evaluarea intreprinderii

1.10.3 Analiza economico-financiară

În conformitate cu standardele internaŃionale de evaluare principalele scopuri ale

analizei financiare (denumită şi diagnostic special) sunt:

· determinarea gradului de încredere în sistemul de evidenŃă contabilă a firmei prin

auditul acestui sistem

· înŃelegerea relaŃiilor existente în bilanŃ şi în contul de profit şi pierdere, inclusiv

tendinŃele care s-au manifestat de-a lungul timpului, pentru stabilirea riscurilor inerente în

activităŃile firmei, precum şi perspectivele de performanŃă în viitor;

· compararea cu firme similare pentru a stabili parametri de risc şi parametri de

valoare;

· ajustarea situaŃiilor financiare istorice pentru a estima abilităŃile firmei precum şi

perspectivele acesteia.

La baza analizei stau documentele financiar-contabile întocmite pe o perioadă

anterioară întocmirii analizei de 3 - 5 ani. Pentru a facilita înŃelegerea situaŃiei economice şi a

riscurilor unui drept de participaŃie, situaŃiile financiare trebuie analizate în termeni

monetari, termeni procentuali şi în termeni de rate financiare.

Analiza în termeni monetari - aşa cum apare în situaŃiile financiare, este utilizată

pentru a stabili tendinŃele şi relaŃiile între elementele bilanŃiere şi conturile de venit şi cele de

cheltuieli de-a lungul timpului pentru a stabili fluxul de venit aşteptat a se produce în viitor,

precum şi necesarul de capital care să permită firmei să genereze acel flux de venit.

Principalul instrument de analiză îl constituie indicatorii de echilibru (A) şi indicatorii de

evoluŃie (B).

Analiza în termeni relativi face comparaŃia între conturile anuale de profit şi pierdere

şi între conturile din bilanŃul anual. Analiza procentuală este utilizată pentru a compara

tendinŃele relaŃiilor existente, cum ar fi elementele de venituri şi cele de cheltuieli, sau între

cifrele din bilanŃ, pentru firma în cauză de-a lungul timpului, sau cu cele ale afacerilor

similare. Principalul instrument în cadrul analizei în termeni relativi îl constituie indicatorii

de structură (C).

Analiza în termeni de rate (indicatori) financiare(i) este utilizată pentru a compara

riscul relativ al firmei în cauză de-a lungul timpului cu cel al afacerilor similare. Principalele

instrumente de analiză sunt: indicatorii de finanŃare(D), indicatorii de gestiune (E),

indicatorii de activitate (F) şi indicatorii de rentabilitate (G).

Procesul parcurs în analiză este inversul evoluŃiei reale a fenomenului. Analiza

porneşte de la rezultatele procesului încheiat (sau previzionat) către elemente, factori de

influenŃă.

ConŃinutul procesului de analiză este următorul:

1. Prelucrarea informaŃiilor contabile, grupări şi regrupări de informaŃii, calculul

indicatorilor financiari;

2. Interpretarea şi aprecierea indicatorilor din punct de vedere al potenŃialului

economico-financiar, al performanŃelor financiare, a riscului şi explicarea rezultatelor

obŃinute;

3. Stabilirea punctelor tari şi a punctelor slabe a activităŃii trecute a întreprinderii din

punct de vedere economico-financiar precum şi a oportunităŃilor şi riscurilor aferente

activităŃii viitoare. Aceste elemente vor fi conŃinute în cadrul analizei SWOT.

4. Stabilirea premizelor privind activitatea viitoare, necesare la elaborarea

previziunilor în cadrul metodelor de randament.

1.10.3.1 Prelucrarea informaŃiilor contabile, regrupări de date, calculul indicatorilor

Înregistrările contabile nu corespund întotdeauna scopului analizei, elaborarea lor

răspunzând unor cerinŃe de ordin fiscal, contabil, juridic. Pentru comparabilitatea rezultatelor

obŃinute este recomandat ca înregistrările contabile să fie supuse (dacă este cazul) unor

corecŃii şi regrupări. Un alt argument care reclamă efectuarea regrupărilor, îl constituie

faptul că structura formularelor de înregistrare diferă de la un an la altul.

Principalele situaŃii în care se impun efectuarea corecŃiilor şi ajustărilor sunt:

· existenŃa în cadrul activelor circulante a unor elemente a căror durată de imobilizare

este mai mare de 1 an de zile (titluri de plasament) care urmează a fi analizate ca făcând parte

din cadrul activelor imobilizate. Mai pot fi supuse regrupării conturile de regularizare - activ,

creanŃele etc.

· existenŃa în cadrul datoriilor a unor împrumuturi contractate pe o perioada mai mare

de 1 an şi care vor trebui evidenŃiate separat, ele contribuind în cadrul analizei la

determinarea capitalului permanent. Mai pot fi supuse regrupării conturile de regularizare -

pasiv, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli etc.;

· existenŃa în cadrul activităŃii întreprinderii a unor evenimente excepŃionale fără

posibilitate de repetare în viitor, care afectează rezultatele analizei în perioada respectivă şi

"distorsionează" procesul de elaborare a previziunilor;

· în condiŃiile în care rezultatele financiare conŃin efectele inflaŃiei, în special pentru

analiza în termeni monetari, se impune alinierea valorilor la unul din capetele intervalului de

analiză pentru ca tendinŃa rezultată să fie reală;

Principalii indicatori calculaŃi, interpretaŃi şi explicaŃi în cadrul analizei

economico-financiare sunt:

A) Indicatori de echilibru financiar

Realizarea echilibrului financiar presupune capacitatea întreprinderii de a genera

disponibilităŃi. Principalii indicatori, calculaŃi pe baza elementelor bilanŃiere, sunt:

· Fondul de rulment (FR)

· Necesarul de fond de rulment (NFR)

· Trezoreria neta (T)

Fondul de rulment - reprezintă volumul resurselor permanente de finanŃare a

activităŃii de exploatare. El este considerat "plasa de siguranŃă" a finanŃatorilor externi ai

exploatării afacerii, deoarece un FR pozitiv atesta participarea capitalului permanent la riscul

afacerii, deci finanŃatorul extern participă la riscul exploatării alături de capitalul societăŃii

finanŃate.

RelaŃii de calcul:

FRpropriu = CAPITAL PROPRIU - ACTIVE IMOBILIZATE

FRpermanent = CAPITAL PERMANENT - ACTIVE IMOBILIZATE

Necesarul de fond de rulment reprezintă nevoia de capital pentru finanŃarea ciclului de

exploatare. RelaŃia de calcul a acestui indicator este:

NFR = STOCURI + CREANTE - DATORII (OBLIGATII) NEBANCARE

Trezoreria neta reprezintă surplusul sau deficitul de lichidităŃi generat de activitatea

firmei. RelaŃiile de calcul a acestui indicator sunt:

TN = FR - NFR

sau având în vedere această relaŃie şi ecuaŃia fundamentală a bilanŃului rezultă:

TN = DISPONIBILITATI - DATORII

B) Indicatori de evoluŃie

Sunt calculaŃi pe baza contului de profit şi pierderi şi se referă în special la analiza

evoluŃiei veniturilor (cifrei de afaceri) şi a profitului. Se urmăreşte evoluŃia monetară a

acestora având ca principal scop estimarea tendinŃei pe care se încadrează valorile anuale.

Aşa cum aminteam anterior referitor la corecŃii efectuate asupra situaŃiilor scriptice, se

impune debarasarea rezultatelor înregistrate, de efectele inflaŃiei, astfel încât, valorile

obŃinute să prezinte evoluŃia în termeni reali a acestor indicatori.

C) Indicatori de structură

În cadrul acestei grupe de indicatori vom prezenta indicatori de structura calculaŃi pe

baza bilanŃului contabil şi indicatori de structură calculaŃi pe baza contului de profit şi

pierderi.

Indicatori pe bază de bilanŃ

a) Structura activului - relaŃia de calcul este:

Total element de activ * 100

Total activ

în care la numărător apar activele imobilizate, stocurile, creanŃele, activele circulante etc.

b) Structura activelor imobilizate - relaŃia de calcul este:

Activ imobilizat * 100

Total activ imobilizat

în care la numărător apar: teren, clădiri, construcŃii speciale, imobilizări financiare etc.

c) Structura stocurilor - relaŃia de calcul se prezintă astfel:

Element de stoc *100

Total stocuri

în care la numărător avem materii prime şi materiale, mărfuri, produse finite, produse în

curs, alte stocuri etc.

d) Structura pasivului - are următoarea relaŃie de calcul:

Total element de pasiv * 100

Total activ

în care la numărător apar: capital propriu, datorii, furnizori etc.

Indicatori pe baza contului de profit şi pierderi

Principalii indicatori se referă la analiza costurilor în comparaŃie cu veniturile (cifra de

afaceri).

Dintre obiectivele urmărite în cadrul analizei costurilor, menŃionăm :

· structura costurilor, după criteriul naturii lor;

· structura costurilor în funcŃie de legătura lor cu volumul de activitate:

· variabile (variază direct proporŃional cu volumul activităŃii);

· relativ constante.

RelaŃia generală de calcul este:

Element de cost * 100

Cifra de afaceri

Prin cifra de afaceri în contextul indicatorilor prezentaŃi considerăm convenŃional că

se înŃelege venituri totale ale întreprinderii.

La numărător vor apare următoarele:

· cheltuieli salariale;

· costuri cu materiile prime;

· costul mărfurilor vândute;

· amortizări;

· lucrări şi servicii executate de terŃi;

· costurilor cu utilităŃile (energie, apă, electricitate, combustibili);

· cheltuieli financiare;

· cheltuieli de natură administrativă (poştale, abonamente, salarii conducere,

consumabile, etc.);

D) Indicatori de finanŃare

a) Structura finanŃării - are ca relaŃie de calcul:

Capital permanent

Active Imobilizate

Arată proporŃia în care activele imobilizate sunt finanŃate din surse pe termen lung,

respectiv capitaluri permanente. SituaŃia favorabilă este dacă valoarea este > 1 care atestă

existenŃa fondului de rulment permanent.

b) Autonomia financiara

Capital propriu

Cap. permanent

Arată proporŃia surselor proprii pe termen lung în total surse pe termen lung, respectiv

gradul de participare al creditelor contractate pe o perioadă mai mare de un an, la constituirea

capitalurilor permanente.

c) IndependenŃa financiară

Capital propriu

Datorii pe termen lung

Este o altă formă de exprimare a indicatorului autonomie financiară care pune în

evidenŃă raportul capital propriu - credite pe termen lung. SituaŃia favorabilă este ca valoarea

indicatorului să fie supraunitară.

d) Lichiditatea generală

Active curente

Pasive curente

Indicatorul este semnificativ pentru analiza gradului în care o firmă poate face faŃă

plăŃilor determinate de activitatea sa. Lichiditatea generală exprimă proporŃia în care 1 leu

datorie curentă este acoperită cu active curente (rapid transformabile în bani).

e) Lichiditatea imediată

Active curente - Stocuri

Pasive curente

Analizează capacitatea de plată a întreprinderii prin considerarea celor mai lichide

active şi anume disponibilităŃile şi creanŃele.

f) Lichiditatea la vedere

DisponibilităŃi

Pasive curente

Este un indicator mai puŃin utilizat în Ńările occidentale unde nu se pune problema

transformării rapide a creanŃelor în lichidităŃi. Pentru economii ce se confruntă cu probleme

de blocaj financiar, dificultăŃi în încasarea creanŃelor sau valorificarea stocurilor, este

recomandabil un asemenea indicator.

g) Indicator de finanŃare a activelor curente

Fond de rulment

Active curente

Indică proporŃia în care activele curente (stocurile, creanŃele etc.) sunt finanŃate cu

resurse proprii pe termen lung.

h) Indicator de finanŃare a stocurilor .

Fond de rulment

Stocuri

E) Indicatori de gestiune

Măsoară atât viteza de transformare a activelor în lichidităŃi cât şi cea de reînnoire a

datoriilor. Se regăseşte în literatura de specialitate sub două forme:

a) exprimată ca număr de rotaŃii:

Cifra de afaceri

Element de activ sau pasiv

b) exprimată ca durată a unei rotaŃii:

Element de activ sau pasiv * T

Cifra de afaceri

unde T = 30, 60, 90, 120 ...........360 zile

Această formă este cel mai des utilizată iar principalii indicatori cu relevanŃă în cadrul

analizei şi în evaluare sunt:

· durata de rotaŃie a stocurilor:

Stocuri * 360

Cifra de afaceri

Indicatorul exprimat în zile, reprezintă durata de timp medie în care se realizează

transformarea stocurilor în creanŃe sau lichidităŃi. În mod particular se poate urmări durata de

rotaŃie a stocurilor materiale, a stocurilor de mărfuri, produse finite etc. Interesul oricărei

întreprinderi este de a realiza o rotaŃie cât mai rapidă a stocurilor.

· durata de încasare a creanŃelor:

CreanŃe * 360

Cifra de afaceri

În mod similar cu indicatorul precedent se exprima durata de rotaŃie a creanŃelor,

respectiv viteza de transformare a acestora în lichidităŃi (realizarea veniturilor).

· durata de achitare a obligaŃiilor:

ObligaŃii curente * 360

Cifra afaceri

Spre deosebire de aprecierile la primii doi indicatori în acest caz interesul

întreprinderii este de a utiliza un nivel cât mai ridicat de capital atras în finanŃarea activităŃii

respectiv de a realiza o durată cât mai ridicată.

F) Indicatori de activitate

a) indicatorul de creştere a cifrei de afaceri:

CA n

CA n-1

Este important de urmărit acest indicator în corelaŃie cu dinamica sectorului de

activitate din care face parte întreprinderea respectiv de urmărit evoluŃia cotei de piaŃă

(absolută şi relativă).

b) Productivitatea muncii

Valoarea adăugată(VA)

Număr salariaŃi

Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanŃi indicatori care exprimă succesul

unei afaceri. Pentru stabilirea concluziilor referitor la valoarea indicatorului, aceasta va trebui

analizată atât în evoluŃie cât şi în comparaŃie cu întreprinderi similare.

c) Remunerarea factorului muncă

Ch. personal * 100

VA

Este unul din indicatorii al cărui nivel se reflectă sensibil în echilibrul financiar al

firmei. O rată de 70-80% pune în pericol remunerarea celorlalŃi factori participanŃi la

realizarea valorii adăugate.

d) Remunerarea macroeconomiei (statului)

Ch. impozite şi taxe *100

VA

Indicatorul defineşte gradul de fiscalitate care "apasă" asupra firmei şi a ramurii de

activitate din care face parte firma.

e) Remunerarea capitalului împrumutat

Dobânzi * 100

VA

Indicatorul precizează proporŃia din valoarea adăugată destinată costului capitalului

împrumutat. Cu cât întreprinderea este mai decapitalizată şi utilizează pentru finanŃarea

activităŃii curente şi a investiŃiilor credite bancare cu atât acest indicator are valoare mai

ridicată care afectează distribuŃia valorii adăugate către ceilalŃi destinatari (salariaŃi, stat,

întreprindere).

G) Indicatori de rentabilitate

a) Rentabilitatea brută de exploatare

Rez. exploatării * 100

Venit exploatare

Indicatorul reprezintă un element esenŃial în diagnosticul financiar şi aprecierea

potenŃialului de performanŃă economico-financiară al firmei. Incapacitatea unei firme de a

realiza un rezultat din exploatare cel puŃin satisfăcător atestă dificultăŃi majore la nivel

managerial sau probleme determinate de conjunctura economică.

b) Rentabilitatea comercială (brută):

Profit brut * 100

Cifra de afaceri

Indicator sintetic de rentabilitate, rentabilitatea brută reflectă capacitatea sau

incapacitatea întreprinderii de a realiza un surplus peste costurile totale. Acest indicator poate

fi calculat având în vedere la numărător profitul net.

c) Rentabilitatea financiară

Profit net * 100

Capital propriu

Ajută la evidenŃierea unor aspecte multiple de care managementul are nevoie pentru a-

şi îmbunătăŃi performanŃele. De exemplu este semnificativă determinarea combinaŃiei optime

între rentabilitatea activelor şi modul de finanŃare. Indicatorul se poate descompune astfel:

Profit net * Cifra de afaceri * Total Active * 100

Cifra de afaceri * Total Active * Cap. propriu sau

marja de profit * rotaŃia activului * pârghia financiară

Marja de profit - exprimă poziŃia de care beneficiază firma şi avantajul competiŃional

pe care îl are firma în comparaŃie cu concurenŃii;

RotaŃia activului - reflectă abilitatea şi capacitatea managementului de a administra

eficient activitatea, imprimând rotaŃii accelerate ale capitalului investit în active.

Pârghia financiară - reflectă strategia în domeniul finanŃării activităŃii prin apelarea la

surse împrumutate pentru a dinamiza activitatea.

d) Intensitatea capitalului

CA * 100

Capital propriu

Indica numărul de rotaŃii ale capitalului propriu într-un an.

e) Intensitatea activului

CA * 100

Capital propriu

!!! Cap. de autofinanŃare (CAF) = profit net + amortizare

Câteva consideraŃii privind calculul indicatorilor

Literatura de specialitate prezintă o varietate însemnată de indicatori financiari şi de

clasificări ale acestora. Utilizarea unora sau altora este opŃiunea celui care efectuează analiza

economico-financiară. Indicatorii prezentaŃi anterior constituie o variantă de selecŃie care

poate conduce analiza înspre rezultate pertinente, având în vedere scopul acesteia. Nu există

o reŃetă strictă pentru selectarea indicatorilor. Singura cerinŃă care trebuie îndeplinită este ca

indicatorii selectaŃi să "acopere" cât mai bine activitatea desfăşurată de întreprindere, să-i

surprindă atât avantajele cât şi limitele şi să constituie o bază fundamentată privind evoluŃia

activităŃii viitoare. Nivelele "recomandate" pentru unii indicatori reprezintă valori teoretice,

care nu vor fi utilizate ca baze de referinŃă decât după ce vor fi corelate cu ramura de

activitate şi alŃi factori specifici.

Pentru a realiza o analiză cât mai adecvată se recomandă abordarea fiecărui caz în

funcŃie de particularităŃile sale, Ńinând seama de sectorul de activitate (inclusiv prin

comparaŃie între indicatorii realizaŃi de societatea evaluată şi indicatorii medii ai sectorului),

de poziŃia întreprinderii în cadrul sectorului, de adecvarea factorilor de producŃie la valoarea

activităŃii, etc.

Interpretarea şi aprecierea indicatorilor

După calculul indicatorilor pentru fiecare an supus analizei şi prezentarea acestora în

cadrul diagnosticului economico-financiar, urmează ca rezultatele obŃinute să fie interpretate

şi să fie explicată evoluŃia acestora. Prezentarea în cadrul analizei a unor indicatori calculaŃi

fără interpretarea rezultatelor nu îşi are rostul. Pentru o interpretare cât mai corectă

evaluatorul va trebui să utilizeze informaŃiile furnizate de documentele financiare cu

corecŃiile şi ajustările necesare, în stricta corelare cu aspectele cuprinse în cadrul

diagnosticului general legate de activitatea operaŃională, comercială, juridică şi de personal.

În legătură cu interpretarea indicatorilor este important de reŃinut că o valoare

punctuală nu prezintă prea mare interes. O apreciere pertinentă rezultă dacă se compară

valoarea fiecărui indicator cu cei similari calculaŃi pentru celelalte perioade supuse analizei.

Ca instrumente de analiză amintim:

· studiul tendinŃei în timp a indicatorilor;

· compararea cu un nivel standard;

· compararea cu un nivel anterior;

· compararea cu indicator similar al întreprinderilor din aceeaşi ramură de activitate

(dacă este cazul);

În cadrul diagnosticului economico-financiar, pe lângă prezentarea şi interpretarea

indicatorilor vor trebui să se regăsească:

· corecŃiile efectuate asupra datelor financiare istorice, care să fie explicate în

amănunt;

· tabele care să rezume bilanŃurile şi conturile de profit şi pierdere pe perioada supusă

analizei selectată în funcŃie de disponibilitatea informaŃiilor, scopul evaluării, natura

afacerii evaluate etc.

Stabilirea concluziilor pentru analiza SWOT

Având în vedere interpretarea indicatorilor, concluziile diagnosticului se vor sintetiza

în puncte tari (pentru atuurile activităŃii), puncte slabe (pentru valori necorespunzătoare),

oportunităŃi (pentru ocazii favorabile pe care le va oferi mediu extern) şi riscuri (influenŃe

nefavorabile ale mediului extern). Ele vor urmări confirmarea prin performanŃele financiare a

concluziilor diagnosticului general. Acestea pot fi redactate la sfârşitul diagnosticului sau în

cadrul analizei SWOT întocmită ca şi capitol distinct după definitivarea analizei diagnostic.

Stabilirea premizelor privind activitatea viitoare

Pentru evaluarea prin metode de randament, caracterizate de abordarea evoluŃiei

întreprinderii de evaluat, orientată spre viitor, previziunile reprezintă un element cheie

privind aplicarea acestora. Elaborarea previziunilor are la bază premize complexe, între care

un rol important îl deŃin informaŃiile rezultate din analiza situaŃiei istorice. Pentru a satisface

exigenŃele elaborării previziunilor, în cadrul analizei economico-financiare vor trebui

analizate cel puŃin următoarele aspecte, care să conducă la stabilirea premizelor privind

activitatea viitoare:

· evoluŃia cifrei de afaceri şi tendinŃa reală de evoluŃie;

· structura costurilor şi estimarea structurii optime;

· rata rentabilităŃii şi marja în care variază valoarea acesteia;

· structura capitalului care finanŃează activitatea;

· duratele de rotaŃie a stocurilor, creanŃelor şi obligaŃiilor;

· variaŃia necesarului de fond de rulment şi ponderea acesteia din cifra de afaceri;

· corespondenŃa între volumul cheltuielilor salariale şi evoluŃia numărului de salariaŃi,

între evoluŃia cheltuielilor salariale şi evoluŃia productivităŃii;

· corespondenŃa între volumul amortizării şi nivelul mediu de depreciere a

imobilizărilor;

· elemente care să susŃină cuantificarea riscurilor privind activitatea viitoare.

Aceste elemente vor fi utilizate la elaborarea previziunilor folosind modelul

determinat de piaŃă, care porneşte de la evoluŃia cifrei de afaceri şi a structurii costurilor.

Aceasta prezentare a analizei economico-financiare a întreprinderii nu este exhaustivă

şi poate fi adaptată şi completată în funcŃie de particularităŃile întreprinderii de evaluat.