de a-[i relua studiile. Totu[i, fusese

mândr` de c`minul redecorat \n \ntregime prin grija sa...

– Dac` ai ataca plintele? propuse Andrew. |n acest timp, eu

voi preg`ti cafeaua.

– Pot s` m` ocup eu de ea, protest` Lezlie.

– Vei merge mai repede cu ruloul, decât cu pensula, afirm`

tân`rul brbat. Arat`-mi doar unde este buc`t`ria.

– |n spatele culoarului, la stânga. Cafeaua este pe etajer`,

deasupra ma[inii de g`tit.

– Am \n]eles, declar` Andrew \ndep`rtându-se.

|ncepu prin a lua leg`tura cu doamna Cates, pentru a-i

spune unde s`-l g`seasc`, apoi porni cafetiera. |n timp ce

aroma se r`spândea \n \nc`pere, deschise ferestrele duble de

deasupra chiuvetei; cântecul p`s`relelor umplea gr`dina.

Pe marginea ferestrei se alinia o colec]ie de sticlu]e din

ametist, din ambr` [i din cobalt. Toat` buc`t`ria pres`rat` cu

plante verzi degaja o ambian]` cald` [i luminoas`.

Hot`rât lucru, cu cât o descoperea mai mult pe Lezlie Garrett,

cu atât o g`sea mai atr`g`toare. Dar promisese s` se poarte ca

un prieten [i inten]iona s` devin` chiar cel mai bun prieten pe

care [i-l putea imagina ea... a[teptând mai mult. Zâmbind la

acest gând, porni cu tava \nc`rcat` spre camer`.

LAS~-MI O {ANS~ 111

Lezlie \n`l]` capul [i se mir` de aerul s`u vesel.

– Ce este atât de nostim?

– Nimic important, pretinse el. |mi spuneam c` asta era

ocazia ideal` s`-mi procur num`rul t`u de telefon.

– Dar \l ai deja.

– {tiu...

Lezlie \ncet` s` vopseasc`.

– Andrew, \n ziua \n care am f`cut cuno[tin]`, nici m`car

n-ai prev`zut c` sunt c`s`torit`?

– M-am gândit la asta. Dar \n acest caz, nu te-ai fi l`sat

s`rutat`, nu-i a[a?

– |ntr-adev`r...

– |n plus, l-am interogat \n mod subtil pe Charles \n acest

sens, când m-a convins s` accept o terapie pentru Merri.

|n schimb, nu m` a[teptam s`-mi rezi[ti atât de aprig, cu toate

c` nu exista nimeni altcineva.

"Nu nimeni altcineva", medit` Lezlie. Cel pu]in nu acum...

Se preocup` din nou de sarcina sa, \n timp ce-l asculta

fluierând pe Andrew, care muiase un rulou \n cutia cu vopsea

[i \ncepuse s` acopere peretele cu o eficacitate remarcabil`.

Muncir` astfel, \n t`cere, o or`. Camera era mai mult de

jum`tate terminat`. Lezlie avea degetele \n]epenite [i

contrac]ii musculare \n umeri [i se preg`tea s` propun` o

pauz`, când o voce strig` de la intrare:

– Aduc \nt`riri, Lezlie! anun]` Donna.

112 ANGELA ALEXIE

– Ia te uit`! Ce ma[in` este parcat` \n fa]a casei tale!

exclam` Jim sosind.

Lezlie f`cu prezent`rile a[a cum se obi[nuie[te, con[tient`

de privirea \ntreb`toare pe care i-o adresa Donna.

– Andrew [i cu mine ne-am \ntâlnit din \ntâmplare la

magazinul de bricolaj, explic`. Tocmai ne preg`team s` ne

oprim pentru a bea o cafea. V` pot oferi câte o cea[c`?

– Eu a[ prefera o bere, declar` Jim, care se \ntoarse apoi

spre Andrew. Oare n-ai f`cut parte din echipa de fotbal a

universit`]ii din Atlanta?

– Ba da, nu era r`u \n anii aceia.

– Mi s-a p`rut c`-]i recunosc numele. {i eu am f`cut de

asemenea parte din ea, dup` dumneata, dar cu mai pu]in

succes. Era cea mai bun` arip` dreapt` din regiune, preciz`

adresându-se so]iei.

– Z`u? \l ironiz` pe fa]` aceasta.

Andrew afi[` o min` uluit`, iar Lezlie trebui s` se

controleze pentru a nu pufni \n râs.

De-abia disp`ru Jim, c` Donna relu` zâmbind:

– Nu voiam s` te ofensez, Andrew. Dar dac` Jim \ncepe s`

vorbeasc` despre fotbal, nu mai termin`m!

Tân`rul b`rbat tocmai se \ntorcea cu dou` sticlu]e cu bere;

\i \ntinse una lui Andrew.

– Mereu m-am \ntrebat de ce n-ai trecut la profesioni[ti, relu`,

ca [i când nimic nu se \ntâmplase. Ce-ai f`cut, dup` universitate?

LAS~-MI O {ANS~ 113

– M-am \nrolat \n Marin`.

– Nu! Serios?

– N-am f`cut decât s` devansez ordinul de recrutare.

– |n]eleg, \ncuviin]` Jim. Totu[i, ce p`cat! Ai fi putut face

avere ca fotbalist. Ce ai devenit, dup` asta?

– Lucrez \n construc]ii.

– Pe [antier sau \n administra]ie?

– Pu]in din amândou`, rspunse Andrew, calm.

Lezlie avea impresia c`-l vede supus unui interogatoriu.

Desigur, Jim nutrea o curiozitate foarte fireasc` pentru

semenul s`u, dar uneori adopta f`r` s`-[i dea seama un ton

prea inchizitor.

– Ce spune]i de asta? \ntreb` Lezlie, ar`tând pere]ii deja

zugr`vi]i.

– Superb, admir` Donna. Asta m` face s`-mi doresc s`

re\mprosp`tez casa...

– Ah nu! interveni Jim. Ultima dat` când ai f`cut aceast`

treab`, a trebuit s`-mi iau o s`pt`mân` de concediu pentru a

repara stric`ciunile!

– Ce caracter nepl`cut! \l tachin` Donna. N-a \ncetat s`

bomb`ne tot timpul drumului. Se pare c` spera s`-[i petreac`

dup`-amiaza la tenis.

– {i cum Lezlie are deja un ajutor, nimic nu ne \mpiedic`,

not` acesta cu un zâmbet larg.

114 ANGELA ALEXIE

– Andrew [i cu mine ne vom descurca foarte bine, \i

asigur` Lezlie. Mul]umesc pentru inten]ie.

– Ai noroc, \ncheie Donna, cu un aer sever. S` mergem [i

s`-i l`s`m s` munceasc`.

Când r`maser` singuri, Lezlie \i zâmbi lui Andrew.

– Sper c` nu te-a sup`rat indiscre]ia lui Jim?

– Nu, am deseori de-a face cu oameni ca el. Este vânz`tor?

– Cum ai ghicit? |ntr-adev`r, este agent comercial \n

informatic`. Când \l cuno[ti mai bine, devine mai pu]in

entuziasmat. Uneori, Donna protesteaz` pu]in, dar nu este

nimic grav.

Luându-[i ruloul, Andrew atac` un nou perete.

– Au copii?

– Ei, nu. Dar Donna are o duzin`, destul de speciali...

|i povesti despre profesiunea exigent` a prietenei sale, \n

fruntea unei [coli speciale.

– Iat` a[adar ce ave]i \n comun, observ` Andrew.

Lezlie termin` plintele [i \ncepu s` tencuiasc` lemn`ria

ferestrelor. Când Andrew termin` peretele, o contempl` o

clip` \n t`cere. Cu pantalonii p`ta]i [i cu urme de vopsea

care-i murd`rea obrazul, cât de diferit` era de foarte

profesionista doamn` Garrett, psiholog` la clinica Riverview.

Oare ce evenimente dramatice o putuser` face atât de

refractar` la orice rela]ie intim`? Dar pentru el, acum un

singur lucru avea importan]`: de mult timp nu sim]ise

LAS~-MI O {ANS~ 115

sentimente atât de puternice fa]` de o femeie, indiferent ce ar

fi fost ea.

Considerând de preferat s`-[i \ntrerup` aici cursul

gândurilor, scotoci \n buzunar pentru a scoate cheile de la

ma[in` [i declar`:

– Am un drum de f`cut, Lezlie. M` \ntorc imediat.

Aceasta se \ntoarse [i d`du din cap, \nainte de a-[i continua

munca. Privi prin geam \ndep`rtându-se Porcheul puternic,

apoi l`s` pensula [i se duse s`-[i ia o cea[c` de cafea cald` din

buc`t`rie. Andrew o l`sase \n stare impecabil`: zah`rul era

pus la loc, masa [tears`, linguri]a pus` \n chiuvet`.

Ce deosebire de... Se \ncrunt`. Era nedrept s`-l compare cu

Michael. So]ul mort \i ap`ru foarte mult \n gânduri \n acest

timp [i nu era de mirare: luna viitoare vor fi exact doi ani de

la accidentul fatal.

Se agit` inutil \n buc`t`rie, surprinzându-se pândind

\ntoarcerea lui Andrew. Când auzi zgomotul motorului pe

alee, se duse la intrare [i deschise u[a. Sosise, \nc`rcat de

saco[e.

– Ce-i cu toate acestea? se mir` Lezlie.

– |n drum, am remarcat un negustor de mezeluri. Nu [tiu

cum este pentru tine, dar \n ceea ce m` prive[te, când

muncesc am nevoie s` m` hr`nesc.

|n salon, scoase o fa]` de mas` din hârtie dintr-un s`cule]

[i o desp`turi.

116 ANGELA ALEXIE

– Dar ce faci?

– Vom avea \n sfâr[it picnicul la care n-ai putut participa la

spital.

Nu uitase nimic: farfurii din carton, [erve]ele, chiar [i vin.

– Necunoscându-]i gusturile, am luat unul alb u[or [i unul

roze. Ce preferi?

– Nu sunt o cunosc`toare, admise Lezlie. Depinde de ceea

ce ai cump`rat. A[ fi incapabil` s` m`nânc vit` stropit` cu vin

alb.

– Ia te uit`! o tachin` Andrew. Ne[tiutoarea face pe snoaba!

Ei bine, tu alegi: am luat sandvi[uri cu friptur`, cu jambon [i

cu curcan.

– Curcan [i vin roze, se hot`r\ tân`ra femeie.

Andrew a[ez` râzând mânc`rurile pe fa]a de mas`, iar

Lezlie se a[ez` turce[te pe jos. |l v`zu speriat` sco]ând dou`

recipiente mari cu salat` de cartofi [i de crudit`]i [i un pachet

cu cartofi pr`ji]i.

– Nu vom putea mânca toate astea niciodat`.

– Vorbe[te pentru tine, ripost` el. Sunt \nfometat. Ah, am

uitat totu[i un am`nunt important: tirbu[onul.

– M` duc eu, se oferi Lezlie, \ndreptându-se.

– Nu te deranja.

|i puse mâna pe um`r pentru a o re]ine [i privirile li se

\ntâlnir`. |ncet, zâmbetul vesel al lui Lezlie i se [terse de pe

fa]`. Con[tient de tulburarea sa, Andrew trebui s`-[i impun`

LAS~-MI O {ANS~ 117

s` nu pun` st`pânire pe buzele tremur`toare [i s` \nlocuiasc`

aerul vulnerabil cu o expresie pasionat`. Dar se \ntoarse [i se

duse la buc`t`rie, de unde se \ntoarse cu tirbu[onul.

Tân`ra femeie ron]`ia deja, gânditoare.

– La picnic, dispozi]ia serioas` este interzis`! declar`

Andrew luând loc \n fa]a sa. {i unde oare ai \nv`]at s` m`nânci

un sandi[? Trebuie s` iei o \mbuc`tur` care s`-]i umple pe cât

posibil gura, a[a.

Mu[c` din pâinea sa, luând mai mult de o treime. Cu ochii

mari de uimire, Lezlie \l privi mestecând, obrajii

relaxându-i-se \n timp ce bea o \nghi]itur` de vin. Nu-[i putu

st`pâni râsul când el scoase un morm`it de mul]umire.

– Acum, este rândul t`u, \i ordon`.

Docil`, Lezlie deschise larg gura, dar \i fu greu apoi s`

mestece. Când reu[i \n sfâr[it s` \nghit`, remarc`

impresionat`:

– Sper c` nu \nfuleci astfel toate mesele! Sau sistermul t`u

digestiv este probabil foarte [ubrezit.

– Este greu s`-]i schimbi vechile obiceiuri. Asta a \nceput la

universitate, unde nu ai deloc timp s` m`nânci cum trebuie.

Apoi \n Vietnam, hrana intra mai bine astfel. Nu aveam deloc

de ales [i \n plus, eram permanent h`r]ui]i de inamici...

Mai b`u, pierdut \n amintiri.

– La \ntoarcere a fost [i mai r`u, ad`ug` cu un aer absent.

– De ce? \ntreb` Lezlie, intrigat`.

118 ANGELA ALEXIE

Andrew regret` c`-[i exprimase cu voce tare reflec]iile.

Era prea curând s` abordeze acest subiect cu Lezlie.

– Nici o preg`tire nu poate ajuta un b`rbat s` \nfrunte

ororile r`zboiului, observ`. De partea asta a oceanului, nu se

poate imagina gherila, efectul pe care-l produce un copil

\naintând \n mijlocul solda]ilor inamici pentru a scoate brusc

cuiul unei grenade... Devii paranoic.

Tân`ra femeie se \nfior`.

– Este de \n]eles...

– Iat` c` \ncalc regula mea de picnic! remarc` Andrew.

S` uit`m lucrurile serioase.

Puse mâna pe un al doilea sandvi[ [i \l devor` mai pu]in

gr`bit.

|n timp ce degustau produsele de patiserie, povesti o ie[ire

cu familia, \n copil`rie. Pe taluzul de la Chattahoochee River,

a[ezaser` o p`tur` [i mâncarea. Dup` o scurt` plimbare prin

\mprejurimi, se \ntoarser` pentru a mânca, dar hrana

disp`ruse, nu mai r`m`seser` decât ambalaje risipite.

Vinovatul era comod \ntins, nu departe, cu burta umflat` de

festin. Nu-l mai luaser` niciodat` pe Ralph la picnic.

– Ralph? repet` Lezlie, mirat`.

– Da, Ralph. Era cel mai comic câine [i pe deasupra,

inteligent. |i v`d [i acum aerul jalnic, \n timp ce-l dojenea

mama. O urm` ca o umbr` tot restul zilei, pentru a \ncerca s`

se fac` iertat.

LAS~-MI O {ANS~ 119

Tân`ra femeie izbucni \n râs când \i povesti una din

ispr`vile lui Ralph care, \ntr-o zi de cur`]enie, nu g`sise nimic

mai bun de a se distra, decât cear[afurile atârnate \n gr`din`.

Toat` familia urm`rise f`r` rezultat animalul, \ntr-o scen`

comic`, demn` de Chaplin.

Lezlie nu-[i mai amintea s` fi râs astfel \ncât pur [i simplu

s-o doar` coastele.

– Ai avut o idee minunat`, \l felicit`, rezemându-se pe

coate. Am mâncat prea mult.

Vinul o relaxase [i-i f`cuse somn. |[i \n`bu[i un c`scat [i

Andrew se ridic`, mustrând-o prietene[te:

– Dac` te opre[ti acum, nu vei mai re\ncepe!

O lu` de mân` [i o puse pe picioare. Tân`ra femeie oft`, [i

din neb`gare de seam`, se l`s` pe pieptul \nso]itorului s`u.

Acesta \i mângâie u[or ceafa, dar \n clipa \n care intimitatea le

devenea tulbur`toare, sun` telefonul.

– "Salvat` de clopo]el", cum se spune \n filme, o tachin`

Andrew.

– Oare aveam nevoie s` fiu salvat`?

– De mine, nu, o asigur` el \ncet.

O urm` \n buc`t`rie, unde Lezlie \i trecu receptorul,

deoarece apelul venea de la doamna Cates. Când \nchise,

tân`ra femeie servea cafeaua.

– Se pare c` Merri se distreaz` bine. A telefonat [i dore[te

s` r`mân` la Jill, la cin`.

120 ANGELA ALEXIE

– Pari surprins.

– Sunt, admise Andrew. Schimbarea aceasta, [i atât de

brusc! Câteva [edin]e cu tine [i [i-a f`cut o prieten`.

Unul dintre medicii din Denver mi-a recomandat

psihoterapie, dar nu-i vedeam utilitatea! Credeam c` pot s-o

ajut eu \nsumi.

– Cu siguran]` ai ajutat-o, sublinie Lezlie. |n mare parte, a

reu[it s`-[i revin` datorit` dragostei pe care i-o por]i.

– F`r` \ndoial`, consim]i Andrew \n [oapt`.

Se \ndep`rt` \n direc]ia biroului [i Lezlie se \ntreb` dac`

vorbele sale l-au r`nit.

A doua \nc`pere, ai c`rei pere]i erau lambrisa]i pân` la

jum`tatea \n`l]imii cu un panou acoperit \n \ntregime de

rafturi, fu zugr`vit` mult mai repede decât camera.

Dar Andrew se ar`t` ciudat de t`cut. |n ciuda atitudinii mereu

prietenoase [i calde, tân`ra femeie \l sim]ea trist.

Când terminar` [i când el \[i adun` pensulele pentru a le

cur`]a, \l \ntreb`:

– E[ti oare r`nit de ceea ce am spus adineaori \n leg`tur`

cu Merri? |mi imaginez sensibilitatea ta...

– Nu e[ti responsabil`, o asigur` Andrew. Pur [i simplu,

anumite elemente ale trecutului sunt susceptibile s-o afecteze

pe Merri [i m` ating [i pe mine profund. |ntr-o zi, când \[i va

asuma mai bine situa]ia, \]i voi vorbi despre asta.

LAS~-MI O {ANS~ 121

Lezlie avu un presentiment comparabil cu cel pe care-lsim]ise \nc` din prima sear`, când cinaser` \mpreun` la"Galleria". Oare misterul care-i desp`r]ise pe cei doi fra]i eracel care influen]a asupra atitudinii lui Merri?

– Mirosul acesta de vopsea \ncepe s` m` jeneze, coment`brusc Andrew. Dac` am merge s` respir`m la mine?

Aceast` propunere, sau mai degrab` propria reac]ie, oalarm` pe Lezlie. Ar fi fost atât de u[or s` r`mân` cu Andrew,s` se obi[nuiasc` \n compania lui pl`cut`...

– Mul]umesc mult, dar prefer s` fac un du[ [i s` m` culcdevreme.

– Oricum, nu aici? obiect` tân`rul b`rbat.– Voi dormi \n salon, pe canapea.– Am o camer` de oaspe]i, insist` Andrew.Lezlie zâmbi scuturând din cap.– |]i apreciez enorm oferta [i tot ajutorul pe care mi l-ai

dat. F`r` tine, asta mi-ar fi luat tot weekendul.– La asta servesc prietenii, \i replic` el, reg`sindu-[i

umorul.|[i lu` r`mas-bun, cu un semn din mân`. Deodat`, casa i se

p`ru lui Lezlie foarte goal` [i prea mare. Se duse \n birou [i\ncepu s` pun` la loc c`r]ile [i bibelourile pe etajere [i peplaca [emineului. Dar nu putea alunga ideea c` prezen]a luiAndrew d`duse via]` locuin]ei sale [i-i risipise singur`tatea.

122 ANGELA ALEXIE

Capitolul 6

– Era mai bine când veneai la mine acas`, declar` Merristânjenit`.

– De ce?A[ezat` la birou, Lezlie avea mâinile \ncruci[ate \n fa]a sa.– Nu [tiu. Aveam mai multe lucruri s`-]i povestesc.– Te-ai gândit la ideea mea de a tria obiectele din camera

ta, Merri?Feti]a \ncepu s`-[i r`suceasc` o [uvi]` de p`r, semn tipic la

ea de team`.– Nu reu[esc s` hot`r`sc ce s` dau la o parte, m`rturisi

feti]a.– Ai cerut ajutorul unchiului?Merri scutur` din cap.– Plec` din nou la Denver, mâine.

Lezlie se ridic` [i \nconjur` masa, pentru a se a[eza lâng`

Merri.

– Ai petrecut un sfâr[it de s`pt`mân` pl`cut, la prietena ta?

– La Jill? Da, a fost bine. Dar nu se gânde[te decât la b`ie]i.

Oft` exasperat` [i ochii i se a]intir` asupra lui Lezlie.

– Cred c` unchiul Andrew te place mult, declar` pe nepus`

mas`.

– Ah? f`cu Lezlie cu pref`cut` deta[are.

– Spune c` a]i zugr`vit \mpreun` casa ta, \n timp ce eu

eram la Jill.

– Nu toat` casa, preciz` Lezlie. Doar dou` \nc`peri.

– L-am auzit vorbind cu doamna Cates. Te-a invitat chiar la

cin`! Niciodat` n-a f`cut pe nimeni s` vin`. |n tot cazul, de

când locuiesc cu el...

– Poate pentru c` vrea s`-]i lase timp s` te obi[nuie[ti,

Merri. A[teapt` s` fii din nou fericit`, \nainte de a-[i invita

prietenii.

– Dar nu voi fi niciodat` fericit` aici, se plânse Merri cu

vehemen]`. Vreau s` m` \ntorc acas`. Vreau ca totul s`

redevin` ca \nainte... \nainte...

– |nainte de accident, complet` Lezlie. Vrei s`-mi vorbe[ti

despre el, Merri?

Feti]a scutur` din cap, cu tr`s`turile r`v`[ite de durere.

}â[ni brusc din scaun, strigând:

– Nu! Nu vreau!

124 ANGELA ALEXIE

Lezlie i se al`tur` [i puse mâinile pe umerii ei pl`pânzi.

– Din nefericire, nu va rezolva nimic dac` refuzi s`-]i

aminte[ti. Furia [i triste]ea r`mân adânc \n tine [i nu te mai

p`r`sesc. Vreau s`-mi po]i povesti \ntr-o zi ce s-a \ntâmplat.

Merri f`cu brusc stânga-mprejur [i se arunc` \n bra]ele

terapeutului. Lezlie se aplec` pentru a o \mbr`]i[a.

– Nu vreau ca totul s` fie schimbat!

– {tiu, Merri, [tiu, o consol` Lezlie.

Copila \[i trase nasul [i ridic` spre ea fa]a sc`ldat` \n

lacrimi.

– Tat`l [i mama ta au plecat la fel?

A[adar, nu uitase confiden]a lui Lezlie. Pân` acum, nu mai

f`cuse aluzie la ea.

– Nu, eu mi-am pierdut so]ul [i...

– E[ti c`s`torit`? o \ntrerupse Merri, ne\ncrez`toare.

– Am fost, r`spunse \ncet Lezlie. {i la fel ca la p`rin]ii t`i, a

existat un accident. Mi-a trebuit mult timp pentru a m`

obi[nui cu singur`tatea, dar am avut-o pe mama. A[a cum \l ai

tu pe unchiul Andrew.

Uluit`, Merri ]inea gura deschis`. Se cuib`ri toat` lâng` Lezlie,

c`utând s-o \ncurajeze [i s` se \ncurajeze pe ea \ns`[i. Acest gest

simplu o emo]ion` pe tân`ra femeie, dincolo de cuvinte.

– Sunt fericit` c`-]i sunt prieten`, declar` Merri, cu un

zâmbet radiind de \ncredere inocent`. {tii, ]i-am spus c`

unchiul Andrew pleac` mâine...

LAS~-MI O {ANS~ 125

Lezlie \ncuviin]` [i feti]a continu`:

– Ei bine, vineri la [coal` este serbarea sportului...

Bine\n]eles, eu nu pot s` particip... Merg doar s` privesc...

{i m` \ntrebam... Ei bine, dac` ai vrea s` vii. P`rin]ii celorlal]i

vor fi acolo [i ai putea asista la concursuri cu mine... Ar fi

amuzant...

– Stai a[a! o opri Lezlie amuzat`. Pe scurt, ]i-ai dori s` vin

la s`rb`toarea sportului?

Merri d`du energic din cap.

– Vrei, spune?

– Nu-]i pot promite acum, dar \mi voi verifica agenda [i-]i

voi da r`spunsul joi, la viitoarea noastr` [edin]`.

Ne-am \n]eles?

– Da. Dar vei \ncerca? Te rog...

– Voi face tot ce pot.

|[i consult` ceasul; dintr-un minut \n altul, Andrew va sosi.

Ca [i când i-ar fi citit gândurile, Merri observ`:

– Unchiul Andrew nu vine ast`zi. Jill voia s` m` duc s` m`

joc la ea, dup` [edin]`. M` va conduce mama ei acolo.

– S-ar spune c` deveni]i prietene bune, amândou`?

– Mda, admise Merri. Dar mi-ar pl`cea mai mult s` nu mai

vorbeasc` atât despre b`ie]i...

Schimbar` un scurt r`mas-bun când Jane o anun]` c`

doamna Moore o a[tepta pe Merri la recep]ie. Feti]a realizase

progrese mari, se gândi Lezlie cu profund` satisfac]ie.

126 ANGELA ALEXIE

Imediat ce se va rezolva acea prim` m`sur` decisiv`, s` fac`

pu]in spa]iu \n camera sa, terapia va avansa cu pa[i uria[i.

Tân`ra femeie parcurse notele [edin]elor precedente [i

studie programa, un fel de arbore genealogic, pe care-l f`cea

pentru fiecare din pacien]i. Cel al lui Merri era foarte

desfrunzit... Nu avea nici bunici, nici unchi sau m`tu[i, cu

excep]ia lui Andrew, nici veri[ori. P`rin]ii lui Greg [i ai lui

Andrew muriser`; cei ai lui Meredith divor]aser` de mult timp,

tat`l nu mai d`duse nici un semn de via]` [i mama murise de

cancer. Schema rezuma imensa singur`tate a acestei copile.

Din fericire, tutorele s`u era un b`rbat iubitor care se str`duia

prin toate mijloacele s-o fac` fericit`. Poate va ajunge, dac` ea

\i va permite, s` se apropie de Merri [i s` \mpart` povara prea

grea pe care aceasta o ducea?

***

S`pt`mâna trecu repede. |ntocmai ca [i Andrew, Jim era \n

deplasare, pentru afaceri. A[a c` Lezlie [i Donna se \ntâlnir`

de dou` ori, \ntr-o sear` pentru a cina [i \n alta, la clubul de

gimnastic`. Doar ele dou`, reu[ir` chiar s` pun` ordine \n

camera lui Lezlie. |n timp ce puneau la loc comoda grea,

Donna propuse gâfâind:

LAS~-MI O {ANS~ 127

– Jim [i cu mine d`m o mic` petrecere, s`pt`mâna viitoare.

Din \ntâmplare, vei fi liber`?

– Ezit s` vin, admise Lezlie. Cea mai mare parte din

prietenii vo[tri sunt cupluri, [i m` simt mereu pu]in

nepotrivit` acolo.

– Ai putea s`-l aduci pe Andrew, suger` Donna.

– Asta n-ar face decât s` complice situa]ia...

– Oare cum po]i tempera atrac]ia ta pentru el [i mai ales a

sa pentru tine? |n zadar afecta aerul degajat când am fost la

tine, de câte ori te privea...

Fluier` u[or [i relu`:

– Dac` ochii lui Jim ar lua o asemenea expresie, m-a[ topi

imediat.

Lezlie prefer` s` nu-i m`rturiseasc` \n ce m`sur` o afecta,

\ntr-adev`r, Andrew. Asta ar fi sporit [i mai mult \ncuraj`rile

prietenei sale...

– A \n]eles totu[i pân` la urm` c`, atâta timp cât o voi trata

pe Merri, orice complica]ie \ntre noi ar fi nefast`.

– |n locul s`u, a[ c`uta un alt terapeut pentru nepoat`,

declar` Donna cu sinceritate.

Lezlie \i arunc` o privire intrigat`.

– Da, da, [tiu c` vrei neap`rat s-o aju]i pe aceast` copil`, fu

de acord Donna. Dar e[ti pe cale s` te ata[ezi prea mult de ea.

Exact invers decât m-ai avertizat cu Elizabeth. S` sper`m pur

[i simplu, c` este un b`rbat r`bd`tor...

128 ANGELA ALEXIE

Lezlie [i-o dorea de asemenea cu ardoare, dar alung` cu

hot`râre aceast` idee. Deja se gândea prea mult la Andrew

Bradinton. |i ap`rea \n minte \n momentele cele mai

nea[teptate. |n schimb, reflecta serios la ipoteza Donnei: oare

investise prea mult \n tratamentul lui Merri? Cu toat`

sinceritatea, i se p`rea c` nu. Fire[te, dramele asem`n`toare

care le loviser`, le apropiaser`. Dar feti]a o atr`gea mai ales

prin deosebirea de ceilal]i pacien]i pe care-i privea cel mai

des: copii r`sf`]a]i de care p`rin]ii nu se ocupau deloc,

adolescen]i rebeli, \ncercând cu orice pre] s` atrag` pu]in

aten]ia, traumatisme dup` divor]...

– Unde ai plecat? \i repro[` brusc Donna. N-ai ascultat nici

un cuvânt din...

– Iart`-m`, Donna, m` gândeam la o pacient`.

– N-are rost s` \ntreb care...

– E[ti imposibil`! se revolt` Lezlie, aruncând \n ea cu o

pern`.

– Ba nu! Pur [i simplu, perspicace.

Donna se bucura \n tain` de turnura pe care o luaser`

evenimentele. Pentru prima dat` de când o cuno[tea, Lezlie

p`rea interesat` de un b`rbat. Se preg`tea oare s` ias` din

singur`tate?

***

LAS~-MI O {ANS~ 129

Vineri, era un timp superb. Lezlie p`r`si biroul la ora

prânzului, pentru a ajunge la [coala lui Merri; cu ocazia

[edin]ei din ajun, \i confirmase feti]ei prezen]a sa la serbarea

sportului.

Pe terenul de joc alergau deja \n toate p`r]ile elevi

surescita]i. Merri ]â[ni dintr-un grup pentru a se n`pusti spre

ea.

– Bun` ziua! strig` vesel`.

– Am \ntârziat?

– Nu, n-a \nceput nimic.

O lu` de mân` [i o conduse spre colegii ei, care o pândeau

cu o curiozitate neascuns` pe tân`ra femeie. Totu[i, se

\ntoarser` repede, când o profesoar` \i chem` la linia de start.

Merri o duse pu]in mai departe [i se a[ezar` pe iarb`.

Nivelul sonor era asurzitor, anima]ia molipsitoare. Merri \i

ar`t` una din concurente.

– Iat-o pe Jill. Este una dintre alerg`toarele cele mai rapide

din [coal`. Vom câ[tiga [tafeta f`r` probleme.

Spectatorii \ncurajau zgomotos tinerii atle]i, cu ova]ii

r`sun`toare la sfâr[itul fiec`rei curse. Sub c`ldura soarelui, cu

greu atenuat` de o briz` u[oar`, Lezlie \[i scoase haina.

Profesorii, observ` ea, aveau cu siguran]` o \nf`]i[are foarte

deosebit` decât de obicei, cu [orturile pân` la genunchi,

[epcile cu cozoroc [i pantofii de tenis. Merri \i explic` faptul

c` vor disputa un meci de volei. Directorul f`cea parte dintr-o

130 ANGELA ALEXIE

echip`, adjunctul s`u din cealalt`. Aceast` confruntare anual`

le f`cea \ntotdeauna copiilor o pl`cere enorm`.

– Ah! cursa \n saci! exclam` Merri. Este singura pe care o

regret. Este atât de nostim`...

Concursul se desf`[ur` \ntr-o dezordine vesel`, care o

amuz` mult pe Lezlie, pân` \n clipa \n care observ` cu coada

ochiului o pat` ro[ie. |ntorcând capul, v`zu un b`ie]el care se

\ndep`rta de un grup de p`rin]i [i alerga pe gazon. Vântul \i

lipise p`rul de fa]a radioas` [i ]ipa de bucurie când mama sa

\l ajunse din urm`. Acest spectacol \i aminti \n mod cumplit

alte serb`ri [colare... L`s` ochii \n jos. Se crezuse \n stare \n

sfâr[it s` \nfrunte prezen]a copiilor, dar fusese de-ajuns un

b`ie]el \n pulover ro[u [i blugi p`ta]i de iarb`, pentru a-i trezi

din nou amintirile dureroase.

– Te sim]i bine, Lezlie? Pari bolnav`.

– Nu este nimic, Merri. Soarele...

– Oh, iat`-l pe unchiul Andrew! exclam` feti]a, surprins`.

Ar`t` spre parcaj [i psihologa se \ntoarse \n acea direc]ie.

|ntr-adev`r, Andrew \nainta spre ele, purtându-[i cu neglijen]`

haina pe un um`r. |[i desf`cuse cravata [i acum \[i descheia

nasturii de la gât. Absolut firesc, se \nclin` pentru a mângâia

obrazul nepoatei.

– Nu te obose[ti, pisicu]o?

– Nu, nu facem decât s` privim.

Lezlie sesiz` \n vocea sa o rezerv` neobi[nuit`.

LAS~-MI O {ANS~ 131

– Nu trebuia s` te \ntorci mâine? \l \ntreb`.

– Ba da, dar am putut termina pu]in \nainte [i am luat

primul avion.

– {antierul progreseaz` bine, la Denver?

– Mai bine decât speram. De acum \n aproximativ o lun`,

proiectul va fi terminat.

Se chirci lâng` Merri.

– Deocamdat`, cine câ[tig`?

– A cincea, morm`i aceasta.

– |n acest caz, anul viitor vei fi la \nving`tori, o consol`

unchiul s`u. Dup` [coal`, vrei s` te \ntorci cu mine, cu

ma[ina?

– Vei r`mâne?

– Dac` tot sunt aici!

|ntrecerea cu mingea a profesorilor \ncepuse. Merri se

duse s-o vad` pe Jill [i Lezlie profit` pentru a discuta cu

\nso]itorul s`u.

– Andrew, ai remarcat c` Merri p`rea \ngrijorat`?

– |n ultimul timp mi s-a p`rut extrem de t`cut`, confirm`

acesta, observându-[i nepoata. Dar ezit` \nc` s` aib` \ncredere

\n mine. S-a \ntâmplat ceva important?

– Pentru ea, da.

Se preg`tea s`-i expun` stadiul la care ajunsese terapia, dar

\n acea clip` feti]a veni spre ei [i se a[ez`. Dup` un meci

strâns, care dezl`n]ui entuziasmul elevilor, profesorii clasei a

132 ANGELA ALEXIE

[asea câ[tigar` cu dou` puncte. Directorul, un b`rbat scund,

\ntre patruzeci [i cincizeci de ani, chel, salut` ca r`spuns la

aclama]ii. Apoi copiii fur` striga]i, clas` cu clas`, pentru a

merge s`-[i recupereze lucrurile din s`li, \nainte de sosirea

autobuzelor [colare.

Lezlie \[i lu` po[eta [i haina u[oar`, iar Merri \i mul]umi cu

efuziune \nainte de a fugi s` li se al`ture colegilor.

– {i eu \]i sunt recunosc`tor c` ai venit, \i \nt`ri Andrew

spusele. Dac` [tiam, nu m-a[ fi \nvinov`]it atât de mult c` nu

pot sosi mai devreme.

– Merri nu ]i-a spus? se mir` tân`ra femeie.

Andrew schi]` un zâmbet trist.

– Sunt multe lucruri pe care nu mi le spune Lezlie. Dar voi

a[tepta.

– Pân` la urm` se va \ndrepta spre tine, \l lini[ti aceasta.

Este o problem` de timp.

– R`bdarea nu a fost niciodat` una din virtu]ile mele,

m`rturisi el cu umor. Dar \nv`]...

Nu f`cea aluzie doar la suferin]ele pupilei sale. {i Lezlie \l

obligase s` se arate mai r`bd`tor decât crezuse vreodat` s`

fie!

– Câ[tig` teren, Andrew. La fiecare [edin]` v`d

deschizându-se mai mult.

Prin aceste cuvinte inten]iona s`-l \ncurajeze, dar avu \nc`

o dat` impresia c`-l r`nise. Cum ar fi putut b`nui c` Andrew

LAS~-MI O {ANS~ 133

se temea de ziua \n care Merri \i va face confiden]e totale?

Deoarece era sigur c` feti]a \n]elesese \n bun` parte taina

familiei [i va sfâr[i prin a o dezv`lui.

– Ei bine, nu mai am decât s` m` \ntorc la munc`, declar`

Lezlie, cu pref`cut` dezinvoltur`.

– Mul]umesc \nc` o dat` pentru ceea ce ai f`cut pentru

Merri.

– Este foarte normal.

|n timp ce se \ndrepta spre Mustang, Lezlie sim]ea privirea

lui Andrew ap`sând asupra sa. Ca \n prima sear`, când \l l`sase

\n fa]` la "Galleria", acesta r`mase \ndelung nemi[cat, cu

mâinile \n adâncul buzunarelor, \nainte de a porni \ncet spre

portalul [colii.

***

A doua zi diminea]`, Lezlie fu trezit` de b`t`i puternice \n

u[a de la intrare. Nemul]umit` [i uimit`, arunc` p`tura,

\nfiorându-se de r`coarea matinal`. Ora nou`, citi pe pendul`,

singura zi \n care putea s` \ntârzie \n pat! Dac` era vorba

despre un comis-voiajor, \i va spune f`r` menajamente ceea ce

gândea! |[i \mbr`c` halatul [i bomb`ni printre din]i

lovindu-se cu degetele de la picioare de noptier`. Ajunse \n

134 ANGELA ALEXIE

pas furios \n vestibul [i deschise u[a cu un gest brusc.

Mânia \i disp`ru imediat.

|n prag se afla Andrew, cu gura c`scat`. P`rul lui Lezlie se

rev`rsa \n bucle m`t`soase pe umeri [i capotul plu[at, din

catifea, \i contura \ncânt`tor silueta zvelt`.

– Am s`-]i vorbesc, \i declar` \n sfâr[it, adunându-[i cu

oarecare greutate ideile.

Intr` [i \nchise u[a.

– |]i a[tept explica]iile, Lezlie.

– Referitor la ce subiect? exclam` aceasta, uluit`.

– Referitor la ideea ta str`lucit` de a face vid \n camera lui

Merri. Tocmai aranjeaz` totul, sau aproape, \n cutii.

Toate acele lucruri pe care refuzase absolut s` le lase la

Denver!

Enervarea \i spori când Lezli zâmbi.

– Nu v`d ce te poate bucura aici. Mi-am l`sat nepoata

plângând! Mi-a spus doar c` tu ai sf`tuit-o.

– Calmeaz`-te pu]in, Andrew. |]i voi da câteva l`muriri, dar

nu \nainte de a face cafeaua.

Acesta o urm` \n buc`t`rie, izolat \ntr-o t`cere ostil`.

Când cafetiera fu plin`, tân`ra femeie umplu dou` ce[ti.

"Ce mod de a \ncepe weekendul"? se gândi.

Andrew se a[ez` cu rezerv`.

– Vei catadicsi s`-mi explici pân` la urm`?

LAS~-MI O {ANS~ 135

– Este vorba despre o prim` etap` pentru Merri, Andrew.

O etap` capital`. Este foarte natural s` fie tulburat`.

Dar \ncearc` s` vezi obiectiv, pe termen lung: trebuie s` treac`

prin asta, pentru a le spune adio p`rin]ilor ei.

– Cum po]i s` afirmi asta?

Se ridic` \n picioare, \nc` prad` furiei. De când Merri

locuia cu el, n-o v`zuse niciodat` \ntr-o asemenea stare.

Se \ntoarse spre Lezlie [i se aplec` pentru a o privi drept \n

fa]`.

– Bine\n]eles, tu e[ti specialista. Dar formarea ta

universitar` are ni[te limite. Tr`ie[ti \n casa asta mare, goal`,

f`r` amintiri. |]i este u[or s` recomanzi ceva asem`n`tor

nepoatei mele. Dar o \mpingi spre nefericire!

Se \ndrept`, trecându-[i cu febrilitate mâna prin p`r.

– Cu siguran]`, am gre[it acceptând aceast` psihoterapie,

morm`i. L`udai progresele lui Merri, dar acum totul va fi cu

siguran]` pierdut. Poate e[ti o psiholog` priceput`, Lezlie, dar

ca femeie, \]i lipse[te experien]a. Toate acestea mi se par atât

de \ngrozitoare...

Lezlie \ncepu s` tremure, atins` \n adâncul fiin]ei sale de

criticile lui Andrew. {i o acuza de cruzime! Era sigur` c`

lucrase spre binele lui Merri. {tia mai bine decât oricine ce-i

trebuia.

Andrew o privi cu aten]ie [i o cut` de \ngrijorare \i br`zd`

fruntea.

136 ANGELA ALEXIE

– Nu inten]ionam s` te jignesc, Lezlie...

– S` m` jigne[ti? repet` ea. Nu asta este problema, Andrew.

M` enervezi punând \nc` \n discu]ie competen]a mea.

|]i \nchipui c` le-a[ putea propune pacien]ilor ceva d`un`tor?

Crezi a[adar c` pentru Merri este de preferat s` continue s`

tr`iasc` \nconjurat` de acele relicve morbide?

Deoarece despre asta este vorba. {i permite-mi o remarc`:

dac` cineva este \n m`sur` s`-]i trateze nepoata, eu sunt aceea.

Vrei s`-]i spun de ce, Andrew? Vrei? Vino, \]i voi ar`ta...

P`r`si buc`t`ria \n pas furios, cu Andrew pe urmele ei,

stupefiat de acest acces de vehemen]`. P`trunzând \n birou,

observ` c` \nc`perea fusese pus` \n ordine [i c` fotografii

\nr`mate \mpodobeau [emineul [i câteva etajere.

Ele reprezentau un b`rbat [i un b`ie]el, evident râzând ferici]i.

Le studie câteva clipe \nainte de a descoperi un portret de

bebelu[ [i un altul al lui Lezlie, \mbr`]i[at` de acela[i

necunoscut.

– Vezi, Andrew, \ncepu Lezlie cu o voce tensionat`, \n]eleg

ceea ce simte Merri, pentru c` am tr`it o dram` similar`. So]ul [i

fiul meu s-au \necat, acum doi ani. N-am putut face nimic...

De mult timp nu descrisese \ngrozitorul accident. Vocea i

se frânse \ntr-un suspin, \n timp ce teama [i vinov`]ia o

cuprindeau din nou. |[i dori s` fug`, ca de atâtea ori mai

\nainte, pentru a-[i g`si refugiul \ntr-un loc utopic, \n care

trecutul s` n-o mai tortureze.

LAS~-MI O {ANS~ 137

– Dumnezeule... gemu Andrew.

Str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea [i puse mâinile pe umerii

\ncorda]i ai tinerei femei, str`b`tu]i de tres`riri.

– Iart`-m`, Lezlie. N-aveam idee...

Aceasta detesta s` inspire mila cuiva, [i mai ales a lui

Andrew.

– Nu te \nduio[a de soarta mea, Andrew. Pân` la urm` am

acceptat aceast` realitate. Am vrut s-o tratez pe Merri, pur [i

simplu din cauza experien]ei mele.

F`cu o pauz`, apoi relu` cu greutate:

– Trebuie s` fi pierdut tu \nsu]i pe cineva pentru a putea

\n]elege. Trebuie s`-]i fi v`zut via]a \ntreag` dat` peste cap \n

câteva clipe...

Lacrimile \i curgeau \mpotriva voin]ei sale [i Andrew o lu`

\n bra]e. Cu obrazul a[ezat pe p`rul ei, privea fotografiile.

Atâtea \ntreb`ri pe care i le provocase Lezlie, g`seau \n sfâr[it

explica]ie.... Iat` de unde provenea teama de orice rela]ie

intim`. Nu, nu sim]ea mil`. Ci \n]elegere pentru suferin]a sa,

pentru durerea profund` care o izolase astfel de dragoste.

|ntrevedea de asemenea imensa sa for]` interioar`; deoarece

acceptase la tratament o pacient` care trebuia s`-i re\nvie

permanent amintirea propriei pierderi. O strânse cu

\nfl`c`rare mângâindu-i p`rul lung [i murmurându-i cuvinte

lini[titoare.

138 ANGELA ALEXIE

Lezlie se abandon` complet \ncuraj`rii pe care i-o oferea.

De mult timp nimeni n-o mai ]inuse astfel, cu tandre]e [i

\n]elegere! Singur`tatea pe care de obicei o nega o n`p`di ca

un val seismic [i se ag`]` de \nso]itorul s`u ca de un colac de

salvare. |n sfâr[it, suspinele se diminuar` [i Lezlie scoase un

oftat tremur`tor. Când ridic` spre Andrew fa]a sc`ldat` \n

lacrimi, acesta \i zâmbi cu blânde]e.

– Te sim]i mai bine?

Tân`ra femeie d`du din cap [i, f`r` s`-i lase timp s-o fac` ea

\ns`[i, Andrew \i [terse obrajii. Contemplând ochii mari

cenu[ii, \nc` str`lucitori, fu cuprins de o dorin]` ardent` de a

[terge prin orice mijloace acuza]iile sale dure.

Nemairezistând, se aplec` pentru a pune st`pânire pe buzele

tremur`toare ale lui Lezlie.

Incapabil` s` reziste, aceasta nici m`car nu \ncerc`.

Pleoapele se \nchiser` [i, brusc prad` unei nevoi ce ie[ea la

suprafa]` din adâncul s`u, \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului

lui Andrew, r`spunzându-i la s`rut cu pasiune egal`.

Senza]iile pe care acesta le trezea \n ea, nu sem`nau cu nimic

din ceea ce cunoscuse. Pentru Lezlie, sexualitatea fusese

\ntotdeauna o pl`cere \mp`rt`[it`, care \nt`rea dragostea.

Nu emo]ii puternice, nemaipomenite pe care le descoperea [i

care \i distrugeau orice voin]`. Nu-[i mai dorea decât un lucru:

s` se apropie mai mult, s`-i simt` atingerea pe piele, s` i se

d`ruie \n \ntregime...

LAS~-MI O {ANS~ 139

Andrew \[i plimba mâinile de-a lungul trupului ei,

atr`gând-o mai aproape. |n elanul lor, deveniser` unul singur,

contopi]i \n c`utarea extazului. Tân`rul b`rbat \ndep`rt`

materialul moale al halatului, descoperind un um`r pe care-l

s`rut`. Lezlie nu protest` când \i scoase complet ve[mântul,

care alunec` pe jos. Doar c`ma[a de noapte diafan` mai

opunea un obstacol f`r` importan]` unirii lor...

– Andrew... [opti ea.

– Nu spune nimic.

Pentru a o \mpiedica mai bine, o s`rut` din nou,

ame]ind-o de emo]ie [i l`sând-o n`ucit` [i toropit` de

\mbr`]i[area sa.

Se preg`tea s` o ridice pentru a o duce \n camer` când o

str`lucire aurie \i atrase aten]ia. Trase de lan]ul fin \n inten]ia

de a-l scoate [i descoperi [ocat verigheta care atârna pe el.

Se \ndep`rt` brusc, cu bra]ele c`zute.

– Ce ai Andrew? murmur` tân`ra femeie.

– Auzindu-te vorbind, credeam c` ai pus cruce trecutului.

Dar nu este cazul...

– Ce vrei s` spui?

Acesta \i ar`t` inelul. Lezlie \l lu` \ntre degetele sub]iri,

apoi ridic` din nou privirea spre Andrew.

– L-am uitat. Dup` accident, nu m-a[ fi putut desp`r]i de

el. Dar oamenii pun atâtea \ntreb`ri, \ncât l-am pus s`-l port ca

pandativ.

140 ANGELA ALEXIE

– {i-l p`strezi \nc`. Un simbol elocvent, Lezlie, sperasem c`

a venit clipa noastr`. M-am \n[elat. Poate gre[esc pentru c` m`

\nc`p`]ânez...

Scutur` din cap, vizibil tulburat.

– Evident, \]i iube[ti \nc` so]ul. Sau mai degrab`, amintirea

dragostei voastre.

– Michael [i fiul meu au reprezentat foarte mult pentru

mine.

– Fire[te. Dar nu pot face parte din viitor, nici m`car din

prezent. Apar]in trecutului, iar dac` am \nv`]at ceva \n via]`,

este c` nu se poate reveni asupra trecutului. Poate chiar s`

devin` o amenin]are pentru viitor. Dar tu ai f`cut mai r`u:

]i-ai \nchis via]a \ntr-un pustiu afectiv. Oare nu exist` un dic-

ton \n profesiunile de \ngrijire, "vindec`-te pe tine \nsu]i"?

}i se potrive[te. Nimeni nu te poate ajuta.

Cu aceste cuvinte nemiloase, p`r`si biroul [i ie[i din cas`.

Consternat`, Lezlie se pr`bu[i \ntr-un fotoliu.

– Credeam c` am reu[it, spuse cu voce tare.

Tremura, nu numai din cauza observa]iilor lui Andrew, ci

[i a dorin]ei nesatisf`cute pe care o sim]ea \nc`. |n fa]a

fotografiilor lui Michael [i ale lui Mike, fiul lor, fu din nou

cople[it` de \ndoieli. Oare Andrew avea dreptate? {i mama sa

vedea acela[i lucru? Se hr`nea cu amintirea unei iubiri?

|[i mas` tâmplele, sim]ind un \nceput de migren`.

Oare Andrew nu \n]elegea c`-i era team` s` iubeasc` [i s`

LAS~-MI O {ANS~ 141

piard` din nou? Dac` o asemenea dram` ar trebui s` se mai

\ntâmple, era sigur` c` nu i-ar mai supravie]ui... nu a doua

oar`.

|n clipa \n care ie[ea de la du[, \ncepu s` sune telefonul.

R`spunse posomorât` [i vocea poc`it` a lui Andrew declar`:

– Lezlie, am proferat ni[te enormit`]i pe care n-ar fi trebuit

s` le spun niciodat`. {i am gre[it c` m-am \nfuriat astfel...

Dup` o ezitare, continu` pe un ton [i mai blând:

– Vorbe[te-mi despre Michael.

– Asta n-ar schimba nimic.

– Poate c` da. N-aveam dreptul s` te judec cum am

f`cut-o. Am crezut c` am pierdut \ncrederea ta. Dar suntem

prieteni [i sper chiar mai mult. Acum sunt \n stare s` te ascult.

Vrei s`-mi vorbe[ti despre Michael [i fiul vostru? repet`.

Lezlie reflect` câteva clipe, u[urat` c` nu mai era mânios.

Oare de unde s` \nceap`? F`r` s` reu[easc` s` se hot`rasc`,

\ncepu brusc s` povesteasc` la \ntâmplare. So]ul s`u [i cu ea

se cunoscuser` la universitate – ea \n anul al doilea la [tiin]e

umane, el \n penultimul an la drept. Se c`s`toriser` trei luni

mai târziu. Michael lucra cu program redus ca angajat \ntr-un

cabinet de avoca]i, dar veniturile erau insuficiente pentru

tân`rul cuplu, a[a c` Lezlie \[i lu` la rândul s`u o slujb`, \n

timp ce urma cursurile serale. Dup` un an, se n`scuse Michael

junior. P`stra cea mai minunat` amintire din ziua na[terii sale.

142 ANGELA ALEXIE

La \nceput, le fusese greu s` fac` fa]` cheltuielilor. Dar \i

ajutase familia lui Lezlie [i \nvinser` ferici]i. Margaret se ocupa

de Mike, \n timp ce fiica sa se ducea la munc`. Atunci când

Michael reu[ise la examene, tân`ra femeie redeveni student`

cu program complet. Oare cum s` descrie anii care urmaser`,

uneori epuizan]i [i frustran]i, dar [i celelalte clipe fericite?

Cump`raser` o cas` veche la periferie, d`ruindu-i lui Mike

primul câine. Lezlie renovase locuin]a din temelie, pentru c`

mereu se distrugea o parte sau alta.

Când \n sfâr[it \[i lu` doctoratul, fiul lor avea cinci ani.

|n acea var`, dispunea pentru prima dat` de pu]in timp liber.

Când \ncepu anul [colar, c`utase un post de psiholog.

La sfatul lui Michael, \ncepuse \ntr-un centru de terapie

familial`, dar \i fuseser` suficiente câteva luni pentru a

constata c` o interesau mai mult problemele copiilor, decât

ale p`rin]ilor. Dup` ce \ncepuse o campanie de scrisori de

candidatur`, voise s` plece câteva zile \n concediu, profitând

de [omajul provizoriu.

P`stra \ntip`rite \n amintire rug`min]ile perseverente

pentru a-l convinge pe Michael, care pân` la urm` cedase.

Cât regreta \nc` [i ast`zi! Cu dou` cupluri, colegi de ai lui

Michael, \nso]i]i de so]ii, \nchiriaser` o caban` confortabil`

situat` pe malul unui lac. Escapada fusese idilic`, pân` \n

ultima zi. F`r` s` poat` spune de ce, lui Lezlie \i displ`cuse

ideea de a ie[i cu ambarca]iunea \n acea diminea]`.

LAS~-MI O {ANS~ 143

Poate pentru c` era mai frig decât de obicei [i apa p`rea mai

agitat`. Dar Michael \i \nl`turase protestele printr-un gest.

Totul se petrecuse atât de repede! Mergeau cu toat` viteza,

\n ambarca]iunea u[oar`, biciui]i de vântul furtunii care se

anun]a, când fuseser` izbi]i de valul format de un alt vas mai

mare. Mike se afla lâng` Lezlie, [i \ntr-o clip` fu dezechilibrat

de [oc. Ea urlase [i Michael schimbase prompt direc]ia pentru

a se \ntoarce. La \nceput nu fusese prea nelini[tit`: b`ie]elul

purta o vest` de salvare. Dar crezu c` inima \i va \nceta s` mai

bat` când observase c`-l pierduse, Dumnezeu [tie cum.

|ncremenit` de groaz`, schimbase o scurt` privire cu so]ul

s`u, care se eliberase imediat de propria vest` pentru a s`ri [i

a-[i salva fiul. Probabil nu-i va mai vedea vii... Vru s` sar` [i ea,

dar fusese \mpiedicat`. Ceilal]i b`rba]i s`riser` \n ap` pentru

a-i c`uta pe Mike [i pe tat`l s`u, dar nu g`sir` nici o urm`.

Era imposibil, \nnebunitor, ireal... Lezlie r`m`sese la \nceput

prea ne\ncrez`toare pentru a-[i striga disperarea. Se a[teptase

ca \n orice clip` s`-i vad` pe Mike [i Michael ap`rând din

valurile \ntunecate. Orele care urmaser` fuseser` un lung

co[mar. Salvatorii chema]i de urgen]` nu avuseser` mai mult

succes.

Lezlie tu[i, cu gâtul uscat de suferin]`. Nu va uita niciodat`

nici cea mai mic` secund` din acea zi cumplit`.

Trupurile fuseser` aruncate pe un mal al lacului. Din spusele

anchetatorilor, capul lui Michael se lovise de ceva [i,

144 ANGELA ALEXIE

incon[tient, se \necase f`r` s`-[i poat` ajuta copilul, care nu

[tia s` \noate. Calvarul era doar la \nceput!

Margaret Hall se \ns`rcinase cu organizarea funeraliilor, pe

care Lezlie le suportase datorit` tranchilizantelor care o

buim`ciser`. Dar \ntorcându-se acas`, \nconjurat` de urmele

familiei distruse, crezuse c` \nnebune[te de durere.

O revoltase atâta nedreptate, \[i repro[ase cu am`r`ciune c`

propusese aceast` vacan]`, \l condamnase chiar [i pe Michael

pentru c` voise s` ias` cu ambarca]iunea \n acea diminea]`.

C`zuse ore \ntregi \ntr-o profund` disperare, plânsese

ne\ncetat, sus]inut` din fericire de mama sa. Dup` ce se

\nc`p`]ânase s` \nfrunte singur` tragedia, recunoscuse \n cele

din urm` c` nu va reu[i. La psihoterapie \[i exprimase furia,

suferin]a, nesfâr[ita vinov`]ie care o chinuiau.

Timp de trei luni, [edin]ele zilnice fuseser` singura [i

ultima solu]ie salvatoare. Apoi, treptat, le redusese ritmul,

pân` când putuse accepta pierderea definitiv` a celor dou`

fiin]e pe care le iubise cel mai mult pe lume. Sim]indu-se mai

ra]ional`, acceptase postul de la Riverview. Munca o ajutase s`

nu se mai gândeasc`, s` nu mai analizeze un trecut atât de

dureros.

Andrew ascultase totul f`r` s` spun` o vorb`.

– Chiar nu era vina ta, declar` \n cele din urm`. A fost unul

dintre acele accidente imprevizibile, ca cel al lui Greg [i al

Meredithei. Nu se pot explica.

LAS~-MI O {ANS~ 145

– Din nefericire, mult timp n-am fost \n stare s` m`

conving de asta. C`utam cu disperare un sens la ceea ce se

\ntâmplase [i n-am g`sit nici unul.

T`cu o clip`, \n timp ce ap`ru o nou` amintire.

– Nimeni nu \n]elegea cu adev`rat ce sim]eam. Pân` \ntr-o

zi, când \n sala de a[teptare de la psihanalist, am \ntâlnit o

femeie. Avea aproximativ patruzeci de ani [i trecea printr-un

divor] \ngrozitor: so]ul \i fugise \ntr-o noapte cu copiii, f`r` s`

lase adresa. A fost o cotitur` capital` pentru mine. Mi-am dat

brusc seama c` nu eram singura care tr`ia o dram`. Nu vei

putea avea o idee despre asta decât dac` ai fi fost tu \nsu]i

c`s`torit [i ai fi cunoscut acest gen de intimitate ani de zile...

– Am fost aproape, o dat`, m`rturisi Andrew. Dar n-a

mers...

– De ce?

– Greu de precizat un motiv anume. Momentul era, cu

siguran]`, prost ales. Uneori m` \ntreb ce s-ar fi \ntâmplat dac`

totu[i m` c`s`toream. Eram \mpreun` de aproape trei ani [i

m` gândeam serios la c`s`torie. Dar am primit ordinul de

\nrolare [i n-am mai considerat potrivit. Câteva s`pt`mâni de

lun` de miere, dup` care s` plec la r`zboi pentru un timp

nedeterminat, poate s` nu m` mai \ntorc niciodat`... Mi s-a

p`rut nedrept fa]` de ea.

Cât ar fi vrut Lezlie s`-i vad` fa]a!

– {i regre]i c` te-ai ab]inut s-o faci?

146 ANGELA ALEXIE

– |ntr-un sens, da. S-a c`s`torit cu un altul. Ceea ce mi-a

lipsit cu adev`rat a fost s`-mi \ntemeiez o familie, s` am copii.

– Te-ai fi putut c`s`tori, dup` aceea.

– N-a[ fi f`cut decât s` \ncurc lucrurile, glumi Andrew.

Dar n-am \ntâlnit nici o femeie cu un spate ca al t`u.

– Cum? f`cu tân`ra femeie, descump`nit`.

– Nu [tiai? Am f`cut o fixa]ie pentru spate, mai ales pentru

unul care se arcuie[te \ntr-o curbur` atât de \ncânt`toare ca al

t`u.

– De unde [tii? ripost` Lezlie, str`duindu-se s` par`

serioas`. Când m-ai \ntâlnit, purtam un halat.

– Era evident, dup` modul \n care mergeai. Se \ntâmpl` s`

apreciez de asemenea picioarele lungi, frumoase, gleznele

elegante, nasul cârn [i ochii mari, cenu[ii.

– Ce spirit de observa]ie remarcabil! {i ai recunoscut toate

astea din prima zi?

– Evident. Era de-a dreptul \nsp`imânt`tor: idealul meu

feminin \narmat \n fa]` [i \ntr-o dispozi]ie atât de furioas`,

dac` \]i aminte[ti...

– |mi amintesc foarte bine.

– {i la mine, ce ]i-a pl`cut la prima vedere?

– N-am spus niciodat` c` mi-ai pl`cut!

– Dar sunt sigur de asta, \i replic` f`r` s` se fâstâceasc`.

|ntr-adev`r, Lezlie [tia sigur ce o atr`sese la Andrew:

impresia de for]`, prezen]a autoritar` pe care o degaja.

LAS~-MI O {ANS~ 147

– Cred c` a fost siguran]a ta, o siguran]` aproape

egocentric`, declar`. Da, este bine spus.

– Egocentric`? Egocentric`? se indign` tân`rul b`rbat.

Nu vorbe[ti serios!

– Arogant`, dac` preferi.

– Bun, s` spunem o siguran]` pu]in exagerat`, morm`i

Andrew. Dar sper c` apoi ai v`zut c` te-ai \n[elat?

– Mmda...

Izbucnir` amândoi \n râs, apoi Andrew relu`:

– Sunt fericit de aceast` conversa]ie, Lezlie. Nu voiam s`

r`mânem la scena penibil` de diminea]`.

– Nici eu, Andrew.

– {i iart`-m` c` te-am trezit – de[i te-am g`sit fermec`toare.

Era gata s` uit motivul vizitei mele. Data viitoare, voi \ncerca

s` telefonez.

– Sper c` nu va mai exista o dat` viitoare! A[ fi incapabil`

s`-mi \ncep deseori zilele astfel.

Dup` ce mai flec`rir` un timp, \nchiser`. Cu inima u[oar`,

Lezlie \mbr`c` ni[te blugi [i un tricou. Cerul era prea albastru

pentru a se consacra treburilor casnice. Lu` telefonul [i form`

repede un num`r:

– Alo, mam`? \ncepu. Ce-ai spune s` mergem s` facem

ni[te cump`r`turi?

– Nu r`m`sesei \n urm` cu treburile din gospod`rie?

148 ANGELA ALEXIE

– Ba da, dar vor a[tepta; doresc s` m` plimb prin pia]a devechituri.

– Ah... Credeam c` te gândeai la magazine adev`rate, nu laacele rafturi pline de praf, se lament` Margaret.

– Haide, mam`! {i gustul t`u de aventur`?– Bine, bine. Voi fi gata \ntr-o jum`tate de or`.– Voi veni s` te iau.Fredonând vesel`, Lezlie f`cu ni[te mici treburi pân` \n

clipa \n care plec`.

LAS~-MI O {ANS~ 149

Capitolul 7

Lâng` cartierele \ndep`rtate care \nconjurau Atlanta,fuseser` amenajate \n ni[te vechi depozite, trei târguri mari devechituri. Se g`sea adunat aici un sortiment important deantichit`]i din partea de sud a Americii. Lezlie putea petreceore \ntregi cotrob`ind prin m`rfurile variate. Astfel \[i adunasecu r`bdare colec]ia de sticlu]e \nceput` cu ani \n urm`.

Mobilele vechi uitate \n pod, apoi redescoperite [irestaurate, degajau un miros de praf [i vopsea cu cear` topit`.Alte rafturi prezentau pahare vechi sau de cristal, oglinzi \nrame lucrate cu minu]iozitate [i tablouri \n clarobscur.Ansamblul exercita asupra tinerei femei o misterioas` puterede fascina]ie.

Chiar [i Margaret fusese obligat` s` accepte c`-i pl`cea s`scormoneasc` astfel, urmând-o pe Lezlie pe aleile aglomerate,

admirând lucr`tura dantelelor \ng`lbenite. |n acela[i timp, \[i

observa discret fiica sesizând la ea o u[oar` schimbare a

dispozi]iei. Dac` intui]ia de mam` n-o \n[ela, Lezlie zâmbea

mai mult decât de obicei, obrajii \i p`reau mai colora]i [i ochii

mai scânteietori. Ceva... sau cineva, \i redase probabil bucuria

de a tr`i.

– Cum se simte noua ta pacient`? o \ntreb` cu un aer

degajat. |]i f`ceai atâtea griji pentru ea...

– Sunt foarte optimist`, declar` Lezlie cu \nsufle]ire.

Ast`zi tocmai a f`cut un progres decisiv.

– Ah? o \ncuraj` Margaret.

– Da, unchiul ei a venit la mine \n aceast` diminea]`.

|i propusesem ceva micu]ei [i era \nfuriat c` suferea foarte

mult, urându-mi ideea. Cred c`, acum, Andrew a \n]eles...

Margaret \[i lu` privirea de la bijuteriile de scen` pe care le

examina [i surprinse o expresie fericit` pe tr`s`turile lui

Lezlie. De obicei, refuza s` fie indiscret` [i dac` acest b`rbat,

Andrew, era cel care-i redase voio[ia fiicei sale, \n nici un caz

nu voia s` le compromit` rela]ia care se n`[tea. Pentru a-[i

potoli totu[i curiozitatea, se mul]umi s-o ia pe ocolite.

– Probabil asta i-a u[urat considerabil pe unchiul s`u [i pe

so]ia lui...

– Nu, nu este c`s`torit. Cel pu]in, feti]a n-a avut de

\nfruntat problema unei \nlocuitoare de mam`.

LAS~-MI O {ANS~ 151

Absorbit` \n contemplarea unui dulap cu oglind` din

secolul trecut, Lezlie nu remarc` zâmbetul mul]umit al mamei

sale. Mângâie cu respect mahonul lustruit, lucrat cu dragoste.

– Dac` era dup` mine, mi-a[ fi mobilat toat` casa cu

antichit`]i, oft` tân`ra femeie.

– De ce nu? Pentru a \ncepe, ]i-a[ putea oferi câteva piese

frumoase, r`mase \n podul meu.

– Ca fotoliul cu picioare \n form` de gheare, pe care mi

l-ai dat? o tachin` Lezlie.

– Pe acela \l uitasem, accept` Margaret strâmbându-se.

– Michael ar fi preferat s`-l ui]i \nainte. Detesta scaunul

`sta! m`rturisi tân`ra femeie izbucnind \n râs. Avea impresia

c` se a[az` pe o gorgon`, spunea.

– Erau labe de leu, o corect` Margaret.

– Tu [i cu mine [tiam asta. Dar nimic pe lume nu l-ar fi

putut convinge pe Michael c` nu era vorba despre un monstru

din antichitate, re\ncarnat din gre[eal` sub form` de mobil`!

Fu scuturat` de un nou val de râs.

– {i vaza trimis` de m`tu[a Louise, cadou de nunt`! Cea cu

dragoni negri...

Margaret pufni [i ea \n râs.

– Ce s-a \ntâmplat cu ea?

– Este \n pivni]`, \n cutia de la \nceput.

Recapitular` astfel, amuzându-se ca ni[te liceene, \ntreaga

list` cu groz`viile de-abia despachetate [i imediat \mpachetate

152 ANGELA ALEXIE

la loc. Cele patru surori ale Margaretei, din care dou` erau

mari c`l`toare, nu ratau s`-i trimit` nepoatei iubite cadourile

cele mai tr`snite [i uneori resping`toare.

Lezlie \[i antren` mama spre o alt` pr`v`lie. |n casa \n care

tr`ise cu so]ul s`u, gustul acestuia o \mpiedicase s`

achizi]ioneze mobilier vechi. Iar acum, i se p`rea inutil s`

schimbe un mobilier \n stare excelent`. Dar poate \ntr-o zi...

Z`ri pe o etajer` aliniate câteva sticlu]e. Le studie cu aten]ie

pe fiecare, pe rând. Dou` erau cr`pate, una ciobit`. Ultima era

de ametist, foarte asem`n`toare uneia din cele care-i

\mpodobeau deja buc`t`ria.

– Sunt frumoase, nu-i a[a? coment` cu amabilitate

negustorul. Dar din ce \n ce mai greu de g`sit [i deseori

stricate.

– |ntr-adev`r...

Brusc, aten]ia \i fu atras` de un corp de iluminat original.

Remarcându-i privirea intrigat`, proprietarul \l desprinse

pentru a i-l ar`ta.

– Este o pies` rar`. O lamp` cu petrol, la origine, dar

transformat` cu pricepere pentru curentul electric.

Arama era \nnegrit`, dar o parte a piciorului, din ametist,

sclipea sub abajurul din m`tase brodat` cu flori minuscule.

|n camera sa, se gândi Lezlie, un asemenea ornament ar

ad`uga o perfect` pat` de culoare. {i astfel va \ncepe

decorarea cu piese vechi...

LAS~-MI O {ANS~ 153

|n timp ce scria cecul, anticarul discuta pe un ton coborât:

– Dac` v` intereseaz` micile flacoane, ar trebui s` vizita]i

un magazin la Roswell, pe strada 19. De altfel, de acolo am

cump`rat aceast` lamp`.

– Excelent` idee, aprob` Margaret, care li se al`turase.

Dup` aceea, am putea mânca de prânz.

Lezlie \i adres` un zâmbet vesel.

– Oare nu te-ai plictisit de toate aceste vechituri?

Mama sa d`du din umeri cu non[alan]`.

– De o or` de când scormonim prin praf, am avut timp s`

m` obi[nuiesc...

Ziua era c`lduroas` [i pe strada 19 circula]ia era

aglomerat`, dar fluid`. Lezlie se mir` de numeroasele

construc]ii noi, imobile de apartamente sau birouri, magazine

[i restaurante se construiser` cu o vitez` pe care n-ai fi

crezut-o posibil`. Pe unul dintre [antiere, un panou mare \i

atrase privirea: "Bradinton Construction" era desenat cu litere

mari ro[ii. Observ` Porcheul lui Andrew, parcat lâng` un

camion.

– Ce este? \ntreb` Margaret, curioas`.

– Oh, nimic. Pur [i simplu peisajul s-a transformat atât de

repede, este de necrezut.

Dar \[i sim]i inima b`tând mai repede. Gândul c` Andrew

era acolo, atât de aproape, o tulbur` ciudat. Oare ce f`cea \n

acea clip`? Trebui s` opreasc` la stop [i profit` de asta pentru

154 ANGELA ALEXIE

a studia grupul de cl`diri neterminate. Soarele care o orbea

nu-i permitea o vedere mai clar`. Dar materialul u[or folosit,

cum era c`r`mida ro[ie, o mir`. {i-ar fi imaginat c` realiza [i el

la rândul s`u turnuri moderne din sticl` [i beton.

Hot`rât lucru, avea tendin]a s`-l judece gre[it pe acest b`rbat!

Andrew se afla la etajul al treilea al cl`dirii. {eful de echip`

plecase s` caute ni[te documente \n rulota \ntreprinderii.

A[teptând, Andrew se rezem` cu spatele de o grind` sub]ire

de o]el, pentru a-[i aprinde o ]igar` [i privea alene strada din

Roswell. F`r` s` vrea, gândurile care-i r`t`ceau reveneau f`r`

\ncetare la imaginea unei femei tinere fermec`toare, cu un

superb p`r ro[cat.

Se felicit` c` o sunase, dup` ce plecase furios – ce reac]ie

copil`reasc`! Dar fusese atât de dezorientat... Totu[i, ar fi

trebuit s` presupun` c` o femeie atât de \ncânt`toare fusese

deja \ndr`gostit`, probabil c`s`torit`. Dar respingerea, totala

lips` de interes pe care i-o opunea, \l obsedaser` \n asemenea

m`sur` \ncât nu se gândise la cauza lor. Totu[i, cuno[tea bine

acest gen de \nchidere \n sine. La \ntoarcerea lui din Vietnam,

cu zece ani mai \nainte, adoptase o atitudine similar`.

R`zboiul [i captivitatea fuseser` deja \ngrozitoare, dar ceea

ce-l a[teptase \n ]ar` se dovedise probabil mai r`v`[itor.

|i trebuise mult timp, foarte mult timp pentru a accepta

realitatea irevocabil`: \n absen]a sa, fratele se c`s`torise cu cea

pe care o iubise.

LAS~-MI O {ANS~ 155

Când \n sfâr[it mândria r`nit` se vindecase, putuse \n]elege

de ce ac]ionaser` astfel.

Andrew constatase c` un mare num`r de evenimente din

via]`, nu au nici un sens. Unii numeau asta fatalitate sau

noroc, dar pentru el, asta era doar natura condi]iei umane.

Acest gen de filozofie \i permisese s` dep`[easc` toate

obstacolele – asta incluzând tragedia \ngrozitoare [i vinov`]ia

pe care o provoca, servind doar la sporirea suferin]ei celui

care o purta. Din propria experien]`, \i afirmase lui Lezlie c`

trecutul poate ipoteca viitorul...

Trase din ]igar` [i sufl` un nor de fum, privind distrat

ma[inile. Aten]ia \i fu atras` de un Mustang alb [i v`zu

str`lucind \n soare p`rul ca o vâlv`taie al [oferi]ei. Un zâmbet

i se zugr`vi pe fa]` [i arunc` ]igara.

Nu se punea problema s` lase la \ntâmplase rela]ia cu

Lezlie; miza era prea important`. Aceasta f`cea s` vibreze \n el

o coard` pe care n-o atinsese nici o femeie. Era atât de

deosebit`! Poate marcat` de via]`, dar \nzestrat` cu o

formidabil` for]` interioar`. Iar el credea c` [tia ce-i putea

vindeca inima chinuit`... amândou` inimile lor.

Stopul se f`cu verde [i automobilul demar` pentru a

disp`rea curând din vederea sa. Andrew r`mase totu[i

absorbit \n gânduri. Nu auzi când se \ntorcea Mac, cu un sul

de planuri \n mân`.

156 ANGELA ALEXIE

James MacClaine, pentru to]i Mac, era un b`rbat sub]irel,

cu o fire lini[tit`. |ntre patruzeci [i cincizeci de ani, fa]a \i era

t`b`cit` de intemperiile la care-l supuseser` meseria.

Lucra pentru Andrew \nc` de la \nfiin]area "Bradinton

Construction" [i din zidar devenise [ef de echip`, ca rezultat

al \ndelungatei experien]e \n construc]ii. Pentru cea mai mic`

problem`, te adresai lui Mac pentru a g`si o solu]ie. Dar \n

ciuda r`bd`rii legendare, \ncepuse s` se irite de distrac]ia pe

care o manifesta patronul, \n ultimul timp.

– Nu [tiu ce-i cu dumneata acum, patroane, bomb`ni

\ntinzându-i documentele. Erau pe birou ca de obicei.

– Mul]umesc, Mac.

Andrew desf`[ur` foile [i le a[ez` pe masa improvizat`, o

scândur` furniruit`, pus` pe dou` capre. Propti buc`]i de

lemn pe fiecare col], pentru a le men]ine plate, apoi studie

indica]iile arhitectului referitoare la pere]ii interiori ai etajului

al doilea.

– Am verificat deja cifrele, observ` Mac, ursuz.

– Nu m` \ndoiesc, \l asigur` Andrew absent.

– |n acest caz, de ce o refaci?

– Ai dreptate, este inutil, fu de acord tân`rul b`rbat,

\ndreptându-se.

Mac nu-[i putu st`pâni un zâmbet, care-i adânci toate

ridurile de expresie.

LAS~-MI O {ANS~ 157

– Asta nu ]i se potrive[te, e[ti probabil obosit. Dac` ai pleca

pentru câteva zile pe malul m`rii?

– Acum nu este posibil. Poate când acest proiect va fi mai

avansat.

– Ai r`spuns acela[i lucru la ultimele dou`, \i repro[` Mac.

Nu po]i continua \n ritmul `sta, patroane. Cinci [antiere

\ntr-un an, f`r` s`-l num`r pe cel de la Denver! Chiar [i eu, am

nevoie de vacan]`.

|[i \nfund` pumnii \n buzunarele blugilor presp`la]i.

– Am putea merge s` bem o bere, sau chiar dou`... ca pe

timpurile vechi, bune.

Evident, aceast` propunere \l atrase. Membrii echipei de

construc]ii se schimbaser` de-a lungul anilor. Mac era

singurul vechi. De câte ori el [i Andrew se relaxaser` la o cafea

cu oamenii! Dar \n ultimul an, fuseser` atâtea de f`cut \ncât

obiceiul se pierduse, spre marele regret al [efului de echip`.

– Oare ce a[tept`m? declar` brusc Andrew, rulând

planurile. Spune-mi, ce face Bonnie Jean?

– O [tii, replic` Mac, \ncântat. Zgrip]uroaica aceasta este

mai imprevizibil` decât meteorologia! Un singur lucru nu s-a

schimbat la ea: limba ascu]it`.

Cei doi b`rba]i coborâr` scara cl`dirii \n construc]ie.

– Este mult timp de când sunte]i c`s`tori]i, nu?

– Dintotdeauna, se lament` Mac.

158 ANGELA ALEXIE

Andrew izbucni \ntr-un hohot de râs sincer. Era suficient

s-o \ntâlne[ti pe Bonnie Jean, pentru a sim]i fa]` de ea o

simpatie imediat`. Inima sa mare f`cea s` se uite repede

schimb`rile de dispozi]ie, dar era renumit` pentru

observa]iile sfichinuitoare de care nu sc`pa nimeni. Andrew le

sim]ise el \nsu[i, \ntr-o sear` \n care \[i adusese angajatul \n

sânul familiei, u[or afumat.

– Poate \mi vei putea povesti ce te fr`mânt` astfel? suger`

Mac. O poveste cu o femeie, pun pariu.

– Sau mai degrab` povestea unei femei, accept` Andrew,

gânditor.

– Probabil nu este obi[nuit`, de te tulbur` a[a.

– Extraordinar`, da. Acesta este cuvântul.

Mac sui \n camion [i se \n]eleser` s` se \ntâlneasc` la "La

Jake", un bar mic, situat la câteva sute de metri de acolo.

Andrew d`du Porcheul \napoi pentru a p`r`si [antierul,

\ntrebându-se oare unde mergea Lezlie.

***

Magazinul pe care-l c`uta tân`ra femeie, "Lorilei's

Emporium", era de fapt o vast` locuin]` \n stil victorian

superb restaurat`, a c`rei voca]ie comercial` nu era semnalat`

LAS~-MI O {ANS~ 159

decât de o mic` firm` pictat` de mân`. Când \mpinse u[a,

r`sun` un clopo]el. Lumea \n care p`trunse p`rea c` d`duse

timpul \napoi: antichit`]i \ntre]inute cu dragoste erau a[ezate

admirabil, ca \ntr-o cas` [i nu puse la \ntâmplare \n

talme[-balme[ul atât de obi[nuit \n asemenea magazine.

– Este cineva aici? strig` Margaret.

O voce le r`spunse de la etaj:

– Bun` ziua! Plimba]i-v` \n voie, \ntr-un minut sunt a

dumneavoastr`.

Dup` prima \nc`pere mobilat` \n stil pur victorian,

descoperir` c` fiecare oferea decorul unei epoci diferite.

Buc`t`ria \n pin rustic, era \mpodobit` cu obiecte de art`

primitiv`, sufrageria sem`na celei a unui castel englezesc cu

mobilierul din nuc masiv. Dou` dormitoare contrastau prin

genul lor, primul din stejar, dar pentru al doilea Lezlie sim]i o

dragoste la prima vedere: un pat din mahon cu baldachin

acoperit cu dantel` veche; \n lemnul barelor verticale erau

gravate motive care se reg`seau pe comod`, pe scrin [i pe

m`su]a de toalet` care completau garnitura.

– Am fost bine informate, coment` \ncet Margaret.

Locul acesta este o adev`rat` pe[ter` a lui Ali Baba. Iar camera

aceasta! O minune!

Lezlie cercet` interiorul unei vitrine; printre piesele

expuse descoperi o colec]ie de sticlu]e \ncânt`toare din care

una ro[u-carmin, culoare pe care nu o avea. Se opri de

160 ANGELA ALEXIE

asemenea la dou` vaze minuscule, de circa zece centimetri

\n`l]ime; buchetele pictate cu migal` pe fiecare dintre ele erau

\ncânt`toare. Cele trei flacoane o cuceriser` [i le luase cu ea

spre cas`, când o opri un vitraliu a[ezat \n fa]a unei ferestre.

Motivul central reprezenta un licorn alb [i, f`r` s` [tie de ce,

\l ad`ug` la cump`r`turi.

– Proprietara acestui magazin are un gust inegalabil,

remarc` Lezlie.

Margaret \ncuviin]` [i o voce \n spatele lor le f`cu s`

tresar`:

– Mul]umesc...

Anticara era mult mai tân`r` decât se a[teptaser`. P`rul ca

abanosul era \nnodat \ntr-un fular de culoarea turcoazei [i

purta o fust` ]`r`neasc` lung`, care-i dansa \n jurul pulpelor.

Le zâmbi cu amabilitate.

– Lorilei Sandler, la dispozi]ia dumneavoastr`. Pot s` v`

ajut?

Suspicioas`, Lezlie o cercet` câteva clipe pe tân`ra femeie.

|i era greu s-o recunoasc`, f`r` machiajul excesiv [i hainele la

mod`, cum o cunoscuse ca student`.

– Lori? f`cu, ezitând.

– Ah, la naiba! Nu v`d nimic f`r` ochelari, se lament`

Lorilei, punându-i pe nas. Lezlie! exclam`. Este de necrezut!

– Era gata s` nu te recunosc.

LAS~-MI O {ANS~ 161

– M-am schimbat mult, admise Lori. Dar am r`mas mioap`,

altfel ]i-a[ fi s`rit imediat de gât. Tu e[ti la fel, cu excep]ia

cocului.

F`cuser` \mpreun` studiile la liceu. Dup` c`s`toria lui

Lezlie, cum se \ntâmpl` frecvent, \ntâlnirile lor se r`riser`,

pân` când \ncetaser` complet.

– }i-o aminte[ti pe mama, Lori?

– Bine\n]eles. Ce face]i doamn` Hall?

– Foarte bine, Lori. Ai creat un loc superb.

– A fost ambi]ia mea, m`rturisi aceasta, ar`tându-se

\ncântat` de compliment.

– Pe ce cale ai ajuns aici? o \ntreb` Lezlie. Dup` ultimele

ve[ti, \]i preg`teai licen]a \n antropologie.

– Diplom` cu totul inutilizabil`, doar dac` vreau s` fiu

cercet`tor sau profesor, ceea ce nu este cazul meu. Când dup`

moartea bunicii mi-a revenit aceast` cas`, am \ncercat s` fac

ceva cu ea.

– A[adar, tu e[ti proprietara?

– Eu [i banca, ironiz` Lori. A trebuit s` fac cheltuieli

enorme pentru a o restaura.

– Am o idee! exclam` Lezlie. Dac` ai veni s` prânze[ti cu noi?

– Ar fi minunat, dar nu am pe nimeni care s` p`zeasc`

magazinul, refuz` tân`ra femeie cu regret. Poate alt` dat`.

Ei bine, i-am z`rit pe Michael [i pe b`ie]elul t`u la

supermarket. Este mult timp de atunci...

162 ANGELA ALEXIE

Lezlie schi]` un zâmbet silit, dar spuse mai u[or decât crezuse:

– Trebuie s` fi fost \nainte de accident... I-am pierdut, pe

amândoi.

Lori deschise gura, \mpietrit`.

– {i tu? relu` Lezlie. Te-ai c`s`torit?

– Aproape, \n trecut, m`rturisi Lori cu o min` comic`.

Credeam c` am g`sit marea dragoste. Apoi am descoperit

\ntr-o zi c` \n timp ce eu m` aplecam asupra evolu]iei omului,

el se consacra anatomiei femeii... M-am bucurat doar c` am

descoperit asta \nainte de c`s`torie. Este p`cat s` se \ngroa[e

rândurile celor divor]a]i! Poate mai târziu... Acum, meseria m`

mul]ume[te pe deplin. Tu, ce faci?

Lezlie \i descrise pe scurt munca sa cu copiii, bucuria pe

care o g`sea \n asta. Prietena sa d`du din cap cu \n]elegere.

– Sunt opt ani de când nu ne-am v`zut, Lezlie.

Se s`rutar` [i Lori le recomand` un restaurant la câ]iva

kilometri de acolo "Garden Tree".

***

Terasa era invadat` de oameni tineri care profitau de razele

soarelui. Lezlie [i mama sa se a[ezar` la umbra unei umbrele

de soare verde cu alb [i comandar` salate [i cei cu ghea]`.

LAS~-MI O {ANS~ 163

– Lori pare foarte fericit`, observ` Lezlie gânditoare.

– O merit`, este fermec`toare. {i, judecând dup` magazin,

se pricepe \n materie de antichit`]i, \nt`ri Margaret.

– N-a f`cut niciodat` lucrurile pe jum`tate. Sunt sigur` c`

va reu[i. Dar via]a este atât de ciudat`! Mi-am imaginat-o

\ntotdeauna \n rolul de so]ie perfect`, mam` a unei familii

numeroase. Oare poate fi cu adev`rat mul]umit`?

– A[a pare. Dar, tu e[ti? Am remarcat c` l-ai amintit ast`zi

pe Michael mai mult decât \n doi ani de la accident.

– Acum, m` gândesc mult la trecut.

– Pentru un motiv special?

– |mi pun \ntreb`ri... Mam`, te-ai gândit vreodat` s` te

rec`s`tore[ti, dup` ce a murit tata?

Margaret nu-[i ascunse surpriza pe care i-o pricinui aceast`

\ntrebare.

– Am dorit uneori s` am o companie. Dar mi-a revenit

\ntotdeauna \n minte imaginea tat`lui t`u. Dac` eram mai

tân`r`, probabil asta n-ar fi \nsemnat mare lucru. C`snicia mea

a durat treizeci [i cinci de ani, nu \ntotdeauna perfect`, dar pe

ansamblu fericit`.

Un zâmbet mali]ios \i lumin` tr`s`turile, \ntinderindu-le

considerabil.

– |n c`l`toriile mele, \ntâlnesc mul]i oameni interesan]i.

Dac` mi-ar pl`cea cu adev`rat un alt b`rbat...

– Ce-ai face?

164 ANGELA ALEXIE

– A[ analiza dac` rela]ia poate avea ni[te baze solide [i dac`

aceast` perspectiv` m` atrage suficient pentru a investi \n ea

atâta energie.

– }i se \ntâmpl` oare s` te sim]i singur`?

Dup` moartea domnului Hall, Lezlie petrecuse foarte mult

timp al`turi de mama sa. Dar acum \[i d`dea seama c` nu se

fr`mântase niciodat` s`-i cunoasc` sentimentele, prea

absorbit` \n acea perioad` de propria familie.

– Uneori te po]i sim]i singur` chiar \ntr-un cuplu, observ`

Margaret pe un ton lini[tit. Unul dintre parteneri poate fi prea

ocupat, sau preocupat. Este o singur`tate aparte, totu[i po]i

conta pe cel`lalt \n caz de nevoie. Dar pentru a-]i r`spunde,

am sim]it probabil acela[i lucru ca tine, când l-ai pierdut pe

Michael. La tine a fost mai r`u, din cauza lui Mike...

|i zâmbi fiicei sale cu blând` compasiune.

– Iar eu am avut timp s` profit de via]a noastr` \n comun.

|n timp ce pentru tine a fost atât de scurt...

Lezlie contempla cu uimire privirea cald` a Margaretei.

– Cum ai ghicit c` sim]eam toate astea?

– E[ti propria mea reac]ie. Ai avut câ]iva ani cu Michael, ar

fi trebuit s` ai decenii... Am fost surprins` s` te aud vorbind

\ntr-un mod atât de calm cu Lori.

– A devenit mai u[or, m`rturisi Lezlie. Pot s`-]i pun o

ultim` \ntrebare?

Margaret d`du din cap [i ea \ncepu:

LAS~-MI O {ANS~ 165

– Ai avut vreodat` impresia c` tr`dezi amintirea tatii, dac`

ai porni al`turi de un altul?

– Sincer, asta nu m` preocup`. De ce, te temi oare s` nu

comi]i o infidelitate fa]` de Michael, iubind pe altcineva?

– Nu sunt sigur`... Am \ntâlnit un b`rbat, mam`. M` atrage

foarte mult [i este o fiin]` deosebit`. M` simt tulburat` cum

nu mi s-a \ntâmplat niciodat` de la Michael. Dar la simpla idee

de a suferi din nou atât de mult, sunt paralizat`.

– Draga mea, nu-]i po]i \nchide inima, de team` de a fi

r`nit`. Dar nu te gr`bi. D`-]i timp s`-l cuno[ti; s` te sim]i \n

largul t`u cu el.

– Oricum, situa]ia este destul de complicat` acum, admise

Lezlie. Este ruda unei paciente [i orice rela]ie \ntre noi ar

putea avea consecin]e asupra terapiei copilei.

– Totul depinde de modul \n care v` comporta]i.

Atâta timp cât acorda]i prioritate interesului micu]ei, totul se

va \ncheia favorabil.

– Vezi \ntotdeauna lucrurile cu atâta calm, mam`! Tu ar fi

trebuit s` fii psiholog`.

– Pentru nimic \n lume! exclam` Margaret. Spui c` \l

consideri pe acest b`rbat excep]ional? Dar tu \ns`]i e[ti

excep]ional`. Sunt mândr` de tine [i de ceea ce ai reu[it.

– Mul]umesc, mam`, articul` tân`ra femeie, cu un nod \n

gât de emo]ie.

Margaret \i zâmbi cu tandre]e.

166 ANGELA ALEXIE

– De ce nu se gr`be[te chelnerul? se lament` comic.

Mor de foame.

Vorbi apoi despre locurile pe care spera s` le viziteze \n

timpul sezonului estival. Restul timpului se desf`[ur` \n

evocarea vacan]elor petrecute odinioar` \n familie. Apoi Lezlie

\[i conduse mama acas` [i se desp`r]ir`, \ncântate de aceast`

zi petrecut` \mpreun`.

***

|ntoars` acas`, Lezlie l`s` cump`r`turile [i contact` imediat

serviciul de abona]i absen]i. I se comunicar` mai multe

mesaje, dintre care unul venea de la Merri. Form` imediat

num`rul lui Andrew [i feti]a r`spunse \nc` de la prima

sonerie.

– Merri, aici Lezlie Garrett.

– Bun` ziua, Lezlie... Ast`zi mi-am aranjat camera, o anun]`

dup` o t`cere.

– Da, unchiul t`u mi-a f`cut o vizit` de diminea]` \n

leg`tur` cu acest subiect. Totul a mers bine?

– A[a cred, dar este straniu complet goal`. Mi-ar fi pl`cut

s` vii s-o vezi.

– Disear`?

LAS~-MI O {ANS~ 167

– Poate este prea târziu...

Cererea o surprinse pe Lezlie, dar se str`dui s`-[i mascheze

reticen]a.

– Nu chiar, dar l-ar putea deranja pe unchiul t`u?

– Nu este aici, \nc` lucreaz`. Nu vei r`mâne mult timp,

insist` feti]a.

Merri avea nevoie s` fie lini[tit` [i felicitat` pentru efortul

s`u, se gândi Lezlie. Ar fi fost mai bine pentru ea s` ob]in`

aceast` sus]inere de la Andrew, dar principalul era s-o

primeasc`, indiferent de surs`.

– Voi fi acolo \ntr-un sfert de or`.

– Grozav! se bucur` feti]a.

|n clipa când s` ias` pe u[`, Lezlie se gândi la impresia de

gol pe care o sim]ea Merri \n camera sa. Cu un zâmbet pe

buze, desf`cu pachetele pentru a g`si vitraliul cu licorn.

Când ajunse, Merri o a[tepta \n prag. Alerg` spre ma[in`,

mai vesel` ca la telefon.

– Nu ]i-au trebuit decât zece minute! constat`. "Mai mult

decât punctual`", ar spune profesorul meu de matematic`.

– Te sim]i bine, \n clas`?

– Da. Nu mai este decât o s`pt`mân` pân` la vacan]a

mare... Unchiul Andrew mi-a propus s` plec \n tab`r`, \i

explic`, \n timp ce o conducea \n cas`. Va fi [i Jill acolo.

Se poate face nata]ie, c`l`rie [i plimb`ri lungi.

– Este tentant, coment` Lezlie.

168 ANGELA ALEXIE

– Da, mai ales plimb`rile pe jos.

Deschise u[a camerei sale [i Lezlie intr`. Nu se putea vorbi

de o schimbare, ci mai degrab` de o transformare radical`.

Tot talme[ul-balme[ul disp`ruse, etajerele erau \nc`rcate pe

jum`tate, câteva juc`rii din plu[ r`mase st`teau pe un fotoliu

mic, \n col]ul \nc`perii. Doar trei fotografii mai erau expuse,

dintre care cea care-l reprezenta pe Greg [i pe Andrew copii.

– Ce diferen]`, Merri! aprob` Lezlie. Totul este curat [i

luminos!

– Doamna Cates a spus acela[i lucru. Urc` \n pod cutiile.

Privi \n jur, oftând. Lezlie deschise po[eta [i scoase de

acolo micul vitraliu.

– F`când cump`r`turi, ast`zi, am luat ceva ce se va potrivi

bine la fereastra ta.

– Ce frumos este...

Merri lu` cadoul cu aten]ie [i se duse s`-l priveasc` \n fa]a

geamului. Razele soarelui filtrate prin sticla colorat`,

proiectau un mozaic roz pe parchet. Datorit` ventuzei cu care

era prev`zut \n acest scop, \l fix` cu grij`, se d`du \napoi

pentru a contempla ansamblul [i se arunc` \n bra]ele lui

Lezlie.

– Mul]umesc. Mul]umesc mult.

– |l meritai, o asigur` \ncet Lezlie.

– Ce merita?

LAS~-MI O {ANS~ 169

Andrew tocmai p`trunsese \n camer` [i r`mase \n loc,

stupefiat.

– Bun` treab`, Merri, admir` tân`rul b`rbat.

– Uite ce mi-a adus Lezlie, se l`ud` feti]a ar`tând licornul.

– |ncânt`tor, o compliment`, \ntorcându-se spre tân`ra

femeie. Ce inspira]ie bun` te-a \ndemnat s` vii?

– Eu am chemat-o, m`rturisi timid Merri.

– Ai o zi foarte \nc`rcat` din cauza noastr`, observ`

Andrew, jenat. Sper c` nu ne por]i pic`?

Lezlie zâmbi pentru a o calma pe Merri, vizibil \ngrijorat`.

– Pentru nimic \n lume.

– Destinul continu` s` ne reuneasc`, remarc` tân`rul

b`rbat. Te-am z`rit la prânz pe drumul spre Roswell. Dac` a[

fi [tiut c` treceai pe acolo, te-a[ fi invitat s` vizitezi [antierul.

Privirea \i devenise intens`, aproape inchizitoare.

– Nu erai la stop?

Fu rândul lui Lezlie s` se simt` stânjenit`. A[adar, o v`zuse!

– Este un ansamblu foarte important, \l felicit`, pentru a-[i

ascunde tulburarea. Din câte imobile se compune \n total?

– Cinci, r`spunse Andrew \n mod reflex. Dar pentru c` e[ti

aici, de ce nu r`mâi cu noi la cin`?

– Ah, da! \nt`ri Merri cu entuziasm. Te rog, Lezlie...

– Nu vreau s` m` impun...

– Ar fi o mare pl`cere pentru noi, o asigur` Andrew. Va fi

suficient s` punem un tacâm \n plus.

170 ANGELA ALEXIE

Haide, Lezlie, las`-te \nduplecat`.

|n fa]a unei invita]ii atât de c`lduroase, nu-i veni \n minte

nici o scuz`. {i mai ales, admise, nu dorea deloc s` se \ntoarc`

s` m`nânce singur`. Gândul acesta nu-i pl`cu câtu[i de pu]in;

\n ultimii doi ani se acomodase atât de bine cu singur`tatea.

Totul se schimbase prea repede, prea repede pentru acest

moment...

– Accept cu pl`cere, declar` simplu.

– O voi anun]a pe doamna Cates, spuse Merri disp`rând.

Andrew \naint` spre tân`ra femeie, privind-o tandru \n

timp ce-i mângâia u[or p`rul. Un zâmbet cu o nuan]` de

triste]e \i curb` buzele.

– Oare ce vom face, Lezlie, când Merri \[i va dep`[i

problemele? A progresat deja atât de mult...

– Mai are drum lung de parcurs.

– Desigur, dar va veni ziua \n care nu vom mai avea

pretextul tratamentului ei, pentru a ne vedea. |n ceea ce m`

prive[te, [tiu ce voi vrea \n acea clip`. Dar tu?

– Eu nu sunt sigur`, m`rturisi aceasta. La ora actual` m`

str`duiesc mai ales s`-mi clarific gândurile, s` \n]eleg ce mi se

\ntâmpl`...

– Ne afl`m \n acela[i punct, recunoscu Andrew.

Izbucni \n râs [i buna sa dispozi]ie amelior` tensiunea care

domnea \ntre ei. Lezlie \ncepu [i ea s` râd`, iar tân`rul b`rbat

\i \nconjur` prietene[te umerii cu un bra].

LAS~-MI O {ANS~ 171

– Ce gazd` nepriceput` sunt! Te pisez cu \ntreb`ri, \n locs` te ame]esc cu vin...

|i adres` o privire comic de senzual`, pentru a-[i \nso]ialuzia.

– A[ prefera o bere, replic` Lezlie deta[at`.– Nu vorbe[ti serios? se formaliz` el.Tân`ra femeie ridic` din umeri.– Cu cât te descop`r mai mult, cu atât mai mult m`

surprinzi. Bere! N-am pomenit a[a ceva! O femeie tân`r`,\ncânt`toare, atât de rafinat`, catadicse[te s` duc` la buze oasemenea b`utur`!

O conduse pe culoar.– Buzele r`mânându-i foarte frumoase, ad`ug`.– Dac` te [ocheaz` \n asemenea m`sur`, voi bea vin,

ripost` Lezlie. Orice, mai degrab` decât s`-]i ofensezsensibilitatea masculin`!

– Imposibil! o asigur` Andrew. Pur [i simplu, când i-aipropus lui Jim o bere, nu mi-am imaginat nici o clip` c` ocump`rasei pentru tine \ns`]i. Oare când vei \nceta s` m`uime[ti?

Tân`ra femeie se mul]umi s`-i zâmbeasc`, f`r` s`formuleze cuvintele care \i veniser` \n minte "sper c`niciodat`..."

172 ANGELA ALEXIE

Capitolul 8

|n afar` de alte calit`]i, doamna Cates era o remarcabil`buc`t`reas`. Puiul pr`jit, salata de cartofi, l`ptuca din gr`din`,pâinea de m`lai, erau g`tite la perfec]iune, \n simplitatea lor.Imediat ce servi cina, \[i lu` r`mas-bun.

– Te-ai dep`[it pe dumneata \ns`]i, doamn` Cates, ocompliment` Andrew.

Menajera l`s` s`-i apar` un scurt zâmbet pe tr`s`turile deobicei austere [i plec`.

– Ai mare noroc c` ai g`sit o persoan` de \ncredere, ca ea,remarc` Lezlie.

– {i ne r`sfa]` teribil, nu-i a[a, Merri?– M` \ntreb care este desertul? f`cu aceasta.– Doar dac` m`nânci toat` carnea, aminte[te-]i, \i atrase

aten]ia unchiul.

Se \ntoarse spre Lezlie, pentru a-i m`rturisi:

– |n weekend, doamna Cates preg`te[te un r`sf`] special.

Nu sufl` niciodat` o vorb`, dar g`sim \n mod sigur \n frigider

câte o surpriz` care \ngra[` \ngrozitor.

Masa se desf`[ur` \ntr-o relaxare pl`cut`, cu o conversa]ie

u[oar` \ntre adul]i. Merri, invitat` de mai multe ori s` li se

al`ture, sfâr[i prin a vorbi despre [coal`. Apoi \i ceru lui

Andrew preciz`ri despre tab`ra \n care va petrece eventual trei

s`pt`mâni cu Jill.

– Mama lui Jill a avut ideea, \i explic` acesta invitatei. Jill \[i

dorea foarte mult, dar Barbara ezita s-o trimit` singur`.

M`rturisesc c` nu sunt lini[tit ca Merri s` plece atât de mult timp.

– Dar i-am promis deja lui Jill, protest` feti]a.

– Oare ce crezi, Lezlie?

Luat` pe nepreg`tite, aceasta l`s` furculi]a; cei doi

Bradintoni o priveau, a[teptându-i sfatul de psiholog`.

– Este o hot`râre pe care trebuie s-o lua]i \mpreun`.

– Nu spui nici da, nici nu, o tachin` Andrew.

– Nu eu trebuie s` m` pronun]. Este o problem` care

prive[te familia voastr`.

– Dar ne e[ti prieten` [i d`m mare importan]` p`rerii tale.

Nu-i a[a, Merri?

Aceasta \ncuviin]` [i Lezlie se sim]i \ncol]it`.

– Ei bine... \ncepu, pentru a câ[tiga timp. Mai \ntâi, nu v`d

de ce Merri n-ar merge \n tab`r`, dac` asta o tenteaz`.

174 ANGELA ALEXIE

Totu[i, trebuie s` ]ii cont de sentimentele unchiului t`u [i s`

\ncerci s`-l \n]elegi, \i recomand` copilei.

Amândoi schimbar` o privire uluit`.

– Iat` p`rerea cea mai lipsit` de opinie pe care am auzit-o

vreodat`, coment` Andrew.

– {i eu, \nt`ri Merri.

– Nu pot da dreptate unuia dintre voi, argument` Lezlie,

calm`. {i...

Un zgomot de claxon o \ntrerupse. Merri s`ri \n picioare.

– Este Jill. Pot s` plec de la mas`, unchiule Andrew?

– Da [i nu-]i uita lucrurile. |n seara asta m` ocup eu de

vesel`, mâine va fi rândul t`u.

– Mul]umesc. La revedere, Lezlie.

Ie[i \n fug` din sufrageria \n care Lezlie r`mase brusc

singur` cu Andrew.

– |[i va petrece noaptea la prietena ei, declar` acesta din

urm`.

Trecând din nou prin fa]a u[ii, cu geanta \n mân` Merri

exclam`:

– Este desertul t`u preferat, unchiule Andrew: mere

coapte, \n aluat crocant!

– |n ceea ce m` prive[te, voi fi incapabil` s` mai \nghit vreo

buc`]ic`, f`cu Lezlie, dând scaunul \napoi. Poate ar trebui s`

te las...

LAS~-MI O {ANS~ 175

– Ah nu! obiect` tân`rul b`rbat, ridicându-se. Vreau doar

s` debarasez, cu condi]ia s` am companie. {i nu se poate s`

nu gu[ti desertul. Doamna Cates va vrea s` [tie, luni, dac` ]i-a

pl`cut. Nu este deloc vorb`rea]`, dar \i place s`-i fie apreciate

eforturile.

– Departe de mine ideea de a-]i ofensa menajera, râse

Lezlie.

– Te sf`tuiesc. Mi-au trebuit trei luni s-o descop`r!

|[i duser` farfuriile \n buc`t`rie, unde sp`larea veselei se

limita la a[ezarea \n ma[in`, deoarece doamna Cates sp`lase

deja crati]ele.

– Vrei pr`jitur`? \i oferi Andrew.

Lezlie se strâmb`.

– Poate mai târziu. {i \nc` nu promit nimic.

– Nu m` mir`, remarc` Andrew pe un ton glume]. Vino, \]i

voi ar`ta de ce am cump`rat casa asta.

Servi dou` ce[ti de cafea [i str`b`tu camera de zi, c`reia \i

deschise u[ile-fereastr`. Ie[ir` pe o teras` vast`, pe jum`tate

protejat` de plas` contra ]ân]arilor. |n partea deschis`,

Andrew se l`s` pe un [ezlong, oftând de bine. |n amurg

r`sunau strig`te de copii care se jucau pe strad`, l`tr`turile

unui câine, piuit de p`s`rele. Treptat, cerul se \ntunec`,

sunetele se atenuar` [i se auzea fo[netul frunzelor [i

murmurul pârâului foarte apropiat.

– Este bine, observ` domol, Lezlie.

176 ANGELA ALEXIE

Lampa aprins` \ntr-un col] al acoperi[ului \i lumina

tr`s`turile, l`sându-le \n umbr` pe ale lui Andrew. Acesta \i

studia mâinile care se odihneau pe bra]ele [ezlongului,

pleoapele \nchise, gura relaxat`. Se \nfior` imperceptibil

amintindu-[i atingerea \n acela[i timp moale [i pasionat` a

acelor buze cu contur senzual. F`r` s` se gândeasc`, \[i puse

mâna peste a sa.

Lezlie deschise ochii [i se \ntoarse spre el zâmbind.

– M` \ntrebam dac` ai a]ipit.

– Aproape, admise tân`ra femeie. |n]eleg de ce te-a sedus

astfel acest loc. Este atât de lini[tit...

– Dar nu ]in s` adormi, obiect` el.

Lezlie se \nfior` u[or, emo]ionat` de degetele care-i

mângâiau pielea.

– }i-e frig?

– Nu, sunt profund mul]umit`, declar` tân`ra femeie

\n`bu[indu-[i un c`scat.

Era atât de tulbur`toare, astfel relaxat`! Era mai bine s`-[i

g`seasc` o ocupa]ie, se gândi Andrew. |ntreb`:

– Tu care ai experien]` \n declara]ii, poate m` vei putea

sf`tui pentru casa de p`pu[i?

– Pentru ce? Ah, da! Cum merge?

– |nainteaz` bine, dar pentru interior am nevoie de o

p`rere feminin`. Mi-am procurat resturi de mochet` [i de

tapiserie, s`pt`mâna trecut`.

LAS~-MI O {ANS~ 177

Atelierul era instalat \n pivni]` [i con]inea o \ntreag`

varietate de unelte posibile [i inimaginabile. C`su]a, aproape

terminat`, era o veritabil` oper` de art`. Fascinat`, Lezlie

studia scara din lemn care lega cele dou` etaje, cu balustrada

fin lucrat` [i barele verticale cioplite cu cu]itul.

Acoperi[ul f`cut din buc`]i de cedru juxtapuse, probabil

ceruse de asemenea o r`bdare nemaipomenit`, la fel ca [i baia

pavat` cu migal`, cu chiuvet` [i cad` minuscule.

– Este incredibil! exclam` tân`ra femeie. Ai [i mobil`?

Andrew se chirci lâng` ea [i umerii li se atinser`.

– Am cump`rat câteva, dar Merri va avea cu siguran]`

pl`cerea s` le descopere ea \ns`[i. Doamna Cates va

confec]iona perdelele, \ndat` ce voi alege materialele. {i aici

intervine bunul t`u gust...

Mostrele erau a[ezate pe banc. Lezlie le trie cu aten]ie [i \n

pu]in timp propuse câteva combina]ii pentru diferite \nc`peri,

combinând culorile covoarelor [i motivele tapetului cu

materiale asortate. Andrew scoase un oftat de u[urare.

– Mul]umesc! M-ai scutit de ore de nehot`râre.

– O vei termina pân` la aniversare? Este pe dou`zeci [i opt

iunie, nu-i a[a?

– Sper. |mi r`mâne o lun` pentru a termina fa]ada, apoi s`

tapisez [i s` vopsesc interiorul... Va fi la timp.

– N-am putea lucra pu]in acum? \i suger` Lezlie.

– Nu te sup`r`?

178 ANGELA ALEXIE

– Deloc, altfel nu-]i propuneam. Voi avea impresia c`

decorez o cas` adev`rat`, [i pe deasupra repede... Iar asta te

va \mpiedica s` ai alte idei, ad`ug` [treng`re[te.

– Provizoriu, o corect` Andrew. |]i accept ajutorul cu

pl`cere, dar cu o condi]ie.

– Care? f`cu ea b`nuitoare.

– S` m` la[i s` fac ceva pentru tine.

– Deja mi-ai zugr`vit camera [i biroul! protest` Lezlie.

– Nu, voiam s` spun, ceva pl`cut pentru amândoi. M` voi

ocupa eu de organizare. O zi \ntreag` de relaxare...

Vom avea ocazia s` ne cunoa[tem mai bine. Ce spui de

asta, Lezlie?

Perspectiva de a petrece o zi \ntreag` cu el, f`r` motive

profesionale, era \n acela[i timp ame]itoare [i \ngrijor`toare.

– Cel pu]in gânde[te-te la asta, insist` Andrew.

Lezlie d`du din cap. Dac` accepta, ar fi fost o \nc`lcare a

propriilor reguli; dar [tia s` fie atât de conving`tor...

Oricum, gândindu-se nu se angaja la nimic.

– Cu ce \ncepem? \l \ntreb` pe un ton pref`cut vesel.

Andrew adun` micile borcane cu lipici pentru tapiserie,

vopsea, adeziv pentru mochet`, ca [i ustensilele necesare.

– Vei pune tapetul la dreapta, \n timp ce eu voi vopsi la

stânga. Apoi vom schimba p`r]ile.

Scara mic` diminua sarcina, dar n-o simplifica, dimpotriv`.

Adâncit` \ntr-o concentrare profund`, Lezlie se str`dui un

LAS~-MI O {ANS~ 179

timp s` decupeze deschiderile pentru u[` [i fereastr` \ntr-o

bucat` pe care o lipi cu aten]ie.

– Cele dou` \nc`peri de la tine ne-au luat mai pu]in timp,

remarc` Andrew, c`ruia \i disp`ruser` o mân` [i capul sub

acoperi[.

– Bucur`-te c` ai avut ceva mai bun decât aceast` pensul`

mic`, \l tachin` Lezlie.

– Mi-ar fi trebuit o lun`. Oricum, ideea nu este lipsit` de

farmec, ad`ug` tân`rul b`rbat, \ntorcându-se spre ea.

– S-o crezi tu! se opuse Lezlie. Pe canapea se doarme foarte

prost. Am crezut c` nu voi reu[i niciodat` s` aranjez toate

mobilele.

– Ah, da! "Un loc pentru fiecare lucru [i fiecare lucru la

locul s`u". Foarte semnificativ...

– Pentru ce, te rog?

– Pentru o tendin]` perfec]ionist`, o meticulozitate

\mpins` la extrem. Atâta timp cât nimic nu dep`[e[te m`sura,

nu deranjeaz`.

– Mul]umesc pentru diagnostic, doctore, \l ironiz` Leslie.

Analiza ta primitiv` a dus oare [i la alte concluzii?

– M` mul]umesc s` constat tr`s`turile pe care nu le po]i

ascunde. Nu lua acest aer vinovat. Nu este nimic r`u s`-]i plac`

ordinea.

– Prea amabil, replic` Lezlie, t`ios.

– Bine\n]eles, cu condi]ia s` evi]i excesele.

180 ANGELA ALEXIE

Ocheada asasin` pe care i-o adres` tân`ra femeie \l f`cu s`

zâmbeasc`.

– Nu este decât o mic` observa]ie prietenoas`.

– Ei bine, \n acest caz f` observa]ia altcuiva!

Atitudinea dezinvolt` a lui Andrew o scotea din s`rite.

Se sim]ea evaluat` [i nu aprecia deloc aceast` p`rere de o

franche]e brutal`.

– Ah, ]i se \ntâmpl` totu[i s` te enervezi! declar` Andrew

cu un aer \nveselit. |ncepusem s`-mi pun \ntreb`ri. E[ti mereu

atât de calm`! Sunt fericit c` ai sl`biciuni comune cu muritorii

de rând.

Lezlie nu-[i dorea s` aprofundeze dezbaterea, dar trebui s`

recunoasc`, observa]iile lui Andrew nu erau f`r` fundament:

\ntr-adev`r, se str`duia s` duc` o via]` a[ezat` [i ordonat` [i s`

lase s` i se vad` cât mai pu]in posibil emo]iile. Dar \nsu[i

adev`rul acestor constat`ri [i mai ales faptul c` veneau de la

acest b`rbat care o impresiona atât de ciudat, o stânjenea

foarte mult.

– Dar nu mai lucrezi? remarc` Andrew. Nu este deloc

profesional s` te la[i bulversat` astfel...

– M` vei l`sa \n pace? izbucni Lezlie, gata s` plâng`.

N-am ce face cu criticile tale!

Andrew afi[` o min` contrariat`.

– |mi pare r`u, Lezlie. Nu voiam s` te critic, pur [i simplu

te tachinam.

LAS~-MI O {ANS~ 181

Tân`ra femeie ridic` din umeri, iar el \[i frec` b`rbia,

pentru a declara cu un accent puternic german:

– Cum a[ putea oare s` m` fac iertat, doctore?

– T`când! \i replic` Lezlie, f`r` a-[i putea st`pâni complet

râsul. |mi aminte[ti de doctorul care-l interpreta pe Dracula

\ntr-un film. Vorbea \n acela[i fel!

– Ah, da? Sunt m`gulit! M` \ntreb cum ar fi reac]ionat

contele Dracula, dac` victimele lui i-ar fi propus s` tac`?

L`s` pensula [i cuprinse brusc talia lui Lezlie.

– Pentru a nu le da aceast` ocazie, le lua prin surprindere,

astfel...

Lezlie \l respinse slab, cu pumnii sprijini]i de bustul s`u.

Privirea lacom` cu care o \nv`luia o f`cu s` pufneasc` \n râs.

– E[ti nebun...

– {i \nainte ca ele s` poat` protesta, \[i \nfigea col]ii \n

carnea fraged` a gâtului lor...

Cu aceste cuvinte, se aplec` brusc [i o mu[c` de um`r,

smulgându-i un strig`t de surpriz` amuzat`. Dar deveni mai

serioas` când \ntârzie, plimbându-[i buzele pe ceaf`, pe

piept... Tân`ra femeie se ag`]` cu disperare de el.

– {i le \nfrângea cu u[urin]` rezisten]a, \ncheie Andrew [i

el mai serios.

Lezlie se lipi de el, cople[it` de senza]ii intense. Andrew \i

inspir` cu \ncântare parfumul p`rului.

182 ANGELA ALEXIE

Dac` o mai strângea \nc` mult timp astfel, sim]ind-o supl`

ca o lian` \n bra]e, va fi incapabil s` se mai st`pâneasc`.

Ridic` u[or capul [i murmur`:

– Sâmb`ta viitoare...

– Ce? f`cu Lezlie, ie[ind cu greutate dintr-un fel de trans`

care o paralizase.

– Vom avea ziua noastr`, sâmb`ta viitoare. De acord?

Lezlie \ncuviin]`, cu ochii mari cenu[ii \nc` \nce]o[a]i de

pasiune. Andrew o s`rut` foarte scurt pe gur`.

– Nu suntem foarte eficien]i, observ`.

– Din cauza tuturor acestor momente nepotrivite.

– N-am remarcat decât unul...

– Poate vom lucra mai repede dac` ne ab]inem s` vorbim?

suger` tân`ra femeie.

– Foarte exact, fu el de acord, \ndep`rtându-se cu un oftat lung.

De[i aparent p`ru c` se concentreaz` asupra muncii sale,

Lezlie era agitat` de un puternic tumult interior. Oare cât timp

va mai putea suporta fermec`torul umor al lui Andrew?

Dac` \n seara asta ar fi \ndr`znit s-o duc` \n patul lui, cu

siguran]` nu i-ar fi opus nici o rezisten]`. |i spiona pe furi[

tr`s`turile preocupate, reflexele aurii pe care le arunca lampa

pe p`rul cenu[iu, cu [uvi]e decolorate de soare. Era un b`rbat

foarte frumos, atât prin for]a pe care o emana chipul

masculin, cât [i prin trupul de atlet, a c`rui siluet` ar fi p`rut

slab` f`r` mu[chii puternici.

LAS~-MI O {ANS~ 183

Lezlie se str`dui s`-[i schimbe cursul gândurilor, care o

luaser` pe o pant` periculoas`. Nu-[i d`du seama c` Andrew

\i surprinsese expresia contemplativ` [i nu-l v`zu zâmbind.

Dar curând, \ncepu s` fluiere \n timp ce vopsea...

Mult timp, foarte mult timp dup` aceea, Lezlie se \ndrept`;

spatele o durea [i ochii \i scânteiau. Tapetase toate \nc`perile

[i Andrew terminase de lipit mocheta.

– Este un miracol! \[i exprim` el satisfac]ia. Probabil e[ti

epuizat`.

|[i privi ceasul.

– Dumnezeule! Este aproape ora trei.

– Sunt fericit` c` nu lucrez mâine, glumi Lezlie

st`pânindu-[i un c`scat.

– De data asta, promit s` nu te trezesc. Mor de foame, tu

nu?

– Acum, ar fi binevenit desertul, accept` tân`ra femeie.

|n buc`t`rie, Andrew a[ez` dou` buc`]i generoase de

pr`jitur` \n cuptorul cu microunde [i-i \ntinse un scaun lui

Lezlie. Mas` un timp mu[chii obosi]i, \n picioare \n spatele ei,

smulgându-i suspine de u[urare.

Când soneria de la ceasul cuptorului se declan[`, aduse

cele dou` farfurii pe mas`. Mâncar` cu poft` pr`jitura

suculent`, flec`rind veseli. Se amuzar` de asemenea amândoi

de bucuria pe care o va avea Merri descoperindu-[i cadoul.

184 ANGELA ALEXIE

|n sfâr[it, Lezlie se ridic` pentru a pleca, iar Andrew \[i lu`bluzonul din cuier.

– Ce faci? se mir` tân`ra femeie.– Te urmez pân` acas`.– N-are rost, s` [tii.– Da, [tiu. Dar voi dormi mai lini[tit dac` te v`d ajungând

f`r` necazuri.Str`b`tând str`zile pustii la volanul Mustangului, Lezlie se

sim]ea lini[tit` de lumina farurilor lui Andrew, \n oglindaretrovizoare. Acesta a[tept` apoi \n fa]a casei pân` cândaprinse lumina unei l`mpi [i-i f`cu semn de la fereastr`. Apoi auzi \ndep`rtându-se zgomotul motorului [i, preaobosit` pentru a se dezbr`ca, nu putu decât s` se culce. |[i uit` toate gândurile [i adormi imediat.

LAS~-MI O {ANS~ 185

Capitolul 9

S`pt`mâna urm`toare fu complet dat` peste cap. |n apropierea vacan]ei, numero[i pacien]i \[i schimbau sau \[ianulau [edin]ele, pur [i simplu nu veneau, f`r` s` anun]e.Timp de dou` zile, Lezlie avu \ntâlnire dup` \ntâlnire, dediminea]a pân` seara, urm`toarele dou` nu v`zu pe nimeni [iprofit` de asta pentru a-[i pune \nsemn`rile la zi.

Vineri, prezen]a \n clinic` i se p`ru aproape inutil`. |n mijlocul dimine]ii, \[i adusese la zi toate dosarele r`mase \nurm`, \[i verific` programul pentru viitor, redact` o list` decump`r`turi de f`cut la \ntoarcerea acas`, \[i stabili socotelilebancare, pe scurt, efectu` tot felul de treburi posibile pentru a-i trece timpul. Merri era singura copil` pe care o primea ast`zi.

R`gazul neobi[nuit \i permisese s` se gândeasc` mult – maiales la Andrew Bradinton. Nu avea rost s` se am`geasc`,

\ntr-adev`r \i pl`cea. O amuza, o tachina, o f`cea s` râd`, chiar

o [i \nfuria – ceea ce o descump`nea deseori. |i era groaz`

s`-[i piard` controlul emo]iilor [i mai ales \n fa]a lui. Decizia

sa ferm` de a nu stabili nici o rela]ie personal` cu Andrew se

diminua \ncet, dar sigur. Ceea ce-i producea o team` care nu

va fi u[or de dep`[it.

Nu \ncetase s` se gândeasc` la ie[irea prev`zut` pentru

sâmb`t`, la acea zi \ntreag` pe care trebuiau s-o \mpart`.

U[a biroului se deschise \ncet, \ntrerupând-o brusc din

visare. Margaret Hall \[i trecu capul prin deschiderea u[ii.

– Dup` câte v`d, Jane n-a exagerat. |ntr-adev`r nu pari prea

ocupat`.

– Totul sau nimic, confirm` fiica sa. Din fericire, vacan]a

mare nu vine decât o dat` pe an! Altfel m-a[ afla repede \n

[omaj.

Se ridic` pentru a-[i s`ruta mama, care lu` loc \ntr-un

fotoliu.

– |mi f`ceam cump`r`turile la Cumberland, când m-am

gândit la tine. Am telefonat cu totul la \ntâmplare [i Jane mi-a

spus c` s-ar putea s` te plictise[ti ast`zi. Ce-ai spune s` petreci

dup`-amiaza cu mine la "Galleria"?

– |mi salvezi via]a! exclam` Lezlie. |nc` zece minute de

asemenea trând`vie [i a[ fi \nceput s` [terg rafturile de praf.

Margaret izbucni \n râs.

– A[adar, este da?

LAS~-MI O {ANS~ 187

– Da! De mii de ori da.

Sun` interfonul [i Lezlie se duse s` r`spund`. Apoi se

\ntoarse spre Margaret pentru a-i explica.

– Tocmai a sosit ultima mea pacient`. Nu te deranjeaz` s`

m` a[tep]i o or`, mam`?

– Câtu[i de pu]in. Mi-am adus de citit.

Se ridic` adunându-[i lucrurile, când Merri n`v`li \n

\nc`pere, urmat` de Andrew.

– Oh, ierta]i-ne, bâigui acesta jenat.

{ov`ind, Lezlie f`cu prezent`rile.

– |ncântat, doamn` Halle, declar` Andrew. Lezlie mi-a

vorbit foarte mult despre dumneavoastr`. Nu se \ntâmpl` des

s` \ntâlne[ti pe cineva care s` corespund` din toate punctele

de vedere imaginii pe care ]i-o faci.

– {i este cazul meu?

Margaret c`uta s` câ[tige timp, pentru a-l observa mai bine.

De[i Lezlie nu d`duse niciodat` nume \n conversa]iile lor,

avea certitudinea c` Andrew Bradinton era b`rbatul care \i

tulbura atât de mult fiica [i reu[ise s-o scoat` din izolare...

– Cu siguran]`, confirm` tân`rul b`rbat.

Acesta g`sea la Margaret demnitatea calm`, lini[tea pe care

i le descrisese pe scurt Lezlie. Privindu-le pe rând, observ` [i

o blânde]e asem`n`toare \n ochii lor cenu[ii.

– Ave]i [ansa s` \mp`rt`[i]i amândou` o rela]ie

extraordinar`, ad`ug`.

188 ANGELA ALEXIE

– Este [i p`rerea mea, consim]i Margaret privind-o cu

afec]iune pe tân`ra femeie. A fost o pl`cere s` v` cunosc,

domnule Bradinton [i pe tine de asemenea, Merri. Te a[tept

la recep]ie, Lezlie.

Când p`r`sea biroul, \l auzi pe Andrew adresându-se lui

Lezlie:

– N-ai uitat, pentru mâine? |]i va trebui un costum de baie

[i o p`l`rie de soare. Voi trece s` te iau pe la ora zece.

– Se prognozeaz` ploaie.

– |nc` n-ai \nv`]at c` meteorologia este o [tiin]` inexact`,

\n special aici \n Atlanta?

Tonul glume] al tân`rului b`rbat o f`cu pe Margaret s`

zâmbeasc`, \n timp ce \nchidea u[a. Se duse s` se a[eze, orice

inten]ie de a citi disp`rând, cedând locul unei pl`cute vis`ri.

Andrew Bradinton era a[adar cel care-i redase lui Lezlie

bucuria de a tr`i... Nu era deloc surprinz`tor; avea siguran]a

necesar` pentru a-i \nvinge reticen]ele [i ad`uga umorului o

tandre]e de net`g`duit. |n mintea sa \i ur` noroc, de[i dup`

toate aparen]ele nu era nevoie...

R`mas` singur` cu Merrie, Lezlie o ascult` povestind

vizitele la prietenele sale, acum \n num`r de trei.

– Dar referitor la tab`r`, a]i ajuns la o \n]elegere amândoi?

– Da. Voi pleca dou` s`pt`mâni \n loc de trei. Este mai bine

a[a, pentru c` altfel a[ lipsi la aniversarea mea.

Unchiul Andrew spune c` are o surpriz` pentru mine.

LAS~-MI O {ANS~ 189

– Da, [tiu, l`s` s` scape Lezlie.

– Ah, da? Ce este?

– Dac` ]i-a[ dezv`lui secretul, n-ar mai fi o surpriz`.

Iar unchiul t`u n-ar fi mul]umit.

– M-a dus s` v`d cl`dirile pe care le construie[te, relu`

Merri. {i un loc al c`rui arhitect a fost tata...

– Cum ]i s-a p`rut?

– Este \ntr-adev`r mare, \[i spuse p`rerea copila,

impresionat`.

– O reu[it` frumoas`, fu de acord Lezlie. {i cum ai g`sit

proiectul unchiului t`u?

– Tata spune c` este cel mai bun constructor din ]ar`.

Dar nu-mi dau seama. Unchiul Andrew afirm` c` va fi terminat

la \nceputul anului [colar.

Strânse din buze, cu o min` \mbufnat`.

– De-abia s-au terminat cursurile, c` vorbe[te deja de

\ntoarcerea mea la [coal`!

– Este numai pentru a-]i da o idee despre timpul care-i

trebuie pentru a termina un imobil... Dup` p`rerea ta, Merri,

\[i dore[te s` r`mâi cu el?

– A[a cred, admise feti]a.

– Crezi c` ]ine la tine?

– Probabil, f`cu Merri, ridicând u[or din umeri.

– Spune-mi, ce-]i place [i ce nu-]i place la el?

Merri se gândi un timp, apoi:

190 ANGELA ALEXIE

– |n general \l iubesc, recunoscu cu toat` sinceritatea.

Vorbim mult despre [coal`. M` ajut` la teme, dar nu-i pot face

dest`inuiri...

– S`-i dest`inui, ce?

– |ntâmpl`ri cu colegele mele, m`rturisi [ov`ind.

Uneori sunt r`ut`cioase [i nu [tiu de ce. El n-ar \n]elege...

– Ar trebui s`-i dai o [ans`, propuse blând Lezlie.

– Nu [tie nimic despre copii, declar` Merri cu o urm` de

ranchiun`. Tata o spunea. L-am auzit.

Lezlie se rezem` cu spatele de fotoliu cu intui]ia \n alert`.

|ntreb` calm`:

– Când asta?

– |ntr-o sear`, când se certa cu mama. Era extrem de

mânios.

– Asta era \n noaptea accidentului, Merri?

Merri \ncuviin]` [i l`s` capul \n jos, cu tr`s`turile ascunse

\n spatele unei cortine de p`r blond. Andrew avusese

dreptate, gândi Lezlie. Feti]a auzise \ntr-adev`r o ceart` \ntre

p`rin]i [i asta o privea.

– Tata [i mama erau deseori sup`ra]i \n timpul vizitelor

unchiului Andrew, continu` Merri. }ipau \n camera lor.

Era mai bine când el pleca.

Aceast` m`rturisire era vizibil dureroas` pentru ea.

Ridic` spre Lezlie ochii alba[tri \nce]o[a]i de lacrimi.

LAS~-MI O {ANS~ 191

– Oamenii mari au deseori conflicte, o lini[ti tân`ra femeie.

Mai ales \ntr-un cuplu...

– Nu-i vorba despre asta, o \ntrerupse Merri. Nu erau de

acord referitor la unchiul Andrew... [i de asemenea, referitor

la mine. Mama \l ap`ra [i tata \i f`cea repro[uri.

– {tii oare exact motivul certurilor lor?

Merri f`cu un gest de negare, dar se \ntoarse \n a[a fel \ncât

Lezlie avu impresia c` nu era cu totul ne[tiutoare de aceste

dezacorduri. Probabil era foarte greu pentru ea s` [i le asume.

– Merri, dac` ]i-a[ cere s`-mi spui un singur lucru despre

p`rin]ii t`i, care ar fi acesta?

– C` \i iubesc, murmur` ea.

– {i dac` ]i-a[ spune aceea[i \ntrebare referitoare la

unchiul t`u?

Expresia blând` a chipului se transform` pe loc \ntr-o

masc` posomorât`.

– A[ fi vrut s` nu vin` niciodat` la noi acas`. Astfel, a[ fi fost

\nc` acolo, ca \nainte...

– A[adar, \l crezi responsabil de accident, pentru c` din

cauza lui se certau p`rin]ii t`i când a derapat ma[ina?

– N-ar fi trebuit s-o enerveze a[a pe mama.

– Tata nu era enervat?

– Ba da, dar el nu plângea. Ea da [i se ducea mereu la

culcare cu migren`.

192 ANGELA ALEXIE

A[adar, f`r` [tirea adul]ilor interesa]i, feti]a prinsese foarte

bine complexitatea rela]iilor lor, constat` Lezlie, gânditoare.

Recapitul` \n minte lan]ul de evenimente dezv`luite de Merri.

Unul singur r`mânea neclar; ce leg`tur` \ntre Andrew [i

nepoata sa putea da na[tere atât de frecvent la diferende?

|l g`sea oare Greg prea atent fa]` de ea? Se temea s` n-o

r`sfe]e? Oricum ar fi, vinov`]ia pe care o sim]ea feti]a era cel

pu]in \n parte ancorat` \n \nfrunt`rile pe care le auzise,

referitoare la ea.

– Pot s` te \ntreb ceva? spuse brusc Merri. Cum ai reu[it

s`-i ui]i? Vreau s` spun, familia ta...

– Nu i-am uitat, m`rturisi Lezlie cu toat` sinceritatea.

Nu-i voi uita niciodat`. Dar apar]in trecutului. A trebuit s`

\ntorc pagina, s` accept c` nu-i voi mai revedea niciodat` [i

s`-mi reiau via]a f`r` ei.

– |]i lipsesc \nc`?

– Da, uneori. Dar nu sunt nefericit`. Am fost un timp.

Se auzi soneria telefonului \n camera \nvecinat`.

Câteva secunde mai târziu, Jane \i transmitea o leg`tur`,

\ntrerupând [edin]a, ceea ce nu f`cea decât \n mod

excep]ional. La aparat, Donna, vizibil tulburat`, \[i ruga

prietena s` i se al`ture cât mai curând posibil la serviciul de

urgen]e.

– Voi fi acolo imediat ce pot, o asigur` Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 193

|nchise repede, descump`nit`. |n acest timp, Merri nu-[i

pierduse [irul [i relu` cu insisten]`:

– Dar cum ai f`cut pentru a \nceta s` te gânde[ti la ei?

– Nu exist` o rete]` magic`, Merri. Pentru mine, a fost

important s` m` \ntorc la locul dramei, unde le-am spus adio.

N-am fost \n stare imediat. Dar ceea ce ajut` o persoan`, poate

nu are nici o utilitate la o alta. |n cazul t`u, n-ar fi posibil s`

ac]ionezi la fel...

– Nu... \ncuviin]` \ncet Merri.

Lezlie \i adres` un zâmbet lini[titor.

– |]i va fi din ce \n ce mai pu]in greu, Merri. Asta \]i pot

promite. {tiu, este greu de crezut, dar timpul chiar ne vindec`

r`nile. |n schimb, nu serve[te la nimic s` speri c` totul va

redeveni cum a fost \nainte, sau c` durerea va dispare de la

sine. Trebuie s` insi[ti pu]in pentru a a[eza evenimentele

trecute printre amintiri. Pentru asta, va fi important ca la

viitoarea noastr` \ntâlnire s`-mi vorbe[ti despre ce s-a

\ntâmplat \n noaptea accidentului.

Lezlie a[tept` vreun semn de acceptare, dar feti]a nu d`du

nici unul. Era \nchis` \n ea \ns`[i.

– Am terminat pentru ast`zi? \ntreb` Merri.

– Da, doar dac` nu mai ai tu ceva...

– Nu, dar aveai un aer ciudat, la telefon.

– Era o prieten` care avea nevoie de mine. M` voi \ntâlni

cu ea imediat. A[adar, ne vom revedea mar]i?

194 ANGELA ALEXIE

– Da [i joi plec \n tab`r`. Unchiul Andrew mi-a spus s` te

anun] c` nu voi mai veni timp de dou` s`pt`mâni.

Se ridic` [i merse spre u[`.

– Sper c` nu va fi ceva grav, pentru prietena ta.

– Sunt sigur`, r`spunse Lezlie zâmbind.

Câteva minute mai târziu, aceasta \[i strânse lucrurile [i

plec`. La recep]ie, Andrew [i Merri a[teptau cu Margaret.

Aceasta din urm` se ridic` [i spuse cu o voce \ngrijorat`:

– Jane m-a informat c` a sunat Donna [i c` p`rea

\nsp`imântat`...

– Are o problem`, dar \nc` nu [tiu care. M` a[teapt` la

urgen]e.

Lezlie afi[a un calm pe care era departe de a-l sim]i. {i dac`

i se \ntâmplase o nenorocire lui Jim?

– Te pot ajuta?

– Mul]umesc, mam`, dar nu cred. M` tem c` ie[irea

noastr` este compromis`...

– Te \nso]esc, decret` Andrew.

– Iar Merri v` a[tepta cu mine la bufet, se oferi Margaret.

Ne ve]i g`si acolo.

– Mul]umesc, Margaret, accept` Andrew. Profit` de asta

pentru a mânca de prânz, Merri. Voi veni s` te iau \ndat` ce va

fi posibil.

Pentru a nu pierde timpul, Lezlie \[i interzise s` protesteze,

sau s` se gândeasc` la rela]ia de prietenie care p`rea c` se

LAS~-MI O {ANS~ 195

stabilise \ntre mama sa [i Andrew. Ajunse \n pas gr`bit \n aripa

de intern`ri a cl`dirii.

***

O und` de u[urare o str`b`tu la ie[irea din ascensor. Jim,

teaf`r, se afla lâng` Donna pe care o sus]inea. Un alt cuplu era

a[ezat pe o banchet`, \ntr-o stare de tensiune nervoas` pe care

o tr`dau gesturile agitate. Femeia plângea, iar b`rbatul p`rea

pe punctul de a exploda. Lâng` cei doi se aflau trei copii palizi

[i speria]i.

– Dac` nu v-a]i fi opus ideii noastre, nimic din toate acestea

nu s-ar fi \ntâmplat! exclam` tat`l cu duritate, adresându-se

Donnei.

Aceasta, cu ochii a]inti]i \n p`mânt, scutur` slab din cap

când Jim \i murmur` la ureche câteva cuvinte \ncurajatoare.

Schi]` un zâmbet silit v`zând-o pe Lezlie apropiindu-se.

– Sunt fericit` c` e[ti aici. Bun` ziua, Andrew.

– Ce se \ntâmpl`, Donna?

– Elizabeth, feti]a despre care ]i-am vorbit. Iat`-i p`rin]ii,

Ann [i Bill Clarke. Dup` toate aparen]ele, Ann a l`sat-o pe

Elizabeth câteva clipe f`r` supraveghere [i aceasta a pus mâna

pe un cu]it de buc`t`rie...

196 ANGELA ALEXIE

– Dumnezeule! S-a r`nit grav?

– Aproape [i-a t`iat dou` degete, r`spunse Donna printre

lacrimi. Acum este operat`. |n cazul \n care nu ai \n]eles deja,

familia Clarke [i-a ie[it din fire.

– {i ce oare a[tep]i de la mine?

– {tiu c` de obicei nu lucrezi cu adul]ii, dar ai vrea s`-i

vorbe[ti Annei? Este \n pragul unei crize de nervi [i nu ascult`

pe nimeni. Se acuz` ne\ncetat c` a sc`pat-o pe Elizabeth din

ochi. Dac` ai putea s-o aju]i...

– Voi \ncerca. Dar f`r` garan]ii...

Se \ndrept` spre familia disperat` [i se prezent`. Andrew le

observ` reac]iile: din team` [i ostilitate, devenir` rezerva]i,

apoi domnul Clarke se \ndep`rt` pentru a-i permite so]iei s`

r`mân` \ntre patru ochi cu Lezlie. Andrew se \ntoarse spre

Jim:

– M` duc s` iau o cafea. Voi vre]i? le propuse.

Donna f`cu un semn de negare, iar Jim \i ceru prinzând-o

de um`r:

– Ai putea r`mâne câteva minute singur`, draga mea?

Mi-ar pl`cea s`-l \nso]esc pe Andrew.

|n timp ce a[teptau ascensorul, tân`rul b`rbat oft`

\ndelung privind \nf`]i[area trist` a so]iei sale.

– A[ vrea s` nu se \ntâmple niciodat` asemenea catastrofe!

Donna este distrus`.

– Este vorba despre una dintre elevele ei?

LAS~-MI O {ANS~ 197

– Una dintre cele de care s-a ocupat cel mai mult.

Este devotat` tuturor, dar unele, ca Elizabeth, o

impresioneaz` mai profund.

|n drum spre bufet, Jim \i explic` lui Andrew ce erau copiii

auti[ti, faptul c` era aproape imposibil s` se comunice cu ei,

eforturile \ndârjite pentru a ob]ine cel mai infim progres.

– Donna are probabil o personalitate foarte cald`, pentru

a-i scoate din cochilia lor, coment` Andrew.

– Este mai mult de atât. Vezi, a avut o sor` autist`. Dar \n

acea perioad` nu se [tia cum s` se \ngrijeasc` o asemenea

tulburare [i Tina a fost plasat` \ntr-o institu]ie. A murit acolo

de pneumonie, când Donna avea paisprezece ani. Cred c`

Elizabeth i-a amintit de ea.

Lezlie nu observase plecarea lui Andrew, pân` \n clipa \n

care \l v`zu propunându-le ni[te b`uturi copiilor, care

acceptar`, cu permisiunea tat`lui lor. Tân`ra femeie \i adres`

o scurt` privire recunosc`toare. Pu]ini oameni [i-ar fi dat

aceast` osteneal` pentru ni[te necunoscu]i...

|i oferi lui Bill Clarke o cea[c` aburind` de cafea [i o studie

pe furi[ pe mama Elizabethei. |n atât de pu]in timp,

transformarea era remarcabil`. O asculta pe Lezlie cu o

expresie mai relaxat`, dând uneori din cap [i spunându-[i

p`rerile. I se \ntâmpla chiar s` schi]eze o umbr` de zâmbet.

|n sfâr[it, Lezlie se \ntoarse spre prietenii s`i [i-[i trecu un

bra] \n jurul Donnei.

198 ANGELA ALEXIE

– N-ar fi trebuit s` insist atât de mult pentru a o ]ine pe

Elizabeth acas`, se lament` aceasta.

– Nimeni nu poate afirma dac` ai avut dreptate sau nu,

Donna. Sper s` nu-mi repro[ezi c` i-am relatat Annei povestea

Tinei. Ideea unui plasament nu-i pl`cuse niciodat` [i a \n]eles

mai bine de ce te opuneai atât de mult.

– M-am l`sat influen]at` de trecutul meu personal [i am

pierdut obiectivitatea...

– La ce bun s` te cople[e[ti cu repro[uri, Donna? Ai investit

mult \n aceast` copil`, ceea ce te-a f`cut vulnerabil`.

Poate n-ar trebui s-o regre]i...

Donna ridic` asupra ei ochii str`lucind de lacrimi.

– Ce vrei s` spui?

– Anna a hot`rât s` angajeze pe cineva pentru a se elibera

pu]in. I-am dat coordonatele unor servicii competente.

Iar Elizabeth va r`mâne \nscris` la [coala ta.

– Oh, Lezlie! exclam` Donna \mbr`]i[ând-o din toate

puterile. Am f`cut bine c` te-am chemat. {tiam c` prin calmul

t`u se va lini[ti toat` lumea.

– Cred c` Annei i-ar pl`cea s`-]i vorbeasc`...

Donna se apropie de mama Elizabethei [i cele dou` femei

se luar` de mân` \ntr-o emo]ie mut`. Umerii lui Lezlie se

l`sar` \n jos; \n fa]a unei crize arbora \ntotdeauna un excelent

sânge-rece, pentru ca apoi s` se simt` golit` de energie.

– Ai terminat? f`cu o voce cald`, chiar \n spatele ei.

LAS~-MI O {ANS~ 199

Andrew \[i pusese lini[titor mâna pe umerii ei.

V`zând familia Clarke \nconjurându-se reciproc [i pe Jim

oferindu-i Donnei sus]inere, Lezlie fu tentat` s` se sprijine de

\nso]itorul s`u, s` se lase \nconjurat` de bra]ele lui puternice.

Dar se mul]umi s` zâmbeasc`.

– Da. {i-]i mul]umesc c` ai venit, Andrew. Aten]iile tale au

destins atmosfera.

– Sunt fericit c` m-am putut face util. Obosit`?

– Epuizat`, confirm` tân`ra femeie.

Cu un semn de r`mas-bun spre Jim [i Donna [i spre familia

Clarke, \l urm` spre ascensor. Le g`sir` pe Margaret Hall [i pe

Merri la bufet, \nfruntându-se \n jocul unei b`t`lii navale.

– Copila asta are o strategie pe care nu voi reu[i s-o \n]eleg

niciodat`, declar` Margaret \ncruntat`. N-am câ[tigat nici

m`car o partid`.

– |]i lipse[te practica, observ` Lezlie.

– Ah, dar \mi voi reveni. Pentru a-mi salva ancora data

viitoare!

O \nv`lui pe feti]a care radia de bucurie, \ntr-o privire

afectuoas`.

– Când vei st`pâni jocul acesta, ea va fi interesat` de unul

nou, \[i d`du Andrew cu p`rerea. Vino, Merri, trebuie s`

plec`m.

|n timp ce se \ndreptau \n grup spre ie[ire, Lezlie se

gândea la leg`turile ce se ]esuser` \ntre mama sa [i Andrew,

200 ANGELA ALEXIE

mama sa [i Merri, Andrew [i Donna, Andrew [i Jim...

Acest b`rbat i se insinua inexorabil \n via]`, câ[tigând de

partea sa toate fiin]ele care-i erau dragi.

– Andrew [i Jim mi-au spus c` una din elevele Donnei a

fost r`nit`, \ncepu Margaret. Nu este foarte grav?

– Cred c` totul va merge foarte bine, declar` Lezlie obosit`.

– Oare mai dore[ti \nc` s` faci cump`r`turi?

– Nu, dar mi se pare c` am nevoie de un costum de baie,

replic` tân`ra femeie, adresându-i o privire lui Andrew.

Acesta afi[a un aer perfect nevinovat. Ajunser` la u[` [i

constatar` c` o ploaie toren]ial` se ab`tuse asupra parcajului.

– Sau mi-ar trebui mai degrab` un impermeabil? glumi

Lezlie.

– Nu va ploua, afirm` Andrew cu o siguran]` care le f`cu

pe cele dou` femei s` râd`.

***

Umezeala f`cea mai ap`s`toare c`ldura aproape estival`.

Nori gro[i de aburi se ridicau de pe [osea când Lezlie se

\ntorcea acas`, câteva ore mai târziu. Pe scaunul de al`turi de

ea, o saco[` con]inea costumul de baie dintr-o bucat`, de

culoare neagr`, pe care-l cump`rase, care avea r`scroiala

LAS~-MI O {ANS~ 201

adânc` \n spate [i era barat \n diagonal` de o dung` de

culoarea curcubeului, care se termina printr-un buchet de

flori roz, aurii [i mov. |n cabina de prob` ezitase \ndelung,

considerând costumul prea sumar, dar mama sa \i \nl`turase

reticen]ele, care reveniser` totu[i \n for]` la ideea de a se

prezenta astfel \mbr`cat` \n fa]a lui Andrew.

– Costumele din dou` piese acoper` mai pu]in, subliniase

Margaret. Ai tot timpul s`-]i ascunzi corpul când vei avea

vârsta mea.

– Doar nu te crezi b`trân`? o tachin` Lezlie.

– Cum s` neg eviden]a, când m` v`d \n fiecare diminea]`

\n oglind`? Singura problem` este c` \n interior nu sunt ca \n

exterior.

– Ce vrei s` spui?

– C` m` simt ca la aproximativ dou`zeci de ani. Dar \n acea

perioad`, nu se purta nimic atât de frumos. A[a c` profit`, fiica

mea.

Ploaia continu` s` cad` toat` seara, stropind terasa pe care

Lezlie o privea distrat`. Lini[tea nu era \ntrerupt` decât de

zgomotul ne\ncetat al pic`turilor. Dar \n acea sear`, lini[tea o

ap`sa.

R`t`ci nervoas` din \nc`pere \n \nc`pere prin cas`,

deschise televizorul pentru a-l \nchide aproape imediat.

Aranj` salonul deja impecabil, prepar` o cea[c` de ceai pe

care nu o mai dori. M`car dac` ar telefona Andrew!

202 ANGELA ALEXIE

Dar aparatul r`mase mut, cu \nc`p`]ânare. |n cele din urm` sehot`r\ s` se culce, dar agita]ia persista. R`mase mult timptreaz` \n \ntuneric, privind tavanul. Mama sa se ab]inuse de laorice comentariu fa]` de Andrew, fapt pentru care \i furecunosc`toare. Dar observase o aprobare tacit`...

Oare ce s` cread` despre aceast` situa]ie? Dup`-amiaz`,Andrew se comportase ca un prieten, oferindu-i ajutor [isus]inere. I se ar`tase ca un b`rbat cu un farmec masculinteribil de provocator, [i ea se speriase atunci, deoarece \itrezea senzualitatea.

Pentru a se sustrage de la acele gânduri jenante, se \ntreb`pentru a mia oar` unde inten]iona s-o duc` a doua zi. Ce activitate va necesita un costum de baie [i o p`l`rie desoare? M`car s` nu fie prea obositoare...

Se gândi brusc la Michael [i zâmbi. So]ului s`u \i pl`cuser`activit`]ile care dezvoltau corpul, ei cele care-i hr`neaumintea. Lui Lezlie \i f`cea pl`cere s` str`bat` str`du]e de ]ar`,bucurându-se de frumuse]ea lor, s` citeasc` o carte bun` saus`-[i cultive gr`dina. El adora tenisul, squashul [i joggingul.

Aceste amintiri amuzante o lini[tir`, [i curând adormi. Dar nu Michael \i veni \n visurile care priveau mai degrab`viitorul, decât trecutul. Se trezi pentru pu]in timp la primele razeale zorilor [i auzi murmurul regulat al ploii. "Andrew s-a \n[elat",constat` f`cându-se ghem sub p`tur`, pentru a reg`si \n gânduriun b`rbat \nalt, cu p`rul cenu[iu [i ochi alba[tri ca cerul de var`.

LAS~-MI O {ANS~ 203

Capitolul 10

O sonerie insistent` o trezi brusc. Morm`ind, scoase unbra] din c`ldura pl`cut`, pentru a opri ceasul de[tept`tor [i-[id`du seama c` vacarmul provenea de la telefon. R`spunse lene[`:

– |n picioare! f`cu vocea vesel` a lui Andrew. Puteam punepariu c` erai \nc` \n pat. S-ar spune c` a[ fi câ[tigat.

– Plou`, replic` Lezlie.– Deloc. Ai o jum`tate de or`.Tân`ra femeie avea \nc` pleoapele \nchise când el termin`.

Deschizând ochii, privi pendula [i arunc` p`tura exclamând:– La naiba! Are dreptate, am \ntârziat!D`du draperiile la o parte [i constat` c` soarele str`lucea

peste natura \mprosp`tat`. Alerg` \n baie s`-[i spele p`rul,bomb`nind c` trebuia s` se gr`beasc` a[a. {i ce idee s` fi

crezut c` meteorologia era suficient` pentru a-l descuraja pe

Andrew Bradinton!

– Numai s` nu m` duc` la pescuit! se rug` cu voce tare.

De-abia terminase de \mpletit p`rul [i de \mbr`cat ni[te

blugi, o bluz` [i un bluzon din bumbac [i se suna la u[`.

Deschise \n grab` [i declar` pe un ton t`ios:

– Nu e[ti punctual.

– |n generozitatea mea, ]i-am acordat deliberat o amânare

de cinci minute. }i-ai luat costumul de baie?

– Da, este pe mine. |n schimb, n-am luat decât ni[te haine

de schimb [i un prosop, pentru c` nu [tiu unde mergem...

– Am prev`zut eu tot, afirm` Andrew, conducând-o afar`.

Timpul era extraordinar de frumos, cu un cer limpede, pe

care nu trecea nici cel mai mic nor. Perle de rou` sclipeau pe

iarb` [i \n gr`dinile vecine str`luceau culorile luminoase ale

azaleelor, petuniilor [i mu[catelor.

– Pentru \nceput \]i propun un mic dejun s`n`tos, declar`

Andrew. }i-e foame?

– Foarte, recunoscu Lezlie, luând loc \n Porche.

Cu un zâmbet mul]umit, tân`rul b`rbat demar`. Pe strada

4l, opri \n fa]a unei mici a[ez`ri a c`rei fa]ad` promitea un mic

dejun rustic, ca pe vremuri. Perdelele albe [i fe]ele de mas`

\nflorate d`deau locului o ambian]` familial` [i \n interior

pluteau cele mai apetisante arome.

LAS~-MI O {ANS~ 205

– Cuno[teai locul acesta? \ntreb` Lezlie, \n timp ce se

instala la o mas`, \ntr-un col].

– Ruby \]i va spune c` sunt client vechi.

O femeie de vârst` nedefinit`, cu ochii ascun[i de ni[te

ochelari gro[i, cu p`rul [aten, c`runt, se apropiase.

– Cum te sim]i ast`zi? i se adres` lui Andrew.

– Foarte bine, Ruby. Dar dumneata?

– Ca sâmb`ta, \i r`spunse pe un ton egal. Ai adus o

prieten`?

– Este Lezlie. Lezlie, iat-o pe Ruby.

– Este frumoas`, coment` chelneri]a.

– Este [i p`rerea mea.

– Ce vre]i s` mânca]i, \n diminea]a asta?

Lezlie f`cu ochii mari de uimire, la cantitatea fenomenal`

de mâncare comandat` de Andrew. Acesta \i adres` un zâmbet

complice, apoi se afund` confortabil \n fotoliu, uitându-se \n

jur. Lezlie [i el erau singura pereche, printre muncitorii care

discutau despre pescuit [i despre ultimele rezultate sportive.

Lezlie \[i privi \nso]itorul cu uimire, descoperind o nou` fa]et`

a personalit`]ii sale, \n contrast cu omul de afaceri rafinat pe

care-l \ntâlnise pân` atunci.

– La ce te gânde[ti? o \ntreb` acesta brusc.

Luat` pe nepreg`tite, tân`ra femeie bâigui:

– La tine... M` gândeam c` te integrezi cu o u[urin]`

surprinz`toare \n oricare cadru.

206 ANGELA ALEXIE

Nu te-am v`zut niciodat` stânjenit sau stângaci.

– Totu[i, mi s-a \ntâmplat, spuse Andrew. |n special de

când te cunosc. De exemplu, când am \ntâlnit-o pe mama ta.

– Pe mama?

– A fost o vreme când mamele m` priveau mai degrab` cu

ochi r`i, admise cu un aer \ndurerat.

– Seduc`torul care amenin]a virtutea odraselor, \l tachin`

Lezlie.

– A ta nu mi s-a p`rut suspicioas`.

– A mea, este unic` \n felul s`u.

– Ca [i fiica.

Se aplec` \n fa]` [i-[i puse mâna peste a sa.

– Faci o gre[eal` dac` te gânde[ti c` nu m` interesezi decât

fizic, Lezlie.

Aceast` m`rturisire murmurat` cu sinceritate o emo]ion`

mult pe tân`ra femeie, care trebui s` se \ntoarc` pentru a-[i

p`stra sângele-rece. Ruby veni lâng` ei, \nc`rcat` cu o mul]ime

de mânc`ruri delicioase, comandate. Când fur` din nou

singuri, Lezlie \l \ntreb` pe Andrew, nelini[tit`:

– Te \nc`p`]ânezi s` nu-mi dezv`lui natura acestei ie[iri,

dar... Sper c` nu mergem la pescuit?

– Nu-]i place asta?

– Nu. Tata m-a luat cu el de câteva ori, când eram copil`.

A renun]at repede, deoarece \i ceream s` arunce pe[tele

\napoi \n ap`...

LAS~-MI O {ANS~ 207

– Lini[te[te-te, nu acesta este planul meu.

Cu aceste vorbe, \[i servir` câte o por]ie generoas` de ou`

jum`ri, cartofi sote, cârna]i [i un sos alb pentru chiflele calde.

O jum`tate de or` mai târziu, urcar` din nou \n ma[in` [i

o luar` pe strada Roswell, pân` la Chattahoochee River.

Acolo, Andrew parc` lâng` o barac` de \nchiriat ambarca]iuni,

asaltat` de clien]i.

Expresia surprins` [i \n acela[i timp bucuroas` a lui Lezlie,

\l amuz` pe Andrew.

– S` nu-mi spui c` n-ai coborât niciodat` pe

Chattahoochee cu pluta? o \ntreb`.

Tân`ra femeie d`du din cap.

– Incredibil! Greg [i cu mine practicam acest sport cu

regularitate, \n adolescen]`. De când a trecut moda [i este mai

pu]in` lume, am revenit.

B`rba]i, femei [i copii, \mbr`ca]i \n bermude sau \n

costume de baie, c`rau ambarca]iuni de toate felurile – saltele

pneumatice, b`rci mici gonflabile, colaci uria[i. |n Porche,

Lezlie \[i schimb` blugii cu un [ort din bumbac, pe care [i-l

adusese, iar Andrew \[i scoase de asemenea pantalonii!

Scoase din portbagaj un r`citor, apoi \ncuie portierele cu

cheia; mân` \n mân`, o luar` \n direc]ia fluviului.

Lezlie se mir` c` nu trecur` pe la un birou de \nchirieri, dar

se l`s` cu docilitate condus` pân` la malul alunecos.

– Ah, iat`-i! |ncepusem s` cred c` nu ve]i veni.

208 ANGELA ALEXIE

Doi b`rba]i se desprinser` de un grup care a[tepta pe mal

[i-l eliber` pe Andrew de povara stânjenitoare.

– Mai bine mai târziu decât niciodat`, replic` acesta din urm`.

O ajut` pe Lezlie s` coboare panta abrupt` [i \[i p`str` un

bra] \n jurul taliei sale, când f`cu prezent`rile. Cei [ase

prieteni erau Pete, un contabil [i so]ia sa Karen; Charlie, un

investitor foarte cunoscut \n Atlanta, cu so]ia Maxine; [i \n

sfâr[it, un avocat, Ken Lawson, fost coleg cu Michael.

Fusese c`s`torit, \n perioada colabor`rii lor, dar acum era

\nso]it de o prieten`, Janie.

– Bun` ziua, Lezlie, spuse el cu c`ldur`. Ce ai f`cut \n tot

acest timp?

– Bine, dar tu, Ken?

Acesta \i arunc` o privire Janiei [i admise zâmbind:

– Nu am de ce m` plânge... |l cuno[ti bine pe Andrew.

– Nu foarte...

– Este o persoan` cinstit`, declar` el. M` ocup de câ]iva ani

de interesele sale.

Andrew ancor` refrigeratorul din polistiren de pluta

compus` din nou` camere, de camion solid legate unele de

celelalte \ntr-un cerc larg.

Prietenii se dezbr`car` pentru a lua loc la bord \n strania

ambarca]iune. Lezlie admir` pe furi[ bustul gol al lui Andrew

[i când ea \[i scoasele hainele, not` cu satisfac]ie lic`rirea care

ap`ru \n ochii \ntuneca]i.

LAS~-MI O {ANS~ 209

– Ce costum de baie, \i [opti \ntre patru ochi.

– Mama a considerat c`-]i va pl`cea...

– |i salut bunul gust, dar nu [i pruden]a, \i [opti Andrew.

M`sur` f`r` jen` silueta perfect` pe care i-o oferea

privirilor costumul negru foarte r`scroit [i zâmbi cu evident`

apreciere. Ridicând-o pe Lezlie \n bra]ele puternice, o a[ez` \n

mijlocul unuia din colaci. Aceasta \[i ]inu respira]ia când apa

rece \i stropi abdomenul.

– Te vei \nc`lzi repede, o asigur` Andrew, luând loc al`turi

de ea. Soarele va fi torid.

Când toat` lumea fu instalat`, Ken desprinse ancora.

Curentul lu` \n st`pânire pluta, care schimb` direc]ia spre

mijlocul râului, având \n vedere c` era noroios din cauza

ploilor recente. Alte grupuri se l`sar` duse \n voia valurilor [i

aerul r`suna de hohote de râs.

Charlie \ncepu o dezbatere referitoare la echipa local` de

baseball, pe care o ap`ra, \n timp ce Ken o considera nul`.

De-a lungul discu]iilor, unul sau altul dintre cei care se

sc`ldau se serveau din provizii, a[ezate comod \n centrul

grupului.

– Este sigur c` nu se moare de foame când Andrew este cel

care cump`r` gust`rile, coment` Ken, oferind cutii cu bere \n

jur. Probabil exist` cel pu]in o duzin` de sandvi[uri, acolo.

– Nu te gânde[ti decât s` m`nânci, \i repro[` Janie,

tachinându-l.

210 ANGELA ALEXIE

– Nu este singurul, murmur` Lezlie.

– Nu te descurci prea r`u, ripost` Andrew \n [oapt`.

Ken povestea problemele pe care i le punea o afacere

spinoas`.

Distrat`, Lezlie contempla personajul splendid pe care-l

descoperea. Leg`nat` de mi[carea apei, c`zu \ntr-o dulce

toropeal`, din care o scoase pân` la urm` atingerea unei

mâini pe obraz.

– }i se va arde pielea dac` nu iei precau]ii, o \n[tiin]`

Andrew.

Scoase un tub din r`citor [i-i acoperi tinerei femeie cu

crem` atât fa]a, cât [i umerii.

– Te gânde[ti la toate, observ` aceasta.

– "Gata mereu", glumi Andrew. Dac` am \n]eles bine, \l

cuno[ti pe Ken?

– Michael [i cu el au lucrat la aceea[i firm`, pân` când Ken

a pornit pe cont propriu, \i explic` Lezlie.

– A[adar, ne-am fi putut \ntâlni mai curând.

– N-a[ fi fost preg`tit` \nainte.

Tonul s`u grav nu-i sc`p` lui Andrew.

– Iart`-mi lipsa de tact, Lezlie, observ` acesta cu blânde]e.

Am vorbit f`r` s` gândesc.

Lezlie \i studia, gânditoare, mâna bronzat`. Uneori i se

p`rea c` amintirile dateaz` de-abia de ieri, ca atunci când

povestirile lui Ken \i evocaser` discu]ii asem`n`toare cu

LAS~-MI O {ANS~ 211

Michael; \n alte clipe, p`reau atât de \ndep`rtate, aproape

ireale... O alt` via]`.

– Ve]i mai face mult timp opinie separat`, amândoi?

exclam` Charlie. Desigur, este foarte firesc. |mi amintesc de

\ntâlnirea mea cu Maxine! Absolut nemaipomenit`...

Maxine vru s`-l fac` s` tac` lovindu-l cu palma pe bra].

– Prea târziu, decret` Ken. Acum, trebuie s` [tiu.

Tân`ra femeie ridic` din umeri [i Charles povesti f`r` s` se

lase rugat mai mult, \ntâmplarea amuzant`. O z`rise

dezam`git` lâng` o ma[in` oprit`, a c`rei alarm` urla f`r`

\ntrerupere.

– Ne-am oprit, gândindu-m` s-o uimesc cu talentele mele

de mecanic. Dar nu v`zusem niciodat` acel model italian [i

vrând s` deconectez claxonul, am deblocat frâna de mân`.

Drumul era \n pant` [i parcasem \n fa]`...

– Dac` l-a]i fi v`zut! interveni Maxine. Cu costumul din trei

piese, alunecând \n noroi, \ncercând cu disperare s` re]in`

ma[ina mea.

Charles izbucni \n râs. Neputinciios, privise vechiul Fiat

deformat de lovituri, izbindu-i str`lucitorul Mercedes nou.

{i culmea, când d`duse furios un [ut puternic unuia din

pneuri, c`zuse \n [ezut \n noroi.

– {i voi, Andrew [i Lezlie? Cum v-a]i cunoscut?

– |n mod mult mai banal, \i asigur` Andrew.

Ne-a prezentat un prieten comun.

212 ANGELA ALEXIE

Lezlie scoase un oftat de u[urare. Totu[i, se gândi, ar fi

putut b`nui c` Andrew nu va face nici o dezv`luire care ar fi

putut-o jena...

– Face]i ce vre]i, declar` brusc, strivind mucul ]ig`rii peste

um`r. Eu fac baie.

– |n ceea ce m` prive[te, m` simt bine a[a, mul]umesc,

refuz` Ken, luându-[i o bere. Vrea cineva un sandvi[?

Andrew disp`ru \n mijlocul colacului s`u, pentru a ie[i la

suprafa]` \n afara cercului. Cu fa]a [i partea de sus a trupului

transpirate, Lezlie \l imit`. Apa rece i se p`ru \ncânt`toare, dar

mai pu]in decât senza]ia de siguran]` a bra]ului lui Andrew,

care-i cuprinsese talia. Picioarele li se atinser` o clip`,

declan[ând \n ea o emo]ie inexprimabil`. Tân`rul b`rbat \i

mângâie pome]ii obrajilor, colora]i deja \n roz.

– Din fericire, nu vom mai petrece mult timp pe fluviu.

Insola]ia ar putea s`-]i strice restul zilei.

– Restul? se mir` Lezlie.

– Ssst, este o surpriz`.

Ni[te bucle mici sc`paser` din coafura lui Lezlie [i-i

\ncadrau frumos fa]a. La ad`post de privirile indiscrete,

Andrew se \nclin` pentru a-i culege un s`rut de pe buze.

– De ce oare nu por]i niciodat` p`rul liber?

– M` deranjeaz`, replic` ea. A[ fi obligat` s`-l tund.

Când \i d`du drumul, Lezlie se prinse de camera cu aer,

f`r` s` \nceteze s`-l supravegheze. Andrew \i scoase o agraf`

LAS~-MI O {ANS~ 213

care-i re]inea coada \nf`[urat` pe ceaf` [i, cum nu protestase,

le scoase una câte una, pentru a le l`sa s` cad` \n valul

verde-alb`strui. Un zâmbet mul]umit i se contur` pe buze

când \n sfâr[it coada se desprinse. Cu o sârguin]` metodic` o

despleti, pân` când, \n sfâr[it, p`rul tinerei femei se desf`[ur`

\n evantai \n jurul ei, ag`]ându-se de \ncheietura mâinii lui

Andrew, ca ceva viu.

– Parc` ai fi o siren`, murmur` acesta, s`rutând-o din nou.

– Sirenele tr`iesc \n mare, \l corect` Lezlie cu pref`cut`

degajare.

– A mea nu...

Plonjând \n adâncurile irizate ale ochilor lui, Lezlie pierdu

orice no]iune a lumii \nconjur`toare. Gurile li se \ntâlnir`, mai

\ntâi ezitante, apoi cu o pasiune reciproc` ce o ame]i pe tân`ra

femeie. Se lipi de \nso]itorul s`u, delectându-se de atingerea

bustului tare. Cât era de bine s` te la[i \n voia curentului, \n

voia senza]iilor...

Andrew se \ndep`rt` u[or, revenind la realitate. O s`rut`

pe Lezlie pe b`rbie.

– |ntr-adev`r, o tachin`. Pielea sirenelor are de obicei mai

degrab` un gust s`rat [i nu aceast` savoare de noroi.

– Ai cunoscut multe?

– Sirena din Chattahoochee este cea mai frumoas` dintre

toate, se eschiv` Andrew.

214 ANGELA ALEXIE

Râsul Janiei le aduse aminte de \nso]itorii lor. Se hot`râr`

s`-[i reia locurile [i urcar` prin interior \n colacul respectiv.

Dup` ce se instal`, Lezlie \[i l`s` p`rul s`-l usuce vântul.

Va trebui s`-l spele din nou, dar ce importan]` avea?

Andrew \[i ]inuse promisiunea, de o ve[nicie nu se mai

distrase atât de bine. Dar pl`cerea se termin` prea curând,

când ajunser` la Powers Ferry [i când b`rba]ii s`rir` \n ap`

pentru a trage pluta la mal. O urcar` apoi pe stânci, unde

Charlie \ncepu s` dezumfle camerele cu aer.

– Se pare c` ai o tehnic` bine pus` la punct, \l felicit`

Lezlie.

– Chiar nu merit` osteneala, doar pentru dou` ore de

coborâre, morm`i Charles cu blânde]e, zâmbindu-i lui

Andrew cu sub\n]eles. Dar prietenul nostru a insistat s` nu ne

petrecem aici toat` ziua.

– Vom re\ncepe curând de la Morgan Falls dac` pute]i

suporta [ase sau opt ore acolo sus, explic` Andrew.

Dar pentru ast`zi aveam alte planuri.

Lezlie \l descoperi f`r` \ntârziere pe primul. Urmar` un

drum \ngust [i pietros printre arbori \nal]i pân` la un parcaj.

Charlie [i Ken l`sar` ambarca]iunea strâns` [i \l ajutar` pe

Andrew s` descarce dou` biciclete din camioneta lui Charlie.

– Mul]umesc c` ai venit s` le iei asear`, spuse Andrew.

– Ar trebui s` te fac s` pl`te[ti transportul diferitelor

obiecte pe care m` pune]i to]i s`-l fac!

LAS~-MI O {ANS~ 215

|n spatele vehiculului era un vraf de prosoape. Lezlie se

[terse, \[i recuper` p`l`ria, corsajul, [ortul [i sandalele

depozitate \n r`citor, \n interiorul unei pungi de plastic.

– Noi plec`m, anun]` Charlie, când Ken, Janie [i Maxine

urcar` la bord. Pe mai târziu, a[adar?

– A[a este, \ncuviin]` Andrew, f`cându-i cu ochiul.

R`mas` singur` cu el, Lezlie \ntreb`:

– Unde \i vom reg`si [i când?

Andrew se mul]umi s` zâmbeasc`, având un aer misterios.

– |nc` o surpriz`, oft` Lezlie. Vrei oare s`-mi petrec toat`

ziua f`r` s` [tiu ce m` a[teapt`?

– A[a inten]ionez. Este mai nostim.

– Poate pentru tine, bodog`ni tân`ra femeie.

– Preg`tit`? \ntreb` Andrew, plin de antren.

– N-a[ \ndr`zni s-o afirm. Oare [tii de câ]i ani n-am mai

\nc`lecat o biciclet`?

– Ai s` \ncetezi s` te plângi?

– Nu m` plâng!

Cum tân`rul b`rbat afi[a o min` sceptic`, Lezlie se hot`r\

s` nu-[i mai exprime nici cea mai mic` nemul]umire.

Dar r`bdarea \i fu pus` la grea \ncercare când, de-abia la un

kilometru mai departe, la cotul unui viraj, abordar` o pant`

anevoioas`. Un val constant de ma[ini \i dep`[ea, l`sându-le

doar un loc suficient [i \ntr-o vitez` care o nelini[tea pe tân`ra

femeie.

216 ANGELA ALEXIE

Curând, Andrew desc`lec` [i Lezlie \l imit` u[urat`. |n timp

ce mergea pe jos, Andrew exclam`:

– Lini[te[te-te, dup` Terrill Mill va fi mai pu]in` circula]ie.

Tân`ra femeie d`du din cap, str`duindu-se s` calculeze

distan]a care-i desp`r]ea de punctul de plecare. Era gata s`

dispere evaluând zece kilometri.

Ajun[i sus, pornir` din nou, profitând de coborâre.

Regiunea era v`lurit`, iar pantele se succedau, mai mult sau

mai pu]in abrupte. |n clipele u[oare, Lezlie se surprindea

contemplând vis`toare spatele puternic al \nso]itorului s`u,

sau picioarele bine formate, ap`sând pe pedale. |l a[tept`

când se opri scurt \n fa]a unei b`c`nii, de unde ie[i cu dou`

cutii de b`uturi gazoase pe care le puse \n saco[`.

Ajunser` la Terrill Mill, o r`scruce foarte \ncurcat`, dup`

care cotir` pentru a urma un drum vicinal, pu]in frecventat.

|ntr-un peisaj rustic, dep`[ir` o herghelie, apoi o [coal`

elementar`, construit` lâng` un mic curs de ap`. Cei doi

oameni tineri str`b`tur` podul \ngust de lemn pe care-l

trecur` [i f`cur` o oprire.

– Ce-ai spune de o pauz`? propuse Andrew.

Sc`ldat` \n transpira]ie, Lezlie f`cu un semn de acceptare.

|[i rezemar` bicicletele [i coborâr` pe malul râului. Andrew se

instal` sub o stânc` uria[` [i o atrase pe Lezlie al`turi.

Alte perechi st`teau comod \ntinse la soare, pe malul râpos.

Un câine mare, negru, alerga \n libertate prin ap`. St`pânul \l

LAS~-MI O {ANS~ 217

fluier` [i, cu urechile ridicate, i se al`tur` \n fug`, pentru a se

scutura lâng` el.

Locul era atât de lini[tit \ncât Lezlie \nchise ochii, ascultând

clipocitul râului De[i tr`ise \ntotdeauna \n regiunea Atlantei,

Andrew o f`cea s` descopere locuri a c`ror existen]` nici n-o

b`nuise!

Tân`rul b`rbat aduse saco[a [i deschise cele dou` b`uturi,

\ntinzându-i una. Lezlie b`u cu \nghi]uri mari, f`cându-l s`

zâmbeasc`.

– Ei bine, de câ]i ani n-ai mai urcat pe o biciclet`?

– De prea mul]i, r`spunse ea succint.

– De ce? Pari \n form` bun`...

|[i \nso]i remarca a]intindu-[i privirea asupra coapselor [i

pulpelor modelate armonios. Pentru a-[i ascunde stânjeneala,

Lezlie mu[c` din sandvi[ul pe care Andrew \l pusese lâng` ea.

Acesta din urm` \l termin` pe al s`u din câteva \mbuc`turi,

apoi se sprijini \n coate, perfect relaxat. Tân`ra femeie mânc`

\ncet, con[tient` c` o observa. El se gândea de ce oare se

\ntuneca de fiecare dat` când \i f`cea un compliment?

Vedea \n asta o lingu[eal` banal`? Totu[i, cu toat` sinceritatea,

\l captivase. O considera incredibil de frumoas` – mai mult

decât frumoas`. Sensibil`, bun` [i vulnerabil`. {i se p`rea c`

\[i schimbase atitudinea fa]` de el. Avea un alt mod de a-l privi,

de a reac]iona la atingerea lui...

218 ANGELA ALEXIE

|n ceea ce-l privea, propriile sentimente evoluaser`.

C`p`taser` intensitate, cu toate c` oscilau ne\ncetat \ntre

fericire [i chin. Ar fi vrut s` petreac` fiecare clip` cu ea – dar

era imposibil; s-o cople[easc` de cadouri – pe care, cu

siguran]`, le-ar fi refuzat; s`-i demonstreze [i dragostea sa

fizic` – dar \nl`turase orice senzualitate din raporturile lor.

Trebuia s` a[tepte, s`-i lase lui Lezlie ini]iativa unei mari

intimit`]i, s` se mul]umeasc` doar cu s`rut`rile furate la

repezeal`.

Oft`. Numai dac` i-ar da curând un semn! Altfel, va mai

avea oare r`bdare s`-[i st`pâneasc` dorin]ele?

– Cum ai descoperit acest loc? \l \ntreb` Lezlie.

– Veneam aici cu colegii de universitate, \i explic` Andrew.

Bine\n]eles, \n acea perioad` era foarte diferit...

– Totul s-a schimbat atât de mult! \nt`ri tân`ra femeie.

De partea asta a Atlantei nu se afla aproape decât o mic` b`c`nie

ici [i colo. Acum fast-foodurile se succed supermarketurilor, f`r`

a pune la socoteal` imobilele cu birouri...

– Sper c` nu este o critic` a corpora]iei mele?

– Nu le repro[ez asta constructorilor, ci municipalit`]ii

care autorizeaz` aceast` urbanizare nebun`.

– Ceea ce se potrive[te cu s`n`tatea afacerilor, care-i

permit societ`]ii noastre de consum s` prospere, sublinie

Andrew. Dar \]i voi ar`ta un alt loc, \n care vei putea uita

invazia imobilelor. Este la câ]iva kilometri de aici.

LAS~-MI O {ANS~ 219

– Unde?

– Vei vedea... f`cu el, cu un zâmbet exasperant...

Se ridic` \n picioare [i se duse s` se chirceasc` pe malul

apei, pentru a-[i stropi umerii [i bra]ele.

– Este foarte r`coritor, declar`. Vrei s` faci o baie?

Lezlie era tentat`, dar amintindu-[i emo]ia pe care o

sim]ise \n râu, scutur` din cap. Nu se \ncredea \n propria

voin]`, deoarece \n tain`, \[i dorea ca Andrew s-o \mbr`]i[eze,

s-o s`rute, s-o mângâie f`când-o s`-[i piard` ra]iunea; [i \n

acea clip`, n-ar mai fi fost posibil` nici o \ntoarcere...

Andrew se ridic` [i-i observ` expresia preocupat`. I se

al`tur` [i \i prinse b`rbia \ntre degetul mare [i cel ar`t`tor,

pentru a o \mpiedica s` se \ntoarc`.

– La ce te gânde[ti? \i [opti.

– La ziua frumoas` pe care am petrecut-o \mpreun`.

– Vorbe[ti ca [i când s-ar fi terminat.

– Nu-mi spune c`... Dac` mai roste[ti \nc` o dat` cuvântul

"surpriz`", ]ip!

– Mi-ai promis o zi \ntreag`, se jusitific` Andrew.

Am planuri [i pentru sear`... Nu m` \ntreba care, n-a[ vrea s`

te fac s` ]ipi. S-ar putea s` ]i se vin` \n ajutor...

– Ar fi inutil. Nu vei \ndr`zni s` te arunci asupra mea \n fa]a

tuturor!

– Nu m` provoca... Dar, mai devreme sau mai târziu vom fi

singuri, [i \n acea clip`...

220 ANGELA ALEXIE

|n acea clip` va fi rândul t`u s` deschizi sau s` \nchizi acest

capitol dintre noi, \ncheie.

– Nu sunt atât de sigur` de asta...

– Po]i s` m` crezi, o asigur` s`rutând-o scurt pe buze.

Tulburat`, Lezlie ridic` mâna f`r` s` se gândeasc` [i \[i

afund` degetele \n p`rul m`t`sos al lui Andrew. |i r`spunse la

s`rut \n acela[i mod juc`u[, dar când privirile li se \ntâlnir`,

amândoi r`maser` \ncremeni]i.

Tân`rul b`rbat o \mbr`]i[` cu pasiune, picioarele goale li

se \ncurcar` [i Lezlie se abandon` confuziei pl`cute care o

cuprindea. Când Andrew puse din nou st`pânire pe gura

tremur`toare, un strig`t, \i alarm`:

– Da! Bravo! |nc`!

Cu ochii \nce]o[a]i de dorin]`, Andrew scrut` cursul apei [i

observ`, pu]in \n amonte, un grup de adolescen]i care-i privea

f`]i[. Unul dintre ei le adres` vesel un larg semn cu mâna.

– Este \ngrozitor de jenant, murmur` Lezlie.

– Câteva minute mai târziu ar fi putut fi [i mai mult,

morm`i Andrew.

|i mângâie spatele cu mi[c`ri lente [i lini[titoare, apoi se

aplec` s`-[i adune saco[a. Salutându-i \n trecere pe tineri,

urcar` \ncet spre drumul lor, \nc` \mbr`]i[a]i.

Când \nc`lecar` pe biciclete [i \[i reluar` excursia, Lezlie se

dojeni \n t`cere. Oare cum se putuse comporta \n modul

acesta? Era oare... \ndr`gostit` de Andrew Bradinton?

LAS~-MI O {ANS~ 221

Deranjat` de aceast` idee, pedala furioas` pentru a-[i

ajunge \nso]itorul. Sosir` \ntr-o zon` reziden]ial` format` din

locuin]e superbe. Lezlie observase splendidele propriet`]i de

pe plut`, dar acum le admira [i mai mult, cu gr`dinile lor

imense \ntre]inute impecabil [i semnul original foarte special

al fiec`rei case.

Andrew se opri \n fa]a unui teren \n construc]ie, unde

cre[teau câ]iva stejari centenari. |[i a[ez` bicicleta [i p`trunse

acolo f`r` nici o jen`.

– Vino, o invit`, deoarece Lezlie nu-l urmase.

– Nu se intr` astfel la oameni, protest` aceasta.

– Parcela \mi apar]ine, o anun]` Andrew.

– Ah? se mir` tân`ra femeie al`turându-i-se. Inten]ionezi s`

construie[ti aici?

– Nu [tiu, admise el, privind apele lene[e ale

Chattahoochee River, \n spatele parcului. La \nceput, era

vorba doar de o simpl` investi]ie funciar`, deoarece aceste

amplasamente sunt foarte c`utate.

Lezlie contempl` peisajul \nconjur`tor, fluviul, strada

lini[tit` pe care o str`b`teau cei ce f`ceau jogging, tufi[urile de

p`ducel \n floare. Andrew avusese dreptate: de aici, se uita cu

u[urin]` frenezia lumii moderne. Destins`, c`sc`.

– Obosit`?

– A fost o zi plin`, admise.

– Te plângi?

222 ANGELA ALEXIE

– Departe de mine acest gând! Doar c`... Deja [tiu c`mâine m` va durea peste tot.

– Mi-ar face pl`cere s` masez zonele dureroase, \i propusecu pref`cut` inocen]`.

– N-are rost, o baie cald` va rezolva treburile.– Mai pu]in bine decât mine.– E[ti un l`ud`ros, Andrew.– Un realist, o corect` acesta. Poate este \n sfâr[it timpul s`

te duc acas`! Astfel, vei avea pu]in timp s` te preg`te[ti pentrurestul serii...

Aproximativ o or` mai târziu se \ntoarser` la ma[in`,stivuir` bicicletele pe acoperi[ [i pornir` spre domiciliul luiLezlie.

– Voi veni s` te iau la ora opt, declar` Andrew plecând.Alege o ]inut` u[oar`, ni[te blugi de exemplu [i ab]ine-te s`cinezi.

– La ordinele tale, ripost` tân`ra femeie pe un ton vesel.Andrew afi[` o mimic` exasperat` [i o \mpinse blând spre

u[`. Ajuns` \n`untru, se rezem` cu spatele de u[` pentru aasculta Porcheul plecând. Bucuria intens` \i fu umbrit` o clip`de o cramp` \n coaps`... Mu[chii \i protestau deja pentru c`fuseser` supu[i unui asemenea regim.

Deschise radioul [i, \n timp ce se \ndrepta spre baie,\ncepu s`-[i scoat` hainele. Se auzi un refren cunoscut [iLezlie se surprinse fredonându-l cu veselie.

LAS~-MI O {ANS~ 223

Capitolul 11

|n fa]a localului "Longhorn Saloon" fusese ref`cut` \n

\ntregime o strad` dintr-o localitate din Far West.

Deasupra trotuarului din scânduri, vitrine \n[el`toare

anun]au: B`rbier, Hotel, Banca pentru cresc`torii de animale

[i {eriful McChure. Prin ferestrele deschise, se auzeau

acordurile melancolice al muzicii country, \n timp ce clien]ii

\mbr`ca]i \n blugi \mpingeau por]ile pivotante ale barului.

Lezlie r`mase cu gura c`scat` când Andrew gar` \n parcajul

arhiplin. Acum, totul se l`murea. C`ma[a \n carouri a

\nso]itorului s`u [i cizmele din piele, ]inut` pe care i-o

recomandase [i ei.

– Surprins`? o \ntreb` amuzat.

– Este punctul de atrac]ie al zilei! Niciodat` n-am...

– Dansat \ntr-un salon de western, o complet`.

Hot`rât lucru, educa]ia ta are lacune importante! Era timpul

s` se remedieze asta.

|[i puse o mân` pe talia sa pentru a o escorta \n celebrul

local. P`rul ro[cat c`dea \n bucle mari pân` la \ncheietura

mâinii lui, re]inut la tâmple de piepteni din sidef.

– |n cazul \n care am omis s`-]i spun, \mi place s`-]i la[i

p`rul liber.

– Am crezut c` \n]eleg asta...

|n ciuda tonului ironic, fusese \ncântat` de compliment.

Dup` baie, uscându-[i [uvi]ele lungi, ezitase s`-[i fac` un coc

deosebit de pedant. Dar dintr-un impuls, se hot`râse s`-[i lase

p`rul s`-i fluture pe umeri, pus \n valoare de decolteul ascu]it

pe fiecare um`r al puloverului din bumbac galben pai.

|mpletitura groas`, original`, f`cea un contrast pl`cut cu

blugii ajusta]i pe talia joas`.

Saloonul era arhiplin [i \n atmosfera plin` de fum de-abia

se z`reau dansatorii care se \nghesuiau pe pist`.

– Se servesc ni[te excelente fripturi la gr`tar, pr`jite la foc

din lemne, [opti Andrew la urechea tinerei femei,

conducând-o spre sala restaurantului.

De la o mas` rotund`, Charlie, Maxine, Ken [i Janie le

f`ceau semn cu mâna. Iat` a[adar unde trebuia s` se

\ntâlneasc` din nou! To]i arboraser` ]inute simple, la care

Charlie ad`ugase o p`l`rie \mpodobit` cu o pan`.

LAS~-MI O {ANS~ 225

De-abia se instalase Lezlie pe scaunul oferit cu amabilitate

de Andrew, c`-i z`ri pe Jim [i Donna, care mergeau \n direc]ia

lor. Le adres` un zâmbet surprins.

– Voi aici? exclam`.

Prietena sa \l supraveghea pe furi[ pe Andrew, \n

conversa]ie animat` cu Jim [i-i explic` \n [oapt`:

– Andrew ne-a sunat ieri, pentru a ne propune s` ne

\ntâlnim aici. Am picat din nori când m-a anun]at c` v` ve]i

petrece mai \nainte ziua \mpreun`!

– M-a surprins la fel de mult ca pe tine, admise Lezlie.

Dar d`-mi ve[ti despre Elizabeth.

– Se simte cât de bine posibil [i nu schimba subiectul.

Prietenul t`u \mi pare foarte hot`rât s`-[i ating` scopurile...

Ai remarcat [i tu? M`rturisesc c` asta m` sperie pu]in.

– Nu te nelini[ti, dup` p`rerea mea, caut` mai ales s` te

fac` s` te sim]i bine. Concentreaz`-te mai degrab` asupra

clipei prezente. Aici te distrezi bine.

– Ai mai fost deja?

– De mai multe ori, Jim [i cu mine am reu[it chiar s`

\nv`]`m unele dansuri.

Seara aceasta confirma b`nuielile lui Lezlie: treptat,

Andrew se integra \n via]a sa [i o introducea \n a lui, mergând

pân` la amestecarea prietenilor. Tân`rul b`rbat \n`l]` capul \n

clipa \n care \l studia, gânditoare [i, f`r` a \nceta s`-l asculte pe

Jim, \i zâmbi cu o c`ldur` cu totul special`. |i sim]i presiunea

226 ANGELA ALEXIE

genunchiului pe coaps` [i aceast` comunicare tainic` o

bucur` profund.

Cina se desf`[ur` \n mod pl`cut, \ntr-o conversa]ie

animat`, marcat` de muzica \ndr`cit` din sala vecin`.

Aclama]iile [i aplauzele \ncepur` s` trezeasc` o curiozitate

sincer` la Lezlie, când Andrew propuse s` mearg` s` se al`ture

petrecerii. Pista de dans era \nconjurat` de o barier` din lemn,

de-a lungul c`reia se aliniau taburete \nalte. Trei ventilatoare

imense agitau f`r` rezultat aerul plin de fum.

Deasupra barului, dou` drapele sudiste flancau un panou

lung pe care era pictat` inscrip]ia "Longhorn Sallon", lâng`

capul unui taur din specia Longhorn, cu coarne lungi,

caracteristice.

Perechile se \nvârteau \n bun` rânduial` pe podea, unele

efectuând o \n[iruire de pa[i foarte complica]i, care o

fascinar` pe Lezlie. Unele femei purtau \n loc de ve[nicii blugi,

fuste lungi cu volane [i corsaje bufante.

Charlie reper` dou` mese libere [i grupul \[i croi cu greu

drum prin mul]ime. Imediat ce comandar` un rând de bere,

Charlie [i Maxine se ridicar` [i disp`rur` printre numero[ii

dansatori. Andrew \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunului lui

Lezlie.

– S` m` anun]i când vei fi preg`tit`.

– Preg`tit`? repet` aceasta pe un ton \ntreb`tor.

– S` dans`m.

LAS~-MI O {ANS~ 227

Tân`ra femeie scutur` cu putere din cap.

– Andrew, nu [tiu...

– Este simplu, o asigur`. Vino, \]i voi ar`ta.

– Nu pot, Andrew, se \nc`p`]ân` ea. Ne vom face de râs

amândoi.

– Ba nu, vei \ncerca mai \ntâi aici.

O ridic` \n picioare [i-i ar`t` un b`rbat [i pe partenera sa.

– Prive[te, este o polc`. Sunt necesari trei pa[i.

F`cu mi[c`rile \n fa]a ei, apoi o antren` morm`ind f`r`

\ncetare unu-doi-trei, unu-doi-trei. Sceptic`, Lezlie se str`dui

s`-l imite [i reu[i mai u[or decât \[i imaginase.

|nconjurând pista, Andrew o duse la balustrad`, pentru a-i

permite s`-i observe mai bine pe ceilal]i.

– Vezi? \i [opti. Partea de sus a corpului aproape nu se

mi[c`, t`lpile alunec` pe parchet. Este acoperit cu rumegu[,

pentru a u[ura lucrurile. Ei bine, gata?

Lezlie ridic` spre el ochii m`ri]i de groaz`:

– Andrew, chiar nu doresc s` fiu de râsul tuturor...

– Nu vei fi, \]i promit.

O atrase \n mul]imea avântat`, ]inând o mân` \n fa]a lor,

\n timp ce cealalt` i se strecurase sub p`r, pentru a se a[eza pe

ceaf`. Dup` câteva \ncerc`ri stângace, Lezlie prinse ritmul [i-l

putu urm`ri. Andrew o lini[tea permanent, dându-i indica]ii,

iar ea nu-i pierdea picioarele din ochi. Dup` ce \ncheiar` un

tur, Lezlie avu mai pu]in` nevoie s` se concentreze [i exclam`:

228 ANGELA ALEXIE

– Cred c` am \n]eles!

– Nu ]i-am spus eu?

Nu mai b`tea m`sura [i o conduse astfel aproximativ zece

minute, evitând orice izbitur` cu al]i dansatori. Când o sim]i

sigur`, \i propuse:

– Acum vom \ncerca o piruet`.

Lezlie se \ncord` imediat, cuprins` de panic`.

– Nu \nc`, Andrew...

– Este suficient s` continui acela[i pas, \ncepând s` te

\nvârte[ti, unu-doi-trei, apoi te la[i \n fa]a piciorului drept.

Aten]ie, se schimb` direc]ia...

Tân`ra femeie \[i contract` degetele pe ale sale la

apropierea col]ului, temându-se mai mult decât de orice, s` se

fac` de râs \n fa]a lui. Dar o conducea perfect [i, p`strând

automat caden]a, Lezlie termin` gra]ioas` pirueta.

– Foarte bine! o felicit` Andrew zâmbind. Acum, vom face

asta la fiecare col].

Dup` câteva tururi de pist`, tân`ra femeie se relax`,

l`sându-se condus` cu mare pl`cere de bra]ele puternice ale

lui Andrew. Când dansul lu` sfâr[it, nu-[i putu ascunde

complet dezam`girea, spre marea bucurie a partenerului s`u.

La sunetul unei melodii mai moderne, ritmat` de baterie,

sosir` un num`r mare de dansatori. Se aliniar` [i \ncepur` s`

fac` to]i aceia[i pa[i; spre marea uimire a lui Lezlie, Andrew o

conduse la masa lor.

LAS~-MI O {ANS~ 229

Dup` muzica western, pu]in melancolic`, acest cântec al

lui Michael Jackson p`rea exploziv.

B`ur` câteva \nghi]ituri de bere [i Andrew \i explic` unele

din mi[c`rile foarte elaborate pe care le executau tinerii

dansatorii.

– Oare cum ai \nv`]at toate astea?

– Meredith mi-a predat câteva mi[c`ri elementare.

Intrigat`, Lezlie \l privi cu aten]ie.

– De fiecare dat` când mergeam la Denver, ie[eam to]i trei,

continu` Andrew. Exista un club bun nu prea departe de ei.

Ridic` din umeri, pu]in posomorât.

– Lui Greg nu-i pl`cea s` danseze, dar Meredith adora asta.

|i serveam de partener.

– Fratele t`u era probabil foarte \n]eleg`tor, vru s`

glumeasc` Lezlie.

– Foarte, aprob` tân`rul b`rbat, cu un aer grav. Mai mult

decât \[i pot imagina cea mai mare parte dintre oameni.

Aceast` remarc` trezi curiozitatea lui Lezlie. Latura sa

profesional` se interesa automat de tot ceea ce se referea la

via]a afectiv` a oamenilor pe care \i \ntâlnea. {i \n trioul Greg,

Meredith, Andrew, sesizase rela]ii foarte speciale. Nu-i putea

preciza stinghereala, dar Andrew avea un mod curios de a

vorbi despre fratele mai mic. Fusese oare gelos pe familia sa?

Meredith fusese amestecat` \n \ndep`rtarea celor doi fra]i?

230 ANGELA ALEXIE

|[i studia \nso]itorul, absorbit de surprinz`torul spectacol

al zecilor de tineri dansatori alinia]i. Tr`s`turile \i p`reau mai

accentuate \n lumina filtrat`; Lezlie \i privea cu afec]iune gura

cu cute senzuale [i ochii plini de sensibilitate [i poate de o

anumit` triste]e...

Ken [i Janie nu se vedeau nic`ieri, pe pist` Donna [i Jim

executau mi[c`rile la perfec]iune, unul lâng` cel`lalt,

schimbând comentarii [i zâmbete fericite. Charlie [i Maxine

ajunser` la mas` cu obrajii \mbujora]i de efort.

– |ncepem s` fim prea b`trâni pentru acest gen de lucruri,

declar` Charlie, [tergându-[i fruntea care lucea de

transpira]ie.

– Vorbe[te pentru tine, replic` Maxine.

Se a[ez` oftând.

-Totu[i, dansurile acestea noi devin foarte complicate!

– Spune mai degrab` c` nu le mai execut`m noi la fel de

u[or, gâfâi Charlie.

– Oare vei mai \nvârti mult timp cu]itul \n ran`?

Tân`rul b`rbat \i adres` so]iei un zâmbet larg [i \[i trecu un

bra] \n jurul umerilor s`i.

– Tu nu \mb`trâne[ti, draga mea. Tu devii mai bun`.

– Du-te naibii, morm`i aceasta.

Se rezem` totu[i de el cu o tandre]e moroc`noas`, iar

Charles le f`cu cu ochiul lui Andrew [i lui Lezlie.

– Vede]i ce v` a[teapt` mai târziu?

LAS~-MI O {ANS~ 231

Tân`ra femeie plec` privirea [i Maxine \i d`du un cot

so]ului s`u.

– S` mergem s` dans`m, propuse Andrew.

Lezlie \l urm` spre pist`, unde \nv`]` un nou pas, mai

complicat decât primul. Pierdu de mai multe ori ritmul, dar

curând st`pâni succesiunea mi[c`rilor.

– Sper c` nu te-a sup`rat aluzia lui Charlie, murmur`

Andrew.

Lezlie gre[i imediat.

– Sunt prea ocupat` s`-mi supraveghez picioarele pentru

a-]i r`spunde, f`cu acesta cu un râs pu]in for]at.

– |n acest caz, mul]ume[te-te s` ascul]i. Nu lua \n serios o

asemenea remarc`. Face presupuneri...

– Dup` p`rerea mea, da. La naiba! bomb`ni tân`ra femeie,

\ncurcându-se din nou. Dar ai dreptate, n-are nici o

importan]`.

Mai r`maser` printre dansatori pentru dou` polci. Lezlie se

mi[ca acum cu mai mult` u[urin]`, dar o dureau deja

picioarele dup` escapada pe biciclete [i acum era [i mai r`u.

Când muzica t`cu, se lament`:

– Nu mai pot, Andrew. S` ne oprim.

– Va fi mai u[or când vei fi mai pu]in crispat`, observ` aces-

ta, conducând-o spre ie[ire. Dac` am merge s` respir`m

pu]in?

232 ANGELA ALEXIE

|[i croir` cu greu drum prin mul]imea atât de dens`.

Unii b`rba]i o m`surau f`]i[ pe Lezlie, iar aceasta se bucura s`

simt` pe spate mâna posesiv` a lui Andrew. Un necunoscut

merse pân` la a-i atinge p`rul, dar Andrew \l respinse ferm.

Aerul nop]ii le p`ru extrem de pl`cut, dup` atmosfera

plin` de fum din saloon. Pa[ii le r`sunau pe scândurile care

\n`l]au trotuarul, pe care \l parcurser` pân` la cap`t.

Lezlie inspir` profund, cu un zâmbet pe buze. Andrew se

rezem` cu spatele de balustrad` [i scoase din buzunar un

pachet de ]ig`ri; \[i aprinse una [i trase mai multe fumuri, sub

ochii uimi]i ai \nso]itoarei sale.

– Nu [tiam c` e[ti fum`tor.

– |nc` un vechi obicei pe care nu am reu[it s`-l \nving total.

Fumez pu]in, numai \n momentele de tensiune.

Lezlie medit` câteva clipe la aceast` remarc`, apoi:

– Compania mea te face nervos? \l \ntreb`.

– |n aceste ultime s`pt`mâni am fost mai tensionat decât

de ani de zile, admise Andrew râzând. {i pentru a nu-]i

ascunde nimic, \ntr-adev`r e[ti o parte important`.

Doar o parte... Deoarece \ngrijorarea lui Andrew era legat`

de asemenea de sabia lui Damocles pe care o sim]ea

amenin]ându-l permanent: adev`rul pe care-l putea dezv`lui

\n orice clip` Merri. Se apropie de Lezlie, \i lu` b`rbia \n palm`

[i-i contempl` chipul.

LAS~-MI O {ANS~ 233

– |mi aminte[ti de o mimoz`, care \[i desface petalele, dar

le strânge la cea mai mic` adiere.

Paralela era atât de adev`rat`, dar [i atât de delicat`, \ncât

Lezlie nu-l putu contrazice.

– Asta era adev`rat acum câteva s`pt`mâni.

– {i acum?

– Acum, nu mai [tiu... Nu mai sunt sigur` de nimic,

m`rturisi tân`ra femeie.

– Imagineaz`-]i c` [i eu suf`r de aceea[i boal`.

Lezlie se \ndep`rt` pentru a se rezema de balustrad` [i

privi cerul \nstelat. Andrew o urm` [i \[i a[ez` bra]ele de o

parte [i de alta a taliei sale. Vântul lipi p`rul lung al lui Lezlie

de el [i Andrew inspir` parfumul u[or [i mirosul de tutun l`sat

de atmosfera din saloon.

– Cunosc un leac... murmur` tân`rul b`rbat.

Lezlie \nchise pleoapele, savurând atingerea bustului lui

Andrew pe spatele ei. Sim]i dorin]a s` se cuib`reasc` lâng` el,

dar \[i reveni \n fire [i spuse \ncet:

– N-are rost s` mi le expui. Ne \ntoarcem?

Andrew arbor` o min` \ngrozitor de dezam`git` pentru a o

face s` râd`

– Nu scapi de mine la nesfâr[it, o amenin]`, \ncepând din

nou s`-l imite pe contele Dracula.

– Ai oare o problem` de identitate? \l tachin` Lezlie.

– Am foarte multe probleme. Cea mai grav` fiind... tu.

234 ANGELA ALEXIE

Tân`ra femeie zâmbi [i scutur` din cap, \n timp ce o

conducea spre intrare.

– E[ti imposibil!

– Nu, nu, neg` el. Sunt interesat pe termen lung, vei vedea.

Ajunser` la cele dou` mese ale grupului. Ken [i Janie

p`reau s` fie certa]i. Donna [i Jim st`teau foarte aproape unul

de cel`lalt, mâncând floricele de porumb dintr-un cornet

comun [i bând din aceea[i halb` de bere. Ziua fusese perfect`,

se gândi Lezlie, observându-l pe Andrew care discuta vesel cu

prietenii.

Când orchestra \ncepu o balad` melodioas`, se \ntrerupse

pentru a se \ntoarce spre ea. Expresia sa d`dea impresia c`

restul lumii \ncetase s` existe. F`r` o vorb`, tân`ra femeie lu`

mâna pe care i-o \ntinse [i \l urm` pe pist`.

Cântecul melancolic trezi \n Lezlie o nostalgie pl`cut`.

Andrew \i \mbr`]i[ase umerii [i se l`s` spre el, rezemându-[i

obrazul de pieptul puternic trecându-[i bra]ele prin spatele

taliei sale. Parfumul aromat al apei de toalet` \i impregnase

u[or c`ma[a, iar Lezlie se pierdu \ntr-un ocean de senza]ii.

Se lipi mai strâns [i, ca r`spuns, Andrew o \mbr`]i[` mai

puternic. Dansând acel dans lent [i languros, picioarele li se

atingeau u[or, se \ndep`rtau, se \ncruci[au. Clipa era atât de

\ncânt`toare, \ncât Lezlie \[i ]inea respira]ia, temându-se s` se

trezeasc` din acest vis minunat.

LAS~-MI O {ANS~ 235

Dar respira]ia cald` a lui Andrew pe p`r, gura care-i atingea

u[or fruntea, contactul cu trupul s`u erau foarte reale.

Lumina sc`zuse [i siluetele lor evoluând dou` câte dou`

erau de nerecunoscut. Lezlie ridic` fa]a, oferindu-i lui Andrew

buzele \ntredeschise. Acesta se \nclin` f`r` grab`, pentru a

pune st`pânire pe ele \ntr-un s`rut de o nesfâr[it` tandre]e.

Când acesta lu` sfâr[it, tân`ra femeie oft` \ndelung, apoi

murmur`, [ov`itoare:

– |mi doresc s` fiu singur` cu tine, Andrew.

Sentimentele \i erau de o asemenea intensitate, \ncât

[oapta de-abia se auzise. Andrew nu fu sigur c` o \n]elesese cu

adev`rat decât citind \n ochii s`i o rug`minte mut`, o

vulnerabilitate care-l tulbur`. |ncet` s` danseze, ca \mpietrit,

apoi o trase brusc spre bar [i-[i lu` f`r` explica]ii r`mas-bun

de la prieteni.

|n timp ce ajungeau \n grab` la ma[in`, Lezlie se sim]i

cuprins` de o ame]eal` pl`cut`. Motorul Porcheului zbârnâi [i

se \ndep`rtar` rapid de saloon.

Andrew nu \ncetase s`-i ]in` mâna, iar Lezlie fu dezam`git`

când \n loc s-o ia spre casa ei direct, se opri \n fa]a unei

cafenele deschis` toat` noaptea.

– Cred c` ar trebui s` st`m de vorb`, Lezlie, \ncepu Andrew

pe un ton sever. Dac` am merge s` bem ceva?

– Nu vreau s` vorbim, nici s` beau. }i-am spus exact ceea

ce doream. Am petrecut o zi minunat` [i g`sesc grupul t`u de

236 ANGELA ALEXIE

prieteni simpatic, dar acum, doresc s` r`mân doar cu tine.

Dac` ]i-e sete, am tot ce trebuie acas`.

Andrew \[i trecu degetele prin p`r. Oare \[i va mai putea

st`pâni emo]iile pe care i le inspira Lezlie? R`mânând \ntre

patru ochi, se puteau risipi toate hot`rârile sale morale...

O v`zu zâmbind \n \ntuneric [i uit` orice pruden]`.

Ie[i repede cu spatele din parcaj, \n timp ce Lezlie,

\ncrez`toare, \[i puse capul pe um`rul s`u.

Pentru tân`ra femeie, drumul nu fu decât o succesiune de

lumini [i \ntuneric. Dar de fiecare dat` când \l privea pe

Andrew, era fascinat` de perfec]iunea profilului. "Este un

b`rbat extraordinar", \[i repeta cu \ncântare. Ce noroc s` fie

cu el, \n drum spre refugiul \n care vor putea \n sfâr[it s` se

d`ruiasc` unul celuilalt, f`r` restric]ii. Când opri motorul,

coborâr` \n t`cere [i merser` al`turi spre cas`. Lezlie deschise

u[a [i intr` \naintea lui.

Ajuns \n`untru, Andrew desf`cu bra]ele [i tân`ra femeie se

arunc` docil` \n \mbr`]i[are. O strânse cu putere [i \[i afund`

fa]a \n p`rul s`u.

O lini[te inexprimabil` o cuprinse pe Lezlie; \n sfâr[it \[i

acceptase sentimentele, nu le mai rezista.

Când Andrew se aplec`, \i oferi gura f`r` ezitare, cedând cu

bucurie asalturilor lui tandre. Se sim]i luând foc [i fu

str`b`tut` de o und` de pl`cere, la fel de intens` ca un val

seismic. S`rutul lor, departe de a-i domoli, nu f`cu decât s`

LAS~-MI O {ANS~ 237

intensifice elanul irezistibil care-i \ndemna unul spre

cel`lalt.

Andrew se mira de enorma senzualitate pe care o dovedea

Lezlie \n reac]iile sale. Trupul i se arcuia [i se curba

r`spunzând la al s`u; era str`b`tut` de fiori care nu puteau fi

st`pâni]i [i l`sa s`-i scape u[oare gemete \n`bu[ite. |i s`rut`

pielea sensibil` a gâtului, f`când de-abia suportabil` nevoia

care o ame]ea, o nevoie pe care doar el o putea potoli.

Andrew \[i plimb` pe spatele ei mâinile care cercetau [i

mângâiau pe rând. Degetele \ntârziar` \n jurul gâtului,

c`utând un fin l`n]i[or de aur de care era ag`]at` o verighet`.

Cu ce ardoare spera s` nu-l g`seasc`!

Lezlie \i b`nuia scopul, se d`du câ]iva centimetri \napoi,

astfel \ncât s`-i pândeasc` fizionomia.

– Nu mai exist`, \i [opti. Din ziua \n care l-ai descoperit tu.

– M` temeam s` nu-l fi scos de diminea]`, \n timp ce

coboram fluviul, de fric` s` nu-l pierzi.

Lezlie scutur` din cap, p`strând a]inti]i asupra lui ochii

\ntuneca]i de emo]ie.

– Iube[te-m` Andrew, \i murmur`.

– N-am avut niciodat` o dorin]` mai arz`toare, \i r`spunse

acesta strângând-o cu putere lâng` el. Dar nu vreau regrete...

– Nu voi regreta nimic.

O s`rut` din nou, de data aceasta cu o pasiune dezl`n]uit`,

pe care [i-o st`pânise prea mult timp. |ntr-un total abandon al

238 ANGELA ALEXIE

fiin]ei sale, Lezlie se lipi de el, i se ag`]` de umeri ca [i când

de asta \i depindea via]a. Brusc, Andrew o ridic` \n bra]e

pentru a o duce \n camera \ntunecat`, unde o a[ez` \ntre

cear[afurile r`coroase ale patului.

Clarul de lun` sc`lda \nc`perea \ntr-o lumin` argintie,

pu]in ireal`. Cu ochii str`lucind, Lezlie \[i privi \nso]itorul

sco]ându-[i c`ma[a, \nainte de a se apleca spre ea pentru a o

dezbr`ca de pulover. |ncântat de ceea ce descoperea, \[i l`s`

palmele s` alunece pe rotunjimea bustului [i pe pântecul plat.

Buzele \i luar` un r`gaz, pentru a se plimba pe pielea

m`t`soas` a pieptului, smulgându-i suspine de ner`bdare.

Lezlie tremura când el se \ndrept` pentru a-[i scoate

cizmele, care c`zur` pe jos cu zgomot surd. Apoi mâinile

prinser` gleznele tinerei femei, \i eliber` picioarele din

pantofi [i \ncepu s` le maseze cu mi[c`ri lente [i voluptuoase,

\n timp ce \nv`luia \ntr-o privire arz`toare silueta zvelt`.

Lezlie crezu c` le[in` când se \ntinse asupra ei, blugi peste

blugi, bustul lui lat peste pieptul s`u care palpita.

Tân`rul b`rbat \i savur` tandre]ea gurii apoi, nemairezistând,

o ridic` u[or pentru a-i desprinde sutienul [i a-i dezgoli sânii

\n toat` fragila lor frumuse]e.

Lezlie trebui s`-[i st`pâneasc` un strig`t când le s`rut` cu

delicate]e vârfurile sidefii, declan[ând \n ea un vârtej de

voluptate. Câteva clipe mai târziu, \[i scoaser` blugii [i acum

nici un obstacol nu-i mai desp`r]ea. Lezlie nu sim]i nici cea

LAS~-MI O {ANS~ 239

mai mic` stânjeneal` când Andrew \i devora din priviri trupul

gol, \n sfâr[it dezv`luit \n \ntregime, ca o ofrand`. O acoperi

\n \ntregime, luându-i din nou buzele \n st`pânire, realizând

\n cele din urm` uniunea f`r` limite pe care amândoi o

doreau din toat` fiin]a lor.

Andrew trecu sub t`cere numeroasele cuvinte de dragoste

care n`v`lir` \n el, temându-se s` nu distrug` extazul acestei

clipe. Dac` nu i-o putea spune, \i va ar`ta prin actele sale lui

Lezlie toat` importan]a pe care o avea pentru el. |i mângâie

lent [oldurile, coapsele frumos modelate, bra]ele delicate,

\ncântat de fericirea pe care ea nu [i-o putea ascunde.

Lezlie se ag`]` de el cu \nfl`c`rare, \i brazda cu degetele

spatele musculos. F`r` grab`, se ridicar` \mpreun` pe culmile

pasiunii, culminând \n aceea[i clip` cu un vârtej de senza]ii

care le spulber` orice gând. |n timpul acestei ame]eli \i [opti

numele, \nainte de a pluti \ncet spre fericita realitate, \n care

s`rutul tandru al lui Andrew prelungea bucuria.

|n timp ce o ]inea astfel strâns`, furtuna care-i r`v`[ise

sim]urile reveni cu putere [i o cuprinse din nou. Chipul lui

Andrew disp`ru \nc` o dat` \ntr-o explozie uimitoare, din care

Lezlie reveni pentru a se afla cuib`rit` \nc` \n bra]ele sale, cu

un minunat sentiment de protec]ie.

Privirea \i exprima toat` \ncântarea, când privi cu aviditate

tr`s`turile calme ale \nso]itorului. O nesfâr[it` oboseal` o

paraliz` din cap pân` \n picioare.

240 ANGELA ALEXIE

|[i dorea s` r`mân` pentru totdeauna \n aceast`\mbr`]i[are.

Se \nfior` când Andrew se rostogoli pe o parte. Trase p`tura peste ea [i o \nveli cu grij`, atingându-i \n fug`gura. Apoi, \n spatele ei, \i cuprinse talia [i o lipi de el, cuspatele zvelt pe bustul s`u lat [i cu picioarele \ndoite dup`cele ale tinerei femei.

Lezlie c`sc` somnoroas` [i adormi rapid. |ntre vis [irealitate, i se p`ru c` percepe un murmur la ureche: "Te iubesc, Lezlie..." Oare visase? |i zâmbi \n somn unui b`rbatcare \[i a]intise asupra ei ni[te ochi incredibil de alba[tri.

LAS~-MI O {ANS~ 241

Capitolul 12

Cântecul p`s`relelor [i str`lucirea soarelui o trezir` treptatpe Lezlie. Amintirea nop]ii precedente \i p`trunse \n creierul\nc` \nce]o[at [i zâmbi lini[tit. Se \ntoarse [i pip`i locul gol dinpat; tr`s`turile \i \ncremenir`. Se a[ez` \n capul oaselor,pândind un zgomot \n cas`. Dar totul era lini[tit. F`r` urm`s`pat` \n cealalt` pern`, ar fi crezut totul un vis. Oare de ceplecase Andrew f`r` s`-i vorbeasc`?

Soneria telefonului tocmai \i \ntrerupse \ntreb`rile.– Cum te sim]i \n diminea]a asta, f`cu vocea vesel` a lui

Andrew.– La drept vorbind, destul de bine.– F`r` regrete? o \ntreb` pe un ton degajat, dar sub care se

percepea o urm` de \ngrijorare.– Doar unul. De ce ai disp`rut astfel?

– Disp`rut! exclam` Andrew indignat. Te-am scuturat cu

toat` puterea, dar mai bine \ncercam s` trezesc un mort.

– Am un somn profund, admise Lezlie. Dar evi]i \ntrebarea.

– Nu te \ntrebasem dac` puteam r`mâne, \i explic`. {i cum

c`zusei \ntr-un fel de com`, n-am putut s` fiu sigur de asta.

Am preferat s` plec, pentru a nu te compromite.

– E[ti foarte preocupat de reputa]ia mea! Am fost

dezam`git` c` nu te g`sesc al`turi...

– Data viitoare voi fi. Dar nu te mai temi de bârfele

vecinilor?

– Probabil nu vor remarca nimic.

– Nu te baza pe asta. Dar dac` asta \]i este egal, m`rturisesc

c` eu \nsumi nu m` sinchisesc câtu[i de pu]in.

Lezlie izbucni \n râs, apoi redeveni serioas`.

– Ceea ce s-a \ntâmplat \n aceast` noapte are foarte mare

importan]` pentru mine, Andrew.

– {tiu, draga mea. La fel [i pentru mine. De fapt, pentru

asta am \ncercat s` te trezesc.

– |n acest caz, de ce tu e[ti acolo [i eu aici? se lament`

tân`ra femeie.

– A[ fi vrut s` fiu lâng` tine, recunoscu Andrew.

Din nefericire, i-am promis lui Merri s-o duc \n parcul de

distrac]ii, la Six Flags, ast`zi. M` \ntrebam dac` vei putea s` ne

\nso]e[ti?

Lezlie privi pendula.

LAS~-MI O {ANS~ 243

– Când vii s` m` iei?

Fixar` o \ntâlnire [i Lezlie se \ntinse lene[` \n pat.

De fiecare dat` când \[i amintea finalul acelei seri cu Andrew,

\i disp`rea energia. Trebui s` fac` apel la toat` voin]a sa

pentru a reu[i s` se ridice.

La ora fixat`, Porcheul se opri \n fa]a casei [i Merri alerg`

bucuroas` la u[`. Andrew o salut` pe tân`ra femeie cu mai

mult` rezerv`, limitând orice manifestare de intimitate la

schimbul de priviri.

Ziua era c`lduroas` [i umed`. La Six Flags, merser` de la

roata mare la tobogan, cu câteva ocoluri la vânz`torii de

hot-dog sau vat` de zah`r. Merri deborda de entuziasm [i,

când cei doi adul]i se pr`bu[ir` pân` la urm` pe o banc`,

epuiza]i, plec` singur` s` cerceteze tarabele la care se

prezentau jocuri. Distrat`, Lezlie privea trecând o pereche cu

b`ie]elul lor. Durerea cunoscut` ap`ru cu mai pu]in`

intensitate [i disp`ru rapid.

– Melancolic`? murmur` Andrew mângâindu-i mâna.

– Nu, doar pu]in nostalgic`.

– Amintirile ne sunt foarte pre]ioase, coment` tân`rul

b`rbat. Nu pot fi \nlocuite. Dar nimic nu ne \mpiedic` s`

fabric`m altele noi...

Lezlie medit` la aceast` idee când Andrew, protestând de

oboseal`, se ridic` pentru a r`spunde chem`rii lui Merri.

Feti]a \l ruga s` \ncerce s` arunce inele, pentru a-i câ[tiga un

244 ANGELA ALEXIE

urs de plu[. Nu-l v`zuse niciodat` opunându-se cu ner`bdare

sau proast` dispozi]ie cererilor nepoatei sale, se gândi Lezlie.

Adaptarea remarcabil` \ntr-o situa]ie dificil`, o obliga s`-l

admire. Cât de mult se \n[elase considerându-l prima dat`

insensibil [i prea ocupat cu afacerile, pentru a i se consacra

pupilei sale! |n realitate, \i oferea tot sprijinul posibil, f`r` s-o

for]eze \n schimb s`-l accepte \n calitate de tat`.

Brusc, \[i d`du seama c` [i cu ea folosise aceea[i

sensibilitate. Prin simpla remarc` din clipa precedent`, o

lini[tise: \n]elegea c` so]ul [i fiul s`u vor face mereu parte din

ea... Cum \l subestimase!

Când p`r`sir` Six Flags, surplusul de energie al lui Merri se

consumase \n sfâr[it. |n timpul \ntoarcerii, aceasta r`mase

lini[tit` \n spatele ma[inii sport, al`turi de trofeul câ[tigat de

unchiul s`u. Doamna Cates preg`tise o cin` compus` din jambon,

salat` de cartofi [i varz`, cu o caraf` de ceai cu ghea]`. Merri scotoci

frigiderul, apoi congelatorul. Acolo descoperi desertul.

– Ah! Ne-a f`cut \nghe]at` pe b`].

|n timpul mesei, feti]a flec`ri aproape continuu. La un

moment dat, se \ntoarse spre Andrew [i exclam`:

– O \ntrebi tu, unchiule Andrew?

– Ce s` m` \ntrebe? replic` Lezlie zâmbind.

– Merri ar vrea s` [tie dac` \[i va putea schimba [edin]a de

mar]i. Una din prietenele ei d` o petrecere de aniversare la

patinoar...

LAS~-MI O {ANS~ 245

– Apoi toat` lumea va merge la Jennifer. Are piscin` [i se va

face un gr`tar, ad`ug` Merri.

– Este sup`r`tor, remarc` Lezlie. S`pt`mâna va fi foarte

\nc`rcat` [i nu am o alt` fereastr` liber` \nainte de joi.

Iar Merri [i cu mine avem de discutat un subiect special,

aminti ea, privind-o cu aten]ie pe feti]` care plec` ochii. Merri?

– O vom putea face când m` voi \ntoarce din tab`r`,

propuse aceasta. Nu vreau s` lipsesc de la petrecerea

Jenniferei...

|[i prezenta \n mod foarte rezonabil compromisul solicitat,

gândi Lezlie. {edin]a ar putea fi ineficient` dac` micu]a

pacient` venea acolo \mpotriva voin]ei sale. {i progresase atât

de bine, \ncât o asemenea constrângere p`rea inutil`. Pe de

alt` parte, putea s` a[tepte problema pe care trebuia s-o

abordeze? Oare Merri nu profita de aceast` ocazie pentru a

evita dureroasele amintiri imprecise?

– Dar \mi promi]i c` vei continua s` te gânde[ti, pentru a

reveni la discu]ia noastr` când te \ntorci?

– Promit, f`cu Merri f`r` [ov`ial`.

Masa fiind terminat`, alerg` s`-i telefoneze prietenei

pentru a-i accepta invita]ia. Andrew remarcase aerul gânditor

al lui Lezlie [i o \ntreb`:

– |]i displace s` anulezi \ntâlnirea?

– Nu chiar, dar eram pe punctul de a vorbi despre accident.

Este posibil ca Merri s` \ncerce pur [i simplu s` \ntârzie termenul...

246 ANGELA ALEXIE

– }i-o voi aduce imediat ce se va \ntoarce, o asigur` el.

Conteaz` pe mine.

– Cu siguran]` \mi fac griji degeaba, admise Lezlie.

|l ajut` s` strâng` masa, f`r` s` reu[easc` s`-[i alunge

preocuparea. Pentru a \ncerca s`-[i distrag` aten]ia, glumi:

– Am o grij` mai real` decât asta: silueta mea este

amenin]at` de festinurile la care m` faci s` iau parte!

Andrew \i \nl`n]ui talia [i o s`rut` pe nas.

– O atât de frumoas` siluet`, \ntr-adev`r... Ah, de

diminea]` \mi doresc la nebunie s` te ating. Ce supliciu

\ngrozitor!

Lezlie \nchise ochii \n timp ce o und` de pl`cere \i str`b`tu

tot trupul. Dar Merri putea s` intre \n orice clip`.

– Asupra nepoatei tale ar avea un efect nepl`cut s` ne

g`seasc` astfel...

Dup` ce-i s`rut` buzele \ntredeschise, Andrew se \ndep`rt`

\mpotriva voin]ei lui. Apoi disp`ru \n salon, de unde se

\ntoarse câteva minute mai târziu, vizibil \ncântat.

– Pari mul]umit de tine, observ` Lezlie b`nuitoare.

– Am sunat-o pe fata vecinilor. Va veni s`-i ]in` companie

lui Merri, \n timp ce te voi conduce acas`. Am anun]at-o c` ar

putea fi nevoie de câteva ore...

– N-a[ vrea s` fii prea gr`bit, f`cu Lezlie.

– Niciodat` prea mult, ripost` Andrew, \mbr`]i[ând-o.

– Voi avea timp s` fac un du[?

LAS~-MI O {ANS~ 247

Ziua \n parcul de distrac]ii \i d`dea impresia c` este plin`

de praf.

– Numai dac` m` la[i s` te sp`l pe spate.

– Târg \ncheiat, accept` tân`ra femeie pe un ton sugestiv.

Andrew \i mângâie obrazul adâncindu-[i privirea \n ochii

s`i. P`rul l`sat liber \i aureola cu buclele ro[cate chipul

\mbujorat de soare. Era de nerecunoscut, nu mai sem`na cu

sobra doamn` Garrett \ntâlnit` la spital. Din aceast` noapte

p`rea c` renun]ase la toate \ndoielile. Iar el inten]iona s`

\ntre]in` \ncrederea pe care i-o acordase \n sfâr[it.

***

Patru ore mai târziu, cu totul \mpotriva voin]ei sale,

Andrew se preg`tea s` plece de la Lezlie. O atrase spre el

pentru ultima dat` [i-i cercet` tr`s`turile radioase.

Ajun[i la Lezlie, cedaser` ne\ntârziat pasiunii care mocnea

\n ei. Andrew o ridicase \n bra]e [i o \nvârtise strângând-o cu

toat` puterea lâng` el. O dezbr`c` stângaci, cu o \ncetineal`

care duse la culme pasiunea lui Lezlie.

Se duser` goi \n baie, unde oglinda de pe perete reflect`

contrastul dintre ei: corpul b`rb`tesc \nalt, bronzat al lui

Andrew [i sub]irimea aproape pl`pând` a lui Lezlie, cu pielea

248 ANGELA ALEXIE

fin`, translucid`. Andrew o duse \n cad` [i deschise jetul rece

ca ghea]a.

Tân`ra femeie scoase un strig`t de protest, cu respira]ia t`iat`

[i se zb`tu cu disperare. |n lupt`, alunecar` amândoi \n cad` [i

Andrew o men]inu pe Lezlie lâng` el, dar la ad`post de apa rece.

– Nu trebuia s` faci un du[? râdea zgomotos tân`rul b`rbat.

– Este rece ca ghea]a! exclam` Lezlie.

– Dar excelent pentru circula]ie, declar` Andrew

imperturbabil.

– Pentru mine foarte pu]in! |mi vor trebui ore s` m`

\nc`lzesc.

– Ba nu, o asigur` tân`rul b`rbat.

|nvârti pân` la cap`t robinetul de ap` cald`, iar Andrew se

apropie pentru a-i fric]iona membrele str`b`tute de fiori.

Apoi o s`puni con[tiincios [i curând Lezlie \ncet` s` tremure.

– |nc` \nghe]at`? o \ntreb`.

Tân`ra femeie scutur` din cap, radiind.

– |n acest caz, este rândul meu.

Brusc intimidat`, Lezlie \[i plimb` mâinile pline cu s`pun

pe bustul lat al \nso]itorului s`u, pe umeri, pe spate...

Modelarea sculptural` a mu[chilor tari o uimi.

Din respira]ia sacadat` care-i ridica pieptul, Andrew [tiu c`

o tulbura tot atât cât \l emo]iona ea [i sim]i o bucurie

electrizant`. O strânse cu putere lâng` el sub du[ul care

curgea [i schimbar` un s`rut \mb`t`tor.

LAS~-MI O {ANS~ 249

|nc` \nf`[ura]i \n prosoapele moi, se rostogoliser` pe pat,

\nl`n]ui]i \ntr-o \mbr`]i[are nebuneasc`. P`rul lui Lezlie udase

cear[afurile, dar nu observar` nimic.

Mai r`bd`tori decât \n ajun, continuar` s` se descopere cu

pasiune, mângâierile provocându-le gemete de fericire.

Când \n sfâr[it trupurile li se unir`, fur` str`b`tu]i de un val de

voluptate care cre[tea, pentru a ajunge la un extaz de

nedescris. Aceast` senza]ie magic` persist` \n timp ce

reveneau \ncet la realitate, cople[i]i de pasiunea lor.

Lezlie \nchise pleoapele; patima lui Andrew, s`rutarea

care-i r`v`[ea sim]urile când o atingea, i se p`reau incredibile.

L`s` s`-i scape un oftat de mul]umire când \i atinse cu vârful

degetelor m`tasea pieptului.

– E[ti tot ceea ce am c`utat la o femeie, Lezlie, murmur`

Andrew.

– Sunt fericit`. {i tu \mi placi enorm.

Tân`ra femeie \i atrase gura spre a sa.

Mai mult decât orice, Andrew \[i dorea s`-i spun` exact ce

sim]ea pentru ea, proiectele pentru un viitor comun.

Dar oare, nu era \nc` prea curând? O declara]ie de dragoste

n-ar putea-o speria pe Lezlie, f`când-o s` bat` \n retragere?

|n loc s`-[i dezv`luie gândurile, ced` mai degrab`

elanurilor de senzualitate, care le trezea pe ale tinerei femei.

Dar speran]ele pentru viitor nu-l p`r`sir`. Nu se va s`tura

niciodat` de ea, de uluitoarea exaltare pe care i-o producea.

250 ANGELA ALEXIE

Numai s` reu[easc` s-o fac` s` \mpart` cu el dorin]a de a

construi amândoi mai mult decât o legtur` amoroas`...

Mai târziu, \n timp ce se agita prin buc`t`rie, Lezlie se

\ntreb` oare ce putea ascunde expresia gânditoare a

\nso]itorului s`u. |i oferi un pahar cu limonad` [i puse o \ntre-

bare care o intriga de mult timp.

– La sfâr[itul uneia din primele [edin]e ale lui Merri, ai

f`cut aluzie la o zical` pe care trebuia s` mi-o explici \ntr-o zi.

M`rturisesc c` sunt curioas`...

Cu un prosop plu[at \nnodat \n jurul [oldurilor, Andrew

zâmbi amuzat.

– Oare nu se spune \n b`trânul nostru sud c` prietenii

buni ajung cei mai buni aman]i?

Lezlie \l privi cu gura c`scat`.

– Erai sigur c` vom ajunge aici?

– Sigur, nu. Dar speram. Mi se p`rea c` dac` d`deam

dovad` de pu]in` r`bdare, vei accepta pân` la urm` punctul

meu de vedere.

Tulburat`, Lezlie \[i plec` privirea. Oare cum putuse ghici

ceea ce ea \ns`[i nici m`car nu b`nuia? Reu[ise s` str`pung`

cochilia protectoare cu care se \nconjurase, s-o scoat` din trecut...

Dar oare cât timp va dura leg`tura lor? Ce se va \ntâmpla apoi?

Andrew \i mângâie fruntea br`zdat` de o cut` gânditoare.

– S` nu mergem prea repede deocamdat`, \i murmur`.

Vom avea tot timpul s` descoperim natura exact` a

LAS~-MI O {ANS~ 251

sentimentelor noastre. Dar [tiu deja un lucru, Lezlie: nu vreau

s` te pierd, niciodat`. Mi-a trebuit prea mult timp s` te g`sesc.

O strânse cu putere \n bra]e, \ntr-o \mbr`]i[are pasionat`,

care distruse rezervele lui Lezlie. Oricare ar fi viitorul,

prezentul o mul]umea pe deplin.

S`pt`mâna, foarte \nc`rcat`, trecu repede. Lezlie [i Andrew

se \n]eleser` s` nu se revad` pân` la plecarea \n vacan]` a lui

Merri. Apoi vor avea cincisprezece zile pentru ei, promise

tân`rul b`rbat.

|n fiecare sear`, conversa]iile lor telefonice o l`sau pe

Lezlie \n acela[i timp fericit` [i nemul]umit`.

|n timpul orei de [edin]` cu Merri, r`mas` liber`, dicta

\nsemn`rile din [edin]a precedent` [i trecu \n revist` câteva

teste propuse feti]ei la \nceputul tratamentului.

Toate dezv`luiau clar sentimentul s`u de singur`tate [i de

dezr`d`cinare. F`r` \ndoial`, acum i-ar da r`spunsuri diferite,

se gândi Lezlie. Deoarece micu]a pacient` \ncepea \ntr-adev`r

s` accepte pierderea p`rin]ilor, cu toate c`-i r`mânea \nc` un

drum de parcurs.

Mar]i, Lezlie lu` masa de prânz cu Donna [i o g`si pe

prietena ei vesel` [i senin`: Ann Clarke discutase deja cu mai

multe ajutoare de familie [i era deja \n c`utarea unei slujbe.

Elizabeth avea o nou` [ans`.

Cin` cu mama sa, care curând pleca \ntr-o c`l`torie.

Lezlie fu ciudat de t`cut`, \n timp ce Margaret \i descria

252 ANGELA ALEXIE

planurile de cercetare a insulelor Cayman, din Marea

Caraibilor. Neaten]ia fiicei sale nu-i sc`p` [i o \ntreb`:

– Cum s-a desf`[urat ie[irea cu Andrew?

Descump`nit`, Lezlie se aplec` \n fa]` [i cercet` chipul

lini[tit al Margaretei.

– Mam`, oare cum po]i fi sigur c` nu gre[e[ti când iei o

hot`râre?

– Presupun c` faci aluzie la Andrew?

Lezlie d`du din cap.

– |mi organizasem atât de bine via]a! {tiam \ncotro

mergeam. Dar de când a n`v`lit \n via]a mea, totul s-a dat

peste cap...

– Te mir` asta? f`cu Margaret zâmbind.

– Nu chiar, admise Lezlie. Dar m` a[teptam s` m` simt

vinovat` fa]` de Michael...

– {i nu sim]i asta?

– Nu.

R`spunsul o lini[ti pe Margaret.

– Se fac deja doi ani, Lezlie, \i aminti. Cu siguran]` este

timpul s` \ntorci pagina.

Ochii mari cenu[ii ai tinerei femei se umplur` de lacrimi.

– Mi-e team`, m`rturisi.

– Este firesc, o asigur` Margaret. Dar nu po]i l`sa aceast`

team` s` te domine, s`-]i interzici s` iube[ti din nou.

Desigur, asta nu este niciodat` f`r` risc... Dar Andrew este un

LAS~-MI O {ANS~ 253

b`rbat de o calitate rar`. |n timpul [edin]ei tale cu Merri, am

stat de vorb` amândoi [i am putut constata anumite calit`]i...

Mike [i Michael au contat enorm pentru tine [i nu-i vei uita

niciodat`. Dar ai dreptul s` continui s` tr`ie[ti.

|[i privi tandru fiica.

– {tii deja toate acestea, nu-i a[a?

– Nu eram departe de a ajunge la acelea[i concluzii, dar

punctul t`u de vedere va ajuta.

– |n acest caz, spune-mi, rela]ia voastr` este foarte

serioas`?

Când Lezlie ridic` fa]a spre mama sa, tr`s`turile \i erau

iluminate de o bucurie radioas`.

– N-are rost s`-mi r`spunzi, draga mea, declar` Margaret.

Sunt atât de fericit`.

– {i eu, m`rturisi Lezlie, de-abia venindu-i s` cread`.

Se \mbr`]i[ar` cu emo]ie, cople[ite de o afec]iune

\mp`rt`[it`. Când Lezlie p`r`si casa, Margaret o observ` prin

fereastr`. Era transformat`, se gândi. Pasul mai energic, iar

p`rul l`sat liber ar`ta \n mod elocvent str`lucirea. Lacrimi \i

curgeau pe obraji, lacrimi de gratitudine, dar [i de

compasiune. |n]elegea atât de bine infernul prin care trecuse

Lezlie! Dup` moartea familiei sale, o sus]inuse, asistase

neputincioas` la \nchiderea \n sine. Dar nu-[i va petrece restul

zilelor \n singur`tate... Mul]umit` lui Andrew.

254 ANGELA ALEXIE

A doua zi seara, Lezlie \[i p`r`si biroul mai târziu decât de

obicei. Când ajunse acas`, telefonul suna: era Merri, care suna

s`-i spun` la revedere.

– Te-ai distrat bine la petrecerea Jenniferei? o \ntreb`

Lezlie.

– A fost formidabil! exclam` feti]a. A durat pân` foarte

târziu, unii au dormit chiar acolo. Dar eu m-am \ntors pentru

a o ajuta pe doamna Cates s`-mi preg`teasc` valiza.

Acest comentariu cârtitor o f`cu s` zâmbeasc` pe

psiholog`.

– Dar merita osteneala, nu? Vei petrece clipe minunate \n

tab`r`.

– Desigur, \ncuviin]` Merri pe un ton f`r` inflexiuni.

– Nu pari foarte entuziasmat`.

– Oh, va fi bine, oft` copila. Dar unchiul Andrew n-a

acceptat decât pentru a evita s` m` duc` la Denver.

Aceast` fraz` o alert` imediat pe Lezlie.

– I-ai cerut s-o fac`? verific`.

– Este prea ocupat.

– Ar fi o idee bun` s`-i pui \ntrebarea când te vei \ntoarce,

sublinie Lezlie.

– Poate, f`cu Merri. Acum, te las.

|nchizând, Lezlie sim]i o surd` nelini[te. Andrew telefon`

mai târziu, ca de obicei. Vorbir` despre progresele [antierului

din Roswell. Cum p`rea obosit, Lezlie ezit` s`-i \mp`rt`[easc`

LAS~-MI O {ANS~ 255

\ngrijorarea pe care i-o inspirase Merri. Dar abord` el \nsu[i

subiectul.

– Acum c` este pe punctul de a pleca, cred c` Merri are

\ndoieli, \i m`rturisi.

– Este [i impresia mea. Mi se pare de asemenea c`-[i dorea

s` mearg` la Denver.

Andrew oft`.

– |ntr-adev`r, [i-a exprimat aceast` dorin]`. I-am promis s`

m` gândesc la asta. Ne vom hot`r\ imediat ce se \ntoarce.

– Dar n-ai refuzat-o?

– Judecând dup` reac]ia sa, nu este prea bine. A stat toat`

seara bosumflat` \n camera ei. Dar nu era posibil imediat.

– Desigur, accept` Lezlie. Am sf`tuit-o s`-]i vorbeasc`

despre asta din nou, dup` vacan]`.

Dup` o lung` t`cere, Andrew observ` \ncet:

– |mi lipse[ti, Lezlie. Te-ai gândit la mine?

– Pu]in...

– Nu este prea \ncurajator. A[ putea veni s` reaprind

flac`ra...

– Tu \nsu]i te-ai gândit c` este mai bine s` te consacri lui

Merri pân` la plecare, obiect` Lezlie. Vom avea seara de vineri,

apoi un weekend \ntreg.

– Foarte bine, accept`, resemnat. {tii ce idee tocmai mi-a

trecut prin minte?

– Prefer s` n-o aflu.

256 ANGELA ALEXIE

– M` \ntrebam dac` ai f`cut deja dragoste pe un pat cu ap`.Lezlie \[i sim]i obrajii arzând.– Inten]ionezi s`-mi asiguri educa]ia \n acest domeniu?– Neap`rat.– Cum \nainteaz` casa pentru p`pu[i? \l \ntreb`, pentru a

p`r`si acel teren periculos.– Nu schimba subiectul!– Dac` vom continua astfel, s-ar putea s` te g`sesc \n u[`.– Iat` o perspectiv` interesant`!– Vorbeam despre casa de p`pu[i, \i aminti.Andrew \i descrise retu[urile pe care le f`cea cadoului lui

Merri. Se gândea s-o termine pân` la \ntoarcerea ei, deaniversare. Apoi conversa]ia reveni la planurile pentrusfâr[itul s`pt`mânii.

– Poimâine, te invit la cin`, propuse Andrew.– |mi dai un sfat pentru toaleta mea? glumi Lezlie.

Pentru c` nu [tiu niciodat` unde m` vei duce...– Vom merge \ntr-unul din marile hoteluri din Atlanta.– Incredibil! exclam` tân`ra femeie. Mi-ai spus. Nu este o

surpriz`!– Ah, dar nu [tii care. Vise frumoase, Lezlie.|nchise, [i Lezlie r`mase cu receptorul \n mân`, frustrat`.

|nc` o dat` o prinsese \n capcan`!Se strecur` \ntre cear[afurile r`coroase ale patului [i

\mbr`]i[` perna, regretând c` nu era Andrew. Adormi repede,gândindu-se la seara de vineri.

LAS~-MI O {ANS~ 257

Capitolul 13

Ferestrele mari ale hotelului "Westin Plaza" descopereauora[ul luminat. La al [aptesprezecelea etaj al hotelului,restaurantul panoramic descria o rota]ie lent`, ar`tândfrumuse]ea Atlantei din toate direc]iile: turnurile gemene dinLenox, capitoliul cu domul aurit, Fox Theater... Capitala Georgiei reunea edificii vechi, p`strate cu grij`, [izgârie-nori moderni tipici marilor ora[e americane.

Lezlie [i Andrew \[i povestir` copil`ria, vacan]ele \n familie.Apoi, primele \ntâlniri de dragoste – o catastrof` pentruLezlie, o sear` jenant` pentru Andrew, cu palmele umede [if`r` grai.

Discutar` despre perioada studiilor universitare [i chiardespre Michael. Lui Lezlie i se p`rea c` Andrew accept` f`r`triste]e locul pe care acesta \l avusese \n via]a sa. Nu vorbise

\nc` niciodat` atât de liber despre trecut cu un ascult`tor atât

de atent [i de calm.

Conversa]ia \i relaxase \n timpul aperitivului [i a gust`rilor.

{i t`cerile, frecvente \n timpul mesei, fur` de asemenea calme

– aproape f`r` importan]`.

Instalat` la mas` \n fa]a unui platou somptuos, lui Lezlie \i

fu greu s` se ating` de el, sub privirea \nfl`c`rat` \n care o

\nv`luia Andrew.

– Dac` nu \ncetezi s` m` prive[ti \n acest fel, toat` lumea

de aici va [ti exact la ce te gânde[ti, \i [opti tân`ra femeie,

pândind pe furi[ mesele vecine.

– Oare sunt atât de pu]in discret?

– E[ti transparent. Te rog, Andrew.

– Foarte bine, draga mea. A[adar, \]i voi l`sa timp s`-]i

termini cina, \nainte de a te lua \n bra]e [i...

– Nu spune mai mult, m` vei face s` ro[esc, se lament`

Lezlie.

– Este oare vina mea, dac` m` g`sesc \n compania celei mai

frumoase femei de aici?

Nu exagera deloc. Pielea m`t`soas` a lui Lezlie era str`lucit

pus` \n eviden]` de rochia neagr` cu bretele cu care se

\mbr`case [i care avea un decolteu ingenios. Vinul \i

\mbujorase obrajii catifela]i f`cându-i ochii blânzi, cenu[ii, s`

par` mai lumino[i. Ca singur` bijuterie, purta o bro[` veche,

\mpodobit` cu portretul unei femei realizat de un pictor al

LAS~-MI O {ANS~ 259

Rena[terii. P`rul bogat era strâns cu \ndemânare pe ceaf` [i

pres`rat cu flori minuscule. |n sfâr[it, ansamblul era

completat de ni[te cercei mici, din aur.

– Lingu[itor neru[inat! \i repro[` ea.

– Nu este decât realitatea... complet nud`, o contr` el.

– Iar \ncepi! bomb`ni Lezlie \n timp ce o dezbr`ca din

priviri.

Andrew schi]` un zâmbet de scuz` [i \[i schimb` pozi]ia \n

timp ce-[i descheia haina costumului cu dungi fine, gri.

Lezlie \l privi la rândul s`u, fascinat`, \n timp ce el contempla

vederea. C`ma[a de culoarea filde[ului \i punea \n eviden]`

tenul bronzat de munca \n aer liber. Acest b`rbat uimitor se

afla la locul s`u atât aici, cât [i la Longhorn Saloon, se gândi.

– |]i place spectacolul?

Prins` \n flagrant delict, Lezlie d`du din cap cu un aer

apreciator. R`maser` un timp t`cu]i bându-[i cafeaua [i

ascultând muzica de ambian]` pe care o cânta un pianist.

Când Andrew \[i aprinse o ]igar`, Lezlie se aplec` spre el:

– Credeam c` fumezi doar când e[ti nervos? \l tachin`.

– Sunt, m`rturisi tân`rul b`rbat, inhalând profund fumul.

– De ce? \l \ntreb` ea cu blânde]e.

Andrew scoase \ncet un rotocol de fum, \nainte de a

declara:

– Inten]ionam s`-]i vorbesc despre ceva, \n seara asta.

Dar nu cred c` momentul este bine ales.

260 ANGELA ALEXIE

– |mi po]i spune la ce se refer`?

– Asta m-ar obliga s` povestesc totul...

Se \nclin` pentru a-i mângâia obrazul.

– Vreau ca nimic s` nu ne strice seara. Poate mai târziu.

– Sau acum, \l \ncuraj` Lezlie.

Dar Andrew stinse ]igara [i se ridic`. Trase scaunul

\nso]itoarei sale [i-i murmur` la ureche:

– Vreau s` te duc s` dans`m pân` \n zori, apoi s` te iubesc

pân` la c`derea nop]ii.

– A[ fi preferat ordinea invers`, replic` Lezlie pe acela[i ton

sugestiv.

– Ba nu. Oare nu te-a \nv`]at nimeni c` jum`tate din

pl`cere o reprezint` anticiparea?

– Numai pân` la un anumit punct.

– Ei bine, vrei s` verific`m ipoteza?

Tân`ra femeie accept` cu drag` inim`. |n ambele cazuri, se

va afla curând acolo unde voia s` fie: \n bra]ele lui.

La aproximativ o sut` de metri de Westin, \ntr-o pivni]` a

unui imobil vechi, se afla un mic local de noapte.

Iluminatul colorat se \mpr`[tia \ntr-o lumin` filtrat`,

diminuat` [i mai mult de atmosfera plin` de fum. Muzica era

languroas`, perfect adoptat` st`rii lor de spirit. De-abia \[i l`s`

Lezlie [alul [i po[eta pe mas`, c` Andrew o lu` cu el.

Se cuib`ri pe um`rul lui, uitând de celelalte cupluri care se

mi[cau \n jur. Cu obrazul rezemat de bustul s`u, pierdu orice

LAS~-MI O {ANS~ 261

no]iune a timpului, remarcând doar uneori o schimbare a

melodiei. |n timp ce Andrew o ]inea astfel \mbr`]i[at`, era

fericit`. |i sim]ea respira]ia cald` lâng` tâmpl` [i \n`l]` u[or

capul pentru a-i oferi buzele. Andrew le atinse u[or cu ale sale

[i mâna i se crisp` pe talia supl` a tinerei femei. Picioarele li

se mi[cau aproape f`r` s` se \ndep`rteze, ve[mintele nu le

ascundeau c`ldura trupurilor.

– Te-ar bucura dac` ]i-a[ spune c` aceast` teorie faimoas`

este absolut gre[it`? \i [opti cu o voce r`gu[it`.

– Nu, dar totu[i am avut dreptate.

– Ce autosatisfac]ie! S` vedem dac` rezi[ti...

Cu aceste cuvinte, puse cu aviditate st`pânire pe gura ei,

sufocându-i \nceputul protestului. Dansar` \ntr-un col] retras

al pistei, deosebit de \ntunecat. Continuând doar s` se legene

\n sunetul muzicii, Andrew prelungea s`rutul mistuitor,

aprinzând sim]urile lui Lezlie. Aceasta se lipi de el, ca

\mb`tat`.

Când \n sfâr[it el se \ndep`rt`, rupând vraja, tân`ra femeie

scoase un oftat de regret.

– {tiu c` te doresc, \i [opti Andrew. {i tu o [tii. Dar dac` nu

plec`m foarte repede, va fi evident pentru toat` lumea.

Cu aceste cuvinte, se \ntoarse brusc [i o conduse spre

mas`, unde pl`ti nota.

Aerul r`coros al nop]ii \i domoli, \n timp ce alergau spre

ma[in`. Trecând pe sub o magnolie, Andrew se opri pentru a

262 ANGELA ALEXIE

o s`ruta din nou; fur` \nv`lui]i \n parfumul \mb`t`tor al

arborelui \nalt.

– Dac` eram \ntr-adev`r inteligent, te duceam direct \napoi

la Westin, \i murmur`.

– Mâine diminea]` ai fi regretat, \n clipa \n care ai fi

\nfruntat femeia de serviciu.

– {tiu un loc \n care nu ne-ar deranja nimeni. I-am dat liber

\n weekend doamnei Cates... Doar c` hotelul era mai aproape.

Se \ndrept` \n grab` spre Porche, tr`gând-o mereu pe

Lezlie de mân`.

– Jum`tate din pl`cere este reprezentat` de anticipa]ie, \i

aminti aceasta, ironic.

– Foarte nostim, bodog`ni tân`rul b`rbat.

Lezlie izbucni \n râs.

Drumul pân` la el li se p`ru interminabil. |n clipa \n care

Andrew deschise, \n sfâr[it u[a, o \mbr`]i[` sub lampa care

lumina intrarea. Veselia lor fericit` disp`ru \n timp ce se

contemplau reciproc. |n locul incertitudinii pe care tân`ra

femeie o ar`tase \ntotdeauna mai \nainte, Andrew citi \n ochii

cenu[ii o pasiune f`r` limite, o d`ruire de sine care dep`[ea

toate speran]ele. Urmând traseul bine conturat al gurii

senzuale, o anun]` \n [oapt`:

– Dac` intri, nu mai r`spund de mine. Poate nu te voi mai

l`sa s` pleci...

LAS~-MI O {ANS~ 263

– E[ti atât de sigur c` asta-mi doresc? \i replic` Lezlie.

Cel pu]in nu \nainte de luni diminea]a...

– |n acest caz, nu mai avem nici un minut de pierdut!

Se aplec` s-o ridice \n bra]e [i o duse \n cas`. Tân`ra femeie

se cuib`ri lâng` el, docil`, \n timp ce Andrew se \ndrepta spre

dormitor.

Când o a[ez`, pentru a o \mbr`]i[a din nou, Lezlie \[i sim]i

inima b`tând s`-i sparg` pieptul. |i s`rut` \ncet fa]a, pome]ii

obrajilor, tâmplele, nasul, arcadele sprâncenelor...

Lezlie \nchise pleoapele, ame]it` de aceast` cercetare. Andrew

\i scoase cu delicate]e cerceii [i \i puse \n buzunarul hainei pe

care o scoase. |n acest timp, tân`ra femeie \i desf`cu nodul de

la cravat` [i \ncepu s`-i descheie nasturii c`m`[ii. Andrew \[i

plimb` mâinile pe curbura taliei, \i model` bustul, apoi o

atrase spre el [i-i desf`cu fermoarul rochiei. Când o dezbr`c`,

se \nclin` pentru a desface sandalele fine.

Tân`ra femeie purta un furou din m`tase tivit cu dantel`,

c`ruia Andrew \i \ndep`rt` bretelele sub]iri [i o f`cu s`

alunece jos. Câteva clipe mai târziu se aflau fa]` \n fa]`,

complet goi. Cu un oftat de u[urare, Andrew o strânse la piept

[i-i scoase agrafele care-i ]ineau cocul. Buzele sale posesive le

g`sir` pe ale lui Lezlie [i aceasta ced` cu pl`cere emo]iei care

o cuprinse.

Se pr`bu[ir` pe pat [i Andrew se rostogoli pentru a o

prinde \n captivitatea sa. O unduire stranie \i ridic`, ceea ce o

264 ANGELA ALEXIE

surprinsese pe Lezlie. Dar nu se mai gândi la asta, cedând

entuziasmului pe care \l trezea \n ea asalturile tandre ale lui

Andrew.

Se arcui spre el, oferindu-i-se \n \ntregime. Dar \n timp ce

tân`rul b`rbat depunea o ploaie de s`rut`ri pe pieptul ei, o

deranj` din nou acea curioas` senza]ie de unduire. La fiecare

gest al lui Andrew, salteaua se mi[ca sub ea. Se str`dui s`-[i

alunge grea]a care o cuprindea, dar pân` la urm` murmur`:

– Andrew, patul `sta...

– O inven]ie minunat`, coment` acesta.

Dar se opri brusc, dându-[i seama de paloarea sa.

– Ce ai, draga mea?

– Este mi[carea...

Dup` ce trecu clipa de uimire, Andrew se ridic` sprinten,

creând o nou` mi[care de-abia suportabil` [i se aplec` pentru

a o lua pe Lezlie \n bra]e. Ajuns` pe teren solid, aceasta respir`

mai u[or.

– Uf! Nu-mi imaginam c` se poate avea r`u de mare, acolo

sus.

– Chestiune de obi[nuin]`.

Deschise un cuf`r de lemn [i scoase o plapum` din puf pe

care o \ntinse pe jos. Lezlie se \ntinse al`turi de el [i \[i [terse

broboanele de transpira]ie care \i ap`ruser` pe frunte.

– Te sim]i mai bine?

– Mult mai bine, [opti Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 265

– Sigur?

– Pot s-o dovedesc...

|[i afund` degetele \n buclele cenu[ii [i-i atrase capul spre

ea, \nfierbântat` din nou, \n timp ce schimbar` un s`rut

pasionat. Cât de mult \i pl`cea greutatea trupului s`u peste al

ei! Uit` totul, l`sându-se purtat` spre culmea volupt`]ii,

ag`]at` de el, mu[cându-i cu pl`cere um`rul. Clipa vr`jit` \i

uni \nc` o dat` \ntr-o culme a pasiunii, un minunat extaz din

care-[i revenir` foarte \ncet, amândoi.

Andrew cercet` cu dragoste tr`s`turile fericite, \mbujorate

delicat, genele lungi care-i ascundeau ochii [i-i umbreau

obrajii de catifea. |ntinse bra]ul pentru a aduce peste ei o

parte din plapuma de puf.

– E[ti incredibil`, \i [opti, plin de admira]ie.

Lezlie \i zâmbi pu]in timid [i se cuib`ri lâng` el. Cu un oftat

de mul]umire, remarc`:

– Poate termenul nu este tocmai exact, dar Meredith n-a

gre[it spunând c` un pat cu ap` este un lucru anormal.

Brusc, Andrew \ncremeni.

– Despre ce vorbe[ti?

– Este o vorb` pe care mi-a raportat-o Merri, \n[elându-se

asupra cuvântului, \i explic` ea râzând.

– Dar \n sfâr[it, ce voia s` spun`?

Tonul iritat o mir` pe Lezlie, care se \ndrept` pentru a-l

studia; nu-i v`zuse niciodat` o expresie atât de \ncordat`.

266 ANGELA ALEXIE

– N-are importan]`, Andrew.

– Pentru mine, da.

Ezitând, Lezlie \i povesti \ntâmplarea.

– Merri ]i-a povestit [i alte lucruri despre mama sa? o

\ntreb` el.

– Mi-a vorbit foarte pu]in, admise Lezlie. Iart`-m`, n-ar fi

trebuit s` citez aceast` fraz` nepotrivit`. Mi s-a p`rut

inofensiv`, de[i pu]in curioas` referitoare la un cumnat...

O lic`rire pozna[` \i str`luci \n ochi. Pentru a-l scoate pe

Andrew din starea posomorât`, \l tachin`:

– Doar dac` Meredith n-a [tiut despre tine am`nunte pe

care eu nu le cunosc...

– |nceteaz`, te rog.

Se ridic` \n capul oaselor [i-[i trecu o mân` prin p`r.

Alertat` imediat, Lezlie se ridic` [i ea [i mângâie um`rul

tân`rului b`rbat. Parc` un zid se ridicase \ntre ei.

– Andrew?

– Este adev`rat, Meredith m` cuno[tea, declar` cu o voce

inexpresiv`. Cu siguran]`, mai bine decât oricine...

Scutur` din cap, deprimat.

– Mai mult decât oricine, avea dreptul s`-mi critice

utopiile, cum le numea ea. M-am \ntrebat mereu dac` avea

dreptate s` m` considere prea egoist [i egocentric pentru a

m` preocupa de altcineva decât de mine. R`zboiul este o

oglind` bun`.

LAS~-MI O {ANS~ 267

|n Vietnam am fost obligat s`-l privesc \n fa]`. Asta m-a

schimbat foarte mult...

Era pierdut \n propriile gânduri, foarte departe de Lezlie.

Relu`:

– Dar asta n-a folosit la nimic. R`ul era f`cut [i nu-l mai

puteam \ndrepta. Meredith ar fi acceptat s`-mi acorde o a

doua [ans`. Dar ar fi \nsemnat s`-i cer prea mult lui Greg...

– O [ans` pentru ce?

– Pentru a-i dovedi c` nu mai eram acela[i, c` m`

m`turizasem.

Se \ntoarse spre Lezlie, dar chipul nu-i reflecta nici o

emo]ie când m`rturisi:

– Meredith [i cu mine am fost aman]i.

Lezlie r`mase uluit`, \ndoindu-se c` auzise bine.

|ncet, deveni con[tient` de adev`rul stupefiant: o iubise pe

Meredith, cumnata sa!

– A fost \nainte de a se c`s`tori cu Greg, preciz` Andrew.

– El [tia?

– {tia.

A[adar, asta fusese problema care-i desp`r]ise pe cei doi

fra]i...

– A]i vorbit despre asta \mpreun`?

Andrew fu tentat s`-i m`rturiseasc` totul, \ncurc`tura

\ngrozitoare a celor trei vie]i, dar nu-i sc`pase surpriza care o

[ocase pe tân`ra femeie. {i dac` \l va condamna la fel de sever

268 ANGELA ALEXIE

cum f`cuse Greg? Nu va putea suporta asta. O lu` \n bra]e

pentru a-i evita \ntreb`rile [i a-[i alunga propriile \ndoieli.

S`rutând-o cu o pasiune aproape nebun`, o a[ez` din nou pe

plapuma din puf. Avea atâta nevoie de ea, de c`ldura [i de

aprobarea ei...

Lezlie percepu acel gen de rug`minte din s`rutul s`u [i-l

\mbr`]i[` cu pasiune, oferindu-i cu pl`cere refugiul pe care

[i-l dorea. Departe de ei acum acele tandre explor`ri, fur`

\nghi]i]i de un vârtej, o curs` febril` spre pr`pastia uit`rii.

Cuib`rit` \nc` \n bra]ele lui Andrew, tân`ra femeie evalua

dragostea pe care i-o consacra acestui b`rbat. Desigur, \i

pl`cea for]a, dar [i vulnerabilitatea pe care tocmai o

dezv`luise, intensitatea sentimentelor sale nu o mai speria.

Totu[i, el nu-[i deschisese complet inima, ascunzându-i \nc` o

parte din ceea ce-l chinuia astfel...

|i mângâie u[or p`rul [i-l sim]i relaxându-se.

Am`nuntele acelui trecut trist nu mai aveau nici o importan]`,

se gândi Lezlie. |ntr-o zi i le va \mp`rt`[i [i-i va demonstra atât

de mult` \n]elegere, cât ar`tase el fa]` de ea. Cu aceste

gânduri senine, se ghemui lâng` el [i adormi.

***

LAS~-MI O {ANS~ 269

Când se trezi, r`mase mult timp nemi[cat`, contemplând

chipul odihnit al lui Andrew. Cât era de frumos! Dar treptat,

\n minte \i ap`rur` \ndoieli: Andrew o acuzase c` tr`ia \nc` \n

trecut, dar oare nu comitea [i el aceea[i gre[eal`? Oare din

cauza Meredithei nu se c`s`torise niciodat`?

Oare dezn`dejdea explica raritatea vizitelor la familia lui

Merri?

Pentru a pune cap`t \ntreb`rilor, Lezlie se ridic` \n lini[te

[i \mbr`c` o c`ma[` a lui Andrew. Mânecile \i acopereau mult

mâinile, a[a c` le suflec` \n timp ce se \ndrepta spre buc`t`rie,

pentru a pune \n func]iune cafetiera. Sun` la serviciul

abona]ilor absen]i, dar din fericire, doar Donna \i l`sase un

mesaj, f`r` s` cear` s` ia leg`tura cu ea.

Tres`ri când bra]ele lui Andrew \i \ncercuir` talia fin` [i o

atrase lâng` pieptul lui.

– M` \ntrebam unde ai plecat, \i [opti acesta, s`rutând-o pe

tâmpl`. Te-ai trezit de mult timp?

– Destul, admise Lezlie, \n bra]ele lui.

– Lezlie, referitor la aceast` noapte...

– A fost minunat`, \l \ntrerupse tân`ra femeie,

\ntorcându-se pentru a-l s`ruta. De la \nceput, pân` la sfâr[it.

U[urat, Andrew o strânse mai cu for]`.

– Oare ce avem \n program, ast`zi? \l \ntreb` pe un ton

vesel.

270 ANGELA ALEXIE

|n picioare \n spatele ei, tân`rul b`rbat descoperi \ntre cele

dou` p`r]i ale ve[mântului prea larg, valea senzual` care-i

desp`r]ea sânii.

– C`ma[a asta \]i vine mult mai bine decât mie, coment` pe

un ton apreciator.

– }i-e foame? \ntreb` Lezlie ro[ind, pentru a schimba subiectul.

– Foame de tine, da...

Dar redeveni serios. M`rturia din ajun, \nceput` [i

neterminat`, putea s` le tulbure intimitatea. Diminea]`, \n

timp ce-l studia, se pref`cuse c` doarme, dar nu-i sc`pase

\ncruntarea gânditoare a sprâncenelor sale.

– Discu]ia noastr` a r`mas neterminat`, declar` Andrew.

Nu ]i-am oferit ocazia s`-mi pui \ntreb`ri...

Lezlie \i pecetlui buzele cu un deget.

– Pot a[tepta, Andrew. Oricum, este vorba de trecut.

|mi vei vorbi despre el când vei fi preg`tit.

|i zâmbi; \n fa]a acestei \ncrederi necondi]ionate, Andrew

se temu mai pu]in c` adev`rul \i va desp`r]i \ntr-o zi.

Puse st`pânire pe gura ei, \ntr-un amestec de afec]iune [i

senzualitate.

– Dac` vrei... micul dejun... \]i propun... s` \ncetezi, reu[i

Lezlie s` spun`, \ntre dou` s`rut`ri.

– La ordinele tale, accept` Andrew. Cel pu]in deocamdat`...

Preg`tir` \mpreun` ou` jum`ri [i t`iar` ni[te ro[ii. De mai

multe ori prosopul cu care Andrew \[i strânsese [oldurile se

LAS~-MI O {ANS~ 271

desf`cu [i fu pe punctul s` cad`. |n timp ce ungea cu unt

feliile de pâine pr`jit`, alunec` brusc [i c`zu pe jos, spre

marele amuzament al lui Lezlie.

Expresia sup`rat` a tân`rului b`rbat \i spori ilaritatea [i ]ip`

de surpriz` când acesta \nainta spre ea, prinzând-o ferm de

\ncheieturile mâinilor.

– Râzi de mine, hm?

Lezlie nu \ncet` s` râd` pân` când tân`rul b`rbat se aplec`

s`-i mu[te carnea delicat` a gâtului. Când \i captur` vârful

sensibil al sânului, \[i re]inu respira]ia, electrizat`.

Andrew se \ndrept`, cu un aer mul]umit.

– Gata, am reu[it s` te calmez.

Ea nu-i rezist` când o s`rut` din nou, dar brusc, un zgomot

o aduse la realitate:

– Ou`le! exclam` Lezlie, \ntorcându-se dintr-o s`ritur`.

Mâncar ̀\n grab ̀micul dejun, delicios \n ciuda faptului c ̀era

cam pr j̀it. Dup ̀ce aranjar ̀buc`t`ria, f`cur ̀un du[ [i se \mbr`car .̀

Ajunser` târziu dup`-amiaz` la Lezlie, unde se duser`

pentru ca tân`ra femeie s` se schimbe. O luar` pe drumul

c`tre Roswell [i continuar` spre nord, rulând la \ntâmplare,

profitând de peisajul lini[tit [i v`lurit.

Se oprir` de mai multe ori pentru a explora magazinele

mici cu lucruri de ocazie. |ntr-unul din ele, unde se servea de

asemenea [i cidru rece, b`ur` o halb`. Apoi Lezlie se plimb`

prin magazin, descoperind \n spate o serie de obiecte

272 ANGELA ALEXIE

neobi[nuite [i pline de praf. Scotocind printre ele, descoperio sticlu]` roz de o form` aparte, de ad`ugat colec]iei sale.Negustorul nu cerea decât cincizeci de cen]i.

– S` [ti]i c` se vând mult mai scump, \l inform` Lezlie.– Ciudat` idee, bomb`ni b`trânul b`rbat. Nu folose[te la nimic.

Dac` o vre]i, cincizeci de cen]i, nici mai mult, nici mai pu]in.Lezlie petrecu o zi minunat`. Cu spatele rezemat

confortabil de scaun, l`s` briza s`-i mângâie fa]a, pe drumulde \ntoarcere. Contempla când tr`s`turile relaxate ale luiAndrew, când paji[tile \nverzite. Iarba câmpurilor se supuneab`t`ii vântului, cum ea \ns`[i se supusese \n fa]a voin]eiacestui b`rbat, se gândi.

Pentru cin`, Andrew pr`ji ni[te fripturi pe gr`tar [i lemâncar` pe teras`, \nso]ite de salat` din gr`din` [i pâineproasp`t`. Apoi, \n timp ce stelele se aprindeau pe cerul\ntunecat, se \ntinser` pe un [ezlong, unul lâng` cel`lalt.

Lezlie nu cunoscuse niciodat` fericire mai perfect`. Cu ochii \nchi[i, asculta b`t`ile regulate ale inimii lui Andrew[i-i sim]ea c`ldura trupului. A]ipi [i fu trezit` de concertulgreierilor [i de un s`rut pe obraz. D`du capul pe spate, pentrua-i oferi lui Andrew buzele s` le s`rute. "|ntotdeauna va fiastfel", \[i spuse.

Noaptea \i \nv`lui \n mantaua sa protectoare, \n timp cecedar` elanurilor unei pasiuni f`r` limite.

LAS~-MI O {ANS~ 273

Capitolul 14

Charles Sanders ie[i din camera unei paciente operat`recent. Adâncit \n gânduri, r`spunse \n mod reflex tinereifemei pe care o \ntâlni [i-l salut` cu veselie. Apoi se \ntoarsebrusc [i alerg` \n urma ei, pentru a o ajunge.

– Hei, Lezlie, a[teapt`-m`!Aceasta se opri cu un zâmbet fluturând pe buze.– Nu voiam s` te tulbur din medita]ie, \i explic`.Charles de-abia \[i credea ochilor. Lezlie nu mai era

aceea[i, cu toate c` diferen]a era greu de descris. Purta tothalatul alb [i p`rul strâns \n coc, din care sc`paser` câteva[uvi]e rebele. Transformarea era mai subtil`, de[i evident`.Pur [i simplu, Lezlie radia de fericire.

– Am \ncercat s` te g`sesc sâmb`t` [i duminic`, \ncepuCharles, \nc` n`ucit. Myra [i cu mine voiam s` te invit`m la cin`.

– Am lipsit \n weekendul `sta, afirm` Lezlie.

O expresie vis`toare i se zugr`vi pe chip, \n timp ce \[i

amintea cele dou` zile... A doua zi diminea]`, Andrew [i ea se

treziser` târziu, pu]in \n]epeni]i c` dormiser` pe jos.

– Va trebui s` g`sesc repede un alt pat, morm`i Andrew.

– Sau o femeie care s` suporte paturile cu ap`...

– Patul este cel care va pleca, declar` tân`rul b`rbat.

|[i petrecuser` diminea]a citind ziarele de duminic`,

deosebit de substan]iale \n Statele Unite. Apoi Andrew o

dusese la [antierul de construc]ii; se plimbase prin cl`dirile

neterminate [i pustii, \n timp ce el verifica ni[te documente \n

rulot`. Când se reg`siser`, se s`rutaser` \ndelung la etajul al

cincilea al imobilului f`r` pere]i, b`tu]i de vânt.

Aceast` amintire \i aduse pe buze senza]ii care o f`cur` s`

zâmbeasc`.

– |]i prie[te s` ie[i la aer, coment` Charles. Dar ai fi putut

s` r`mâi.

– |ntr-adev`r, din cele spuse de doamna Lawrence,

s`pt`mâna va fi calm`. Am v`zut totu[i o feti]` operat` de

amigdale.

– Oare ai trecut pe la biroul t`u? o \ntreb` ironic.

– Da, dar am sosit \naintea Janei. Tocmai m` \ntorceam.

– Perfect. Te va anun]a c` s`pt`mâna asta e[ti \n vacan]`.

Lezlie deschise gura, dar o \nchise f`r` s` rosteasc` o vorb`.

LAS~-MI O {ANS~ 275

– Te po]i \ntoarce acas`, relu` Charles. Altfel, anun]-o pe

doamna Anderson c` nu trebuie s` te \nlocuiasc`.

Tân`ra femeie râse u[or [i se \ndep`rt` salutându-l cu un

semn.

– Probabil ai petrecut un weekend senza]ional, pentru a

uita de concediu! exclam` chirurgul \ndep`rtându-se.

Lezlie scutur` amuzat` din cap; \[i amintise pân` la urm`

c` propusese aceast` dat` cu trei luni mai \nainte. De atunci,

nici m`car nu-[i f`cuse ni[te planuri, se gândi ajungând \n

aripa administrativ`. Pe la Cr`ciun, \[i procurase bro[uri de la

agen]iile de c`l`torii, dar nu hot`râse nimic. Totu[i, acum, o

mul]ime de proiecte \i n`v`liser` \n minte a c`ror cea mai

mare parte necesita interven]ia lui Andrew.

Ca de obicei \n lipsa lui Lezlie, Janet aducea la zi d`rile de

seam` amânate pentru lucr`ri mai urgente. V`zând-o intrând

\n birou, \n`l]` capul [i \[i a]inti asupra ei ochii rotunzi.

Lezlie \[i ag`]` halatul \n cuier. Secretara izbucni \n râs.

– Dup` toate aparen]ele, nu a]i prev`zut nimic special?

– Nu, dar inten]ionez s` remediez asta, replic` voioas`

tân`ra femeie, luându-[i po[eta pentru a pleca.

Iat` \ntr-adev`r cea mai scurt` zi de lucru din via]a mea!

– Cu hâr]oagele care m` a[teapt`, v` invidiez. Dar va fi

curând [i rândul meu. Distrac]ie pl`cut`.

– Voi \ncerca, promise Lezlie, plecând.

276 ANGELA ALEXIE

Se a[ez` la volan [i demar` f`r` s` prea [tie unde s`

mearg`. Andrew era ocupat pe [antier pân` seara [i probabil

nu-i pl`cea s` fie deranjat. Mânat` de un impuls, lu` direc]ia

spre Atlanta [i se opri curând \n fa]a unei case vechi f`r` etaj.

Venerabila locuin]` fusese transformat` \n [coal` special`,

rezervat` copiilor cu autism [i handicap mental.

Proprietatea era \nconjurat` de o barier` ridicat`, destinat`

protej`rii elevilor care \n mare parte nu aveau nici o no]iune

despre pericolele exterioare. |n gr`din` se \ntindeau r`zoare

\ncânt`toare, plantate \ntre]inute de ei.

Sun` [i a[tept` r`bd`toare \n fa]a portalului ca un adult

\narmat cu o cheie, s` vin` s` deschid`. Cea care o \ntâmpin`

cu entuziasm fu Donna \n persoan`.

– Te credeam \n drum spre undeva, sau chiar sosit`!

Ce surpriz` pl`cut`!

– Pe cuvântul meu, toat` lumea [tia de vacan]a mea, \n

afar` de mine!

|n timp ce ajunser` \n biroul Donnei, \i povesti incidentul

cu Charles, care o amuz` enorm pe prietena sa.

– M-am gândit c`, fiindu-]i mil`, vei accepta poate s` iei

prânzul cu mine? \ncheie Lezlie.

– Nu este decât ora zece! protest` Donna. Deja te

plictise[ti?

– Nu chiar, dar n-am mai stat de vorb` recent.

LAS~-MI O {ANS~ 277

– {i ai [i tu timp o dat`! Dac` m` po]i a[tepta pu]in,

probabil m` voi putea elibera \ntr-o or`.

– Nu sunt gr`bit`.

Spre deosebire de institu]iile [colare obi[nuite, cea

condus` de Donna r`mânea deschis` toat` vara, cu excep]ia

lunii august. Cursurile func]ionau pe \ndelete, dar copiii erau

]inu]i aici [i ocupa]i \n timpul orelor de munc` ale p`rin]ilor.

Lezlie v`zu mai mul]i pe peluz`, jucându-se cu asistenta

Donnei. Când aceasta reveni, anun]`:

– Sunt liber` pân` la \nceputul dup`-amiezii! Am putea

face cump`r`turi \n pasajul pietonal cu magazine de la

Cumberland? Curând este aniversarea lui Jim.

Cea a lui Merri va fi de asemenea s`rb`torit` curând, \[i

aminti Lezlie. Se hot`r\ s` caute un cadou special, poate un

accesoriu pentru c`su]a pentru p`pu[i construit` de Andrew.

***

Jonglând cu pachetele, Lezlie scoase pân` la urm` cheile

din po[et` [i deschise u[a de acas`. G`sise \ntr-un magazin de

artizanat un cadou pentru Merri, care ar trebui s`-i fac`

\ntr-adev`r pl`cere. Dormitorul \n miniatur`, cu pat cu

baldachin, mas` de toalet`, scrin [i tablouri \nr`mate, era

278 ANGELA ALEXIE

\ncânt`tor. L`s` saco[ele, dintre care una con]inea un material

brodat din care va confec]iona o cuvertur` pentru pat [i ni[te

perne.

Debordând de energie, se schimb` [i \mbr`c` un [ort.

Dorea s`-i telefoneze lui Andrew, dar prefer` s` nu ri[te s`-l

\ntrerup` din munc`. Era momentul ideal pentru a des]eleni

gr`dina prea mult timp neglijat`. Scoase dintr-un sertar al

buc`t`riei m`nu[ile groase [i o p`l`rie de soare [i astfel

preg`tit`, se \nh`m` la munc`. De-abia smulse câteva

buruieni, c` Beelzebub trecu prin gard [i veni s` se instaleze

pe o piatr` mare [i plat` \n fa]a ei. Sub privirea sa impasibil`,

Lezlie \[i continu` munca, vorbind distrat` pisoiului negru,

care uneori catadicsea s`-i r`spund` printr-un mieunat

indiferent. C`ldura era sufocant` [i tân`ra femeie sim]ea

curgându-i [iroaie de transpira]ie pe frunte [i pe spate.

Dup` cur`]irea primului strat de flori, se a[ez` \n iarb`

pentru a se odihni. Un miros pl`cut de p`mânt se ridica din

zona s`pat` [i Lezlie \l mirosea cu pl`cere. Pupilele lui

Beelzebub se m`rir` \n timp ce urm`rea cu aten]ie zborul

unui fluture alb, apoi, obosit de efort, \nchise ochii.

Lezlie aranj` sapa [i foarfecele de gr`din` \n cabana cu

scule [i apoi m`tur` terasa \nainte de a-[i scoate m`nu[ile.

|ntoars` \n cas`, l`s` u[ile-fereastr` deschise, \n cazul \n care

Beelzebub ar vrea s` intre [i se duse la du[.

LAS~-MI O {ANS~ 279

Apoi, \mbr`cat` \ntr-o rochie u[oar` de cas`, se \ntinse pe

canapea pentru a citi, dar a]ipi imediat.

Când se trezi, apusul \ntunecase \nc`perea. |[i pip`i p`rul

\nc` umed [i, \n`bu[indu-[i un c`scat, se duse la buc`t`rie

pentru a cerceta con]inutul frigiderului. Se a[ezase s`-[i

preg`teasc` o salat` variat`, când sun` telefonul.

Zâmbi recunoscând vocea lui Andrew, mai degrab`

moroc`noas` \n acea sear`.

– Pari obosit, remarc` tân`ra femeie.

– Este un eufemism.

– |n ceea ce m` prive[te, am avut o zi interesant`.

Se preg`ti s`-i relateze cum uitase de s`pt`mâna sa de

vacan]`, dar se r`zgândi: enervarea sim]it` la Andrew era mai

important`.

– Mi-ar pl`cea s` pot spune acela[i lucru! morm`i acesta.

Imagineaz`-]i c` \ntreprinderea care furnizeaz` pardoselile a

f`cut o gre[eal` de comand` pentru dou` cl`diri. Nu numai c`

au expediat o marf` de calitate inferioar`, dar culoarea nu

corespunde deloc cu indica]iile specificate de arhitect.

Colac peste pup`z`, societatea refuz` orice returnare f`r`

girul directorului comercial, care lipse[te pân` joi!

– Ce po]i face?

– Dac` problema nu se rezolv` mâine diminea]`, va trebui

s` merg la sediul furnizorului, la o sut` de kilometri de aici.

Echipa \mi este blocat` din lips` de materiale.

280 ANGELA ALEXIE

Oft` exasperat.

– {i eu care speram ca \n aceast` s`pt`mân` s` petrec mai

mult timp cu tine! Dar sunt \ntr-adev`r dep`[it.

– |n]eleg, \l asigur` Lezlie.

– {i, aceast` zi interesant`?

– Nimic cu adev`rat extraordinar. Ai ve[ti de la Merri?

Prefera s` nu \nvârt` cu]itul \n ran` spunându-i c` era

complet liber` acum.

– Am vorbit cu ea asear`. Pe scurt, mâncarea i se pare

"oribil`", iar tab`ra "nu prea rea".

– Este \ncurajator, f`cu Lezlie râzând.

– Mi s-a p`rut pu]in ciudat`. Cred c` se simte singur`.

Se pare c` Jill a f`cut cuno[tin]` cu alte feti]e.

– Cu siguran]` c` acest cadru o sperie pu]in. Dar [i-a f`cut

prieteni aici [i va reu[i s`-[i fac` [i acolo.

– Totu[i, m` doare pentru ea.

– Ca pe to]i p`rin]ii, admise blând Lezlie. Po]i doar s-o

sf`tuie[ti, s-o \ncurajezi, s-o lini[te[ti, dar f`r` \ndoial` nu-i

po]i u[ura perioada de cre[tere a copil`riei.

– Consider c` a suferit deja prea mult, protest` Andrew.

– Este puternic`, Andrew.

– Ai optimism pentru doi... |mi lipse[ti, ad`ug` el.

– Ne-am desp`r]it doar asear`.

– Este deja prea mult. {i aceast̀ \ncurc t̀ur ̀ de pe [antier se

\mpotrive[te planurilor mele de lungi seri petrecute singuri amândoi.

LAS~-MI O {ANS~ 281

– {i eu m` gândesc mult la tine, admise Lezlie.

– Te sun mâine sear`, \ncheie tân`rul b`rbat, pe un ton

mai vesel. Târziu poate, dac` va trebui s` m` deplasez.

Dup` ce a \nchis, Lezlie privi pe fereastr`, dezam`git`.

Vacan]a se anun]a foarte diferit` de ceea ce sperase! Dar, la

urma urmei, avea o mul]ime de lucruri cu care s` se ocupe [i

va vorbi cu Andrew \n fiecare sear`. Le va r`mâne totu[i

weekendul, se consol`.

***

S`pt`mâna, de[i pu]in pasionant`, trecu relativ repede.

Andrew trebui s` se duc` la sediul \ntreprinderii \n culp` [i nu

sunase decât la miezul nop]ii. O sunase \n fiecare zi, dar

[ansele de a-l avea doar pentru ea \ncepând de vineri,

sc`deau. Echipa va lucra sâmb`t` pentru a recupera

\ntârzierea.

Tân`ra femeie \[i consacr` timpul liber cur`]eniei mari de

prim`var`, pe care nu o putuse face. Munca fu epuizant`, dar

v`zând roadele eforturilor sale, fu profund satisf`cut`.

Totu[i, \n fiecare dup`-amiaz` \[i acordase câteva ore de

leneveal` la soare. |ntr-o zi \[i conduse mama la aeroport,

pentru plecarea \n c`l`torie. Era tentat` s`-i accepte oferta de

282 ANGELA ALEXIE

a o \nso]i, dar hot`r\ s` renun]e. |n ultimele luni via]a \i fusese

prea dat` peste cap [i acest timp de singur`tate f`r` ocupa]ii,

\i permitea s` fac` ordine.

Dar joi, lini[tea f`cu loc furtunii. Lezlie termina de aranjat

un dulap, când r`sun` soneria telefonului; \n timp ce cobor\

de pe taburet pentru a merge s` r`spund`, t`cu. Crezu c` o

aude iar \n timp ce f`cea du[, dar când \nchise apa, o lini[te

absolut` domnea \n toat` casa. Plec` apoi s` fac` ni[te

cump`r`turi [i s`-[i ia draperiile curate de la sp`l`torie.

|n clipa \n care r`sucea cheia \n broasc`, telefonul \ncet` din

nou s` sune. Sim]i o u[oar` stare de indispozi]ie \n timp ce-[i

golea saco[ele de provizii.

Andrew \nchise cu un gest furios [i ie[i din cas` trântind

u[a. Oare de ce nu-l anun]ase c` nu va fi la clinic` s`pt`mâna

aceasta? Acum, când avea atâta nevoie de ea, era imposibil s-o

g`seasc`.

Lezlie se preg`tea s` sune la spital pentru a \ntreba dac`

cineva c`utase s` ia leg`tura cu ea, când o ma[in` frân` cu

zgomot \n fa]a casei. Câteva clipe mai târziu, se cioc`nea la u[a

de la intrare.

Sigur` c` era vorba de Andrew, se duse alergând.

Evident se \ntâmplase ceva, ceva grav.

Andrew se gr`bi s` intre, cu tr`s`turile descompunse de

mânie [i \ngrijorare.

LAS~-MI O {ANS~ 283

– Unde ai fost? r`cni acesta. De ore \ntregi \ncerc s` dau de

tine!

– Am fost aici, bâigui Lezlie, descump`nit` de expresia

r`v`[it` a tân`rului b`rbat. Am lipsit doar o or`.

– La tine la birou, o imbecil` mi-a r`spuns c` erai \n

vacan]`. Nu [tia unde e[ti [i se \nc`p`]âna s` m` pun` \n

leg`tur` cu o anumit` Anderson!

M`sura nervos \nc`perea \n lung [i-n lat, aruncându-i lui

Lezlie priviri extenuate.

– Nu \n]eleg cum mi-ai putut ascunde asta! tun` [i fulger`

el, remarcând valizele aliniate pe culoar. Erai gata de plecare?

F`r` s`-mi spui?

– Nu plec nic`ieri, replic` tân`ra femeie pe un ton

defensiv. Astea sunt haine vechi pe care trebuie s` le duc la

ajutorul social. Dar oare ce ai?

– Este vorba de Merri, m`rturisi Andrew, lovindu-[i palma

stâng` cu pumnul drept. Totul p`rea c` se aranjeaz` [i acum...

– Ce? \l \ncuraj` Lezlie.

|ntorcându-se spre ea, agresivitatea f`cu loc unei

descuraj`ri f`r` limite.

– A fugit! Directorul taberei m-a sunat chiar \nainte de prânz.

Lezlie scutur` din cap, descump`nit`.

– Dar de ce? Ce [tii exact?

– Doar c` s-au r`scolit toate \mprejurimile. Nimeni nu-[i

aminte[te s` o fi v`zut de ieri dup`-amiaz`. Dar absen]a nu a

284 ANGELA ALEXIE

fost constatat` decât diminea]`, când s-a g`sit pe patul s`u gol

un bilet pe pern`. Poli]ia o caut`...

– Un bilet? Ce scrisese? \ntreb` Lezlie cu voce

ner`bd`toare, cuprins` [i ea de \ngrijorarea lui Andrew.

– Am uitat... O poveste de adio, de \ntoarcere acas`, dar

doamna Cates o a[teapt` [i nu a venit...

Lezlie \[i aminti atunci de ultima [edin]` de terapie.

Sensul mesajului s`u se l`muri subit:

– {tiu unde este, declar` calm`. |n timpul ultimei noastre

\ntâlniri, \n clipa când m-a sunat Donna, vorbeam despre

p`rin]ii ei. M-a \ntrebat cum am putu s`-mi uit familia.

I-am explicat c` nu i-am uitat, dar c` pentru a m` ajuta s`

\ntorc aceast` pagin`, m-am \ntors la locul accidentului

pentru a le spune adio.

Andrew o privea atent, f`r` s` spun` o vorb` [i \[i mas`

fruntea cu o mân` tremur`toare.

– Asta \nsemna scrisoarea sa, relu` Lezlie. S-a dus s`-[i ia

adio de la p`rin]i.

– Nu este logic, protest` Andrew. N-a fost niciodat` o

copil` impulsiv`...

– N-a ac]ionat sub un impuls, Andrew. Nu te-a rugat oare

s-o duci la Denver? {i este mai independent` decât \]i

\nchipui. O dovedesc r`spunsurile la teste.

– |n acest caz, de ce nu m-ai prevenit de riscul unei fugi? o

acuz`.

LAS~-MI O {ANS~ 285

– Nu mi se p`ruse atât de evident.

– Va \ncerca s` str`bat` mii de kilometri complet singur`?

murmur` Andrew \ncremenit.

Lezlie lupta \mpotriva unui val de vinov`]ie ce o cople[ea.

Oare prin confiden]a sa \i oferise aceast` idee dezastruoas` lui

Merri? Dac` ar fi fost cel pu]in mai atent` [i perspicace, ar fi

putut ghici inten]iile pacientei sale...

– Deocamdat`, s` \ncerc`m s` verific`m ipoteza, propuse

cu un calm silit.

Refuzând \nc` s-o cread`, Andrew \ncepu iar s` se \nvârt`

ca un leu \n cu[c`.

– Ce mijloace ar fi avut s` ajung` la Denver? \ncepu

aceasta. Dac` [i-a luat economiile, are probabil suma necesar`

pentru a face drumul... nu cu avionul, dar m`car cu autocarul.

Pentru asta trebuie s` ajung` la o sta]ie Greyhound...

– Poate autostopul?

– Directorul [i-a amintit de asemenea c` unul dintre

instructori s-a dus \n ora[ pentru a lua materialele comandate

\n ajun. Crede c` s-a putut ascunde \n camionet`, f`r` s` fie

observat`.

– {i exist` o sta]ie Greyhound la Mariette, pe strada 11, \[i

aminti Lezlie.

– Voi lua leg`tura cu ei, hot`r\ Andrew. |n acest timp

preg`te[te-]i lucrurile, s-ar putea s` plec`m departe \n

c`utarea sa...

286 ANGELA ALEXIE

Lezlie \[i arunc` ni[te haine \ntr-o geant` de c`l`torie [i se

\ntoarse \n salon. Andrew tocmai \nchidea telefonul.

– Am vorbit cu func]ionarul care era la ghi[eu ieri, la

Marietta. |ntr-adev`r, a vândut un bilet unei feti]e blonde.

Ar recunoa[te-o dup` o fotografie, a spus.

O lu` pe Lezlie de bra] [i o conduse afar`, \n timp ce

continu`:

– Am luat de asemenea leg`tura cu doamna Cates.

Va r`mâne la noi acas`, pentru cazul \n care s-ar \ntoarce Merri,

sau pentru a r`spunde la telefon, \n cazul \n care sun` poli]ia...

|n timp ce Porcheul gonea spre Marietta, Lezlie se ruga \n

t`cere ca Merri s` fi fost cea v`zut` \n ajun. Cel pu]in vor [ti

unde s-o a[tepte [i pericolul era mai mic \n autobuz decât pe

drum...

La sta]ia Greyhound, func]ionarul de la ghi[eu, un b`rbat

sp`tos, cu ochii obosi]i, observ` imediat intrarea tinerei

perechi. Ace[tia doi nu sem`nau clien]ilor obi[nui]i.

Disperarea le era atât de evident`, \ncât le acord` toat` aten]ia

când se prezentar` \n fa]a lui.

– V-am sunat mai devreme \n leg`tur` cu o feti]`, explic`

Andrew.

Func]ionarul ridicase deja capul [i studia cu aten]ie

fotografia pe care i-o \ntinse Andrew.

– Ea este, afirm` f`r` ezitare. A venit pe la ora cinci [i mi-a

cerut o c`l`torie doar dus pentru Denver. De obicei, reperez

LAS~-MI O {ANS~ 287

u[or fugarii, dar când am \ntrebat-o a pretins c` biletul era

pentru mama sa, care o a[tepta cu tat`l \n ma[in`.

– {i a]i crezut-o? se mir` Andrew.

– Nu, recunoscu angajatul. Dar dac` refuzam s`-i vând

biletul, ar fi g`sit un alt mijloc. Iar o b`trân` doamn` trebuia

s` plece pentru aceea[i destina]ie. Au \nceput s` stea de vorb`

[i, când autocarul de ora optsprezece [i patruzeci [i cinci de

minute a trecut, s-au a[ezat \mpreun`.

– Vre]i s`-mi ar`ta]i parcursul exact al acestei linii, cu toate

etapele? \l rug` Andrew.

– Bine\n]eles.

|i duse \n fa]a unui perete pe care se afla o hart` [i indic`

opririle de la Chattanooga, Nashville, apoi câteva ora[e mici,

\nainte de Saint Louis, unde era necesar` o schimbare.

– Unde se afl` autobuzul la ora actual`? \ntreb` Andrew, cu

ochii a]inti]i la hart`, ca [i când era vorba de un fir care-l lega

de nepoata sa.

Func]ionarul se gândi câteva minute.

– Ar trebui s` fi p`r`sit Saint Louis aprecie el. Va ajunge la

Denver mâine diminea]` la ora [ase.

– Vino, Lezlie, spuse Andrew. Vom avea de rulat mai mult

de toat` noaptea.

– Dac` spera]i s-o ajunge]i din urm`, v` sf`tuiesc s` lua]i

mai curând avionul [i s-o a[tepta]i la sosire.

288 ANGELA ALEXIE

Când ajunser` la Porche, Andrew era \nc` hot`rât s`

conduc` nebune[te, pentru a intercepta autobuzul.

– Omul acesta are dreptate, trase concluzia Lezlie, blând.

Cea mai bun` [ans` de a i-o lua \nainte lui Merri este s`

prindem un zbor \n aceast` dup`-amiaz`.

Andrew \i arunc` o privire \nc`rcat` de incertitudine [i

team`, care o mi[c` pân` \n adâncul sufletului.

– Nu este chiar a[a de grav cum am crezut la \nceput, \l

lini[ti ea. N-a fugit, Andrew. Dimpotriv`, a f`cut acest pas

pentru a putea \ntoarce spatele trecutului.

– Dar tu nu [tii totul, obiect` acesta.

Deschise portiera pasagerului [i Lezlie se instal`. |n timp ce

p`trundeau \n circula]ia aglomerat` de la periferia \nconjur`toare

a Atlantei, ea t`cu. El decidea când voia s` vorbeasc`.

– Frumoas` brambureal` am f`cut, \ntr-adev`r morm`i

tân`rul b`rbat.

– Nu fi atât de dur fa]` de tine, Andrew. |ntotdeauna este

greu s` devii la repezeal` p`rinte [i nimeni nu va g`si s`-]i

repro[eze ceva.

– Greg, da...

Lezlie se gândise la situa]ia dificil` a celor doi fra]i.

Cu siguran]`, Greg sim]ise o anumit` triste]e, referitor la

fostele rela]ii dintre so]ia sa [i Andrew.

– Probabil avea o stânjeneal` fa]` de tine, [tiind c` \i

cunoscusei so]ia, observ` Lezlie.

LAS~-MI O {ANS~ 289