kt 1 bazele fiziologiei locomotiei
Post on 04-Aug-2015
213 Views
Preview:
TRANSCRIPT
KinetologiaDefinitie - stiinta care se ocupa cu studiul
miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari.
Studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale.
Inregistreaza, analizeaza si corecteaza mecanismele neuromusculare deficitare.
Kinetologia medicala face parte din medicina fizica care utilizeaza ca metode terapeutice: miscarea, caldura, curentul electric, climatul, masajul si apa.
Domeniul medical al kinetologiei este cunoscut sub numele de kinetoterapie.
Limitarea activitatii motrice poate fi determinata de :scaderea fortei musculare (hipotonie) sau
contractura sau spasticitatea musculara (hipertonie)
redoarea articulara= intepenirea articulatiei
lipsa coordonarii miscarilor
Bazele fizice ale kinetologieiKinetologia studiaza miscarea mecanica –
schimbarile succesive ale pozitiei corpului fata de alte corpuri de referinta sau ale unor segmente ale corpului fata de corpul insusi.
In cadrul kinetologiei studiul akineziei, repausului sau imobilizarii este la fel de important, caci repausul este considerat in fizica un caz particular al miscarii, in care un corp ramane in aceleasi raporturi cu corpurile din jur.
Pentru ca un corp sa fie scos din starea de repaus este necesara interventia unei forte:
daca asupra unui corp actioneaza o singura forta, aceasta va imprima corpului o miscare in aceeasi directie cu directia sa
daca actioneaza doua sau mai multe forte concomitent in directii diferite, miscarea este o rezultanta a acestor forte, a marimii, directiei si sensului lor
daca doua sau mai multe forte actioneaza in aceeasi directie si sens, ele se aduna, marind valoarea fortei rezultante
daca fortele actioneaza in sensuri opuse, ele se scad, avand sensul celei mai mari
Asupra segmentelor corpului in miscare actioneaza:
forta muscularaforta gravitationala
Aceste 2 forte se comporta in diverse situatii ca mai sus
In cadrul fortei musculare exista de asemenea vectori de forta cu directii, sensuri si marimi diferite.
Segmentul de corp se va misca in articulatie pe vectorul rezultant al fortei.
Rezultanta mai multor forte determina miscare doar daca directia acesteia este una din miscarile articulare posibile, permise de structurile anatomice. In caz contrar, forta va determina presiuni mai mici sau mai mari asupra acestor structuri, asupra capsulei si ligamentelor. Uneori, cand forta depaseste rezistenta acestora, apare luxatia.
O forta care actioneaza asupra unui corp determina fie miscarea acestuia, fie deformarea lui.
Miscarea diferitelor segmente ale corpului descrie traiectorii rectilinii sau curbilinii.
Pe baza parametrilor viteza si acceleratie, miscarea poate fi uniforma (viteza = ct ; acceleratia = 0) sauvariata (acceleratia diferita de 0)
variata uniform – acceleratia creste sau scade ct variata neuniform – acceleratia = variabila
Toate aceste tipuri de miscare se pot regasi in diversele modalitati ale exercitiului fizic si cer eforturi biologice diferite.
Repaus
La scoaterea din repaus a unui segment sau la oprirea miscarii acestuia sunt necesare forte suplimentare, care vor invinge inertia segmentului.
Dupa ce un corp a fost scos din repaus sunt necesare forte mai mici pentru a-l mentine in miscare (principiul inertiei).
FrecareaUn corp in miscare este influentat de prezenta altor
corpuri cu care vine in contact (ex. planul mesei, al patului, apa, aerul, etc). Acestea tind sa franeze miscarea primului corp datorita frecarii intre corpuri.
Daca am elimina teoretic corpurile inconjuratoare, corpul care se misca ar continua sa se deplaseze rectiliniu uniform.
Acest lucru este insa imposibil in practica, frecarea determinand o miscare uniform incetinita, pana la oprire.
Pentru mentinerea corpului in miscare trebuie sa intervina in mod continuu o forta exterioara mai mare decat forta de frecare.
Frecarea este un element foarte important in KT, tehnicile kinetice incercand sa o diminue cat mai mult prin diverse metode (planuri lustruite, talcate, suspendarea segmentelor).
Forta musculara care incearca sa sustina corpul in miscare este o forta motorie, iar frecarea ce se opune miscarii este o forta rezistiva.
Gravitatia, sprijinul si echilibrulMiscarea oricarui corp este influentata de
greutatea sa.Greutatea (sau forta gravitationala) a unui
corp este forta cu care acel corp apasa pe un plan orizontal (forta cu care este atras spre pamant).
Forta gravitationala necesita sau nu forte musculare suplimentare pentru a fi invinsa, in functie de directia miscarii. Este elementul principal de apreciere a fortei musculare. Poate fi utilizata in scop de facilitare sau de incarcare sau poate fi eliminata in diverse exercitii fizice.
Centrul de greutateCentru de greutate = punctul in care
actioneaza totalitatea fortelor gravitationale paralele ale totalitatii punctelor materiale ale respectivului corp. De obicei se gaseste in centrul sau pe axa de simetrie a corpului. La om, centrul de greutate se gaseste undeva in
apropierea S1-S2.
Prin centrul de greutate trece virtual o linie verticala – linia centrului de greutate. La om aceasta trece prin : crestet – corpul
vertebrei a doua sacrate – un punct in poligonul de sustinere pe axa articulatiei tarsiene.
Stabilitatea (echilibrul)Stabilitatea unui corp asezat pe un plan este data de
baza lui de sustinere, care este reprezentata de suprafata poligonului format de toate punctele exterioare ale acelui corp care se sprijina pe plan.
Un corp este cu atat mai stabil cu cat centrul lui de greutate este mai coborat, iar linia centrului de greutate cade mai aproape de centrul poligonului de sustinere.
Echilibrul devine instabil cand centrul de greutate urca pe linia centrului de greutate care se deplaseaza spre marginea suprafetei de sustinere.
Echilibrul este indiferent cand centrul de greutate ramane mereu la aceeasi inaltime si pozitie fata de suprafata de sprijin, desi corpul se misca.
Masinile simpleMasinile simple sunt dispozitivele utilizate
pentru a amplifica efectul unei forte sau pentru a o face mai comod de aplicat.Parghia – o bara dreapta sau curba pe care
forta activa si forta reactiva tind sa o roteasca in jurul unui punct de sprijin ; pt ca parghia sa fie echilibrata F x bratul F = R x bratul R ; parghia este utilizata pt amplificarea fortei, data de raportul R/F.
Scripetii – in salile de kt cei mai utilizati sunt scripetii ficsi ; conditia de echilibru este F = R
Planul inclinat – pacientii sunt asezati pe un plan inclinat pt diverse exercitii sau posturare
Bazele anatomiceMiscarea a specializat aparatul locomotor
care are ca unitate componenta de baza
unitatea kinetica = articulatie + muschi + nerv
Articulatia Definitie: articulatia reprezinta totalitatea partilor
moi prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine.
Pe baza modalitatilor de unire intre oasele componente, articulatiile se clasifica in :1. articulatii fibroase – unirea se face strans prin tesutul
conjunctiv ; sunt foarte putin mobile (articulatiile craniului, articulatiile interapofizare vertebrale)
2. articulatii cartilaginoase – unirea se face prin fibrocartilaj, si nu prin cartilaj hialin. Articulatia permite anumite miscari (simfiza pubiana, articulatia intervertebrala)
3. articulatii sinoviale – unirea se face prin capsula, existand o cavitate intre suprafetele articulare, care permit miscari ample. Aceste articulatii se numesc si diartroze.
Forma capetelor osoase articulare determina tipul de miscare posibila in articulatia respectiva.
Diartrozele se clasifica in:1. articulatii plane – artrodii – in care miscarea este mai
mult de alunecare (oasele carpului)
2. articulatii sferoide (enartroze) – total libere – permit o foarte mare mobilitate in mai multe planuri (articulatia scapulo-humerala)
3. articulatii balamale trohleare – articulatia cotului trohoide – radio-cubitala proximala
4. articulatii elipsoide – cu cap articular condiloidian (articulati genunchiului)
5. articulatii selare – cu o suprafata concava si cealalta convexa (articulatia trapezo-metacarpiana a policelui)
In functie de gradele de libertate (numarul de directii de miscare posibile) articulatiile au :
I grad de libertate (plane, balamale, elipsoide)
II grade de libertate (selare)
III grade de libertate (sferoide)
Structura diartrozelor: Cartilajul hialin
acopera capetele osoase ale suprafetelor articulare grosimea mai mare in zonele de presiune nevascularizat, deci nu se poate regenera, dar rezista mai bine la agresiuni se hraneste prin vasele osului subcondral si prin lichidul sinovial este neinervat, deci nu doare Are structura in straturi, cu fibre de colagen, care ii confera proprietati de
compresibilitate, elasticitate si porozitate
Bureletul fibrocartilaginos in special la articulatiile sferoide unde suprafetele articulare nu sunt egale
(CF; SH) cavitatile cotiloide si glenoide isi maresc suprafetele prin acest burelet
circular pentru a congrua cat mai perfect cu capetele femurale si humerale, care au suprafete mai mari
Capsula articulara structura conjunctiva formata din 2 straturi: extern – fibros si intern –
sinovial delimiteaza o cavitate virtuala articulara denumita si cavitate sinoviala. Aici
exista in unele articulatii ligamente puternice, interosoase, care ajuta sau franeaza miscarea (ex ligg incrucisate)
bogat inervata
Structura diartrozelor (continuare): Sinoviala
strat conjunctiv care tapeteaza capsula articulara formata din niste formatiuni bine vascularizate = vilozitati sinoviale imobilizarea articulara determina proliferarea acestui tesut care
umple cavitatea articulara. tesut tanar → el poate reveni la forma initiala, resorbindu-se.
Imbatranirea lui (imobilizare indelungata) il organizeaza, blocand articulatia.
Lichidul sinovial scalda cavitatea articulara generat de sinoviala, transudatul plasmatic si de produsele de
descuamare sinoviale si cartilaginoase ce apar in timpul miscarii rol de a hrani, de a curata cavitatea articulara de detritusuri si de a
o lubrifia
Ligamentele periarticulare exterioare articulatiilor, dar in stransa legatura cu acestea realizeaza rezistenta si stabilitatea articulara participa la ghidarea miscarii, blocheaza excesul de miscare,
moduleaza forta musculara sunt bogat inervate
MuschiulMuschiul este obiectivul cel mai important si cel mai usor de
lucrat in kt.
Clasificarea muschilor: striati netezi
Muschii striati reprezinta peste 40% din greutatea corpului uman.
Au forme si dimensiuni variate in functie de regiune si functie (scurti, lungi, lati, inelari, grosi, subtiri).
Muschii sunt formati din : corp muscular tendon jonctiune tendo-musculara teci sinoviale burse seroase anexe
Corpul muscularMuschii unui segment sunt inveliti de o fascie
comuna.
Fiecare corp muscular la randul lui este invelit de perimisium extern cu rol protector in efort.
Intre perimisiumul extern si fascia comuna exista tesut lax conjunctiv care permite alunecarea planurilor in timpul contractiei.
Din perimisiumul extern pornesc septuri conjunctive spre interiorul corpului muscular, pe care il separa in fascicule mai groase sau mai subtiri. Acestea formeaza perimisiumul intern (endomisium). Fiecare fascicul cuprinde 10-30 de fibre musculare.
Fibra musculara – celula musculara:
Este formata din:membrana (sarcolema)citoplasma (sarcoplasma)nuclei structuri citoplasmatice bine diferentiate,
specifice – miofibrilele
Lungimea unei fibre musculare variaza de la cativa centimetri la 25-30 cm (m sartorius), iar grosimea ei de la 10 la 150 microni.
Fibra musculara – celula musculara (continuare):
Sarcolema (membrana) – cu multi nuclei contine: partea postsinaptica a placii motorii (unica la fibrele albe si
multipla la fibrele rosii) inceputul sistemului tubular T prin care sunt dirijate impulsurile
nervoase spre elementele contractile
Sarcoplasma – variaza in functie de activitatea musculara: muschii in activitate permanenta = rosii sunt bogati in
sarcoplasma muschii care se contracta rapid si obosesc repede = albi sunt
saraci in sarcoplasma
Miofibrilele elementele contractile ale muschiului dispuse in fascicule, sunt de ordinul sutelor de mii, ocupa 2/3 din
spatiul intracelular orientate in lungul celulei musculare, paralele intre ele, aparand
ca o structura tigrata prin alternanta de zone (discuri/benzi) intunecate cu zone clare
are ca unitate contractila sarcomerul care este cuprins intre 2 linii Z
Fibra musculara – celula musculara (continuare):
Mitocondriile se grupeaza in jurul nucleilor, placii motorii si
elementelor contractile si sunt purtatorii echipamentului enzimatic si energetic
celular
Reticulul sarcoplasmatic – sistem canalicular longitudinal cu rol de transport al calciului
Proteinele musculare – numeroase, de mai multe tipuri:
sarcoplasmice (mioglobina, enzime) miofibrilare (miozina, actina, tropomiozina, troponina) proteinele formatiunilor subcelulare proteinele stromei (din sarcomer)
Proteinele miofibrilare sunt cele mai importante pt kt.
Fibrele musculare se prind in mai multe feluri pe tendon.
La muschii plati fibrele sunt paralele (ex SCM) si asa se prind pe tendon sau aponevroza.
Muschii fusiformi au acelasi aranjament paralel (ex biceps brahial).
Unii muschi au fibrele convergente spre o latura a tendonului sau cu fascicule care converg spre mai multe tendoane (deltoidul).
MiofibrilaMiofibrila are ca unitate contractila
sarcomerul care este cuprins intre 2 linii Z.
Linia Z se insereaza pe fata interna a sarcolemei, trecand la acelasi nivel prin toate miofibrilele si legandu-le. Miofibrilele sunt compuse din miofilamente de actina si miozina aranjate longitudinal care determina discul clar format din actina si discul intunecat format din miozina si actina. Fiecare fibrila de miozina este inconjurata de 6 fibrile de actina.
Clasificarea muschilor:tonici – de tip I – in general muschii
extensori – sunt proximali, antigravitationali, sar o articulatie, au tendoane late, travaliul lor este putin intens, se contracta lent si obosesc greu
fazici – de tip II – sunt superficiali, sar doua articulatii, au tendoane lungi, realizeaza contractii rapide si obosesc usor
Nu exista muschi exclusiv fazici sau exclusiv tonici. Exista fibre musculare fazice (albe) si tonice (rosii).
Fibrele tonice si fibrele faziceFibrele tonice (rosii)
bogate in mioglobina, mitocondrii si ATPbine vascularizateau mai multe sinapse neuromusculare. Raspunsul tonic este deci de intensitate redusa, dar de
lunga durata, cere un consum energetic mic, iar fibrele rosii obosesc mai greu.
Fibrele fazice (albe) sarace in mioglobina, mitocondrii si ATPvascularizatia este mai saracaau o singura sinapsa neuromuscularaRaspunsul fazic este de intensitate crescuta, de scurta
durata, cere un consum energetic crescut si de aceea fibrele albe obosesc mai repede.
TendonulOrgan rezistent, inextensibil
Format din fascicule conjunctive (fibre de colagen), legate intre ele printr-o substanta fundamentala, ca un ciment
Printre fibrele de colagen se afla celule tendinoase
Se insereaza fie direct pe os, fie prin intermediul periostului
NervulNervii musculaturii striate contin fibre
mielinizate de diametre diferite:
aferente senzitiveeferente motoriifibre simpatice pt peretii vasculari
intramusculari
Inervatia muschilorUn muschi primeste cel putin o ramura
nervoasa, de multe ori doua sau mai multe, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi are o inervatie de la mai multe niveluri.
Inainte de a patrunde in muschi, dar si dupa penetratie, nervul se ramifica, fiecare fibra musculara primind o ramura nervoasa.
Jonctiunea mioneuronala = sinapsa neuromusculara
Sinapsa neuromusculara are 3 parti :
1. partea presinaptica – terminatia axonului demielinizata ; contine neurofibrile, mitocondrii, vezicule cu acetilcolina
2. fanta sinaptica – spatiul dintre axoplasma si sarcoplasma (intre membrana presinaptica si cea postsinaptica) – unde se elibereaza acetilcolina
3. partea postsinaptica – cu intensa activitate acetilcolinesterazica
Caile motorii voluntare si involuntareLa sinapsa neuromusculara sosesc
terminatiile motoneuronului alfa cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii
Intre neuronul motor din cornul anterior si sinapsa neuromusculara se formeaza nervul rahidian (spinal).
Nervul spinal are 3 componente :radacinatrunchiramuri terminale
Axonii celulelor cornului anterior formeaza radacina anterioara cu fibre eferente motorii.
Radacina posterioara este senzitiva si are fibre aferente.
Radacina anterioara se uneste cu cea posterioara si formeaza trunchiul nervului spinal, formand un nerv mixt.
Acesta iese din gaura de conjugare si se imparte in 2 ramuri mixte (si una recurenta), ambele ramanand mixte: anterioara si posterioara pt regiunile anterioare si posterioare ale trunchiului.
Cu cat gradul de mielinizare a fibrelor este mai mare cu atat fibrele transmit mai repede informatia.Fibrele A: axoni mielinizati, diametrul cel
mai mare, viteza mare (proprioceptive, tactile, musculare, dureroase)
Fibrele B: axoni mielinizati, diametru mic, viteza mai mica (fibre vegetative preganglionare si aferente)
Fibrele C: amielinice, diametru mic – pt conducerea lenta a durerii si pt fibrele vegetative postganglionare
Arcul reflex spinalAcest circuit = arc reflex spinal este
involuntar, dar poate fi voluntarizat prin implicare structurilor nervoase superioare.
De asemenea, in corpul anterior medular exista si alte tipuri de neuroni implicate in modularea raspunsului nervos in afara motoneuronilor alfa, si anume motoneuronii gama, neuroni inhibitori, intercalari si cordonali.
Fusul muscularFusul muscular este un organ receptor
specializat care functioneaza independent de constiinta noastra.
Fusul muscular este o formatiune fusiforma dispusa intre fibrele musculare, invelita de o capsula, intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului.
Centrii superioriCentrii superiori (cortex, diencefal, trunchi
cerebral, cerebel)
determina si moduleaza activitatea motoneuronilor din cornul anterior
au rol activ in miscarea voluntara si in ajustarea tonica posturala a miscarii
Unitatea motorieDefinitie: cea mai mica unitate functionala
neuromusculara.
Este un complex format din:neuron - poate fi cel din cornul anterior medular (unitate
motorie periferica) sau cel al nervilor cranieni motoriaxonul lui totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile acestui
axon
Raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al UM si este variabil de la un muschi la altul.
Intr-o unitate motorie intra mereu acelasi tip de fibre (albe sau rosii).
Toate fibrele unei UM se contracta in acelasi timp.
Activarea UM la nivelul pericarionului In repaus, NMP (neuronul motor periferic) are polaritate
negativa intracelular si pozitiva extracelular ← repartizarea inegala a ionilor intracelulari (K+ si CO3H-) si extracelulari (Na+ si Cl-) ca urmare a permeabilitati selective a membranei celulare neuronale.
Inegalitatea ionica → diferenta de potential la nivelul membranei de cca – 90 (-85) mV
NMP primeste informatii de la o multitudine de alti neuroni raspanditi in maduva si encefal sub forma biochimica (de acetilcolina) care depolarizeaza membrana celulara, ionii de Na+ intra in celula, determinand un brusc potential de actiune de 120mV cu durata de 1ms. Panta descendenta a potentialului este data de iesirea K+din celula.
Oricat de intens este stimulul, daca el depaseste valoarea de « prag » va genera depolarizarea cu intrarea in activitate a neuronului la nivel maxim. (legea « tot sau nimic »).
Neuronul primeste incontinuu stimuli sub prag care nu determina descarcari neuronale (depolarizare membranei care se transforma in potential de actiune), dar depolarizeaza partial motoneuronul, creand o anumita stare de excitabilitate.
Activarea UM la nivelul pericarionului (continuare)
Progresia depolarizarii se face din aproape in aproape, ca o unda.
Pe toata perioada depolarizarii membranei (potentialului de actiune) celula nu mai raspunde la un nou stimul, aflandu-se in perioada refractara (2ms).descarcarile neuronale spre efector nu pot fi deci continue. Cu cat intensitatea stimulului sosit la NMP este mai mare cu atat frecventa potentialelor de actiune va fi mai mare.
Activarea UM la nivelul cilindraxuluiDe la nivelul NMP potentialele de actiune ca si procese
bioelectrice se transmit in rafale de-a lungul axonului = influxul nervos motor.
Potentialul de actiune ajuns la axon ii depolarizeaza membrana (aceasta in repaus este pozitiva la exterior si negativa la interior), Na+ intra in celula, iar incarcarea va fi negativa la exterior si se va propaga ca o unda de negativitate spre sinapsa neuromusculara. Aceasta unda este influxul nervos.
Deplasarea influxului nervos variaza in functie de tipul axonului (cu sau fara teaca de mielina). Viteza de deplasare a influxurilor nervoase va fi mai mare in fibrele mielinizate (pt ca se face saltator la nivelul strangulatiilor Ranvier si nu din aproape in aproape).
Viteza influxurilor nervoase este cu atat mai mare cu cat diametrul fibrei este mai mare.
Activarea UM la nivelul sinapsei neuromusculare Influxul nervos ajunge la butonul terminal al axonului (partea
presinaptica), produce depolarizarea membranei butonului, cu intrarea Na+ si Ca2+ in interior. Influxul de Ca eliberarea de acetilcolina din vezicule, care va trece in spatiul sinaptic, unde va excita membrana postsinaptica. Daca acetilcolina se epuizeaza apare oboseala.
Depolarizarea butonului axonal dureza doar cateva milisecunde, apoi se repolarizeaza, Na+ si Ca2+ traversand in sens invers membrana si butonul poate primi un nou influx nervos.
Acetilcolina eliberata se fixeaza pe celulele receptoare specifice ale membranei postsinaptice, permeabilitatea acesteia pt ionii da Na+ si K+ se modifica, apare depolarizarea, cu inversarea incarcarii electrice si instalarea unui potential de excitatie postsinaptica = potential de placa motorie. Daca acest potential depaseste o anumita valoare (20 mV), el se va propaga spre fibra musculara, devenind un potential de actiune al fibrei musculare care este un fenomen bioelectric.
Acetilcolina va fi hidrolizata si apoi resintetizata si va reumple veziculele presinaptice.
Toate procesele de la nivelul sinapsei de la sosirea stimulului si pana la aparitia in muschi a curentului de actiune musculara dureaza 0,5 – 1 ms = intarziere sinaptica.
Activarea UM la nivelul fibrei musculare
Potentialele ajung la fibra musculara sub forma de impulsuri repetitive, cu pauze intre ele de 20 – 100 ms.
Potentialul de actiune se raspandeste pe sarcolema si intra in interiorul fibrei de-a lungul canaliculelor transversale ale sistemului T pana la triade unde va elibera ionii de Ca2+ din reticulul endoplasmatic din sacii triadelor.
Astfel din bioelectric, procesul devine din nou biochimic.
Ca2+ eliberat reprezinta semnalul declansarii unei suite de fenomene chimice energetice, care au ca finalitate transformarea in energie mecanica – contractia.
Contractia musculara are la baza alunecarea fibrelor de actina printre cele de miozina. Intensitatea contractiei este data de suprapunerea mai mare sau mai mica, pe lungime, intre cele 2 tipuri de filamente.
Decontractia este si ea un proces activ deorece se consuma o anumita cantitate de energie.
Motoneuronul intra in relatie prin mii de sinapse cu alti neuroni.
Substantele transimtatoare:excitatorii (acetilcolina, norepinefrina,
dopamina, serotonina)inhibitorii (GABA, glicina, taurina, alanina)excitatorii sau inhibitorii in functie de
anumite circumstante (histamina, PG, polipeptidele)
Un anumit neuron va secreta intotdeauna acelasi tip de substanta la toate butoanele sinaptice terminale ale sale si deci va transmite excitatia sau inhibitia tuturor neuronilor cu care este el in legatura.
Potentialele postsinaptice sufera sumatie:SpatialaTemporala
Calea finala comuna (drumul parcurs de un stimul de la NMP la fibra musculara) primeste comanda motorie de la nenumarate niveluri de integrare ale sistemului nervos.
Miscarea voluntaraCea mai simpla miscare voluntara a unui
segment comporta intrarea in actiune a unui enorm numar de sinapse neuronale. Aceasta miscare presupune :elaborarea centrala (decizia si comanda)calea de conducereajustarea tonusului postural al segmentului
mobilizat (actiune ce precede miscarea propriu-zisa)
contractia musculara efectoare a miscarii comandate
modularea permanenta in timpul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, antagoniste, ca si al musculaturii care asigura postura
Controlul motricitatii
Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive.
A.Controlul medularSemnalele senzitive de la periferie intra in
maduva prin radacinile posterioare si aici au 2 destinatii :la acelasi nivel medular sau la unul invecinat
produc un raspuns local
trec prin maduva la centrii nervosi superiori
Maduva este sediul unor reflexe:1) Reflexul miotatic (stretch-reflex, reflexul de intindere)
este singura cale monosinaptica a unui sistem senzitivo-motor de feed-back
este reflexul fusului muscular, caci intinderea unui muschi excita fusul muscular, ceea ce reflex va declansa contractia acelui muschi, a fibrelor extrafusale
Bucla gama motoneuronul gama din cornul anterior medular – axon –
fibrele musculare intrafusale – terminatia anulospirala din fus – fibrele Ia – protoneuronul senzitiv spinal – neuroni intercalari – motoneuronul alfa
rolul principal al buclei gama este sa mentina tonusul muscular
2) Reflexul de tendon
3) Reflexul flexor (reflexul nociceptiv) – nu numai in mm flexori
Reflexe (continuare) 4) Reflexe posturale si de locomotie
reactia pozitiva de sprijin – extensia mb inf cand se executa o presiune in talpa
reflexele de redresare – apar in pozitia de decubit lateral, avand drept scop posturarea in pozitie dreapta verticala. Sunt de fapt un complex de miscari sincronizate pt a mentine ochii orizontal, capul si corpul verticale pt a se pregati pt actul motor.
reflexele de echilibrare – reactiile de balans – incearca sa mentina centrul de greutate al corpului in interiorul bazei de sustinere (sunt musculare sau labirintice)
5) Reflexe medulare ce determina spasm muscular spasmul muscular postfractura – in zona fracturata din cauza durerii crampele musculare – orice fel de factor iritant local (ex frig)
6) Reflexele supraspinale reflexele tonic ale gatului reflexele labirintice reflexele de redresare reflexele de echilibrare
B) Controlul supramedularActivitatea motoneoronilor periferici este controlata
de etajele superioare ale nevraxului:cortexul motor cu mai multe arii motorii
fibrele care pleaca de la aceste arii alcatuiesc : sistemul piramidal asigura motricitatea voluntara si este si un
sistem facilitator pt motoneuronii medulari, influentand tonusul muscular
sistemul extrapiramidal – regleaza tonusul muscular si postura si miscarile complexe reflex-automate ; intervine si in miscarea voluntara declansata de sistemul piramidal, moduland-o prin circuite recurente
cerebelul – statie de modulare a miscarii ; intervine prin influentarea sistemului extrapiramidal si in reglarea tonusului muscular
formatiunea reticulata – din trunchiul cerebral are rol determinant in reglarea tonusului muscular
hipotalamusul si rinencefalul – intervin in reglarea tonusului muscular
Miscarea voluntara presupune:elaborarea centrala
ajustarea tonica posturala, care precede executarea propriu-zisa a miscarii
modularea permanenta a tonusului in cursul miscarii
Tonusul muscular se diferentiaza in:
tonusul de repaus – activitate reflexa medulara
tonusul de postura – control superior : cerebel, nuclei cenusii, neocortex, formatiune reticulata
tonusul de atitudine – control cerebelos si al nucleului rosu
tonusul de comportament – controlul complexului hipotalamus-rinencefal-cortex cerebral
Coordonarea miscarilor voluntare Miscarea voluntara este rezultatul unei continue combinatii
sinergice intre factorii senzitivi si motori. Coordonarea acestei miscari implica aproape totalitatea functiilor sistemului nervos.
Miscarea voluntara este rezultatul unei cotinue combinatii sinergice intre factorii senzitivi si motori. Coordonarea acestei misca implica aproape totalitatea functiilor sistemului sistemului nervos:
luarea deciziei de miscare – act cortical, constient, dar determinat de realitatea si cerintele ambientale ajunse in constiinta noastra prin aferente senzitivo-senzoriale
punerea in actiune a sistemelor piramidal si extrapiramidal cu sisteme motorii executive de transport al comenzii si planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama si, de aici, spre aparatul efector
activitatea continua a sistemului monitor (sistemul senzorial-senzitiv), care transmite infrmatii asupra modului de desfasurare a miscarii (pe baza excitatiilor primite de proprioceptori, receptori vizuali, receptori vestibulari etc) ; aceste informatii sunt receptionate de sistemul reglator (mai ales de cerebel) ;
sistemul reglator va asigura organizarea si ajustarea etapelor tonice si fazice ale sistemului efector ;
aparatul efector (muschi-articulatie) realizeaza miscarea voluntara in conformitate cu planul elaborat si transmis de cortex si prelucrat continuu de subcortex, pe baza aferentelor senzitivo-senzoriale
Exista deci 3 mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare :
sistemul informational
sistemul reglator
sistemul efector
ConcluziiMiscarile unui adult, oricat ar fi de complicate, pot fi
descompuse in scheme de miscare. Acestea sunt repetate de milioane de ori de la formarea lor din copilarie, devenind din ce in ce mai precise si automatizate (ex mersul).
Aceste scheme se formeaza pe baza sistamului « incercari si erori », adica pe baza invatarii din greseli. Rezultatul acestor procese de invatare se memoreaza sub forma de engrame senzitivo-senzoriale si motorii.
Engramele se formeaza in copilarie prin control volitional se perfecteaza continuu prin repetitie cu cat sunt mai bine fixate, cu atat activitatile musculare capata
viteza de executie, intensitate si complexitate vor realiza miscarile dorite, dar vor inhiba si sinapsele care nu
este necesar sa intre in schema miscarilor dorite
Kt sustine din ideea engramelor principiul repetitiei ca o baza a unei bune coordonari.
top related