aplicatie practica 4bis
Post on 03-Jan-2016
44 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
APLICAŢIE PRACTICĂ 4
TRASAREA PE TEREN A UNEI CLĂDIRI
Datele problemei:
1. Planul de situaţie cu amplasarea clădirii.
2. Coordonatele punctelor reţelei de sprijin pentru
trasare, 102 şi 103, existente de la ridicarea topografică a terenului.
3. Coordonatele a două din colţurile clădirii, C1 şi C2,
citite grafic în raport cu sistemul rectangular de axe în care este
redactat planul de situaţie.
4. Cota reperului de nivelment RN 3 de transmitere şi
control, făcând parte din reţeaua de sprijin pentru trasare.
5. Cota zero a clădirii proiectate.
Inventarul de coordonate al punctelor cunoscute:
Nr.pct.
Coordonate absoluteX(m) Y(m) Z(m)
1 2 3 4102 9139.65 6912.51 -103 9209.52 6941.07 -C1 9180 6910 214.000C2 9160 6905.5 214.000
RN 3 - - 215.551
29
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
Operaţiile sunt:
1. Pregătirea topografică a proiectului pentru trasare;
calculul elementelor de trasare pe teren a poziţiei în plan a
colţurilor clădirii: unghiurile şi distanţele orizontale.
2. Trasarea pe teren a elementelor ce determină poziţia
în plan a colţurilor clădirii, folosind metoda coordonatelor
polare, metoda intersecţiei unghiulare înainte şi metoda
intersecţiei liniare înainte.
3. Modul de lucru pe teren pentru darea cotei zero a
clădirii, prin metoda orizontului instrumentului.
Rezolvare:
După întocmirea proiectului de execuţie a construcţiilor,
se trece, concomitent cu organizarea şantierului de construcţie,
şi la organizarea lucrărilor topografice de aplicare pe teren a
proiectului.
Pregătirea topografică a proiectului de trasare trebuie să
asigure:
- stabilirea punctelor care se trasează, precizia de
trasare şi termenele de predare a punctelor trasate;
- stabilirea metodelor de legare a punctelor proiectate de
punctele reţelei de sprijin, existentă din timpul ridicării
topografice sau creată în scopul trasării;
30
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
- stabilirea metodelor şi instrumentelor de trasare, în plan
şi pe verticală, care să asigure precizia cerută la trasare;
- determinarea după proiect a tuturor elementelor
geometrice necesare trasării punctelor din proiect;
- întocmirea, pe baza elementelor de trasare, a planului
general de trasare şi a schemelor de trasare în detaliu a
punctelor.
- organizarea lucrărilor de trasare; ordinea trasării,
instrumente, echipe, metode de aplicare, precizia lor, termenul
de predare a elementelor trasate etc.
La întocmirea proiectului de trasare pe teren a
construcţiei, proiectantul va avea în vedere faptul că, toate
punctele proiectate vor trebui determinate în acelaşi sistem de
referinţă sau axe de coordonate cu punctele vechi, existente de
la ridicarea topografică. Numai în aceste condiţii se poate stabili
legătura dintre punctele vechi, de pe teren, şi punctele noi
proiectate.
În cazul lucrărilor deosebit de importante, toate punctele
caracteristice ale construcţiei proiectate sunt determinate prin
calcule numerice. În cazul unor lucrări mai mici şi mai izolate,
coordonatele punctelor construcţiei se determină grafic, în
raport cu sistemul de axe rectangulare folosit la redactarea
planului. În cazul clădirii, coordonatele colţurilor C1 şi C2 au fost
31
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
citite grafic pe plan. Valorile obţinute au fost trecute într-un tabel
adecvat iar pe baza lor, ca şi a coordonatelor punctelor reţelei
de sprijin pentru trasare, 102 şi 103, se calculează elementele
de trasare pe teren a clădirii.
Operaţia de trasare pe teren a clădirii proiectate se face
în următoarea ordine:
4.1. Pregătirea topografică a proiectului pentru
trasare; calculul elementelor de trasare pe teren a poziţiei
în plan a colţurilor clădirii: unghiurile şi distanţele
orizontale
Elementele de trasare pe teren a construcţiei depind de
metoda aleasă pentru determinarea poziţiei în plan a punctelor
caracteristice. Astfel, în cazul metodei coordonatelor polare, în
faza de birou, faza pregătirii topografice a proiectului pentru
trasare, se calculează ca elemente de trasare unghiurile şi
distanţele orizontale. Unghiurile orizontale se pot obţine din
diferenţa orientărilor direcţiilor, de aceea, din coordonatele
numerice şi grafice ale punctelor, se calculează mai întâi
orientările direcţiilor şi totodată cu controlul lor şi mărimile
distanţelor orizontale.
32
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
De exemplu, pentru direcţia 103-C1, se calculează mai
întâi coordonatele relative, folosind relaţiile:
X103-C1=XC1-X103
Y103-C1= YC1-X103 ,
iar după aceea , în funcţie de semnul lui x şi y, şi de mărimea
lor, se calculează orientarea direcţiei respective:
=arctg(x/y) pt. (x<y) sau =arctg(y/x) pt.
(x>y)
103-C1=103-102+1;
103-C2=103-102+2;
103-102= arc tg Y103-102/X103-102
103-C2
1 d01
1
θ103-C1 2
d02
02
2 2 1
01
Y
θ
103-102
O
Calculul elementelor de trasare pe plan.Fig. 4.1. Calculul elementelor de trasare pe plan
Distanţa orizontală dintre cele două puncte va fi:
33
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
d01=x103-C1/cosθ103-C1,
iar pentru verificare:
d01=y103-C1/sinθ103-C1
Egalitatea dintre cele două relaţii, reprezintă şi un control
de calcul a orientării direcţiei. În acelaşi mod, se calculează
direcţiile şi distanţele orizontale, direct într-un formular tipizat:
Calculul orientării şi a distanţelor orizontale din coordonatele punctelor:
Ori
ent
area
( i
j ) Numărpunct
Coordonate absolute
Cadran
θ (g,c,cc)
d0
(m)X(m) Y(m)
1 2 3 4 5 6 7
θ 103
-C1
C1 9180 6910III 251.628
242,8
6103 9209.5
26941.0
7 -29.52 - 31.07
θ 103
-C2
C2 9160 6905.5III 239.655
060,9
7103 9209.5
26941.0
7 -49.52 - 35.57
θ 102
-103
102 9139.65
6912.51 III 224.703
075,4
8103 9209.52
6941.07
-69,87 -28.56
θ 102
-C1
C1 9180 6910IV 396.045
040,4
3102 9139.6
56912.5
1 +40.35 -2.51C2 9160 6905.5
34
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
θ 102
-C2 IV 378.880
721,5
2102 9139.6
56912.5
1 +20.35 -7.01
Controlul trasării pe teren a punctelor proiectate se face
prin dublă trasare, folosind elemente de trasare independente.
Pentru fiecare punct proiectat, elementele de trasare şi de
control a trasării, sunt cuprinse într-un tabel adecvat:
Elementele de trasare şi de control al trasării:
Pct.
proiecta
t
Elemente de trasare
din punctul 103
Elemente de control
trasare din punctul 102
d0 d0
1 2 3 4 5
C1 29g92c52cc 42.86 28g65c80cc 40.43
C2 14g95c20cc 60.97 45g82c23cc 21.52
Pe baza elementelor de trasare, se întocmeşte planul
general de trasare, pe care sunt trecute mărimile numerice ale
elementelor de trasare şi de control al trasării, pentru axele sau
punctele caracteristice ale construcţiei.
35
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
4.2. Trasarea pe teren a elementelor ce determină
poziţia în plan a colţurilor clădirii, folosind metoda
coordonatelor polare, metoda intersecţiei unghiulare
înainte şi metoda intersecţiei liniare înainte
După pregătirea topografică a proiectului de trasare, în
cadrul căreia s-au calculat elementele de trasare şi s-a întocmit
planul de trasare, urmează faza a doua, de trasare pe teren a
axelor şi a punctelor caracteristice ale construcţiei proiectate, în
vederea execuţiei. Alegerea metodei de trasare în plan depinde
de precizia de trasare, de natura construcţiei, de condiţiile de
teren, de densitatea punctelor reţelei de sprijin, de felul
aparatelor şi instrumentelor aflate în dotare etc.
a. Metoda coordonatelor polare constă în trasarea pe
teren, a poziţiei în plan, a punctelor construcţiei proiectate din
punctele reţelei de sprijin pentru trasare, cu ajutorul elementelor
de trasare: unghiurile orizontale () şi a distanţelor orizontale
(d0). Metoda se aplică în teren deschis, care să permită
măsurarea în condiţii bune a unghiurilor şi a distanţelor
orizontale.
36
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
Operaţia de trasare pe teren a punctului C1, se
desfăşoară astfel:
- se aşează teodolitul în punctul cunoscut de pe teren
103, se centrează şi se calează;
- se vizează semnalul din punctul cunoscut 102 şi se
efectuează citirea pe limb (ex. c1);
- se roteşte alidada în sens direct, până se
înregistrează pe limb citirea: c2=c1+1, şi se semnalizează
direcţia obţinută printr-un jalon sau printr-o fişă;
- pe direcţia astfel obţinută, se aplică distanţa orizontală
do = 42,86m, fixându-se diviziunea zero a panglicii în punctul
103. La citirea corespunzătoare distanţei se va obţine punctul
C1, care se materializează printr-un ţăruş.
În acelaşi mod se obţine şi punctul C2, controlul trasării
făcându-se prin operaţia de dublă trasare.
Un control suplimentar, se face prin compararea distanţei
din proiect dintre colţurile C1 şi C2 ale clădirii cu distanţa
măsurată pe teren după trasare. Diferenţa dintre ele nu trebuie
să depăşească 1…2 cm.
37
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
Celelalte două colţuri ale clădirii, se obţin prin măsurarea
pe perpendicularele ridicate în cele două puncte.
X
do 1 C1
’1
102
103
do ’
O
Axa
de
tras
are
Fig. 4.2. Trasarea în plan prin metoda coordonatelor polare
b. Metoda intersecţiei unghiulare înainte constă în
trasarea pe teren a punctelor C1 şi C2 prin aplicarea unghiurilor
orizontale de trasare (), în raport cu direcţiile determinate de
punctele reţelei de sprijin. Metoda se utilizează în cazul
terenurilor accidentate.
Operaţia de trasare a punctului C1 se desfăşoară astfel:
- se aşează teodolitul în punctul cunoscut de pe teren
103, se centrează şi se calează;
38
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
- se vizează semnalul din punctul cunoscut 102 şi se
efectuează citirea pe limb (ex. c1);
- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează
pe limb citirea: c2=c1+1, şi se semnalizează direcţia obţinută
prin jaloanele J1 şi J2;
- se mută teodolitul în punctul cunoscut 102, se
centrează, se calează şi se vizează semnalul din 103, făcându-
se citirea pe limb (ex. c1)
- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează
pe limb citirea: c2=c1+’1, şi se semnalizează direcţia obţinută
prin jaloanele J3 şi J4;
- la intersecţia direcţiilor J1-J2 şi J3-J4 se obţine poziţia
punctului C1.
În acelaşi fel se obţine şi punctul C2.
O trasare mai precisă, se poate face prin aşezarea a
două teodolite instalate în punctele 103 şi 102, astfel nu se mai
materializează direcţiile, obţinându-se direct punctele căutate.
Controlul trasării se face prin dublă trasare.
39
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
Fig. 4.3. Trasarea în plan prin metoda intersecţiei
unghiulare înainte
Fig. 4.4. Trasarea în plan prin metoda intersecţiei liniare
înainte
40
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
c. Metoda intersecţiei liniare înainte constă în trasarea
pe teren a punctelor prin aplicarea distanţelor orizontale de
trasare (d0), în raport cu punctele reţelei de sprijin. Are o
precizie ridicată dar se poate folosi numai pe un teren destul de
plan iar distanţele de trasare să nu depăşească lungimea
instrumentului de măsură.
Operaţia de trasare pe teren a punctului C1, se
desfăşoară astfel:
- se fixează diviziunea zero a unei panglici în punctul
cunoscut de pe teren 103 şi se întinde bine ruleta până la
diviziunea corespunzătoare distanţei orizontale de trasare
d01=42,86 m;
- se fixează diviziunea zero a celei de a doua panglici în
punctul cunoscut de pe teren 102 şi se întinde bine ruleta până
la diviziunea corespunzătoare distanţei orizontale de trasare
d’01=40,43 m;
- se apropie cele două panglici până când, cele două
diviziuni se suprapun, obţinându-se punctul căutat C1.
În acelaşi fel se trasează şi punctul C2. Controlul
operaţiei se face ca la metoda intersecţiei unghiulare înainte.
41
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
4.3. Modul de lucru pe teren pentru darea cotei zero a
clădirii, prin metoda orizontului instrumentului
Cotele planurilor sau punctelor izolate ale proiectului se
dau faţă de un nivel convenţional care corespunde unei
anumite cote, menţionată în proiect. În cazul unei clădiri, nivelul
convenţional se numeşte cota zero a clădirii, fiind cota
pardoselii finite a parterului. În cazul clădirii ce urmează a se
trasa pe teren, cota zero stabilită prin proiectare este ±0,000m
= 214,000 m ( Zo).
Trasarea cotei zero pe teren se face prin metoda
nivelmentului geometric sau prin metoda nivelmentului
trigonometric, în funcţie de accidentaţia terenului în zona
respectivă, cota zero a clădirii trasându-se câţiva metri mai
încolo, într-un singur punct sau în mai multe puncte, în funcţie
de mărimea clădirii şi de problemele ce trebuie rezolvate. În
continuare este prezentată cea mai folosită metodă care
asigură precizia cea mai mare la trasarea unei cote pe teren.
Metoda orizontului instrumentului constă în
determinarea citirii ce trebuie efectuată pe mira ţinută vertical în
punctul trasat în plan când baza mirei se află la cota din proiect.
42
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
Operaţia de trasare (numită şi dare) a cotei zero se face
astfel:
- se bate un stâlp în pământ, în punctul C, aflat la 2…4m
de amplasamentul clădirii care să rămână 1,00…1,50m
deasupra solului;
- se instalează nivelul aproximativ la mijlocul distanţei
dintre reperul din reţeaua de sprijin pentru trasare RN 3 şi
punctul C, în care s-a fixat în poziţie verticală un stâlp;
Fig. 4.5. Trasarea pe teren a cotei zero:
a. - metoda orizontului instrumentului
b. - fixarea cotei zero pe stâlp
- se calează nivelul, aducându-se axa de vizare în poziţie
orizontală, se execută citirea LOR pe mira ţinută vertical în
43
APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ
reperul cunoscut şi se calculează cota planului de viză, folosind
relaţia:
Zpv = ZR + L0R
dacă L0
R =1042,
rezultă că
Zpv=ZR+L0R = 215,551+1,042=216,593 m
- se calculează citirea ce trebuie efectuată pe mira
ţinută în punctul C, când baza mirei se află la cota proiectată:
LOC = ZPV - Z0 ; L0
C=Zpv-Z0=216,593-214,000=2,593 m
- un muncitor va deplasa mira pe verticală de-a lungul
stâlpului, până când operatorul va citi pe miră, în dreptul firelor
nivelor, valoarea calculată LOC, iar poziţia astfel obţinută
corespunde cu cota zero a clădirii. Cota se materializează
printr-un triunghi roşu cu vârful în jos. Latura opusă acestui vârf
este nivelul zero al clădirii.
De la acest punct, se transmit cotele de săpare a
fundaţiei, de turnare a radierului, de fixare a cofrajelor, etc.
Verificarea se face prin dublă trasare, în raport şi cu alt
reper din reţeaua de sprijin sau măcar cu un nou orizont al
aparatului.
44
top related