calendula officinalis 2

Calendula Calendula officinalisofficinalis

galbenele

Calendula este o floare banala la noi dar cu un mare efect atunci cand este taiata.

Numita si galbenea sau calinica, galbeneaua datoreaza denumirea sa stiintifica faptului ca infloreste aproape tot anul, adica, in vechiul calendar roman, la toate calendele.

Potrivit unei legende engleze, Fecioarei Maria ii placea sa-si impleteasca in par galbenele; de aceea, in limba engleza, aceasta floare este numita marigold, adica „aurul Mariei".

Clasificare științificăClasificare științifică

• Regn: Plantae• Încrengătură: Magnoliophyta• Clasă: Magnoliopsida• Ordin: Asterales• Familie: Asteraceae• Gen: Calendula• Specie: ''C. officinalis''• Nume binomial ''Calendula officinalis''

Calendula este un gen ce cuprinde peste 20 de specii anuale si perene. Planta este originara din Europa de Sud si Africa de Nord.

Calendula este o planta folosita in special pentru proprietatile sale medicinale. Din acest punct de vedere prezinta un mare interes pentru dermatologie si ginecologie. De asemenea planta este folosita si ca planta industriala, fiind o buna inlocuitoare a sofranului.

Gălbenele se mai numesc și rujuliță, călinică, filimică, ochi galben

Caractere morfologice

Planta : Specie de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40-80 cm, bogat ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic

Rădăcina este pivotantă, lungă de cea 20 cm și groasă până la un centimetru.

Tulpina este erectă, foliată, cu 5-25 ramificații.

Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, verde-viu, glabre; cele inferioare invers lanceolate, rotunjite la vârf, lungi până la 16 cm, iar spre partea superioară sunt din ce în ce mai îngustate și mai mici până la lanceolate

Florile sunt grupate în antodii terminale (20-50 pe o tufă); acestea au pe margine flori ligulate 15-40 la populațiile locale, 60-500 la soiuri cu inflorescențe invoalte („bătute") - „Ball's Master-price" și „Gigant Pacific" - care au și avantajul de a avea aceste flori ligulate de culoare galbenă-portocalie (cele de culoare galbenă-deschis nu sunt admise);în centru se găsesc flori tubuloase

Fructele sunt achene curbate în formă de seceră, cu mici țepi pe suprafață, fără papus

Semintele :

Perioada de vegetatie: planta anuala care infloreste din luna mai pana in septembrie.

Ecologie, raspindare şi zonare în cultură:

Specie cu cerinţe ecologice moderate.

Plantele cresc în lumină directă, nu sînt pretenţioase faţă de temperatură.

Se dezvoltă bine pe toate tipurile de sol, dar pe soluri mai fertile şi profunde creşte numărul de inflorescenţe. inflorescenţe.

De asemenea, au pretenţii moderate faţă de umiditate; totuşi pe secetă excesivă şi pe soluri uşoare, nisipoase, sînt necesare udări suplimentare.

Datorită cerinţelor reduse poate fi cultivată în orice zonă a ţării.

Dat fiind aspectul ornamental al plantei, gălbenelele reprezintă una din speciile care se pretează cel mai bine pentru cultura în parcuri, spaţii verzi, în platbande, în grădini şi pe loturile şcolare. Prin recoltare aspectul ornamental nu are de suferit, deoarece aceasta stimulează formarea de noi inflorescente.

O putem intalni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe langa garduri.

Pentru cultivarea calendulei pentru flori taiate se recomanda urmatoarele soiuri:

Corniche d'Or - de culoarea oranj cu mijlocul brun inchisGeisha Girl - de culoare oranjIndian Song - culoare galbena cu mijlocul maro-negruMeteor - de culoare portocalie cu striatii galbeneOrange King - de culoare portocalie

Tehnologia de cultură

Gălbenelele sînt foarte puţin pretenţioase faţă de planta premergătoare. Se recomandă să revină pe acelaşi teren după 4 ani.

Terenul pentru cultura Gălbenelelor se pregăteşte grădinăreşte.

Odată cu arătura de toamnă terenurile secătuite se îngraşă cu 10 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. Se dă azotat de amoniu ca îngrăşămînt fazial 150 kg la hectar, în cursul lunii mai, odată cu praşila.

Semănatul se face în luna martie. Înainte de însămînţare, dacă terenul este prea afinat, se tăvălugeşte. Se seamănă în rînduri, la distanţa de 50 cm şi la adîncimea de 2-3 cm. Se observă ca distribuitorul semănătorii să nu sfărîme seminţele deoarece au forme şi dimensiuni diferite.

Pe suprafeţe mici semănatul se poate face cu mîna, în cuiburi, la distanţă de 40 cm între rînduri şi la 30 cm între cuiburi, pe rînd. La fiecare cuib se pun 4-5 seminţe. Atît la semănatul cu mîna, cît şi la cel cu maşina se dau 4-6 kg sămînţă la hectar cu puritatea de 95%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este de cea 10,220 g, iar la un gram intră în medie 91 seminţe.

Gălbenelele se pot semăna în etape, la intervale de 2 săptămîni, pentru eşalonarea recoltării florilor şi uscării lor. Producţii bune se obţin şi din însămînţările făcute în lunile iunie, iulie, de la care se recoltează florile pînă în luna octombrie.

Imediat după ce plantele au răsărit se execută prima praşilă superficială. Praşila următoare se execută la două săptămîni după prima, cu care ocazie se face şi răritul plantelor pe rînd,la distanţa de 8-10 cm.

La culturile în cuiburi se lasă 3-4 plante la cuib. În continuare se execută praşilele necesare pentru afînarea şi menţinerea terenului curat de buruieni. Praşilele se pot face cu prășitoarea.

O lucrare importantă este îndepărtarea din cultură a plantelor care formează flori (în sensul de inflorescenţe) de culoare galbenă-deschis, lăsîndu-se numai cele cu flori portocalii şi portocalii-închis.

Cînd tufele par slăbite şi florile au o culoare mai palidă, plantele au nevoie de îngrăşăminte.

În acest caz se administrează urină de grajd diluată în 20 părţi apă sau gunoi de păsări diluat în 10 părţi apă (5 kg/m2) sau azotat de amoniu.

Pentru producerea de seminţe se aleg plantele cele mai bine dezvoltate, rezistente la secetă şi la atacul paraziţilor şi numai exemplarele care au flori semiduble sau duble, de culoare portocalie-închisă.

Pe seminceri se lasă numai un număr limitat de flori dintre cele mai mari şi bine dezvoltate.

Florile mici se suprimă prin ciupire.

Plantele recoltate se bat, sămînţa se condiţionează şi se păstrează în saci.

Recoltatul

Gălbenelele înfloresc din mai pînă în octombrie. Florile se rup fără codiţe,cînd sînt complet dezvoltate.

Recoltatul se face succesiv la 3-4 zile, după ce se ridică rouă şi pînă seara.

Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.

În cazul întîrzierii în recoltare plantele îmbătrînesc, tulpinile se lemnifică. Din acest moment plantele nu mai au vigoare şi produc sămînţa, încheind ciclul de vegetaţie.

Compoziție chimică

Compoziție chimică: saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine; flavonoizi și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și derivați ai cvercetolului; ulei volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine, mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric; vitamina C, acid malic substanțe proteice

Utilizare

În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul rând si uz extern.

Uz intern:

gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Uz extern:

leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.

Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare.

Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate.

Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal.