dr. ing. nelu orlaie -25 tone · este necesară, după două săptămâni de la plantare,...
Post on 03-Sep-2019
3 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
STR. IULIU MANIU, NR. 14, HIDA, SĂLAJ; TEL. 0723260107, TEL.FAX 0260628330
Dr. ing. Nelu Orlaie
Căpşunul este specia pomicolă care poate produce peste 20-25 tone
de fructe la hectar (în ţările vestice chiar peste 35-40 tone datorită unor
fertilizări puternice pe care noi nu le recomandăm) şi se poate cultiva în
majoritatea zonelor din România.
Alegerea soiurilor
În România se cultivă în prezent pe aproape 70% din suprafaţa
cultivată cu căpşuni, soiul Premial, urmat de Redgauntlet, Dana şi
Elsanta. În ultimii ani au în ceput să fie lansate în cultură soiurile Magic,
Real şi Coral. Pe suprafeţe mici se mai întâlnesc soiurile: Senga Sengana,
Marmolada, Elsinore (indiferent la fotoperioada) şi altele. S-a observat, în
ultimii ani, în plantaţiile înfiinţate de românii care au lucrat în Italia sau
alte ţări vestice şi care au adus plante din plantaţii comerciale, cu plasa,
două din cele mai păgubitoare boli: Verticillium şi Phytophtora cactorum.
Pe plan mondial cele mai răspândite soiuri sunt Honeoye, Elsanta,
Camorosa, Marmolada, Chandler, Darselect.
Soiuri precum Fresno, Madamme Moutot, Talisman, Tioga, Aiko,
Totem, Brio, Pajaro, Bogota şi multe altele, citate în unele lucrări, nu se
mai găsesc în cultură de zeci de ani probabil unele fiind dispărute şi din
colecţiile ştiinţifice din ţară.
2
Distanţele de plantare
În funcţie de sistema de maşini agricole folosită în plantaţie,
distanţele de plantare variază între 70 şi 90 cm între rânduri şi 25-30 cm
între plante pe rând. Pe suprafeţe mici, în grădină, când se lucrează
manual, se poate reduce distanţa de plantare între rânduri la 60-65 cm.
Plantarea se face pe rânduri echidistante. Sistemul de plantare în benzi
noi nu îl recomandăm având posibilităţi minime de mecanizare.
Plantarea
Se poate face manual sau mecanizat cu maşina de plantat răsaduri.
Plantarea manuală este cea mai răspândită şi cu rezultate bune la
prindere, deşi este mai costisitoare. Plantarea manuală se poate face cu
plantatoare speciale în formă de U, cu sapa sau uneori cu plantatoare în
formă de lingură. Nu se vor folosi plantatoarele conice care se folosesc în
legumicultură.
Plantarea se face după o irigare prealabilă cu una-două zile înainte
de plantat sau după o ploaie, când terenul s-a zvântat la suprafaţă.
Se marchează terenul cu ţăruşi, la distanţele de plantare între
rânduri, iar apoi se întind sârme sau sfori cu distanţa marcată între plante
pe rând. Dacă nu sunt marcate sforile, se face o măsură pe care o folosesc
muncitorii la primele câteva zeci de plante. Se creează foarte repede
obişnuinţa iar apoi plantarea va decurge uşor fără să mai fie nevoie de
măsură. Dacă se face plantarea cu plantatorul special de căpşuni plantele
nu se mai mocirlesc şi nu se mai fasonează rădăcina, aceasta fiind
fasonată în momentul plantării. Dacă se plantează cu lingura de plantat
sau cu sapa, se fac gropile înainte iar apoi se plantează stolonii cu
rădăcina dreaptă până la nivelul coletului. După plantare mugurele central
trebuie să fie la nivelul solului.
Greşeli care se fac frecvent la plantare:
1. Copca (gropiţa) din pământ nu este suficient de adâncă şi
vârful rădăcinilor se îndoaie în sus.
2. Mugurele central (inima) rămâne cu 1-2 cm deasupra
solului şi plantele înrădăcinează greu sau se usucă.
3. Mugurele central este îngropat uşor în pământ şi planta se
usucă.
4. Solul nu este bine tasat în jurul plantei, rădăcina nu are un
bun contact cu solul şi plantele sufere în dezvoltare sau se
dezvoltă mucegaiuri pe rădăcină.
3
5. Nu se udă plantele după plantare şi acestea se ofilesc.
Plantarea mecanică, se face cu maşina de plantat răsaduri de
legume MPR 5 sau MPR6, sau altă maşină de plantat răsaduri, iar
concomitent se realizează şi udarea. Plantele trebuie fasonate înainte,
frunzele şi rădăcina, iar după plantare urmează o verificare a tuturor
plantelor şi se corectează manual greşelile de plantare. În ţările din vest,
în special în SUA, sau perfecţionat maşini care plantat care realizează o
plantare relativ uniformă. Totuşi, cele mai multe plantaţii, chiar şi în ţările
vestice, se realizează manual. Procentul de prindere în cazul plantării
mecanice este mai scăzut, având în vedere cauzele enumerate mai sus şi
este necesară, după două săptămâni de la plantare, completarea golurilor.
Perioada de plantare
În România se plantează, în general, plante proaspete recoltate din
pepinieră şi plantate direct în câmp. Avem astfel două perioade de
plantare:
- toamna, între 15 septembrie şi 15 octombrie şi
- primăvara, în intervalul 10-30 aprilie.
În funcţie de condiţiile climatice ale fiecărui an şi de zona în care
se plantează căpşunul, aceste intervale pot să difere cu câteva zile, mai
devreme sau mai târziu. În general, înfiinţarea plantaţiilor cu plante
proaspete prezintă dezavantajul că terenul este ocupat câteva luni în plus
faţă de plantarea de vară şi nu se obţine o producţie de fructe în primul
an.
Plantarea de vară se face în lunile iulie-august, cu plante recoltate
primăvara timpuriu şi păstrate în depozite frigorifice, aşa numitele plante
„frigo”. Avantajul este că se obţine o producţie de fructe în anul următor.
Există şi posibilitatea înfiinţării de plantaţii de căpşuni cu plante ”frigo”
foarte bine dezvoltate, numite A+ , care plantate în luna mai asigură o
producţie de fructe după 6-8 săptămâni de la plantare. În România
plantele „frigo” se importă şi sunt mult mai scumpe.
4
Completarea golurilor
Se face după două săptămâni de la plantare cu plante din acelaşi
soi. La plantarea manuală, dacă s-au respectat normele de plantare
prinderea este de peste 99% astfel că nu mai este necesară completarea
golurilor.
Eliminarea inflorescenţelor şi stolonilor
Apariţia a 1-2 inflorescenţe la plantele de căpşuni, în primul an de
plantare, poate să ducă la epuizarea plantei şi la o slabă diferenţiere în
anul următor. Aceste inflorescenţe se elimină mai ales la plantaţiile
înfiinţate în primăvară. Dacă plantaţia s-a făcut toamna devreme, am avut
o toamnă lungă şi plantele s-au dezvoltat foarte bine se pot lăsa să
producă în primăvara următoare. Apariţia filamentelor, care produc plante
noi, influenţează negativ dezvoltarea plantelor dacă nu sunt eliminate.
Odată cu prăşitul manual se vor elimina inflorescenţele şi filamentele
apărute. Dacă folosim plante „frigo” de tip A+, se elimină numai prima
sau uneori a doua inflorescenţă, apoi plantele se lasă să producă.
Lucrările solului
În primul an se fac două-trei praşile mecanice şi două-trei praşile
manuale în funcţie de starea de îmburuienare a solului. Dacă nu s-au
folosit erbicide preemergente numărul praşilelor poate fi mai mare, în
funcţie de starea de îmburuienare a solului. Trebuie să menţionăm, că
plantele de căpşun, având o înrădăcinare superficială, sunt concurate
puternic de buruieni, astfel că terenul trebuie menţinut curat.
Tratamente fitosanitare
În primul an se fac trei-patru tratamente, în funcţie de starea
fitosanitară a plantaţiei. Bolile şi dăunătorii căpşunului, precum şi
tratamentele care se aplică sunt prezentate în capitolul destinat acestor
aspecte.
5
Irigarea
În prezent, în zona Satu-Mare, unde se obţine aproape 70% din
producţia de căpşuni din România se folosesc sisteme de irigare pe
suprafeţe mici. Totuşi noi nu recomandăm să se facă plantaţii comerciale
dacă nu este asigurată o sursă de apă pentru irigare. În timpul verii, atunci
când nu avem precipitaţii naturale, se recomandă să se facă o udare la
fiecare 7-10 zile în funcţie de starea de aprovizionare a solului cu apă. În
timpul formării fructelor se udă la 3-7 zile. Irigarea se poate face prin
aspersiune sau prin picurare. Irigarea prin aspersiune prezintă avantajul că
este mai uşor de folosit, dar necesită norme mai mari de apă şi un control
mai strict al bolilor. Irigarea prin picurare necesită norme mai mici de
apă, aduce apa la rădăcină, presiunea bolilor este mai mică dar
îngreunează mult lucrările mecanice şi manuale existând riscul să tăiem
conductele de udare.
Lucrările de întreţinere în plantaţiile pe rod
Eliminarea frunzelor uscate se face primăvara devreme prin
greblarea plantaţiei. Este o lucrarea obligatorie care favorizează pornirea
plantelor în vegetaţie şi reduce rezerva de boli. Frunzele uscate se adună,
se scot din plantaţie şi se ard.
Întreţinerea solului curat de buruieni şi afânat se face prin trei-
patru praşile mecanice şi două-trei praşile manuale. Folosirea erbicidelor
este tratată în capitolul special destinat acestui aspect.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Descrierea pr.0.023incipalelor boli precum şi substanţele folosite
sunt prezentate în capitolul „Bolile căpşunului”. Se fac anual între patru şi
şapte tratamente complexe în funcţie de starea fitosanitară a culturii şi
condiţiile climatice specifice fiecărui an.
6
Mulcirea
Prin mulcire se elimină riscul ca fructele să vină în contact cu solul,
să se murdărească de pământ (la căpşun fructele nu se pot spăla înainte de
valorificare), se reduce riscul unei infecţii puternice cu Botrytis
(putregaiul cenuşiu) şi se împiedică parţial dezvoltarea buruienilor.
Mulcirea se face în sistemul clasic cu paie. În general, în Germania,
Austria, Polonia şi ţările nordice se practică preponderent mulcirea cu
paie, în timp ce în alte ţări, mari producătoare de căpşuni din Europa, în
special în Spania, Italia, Franţa se foloseşte mulciul din folie neagră de
polietilenă. La mulcirea cu paie se va avea în vedere ca paiele să fie
balotate şi depozitate în anul precedent producţiei. În cazul mulcirii cu
folie neagră este obligatorie combinarea mulciului cu irigarea prin
picurare. Folia şi instalaţia de picurare se poziţionează înainte de plantare.
Mulcirea cu paie se face în aprilie-mai şi constă în aşternerea unui
strat de paie cât mai aproape de plante şi printre plante pe rând. Această
lucrare poate să înceapă în momentul înălţării inflorescenţelor şi poate
continua până la formarea primelor fructe. Se pot folosi paie de orz sau
grâu care să nu fie mucegăite.
Eliminarea stolonilor
Se face odată cu praşilele mecanice să manuale. În sistemul clasic
se pot lăsa una sau două plante care să înrădăcineze aproape de plantele
mamă asigurându-se o densitate mai mare de plante pentru anul următor.
Dacă lăsăm să crească plantele fiice printre rânduri vom obţine „iarbă de
căpşuni” şi nu vom avea decât o producţie foarte modestă. Mulţi ani, în
unele zone, sau recoltat mereu stoloni pentru înfiinţarea de plantaţii noi
din vechile plantaţii comerciale şi astfel s-a ajuns la producţii de 4-5 tone
de căpşuni la hectar în loc de 20-25 de tone.
7
Cosirea frunzişului
Se face după recoltare. Se cosesc frunzele bătrâne cu atenţie pentru
a nu rănii mugurele central. Frunzişul se reface repede după o irigare sau
o ploaie. Această lucrare se execută când menţinem cultura de căpşuni
timp de doi sau trei ani de producţie. Se elimină cu această ocazie şi o
parte din rezerva biologică de boli şi dăunători. Frunzele cosite se
greblează, se scot din plantaţie şi se ard.
Fertilizarea
Se face în funcţie de aprovizionarea solului şi îngrăşămintele
organice aplicate la pregătirea terenului. Se vor folosi aproximativ:
- azot: - 100-120 kg/ha substanţă activă (s.a.)
- fosfor: - 55- 60 kg/ha s.a.
- potasiu: 100-150 kg/ha s.a.
Se preferă îngrăşămintele îmbogăţite cu diferite elemente, în
special magneziu şi zinc.
Fertilizarea se face fracţionat, de două-trei ori pe an, din care 1/3 se dau
toamna (cele cu fosfor şi potasiu) şi restul primăvara.
Irigarea
Udările se fac cu norme mici de apă de 300-350 mc/ha la irigarea
prin aspersiune şi 100-120 mc/ha la udarea prin picurare.
Perioada optimă de menţinere a unei plantaţii
Deşi, în ţara noastră, în cultura clasică s-a menţinut cultura de
căpşuni 4-7 ani, rezultatele au demonstrat că o producţie economică se
poate obţine doar în primii doi ani de producţie. Producţia maximă de
fructe se obţine în primul an de producţie (anul doi de plantare) şi o
producţie satisfăcătoare în anul doi sau uneori anul trei de producţie.
Începând din anul trei fructele sunt mici, producţia scăzută, atacul bolilor
şi dăunătorilor mult mai mare. În ţările vestice se practică, pe suprafeţe
mari, cultura anuală a căpşunului în asolamente legumicole.
Recoltarea
În funcţie de soi şi tehnologia de cultură aplicată se obţin în
România producţii medii de 12-20 tone în majoritatea zonelor de
producţie şi producţii de 20-30 tone în plantaţiile intensive. Recoltarea se
face dimineaţa sau seara direct în caserole de plastic. Fructele se
recoltează cu o codiţă de 1-2 cm.
8
Forţa de muncă necesară la recoltare
La o producţie medie de 15 tone/ha un muncitor poate recolta 8-10
kg/oră. Perioada de recoltare este de aproximativ cinci săptămâni. La
început producţia pe plantă este 30-40 g, iar în săptămâna 2-3 producţia
creşte până la 100-150g, în funcţie de soi. În săptămâna 4-5 producţia
scade din nou la 50-80g/plantă. Se poate astfel aproxima un necesar de 7-
8 culegători la începutul şi sfârşitul perioadei de recoltare şi o
suplimentare cu patru culegători în toiul recoltării.
Ambalaje
Recomandăm pentru recoltare şi comercializare caserole de plastic
de 500g. În aceste caserole se recoltează direct din câmp pe două sau trei
calităţi. După recoltare, caserolele cu fructe se aşează în lădiţe şi sunt
transportate imediat din câmp.
Păstrarea şi transportul
În cazul valorificării zilnice a recoltei, fructele de căpşun se pot
păstra în încăperi răcoroase timp de 24 de ore. Se pot transporta pe
distanţe scurte cu un camion obişnuit, acoperit. Se va evita expunerea
fructelor la soare. În cazul în care nu se poate valorifica producţia imediat
se face o pre-răcire a fructelor până la 8-10° C în camere frigorifice iar
transportul fructelor pe distanţe lungi se face cu un camion frigorific. În
acest fel producţia se menţine la parametrii optimi până la trei zile.
În general, în România, desfacerea nu creează probleme datorită
producţiei mici de căpşuni. Cu toată creşterea suprafeţelor cultivate şi a
producţiei, în România, se obţine o producţie de 0,5 kg fructe de
căpşuni/locuitor, din care o parte se exportă din zona Halmeu. Veniturile
obţinute din cultura căpşunului sunt mult mai consistente decât cele
obţinute de tinerii români plecaţi la cules de căpşuni în Spania.
top related