isus cuvantul vietii iunie 2015 -
Post on 26-Jul-2015
889 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Cuvantul VietiiCuvantul Vietii
Iunie 2015
„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru
este necesar” (Lc 10, 41-42).
Câtă afecţiune stă în repetarea acestui nume: Marta, Marta. Casa din Betania, la porţile Ierusalimului, este un loc unde Isus obişnuieşte să se oprească şi să se
odihnească împreună cu discipolii săi.
Afară, în cetate, trebuie să discute,
întâlneşte împotrivire şi refuz,
aici în schimb, e pace şi ospitalitate.
Marta este întreprinzătoare şi
activă.
O va demonstra şi la moartea fratelui, atunci
când începe o lungă conversaţie cu Isus, în care îl interpelează cu energie. Este o femeie puternică, cu o mare
credinţă. La întrebarea: „Crezi că eu sunt
învierea şi viaţa?”, ea răspunde fără ezitare:
„Da, Doamne, cred” (cf. In 11,25-27).
Şi acum este preocupată să
pregătească o primire demnă de Învăţătorul
şi de discipolii săi. Este stăpâna casei
(aşa cum spune însuşi numele: Marta
înseamnă „stăpână”), deci se simte
responsabilă. Probabil că pregăteşte cina
pentru oaspetele de seamă.
Maria, sora ei, a lăsat-o singură cu toate treburile ei.
Contrar obiceiurilor orientale, în loc să
stea în bucătărie, stă împreună cu bărbaţii
ca să-l asculte pe Isus, aşezată la
picioarele lui, exact ca o discipolă
perfectă.
Din cauza aceasta este intervenţia puţin cam
aspră a Martei: «Doamne, nu-ţi pasă că
sora mea m-a lăsat singură să servesc?
Spune-i să mă ajute!» (Lc 10,40). Şi iată răspunsul plin de
dragoste şi totodată ferm al lui Isus:
„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru
este necesar”
Oare nu era mulţumit Isus de
acţiunea întreprinzătoare şi de slujirea plină de
generozitate a Martei? Nu-i plăcea primirea făcută şi nu va fi gustat cu
plăcere din mâncarea pe care i-
o pregătea?
La puţin timp după acest episod, în
parabole îi va lăuda pe administratorii, antreprenorii şi
muncitorii care ştiu să valorizeze talentele lor
şi să facă negoţ cu bunurile lor (cf. Lc
12,42; 19,12-26). Le laudă până şi şiretenia
(cf. Lc 16,1-8). Nu putea, aşadar, să nu se bucure văzând o femeie
atât de plină de iniţiativă şi capabilă de o ospitalitate sinceră şi
copioasă.
Ceea ce îi reproşează este frământarea şi preocuparea pe care le are în muncă. Este agitată, este „ocupată cu multele griji ale casei” (Lc 10,40), şi-a pierdut calmul.
Nu mai este ea cea care conduce munca, ci mai degrabă munca a luat conducerea şi o tiranizează. Nu
mai este liberă, a devenit sclavă a ocupaţiei.
Nu ni se întâmplă şi nouă să ne împrăştiem în mii de lucruri pe care trebuie să le facem? Suntem atraşi şi distraţi de internet, de chat, de SMS-uri inutile. Chiar şi atunci când sunt datorii serioase de care trebuie să ne ocupăm, ele pot să ne facă să uităm că trebuie să rămânem atenţi la ceilalţi, să ascultăm persoanele de
lângă noi.
Pericolul este îndeosebi acela de a pierde din vedere pentru ce şi pentru cine lucrăm. Munca şi
celelalte ocupaţii devin scop în sine.
Sau suntem cuprinşi de nelinişte şi de agitaţie în faţa situaţiilor şi problemelor dificile care privesc familia,
economia, cariera, şcoala, viitorul nostru sau al copiilor noştri, în aşa fel încât uităm cuvintele lui Isus:
«Nu vă îngrijoraţi spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom
îmbrăca? Căci păgânii caută toate acestea; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea» (Mt 6,31-32). Merităm şi
noi reproşul lui Isus:
„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru
este necesar”
Care este singurul lucru care este necesar? Să ascultăm şi să trăim cuvintele lui Isus. Nu putem pune absolut
nimic înaintea lor şi înaintea Lui care vorbeşte. Adevărata modalitate de a-l primi pe Domnul, de a-i
oferi casă, este aceea de a primi ceea ce ne spune El.
Exact aşa cum a făcut Maria, care a uitat totul, s-a aşezat la
picioarele lui şi nu a pierdut nici un cuvânt
de-al său.
Nu vom fi conduşi de dorinţa de a ieşi noi
în evidenţă sau de a fi pe primul loc, ci de a-i
plăcea lui, de a fi în slujba împărăţiei sale.
La fel ca Marta şi noi suntem chemaţi să facem „multe lucruri” pentru binele celorlalţi. Isus ne-a
învăţat că Tatăl este bucuros că aducem „rod mult” (cf. In 15,8) şi că vom face chiar lucruri mai
mari decât a făcut el (cf. In 14,12).
Aşteaptă de la noi dedicare, pasiune în munca pe care trebuie să o facem, inventivitate, curaj, iniţiativă. Dar fără frământare şi agitaţie, cu acea pace care provine din faptul că ştim că împlinim voinţa lui Dumnezeu.
Singurul lucru care contează este, aşadar, să devenim discipoli ai lui Isus, să-l lăsăm să trăiască în noi, să fim
atenţi la sugestiile sale, la vocea sa lină care ne orientează clipă de clipă. În felul acesta el va fi cel care ne
va conduce în orice acţiune a noastră.
În împlinirea „multelor lucruri” nu vom fi distraţi şi împrăştiaţi deoarece, urmând cuvintele lui Isus, vom fi ghidaţi numai de iubire. În toate ocupaţiile vom face
întotdeauna un singur lucru: vom iubi.
Testo di Padre Fabio Ciardi OMI
Grafica Anna Lollo in collaborazione con don Placido D’Omina (Sicilia, Italia)
* * *
Il commento alla Parola di Vita è tradotto ogni mese in 96 lingue e idiomi,
e raggiunge vari milioni di persone in tutto il mondo
tramite stampa, radio, TV e via internet.
Per informazioni www.focolare.org
•
Questo PPS, in diverse lingue, è pubblicato su www.santuariosancalogero.org
„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă
un lucru este necesar”
top related