Încheiere - nicolae labis

Încheiere

Pământ impadurit, ne revedemDin ce în ce mai rar langa izvoare,Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragiSalbaticele pasari calatoare?Peste straine asezari lumestiDuc cate-un fulg de-al tau, un cânt din tine,Si mor cu tine-n inimile lorCând le frang zborul gloantele haine.Eu n-am să uit c-aici am ras intai,Ca am strigat intaia-njuratura,Ca am gustat din scorburi faguri dulciOri gustul lacrimii sarate-n gura.Stangaci, iubind aici intaia oara,Ti-am spus, când nu-i spusesem inca ei...Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-miIntaii sovaielnici pasi ai mei.

Copiii cresc si unii se despartDe cei ce le-au dat viata din iubire.Plecarile din tine-n alte lumiSă nu le iei nicicand drept despartire.Când eu gresesc ori mă stropesc noroaie,Mă chemi si eu la tine vin tiptil,Si-n fosnetul luminii din frunzisuriMă faci din nou nevinovat copil.Schimb curgerea acum în plan intens:Geografia timpului e-n faţă.Epoca mea e-aici: câmpii şi munţi,Diversitate vastă şi măreaţă.Sunt mii de râuri, unele curg drept,Iar altele pe căi ocolitoare,Şi totuşi toate se îndreaptă-acumSpre marea mare, purificatoare.

Totu-mi părea întâi învălmăşit.Mergeam - dar unde, nu-mi păsase mie.Ştiam că-s tânăr, că iubesc adâncTovarăşii de muncă şi mândrie,Nu cunoşteam primejdiile mariŞi poate de aceea n-aveam teamă...Frumos mai e să zbori! Dar ce frumosE-atunci când zbori spre steaua ce te cheamă!

4. Geografia timpului (2)

Trecând prin timp, îl însemnăm sub pas -Aşa îl reprimeşte universul.Dar însuşi timpul, când prin el păşim,Ne schimbă tainic inima şi mersul.Nu bătrâneţea,-n urmă alergând,Spre moarte pasul cearcă să ni-l poarte,Ci doar maturitatea creşte-n noiŞi ne maturizăm până la moarte.

Din epocă, din zborul ei şi-al meu,Uzina e o parte, o arteră.Nu fierbe-n doar fier şi minereu,Ci seve ce hrănesc această eră.Pulsaţiile ei se pot simţiPână şi-n iarba fâşâind sub coaste -Cu ele-amestecate se audPulsaţiile noastre furtunoase.