calea iubirii

DANIEL ROXIN

“Calea Iubirii” este jocul unui îndragostit de misterulfeminin, care urmeaza sinusoidele specifice sentimen-ului, menite a revela, trecand prin pasiune, suferinta,speranta, dimensiunea sacra a iubirii. Cartea este oinaltare spontana si intensa de la zbuciumul iubiriiumane la acea contopire sublima, acea “coincidentiaoppositorum”, acea “unio mystica” dintre indragostitsi femeia iubita, atinsa in final in capitolul Transcen-derea. Citind aceste poezii esti cuprins de aceeasi emotieinefabila pe care o ai sorbind din izvorul propriuluisuflet. Puritatea, sinceritatea, originalitatea si profun-zimea discursului liric, recognoscibile cu usurinta, auacel efect de catharsis specific artei adevarate. Desprinsparca din pleiada romanticilor plini de nazuinta catreIdeal, Daniel Roxin este aidoma unui profet al iubiriirevelator de sensuri noi si mister. .

Isabella Draghici

77

8

Tulburat de propria-mi singurătate,mi-am căutat cel de-al doilea euîn spaŃiul mărginit de tăcereaunei alte singurătăŃi.În liniştea care ne-a apropiat,

tăcerea a fostmaximei comunicări.

orice cuvânt ar fi putut fiun sacrilegiu.Pentru noi,

momentul

9

Te

în care vântul

Ce mult timp

ştiu demult...Te ştiu din vremea

îŃi adia numeleîncă nenăscut...

te-am aşteptat!...

10

Sufletul meu a îngenuncheatla picioarele tale...Nu putea face altfel!...Atunci când misterul se revarsă,iubirea îşi înclină capulpentru a se putea înălŃamai sus...

11

Pri

decât credeai.

pentru nimeni!

veşte-te prin ochii meica să te vezipetală cu petală!Eşti mai frumoasă

Ce tragedie că,până acum,nu ai înflorit cu adevărat

12

În ce culoriar trebui să-mi îmbracsufletul,pentru ca-n ochii tăisă trezesc uimirea?Ce stelear trebui să portîn plete,pentru ca inima-Ńisă tresalte?Mi-e Cerul martorcă Ńi-aş aşeza la picioaregalaxiile Lui...Doar să vrei!...

13

M-am hotărât să rescriupovestea vieŃii mele.Chiar dacă pare ciudat,această povestenu are introducere;

pentru prima dată.Povestea vieŃii mele

o poveste simplă:

şi continuă în acelaşi fel.Şi oricât de intrigat va fi

această povestenu are sfârşit.Nici măcar unul fericit!

mai mult decât atât,începe cu al treilea capitol,capitol în care mi-ai zâmbit

esteîncepe cu „Te iubesc!”

cititorul interesat de ea,

14

Nu strica magia!...Eu sunt o

:

enigmă,tu eşti o enigmăşi mai mare…Să rămânem aşadouă misterecare se fascinează reciproc,două întrebăricare nu aştepatănici un răspuns…

15

16

De ce să ne oprimla un singur mărfurat din Grădină

Ştiu un loc secretunde merele nu sunt numărateşi unde Pazniculne va învăŃa tainele culesului.Eşti atât de frumoasăcă până şi pământulîŃi va săruta cu pasiunetălpile…

?Hai, vino!...

17

Trupulcelei mai profunde pasiuni;

celei mai spectaculoase înfloriri.

iubito,

de mine însumi.

tău e înflorirea

ochii tăi sunt împlinirea

Binecuvântat îŃi este parfumul,

căci datorită luiam început să-mi amintesc

18

Dacă frumuseŃea tami s-ar imprima definitivpe retină,aş vedea mereu lumeaîn culorile curcubeului...Aş clipi rariar lacrimile melear fi cristaleoglindind chipul tău.

19

Nu exista corpului

„Te iubesc!”

pe care ochii mei

Nidovedi contrariul!

ă celulătău

căreia să nu-i fi spus

Nu există loc

să nu-l fi mângâiat...meni nu va putea

20

Întreaga ta fiinŃăsărut nesfârşit,

o şoaptă eternă

Ce fascinantă intimitate!

e un

de amor...

21

Trupul tău

încălzind soarele

Chiar şi naturaŃi-e supusă,Stăpâna mea…

unduind vântul…Pasiunea ta

…Ce miracol!

22

Ce cântec

Din ce univers parfumatau prins conturbuzele tale?...

la rândul ei...

te-a născut, iubito?

Mă închin Celuicare te-a dăruit vieŃii...ViaŃa se închină

23

24

În fiecare lacrimăpluteşte chipul tău;cu fiecare lacrimă,

săpate de dorulcare mă macină.

sufletul meu curge spre tine.Am pe obraji albii

Vino!

25

Dacă eu nu aş fi doar eu,dacă tu nu ai fi doar tu,

unul şi acelaşi;

Aşa,-

spaŃiul dintre „eu” şi „tu”

atunci am fi

nici eu, nici tu!

ne chinuim inutil

ne ucide.

26

De ce lumina din ochii tăimă atrage atât de mult?Sunt atâŃiaalŃi ochi luminoşi!...De ce glasul tăuîmi vibrează atât de adânc?Sunt atâteaalte voci minunate!...De ce în prezenŃa tasimt un astfel de parfum?Sunt atâteaalte flori!...Am vrut să spulberaceastă magie,dar nu am fost lăsat!De ce?...

27

Aiflori minunate,

Ce ironiepentru cineva care a intrat

făcut să crească în mine

dar ai uitat să le uzi.

în grădina meaodată cu ploile de vară…

28

Între două despărŃiri,îŃi privesc ochii

când aŃintiŃispre ultimul apus,când spre următorul răsărit...E tristcă atât de rarochii noştripot admira împreunăstelele!

atât de nesiguri:

29

Sunt zile

Sunt clipepline de lucruri care nu mai sunt...Atât de plin

încărcate de absenŃa ta...

şi atât de gol,în acelaşi timp...Unde eşti tu,cea care nu mai eşti?

30

Origolul din mine

Nici eu

cât de tare te-aş striga,

va înăbuşi orice ecou.

nu mă mai pot auzi...Vocea mea şi-a pierdut cânteculodată cu paşii tăi de adio.

31

32

Suntem ca două picături de apă

încercând să devină

Visăm la aripile de rouăpe care ni le-am putea Ńeseîmpreună,dar încă ne e teamă

Noroc că soarelenu a răsărit încă

care se ating,

un singur strop.

de o contopire.

...

33

Am bătutla uşa inimii taleşi mi-am spus:ce nevoie are sufletul tăude o casă?Pentru ce atâtea uşi?Apoi,am chemat vântul înmiresmatde la răsărit,iar vântul te-a ademenit afară;am chemat ploaia,iar ploaia Ńi-a spălaturmele zilelor trecute;am chemat soarele,iar soarele Ńi-a luminatnoul drum.Nu te întoarce înapoi!Sufletu tău nu are nevoiede împrejmuiri!...

34

Trăim

mulŃumindu-nesă aruncăm şoapte

Cât de mare ar trebui să fiefurtuna pe care o aşteptăm

în universuri paralele,

pe aripi de vânt…

pentru a ne schimba geometria?...

35

Ceduc spre inima ta!...

;nici un drum...

,printre vise tulburi,caut puntea.

şerpuitoare poteci

Cărări lungişi ocolitoare

În ochii tăi

36

Trenuri care vin,

În adâncul sufletului,

.Roata s-a învârtit destul!

trenuri care pleacă,gări…Călător obosit,caut staŃia perfectăpentru o ultimă oprire.

ştiu că a venit vremeasă te găsesc

37

Te-am văzut trecândprin deşertul zilelor mele.Nu mă pot înşelatu eşti ceacare poartă apa vieŃiiRevarsă-te

ă te ajung din urmăpână în amurg

-

...pentru mine!

Sper s…

38

În visele mele,

,

În visele mele,

În visele mele!...

eşti o poartă spre Cer...O poartă misterioasă,în tăcerefremătând...

Cerul mă aşteptă-n prag...

39

40

În ochii tăivăd Calea...Prin tine,Vocea tuturor începuturilormă cheamă.Deschide-te!...Lasă-mi paşiisă-Ńi străbată drumulspre regăsirea cea din urmă!...

41

Am descoperit

încât,

în voie parfumul

E atât de frumos

primăvara din sufletul tău...Sunt atâtea floricare-şi aşteaptă înflorirea

atunci când pătrund în interior,mă aşez cu grijăca să nu strivesc nici una.Adevărul este că ştiu un locacolo, înăuntru,de unde pot să-Ńi respir

şi de unde pot să-Ńi privesccu seninătate cerul.

încât mi-e greu să credcă toamnaar putea veni vreodată aici.

41

Am descoperitprimăvara din sufletul tău...Sunt atâtea floricare-şi aşteaptă înflorireaîncât,atunci când pătrund în interio ,mă aşez cu grijăca să nu strivesc nici una.Adevărul este că ştiu un locacolo, înăuntru,de unde pot să-Ńi respirîn voie parfumulşi de unde pot să-Ńi privesccu seninătate cerul.E atât de frumosîncât mi e greu să credcă toamnaar putea veni vreodată aici!

r

-

42

Vocea ta înfiorând

Vocea ta mângâindzborurile albastreale amiezii...Vocea ta colorândamurgul...La începuta fost Cuvântul.Apoi,vocea ta

roua dimineŃii...

m-a făcut să cred în El!

43

FrumuseŃea tanu aparŃine acestei lumi

Ńea tanu-Ńi aparŃine nici măcar Ńie...

Cerul se revarsă.

…Frumuse

Prin tine,

44

Nimeni nu poate rosti

Nimeni nu poate pretinde

euîntr-o zi,

când am privitîn .Nimic nu poate ucide,de atunci,viziunea.

adevăratul tău nume...

că l-a auzit vreodată...Şi totuşi,

îl ştiu.L-am simŃit

ochii tăi

45

Între noi doinu a început, de fapt,nimic...Între noi doinu se poate termina, de fapt,ceva...Totul e o continuare!

46

Uneori simŃim în alb,alteori în negru...Atunci când iubim, însă,simŃim multicolor;şi nici o acuarelăn-ar putea redaspectacolul de culoarepe care sufletul nostruîl interpretează...

47

48

Ni s-au logodit sentimentele...

:

în cercul restrânsal sufletelor noastre.De acum,

-nunta inimilor...

A fost o logodnăaşa cum am visatintimă, caldă,

pregătim cu nerăbdare nunta

49

La începutte ascundeai într-o floare...Apoi,

sau într-un apus...Atunci când nimicnu te-a mai putut oculta,te-ai ascuns în mine însumi

...

te pierdeai într-un răsărit

şi încă nu am reuşitsă te descopăr în întregime

50

Îmi sculptez în inimăchipul tău...E un act de creaŃiecare nu se va termina niciodată;şi totul e atât de plăcut...Dalta şi ciocanulmă ating ca o mângâiere...

51

O să pătrund în visele taleşi o să le împletesc

nu vei mai şti care visŃi-a aparŃinut Ńieşi care mie.

ca într-o oglindăşi, privindu-te,îŃi vei da seamacă „eu” şi „tu”nu au existat niciodată.

vei înŃelege frumuseŃealui „eu însuŃi”!

în jurul meu...Cu timpul,

În acea zi,te vei uita la mine

Apoi, zâmbind,

52

łi-am atins cerul!În lumea ta,sunt o stea călătoaresondând nemărginirea.Cheamă-mă!Nu voi fi niciodatăprea departe...

53

Ni s-a împletit calea.Mâna destinului

într-un fascinantgoblen...

-ne!Suntem în galeria

artaMarelui Artist?

ne-a legat firul vieŃii

Priveşte

existenŃei...Intuieşti

54

Ne

pentru fericire.Am devenit unadin dorul fericiriipentru eternitate.

de la mijloc

-am născutdin dorul eternităŃii

Istoria nescrisă

nu mai are nici o importanŃă...

55

56

Zăresc în ochii tăisetea de a vedea printre aparenŃe;aud cum îŃi creşte în suflet

Să fie de vinăsărutul pe care şi l-au dat

Nu te grăbi să-mi spui!Răspunsul va veni de la sineîn momentele de tăcerelăsate de paşii noştri pe Cale.

dorul pentru Dincolo;simt în inima taparfumul unui alt fel de a iubi...Ce s-a-ntâmplat cu tine?

sufletele noastre?

,

57

Te-ai născutîntre Cer şi pământca să-mi fii zbor...M-am născutîntre Cer şi pământca să-Ńi fiu aripi...Ne-am născutcu faŃa la Cer

Ne-am născut,

,cu ochii în stele,cu stele în mâini.

deci Suntem!

58

Eu sunt vântul

de la Apus...Era predestinat

în ceasul amieziim tornade

ate la Cer...

de la Răsărit...Tu eşti vântul

să ne întâlnim

şi să naşteînălŃ

59

Viziune:aici,

dincolo,

printre atâtea alte zboruri.

noi şi nedesăvârşirea noastră;

aripi nesfârşite,cântece nepământeştişi urcarea planată

60

Tablou existenundeva în timp,

...

mai în prim plan,tot noi...În rest,Genialul Autor

diferite elementede decor:

un vis...Apoi,

iubito,

Ńial:

tu şi euCu câteva reîncarnări

a adăugat

o deznădejde,

a desenat o scarăcu un capăt în pământşi cu celălalt în nori...FericiŃi suntem noi,

ştiind drumul spre El!...

61

SuntemDdoar noi

Suntem

cu stele care mor

doi Christiai unei lumi

răstigniŃi în iarbă...oar tu şi eu;

şi noaptea aceastaşi muzica acestor stelepoate de mult dispărute...

răstigniŃi în iarbăşi privim acest Universmăcinat de timp,

şi stele care se nascşi nu ne pasăde vântul şi răcoareacare ne pătrundca nişte cuie în carne,pentru că ne simŃim

ce-şi aşteaptă Mântuitorii.

62

Nu mai batem,

nu mai cerem,

De acum,

pentru că ni s-a deschis;

pentru că ni s-a dat;nu mai căutăm,pentru că am găsit.

nu ne mai aparŃinemnouă înşine...BateŃişi-o să vă deschidem!