cc ordonanta presedintiala
Post on 28-Dec-2015
37 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Universitatea din CraiovaFacultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative
Master Drept PrivatMateria: Jurisprudenţa Curţii Constituţionale în dreptul
privat
ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE ÎN
JURISPRUDENŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE
Masterand: CLAUDIA BARBU
Craiova2010
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
1
C U P R I N S
1. Consideraţii generale
2. Condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preedinţialeA. UrgenţaB. Caracterul vremelnicC.Neprejudecarea fondului
3. Judecata ordonanţei preşedinţiale3.1. Instanţa competentă3.2. Cererea de ordonanţă preşedinţială3.3. Procedura de judecată
4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale4.1. Decizia nr. 199/17.10.20004.2. Decizia nr. 124/16.04.20024.3. Decizia nr. 281/13.12.2002
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
2
1. Consideraţii generale
Ordonanţa preşedinţială este o instituţie juridică de origine franceză
(ordonanţe de referat) care a fost introdusă în legislaţia românească o dată
cu revizuirea Codului de procedură Civilă dn 1900. În prezent sediul
materiei se regăseşte în art. 581-582 din Codul de Procedură Civilă.
Termenul de ordonanţă preşedinţială cunoaşte două accepţiuni1:
- formă de procedură, adică ansamblul de norme după care se conduc
părţile şi instanţa în soluţionarea unor pricini urgente. Ordonanţa
preşedinţială este astfel acea procedură specială în temeiul căreia
instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, „va putea să ordone
măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept
care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”(art. 581 Cod Procedură
civilă)
- act procedural, respectiv înscrisul care o constată, care este o
hotărâre judecătorească supusă căilor de atac.
2. Condiţiile de admisibilitate ale
ordonanţei preşedinţiale
Pentru ca o ordonanţă preşedinţială să fie admisibilă aceasta trebuie
să îndeplinească atât condiţiile generale aplicabile oricărei acţiuni în justiţie
(capacitatea de exerciţiu, calitatea procesuală, justificarea unui interes
legitim), cât şi condiţiile specifice acestei proceduri.
Vom analiza în prezenta lucrare doar aceste din urmă condiţii de
admisibilitate.
1 C. Crişu – Ordonanţa preşedinţială, Ed. Academiei, Bucureşti, 1976, p. 9________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
3
A. Urgenţa
Aceasta este prima condiţie care justifică folosirea ordonanţei
preşedinţiale. Ea nu trebuie să fie confundată cu celeritatea care obligă la
un mers rapid al procedurii obişnuite.
Art. 581 nu defineşte urgenţa, ci doar enumeră categoriile de situaţii
caracterizate prin urgenţă, şi anume acele situaţii în care măsura solicitată
este necesară pentru:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere (iar prin pagubă
nu trebuie să se înţeleagă doar cea materială);
- prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara altfel
(nu este admisibilă ordonanţa în cazul în care prejudiciul este doar
eventual);
- înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În materia ordonanţei preşedinţiale nu putem vorbi de o urgenţă
principială, ci este necesar ca instanţa să analizeze şi să constate de la caz
la caz dacă aceasta condiţie a urgenţei este îndeplinită, motivând în acest
sens hotărârea pronunţată.
Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă s-a precizat că urgenţa trebuie
să persiste pe tot parcursul judecăţii, nefiind suficient ca ea să existe doar
la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dispărând ulterior
acestui moment.
În practică s-a reţinut că există urgenţă în cazuri precum:
- acela când fostul chiriaş refuză să predea un bun închiriat deşi
contractul de închiriere a încetat, reclamantul fiind lipsit în mod
abuziv de folosinţa bunului său;
- acela când un proprietar deţine un imobil situat pe un loc înfundat şi
este împiedicat de la exerciţiul normal al dreptului de trecere;
- evacuarea provizorie a chiriaşilor pentru efectuarea lucrărilor de
consolidare a imobilului în care locuiesc.
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
4
În cazurile în care prin lege se prevede luarea unor măsuri pe calea
ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu mai trebuie să verifice această
condiţie, pentru că ea este prezumată de legiuitor. Sunt astfel de cazuri:
- art. 88 alin. 1 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile
geografice „Pentru ordonarea măsurilor prevăzute la art. 87 sunt
aplicabile dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă”
- art. 9 alin. 4 din Legea 11/1991 privind combaterea consurenţei
neloiale „ Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amînare se pot
aplica dispoziţiile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă”
- art. 19 alin. 4 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic
„Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor
alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială,
încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei
legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă”
- art. 280 alin.final C. proc.civ. „Până la dezlegarea cererii de
suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă
preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea
cerinţei prevăzute la alin. 4”
- art. 613² C proc. Civ.: „Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului,
prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la
încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia
pentru copii şi la folosirea locuinţei”
B. Caracterul vremelnic
A doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale este ca
măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică. Pe această cale nu se pot
lua măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi.
Tocmai datorită faptului că aceste măsuri nu sunt definitive, partea
nemulţumită de măsura luată prin ordonanţa preşedinţială are posibilitatea
de a se adresa instanţei pe calea dreptului comun.________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
5
Măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp
până la rezolvarea în fond a litigiului chiar dacă în hotărâre nu se face o
menţiune în acest sens.
Există însă cazuri în care acestea nu au o durată limitată şi anume
atunci când partea împotriva căreia s-a luat măsura nu sesizează instanţa
de fond, aceasta nemodificând însă caracterul vremelnic al ordonanţei
preşedinţiale.
Caracterul vremelnic al măsurii luate rezultă fie din natura măsurii
luate, fie din cuprinsul ordonanţei, în care se arată că ea îşi produce
efectele numai un anumit timp.
C. Neprejudecarea fondului
A nu prejudeca fondul înseamnă că instanţa de judecată nu poate
judeca fondul dreptului, dar pentru a nu pronunţa o soluţie arbitrară, ea
este obligată să analizeze aparenţa dreptului.
Odată verificată îndeplinirea celorlate condiţii de admisibilitate,
instanţa va examina dacă şi aparenţa dreptului este sau nu în favoarea
reclamantului.
Dacă părţile îşi întemeiază pretenţiile pe un titlu, instanţa, fără a
cerceta în fond valabilitatea actului, va examina validitatea formală a
acestuia, eficacitatea sau inopozabilitatea lui2. Eventualele apărări de fond,
precum cele privind viciile de consimţământ sau caracterul simulat al
actului, pot fi verificate numai pe calea dreptului comun.
Nu sunt admisibile pe calea ordonanţei preşedinţiale o cerere de
chemare în garanţie şi nici o cerere de arătare a titularului dreptului, dar
sunt admisibile cererea de chemare în judecată şi a altor persoane sau
cererea de intervenţie voluntară, principală sau accesorie.
3. Judecata ordonanţei preşedinţiale
2 Gr. Boroi, D. Rădescu – Codul de procedură civlă comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1994, p. 819________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
6
3.1. Instanţa competentă
Conform art. 581 alin. 2 C. proc. civ. „cererea de ordonanţă
preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra
fondului dreptului”, indiferent dacă există sau nu judecată asupra fondului.
Potrivit regulilor generale, cererile depuse la instanţele necompetente
nu se resping, instanţa greşit sesizată, fiind obligată, din oficiu sau la
cerere, după caz, să se dezinvestească în favoarea instanţei competente.
În ceea ce priveşte competenţa generală, instanţele nu pot soluţiona
pe calea ordonanţei preşedinţiale cereri pe care nu le pot judeca nici în
fond.
Dacă există un litigiu pendinte, cererea de ordonanţă preşedinţială se
va introduce la instanţa sesizată cu judecarea litigiului respectiv.
3.2. Cererea de ordonanţă preşedinţială
Având în vedere caracterul sumar al procedurii, cererea de
ordonanţă preşedinţială nu trebuie să cuprindă toate elementele necesare
cererii de chemare în judecată, fiind suficient să indice numele şi domiciulul
părţilor, măsura care se solicită, justificarea urgenţei luării acestei măsuri şi
probele invocate. Cererea trebuie să fie semnată şi timbrată.
Întrucât regula instituită de art. 181 C. Proc. Civ. este oblgativitatea
întâmpinării şi nu există dispoziţii speciale în materia ordonanţei
preşedinţiale rezultă că şi în cazul acesteia întâmpinarea este obligatorie.
Având în vedere caracterul urgent al ordonanţei preşedinţiale rămâne
la laitudinea judecătorului să decidă asupra necesităţii respectării
termenului de 5 zile pentru depunerea întâmpinării.
În cadrul ordonanţei preşedinţiale este admisibilă cererea
reconvenţională, în măsura în care pretenţiile pârâtului împotriva
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
7
reclamantului întrunesc la rândul lor condiţiile de admisibilitate ale
ordonanţei preşedinţiale.
3.3. Procedura de judecată
În cazul ordonanţei preşedinţiale procedura de judecată are caracter
contencios, pentru că părţile au interese contradictorii, iar conflictul dintre
ele este născut şi actual.
Regula este, şi în cazul ordonanţei preşedinţiale, citarea părţilor, art.
581 alin. 3 instituind excepţia de la această regulă potrivit căreia ordonanţa
poate fi dată şi fără citarea părţilor.
Având în vedere caracterul urgent, termenul pentru înmânarea citaţiei
poate fi redus, ceea ce înseamnă că citaţia poate fi înmânată chiar şi în
ziua judecăţii, instanţa urmând să aprecieze dacă pârâtul a avut la
îndemână timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea.
În jurisprudenţa mai veche s-a decis că dacă s-a dispus citarea,
instanţa nu este obligată să comunice pârâtului cererea şi actele depuse de
reclamant3, dar în doctrină4 se apreciază că „în condiţiile în care se impune
respectarea cerinţelor art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor
omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, urgenţa în luarea
măsurii nu poate justifica, în lipsa unui text care să îngăduie aceasta,
necomunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată şi a înscriurilor
care o însoţesc”.
Judecata poate avea loc numai dacă procedura de citare este legal
îndeplinită.
În principiu poate fi încuviinţată aministrarea oricărei probe, dar
trebuie avut în vedere caracterul urgent al ordonanţei, ceea ce înseamnă
că instanţa va respinge probele a căror administrare ar necesita un timp
îndelungat.
3 Tribunalul Suprem, col.civ. dec. nr. 1744/19574 Mihaela Tăbârcă – Drept procesul civi, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, vol II, p.227 ________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
8
Dacă s-a încuviinţat ca ordonanţa să se judece fără citarea părţilor,
instanţa nu poate să administreze probe la propunerea reclamantului şi nici
nu poate să asculte concluziile acestuia, pentru că altfel ar încălca
principiul egalităţii părţilor în justiţie.
În tot cursul procesului, reclamantul îşi poate transforma cererea de
ordonanţă preşedinţială în cerere de drept comun, cu acordul expres sau
tacit al pârâtului. Dacă această transformare are loc în lipsa pârâtului,
instanţa este obligată să dispună amânarea judecăţii la un nou termen şi să
comunice pârâtului transformarea survenită, pentru că altfel ar încălca
dreptul la apărare al acestuia.
Deşi are un caracter provizoriu, ordonanţa preşedinţială este o
adevărată hotărâre judecătorească.
Instanţa se pronunţă asupra cererii printr-o sentinţă numită
ordonanţă, care trebuie să conţină toaate elementele unei hotărâri
judecătoreşti.
Pronunţarea se poate amâna cel mult 24 de ore, iar motivarea
ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare (art. 581 alin. 3 C.
proc. civ.).
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca
executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen (art. 581
alin. final C. proc. civ.)
Ordonanţa este executorie de drept şi pentru a fi pusă în executare
nu este necesar ca ea să se investească cu formulă executorie.
Potrivit art. 582 alin. 1 C. proc. civ. „ordonanţa este supusă recursului
în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de
la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea
recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili
de către aceasta (art. 582 alin. 2 C. proc. civ.).
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
9
Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
Dacă în primă instanţă judecarea se poate face şi citarea părţilor, în recurs
se revine în mod obligatoriu la contradictorialitate.
În ceea ce priveşte celelate căi extraordinare de atac, este admisibilă
formularea unei contestaţii în anulare împotriva acestei hotărâri, dar nu
poate fi admisă însă o revizuire, care are ca obiect numai hotărârile prin
care se rezolvă fondul.
De asemenea, împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate
face contestaţie.
Ordonanţa preşedinţială nu are putere de lucru judecat în procesul
asupra fondului, ceea ce înseamnă că părţile pot readuce în discuţie cu
ocazia judecării fondului toate problemele rezolvate provizoriu pe calea
ordonanţei preşedinţiale, dar dacă împrejurările de fapt care au justificat
pronunţarea ordonanţei nu s-au schimbat, nu poate fi primită o nouă
ordonanţă, ceeea ce nu împiedică schimbarea măsurii vremelnice printr-o
altă ordonanţă preşedinţială în cazul în care împrejurările de fapt avute în
vedere cu ocazia primei judecăţi nu mai subzistă ori s-au schimbat.
4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
4.1. Decizia nr. 199/17.10.2000 referitoare
la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin.
ultim şi a celor ale art. 582 din Codul
de procedură civilă
Prin Decizia nr. 199/2000 a fost respinsă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale
art. 582 din Codul de procedură civilă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textele
de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin.
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
10
(3)5, referitoare la statul de drept, art. 16 alin. (1)6, referitoare la egalitatea
în drepturi, art. 20 alin. (2)7, referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 218, privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2)9,
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 5110,
privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 5411, referitoare la
exercitarea drepturilor şi a libertăţilor cu bună-credinţă, şi a celor cuprinse
în art. 12312, privind înfăptuirea justiţiei. S-a aratat că textele criticate nu
circumstanţiază caracterul vremelnic şi executoriu al ordonanţei
preşedinţiale şi nici exercitarea căilor de atac împotriva soluţiei pronunţate
asupra fondului dreptului. Astfel ordonanţa preşedinţială, dintr-un
instrument de drept cu scop reparatoriu, se transformă într-un instrument
de cauzare de pagube, "de golire a unui drept de substanţa sa". S-a
solicitat Curţii Constituţionale să pronunţe "o decizie de interpretare" în
sensul vremelniciei ordonanţei preşedinţiale până la rămânerea definitivă şi
irevocabilă a hotărârii pronunţate asupra fondului dreptului. De asemenea,
s-a considerat că această interpretare se impune şi cu privire la
posibilitatea exercitării căilor de atac asupra ordonanţei preşedinţiale.
Autorul excepţiei a considerat că judecătorul care aplică legea trebuie să
aibă în vedere nu numai textul în sine al procedurii civile, ci, înainte de
toate, textele constituţionale ce au forţă juridică supremă. De asemenea, s-
a arătat că prin normele criticate se încalcă şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din
5 România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate6 Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.7 Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale8 Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 9 Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii10 Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie11 Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi12
Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. ________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
11
Constituţie, deoarece sunt lezate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581
alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă,
Curtea a constatat că reglementarea prin aceste texte de lege a unei
proceduri speciale prin care instanţa de judecată poate ordona măsuri
vremelnice în cazuri grabnice, precum şi prevederea căilor de atac
împotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare)
nu contravin în nici un mod textelor constituţionale invocate în motivarea
excepţiei de către autorul acesteia, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a
aplicării acestora.
Astfel a constatat că sunt respectate prevederile art. 125 alin. (3) din
Constituţie şi prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie deoarece
reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale prin dispoziţiile art. 581
alin. 1 şi alin. ultim, precum şi prin cele ale art. 582 din Codul de procedură
civilă nu contravine nici uneia dintre valorile supreme garantate prin acest
text (demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare
a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic).
Din aceeaşi perspectivă Curtea a reţinut, de asemenea, că
dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces
echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, şi, prin urmare, nici prevederilor art. 20
alin. (2) din Constituţie (referitoare la prioritatea reglementărilor
internaţionale în cazul în care există neconcordanţe între pactele şi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
este parte, şi legile interne), deoarece nu conţin prevederi prin care să fie
încălcat dreptul oricărei persoane "[...] la judecarea în mod echitabil, în
mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
12
independentă şi imparţială, instituită de lege". Într-adevăr, instanţa de
judecată (instituită de lege, independentă şi imparţială) poate ordona
măsuri vremelnice în cazuri grabnice (prevăzute de art. 581 alin. 1 din
Codul de procedură civilă), într-un termen mai scurt decât "termenul
rezonabil" cerut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor
în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din
Constituţie, nu are nici o legătură cu cauza, pentru că art. 581 alin. 1 şi alin.
ultim şi art. 582 din Codul de procedură civilă nu creează privilegii sau
discriminări între cetăţeni.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din
Constituţie, Curtea a constatat, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi
primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul
de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului
oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o
posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa
justiţiei prin cerere de ordonanţă preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).
Totodată, posibilitatea atacării cu apel şi cu recurs a ordonanţei
preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de
art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în
favoarea deplinei respectări a accesului liber la justiţie.
Curtea a mai constat că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 49
alin. (2) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu restrâng
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
13
exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se
pune nici problema limitelor sau a proporţionalităţii unei restrângeri.
De asemenea, nu sunt incidente în speţă nici prevederile art. 54 din
Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a
drepturilor şi libertăţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca
obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.
Curtea a observat că invocarea de către autorul excepţiei a încălcării
prevederilor art. 123 din Constituţie nu are nici o relevanţă, întrucât
instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei
preşedinţiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii
a justiţiei şi, totodată, nici independenţei judecătorilor şi a supunerii lor
numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.
Curtea a constatat că solicitarea autorului excepţiei privind
pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare
este inadmisibilă, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3)
teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată "Curtea Constituţională nu
se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci
numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei".
Pe de altă parte, Curtea a constatat că susţinerile autorului excepţiei
privind necesitatea interpretării de către Curte a dispoziţiilor art. 581 alin. 1
şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, întrucât
unele hotărâri judecătoreşti ar fi nedrepte, inechitabile şi abuzive, nu
constituie argumente în favoarea pronunţării unei decizii în acest sens,
îndreptarea acestora fiind posibilă, potrivit art. 128 din Constituţie, prin
exercitarea căilor de atac
4.2. Decizia nr. 124/16.04.2002 referitoare
la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul
de procedură civilă________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
14
Prin Decizia nr. 124/2002 a fost respinsă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură
civilă
În motivarea excepţiei autorul acesteia consideră că textul criticat
încalcă dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât "permite
judecarea fără citarea pârâtului", ceea ce în opinia sa contravine
principiului contradictorialităţii. Instanţa de judecată consideră că excepţia
este neîntemeiată. Se arată că, ordonanţa preşedinţială fiind o procedură
specială, atunci când este dată fără citarea părţilor exercitarea efectivă a
dreptului constituţional la apărare este asigurată prin folosirea căii de atac
a recursului, prevăzut de art. 582 din Codul de procedură civilă
Din examinarea textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate şi
a textului din Constituţie invocat în motivarea excepţiei Curtea a Considerat
că nu există nici o incompatibilitate între acestea.
Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8
februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69
din 16 martie 1994, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi
corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale.
Reglementarea prin acest text de lege a unei proceduri speciale prin
care instanţa de judecată poate ordona măsuri vremelnice în cazuri
grabnice, fără citarea părţilor, nu contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din
Constituţie.
Curtea a reţinut de asemenea că asupra constituţionalităţii art. 581
alin. 1 şi alineatul ultim, precum şi a art. 582 din Codul de procedură civilă,
referitoare la ordonanţa preşedinţială, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.
199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, statuând că aceste dispoziţii sunt
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
15
constituţionale şi că nu au intervenit elemente noi de natură să determine o
reconsiderare a jurisprudenţei sale.
4.3. Decizia nr. 281/29.10.2002 referitoare
la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de
procedură civilă
Prin Decizia nr. 281/2000 a fost respinsă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textul
de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16
alin. (1), art. 21, 24 şi 54 din Constituţie, deoarece "creează o discriminare
nepermisă între justiţiabili (...), înfrângându-se principiul constituţional al
exercitării drepturilor cu bună-credinţă fără a încălca drepturile celorlalţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea a constatat că
aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură
civilă instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată
poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter
vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării
prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu a putut
reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din
Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de
persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile
menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea
de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în
situaţii similare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite.
Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din
Constituţie, Curtea a constatat, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi
primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
16
de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului
oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o
posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa
justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).
De asemenea, posibilitatea atacării cu apel şi cu recurs a ordonanţei
preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de
art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în
favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.
________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale
17
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Crişu – Ordonanţa preşedinţială, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1976
2. Gabriel Boroi, D. Rădescu – Codul de procedură civlă comentat şi
adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1994
3. Mihaela Tăbârcă – Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2005
4. Viorel Mihai Ciobanu – Tratat teoretic şi practic de procedură civilă,
Ed. Naţional, Bucureşti, 1997
5. Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Marian-Genoveva Mrejeru –
Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi jurisprudenţă în
materie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2004
____________________________________________________________________________________Celea Alina Adriana – Ordonanţa preşedinţială
18
top related