curs 4. neutralizarea riscurilor 2014_2015
Post on 10-Apr-2016
26 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
SCREENING
Definiţie:
“Acţiune de profilaxie secundară care vizează identificarea prezumtivă a persoanelor afectate de o problemă de sănătate latentă, necunoscută până în acel moment, prin efectuarea unui test, a unei examinări sau a unor altor tehnici de investigaţie, care pot fi aplicate rapid, în masă”.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii
Definiţie:
“Examinare de masă care constă în aplicarea unui ansamblu de procedee şi tehnici de investigaţie asupra unui grup populaţional, în scopul identificării de prezumţie a unei boli, anomalii sau factor de risc.”
SCREENING
Ipotezele care stau la baza efectuării unui screening:
1. Într-o populaţie există boli şi bolnavi necunoscuţi;
2. Identificarea bolii în perioada de latenţă face ca eficacitatea intervenţiilor să fie mai mare;
3. Tratamentele efectuate în stadiile precoce ale bolii sunt mai ieftine şi mai eficace – boala nu se agravează, se previn decesele premature.
SCOPURILE SCREENINGULUI:
1. Menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii în cazul în care screening-ul vizează depistarea factorilor de risc – prevenţie primară;
2. Depistarea precoce a bolilor;
3. Determinarea prevalenţei unei boli sau factori de risc – instrument de planificare şi programare sanitară;
4. Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi;
5. Evaluarea rezultatelor unui program de sănătate;
6. Determinarea prezenţei unei asociaţii.
SCREENING
CRITERII DE ALEGERE A BOLILOR PENTRU SCREENING:
1. Să constituie o problemă de sănătate publică – prevalenţă mare, gravitate mare prin consecinţe medicale şi sociale: evoluţie fatală, absenteism, invaliditate;
2. Boala să fie decelabilă în perioada de latenţă sau în formele sale asimptomatice;
3. Să existe teste capabile să deceleze boala;
4. Testul să fie acceptat de populaţie;
5. Istoria naturală a bolii să fie cunoscută şi înţeleasă;
6. Să existe posibilitatea de tratament pentru cei depistaţi că au boala;
7. Tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
8. Costul să nu fie foarte mare.
SCREENING
MODELUL GENERAL DE REALIZARE A UNUI SCREENING:
POPULAŢIA ŢINTĂ
EŞANTIONARE
APLICAREA TESTULUI
REZULTATE NEGATIVE PERSOANE PROBABIL
SĂNĂTOASE
REZULTATE POZITIVE
PERSOANE PROBABIL
BOLNAVE
TEST DIAGNOSTIC - CONFIRMARE
FAZĂ TERAPEUTICĂ ŞI
DE SUPRAVEGHERE MEDICALĂ
“Perioada premergătoare”
Timp
Debutul
biologic al
bolii
Boala
detectabilă
prin
screening
Boala clinic
decelabilă
Efectuarea
screening-ului
Final:
- însănătoşire
- incapacitate
- deces
Perioada
premergătoare
SCREENING
MODALITĂŢI DE REALIZARE A UNUI SCRENING
1. ANCHETE PRIN INTERVIU SAU CHESTIONAR –
completat de către persoana investigată, folosite
pentru screening-ul factorilor de risc comportamentali,
apar erori datorită memoriei celor chestionaţi;
1. ANCHETE MEDICALE – examen clinic, paraclinic;
examenul trebuie să fie standardizat, probele simple şi
ieftine, examenul să vizeze mai multe boli;
1. ANCHETE COMBINATE – examen clinic, paraclinic,
interviu.
SCREENING
COMPARAŢIE TEST SCREENING – TEST DIAGNOSTIC
CRITERII TEST SCREENING TEST DIAGNOSTIC
OBIECTIV PREZUMŢIE CERTITUDINE
PERSOANE
VIZATE
APARENT SĂNĂTOŞI CU SEMNE SAU SIMPTOME
ŢINTA GRUPURI
POPULAŢIONALE
INDIVIZI
PRECIZIE FRECVENT SENSIBIL
DAR PUŢIN SPECIFIC
SPECIFIC, DAR MAI PUŢIN
SENSIBIL
COST UNITAR PUŢIN COSTISITOR,
“SINE QUA NON”
FRECVENT COSTISITOR
DECIZIE
TERAPEUTICĂ
NICIODATĂ CONTRIBUŢIE MAJORĂ
SCREENING
CALITĂŢILE TESTELOR UTILIZATE ÎN SCREENING:
1. Să nu fie nocive;
2. Să poată fi aplicate rapid;
3. Cost redus;
4. Simple;
5. Să fie acceptate de către populaţie;
6. Să aibă o validitate corespunzătoare;
7. Să aibă reproductibilitate = grad de stabilitate
mare;
8. Randament mare;
9. Valoare predictivă bună.
SCREENING
VALIDITATEA = frecvenţa cu care rezultatele probei sunt
confirmate prin teste diagnostice; se măsoară prin
Sensibilitate şi Specificitate.
Sensibilitatea = capacitatea unui test de a identifica corect
pe cei care au boala → un test cu sensibilitate mare va
determina o proporţie a fals-negativilor mică, deci se vor
pierde puţini bolnavi
Specificitatea = exprimă proporţia rezultatelor negative în
masa non-bolnavilor → un test cu specificitate mare va
determina o proporţie a fals-pozitivilor mică.
Ideal este ca atât sensibilitatea cât şi specificitatea testului să
fie mari, dar în screening se preferă testele cu specificitate mare
în special în situaţia când, din considerente de costuri, nu
dorim să supraîncărcăm faza de diagnostic.
SCREENING
REPRODUCTIBILITATEA = gradul de stabilitate al
testului, capacitatea de a obţine rezultate similare
atunci când este aplicat, în acelaşi grup populaţional,
de către persoane diferite.
ACURATEŢEA = gradul în care măsurătoarea
reprezintă valoarea reală a caracteristicii măsurate.
Reproductibilitate↑= test standardizat + personal
instruit + asigurarea controlului
VALOAREA PREDICTIVĂ A TESTULUI:
1. Valoarea predictivă pozitivă = probabilitatea de a fi
bolnav cu condiţia ca testul să fie pozitiv;
2. Valoarea predictivă negativă = probabilitatea de a nu
fi bolnav cu condiţia ca testul să fie negativ
SCREENING
BOLI MAJORE ASIMPTOMATICE – SCREENING:
Boli Hematologice:anemia la sugari şi gravide, incompatibilitatea Rh;
Boli Infecţioase: Infecţiile urinare – gravide, DZ; Hepatita B – gravide, donatori de sânge; Infecţia cu HIV – gravide, premarital; Rubeolă – gravide; Sifilis; TBC;
Boli Genetice: Fenilcetonuria, Hipotiroidismul congenital;
Boli Cardio-Vasculare: HTA, Determinarea nivelului Colesterolului;
Boli Neoplazice: Cancer de sân, Cancer de Col Uterin, Cancer de Colon şi Rect, Cancer Testicular;
Alte Boli: Glaucom, Osteoporoză.
SCREENING
DEZAVANTAJE:
1. Rezultate Fals-Pozitive (FP) – tratament în exces a
anomaliilor, anxietate, morbiditate şi eventual mortalitate la cei cu rezultate fals pozitive;
2. Rezultate Fals-Negative (FN) – depistare în stare avansată cu consecinţe terapeutice şi de cost, falsă “siguranţă” a persoanei, posibilă percepţie populaţională negativă.
Mortalitatea prin cancer de col uterin în Europa
1 http://data.euro.who.int/hfadb/, 2006
2 Ministerul Sănătăţii, România, 2001
România este prima ţară în Europa ca mortalitate prin cancer de col uterin1 (14.6 %ooo în 2004)
Femeile consultă
medicul când este
prea târziu (>50%
din cazuri sunt în
deja în stadiul II-
IV de cancer) 2
• Prevenţia a fost dominantă în medicina antică (medicina chineză, în urmă cu peste 2000 de ani, aprecia activitatea medicului în raport de eficienţa practicilor de protecţie a sănătăţii; medicina arabă considera că “scopul medicinei este de a întreţine şi apăra sănătatea şi, uneori, de a vindeca boala”);
• Prevenţia a devenit un imperativ pentru protecţia sănătăţii. (sec XXI : ideea de sănătate a omului ca individ a fost înlocuită cu cea a sănătăţii colectivităţilor umane - sănătatea comunitară);
• Prevenţia (profilaxia) = totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite în scopul cunoaşterii riscurilor pentru sănătate, a neutralizării acţiunii acestora, depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut, evitării constituirii proceselor epidemiologice şi identificarii cât mai precoce a stărilor de preboală şi boală.
1. Prevenţia primară = totalitatea măsurilor care urmăresc prevenirea unei boli sau a unor fenomene epidemice cât şi promovarea factorilor sanogeni
- preocupare majoră a MOS (MP, MC)
- în absenţa stărilor de preboală/boală
- ex: acţiuni aplicate prenupţial, gravide, copii, în condiţii de şcolarizare, ocupaţional, armată, cataclisme etc.
Obiective principale:
- depistarea factorilor de agresiune pentru sănătate supravegherea epidemiologică comunitară activă, multidisciplinară, prin screening (triaj);
- depistarea indivizilor / grupurilor cu risc major faţă de acţiunea posibilă a unor factori de agresiune;
- elaborarea, aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi social-economice a unor metode şi mijloace de neutralizare a factorilor de agresiune la nivelul comunităţii (ex: imunizări).
2. Prevenţia secundară = urmăreşte depistarea dezechilibrelor şi diagnosticarea precoce a stărilor de preboală, înaintea apariţiei semnelor clinice de debut sau de evolutivitate
- inclusă în preocupările MOS
- se execută concomitent cu acţiuni de prevenţie primară.
Obiective principale:
- depistarea indivizilor sau a grupurilor din populaţie care au suferit anumite agresiuni dezechilibre ale homeostaziei în stadii reversibile, fără evidenţe clinice = stări de preboală;
- instituirea de programe de reechilibrare, refacere a sănătăţii ambulator, dispensarizare.
3. Prevenţia terţiară = urmăreşte limitarea progresiei bolii manifeste, evitarea recăderilor sau recidivelor şi întârzierea instalării incapacităţii sau decesului
- parţial MOS
Obiective principale:
- folosirea concomitentă a acţiunilor de prevenţie primară şi secundară pentru depistarea “activă” a stării de boală, în diferite stadii de evoluţie: compensată, atipică, ignorată
(acţiuni dependente de entitatea nosologică şi nivelul educaţional al individului/ comunităţii);
- spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie-recuperatorie
- urmărirea ameliorării indicatorilor de calitate a vieţii
• Dispensarizarea – metoda de supraveghere activă,
complexă de protecţie sau refacere a sănătăţii
realizată multidisciplinar prin acţiuni medicale şi
nemedicale
• asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi sau grupuri
populaţionale
• are funcţii: preventive, terapeutice, recuperatorii
• în relaţie cu treptele prevenţiei treptele dispensarizării:
• de protecţie,
• reechilibrare,
• recuperare
1. Dispensarizarea de protecţie
caracter prevenţional
operaţiuni medicale nemedicale
durată variabilă
selecţia persoanelor sănătoase incluse în acţiuni:
• criteriul vârsta (0-1 an, 1-4 ani, adolescenţi, tineri, vârstnici)
• criteriul stării fiziologice (gravide, mame în perioada lehuziei/
alăptării)
• ocupaţional (noxe)
• indivizi sau grupuri cu risc crescut la acţiunea unor factori de
agresiune pentru sănătate depistaţi cu ocazia acţiunilor de prevenţie
primară
asigură condiţii optime: de dezvoltare somato-psihică;
ocupaţionale; de mediu
inserţia socială păstrată
efectuată exclusiv de medicul de familie
2. Dispensarizarea de reechilibrare
caracter prevenţional
dependentă de rezultatul prevenţiei primare şi secundare
selectia persoanelor aparent sănătoase incluse în acţiuni:
• indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni
asupra sănătăţii
• indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale, biochimice,
pre-boală) depistaţi prin screening
ambulator, programe: examen clinic, laborator, educaţie pentru
comportamente sanogene
intervenţii medicale în ambulator asociate cu eventuale modificări
ocupaţionale
efectuată în colaborare de medicul de familie şi medici de alte
specialităţi
3. Dispensarizarea de recuperare
- parţial MOS: depistare precoce a bolii
- spitalizare MOB (relaţii: MOS-MOB)
- realizată în timpul prestaţiilor de prevenţie primară şi secundară
- beneficii pentru MOB
- implicaţii familiale: medicale şi socio-economice
Dispensarizarea, ca şi prevenţia:
particularizări pentru diferite structuri demografice: vârstă, sex, medii, ocupaţional, categorii speciale (armată, sport, detenţie etc.)
particularizări: BT, BNT şi pe entităţi nosologice
Ecosistemul uman global şi principalii factori “de presiune”
Industrializarea Agricultura intensivă
Urbanizarea Modificări în structura demografică
Mecanizarea Brasajul populaţiei
Chimizarea Schimbarea precipitată a modului de viaţă
Transformarea
brutală a naturii
Mediul social
Mediul natural
Populaţia umană
Treptele prevenţiei şi dispensarizării
MOS
TERŢIARĂ
Recuperare pentru reinserţie socială
De protecţie a grupurilor populaţionale cu risc crescut faţă
de FR
SECUNDARĂ
PRIMARĂ
PREVENŢIE
de echilibrare homeostatică a cazurilor de preboală
DISPENSARIZARE
MOB
Educaţia pentru ÎNGRIJIRE în reţea Decese
sănătate cu sistemele evitabile
medico-sociale
Compartimente
Vârstă şi sex
Factori genetici
Mediu: fizico-chimici factori sociali biologici
Morbiditate
Consecinţe
• deficienţe
• incapacităţi
• dezavantaje
Deces
Prevenţie primară Prevenţie secundară Prevenţie terţiară
SISTEME DE ÎNGRIIJRE
ambulator spital
Structura sistemului de asistenţă a stării de sănătate a unei populaţii
top related