calvarul - monoskop · anul ii no. 37-38 sâmbătă 7 aprilie 1923 ! exemplarul 2 lei ';...

Anul II No. 37-38 Sâmbătă 7 Aprilie 1923 ! Exemplarul 2 Lei '; "Apare S â m b ă t ă

C a l v a r u l Am crezut î n t o t d e a u n a că a fost î na in t e de

r ă s t i gn i r e c â n d i-a zis lui I o a n : - - Iţi î nc red in ţ ez p e m u m ă - m e a . Căci, după ce l-au pironi t ostaşi i , şi au sădit

groaznica unea l t ă , n u mai t rebu ie să fi rostit nici im c u v â n t , ut b u n ă seama , a raciiv, f i indcă e ra mai b ine s ă fi tăcut .

A fost c a şi cum s tă t ea d r e p t şi p ă r e a ca-şi înt insese b r a ţ e l e p e n t r u a cup r inde un loc mai mare în l ume . C u creş te tu l neclinti t , şi cu ochii deschişi, f a ţ ă în faţă cu viaţa, pr iviă . Or ic ine i-ar fi p u s m â n a pe in imă a r fi băga t de s e a m a că nu-\ bătea mai tare ca d e obceiu. R e s p i r a cu tărie ae ru l f uneb ru lu i .munte, îi s imţia gus tu l , fi accepta s avoa rea .

Dure rea n ' a v e a n imic care să-1 poa t ă s u r p r i n d e : nu d ă d u nici u n s ingur s t r iga t de uimire , a şa cum intri î n t r ' o ţ a r ă a cărei aşzare o cunoşt i d u p ă ha r t ă . Nu era d i n t r e cei cari în faţa ei se fac mici, ci părea mai d e g r a b a că se des fă şu rase pen t ruca ea să-1 îmbră ţ i ş eze pe dea în t r egu l . Tăcu de teamă, nu c u m v a p r i n t r ' u n cuvânt , pr inr r 'un g â n d ce i-ar fi fost s t r ă in , sâ-i tu rbure măre ţ ia .

N 'a luat pa r t e la nic iuna d in scenele pe cari ni le-au poves t i t Evangel iş t i i . Acestea fură mai crude î n c ă decâ t au putu t ei s'o spună . Nu numai s i ngu r P e t r e s 'a l e p ă d a t d e d â n s u l . Câţ i ­va d in t re discipol i i să i c rezuse ră să-i p o a t ă ră­mâne a p r o a p e p â n ă la ultimu-i s u s p i n , d a r c â n d le s tă tu în faţă, în go l ic iunea mare lu i său t r u p friguros şi c â n d d u n g i l e d in sânge le mâin i lor sale i se î n t i n s e r ă d e a l u n g u l braţelor , ş a u în­fricoşat ş i -au d a t î n d ă r ă t ca şi cum ar fi mirosi t depe acum.

Mama lui se a r ă t ă a ş a cum se a r a t ă m u m e l e . Striea os taş i lo r : — Să nu-1 d o a r ă ! Să nu-1 d o a r ă ! ii p i roniau picioarele , h a s t r iga : :, - Oh, D o a m n e , pic ioruşele lui, D o a m n e !

Au târât -o . P l e c ă f iecare . Nimeni nu p l ângea . Păliseră.

C â n d nu mai fu n imeni , ostaşii se d e p ă r t a r ă , h'rau o a m e n i aspr i i şi cu simţirea războin ică . C â n d unul din v r ă j m a ş i i lor mur i ă , n u li se pă rea ca muriâ un om. I n t r ' u n sfârşir îşi z i se ră :

D a c ' a m ciocni un păhăre l , f ra ţ i lor ! Şi d u p ă m u n c ă , se d u s e r ă la b ă u t u r ă .

Staţi locului , s ă facem crepur i , le strig:; unul d in t re t â lha r i . E rau dou i tâ lhar i . P â n ă 'n clipa aceea f u s e s e r ă cumin ţ i : e ra lume. Trebuiau să dovedească mul ţ ime i a d u n a t e că „flăcaiaşii Ierusal imului" aveau stofă în t r ' ânş i i . H a i d a d e ! ai crezut că m ă p e d e p s e ş t i . C a să a ra t e ca cele mai rele cazne chiar , nu-i a t ingeau , se ţ ineau

pe cruce cum s 'ar fi ţ inut pe uliţele oraşu lu i lor. Născoc iseră un joc de s e a m a lor. C â n d omul de

co rvadă îna in ta sp r e ei: P ă z e a , că t r a g !

Şi d in t r ' un scuipat îl p lezniau pe obraz . Nu p iueau s ă se împiedice sa iu i r ada" o T i î o h o t e .

Centur ionul , în sfârşir, le z ise : Isprăviţ i o d a t ă ca va pun că luş .

Era un b ă t r â n pe care por tul coifului îl che­lise, ii r ă s p u n s e r ă :

- Vrei s ă şti? ei iacă, nu eşti f r u m o s ! Pe fiecare îl c h e m a într 'a l t fe l . Cel din s t â n g a

se tui mia îngeraşu l S ionulu i , cel din d r e a p t a : R e -rhinttl d in J o s a p h a t .

S ă nu fugiţ i! Fiţi buni şi aş tepta ţ i -ne , le z i seră oştenii d u p ă ce încercaseră t ră inic ia cuielor.

Ce e d r e p t , p r i m a c l ipă d e s ingură t a t e fu pen­tru dânş i i o cl ipă rea . T r u p u l lor a t â r n ă de ca­pă tu l b ra ţe lor . O m u l r e spec tă fiece părt icică din sine î n s u ş i : g â n d u l acesta îi f ă c e a să sufere mai mult î n c ă decâ t sufer inţa . C u m a d i c ă ? Avu-se ră o d a t ă p ic ioare p e n t r u a-şi ' spri j ini t rupu l , din ins t inct încercau să-şi utilizeze picioarele pen­tru a-şi păz i mâini le . Ia tă d e ce îi p i ron i se ră călăi i . D o u ă picioare răn i te , le a ră t au , la cea d in tâ iu miş­care, că t r ebu ie să-şi iea n ă d e j d e a dela ele. D a r oare ce f ă c u s e r ă cuiele? P ă r e a eă făcuseră mai mult decâ t să-şi c r o i a s c ă . u n loc în că rnu r i l e lor. Crucif icatul nu mai s imţia forma picioarelor lu i : d o u ă pic ioare sd rob i t e , d o u ă picioare g roaz­nice, d o u ă picioare ca o f i e r tu ră d e durere , nu mai erau b u n e d e c â t să-I facă să sufere.

To tuş i nu se d ă d u r ă bătuţ i şi cum unul tăcuse ce ' iua l t gră i că t re dânsul.-

—•- F ă r ă d o a r şi poa te , nu ştiu ce-am d r e s , clar m ă doa re copi ta !

In cKj'.._ iceea , d e s i g u r , şi pen t ru a se g â n d i la altceva, a m i n t i r ă de tovarăşu l lor.

Hei, tovarăşe , '.- . ; \ \ n e , nu cumva ai m u r i t ? El era t o t d e a u n a g a t a s ă r ă s p u n d ă când i

se vorbia. Simplu, p ă r ă s i tăcere.- pe care acum o r ă s p â n d i a în lume. Se auzi glas-.,' cel f r u m o s :

N ' a m muri t , p r ie tene . v • . Se ap lecase chiar puţin de p a r t e a ce ' ire

îi vorbise. Iaca bine, ai s ă ne ţii s indrof ie .

N ' a u fost răi cu el, au fost numa i cum sunt ei. G l u m a lor c â t e o d a t ă e r a greoa ie :

I ascu l tă , nu erai tu făcă tor de minun i , dc meser ie?

—N'am s ă mai fac minuni , r ă s p u n s e el. S'a nimeri t p ros t , aveai un pri le j n e m a i ­

pomenit . Spinarea l o r i sprăvi prin a intra în joc. Spi­

na rea omului e o l u m e . P â n ă a tunc i c rezuseră că au sp ina re pen t rucă t rebuie sa a ibă ceva pe d i n d ă r ă t . T o t astfel monede le , au u n revers . O n u m i a u , dosu l . Cel mul t pu tea servi s ă duca poveri . S imţ i ră cât d e boga tă e firea. Deşă la rea care îi cupr inse , nu fu u n a l din acele rele cari se aba t pe o r eg iune a t rupu lu i şi o î n d u r e r e a z ă în în t reg ime. Ci se c o n d u s e cu o m a r e del icate ţă . Nu p ă r ă s i a locul pe care-l a lesese şi de î n d a t ă îşi l ă rg ia moş ia şi r a d i a a s u p r a împre ju r imi lo r . Se a p u c a de muşch i , ş t ia s ă descopere nerv d u p a nerv, ştia să-i creieze, fă ră îndoia lă , acolo u n d e nu erau nervi , căci s imţ ia că s p i n a r e a lor creste şi se p o p u l e a z ă cu mii d e făptur i ţ ipă toa re , he a p u c a d e oase , d e acea s u b s t a n ţ ă pe care o cre­z u s e r ă p ie t roasă , a oase lor , şi pietrele însăşi se însur le ţ iau sub paşii ei. Ven ia în a t ingere cu re­giunile adânc i , î n c o n j u r a s tomacul , îl sup ravegh ia ca un s t ă p â n , îi i m p u n e a disc ipl ina ei d e fier, ca nu pu tea rezista, şi încerca să scape, î n t r ' un groaznic sughi ţ . P ă r e a ca t rebuia sa-1 verse .

Cel din u r m ă care încă se împotr iv ia mai avu curajul s ă zică:

- - P e v remur i aveam o altfel de sp inare . Dar cellalt nu pu tu decât să-i r ă s p u n d ă :

- Sunt bolnav, taci d i n gură-C u n o s c u s e r ă acele r ivali tăţ i cum exis ta între

briganzi , a v u s e r ă a d e s e a de d u ş m a n pe câte u n u l din oameni i aceia cari s a m ă n ă s p a i m ă în j u r u l lor şi în fa ţa c ă r o r a t r emură locuitorii unui oraş întreg.

li ţ ineau piept, î n f r u n t a s e r ă privirea Lupu lu i şi a Pan te re i , şi s 'au lupta t şi le-au lua t pielea. Am să-ţi m ă n â n c nasu l , ziceau, să r ind a sup ra - l e .

To t astfel încercau acum să î n t â m p i n e du ­rerea . O v e d e a u de depar te venind, şi n ' a v e a u frică. S 'ar fi zis că îi ieşiau în cale, ca să i-o dovedească . Ii şi d i sp re ţu i au obrazul şi d ă d e a u năva lă , d e î n d a t ă ce î n t i n d e a m â n a să-i înşface. Str igătele pe cari le scoteau, nu erau d in t re acele s t r igăte pe cari d u r e r e a ni le smulge , d a r stri­gă te le d e mânie pe cari le a r u n c ă răsbo in icu l în arşi ţa bătăl iei . C u m ad i că? Se rosrogol iau cu ea ,

şi în t r 'un piept la p iept îngrozi tor , lovi tură pen t ru lovi tură, o p o s e d a u şi încercau să o înăbuşă sub greu ta tea lor. C r e d e a i uneori că le-a băga t p u m n u l în g u r ă . O apucau cu dinţi i , şi m u ş c â n d în c a r n e a ei, o mes tecau cu t u rba re . :

Nu voiau să se d e a bătuţ i , nu pr imiau sa fie legaţi de t runchiul ei. Cu cele pa t ru ale lor m ă ­du la re se t r u d i a u p e pi roanele ei, şi în t r 'o res­t rângere s p ă i m â n t ă t o a r e , t r ă g â n d de fiecare din ele, cercau săi i le s m u l g ă cum a r fi făcut cu nişte scule d e fier. P a r ' c ă voiau să îndure reze durerea . Se înverşunau p e crucea ei, îşi r ă suc i au picioarele să o sgârie cu unghi i le , o isbiau pu t e rn i c cu capul , şi cu o d e nedesc r i s mişca re cercau să se în toarcă pen t ru a o a r u n c a d in faţă .

Nebuni , încercau o res tabi l i re pen t ru a se co­coţa p â n ă pe t r ave r sa or izontală , apoi, beţ i d e neput in ţă , cu lovituri de s p i n a r e , cu isbiri d in u m ă r , scu turau sinistra unea l t ă şi u r m ă r i a u cel puţin aceas tă ţ in tă de a n u o lăsa aşa cum cei­lalţi o săd i se ră . Cruc i le , c â t eoda t ă , pă reau ca se prăvălesc , g u s t a u delici i le unei plăceri sălbat ice, nu-şi ziceau c ă vor cădea d i m p r e u n ă cu supor tu l lor, se jerrf iau, li se p ă r e a că vor sdrobi du re r ea a b ă t â n d greu ta tea unei cruci asuprâ- i .

Leşinau cu tu rba re . D e î n d a t ă ce îşi veniau în fire, se în to rceau la luptă- U n u l d int r ' înş i i se istovi atât că do rmi ca o vită.

Aci se petrecu minunea pe care ne-o povesteşte Luca, evanghelistul.

Charles-Louls Philippe

") Această lucrare neterminată e prima versiune inedită în libră­riei, a ultimei nuvele pe care a scris-o Charles-Louis Phi l ippe, mort la 27 ani.

O u ă r o ş i i

Bustial p o e t u l u i i ta l ian Va sari de Prampolini

Plimbări bolnave Jacelinei

Am mers amândoi de-alungul cheiului trist. Case mici .şi albe, voiau din oraşul întunecat să fugă; şi ne-a duru t şi pe noi tristeţea zidurilor

de internat şi-am rămas sa ascultam (ţi-aminteşti oare?) cum liniştea punea la porţile oraşului zăvoare

In sară, glasul tău a fost un clopoţel înăbuşit. Mâinile tale, le simţiam iar, ca pe-o melodie regăsită. Ştiam, că aceeaşi durere se ascunde după fiecare

• ' perdea cernită şi că in fiecare casă e-acelas apăsător sfârşit.

! * Apoi, pe firele de melancolie ale lunei, plopii au cântat o serenadă subţire.

^ • - tp i • Ş i i ţ i aminteşti î lau. . .~ uliţelor mărginaşe, pe care paşii noştrii s'au tânguit stins ca 'ntr 'o nedes­

luşită amintire.

Ştii şi acum sonata apelor în care toată sfâşierea ora­şului plângea

şi glasul de clopot cum învăluia ca'n mătase tri­steţea zidurilor plecate

...şi sonata tăcerii... şi luminile tresărind sfios aşa ca nişte note de pian subţiri în singurătate.

Iţi aminteşti toate acestea şi te dor. Revezi copilul a prinzând surâsul felinarelor galbene

/ şi mâhnite, sufletul lui mic zâmbia dureros de-alungul cheiului şi ca un spin, ne sângera gândul copilăriei depărtate

şi ' r ăn i t e .

Vorbele noastre erau strigăte sugrumate . Vata mâhnirilor adânc ni le înăbuşiav. . . .O ! Iţi aminteşti ţipătul sfâşietor al trenurilor, Era toată viaţa oraşului desnădăjduit care ţipa.

Aşa am mers prin oraşul de întuneric. Cât de tristă serenada plopilor şi a lunei, până târziu, Tu ai cântat cu sufletul meu între buze ca pe-o

frunză ...şi era atâta melodie trista... ş i ' n noi atât pustiu,

ILARIE V O R O N C A

Au apărut următoarele volume de artă $i literatură nouă.

Marguer i t e Cr isay d e P a u l D é n u é e . Le Volant d 'Ar t imon de P a u l f e r m é e . ; • P o è m e s à Claire Voie Céline A r n a u l d . P o i n t de Mire Cél ine A r n a u l d . C u b i s m e et emp i r i sme Léonce R o s e n n b e r g C u b i s m e et T rad i t i on , Léonce R o s e n n b e r g . Verzanniel te Volzinnen, Ever t R i n s e n a , M A Bach poèmes , L. K a s s a h . Buch neuer K ü n s t l e r , M A Verlag. Qlasa rch i t ec tu r , P a u l Scherbart . Merz buch, K u r t Svitters. Excentr ische E m p f i n d u g , E r n s t Marcus .

In faţa gratiilor cu animale, doi tineri uitară mi­zeria, leit-motivul de griji şi ironie. Ea îi făcuse prieteni. O urau cu uşurătate.

Ca o cămară de paiat. o cuşca în care un urs îşi contempla unghiille. Laba. îi plăcea fetei. per­niţă pentru ace. Totdeodată îi admira blana de culoarea foilor de tutun. Vlad se gândi ia calea. Pentru reabilitare fu uimit că ei îi displace duhoa­rea deasă a fiarelor. E ceva sănătos ea mirosul colcotului de păcură. Acum ursul îi privia rân­jind, — de câ,teva calde ceasuri îl stăpânia o obse­sie umoristică, — şi de rânjet ochii erau şi mai mici şi urechile minuscule, pe capul confortabil ca o şea. Era blazat, că nu-1 mai supărau muştele cât ghimpii de trandafir şi nu-1 tenta scăldătoa­rea cu apă turbure din colivie. Respira.

Trecură la altă cuşcă. Sergentul gradinei, servitori şi un slujbaş bine periat, priviau. Mai jos. la pânda copii şi doici căutau să arunce printre drugi, hrană.

Pe prăvălirea artificială de stânci, în fund se rostogoliau, cu salturi şi tumbe, maimuţe ţepoase cu pielea de femei bătrâne, cu faţa marâcinata ca grifonii, atente, prăjite de climatul natal. Profesoa­ra observă: vezi, — fiecare mădular e neatârnat totuşi au coherenţă în mişcări; coada s'a buclat pe fier, maimuţa a ancora t ; şade şi cu o mână duce la gură mărul, mestecă de jos în sus necontenit ; gă­măliile privirilor supravegheaază pe copilul cela cu moi de beteală; tălpile s'au povîrnit după muchia stâncilor; mâna liberă scarpină febril spinarea în diverse locuri şi când prinde ceva, face cum răsu­ceşti d-ta ţigara. A, — dar ce are ăla, e bolnav?

Vlad, tresărit în clipa când vroia să aplaude sfor­ţarea literară, văzu un cimpanzeu agitat, cu o che­lie de purpură la şezut. In faţă, exhiba: ca o crean­gă de mărgean, sexul, dintre muguri tari, albaş­tri. Maimuţele au obiceiuri foarte urâte. In tăcere deci şi în haine simple mai departe. Văzură buf­niţele cu ochi lunari, nemişcate ca sfintele. în um­bră de teama zilii. Un vultur cu ghiare cenuşii, pleşuv, amintind de un oarecare castelan maniac dintr 'o carte. Impecabili corbi de un vânat înă­buşit, păzitori pentru piramide şi blazoane pe stră­vechi porţi de fier. Păuni cu fire de flori sumare pe creştet, Şi'n cozi cu lumini de vitraiuri de cate­drală.

Treceau absorbiţi pe lângă chioşcurile de lemn şi sârmă aşteptând să vie ceva care să le placa şi mai mult, sugerându-şi observaţii, căutând fie­care o-ândul s ă n [a cellalt. O nofprS nrr.i vi TV'I '*I\-I-

scă apropiat. Şi amândoi îşi stăpâniră pornirea de a se lua de mână în faţa unui ţarc, opriţi de cerbi imobili din crengi până 'n copite, şi căprioare care-şi ridicară botul umed din iarbă ca să privească lung şi supus de lângă absoluţii lor soţi. Dar şi-a­mintiră că sunt doar prieteni şi asta cu frica de a nu clinti încrederea, pe când îi năpădia ca un . »-tuneric tristeţea din ochii căprioarelor. Gânăeşu--te — îi sună lui Vlad foarte în adâncul lui, în-tr 'o clipă de slăbire, glasul dintre frunze --- la captivele prefăcute în căprioare, de vrăji. De asta

sunt căprioarele triste. Atunci se urmăriră ciripind peste ei, două pasări libere, şi îi smulseră către lumină. Au găsit-o mai mult în lac decât în aier, căci însera. Arbori t remurau palete, - intrară pe un drum cu plopi, tăcut cum e o ruina de obelis­curi negre. Ei însă nu trebuiau să tacă, atât de singuri, şi Vlad fu nevoit să-şi audă glasul prin­tre paşi, glumind asupra mizeriei si a mesei de mâine, — - ea gândindu-se la copii meditaţi cu pă­rinţi râu platnici. Băncile erau goale pentru ea ei să se grăbească şi Vlad se gândea cum sa îm­partă cu prietena sa cei patruzeci de lei — o taxa oarecare — închişi într 'un plic din portofel. Din nou lângă lac, trecând puntea de copac artificial cu balustradă de ramuri . Se opriră o clipă să pri­vească în apă. Un banc înzauat ca un alai de feudali, trecea pe dedesupt. Un peşte în odăjdii solemn ca un arhiereu o înveseli • - ăstuia îi merge bine! Cel din urmă trecu un paj subţiratec, şi strălucirea se duse, pe sub unde, văl de cometa, ce se şterge l'âl-fâind. Ei respirau acum greu, poate din pricina lem­nului pe care apăsa pieptul, începeau să se deslu­şească, de pustiu, fântânile, se apropia vremea prîn-zului. Şi deodată se largi peste oraş ca un nufăr, apoi un altul, glasul clopotului cel mai mare, făcând roată până în cercul zărilor. Peste neliniştea oraşului, paze. In răstimpuri gemea surd inima bronzului In două zile aveau Pastile! Eata evocă locuinţa din provincie, masa în curte, printre fluturi, pahare, şi felinare mici, grămezile de ouă roşii, lumânările cu­loarea mierei. Iar Vlad simţindu-se erou, se stăpâni, se aplecă, îşi culese de jos portofelul, şi bucurându-se prefăcut strigă: Uite ce-am găsit!... Bani, desigur... Iată! (din plic două hârtii şi câţiva lei).

— O să împărţim frăţeşte, conchise, căutând mul­ţumire în ochii fetei. /

Răspunsul îl facu sa întrebe eu o privire, cerul. —- Nu se poa te ! Expunerea de motive: portofelul

sărac, apoi banii într 'un plic, cum plătesc burghezii delicaţi unui student pentru lecţii, unei profesoare de pian... Hotărârea promptă creştinească: să ducă totul la un comisar afară de cei câţiva franci costul unui anunţ în ziare... Degete mate şi reci îi luară obiectul din mâini -— împotrivirea l'ar face urât - — el nu voia să fie bănuit şi-i ştia viata pe încă o zi, asigurată.

Ieşind dela comisariat domnişoara îşi exaltă inte­rior cugetul limpede. Ora avea culoarea icoanelor, proprice magnanimilor. Dar Vlad îşi prepara de pe acum durerea de cap; — simula şi se plânse. Cu regret şi grija ea intră singură în restaurant.

Vlad ajunse şi urcă în odaia lui. Deschise feres­trele. Clopotul cel mare suna, sus, t remurând stelele. Gândul îi vorbea mincinos, despre a doua zi. Şi veu. noaptea, albă, ca un câmp cu oseminte. Nu putu dormi. Simţi ameţeală. Mai târziu încercă în adevăr o mare durere de cap, şi înţelese că numai un bun codru de pâine, cu ouăle roşii ale copilăriei, i-ar stin­ge-o. Pe ele altă parte îi era sufletul plin de c lopote; degete mate şi reci îi luau inima din mâini.

I. VINEA (P)1V)

Libertatea Presei şi Gazetarii L i b e r t a t e a p r e s e i a s a s i n a t ă a c u m de Br i l t i cn i şi

de s lug i le lu i „ v o t ă r e ţ e " , n 'o fost l i p s i t ă de a p ă ­r a r e a ce se c u v e n e a m ă r e ţ i e i ei şi d r e p t u r i l o r câş­t i g a t e î n cei 50 de a n i de e x i s t e n ţ ă .

I n t r e aceş t i a p ă r ă t o r i , u n u l d i n cei m a i ho tă ­râţi, , m a i a u t o r i z a ţ i ş i m a i e locvenţ i , a fost d. Cons t . G r a u r .

D i s t i n s u l z i a r i s t , — c a r e u n e ş t e t a l e n t u l cu u n m a r e p r e s t i g i u de c ins t e ş t î n ţ e l e p c i u n e — a cre­z u t că u m a i s c r i s u l n u e d e - a j u n s pen t ru : l u p t a d e a p ă r a r e ce ducea ; el a vo i t să si vorl iea^eă eu g r a i v iu , c e t ă ţ e n i l o r m a i a m e n i n ţ a ţ i decâ t p -ze ţ a r i i de p r e m e d i t a r e a , vech i lo r n ă c a z u r i a l e Bră t ien i lOr .

D-l Con st . G r a u r a ţ i n u t o von feri n ţa , foa r t e a s ­c u l t a t ă şi a p l a u d a t ă , la ce rcu l de s tud i i a l p a r t i ­d u l u i ţ ă r ă n e s c -'' m f e r i n ţ a a c e a s t a a p a r e a c u m în ­tră» b r o ş u r ă , ' . re es te u n d o c u m e n t dec i s iv , e re ­c h i z i t o r i u ' î n d o s a r u l — ce se va d e s c h i d e în cu­r â n d a l a s a s i n ă r i i l i be r t ă ţ i i p r e s e i .

Ou l i m p e z i m e a c u n o s c u t ă a s p i r i t u l u i său , e u o b i e c t i v i t a t e a , m e t o d a şi d o c u m e n t a ţ i a i m e n s ă ce a r e m e r e u l a î n d e m â n ă , — d. Cons t , G r a u r î n v e ­d e r e a z ă , î n p a g i n i ce voi' r ă m â n e şi v o r s lu j i si m â i n e , c â t ele n e î n t e m e i a t a şi e ă t de p e r i c u l o a s ă <> s u g r u m a r e a l i be r t ă ţ i i s c r i su lu i î n R o m â n i a .

D E M . T H E O D O R E S C T Pictorul|Daniel de Marcel Iancu

t

învăţături

Metropola

Pastile de acum . . .Şi iar va r ă s u n a j e l a n i a c lopo te lo r î n t r u s l ava

lui C l u i s t o s , C e l u i d e - a p u r u r e a viu. . . î n g e r i n e ­v ă z u ţ i si a lb i se v o r a m e s t e c a p r i n t r e p r o c e s i u n i l e i n u n i i i a t e di ' c r ed inc ioş i , p o p i i n e g r i v o r p r e a m ă ­ri — In g r a i — j e r t f a d u m n e z e i o ş t e i ^ î n t r u p ă r i , g a n d ' i i u — î n a s c u n s - la l u c r u r i l u m e ţ e şi v r e ­me ln ice .

Şi î n lini]) ce b iser ica n o a s t r ă c r e ş t i n e a s c ă îşi î n a l t ă m ă r e ţ i a s p r e c e r u r i , t emel i i l e ei r o a s e de a p e l e e rez i i lo r c râcnesc-

N e - a m î n d e p ă r t a t (lela l i n i a d r e a p t ă a s i m p l i ­c i t ă ţ i i şi u m i l i n ţ e i e v a n g h e l i c e !

N o r o a d e l e c r e ş t i n e s ' au î n t o r s p e po tec i l e ducă ­t o a r e la c r u z i m e a cea d i n t â i !

N u m a i a m i n t i m de R u s i a l ă s a t ă p r a d ă foame­tei , t i că loş ie i d e m i l o s t e n i a E u r o p e i .

Xe at int i .ni p r i v i r i l e a s u p r a n o a s t r ă în­ş ine . B u b a e d u r e r o a s ă , căci ne coace în c a r n e şi n e î n v e n i n a s ânge l e . S u n t e m m a r t o r i i unei r a s m e r i t e p ă g â n e ş t i p o r n i t ă de c ă r t u r a r i ! Se p r e ­g ă t e s c m a s a c r e ! .Bă t râne s taf i i — ca o m o r u l r i ­t u a l — a u fost d e s g i ' o p a t e în p r e a j m a aces te i ' s ă r ­b ă t o r i .

R ă u t a t e a o m e n e a s c ă o s g â n d ă r i t ă şi î m p i n s ă î m p o t r i v a p e p o r a ţ i e i e v r e e ş t i !

. . . P ron ia c e r e a s c ă a h ă r ă z i t p o p o r u l u i j i d o v s o a r t a d e a d a o m e n i r i i o r o p s i t e e v a n g h e l i i l e , c r e ş t i n e ş t i ş i soc ia l i s t e .

Ce n o u ă m e n i r e a m a i fost s o r t i t ă a ce s tu i n o r o d î n z e s t r a t c u m u l t e d a r u r i şi m a r i p ă c a t e ?

P o p o a r e l e n u - ş i a l e g s o a r t a ca u n s t r a i şi n ' a u nici o v i n ă d e c u r s u l h r o n i c u l u i lor . T o a t e îşi au ţ e l u l p r e c i s d i n a i n t e f i x a t lor . M â r ş ă v i a n e c h i b ­z u i t a n u se î n d r e a p t ă a t â t î m p o t r i v a j i d o v i m e i . e i m a i v â r t o s î m p o t r i v a Ce lu i c a r e no-a pece t l u i t c r e d i n ţ a , î m p o t r i v a î n v ă ţ ă m i n t e l o r l u i .

Ş t i m c ă în b i se r ic i l e ca to l ice se fac de Sf. P a ş t i r u g ă c i u n i p e n t r u î n t o a r c e r e a lu i I s r a e l cel r ă t ă ­cit . N u m a i b i s e r i c a n o a s t r ă o r t o d o x ă tace şi îm­b ă t r â n e ş t e . ,

P ă s t o r i i m e l e a g u r i l o r n o a s t r e ş i -au p ă r ă s i t t u r ­mele ! B a c h i a r a ţ â ţ ă d u l ă i i î m p o t r i v a t u r m e l o r s t r ă i n e ,

I . P . S. S . M i t r o p o l i t u l P r i m a t şi t o ţ i p r e a s f in­ţii p ă r i n ţ i a i B i s e r i c e i n ' a u n i m i c de s p u s ? N u î n a l ţ ă d i g u r i în calea f u r t u n i l o r c a r i t i n d să ne n ă r u i e l egea?

P o a t e c ă a t u n c i c â n d v o r î n ţ e l e g e v a fi t â r z i u . Vremi le . S â n g e r o a s e îşi î n d r e a p t ă a s c u ţ i ş u r i l e sp r e cei ce m a u ş t i u t să fie p u t e r n i c i şi g e n e r o ş i . O m ă r t u r i s e ş t e cu t r i s t e ţ a s m e r i t u l c r e d i n c i o s ,

I O N C A L P G A P i

de Fernand Lcgtr

Din Almanahul îngerilor Pereţi i d e car ton alb, tăiaţ i d e o fereastră d r e p t u n g h i u l a r ă ; z iua se r e a z i m ă pe cer; n ing clipele r u g i n ă pe arbori i d e fier şi-un horn o m o a r ă t impul cu pang l i că albaştrii .

Amurgu l se 'n te ţeş te pe turle, cu meta l - n şi l â n g ă mine viaţa ' i aşa de r egu l a t a , — fân tâna , uite, umple cu sgomot o g ă l e a t ă şi-un g r u p de vrăbi i s b u r d ă din fulgi ps -un prânz

frugal .

Apoi o servi toare şi-un cot robus t în ae r a d u n ă r u l a rece d e pe frânghii , pe braţ , încât sucombă vântul ca gâ tu l de -un laţ, ••-de-acum se -aş t eap tă seara cu-al lunii vână t aier,

Căi l ămpi şi fluturi ga lben i pe bolta şi 'n g r ă d i n i . P a r f u m : p l âng cupe limpezi pe -ospe ţe albe-afară-. .

Provincie, ce suflet urzeşti în aşa v a r ă 0

M i n t e , m a i Dine

P J 1 7 .

î n n o r a ţ i c u m cresc năluci de crini .

I. YINT.A.

Trăim in veacul sentimentalismului organizat: patrio­tism cu program, umanitai ism cu prog-am, dragoste cu progra m.

Suni prea puţine întrebările cari nu rănesc....

Imitând pe Mallarme. unii scriitori se cred mai oria't-iial't decât cel ce imi<ă pe Boli nti mânu...

Xu ne place decât noutatea adusă de noi înşine. A altora — e dadaism.

Cine vrea s'adueă la noi din lucrurile bune văzute aiu­rea, e privi' cu surâsul de milă ee-ar întâmpina pe nu pământean în/ors din Hurte ca gândul de-a introduce pe planeta voastră canaturile dc-acolo. perfect inutile nouă.

1

Munca 'mobilează societatea si degradează pc individ.

Când fia intrat în cap că nu mai ai nimic de învăţat şi că pat învăţa pe alţii, eşti un om sfârşii.

După cum în vorbirea curentă nu zici ..scumpul meu amic" sau ,,iubi!a mea adcială", tot aşa. sunt -unii oa­meni cari. dintr'un fel de pudoare, na scriu ..patria mea"

..spre binele larii", ,.sfthuul nostru neam".

Aceasta nu înseamnă. însă, că sunt nişte trădători.

(anibalut ie ronţăie.

t:ă n'admirăm cu aerul că. facem un aar, ci cu couviu-ocm i ca ne uliitim o datorie.

.YH ne ajunge admiraţia altora: am nea să ne şi invi­dieze....

Ciudai: procentul cel mai mare de laşi îl dan oamenii ciustifi. Se vede că c curajos mai ales cel ce nare ce pierde.

Auzul contemporanilor fiind mai lesvollat decât văzul, nu cate neapărată nevoie să iaci ceva, căci nu vor vedea.

Mai bine spune ceea ce vei să faci şi le vor auzi. Si nu mai ai nevoie să faci iii mic: ajunge să promit i, în, vea­cul grăbii prin care treejm...

De la o vreme, a i'şit un tel de teorie nonă a demnităţii omeneşti; o ..soluţionare" interesantă a conflictelor vieţii:

— Am dat. cu pumnii'», masă şi-am eşit! ...A le supăra şi-a pleca poale fi o nobilă atitudine liri­

că, dar în nici un caz nu c o soluţie practică.,.. Să nu pleci niciodată ''•'<:(', nu eşti încredinţat că vei ţ,

chemat înapoi, cu scuze.

Iar când baţi cu pumnul în masă. trebuie să fi sigur că

pleacă celalt, nu dumnea'.i

Vic tor Ef t imiu

3 N

01 v

to 01

o

(0 s

» I

10 *T3

01 e 3

c 01 E 3 C O

z

Pentru cetitori ş i scriitori

Desen de Ross

P r o b l e m e e c o n o m i c e

Scumpirea traiului Nimeni nu mai c rede astăzi ca par t idul liberal

tolerează e x p l o a t a r e a claselor p roducă toa re şi spe­cularea consumato ru lu i , din n e g l i j e n ţ ă sau din neput in ţa de a lua m ă s u r i de r ep re s iune . Toţi acei cari p â n ă ' n ultimile luni se s i leau înca, fie din snobism, fie cu t oa t ă s incer i ta tea , sa se a ra te obiectivi, m i r â n d u - s e de ura n o a s t r ă ne­î m p ă c a t a a presei în t reg i , a intelectuali lor şi a par t ide lor politice cari cupr ind conş t i in ţe şi firi cinstite, în con t ra pa r t idu lu i l iberal, nu s e mai îndoesc că to le ranţa aceas t a n u e decât o f o r m a ben ignă pr in care organiza ţ ia familiei Bră t ianu îşi acoperă interesele cele mai vitale.

P a r t i d u l l iberal se c o m p u n e în marea lui ma­jor i ta te din cetă ţeni cari au ceva de vânzare . In­telectualii lui sunt , cu vagi excepţ iun i , propr ie­tarii u rban i (urbani delà exprop ie re - încoace! şi băcani i angrosiş t i , cari se a l in iază în o rd ine p â n ă la micul precupeţ chivernis i t d i n ha l a dè zarzava tur i . In f lancurile acestor credincioşi se află s i tua tă j a n d a r m e r i a băncilor de toa te cate­goriile, care s u p r a v e g h e a z ă discipl ina şi doctr ina . In f runtea bănc i lo r , merg consili i le de admin is ­traţie din cari se r ec ru tează dregători i mar i , delà p romi ţ ă to ru l şef de cabinet , p â n ă la preşedinţ i i const i tuantei şi pr imul min i s t ru însăş i .

Un arbore . . .geneologic cât se poa te d e nor ­mal a cărui f i inţa şi a rh i tec tură se bazează pe p ă m â n t u l ţârei, în care-şi a re rădăc in i l e a d â n c înfipte-. Orice m ă s u r ă d a r în con t ra v r e u n u i a din ramur i l e copacului ar î n s e m n a per ic l i tarea s ă n â -tăţei , „în mijlocul famil ie i" . Se pa re că p resa noas t r ă , a n t r e n a t ă d e t radi ţ ie , negl i jează cu to­tul aceas tă i m p o r t a n t ă l a tu r ă a ches t iune i , c e r â n d neîncetat g u v e r n u l u i B r ă t i a n u în articole şi în documen ta t e repor ta j i i s ă p u n ă capă t speculei şi exp loa tă re i . G u v e r n u l Bră t ianu n u va pu tea lua nici o d a t ă o a s e m e n e a a t i tud ine faţă de par­t idul l iberal. P u n c t u l acesta o d a t ă luminat , p e n ­tru cititorii noştrii spiritele pozit ive cari c a u t ă soluţiuni pen t ru rezo lvarea inextr icabilei proble­me, t rebuie s ă în ţe leagă că ele nu pot fi găs i te decât în a f a r ă de s fe ra intereselor par t idu lu i li­beral ad i că în pa r a l e l ă cu p r o g r a m u l şi doctr ina, acestei asociaţ iuni economice . A t rage rea specu­lanţilor şi a exp loa ta to r i lo r în fo rmaţ iun i politice potrivnice pa r t idu lu i l iberal, ar fi d e p i l dă o soluţ iune care a r d u c e în m a r e m ă s u r ă la efte-nirca t ra iului . Guve rnu l B r ă t i a n u ar p u t e a atunci s ă scoată a r m a t a pe străzi şi să împuş t e p e speculanţ i , î n favoarea populaţ iei- E îndoe ln ic însă , că intelectualii pa r t idu lu i l iberal îşi vor pă­

răs i căminul în care mărfur i le lor sân t aşa d e bine a p ă r a t e , p e n t r u a r isca o aven tu ra pur idea l i s tă . R ă m â n e ca minţi le fertile şi inventive s ă găsească alte fo rmule tot a tât de bune d a r mai practice care s ă îndr t tmeze p rob lema pe o cale mai l u m i n o a s ă . In n u m ă r u l viitor al ziarului nostru vom face o p r o p u n e r e pe cât de p rac t i ca din punct de vedere al apl icăre i pe atât de fe­ricită pen t ru rezul tatele imediate şi fericite pe cari le poa te avea , d a c ă a r fi adopta ta .

1. G. C O S T IN

Constructivismul (pictura neo-cubistă) . , t

_ Ceeace numim constructivism ca-ra-cteii/.e.uu o punere la punct decis va pentru noţiunea gi pro­blema creatmnei ( nu numai în ar tă) şi a n u m e : Tc-ate acţamile vieţii sunt lega te ; părţi ale unei un ta ţ i . Ştiinţa a creat prin disciplină metode obiec­tive. Gratie acestei' discipline suntem în stare prin v i k i ţ a să ar t iculăm conştient lumea scuzatelor-!•,-,, aceasta ne deosebim .elementar de epoci-le a i -t e r k a n şi de oricare improvza ţ i e subiectiv măr­ginită.

Vedem că problema noastră generailă e de a deştepta conşt ' in ţa unităţii t u tu ro r funcţiilor v i c ţ n , a-i da o reali tate.

Vedem problema noastră specială în organizarea mijloacelor (relaţiile formelor, culorii, a sunetului e t c ) , conform ou baza •dun.oşt-i'.nţci noastre .

E indiferent în ce domeniu îşi găseşte aplicarea, fie în 1'ecîinică, f e în Ar t a sau ştiinţă. A realiza a-ceastă disciplină e problema actuală a a r t i i . Nu mai voim „opera de ar tă" , cu nuanţele personale-, fincţile cari ne r.eţ'n, şi reprezintă o risipă a forţe­lor vieţii, ci vrem o creaiţiune elementară pe bazele cunoşt inţei . P e n t r u noi e de însemnăta te să cu nor. ş-teni s t ructura , leg. le de na tura mijloacelor noastre de expresie, pen t ru a putea clădi cu ele.

Valoare şi sens au numai Jcele probleme şi so­luţii cari clarifică domeniul su i tu r i lo r noastre, cr.ri le obiectivează mijloacele.

At i tudinea sensit ivă pentru or ce porblemă ucide orice posibilitate de construcţi i , doreşte misterul , neclarul, şi conduce iară.ş spre forme noui de ro­mantism» ştdicîi forme sensitive aile subiec tu lw, cex-e ne va duce spre un romant i sm al artei , al technice ' . a! t 'zicei, al opticei.

, ci;nţu'l responsabilităţii, pentru problemele crea-ţmnei pure s'a născut în d ferite ţări, în diferite in­dividualităţi independente simultane-

Voinţa pentru ordinea spii ' t t ială este baza nonei cr.ca+t'ani.

Berlin. Han > Richter

Avem satisfacţia de a anunţa cetitorilor noştri că ne-am asigurat colaborarea efectivă şi inedită a scriitorilor şi artiştilor conducători ai mişcării noui din întreaga Europă. Vom primi cronici, articole critice şi literare, desene, clişee, gravuri inedite, din Franţa, Italia, Germania, Olanda. Danemarca, apoi delà grupul scriitorilor unguri refugiaţi Ia Vi.ena, strânşi în jurul revistei ,-Ma" şi delà artiştii ruşi refugiaţi la Berlin, cari fac să apară marea re-vistâ „Objet".

Delà Paris. Patul D é n u é e directorul considei -b -lei reviste , .L 'Espr i t N o u v e a u " şi poeta Céline Ar-nauld ne-au trimis colaborarea lor şi şi-au luat sar­cina contribuţiei artistice a tinerei Franţe. Artico­lele şi poemele lor vor apare în numărul viitor. Pu­blicăm azi cronica lui H ans Richter , unul din nova­torii artei alături de Egge l ing , Arp, Giacomctt i . Marcel P n e u , etc. Avem, din Italia, sprijinul asigu­rat al lui Marinett i , directorul ziarului oficial Impe-ro. al marelui sculptor, pictor şi gravor Pra,mpu­tini unul dintre cei mai irezistibili şi originali a-nimatori ai artei moderne, şi al maeştrilor Balla, Carra Severini, Bocioni. Chirico, Depero, apoi Mos-cardelli, Alberto Savinio-

Din Franţa: Fernand Léger, Braque, Marguerite Crissay-Olanda: Van Doesburg-Germania: Walden Ungéria: Cassak (Viena). Vom îngriji ca în toate revistele acestor prieteni să apară traduceri din li­teratura româna şi reproduceri după artiştii noştri. V o m rezolvi chestiunea pătrunderii literaturii noa­stre în străinătate. Vom deschide în ţară cale unui curent salubru şi înviorător.

Din pricina suspendării lucrului în ateliere de sărbători, viitorul număr al „Contimporanului" va apare Sâmbătă 21 Aprilie, în şease pagini, după care îşi va relua apariţia obişnuită.

Poşta Redacţiei „Câţiva nedumiriţi". Un desen, o gravură- un ta­

blou, nu trebuie neapărat să reprezinte mutre, nu-duri, baletiste, măgari, peisaje, sfinţi şi naturi moarte. Cine le vrea şi le caută cu orice preţ, arată pur şi simplu că n'are gust şi pricepere. Arta nouă nu le interzice, nici nu-şi iea dreptul să le interzică. Ci le ignorează pur şi simplu. Ea nu se cere privită chiorâş, un ceas întreg, din toate părţile, şi, în toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care bur­ghezul e satisfăcut când a găsit vaca.

Pictorul uzează de linie şi culoare pentru c r e a ţiuni în cari pune armonie, meşteşug, invenţie, con­strucţie, echilibru, indiferent de subiect. D e aceea au şi fost posibile în Italia zece mii de Madone. De aceea e posibilă azi pictura abstractă în care etftis-tul îşi arogă dreptul naturii de a creia forme noi, fără asentimentul nimănui. Deci nu mai întoarceţi şi răsuciţi ilustraţiile cu dosul în sus şi nu mai „cău­taţi vaca".

De bănuiala dvs- că încercăm să atragem prin extravaganţe cetitori, nu ne neliniştim. Cunoaştem alte mijloace, mult mai eficace de a-i atrage şi vom pregăti un număr special ilustrat „Pornografia în decursul veacurilor" şi „Cele 40 de scheme ale îm­preunării' cari dimpreună cu un bine ales text de Margueritte sau de Cassanova vor duce tirajul nos­tru la 20.000 exemplare. Aceasta însă numai într'un număr. In celelalte, vom continua, caşi până acum,, să ne isgonim cetitorii. Vn.

tu a.

>n 3 *• Q. 3

/