examinarea faringelui
Post on 23-Feb-2016
327 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
EXAMINAREA FARINGELUI
Inspecţie: reg bucală, jugală, mandibulară, submandibulară,
parotidiană Palparea: ggl laterocervicali (niv I-VI)
BUCOFARINGOSCOPIA
ANATOMIEOrofaringe: Rinofaringele e
separat de orofaringe prin peretele moale (mobil, membrano-muscular) cand pacientul inghite
uvula atarna la nivelul palatului moale; occazional poate fi bifida
Peretele anterior: comunicarea intre orofaringe si cavitatea orala (istmul bucofaringian sau fauces)
ANATOMIE
EXAMINAREA CLINICA
Examinarea orofaringelui:
bucofaringoscopia: se foloseste apasatorul de limba (abeslang)
RINOSCOPIA POSTERIOARA
Rinofaringele: peretele superior: baza
craniului (bazisfenoid) Peretele posterior:
corespunde spatiului prevertebral
la jonctiunea intre peretii superior si posterior ai rinofaringelui: tesut limfoid (amigdala faringiana a lui Luschka)
Peretele anterior: comunicarea intre fosele nazale si cavum (orificiile choanale)
Inferior: comunicarea intre rinofaringe si orofaringe
ANATOMIERinofaringele: Aceasta comunicare este
inchisa prin ridicarea valului palatin in timpul inghitirii
Peretele lateral: orificiile de deschidere ale trompei lui Eustachio (forma triunghiulara cu marginea posterioara proeminenta numita torus tubarius)
In spatele torus tubarius: foseta Rosenmuller, in apropiere de nervii cranieni IX,X, XI, XII
Carcinomul de nazofaringe de obicei debuteaza in aceasta foseta
EXAMINAREA CLINICAExaminarea
rinofaringelui: Rinoscopie
posterioara Endoscopie cu
fibra optica flexibila
Endoscopia rigida: telescoape rigide cu diametrul de 4 sau 2.7 mm de 0˚ si 30˚ Rinoscopia posterioara
EXAMINAREA CLINICA
Endoscopul flexibilTelescopul rigid
EXAMINAREA CLINICA
Endoscopia rinofaringelui
ANATOMIE
EXAMINAREA CLINICAExaminarea hipofaringelui: Laringoscopie indirecta cu oglinzi laringiene (cu
diametru mai mare decat cele pt rinofaringe) Endoscopie cu fibra optica flexibila Endoscopie rigida: telescoape in unghi de 90˚
sau 70˚
EXAMINAREA CLINICǍ
Endoscopia hipofaringelui şialaringelui
SIMPTOME
odinofagia: durerea e accentuată de inghiţire şi poate iradia în ureche
Odinodinia (durerea în gât) disfagia: dificultatea de inghiţire Senzaţia de “nod în gat” (globus
hystericus)
Sindroame
Sindromul digestiv – disfagia Sindromul respirator Sindromul senzitiv - durere, paresteziile Sindromul senzorial Sindromul fonator Sindromul de apnee nocturnă
SEMIOLOGIA FARINGELUI
SINDROMUL DIGESTIVDisfagia faringiană constă în perturbarea timpului faringian al deglutiţiei şise poate manifesta sub mai multe forme:- alterarea transferului bolului alimentar din cavitatea bucală înorofaringe (paralizii de nerv XII, tumori de limbă, postchirurgical - după rezecţii extinse în cazul tumorilor de cavitate bucală sau orofaringe)- stagnarea bolului alimentar la nivelul oro- şi hipofaringelui(paralizii ale musculaturii faringelui, sindroame pseudo-bulbare, miastenia gravis)
- refl uarea alimentelor prin fosele nazale, în insuficienţa velo-palatină(paralizii, tumori de văl palatin)- regurgitarea: refl uarea alimentelor în cavitatea bucală, determinatăde prezenţa unei obstrucţii faringiene (stenoze cicatriciale, corpi străini, tumori)- pătrunderea alimentelor în căile aeriene (anestezii faringolaringiene)
SEMIOLOGIE SINDROMUL RESPIRATOR Obstrucţia rinofaringelui (vegetaţii adenoide, corpi străini, tumori) determină o
insufi cienţă respiratorie nazală. Cu excepţia nou-născuţilor la care acest fenomen poate ameninţa viaţa, obstrucţia nazală nu este periculoasă pentru că se trece automat la respiraţia orală.
Un proces patologic obstructiv localizat la nivelul oro- sau hipofaringelui poate însă să ameninţe la modul serios viaţa pacientului, determinând o insufi cienţă respiratorie obstructivă superioară care necesită de cele mai multe ori efectuarea unei traheostomii. Este cazul edemelor masive de natură infl amatorie sau alergică, edemul angioneurotic, tumori voluminoase, corpi străini.
SINDROMUL FONATOR
Obstrucţia rinofaringelui determină o alterare a vocii cunoscută sub denumirea de rinolalie închisă (vocea nazonată). Insufi cienţa velo-palatină, care nu permite efectuarea închiderii comunicării dintre rino- şi orofaringe, are drept consecinţă apariţia rinolaliei deschise. Este afectată în special pronunţia consoanelor, cu excepţia lui „m” şi „n”, vocalele
se transformă în diftongi şi cuvintele pot deveni neinteligibile.
SINDROMUL SENZITIV
Odinofagia: durerea faringiană se caracterizează prin faptul că este
accentuată în momentul deglutiţiei alimentelor. Poate să iradieze în ureche,
determinând o otalgie refl exă. Hiperestezia mucoasei faringiene apare de obicei în cadrul
inflamaţiilor acute. Hipoestezia mucoasei faringiene în atrofii sau afecţiuni
neurologice Paresteziile faringiene: reprezintă una dintre cele mai frecvente
cauze de consultaţii ORL în cabinetele de ambulator. Pot îmbrăca un
spectru foarte larg de manifestări, de la simple senzaţii neplăcute la nivelul
faringelui până la forma clasică de globus hystericus (nod în gât). De cele mai multe ori
apar pe un fond nevrotic, acompaniat şi de un posibil refl ux gastro-esofagian.
Întotdeauna însă trebuie sa fie parte a unui diagnostic de excludere, după un
examen ORL atent şi minuţios, pentru că sub masca acestor parestezii se poate
ascunde o patologie serioasă, ca de exemplu un cancer ORL la debut.
SINDROMUL SENZORIAL
Tulburările gustative poartă numele de disgeuzii. Faringele este responsabilde percepţia gustului amar la nivelul bazei limbii. Orice proces patologic la acestnivel poate determina alterări ale percepţiei gustului amar. (nv IX)
top related