economia incotro-evolutia-sectorului-confectii-in-noul-context-economic-global
Post on 16-Jan-2017
571 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAŢI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRARE A AFACERILOR
STRATEGII ŞI POLITICI MANAGERIALE
ECONOMIA ÎNCOTRO?
EVOLUŢIA SECTORULUI INDUSTRIA TEXTILĂ- RAMURA CONFECŢII
In noul context economic global
MASTERAND:
NICULCEA ŞTEFAN
GALAŢI, 2012
1
COMPORTAMENTUL FIRMELOR ÎN SECTORUL
INDUSTRIA TEXTILĂ, CONFECŢII, PIELĂRIE - RAMURĂ CONFECŢII
Mediul general al industriei
Aspectele ce trebuie luate în considerare sunt:
v Nivelul de dezvoltare economică şi socială
v Rolul statului şi al pieţei
v Conjunctura
Nivelul de dezvoltare economico şi socială
Sectorul de confecţii textile este unul dintre cele mai importante sectoare ale
economiei româneşti întrucât asigură o mare parte dintre produsele existente atât pe piaţa
autohtonă cât şi pe piaţa internaţională.
Tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă a generat fără îndoială
necesitatea restructurării sectoarelor industriale productive, proiectate în anii comunismului
după nişte criterii arbitrare, generatoare de ineficientă economică.
În teoriile unor economişti ca S.Cheung, A.Alchian, H.Demsetz, costurile de tranzacţie
există nu numai în economia de piaţă, cum afirmau R.Coase, K.Arrow şi D.North, dar şi în
economia planificată. Mai mult chiar, S.Cheung afirmă că anume în economia planificată se
înregistrează cele mai mari costuri de tranzacţie, ce determină ineficienţa acestui sistem
economic.
Din anul 1990 sectorul de textile şi pielărie-încălţăminte a intrat în concurenţă cu
producătorii din toată lumea şi a luat contact cu concurenţa neloială prin confruntarea pe piaţă
cu produse realizate în ţări cu mari resurse de materii prime textile şi susţinute de politici şi
subventii de stat ca: Turcia, China, India, Thailanda, Pakistan, Mexic ş.a.
La sfarsitul anului 2000, in Romania , in domeniul industriei de confectii activau 3479 de
companii, producand 46 de milioane de articole tricotate si croite in valoare de 1250 milioane
dolari. Primele cinci intreprinderi cumulau 7,2% din totalul cifrei de afaceri pe ramura iar
primele 20 cumulau 23,4%. (Sursa Claudia Tuclea- industria confectiilor din Romania).
În perioada 2000-2005 s-au înregistrat cele mai spectaculoase evoluţii în domeniul
industriei confecţiilor şi anume creşterea considerabilă a ponderii în totalul grupe de la 28%
cât reprezenta în 1989 la 62,5% în ianuarie 2005. În acelaşi timp grupa de textile (fire,
ţesături, tricotaje) s-a confruntat cu cea mai drastică scădere din istorie, respectiv reducerea
ponderii de la 52% în 1989 la 15,2% în ianuarie 2004.
2
Aceasta a fost posibilă ca urmare a importului masiv de produse din Turcia şi China în culori
şi modele diferite de cele produse în România care au atras pe consumatorul român dornic de
noutate şi de preţuri accesibile.
11 ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o măsură preconizată încă din anul 1995:
abolirea totală a sistemului cotelor la importurile de textile. Prin această decizie a Organizaţiei
Mondiale a Comerţului (OMC), care a supravegheat reducerea constantă a cotelor încă
din1995, când fusese semnat la Marrackech Acordul Textil şi Vestimentar, toate ţările
membre ale OMC îşi deschideau porţile în faţa importurilor nelimitate din Asia, mai ales din
China, care este principalul beneficiar al acestei măsuri economice.
Pentru România, această măsură a reprezentat o dublă lovitură. În primul rând, piaţa
internă, deja sufocată de mărfurile chinezeşti, va fi aproape imposibil de recucerit după
această eliminare a cotelor de import. În al doilea rând, exportatorilor români, le va fi din ce
în ce mai greu să-şi păstreze piaţa de desfacere tradiţională din Uniunea Europeană a cărei
pondere este de cca. 85% din exporturile de textile. România devine o victimă a liberalizării
importurilor, întrucât nici o firmă românească nu poate face faţă concurenţei chinezilor. Orice
firmă chinezească primeşte subvenţii mari pentru export, ceea ce nu e cazul României
Simultan cu această situaţie, liberalizarea preţurilor de la 1 ianuarie 2005 şi invazia de
produse asiatice (mai ales din China) a generat o situaţie de concurenţă internaţională
exacerbată, cu care se confrunta mai ales ţările din Europa de Est.
La 1 ian 2007 România a aderat la Uniunea Europeană. De atunci taxele vamale la
importurile de produse textile și confecții au scăzut cu 10% la o valoare actual de aproximativ
7%. În acest context importurile și reexporturile din Hong Kong și China au crescut
considerabil. Companiile chinezești declară că volumul investițiilor proprii în economia
României se ridică la 254 mil USD, dar ponderea concretă a acestor investiții către industria
textilă rămâne necunoscută.
Economia Romaniei a inregistrat o evolutie ascendenta, trendul ascendent s-a mentinut
pana in a doua jumatate a anului 2008 fiind sustinut de evolutiile favorabile ale indicatorilor
macroeconomici (PIB, rata şomajului, rata inflaţiei, cursul de schimb) pe fondul
transformărilor legislative în concordanţă cu acquis-ul comunitar.
Anul 2008 a adus o schimbare de tendinţa, in trimestrul III, când întreaga piaţa
internaţională a fost marcată de vulnerabilităţi în creştere.
1 www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=4623
3
Criza financiară globală a acutizat starea de incertitudine în rândul producătorilor români,
industria textilă fiind printre sectoarele cele mai marcate de efectele acesteia asupra climatului
economico-social intern.
Rolul statului şi al pieţei
Aceasta determină creşterea siguranţei tranzacţiilor şi reducerea caracterului oportunist
al agenţilor economici, dar, totodată, condiţionează crearea unor instituţii specifice, a unor
noi reguli de joc, care antrenează timp şi cheltuieli suplimentare necesare derulării
tranzacţiilor.
În jocul concurenţial pe piaţă intervine un nou „agent economic” - statul. Această
intervenţie poate fi directă, statul acţionând ca oricare alt agent economic prin intermediul
întreprinderilor publice sau indirectă definind regulile jocului concurenţial între diferitele
categorii de agenţi economici.
Principala formă de intervenţie a statului într-o economie de piaţă o reprezintă controlul
preţurilor. După anul 1990, România a cunoscut diferite etape în ce priveşte intervenţia
statului în stabilirea preţurilor. Deşi tendinţa generală este este aceea de liberalizare completă
a preţurilor tuturor produselor şi serviciilor, în economia ţării noastre, atât din motive sociale
privind stoparea fenomenelor inflaţioniste, cât şi din motive sociale, există domenii de
activitate în care preţurile sunt complet libere sau aflate sub supravegherea statului precum şi
domenii de activitate în care preţurile sunt impuse de stat (de exemplu, controlul preţurilor
energiei de toate tipurile).Astfel, statul intervine în economie fără a crea distorsiuni pe piaţă.
Principalele modalităţi prin care statul intervine în economie sunt:
- Gestionarea monedei naţionale.
Statul prin intermediul BNR se implică în strategiile privind politica monetară (rata dobânzii,
rata inflaţiei, piaţa valutară).
Exemple:
Creşterea ratei dobânzilor face dificilă asigurarea capitalului necesar pentru extinderea
afacerilor unei firme. Creşterea ratei dobânzilor determină reducerea vânzărilor şi în industria
textilă. Explicaţia este că datorită condiţiilor mai dificile de a lua credite se reduce cererea
pentru cumpărarea apartamentelor şi implicit se reduce cererea pentru confecţii şi tricoturi
textile de apartament.
Dintre strategiile standard, numai ţintirea cursului de schimb şi ţintirea inflaţiei sunt
utilizate în prezent de noile state membre UE din Europa Centrală şi de Est. Cererea agregată,
generând presiuni inflaţioniste şi contribuind la accentuarea dezechilibrelor externe.
4
Presiunile inflaţioniste sunt în general contracarate cu succes de politică monetară. BNR
asigură, menţinându-şi strategia de ţintire a inflaţiei, apropierea treptată a ratei inflaţiei de
nivelurile compatibile cu îndeplinirea criteriului de la Maastricht privind stabilitatea
preţurilor. Odată ce inflaţia redusă a fost consolidată, are în vedere asigurarea condiţiilor
favorabile pentru îndeplinirea sustenabilă a criteriilor de convergenţă nominală privind rata
dobânzii pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb. Totodată, implementarea unei
politici fiscale prudente susţine sustenabilitatea finanţelor publice. În aceste condiţii, există
posibilitatea că România să intre în zona euro la orizontul anului 2014.
- Mecanismele de fiscalitate
Implicarea statului este necesară prin poziţia pe care acesta o deţine, ca ordonator al pârghiilor
economice (credite, taxe, impozite, stimulente etc).
Începând cu 1iulie 2010 TVA-ul a crescut cu 5 procente de la 19% la 24%. Prin această
creştere de TVA România se situează pe locul trei în UE după Ungaria cu 27% şi Suedia cu
25%.
În România sunt în vigoare 3 cote de TVA:
cota standard: 24%
cote reduse: 9% și 5%.
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a
politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
Impunerea de norme în procesul de producţie (drepturile şi obligaţiile angajaţilor, protecţia
mediului) sau în procesul de vânzare a produselor (protecţia consumatorului). De exemplu, în
industria textila-pentru fabricarea geogrilelor este necesară obţinerea Certificatului pentru
Implementarea Sistemului de Management al Calităţii şi Mediului în conformitate cu cerintele
standardelor SR EN ISO 9001/2008 şi SR EN ISO 14001/2005 au creat cadrul pentru
desfăşurarea procesuală a activităţii organizaţionale în condiţii de control şi reducere a
impactului producţiei asupra poluării mediului înconjurător.
- Reglementarea cadrului juridic al concurenţei
Elementele necesare funcţionării corecte a pieţelor în România şi-au găsit expresia în
prevederile Legii concurenţei nr.21/1996 care are ca scop, mprotejarea, menţinerea şi
stimularea concurenţei în folosul consumatorilor, vizând crearea condiţiilor pentru evaluarea
comportamentului agenţilor economici pe baza unor principii unitare.
5
Legea concurenţei reglementează:
- Înţelegerile şi practicile concertate (art.5, corespunzător art.81 din Tratatul de la
Amsterdam);
- Abuzul de poziţie dominantă (art.6, corespunzător art.82 din Tratatul de la Amsterdam);
- Controlul concentrărilor economice (art. 11 – 16, control care este conceput după modelul
Regulamentului nr. 4064/1989 al Consiliului Comunităţilor Europene).
Progrese legislative în domeniul concurentei au fost înregistrate în anul 2003 prin
modificări aduse legii concurentei nr.21/1996 prin OUG nr.121/2003 aprobată prin legea
184/2004, cât şi legea privind ajutorul de stat nr.143/1999 prin legea nr.603/2003.
Principalele modificări vizează următoarele aspecte: eliminarea suprapunerii de atribuţii
derivată din existenţa a două instituţii (Consiliul concurenţei ca autoritate autonomă şi
respectiv, Oficiul Concurenţei ca organ de specialitate în subordinea guvernului), prin
comasarea acestora; instituirea avizului conform obligatoriu) din partea Consiliului
Concurenţei, pentru proiectele de acte normative incidente în domeniul concurenţei,
asigurându-se astfel prevalenţa de acte normative incidenţe în domeniul concurenţei,
asigurându-se astfel prevalenţa legislaţiei concurenţei faţă de orice act normativ care conţine
prevederi anticoncurenţiale; ajutoarele de stat prevăzute în proiecte de acte administrative sau
normative- legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, hotărâri ale guvernului etc. – Trebuie
notificate Consiliului Concurenţei şi acordate numai după autorizarea lor de către acesta.
- Conjunctura
Conjunctura reprezintă ansamblul evenimentelor sau fenomenelor particulare, care pt
avea influenţă asupra cererii şi ofertei unei industrii, independent de voinţa acesteia.
Conjunctura economică poate fi evaluată cu ajutorul mai multor indicatori: PIB, inflaţie,
şomaj, curs de schimb etc.2 Cele mai sensibile probleme cu care se confruntă în prezent
societatea românească sunt următoarele în ordinea gravităţii lor:
- Instabilitatea coerenei politicilor economice adoptate de guvern;
- Numărul mare de taxe şi impozite în vigoare;
- Ineficienţa politicii fiscale şi povara generată de reglementările fiscale asupra climatului de
afaceri din România;
- Birocraţia; ineficienţa aparatului executiv;
- Infrastructura precară;
2 Nicolescu O,Plumb I coord-Abordari moderne in managementul si economia organizatiei, vol.2 managementul pe domenii de activitate, Edit.Economica ,2003,p.123
6
- Lipsa de orientare în carieră a viitorilor absolvenţi;
- Corupţia şi inflaţia.
B) Caracteristicile ofertei
Caracteristicile ofertei sunt constrângeri care acţionează asupra firmelor atât în ceea ce
priveşte poziţia pe piaţă poziţia pe piaţă cât şi structura sa de funcţionare de care trebuie să se
ţină seama la elaborarea strategiilor şi se referă la:3
tipurile de întreprinderi
economiile de scară şi de anvergură
barierele la intrare
structura costurilor
schimbările tehnice
Economiile de scară şi de anvergură sunt acele economii în care costul unitar de
producţie se diminuează pe măsură ce mărimea aparatului de producţie şi producţia cresc, iar
ameliorarea competivitatii acestora sporeşte.4
Dincolo de această mărime, costul mediu creşte datorită dezeconomiilor de scară care
provin din potenţialul limitat al antreprenorilor de a-şi gestiona corect întreprinderea. O
eficacitate mai redusă în termeni de cost poate fi explicată prin creşterea costurilor de
complexitate: cheltuieli suplimentare ale firmei mari pentru menţinerea organizaţiei, pentru
asigurarea armoniei şi coerenţei între subunităţile componente.
Reducerea costului unitar este rezultatul unei mai bune utilizări a resurselor- prin creşterea
volumului producţiei5.
Creşterea costului unitar este rezultatul:
creşterii costurilor fixe prin realizarea unor noi capacităţi de producţie;
creşterii costurilor de structură (indirecte);
deficienţelor de management care apar prin limitarea posibilităţilor managerilor de a
coordona activităţile odată cu creşterea volumului producţiei;
3 Stegaroiu, I., op.cit.,2004,p.2084 Stegaroiu I,op.cit.,2004,p.2105 Nicolescu O, op.cit.,Edit.Economica,2003,p.107
7
Barierele la intrare justifică stabilitatea structurilor industriale deoarece limitează
mobilitatea capitalurilor între sectoare şi reprezintă avantajele de care beneficiază firmele
existente pe piaţa asupra potenţialilor concurenţi. Barierele la intrare pe piaţa produselor
industriei textile sunt reprezentate de:
Reglementările guvernamentale
România este în prezent ţară membră a Uniunii Europene şi în această calitate o obligaţie
permanentă este adaptarea acquisului comunitar. Au fost transpuse în legislaţia naţională o
serie de directive ale Uniunii Europene, care au drept obiective:
• liberalizarea preţurilor;
• libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor;
• asigurarea unui cadru concurenţial real şi eliminarea situaţiilor de monopol
Integrarea în Uniunea Europeană a însemnat pentru România şi asumarea anumitor
riscuri şi dezavantaje, ale căror efecte economice şi sociale sunt greu de cuantificat şi care vor
acţiona puternic asupra firmelor de profil cu competitivitate scăzută faţă de cea a ţărilor
comunitare.
Câteva exemple în acest sens sunt:
- Liberalizarea comerţului a însemnat pierderea unor cantităţi însemnate de materii prime de
bază, care au fost şi sunt exportate (exemplu lână);
- Eforturi financiare mari în vederea obţinerii Certificatului implementării “Calităţii totale”
de către societăţile comerciale producătoare de bunuri destinate exportului;
- Alinierea treptată la standardele UE privind protecţia mediului va afecta unele societăţi
comerciale care vor fi nevoite să investească sume mari în această direcţie pentru a-şi
continua activitatea.
Economiile de scară acţionează în favoarea firmelor mari capabile să realizeze volume
mari de producţie. Firmele mici care urmăresc să intre pe piaţa se lovesc de acest obstacol, iar
cele mari sunt nevoite să facă investiţii masive pentru a realiza volume de producţie la nivelul
economiilor de scară corespunzător firmelor existente.
Capitalul disponibil reprezintă o barieră de intrare mai ales pentru firmele mici şi
mojlocii, a căror forţă financiară este inferioară firmelor mari existenţe pe piaţă. O barieră de
intrare acţionează ca o obstrucţie ce face dificilă intrarea unei firme noi într-o industrie.
Exemplu: Economia de scară în producţia şi vânzarea geogrilelor oferă firmei SC
Siretul Paşcani pe piaţa internă un avantaj al costurilor semnificativ faţă de noile firme.
8
Economia de scară (dimensională) împiedică pătrunderea unor firme noi prin presiunea
începerii activităţii cu o cantitate mare de produse/servicii (aspect ce vă atrage însă o reacţie
puternică din partea firmelor deja existente în industria respectivă) sau intrarea cu o cantitate
mică de produse/servicii care înseamnă costuri mai mari. Deşi această barieră continuă să
prezinte importanţă în unele ramuri (cum ar fi fabricarea automobilelor), totuşi realitatea
contemporană dovedeşte diminuarea semnificaţiei economiei de scară ca barieră de intrare.
Astfel multe firme pot să-şi adapteze produsele cerinţelor unor grupuri restrânse de
consumatori, ceea ce înseamnă că ele nu sunt oferite în cantităţile necesare pentru a realiza
economii de scară. Aceste firme sunt preocupate mai ales de adaptarea rapidă la cerinţele
consumatorilor şi nu de obţinerea unor economii de scară.
Diferenţierea produselor şi consacrarea mărcilor reprezintă modalităţi prin care se
fidelizează cumpărătorii şi se câştigă încrederea consumatorilor faţă de anumite mărci care s-
au impus pe piaţă. Într-o industrie în care produsele sunt diferenţiate firmele existente au
avantajul recunoaşterii mărcii şi a loialităţii consumatorilor.
Un studiu a pus în evidenţă faptul că firmele care intră mai târziu într-o industrie trebuie
să suporte costuri suplimentare de reclamă şi promovare, comparativ cu firmele care au intrat
mai devreme. De obicei consumatorii devin loiali atât faţă de produsele pe care le apreciază
ca diferenţiate, dar şi faţă de firmele care le produc.
Cu toate că în multe industrii există bariere de intrare mari, totuşi unele firme noi
reuşesc să pătrundă oferind produse cu o calitate mai mare, cu preţuri mai mici şi dispunând
de resurse de marketing suficiente (David, F., 2008, p. 102).
Sarcina strategilor din firmele existente este să identifice firmele potenţiale noi care ar
Putea intra pe piaţă, să monitorizeze strategiile folosite de firmele noi şi să reacţioneze prin
măsuri de contracarare a acţiunilor acestora.
În ţara noastră, evoluţia spectaculoasă din trecut a grupei de confecţii-îmbrăcăminte se
explică aşadar nu prin competitivitatea brandurilor ci prin aplicarea sistemului “lohn”. Dar
sub acesta situaţie “aparent înfloritoare” realitatea a arătat că de fapt firmele producătoare sunt
“subcontractori” ai unei firme străine, după ale căror colecţii lucrează iar firma nu are
identitate proprie. Astfel la nivel internaţional România nu există, deşi produsele româneşti
sunt întâlnite în aproape toate ţările europene. Firmele din UE ne-au preferat deoarece
costurile sunt foarte mici din cauza forţei de muncă ieftină.
9
Avantajele de cost sunt determinate de accesul preferenţial de care se bucură aceste firme
la resursele umane, materiale şi băneşti avantajoase din punct de vedere al preţurilor,
avantajul tehnologic pe care îl deţin, experienţa managerială şi organizatorică dobândită.
Potenţialul inovaţional al firmelor existente acţionează, de asemenea, ca o barieră pentru
potenţialii intraţi pe piaţă, lipsiţi de know-how-ul firmelor ce deţin poziţii consolidate pe
piaţă. Sectorul textil şi de îmbrăcăminte al Uniunii Europene se caracterizează prin accentul
pus pe avantaje competitive şi concentrarea pe produse cu valoare adăugată mare, calitate,
design, inovaţie şi tehnologie.
Companiile europene de profil sunt, în multe domenii, lideri recunoscuţi mondiali, care au
cucerit această poziţie prin aplicarea creativă şi combinarea materialelor textile şi a produselor
chimice, prin selectarea abilă şi combinarea materialelor şi opţiunilor de procesare şi prin
crearea intensivă, de noi design-uri, stiluri sau funcţionalităţi ale produs. Majoritatea acestor
tipuri de activităţi de inovare nu vor fi considerate cercetare, ci, mai degrabă, inovare non-
tehnologică, în care companiile textile şi cele de confecţii investesc puternic.
Structura costurilor influenţează structurile de piaţă şi stabilitatea acestora din mai multe
puncte de vedere:6
- Ponderea costurilor variabile şi a costurilor fixe
Existenţa celor două categorii de costuri (costuri fixe şi costuri variabile), în funcţie de
variaţia lor pe termen scurt, în raport cu volumul de activitate, are repercursiuni pozitive
asupra firmelor de confecţii. Aplicarea principiului economiei de scară face posibilă reducerea
costurilor pe unitatea de produs, datorită realizării unui volum mai mare de produse cu
aceleaşi costuri fixe.
- Existenţa punctului critic la nivelul căruia firma îşi acoperă cheltuielile şi dincolo de care
obţine profit. Există o relaţie de proporţionalitate între nivelul punctului critic şi gradul de
concentrare şi stabilitate a structurii industriale.
- Cheltuielile cu manopera a căror pondere cu manopera variază în funcţie de industrie.
- Ponderea activităţilor de producţie sau distribuţie. Comportamentul firmelor se poate
judeca în funcţie de ponderea acestor activităţi.
- Schimbările tehnice pot determina modificarea structurii industriei, atât în situaţia
menţinerii poziţiei dominante, cât şi în elaborarea strategiilor de perenizare a acestora.
6 Stegaroiu, I.,op.cit,2004.p.214
10
Tehnologia afectează avantajul competitiv, dacă ea are un rol semnificativ în
determinarea poziţiei de lider prin cost sau prin diferenţiere, separat sau simultan.
Tehnologia este de asemenea importanţă, pentru determinarea structurii generale a industriei.
O firmă nu poate introduce strategiile tehnologice fără a lua în calcul impactul acestora asupra
structurii industriale.
În ce priveşte costurile de tranzacţie, schimbarile tehnologice pot duce la amplificarea
volumului de tranzacţii efectuate şi, deci, cresc şi costurile de tranzacţie explicite; totodată,
sporesc şi cheltuielile de informare şi coordonare între departamentele firmei, ce determină
ridicarea nivelului costurilor de tranzacţie explicite.
Caracteristicile cererii, ca şi caracteristicile ofertei, influenţează structura unei industrii şi
se referă la:7
vârsta produsului
elasticitatea cererii
tipurile de produse- piaţă
Evoluţia unei industrii
În timp orice industrie evoluează, adică parcurge mai multe faze, de la creştere la
maturitate sau declin. Influenţa forţelor concurenţiale (din componenţa modelului elaborat de
Michael Porter) variază conform etapei de evoluţie în care se află industria.
Ciclul de viaţă al industriei este util pentru a explica şi a previziona tendinţele forţelor
concurenţiale (Wheelen, T., Hunger, D., 2006, p. 86).
Elasticitatea cererii
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reprezintă modificarea relativă a cererii ca urmare
a variaţiei preţului şi se calculează cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care se exprimă
prin raportul dintre variaţia relativă a cererii şi variaţia relativă a preţului bunului considerat
într-o perioadă de timp. O valoare a coeficientului care tinde către 1 semnifică o sensibilitatea
cumpărătorilor la variaţia preţului, făcând dificilă diferenţierea produselor. Dacă cererea este
rigidă în raport cu preţul, fidelizarea cumpărătorilor va fi uşor de realizat. Elasticitatea slabă a
cererii în raport cu preţul permite menţinerea pe piaţă a unui număr mare de producători mici
în domeniul respectiv.
Elasticitatea cererii în funcţie de venit
Coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este redus.
7 Ibidem,p.215
11
Tipurile de cuplu „produs-piata”
Pe baza analizei caracteristicilor cererii, F.Bidault a identificat trei tipuri de produse de
piaţă:8
- Bunuri de consum final;
- Bunuri de consum intermediar de lungă durată;
- Bunuri de consum intermediar de uz curent.
Această tipologie corespunde aprofundării analizei influenţei elasticităţii cererii în raport de
preţ sau venit asupra structurilor industriale.
5.2 ANALIZĂ MEDIULUI CONCURENŢIAL
O industrie cuprinde un grup de firme care fabrică produse sau servicii similare (Wheleen,
T., Hunger, D., 2006, p. 82).
Analiza mediului industriei se poate face folosind modelul celor cinci forţe concurenţiale
elaborat de Michael Porter9, care cuprinde următoarele forţe:
a) concurenţa între firmele existente pe piaţă
b) ameninţarea noilor intraţi;
c) concurenţa produselor de substituţie;
d) puterea de negociere a clienţilor;
e) puterea de negociere a furnizorilor.
8 Stegaroiu,op.cit.,2004,p.2179 Porter, M.,Competitive Advantage, creating and Sustaining Superior Performance, The Free Press, New york, 1985,p.5
12
Fig. Modelul Porter [Porter, 1980]
A) concurenţa între firmele existente pe piaţă
În majoritatea industriilor firmele sunt dependente unele de altele. O acţiune competitivă
a unei firme are efect asupra concurenţilor săi, care vor reacţiona prin diferite
măsuri:reducerea preţurilor, creşterea calităţii, oferirea de servicii suplimentare, adăugarea
unor noi caracteristici la produsele existente, extinderea garanţiilor, intensificarea reclamei.
Orice firmă este influenţată de intensitatea concurenţei dintr-o industrie, fiind nevoită să
evalueze impactul pe care îl are asupra succesului ei fiecare dintre aceste forţe. Dacă una
dintre forţe este puternică ea înseamnă o ameninţare pentru firmă, întrucât este probabil să
genereze reducerea profitului. Dacă o forţă concurenţială este slabă, atunci ea constituie o
oportunitate pentru că oferă firmei posibilitatea să obţină profit mai mare.
Pe termen scurt forţele concurenţiale acţionează ca nişte constrângeri asupra activităţii
firmei, dar pe termen lung poate fi posibil ca firma prin strategia ei să schimbe puterea uneia
sau mai multor forţe în avantajul ei.10În România există multe firme care produc aproape toate tipurile de confecţii de
îmbrăcăminte. Ponderea cea mai mare o deţin firmele producătoare de îmbrăcăminte femei,
10 www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=3134
13
îmbrăcăminte bărbaţi şi îmbrăcăminte copii; urmează cele care realizează îmbrăcăminte sport
precum şi confecţii tricotate. O pondere mai mică o deţin firmele care produc lenjerie de corp,
ciorapi şi îmbrăcăminte de lucru. Printre principalii producători se numără majoritatea
societăţilor comerciale desprinse din fosta I.C.T.B, cum sunt: Internaţional Conf S.A., Confex
Internaţonal S.A., Faberom S.A., Modconf S.A., Modstar S.A., Samric S.A., Stil Conf S.A.,
cu sediul în Bucureşti. În ţară producători mai importanţi sunt: Moda Arad S.A. (confectii
pentru femei), Oradinum S.A. – Oradea ( costume bărbaţi şi confecţii pentru femei);
Brainconf S.A. – Braila (cămăşi bărbăteşti); Târnava S.A. – Sighişoara (cămăşi bărbăteşti,
confecţii femei şi copii); Confecţii Bârlad S.A. (cămăşi bărbăteşti, confecţii femei,
îmbrăcăminte sport); Iaşi Conf S.A. – Iaşi (confecţii femei, bărbaţi, copii şi îmbrăcăminte
sport); Star Mod S.A. – Suceava ( confecţii femei); 1 Iunie S.A. – Timişoara ( confecţii
tricotate şi lenjerie de corp); Altex S.A. – Alexandria (confecţii femei); Argos S.A. – Cluj-
Napoca (îmbrăcăminte sport, lenjerie, costume de baie, confecţii tricotate); Artego S.A. –
Târgu-Jiu ( confecţii bărbaţi, femei şi îmbrăcăminte de lucru)etc.
Producătorii de articole vestimentare se clasifică în producători de:
Articole din mătase
Articole sport
Şosete şi ciorapi
Îmbrăcăminte din piele
Jeans
Jachete
Articole confecţionate din blănuri
Lenjerie de corp/articole de seară etc.
O altǎ clasificare a producătorilor în funcţie de piaţa căreia i se adresează constă în:
Producători pentru piaţa externă – exportatori
Producători care lucrează în sistem lohn
Producători care menţin piaţa internă
Comercianţii se impart în două categorii:
Comercianţi ce au ca obiect de activitate, furnizarea unor bunuri (ex: Alb şi
Negru SRL, An-Cora Tex SRL, Auvimist SRL, Cristiano Daneti, Imod SRL etc )
Comercianţi ce au ca obiect de activitate, prestarea de servicii (ex: Crinoram Company SRL,
Gabriel Lux SRL, Giorgia Stil 2000 SRL, Interstyle Models Agency etc.)
În România, în ultimii ani, au luat fiinţă destul de multe firme ce comercializează articole
şi accesorii vestimentare. Această creştere a ofertei pe piaţa de profil nu poate fi decât
14
benefică pentru producătorii autohtoni, aceştia putând face alegerea cea mai bună pentru
produsul finit pe care îl realizează.
In ce priveste creatorii de moda si design vestimentar acestia sunt prezentati in tabelul de mai
jos:
Compania Tipul de confectii Categoria Public tinta
Venera Arapu prêt-á- porter Lux Femei
Dumarex Fashion prêt-á- porter Super, Extra Femei
Irina Schroter prêt-á- porter Extra,lux Femei
Catinca Roman prêt-á- porter Extra Femei
Razvan Coibanu prêt-á- porter Extra Femei, barbati
Doina Levintza prêt-á- porter, couture Lux Femei, barbati
Catalin Botezatu prêt-á- porter Extra, lux Femei, barbati
Casa Ellis prêt-á- porter Super Femei
Luca Design prêt-á- porter Super, extra Femei, barbati
Dada prêt-á- porter Extra Femei
Tina R prêt-á- porter Super Femei
La Boom prêt-á- porter Super, extra Femei
Stefanel prêt-á- porter Extra Femei, barbati
Mango prêt-á- porter Extra Femei
Max Mara prêt-á- porter Extra, lux Femei, barbati
J&R Enterprises prêt-á- porter Super, extra Femei, barbati
Steilmann prêt-á- porter Super, extra Femei, barbati
Marks & Spencer prêt-á- porter Extra Femei, barbati
Sursa : Claudia Tuclea, Anexa 3A Principalii creatori de moda si companiile romanesti si
straine din Romania.
Principalii competitori in domeniul creatorilor de moda sunt:
Venera Arapu
15
Venera Arapu este designerul firmei de confectii – Dom Co. Dupa absolvirea unei scoli de
moda la Paris, devine asistenta faimosului creator de moda francez Galliano. Firma creatoarei
de moda Venera Arapu lucreaza in sistemul lohn pentru creatorul francez si produce si pentru
piata romaneasca si vinde propria marca “Kultura”. Marca se adreseaza femeilor de afaceri
iar distributia acestor produse se face in magazinele de lux din Bucuresti.
Catalin Botezatu
Catalin Botezatu este directorul general al Casei de Moda Delphi. Casa de Moda Delphi
organizeaza prezentari pentru diferite colectii toamna –iarna. In premiera, pe 7 noiembrie
1998, Catalin Botezatu a prezentat in cadrul festivalului de moda Napoca, colectia prêt-á-
porter toamna –iarna, in diferite culori de negru,argintiu si maro. Distributia acestor creatii
vestimentare se face in diferite magazine de lux din Bucuresti.
Catinca Roman
Catinca Roman conduce propria casa de moda si este una din castigatoarele Festivalului de
Moda din anul 1994. Este absolventa a scolii de moda de la Paris. In anul 1997 a avut o
prezentare la casino Victoria, in cadrul concursului”The Look of the Year”. Ea a lansat
diferite colectii prêt-á- porter. Colectia sa se adreseaza femeilor cu varste cuprinse intre25 si
55 de ani si urmeaza linia stilului international, avand un stil propriu: - combinatie MTV
clasic – sport, fara linii clar definite. Are propriul magazin de moda.
Irina Schrotter
Este creatorul casei de moda Exclusiv. In 1998 a inaugurat propriul magazin de moda pentru
femei, prin prezentarea colectiei “romantic Love”, stilul ei fiind unul romantic. Distribitia
colectiilor sale se realizeaza atat in magazinul propriu cat si in spatii comerciale din Bucuresti
Mall.
Steilmann
Klaus Steilmann este a inaugurat in 1998 magazinul cu acelasi nume “Steilman”. Cu aceasta
ocazie cunoscutul om de afaceri a prezentat colectia de toamna a Casei de Moda Steilmann.
La ora actuala exista un lant de magazine deschise in toata tara. Colectia sa se adreseaza atat
pentru femei cat si pentru barbati in special din mediul afacerilor, pe langa combinatiile sport-
clasic.
Max Mara
16
In anul 1997, cunoscuta Casa de Moda italiana Maxa Mara si Pal Yileri au prezentat propria
colectie toamna –iarna. In 1999, Alsa Boutique, reprezentantul acelorasi Case de Moda a
prezentat la World Trade Plaza noua colectie primavara–vara.
J&R Enterprises (Pierre Cardin)
Colectia realizata de cunoscutul creator de moda francez perre Cardin, fabricate in Romania,
sunt distribuite in magazinele de lux din Bucuresti. JR& Enterprises confectioneaza si
comercializeaza haine de-a gata sub marca “Signor Seroussi”, in fabrici din Odorheiul
Secuiesc, Calarasi, Botosani, Tulcea.
In ce priveste designul vestimentar conform unor studii11 pe piata romaneasca se afla
renumiti designeri europeni si americani, prin intermediul propriilor magazine sau prin
franciza. Un exemplu in acest sens sunt firmele de vanzari cu amanuntul ca united Colors Of
Benetton, marks&Spencer, GAP, Levis, Wrangler sau Steilman care au magazine in Romania.
Produsele acestor firme se adreseaza unui segment al populatiei cu un venit mai ridicat. J&R
Enterprises, apartinand unui important om de afaceri J.A Seroussi, detine exclusivitatea si
licenta pentru fabricarea hainelor Pierre Cardin in Romania. La acelasi nivel calitativ ca si al
celorlalte produse fabricate in intreaga lume, costumele pierre cardin din romania costa intre
200 $ si 300$, comparativ cu alte tari, unde pot fi gasite cu preturi mult mai mari, intre 500 $
pana la cateva mii de dolari.
Conform site-ului just-style.com, un procent de 15% din produsele fabricate in Romania
pentru creatori straini raman in Romania, cea mai mare parte fiind exportata.
In ultimii ani se constata o crestere a exporturilor in industria de confectii. Acest lucru se
datoreaza sistemului lohn si nu productiei originale romanesti. Exemplu:Firma de confectii
romano-canadiana Noroda SA Fabrica din Odorheiu Secuiesc, produce in sistem lohn, haine
pentru barbati, Hugo Boss (Germania) si Marzotto (Italia).
Factorii care influienteaza intensitatea concurenţei între firmele existente pe piaţa sunt:
Structura concurenţială – când concurenţii sunt numeroşi şi de mărime apropiată, se constată
o instabilitate mare a industriei, mai ales când concurenţă este sub influenţa unei firme
dominante.
Nivelul scăzut al ratei de creştere – firmele sunt în situaţie de pierdere a unor segmente de
piaţă ca urmare a reducerii cererii (industrii mature sau în declin). Cu cât acest ritm este mai
11 Claudia Tuclea, Management strategic, p.69 Edit. Uranus Bcuresti, 2003
17
mic (adică se reduce cererea), cu atât creşte rivalitatea între firmele existente pentru a-şi
menţine poziţia pe piaţă.
Absenţa diferenţierii produselor care influenţează consumatorii determinându-i a fi fideli
mărcii şi intensifică concurenţa de preţ; Oferta de confecţii care avea la bază tricoturi de
poliamidă şi poliester, acestea au fost din ce în ce mai puţin agreate de consumatori,
preferinţele consumatorului a determinat orientarea către produse din fire naturale sau
amestecuri de fire naturale.
Existenţa barierelor la ieşire ridicate utilaje specializate din punct de vedere tehnic provoacă
de asemenea supracapacitati şi reduceri de rentabilitate;
Bariere mari de ieşire din industrie fac ca firmele să nu părăsească industria, acţionând în
continuare şi intensificând concurenţa.
Cele mai frecvente bariere de ieşire dintr-o ramură sunt: utilaje, echipamente şi instalaţii
specializate, în sensul că valoarea lor este legată de o anumită afacere şi de un anumit
amplasament; costuri fixe de ieşire, cum ar fi contracte de muncă; relaţii de interdependenţă
strategică, adică relaţii de dependenţă între o afacere şi alte părţi ale firmei privind folosirea în
comun a facilităţilor existente, accesul la resurse financiare; bariere emoţionale (teama privind
evoluţia carierei persoanelor în cauză, loialitatea faţă de angajaţi); restricţii guvernamentale şi
sociale (privind şomajul şi efectele economice regionale).
Exemplu: Fabricile producătoare de textile au în dotare utilaje specializate care nu-şi găsesc
întrebuinţare într-o altă industrie.
Diversificarea şi cultura firmelor – faptul că anumiţi concurenţi sunt diversificaţi mai mult şi
au o cultură diferită de cea care predomină în ramura poate perturba modul de acţiune a lor;
Inovarea tehnologică care poate determină reduceri importante de costuri de producţie.
B) Ameninţarea noilor intraţi
Firmele care intra pe piaţa pot produce modificări semnificative ale industriei prin
capacităţile de producţie şi resursele pe care le introduc în competiţie, eforturile intense pe
care le desfăşoară pentru a pătrunde pe piaţă şi eventualele concepţii strategice pe care le
promovează.
Factorii care determină intensitatea acestei forţe concurenţiale sunt:
barierele la intrare (menţionate la punctul 5.1);
18
vârsta produsului (de exemplu, în faza de creştere, pericolul intrării concurenţilor
potenţialul pe piaţa este mai mare).
Firmele noi dintr-o industrie aduc capacitate de producţie suplimentară, dorinţa de a
dobândi o cotă de piaţă şi resurse, fapt pentru care ele devin un pericol pentru firmele deja
existente în industrie (Porter, M., 1980, p. 7).
Pericolul intrării unor firme noi depinde de existenţa barierelor de intrare şi de reacţia
care poate veni din partea firmelor existente.
C) Concurenţa produselor de substituţie
În multe industrii firmele sunt în concurenţă puternică cu producătorii de
produse/servicii substituente aflaţi în alte industrii. Produsele/serviciile substituente satisfac
aceleaşi nevoi ale consumatorilor ca şi produsele existente, dar au caracteristici diferite.
Existenţa produselor/serviciilor substituente exercită o presiune asupra preţului
produselor existente, în sensul unei limite maxime a preţului acceptat de consumatori pentru
ca aceştia să nu se orienteze spre produse substituente (David, F., 2008, p. 103).
Prezenţa pericolului generat de produsele/serviciile substituente este confirmat de
extinderea capacităţii de producţie a acestor firme, precum şi de creşterea vânzărilor şi a
profitului. Presiunea exercitată de produsele/serviciile substituente creşte pentru că preţul
acestor produse/servicii este mai mic, iar costurile suportate de consumatori pentru
schimbarea produsului folosit până atunci se reduc. Produsele de substituţie exercită o
presiune permanenţă asupra profiturilor la care ajunge o industrie, menţinând preţuri
competitive.
Determinanţii ameninţării pe care produsele de substituţie o prezintă sunt:12
preţul şi disponibilitatea produselor de substituţie;
sensibilitatea vânzărilor de produse în raport cu schimbările preţurilor substituenţilor
acestora;
costurile comutării de la un produs la substituentul acestuia;
disponibilitatea cumpărătorului pentru achiziţionarea produselor de substituţie.
În industria textilă pericolul produselor/serviciilor substituente este mare (de exemplu
cererea a scăzut la perdele odată cu pătrunderea pe piaţă a perdelelor ţesute în concordanţă cu
noile tendinţe ale modei şi adoptarea de către populaţia tânără a unui stil modernist în
decoraţiunile interioare: jaluzele verticale de tip funcţional sau chiar lipsa perdelelor şi
12 Rusu C.,op.cit., p.101
19
adraperiei). Alt exemplu, la produsul huse auto o parte din clienţi au ales produsele de import
nou intrate în modă: tricoturi sau ţesuturi pluşate, piele sau înlocuitori, tricoturi
tridimensionale
D) Puterea de negociere a clienţilor
Cumpărătorii influenţează o industrie prin abilitatea de a influenţa reducerea preţului,
creşterea calităţii, oferirea mai multor servicii (Wheelen, T., Hunger, D., 2006, p. 85).
Această forţă concurenţială este puternică atunci când:13
- clienţii sunt concentraţi sau reprezintă o parte a debuşeelor unor firme;
- cererea este în creştere uşoară;
- firma este sensibilă la strategiile de diferenţiere ale produselor
E) Puterea de negociere a furnizorilor
Puterea de negociere a furnizorilor este intensă în măsura în care furnizorul ridică
preţurile sau reduce calitatea şi cantităţile bunurilor oferite.
Furnizorii pot influenţa o industrie prin creşterea preţurilor sau prin reducerea calităţii
produselor sau serviciilor oferite.
Analiza SWOT a industriei textile
13 Stegaroiu I.,op.cit,2004,p.314
20
Punctele forte, punctele slabe si amenintarile au fost evidentiate prin aplicarea analizei SWOT la
nivelul industriei textile (tabelul 5.4.1)
Puncte forte Puncte slabe
- firma are personal calificat pentru toate
sectoarele de producţie; forţa de muncă din
confecţii s-a specializat, în ultimii ani şi
confecţionarea de produse de îmbrăcăminte
de damă cu complexitate ridicată;
- avantajele oferite de calitatea de producător
integrat: operativitate în realizarea şi livrarea
comenzilor, ofertarea produselor la preţ de
producător;
- firma a implementat Sistemul de
management al calităţii şi mediului, în
conformitate cu cerinţele standardelor SR EN
ISO 9001:2008 şi SR EN ISO 14001:2005 şi
a obţinut Certificatul CE pentru Controlul
Producţiei în fabrică pentru linia de produse
destinate lucrărilor de construcţie şi
reabilitare de drumuri (geogrile).
- dotarea tehnologică a firmei permite
dezvoltarea ofertei de tricoturi tehnice,
produse cu profitabilitate crescută şi destinaţii
independente de fluctuaţiile modei: utilizatori
industriali, construcţii rutiere, îmbunătăţirile
funciare, etc;
- există posibilitatea reorganizării activităţii
pe centre de cost, cu o mai bună gestionare a
resurselor şi reducerea costurilor de producţie
- infrastructura firmei, concepută pentru
producţia de serie mare, implică cheltuieli cu
utilităţile foarte ridicate;
- lipsa actuală a resurselor financiare perturbă
aprovizionarea optimă a materiei prime;
necesare desfăşurării activităţii de producţie
- creaţia de produse, activitatea de marketing
şi reţeaua de vânzări sunt insuficient
dezvoltate;
- ponderea excesivă a personalului TESA şi
indirect productiv în structura de personal;
Oportunitati Amenintari
- apariţia noilor tipuri de fire şi finisaje
textile permite îmbunătăţirea considerabilă
- criza economică globală a afectat puternic
mediul economico- social intern, ducând la
reducerea drastică a consumului de textile
21
a parametrilor igienico – funcţionali şi
estetici ai tricoturilor din fire sintetice;
- extinderea textilelor ca materie primă în
multe sectoare industriale şi noile domenii
de aplicare ale acestora generează noi pieţe
de desfacere pentru textilele tehnice, a
căror producţie este în continuă creştere;
- necesitatea refacerii infrastructurii rutiere
şi feroviare autohtone în conformitate cu
standardele UE impune utilizarea pe scara
largă a geosinteticelor;
convenţionale şi la creşterea riscului de
neîncasare;
- concurenţa pe piaţa textilelor de larg
consum a devenit excesivă în ultimii ani
- piaţa internă este invadată de importuri
asiatice ieftine şi textile second – hand;
- lipsa unei strategii de dezvoltare
macroeconomică coerentă la nivel naţional
face imposibilă orice predicţie privind
ramurile sau activităţile economice ce vor
beneficia de încurajare în anii următori;
Eliminarea punctelor slabe şi transformarea ameninţărilor în oportunităţi sunt posibile prin:
număr semnificativ de locuri de muncă noi; valoare economică adăugată şi sustenabilă.
In perspectiva anului 2012 se urmareste restructurarea sistemului de productie. Aceasta
se refera la schimbarea profilului si introducerea unei noi tehnologii in companii, facilitarea
ajustării structurale, prin inovare, cercetare şi dezvoltare tehnologică şi întărirea interacţiunii
între toate stadiile filierei textile-confecţii.14Din 2008, experienta shoppingului în România va începe sa semene tot mai mult cu
cea din tarile vest-europene. Se anunțǎ ofensiva numelor mari din fashion retailul
internațional, mai ales pentru cǎ va crește numǎrul centrelor comerciale prin intermediul
cǎrora brandurile îsi pot face intrarea pe piața româneascǎ. Proiectele de mall-uri sunt din ce
în ce mai generoase, iar consumatorii români renuntǎ încet-încet la „no name“ în favoarea
„etichetei“.
Influenţa costurilor de tranzacţie asupra comportamentului
strategic al firmelor pe piaţa confecţiilor
14 www.dialogtextil.ro/arh/2008/ian_2008/home03.htm
22
Abordări de interes privind costurile şi comportamentul concurenţial sau modul de
restructurare a firmei au adus în atenţie conceptul de cost de tranzacţie în jurul căruia s-a
edificat o şcoală de gândire economică reprezentată de Coase (1937) sau de Williamson
(1975), ce explică modul în care o firmă îşi alege între a contracta în exterior sau a realiza
chiar ea o anumită activitate.15
În acest context, teoria costurilor de tranzacţie joacă un rol important în alegerea
strategiei firmei.
Dupa anul 1990 s-au confruntat cu problema cresterii costurilor de tranzactie ex-ante
legate de stabilirea de contacte cu clientii si furnizorii. Situatia s-a agravat odata cu criza
economica mondiala care a cuprins si Romania ca parte componenta a unui sistem global.
Putem vorbi de o situatie noua generata de imposibilitatea companiilor romanesti de a obtine
credite, situatie generata de acumularea de catre aceste companii a unor datorii mari.
O strategie salvatoare pentru a iesi din conjunctura creata de criza economica globala
este obtinerea de fonduri structurale nerambursabile prin programul operational de
cresterea competitivitatii, AXA, investitii in intreprinderi mari. In actualul context, aceasta
solutie considerata ca salvatoare, in plina criza economica a devenit neviabila. Inceputul
anului 2012 a gasit companiile de confectii intr-un impas fara precedent.
Dupa cum precizeaza si alti autori16 aceasta solutie a fondurilor structurale nu poate fi
aplicabila in prezent, deoarece:
-obtinerea acestor fonduri structurale dureaza cel putin 1 an de zile;
-obtinerea lor nu este sigura datorita concurentei puternice in obtinerea acestor fonduri
structurale
-aceste fonduri structurale nu acopera decat maximum 50% din valoare investitiilor
-fondurile structurale se aloca in cea mai mare parte dupa efectuarea cheltuielilor, firmele
trebuind sa obtina creditele necesare, insa majoritatea acestor firme, datorita acumularii
datoriilor nu mai pot fi creditate.
Principalele efecte ale creşterii costurilor de tranzacţie au fost:17
Creşterea costurilor de transport în aprovizionare cu până la 8% din costurile de
15 Bogdan B., practici de management strategic, metode si studii de caz, Edit. Polirom, Bucuresti, p.9816 Ovidiu Nicolescu, I. Verboncu, Metodologii manageriale,p.77,Edit. Universitaria, Bucuresti, 200817 Allaire, Y., Farsitoru, M., op.cit., 1999,p.141
23
fabricaţie ca urmare a dimensionării optime a stocurilor de materii prime folosite în
procesul de producţie
Creşterea costurilor cu managementul resurselor umane odată cu reconfigurarea
proceselor lanţului logistic al firmei
Creşterea costurilor cu evaluarea şi controlul calităţii materiilor prime, dată fiind
marea lor eterogenitate
Creşterea costurilor cu litigiile, ca urmare a faptului că numeroase relaţii contractuale
îmbrăcau forma civilă şi nu comercială
In vederea mentinerii sub control a costurilor de tranzactie companiile si firmele mici din
industria de confectii au aplicat diverse strategii de colaborare si strategii de diversificare.
În ce priveşte piaţa de aprovizionare, creşterea costurilor de tranzacţie a fost determinată de
creşterea numărului de furnizori independenţi cât şi numărul mare de comenzi de
reaprovizionare efectuate în cantităţi minime ca urmare a scăderii cererii. Pe fondul
declanşării şi agravării crizei economice, statutul de jucător nou a firmelor româneşti pe piaţa
textilelor tehnice (tricoturi tehnice) nu a avut efectul scontat că soluţie de rentabilizare a
activităţilor firmelor. (Ex. Siretul Paşcani).
Exemplu:
La SC Siretul Paşcani în anul 2011 confecţiile au reprezentat 95 % din producţia
realizată în anul 2010. Deşi capacitatea de producţie a fost acoperită în proporţie de apropape
100 %, producţia realizată a însemnat ca şi în anii anteriori în procent mai mare activitatea în
lohn.
Fabricarea acestor confectii a fost deschisa sistemului lohn datorita decapitalizarii
companiilor, dobanzilor mari pentru credite si recent imposibilitatii firmelor romanesti de a
putea face noi credite din cauza datoriilor foarte mari. Firmele romanesti prefera sistemul lohn
datorita avantajelor legate de existenta unor comenzi serioase care asigura o piata sigura
pentru produsele finale si plata la timp decat sa apeleze la credite pentru achizitionarea de
materiale, pentru plata salariilor sau plata utilitatilor. La ora actuala o multime de companii
romanesti muncesc dupa modelul clientilor si nu au propriile creatii originale.
Exemplu :
Fabrica de confectii UNIVERSAL ZALAU deruleaza contracte LOHN in domeniul
confectiilor-lenjerie intima barbati-femei: sutiene, slipuri si in domeniul confectionarii si
finisarii ciorapilor de dama tip collant. Din datele pe care le detinem pe segmentul
24
confectionarii–finisarii ciorapilor de dama UNIVERSAL ZALAU este cea mai mare
capacitate de productie din Romania care deruleaza contracte de tip LOHN. Se produce in jur
de 400.000 ciorapi/sosete pe saptamina si se finiseaza ( calcat-impachetat ) in jur de
1.300.000 ciorapi/sosete pe saptamina. In ceea ce priveste confectionarea de lenjerie intima –
sutiene-slipuri se produce in jur de 100.000 bucati /saptamina.(Sursa Dana Chioran- Lhonul
perspective si provocari).
In sectorul textilelor tehnice sunt utilizate strategii de integrare pe verticala (largirea ariei
activitatii fie înainte, fie înapoi, în raport cu afacerile curente, pe lantul productie – vânzare).
(Ex. decizia firmei Siretul Pascani de a-si produce singura ambalajele necesare - integrare
înapoi - si de a-si realiza propria retea de distributie - integrare înainte). O altă strategie
utilizată de firmele din industria de confecţii este strategia de integrare în aval.
Exemplu: În industria textila- piaţa textilelor tehnice ( fabricarea geogrilelor), firma SC
Siretul Pascani este singura firma din Romania care s-a concentrat pe acest segment de
piata.
Alinierea la standardele europene în construcţia şi/sau reabilitarea infrastructurilor rutiere
şi feroviare, implică lansarea unui volum mare de lucrări de modernizare şi/sau reabilitare a
structurilor existente, generând un potenţial de dezvoltare uriaş pentru piaţa geosinteticelor şi
în particular a geogrilelor, utilizate pe scară largă în aceste domenii. Geogrilele sunt tricoturi
tehnice cu aplicaţie în construcţiile de drumuri şi căi ferate şi în domeniul îmbunătăţirilor
funciare. Acestea sunt de tip Gridbit şi Gridplast- geogrile uniaxiale şi biaxiale din fire
poliesterice de înaltă tenacitate stabilizate prin impregnare cu bitum sau PVC.
Firma de confecţii Siretul Paşcani este lider pe piaţa geogrilelor în România. Ea a
încheiat parteneriate de colaborare cu firmele de construcţii drumuri şi autostrăzi. Această
strategie a firmei Siretul Paşcani a fost determinată de reducerea costurilor de tranzacţie.
În prezent, industria de confecţii se confruntă cu mari probleme atât în amonte
(furnizarea de fire toarse) cât şi în aval (design, branding).
Caracteristicile principale reflectate de lanţurile valorice existente corespunzătoare
sub-sectoarelor sunt:18
cele mai mari valori adăugate sunt în verigile care nu fac parte din lanţul naţional -
furnizorii de materii prime, marketing/publicitate/branding/vânzător
en-gros/distribuitor;
18 www.mie.ro
25
cele mai mici influenţe aparţin verigilor interne: depozitarea materiilor
prime/produselor finite, finisare, ambalare;
cea mai mare influenţă în structura lanţului aparţine verigii externe -
marketing/publicitate/branding;
sectorul are nevoie de servicii de suport în domenii cum ar fi controlul calităţii, tranzit,
depozitarea de materii prime, aptitudini specializate (designeri), informaţii despre
piaţă (identificarea şi conectarea la noi lanţuri de distribuţie).
În vederea reducerii costurilor de tranzacţie, firmele din industria textilă au aplicat
diverse strategii privind realizarea unor alianţe strategice cu furnizorii, bazate pe
cooperare şi colaborare reciproc avantajoasă.
Un studiu efectuat asupra mai multor firme a pus în evidenţă faptul că alianţele strategice
au o importanţă hotărâtoare asupra succesului firmelor participante. Pentru că firmele nu-şi
pot cumpăra noile tehnologii suficient de rapid, este esenţial ca ele să colaboreze19.
In plina criza economica, parteneriatele cu companiile straine reprezinta o solutie
salvatoare pentru companiile de textile si de confectii din tara noastra. Un exemplu in acest
sens este „Mondiala „ din Satu Mare, Modexim, Craiomodex si Steilman din Craiova. Grupul
german Steillman care coopereaza cu industria de confectii de peste doua decenii, a investit
peste 10 milioane de dolari in modernizarea de noi capacitati de productie si 15 milioane de
dolari pentru extinderea propriei retele de distributie in tara.
Utilizarea Internetului in industria textila a determinat reducerea costurilor de
tranzactie (costul cu personalul, costurile amortizarii spatiilor comerciale lipsesc sau sunt
foarte mici, a crescut viteza de desfasurare a afacerilor in comparatie cu mijloacele
traditionale).
Printre principalele evolutii ale modei in spatiul virtual putem enumera20:
1. Televiziunea destinatǎ modei, Fashion TV, emite și pe internet.
2. Colecțiile diferitelor Case de Moda sunt prezentate direct pe site.
3. S-a creat varianta de probǎ virtualǎ prin care oricine poate sǎ isi creeze propriiile
garderobe înainte sa le comande;
19 (Kelly, M., I., Schaan, L., Jonacas, H., 2002, p. 11).20 www.mayra.ro/moda/sesiuni-de-stil/moda-in-spatiul-virtual.html - 47k -
26
4. Existǎ magazine de haine, prezentǎri de modǎ și chiar o revista si in spatiul Second
Life;
5. Creatorii de modǎ au încercat recrearea colectiilor lor în aplicații gen Flash Player cu
care se pot experimenta diverse modele de pe piațǎ ai chiar pe un manechin virtual
Datorita integrarii lanturilor de valori, in viitor, vor aparea magazine virtuale
atat pentru efectuarea cumparatorilor pentru clienti cat si pentru aprovizionarea agentilor
economici de catre clienti.
In concluzie, Internetul este un fenomen nou, cu un impact major asupra
costurilor de tranzactie. El prezinta potential ridicat in accesarea diferitelor piete de
desfacere si a diferitelor segmente de consumatori, prezinta de asemenea o viteza de derulare
a tranzactiilor net superioara mijloacelor traditionale.
Bibliografie.
1. Allaire, Y., Fîrşirotu, M., 1998, Management Strategic. Strategiile succesului în afaceri,
Bucureşti: Editura Economică
2. Băcanu, B., 2006, Practici de Management Strategic. Metode şi Studii de Caz, Iaşi:
Polirom, Borza, A., Bordean, O., Mitra, C., Dobocan, C., 2008, Management strategic.
Concepte şi studii de caz, Cluj-Napoca: Risoprint
27
3. Brătianu, C., 2005, Management Strategic, Ediţia a VI-a, Craiova: Editura Universitaria
4. Ciobanu, I., Ciulu, R., 2005, Strategiile Competitive ale Firmei, Iaşi:Polirom
5. Dan, V., coordonator, 1997, Strategii şi Structuri Industriale Competitive, Bucureşti: All
6. Nicolescu, O., (coordonator), 1996, Strategii Manageriale de Firmă, Bucureşti: Editura
Economică,
7. Nicolescu O,Plumb I, Pricop Mihai, Vasilescu I.,Verboncu I., Abordari moderne in
managementul si economia organizatiei,Bucuresti, edit. Economica ,2003
8. Niculescu, M., Lavalette, G., 1999, Strategii de creştere, Bucureşti: Editura Economică.
9. Popa, H., L., (coordonator), 2002, Manual de Inginerie Economică. Management Strategic,
Cluj-Napoca: Editura Dacia
10. Porter, M., 1980, Competitive Strategy. Techniques for Analyzing Industries and
Competitors, New York: The Free Press.
11.Press Russu, C., 1999, Management strategic, Bucureşti: All Beck.
12. Wheelen, T., Hunger, D., 2006, Strategic Management and Business Policy,
13.Tuclea C., Management strategic, Bucuresti, Edit. Uranus, 2003
28
top related