”planul de acţiune individualizat pentru reintegrarea ... · 7 caracteristici comune, care, în...
Post on 29-Aug-2019
8 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Proiectul: ”3C – Calitatea Crează Competențe” - Calitatea în formare Crează
Competențe profesionale de nivel european pentru personalul SPO din Regiunile
Centru, Vest și Nord-Vest”
Manual
”Planul de acţiune individualizat pentru reintegrarea şomerilor pe termen
lung şi a altor grupuri vulnerabile”
ALBA IULIA 2014
2
Cuprins
Capitol Subcapitol Pag.
1.Politica socială a
Uniunii Europene
1.1 Modelul social european 6
1.2 Metoda Deschisă de Coordonare 8
1.3 Constituirea unui model social în România 12
2.Grupurile
vulnerabile în
documentele Uniunii
Europene
2.1 Vulnerabilitate și incluziune socială 14
2.2 Documente de reglementare la nivelul Uniunii Europene a
ocupării în muncă a grupurilor vulnerabile
16
2.2.1 Strategia ”Europa 2020” 16
2.2.2 Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă 17
2.3 Recomandările specifice de ţară 19
2.4 Reglementări referitoare la serviciile de informare şi
consiliere profesională
21
3.Grupurile
vulnerabile în
România
3.1 Documente de reglementare la nivel național a grupurilor
vulnerabile și a ocupării în muncă
25
3.1.1 Reglementarea grupurilor vulnerabile 25
3.1.2 Identificarea grupurilor vunerabile 28
3.1.3 Profilul de vulnerabilitate a persoanelor cu deficit de
integrare pe piața muncii
33
3.2 Formele excluziunii sociale /vulnerabilității pe piața muncii 35
4. Instrumente
individualizate
pentru furnizarea
serviciilor de
stimulare a ocupării
4.1 Planul de acțiune individualizat pentru integrarea grupurilor
vulnerabile
39
4.1.1 Propuneri pentru procesul de pilotare a Planului de acțiune
individualizat
46
4.1.2 Evaluarea procesului de pilotare a Planului de acțiune
individualizat
50
4.2 Fișă de acțiune individualizată 55
4.3 Profilul profesional al clientului 57
4.4 Planul nominal de servicii de stimulare a ocupării 59
3
Anexe Anexa 1- Operaționalizare cadru legal Directive/Recomandari/Legi/Metodologii
63
Anexa 2- Conținutul serviciilor de consiliere și orientare în carieră 64
Anexa 3- Fișa de acțiune individualizată 67
Anexa 4- Model pentru Fișă de realizare al profilului profesional al solicitantului de loc de muncă
69
Anexa 5- Plan nominal de Servicii de stimulare a ocupării 71
Anexa 6- Model de evaluare interese profesionale, aptitudini, abilități profesionale și personale
74
Anexa 7- Scchema unui proces de planificare a serviciilor de consiliere în carieră
76
Anexa 8- Planul de acțiune individualizat pentru reintegrarea șomerilor pe termen lung (STL) și grupurilor vulnerabile (GV)
77
4
Listă abrevieri
AJOFM Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă
ALOFM Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă
ANOFM Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă
ANC Autoritatea Națională pentru Calificări
CE Comisia Europeană
CEC Cadrul European al Calificărilor
CNFPPP Centrul Național de Formare Profesională al Personalului Propriu al ANOFM
CRFPA Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor
EES European Employment Strategy (Strategia Europeană pentru Ocuparea Forței de
Muncă)
ET 2020 Education and Training 2020 (Educație și Formare Profesională 2020)
FPC
FSE
Formare Profesională Continuă
Fondul Social European
IAEVG International Association for Educational and Vocational Guidance
INS Institutul Național de Statistică
ISCED
JVIS
MDC
International Standard Classification of Education (Clasificarea Internaţională
Standard a Educaţiei)
Jackson Vocational Interest Survey)- Chestionar de orientare vocațională și
profesională axat pe identificarea intereselor vocaționale
Metoda Deschisă de Coordonare
MMFPSPV
ONG
PAI
Ministerul Muncii, Familie, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
Organizație non-guvernamentală
Planul de Acţiune Individualizat
5
PES Public Employment Service (Serviciu Public de Ocupare)
PNAO Planul Naţional de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă
PNR Programul Naţional de Reformă
POSDRU Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
SPO
SDS-
Holland
Serviciu Public de Ocupare
Holland Self-Directed Search- Inventar de evaluare a intereselor vocaționale bazat
pe tipologie Holland
UE Uniunea Europeană
6
Capitolul 1 Politica socială a Uniunii Europene
Politica socială a UE este formată dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat şi
multiplicat pe parcursul timpului şi care acţionează în acele sectoare de activitate ce afectează sau
generează gradul de bunăstare individuală şi socială. Permanenta preocupare a comunităţii europene
pentru aspectele de politică socială - începută cu Tratatul de la Roma (1957)- a dus, în timp, la crearea
unui „model social european”.
Unul din momentele cele mai importante ale politicii sociale europeane este anul 1997, când prin
Tratatul de la Amsterdam (ratificat în 1999) este abrogat Protocolul Social, este lansat Acordul Social
(Social Policy Agreement) şi este integrat un nou articol în Tratatul UE, care se referă la ocuparea
forţei de muncă şi cunoscut ca Titlul VIII. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam,
ocuparea forţei de muncă a devenit un obiectiv comunitar prioritar, transformându-se într-o aşa
numită „problemă de interes comun”. Fără a slăbi competitivitatea, se are în vedere „atingerea unui
nivel ridicat al ocupării forţei de muncă. Pentru atingerea acestui obiectiv se urmăreşte realizarea
unei „strategii coordonate” care vizează ocuparea forţei de muncă. Tratatul de la Amsterdam a
restabilit unitatea şi coerenţa politicii sociale și un aspect relevant este sublineierea faptului că
politica socială este responsabilitatea, atât a UE, cât şi a statelor membre. Obiectivele politicii sociale
urmăresc nu numai promovarea ocupării forţei de muncă, ci şi ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de
muncă, o protecţie socială corespunzătoare, dialog social, dezvoltarea resurselor umane care să
permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă şi lupta împotriva oricărei forme de
marginalizare şi de excluziune socială.
1.1 Modelul social european
Uniunea Europeană este, în prezent, cel mai important agent de schimbare în ceea ce priveşte
guvernarea statelor, elaborarea politicilor şi impunerea unor modele social-culturale în spaţiul
european. În ţările Uniunii Europene există diverse modalităţi de elaborare a politicilor, dar şi
tendinţa de a crea un spaţiu de convergenţă pentru politicile sociale din diverse domenii, cum sunt
pieţele muncii, asigurările sociale, organizarea unor reţele de servicii sociale ş.a. În asemenea
domenii, instituţiile europene au făcut paşi importanţi spre coordonarea reglementărilor adoptate în
cadrul statelor membre. În pofida diversităţii lor social culturale, ţările vestice au numeroase
7
caracteristici comune, care, în timp, au marcat în mod inconfundabil procesul de elaborare a
politicilor economice şi sociale în UE. Unele caracteristici, aparent rigide, ale sistemelor de protecţie
socială occidentale rezistă peste decenii, deoarece ele constituie o condiţie a echilibrului, dezvoltării şi
păcii sociale.
Liderii politici europeni vorbesc despre un model social european, bazat pe performanţe economice,
pe un nivel ridicat al protecţiei sociale, pe educaţie şi dialog social. Paradigma modelului social
european constă în faptul că politica economică, a ocupării şi cea socială formează un triunghi, în
cadrul căruia ele trebuie să se stimuleze reciproc.
Oficialii europeni consideră că decizia de a reforma modelul social european nu poate ţine cont doar
de problema eficienţei şi competitivităţii economice, în contextul în care UE se confruntă cu probleme
serioase şi în plan social – şomaj, îmbătrânirea populaţiei, care se adaugă celor economice –
globalizare, inovare tehnologică. Din acest motiv, reforma modelului social european este una dintre
problemele cele mai dificile pe care UE trebuie să le rezolve, cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Modernizarea modelului social european are în vedere adaptarea sa la noile cerinţe socio-economice
şi la provocările cu care economia europeană se confruntă şi este urmărită în contextul a două
principii la care este dispusă să renunţe: perspectiva conform căreia politica socială este considerată
un factor productiv şi convingerea că lipsa unei politici sociale „adecvate” va genera un cost economic,
social şi uman care depăşeşte cheltuielile sociale şi redistribuirile financiare. Aşadar, în cadrul
modelului social european, performanţele economice şi progresul social sunt considerate indisolubil
legate, ceea ce trasează destul de clar orientarea viitoare a UE în ceea ce priveşte politica socială.
Privind prin prisma sustenabilităţii politicii sociale, înţelegem dorinţa UE de a menţine şi obiectivul
creşterii competitivităţii economice. În condiţiile menţinerii modelului social european, creşterea
economică şi a competitivităţii sunt singurele şanse de sustenabilitate a acestuia pe termen lung.
Măsura în care cele două obiective (economic şi social) sunt compatibile este, însă, discutabilă.
Agenda socială a UE menţine ca priorităţi, în continuare, ocuparea deplină, integrarea socială,
nediscriminarea, sistemul de protecţie socială adecvat din punct de vedere al cerinţelor sociale.
Agenda socială acoperind perioada de până în 2010 reprezintă, mai curând, un document orientativ,
decât un set de măsuri concrete.
În cel mai optimist scenariu posibil, UE va reuşi să găsească modalitatea prin care să înlăture
neconcordanţele dintre politica socială şi performanţele economice, dintre echitate şi eficienţă.
8
Modelul teoretic al coeziunii şi stabilităţii sociale, care stimulează creşterea economică, poate fi unul
valid, dar în practică se dovedeşte a fi din ce în ce mai greu de susţinut. Costurile crescânde ale
coeziunii sociale sunt tot mai puţin acceptate, ceea ce pune în pericol stabilitatea socială a UE.
La această dată, Uniunea Europeană se confruntă, în planul politicii sociale, cu două provocări majore:
pe de o parte teama că procesul globalizării va afecta capacitatea de asigurare a securităţii sociale a
indivizilor, pe de altă parte, teama că însăşi politica socială ameninţă capacitatea UE de a se adapta
schimbărilor produse de globalizare şi de competiţia internaţională.
1.2 Metoda Deschisa de Coordonare (MDC)
În cadrul Summit-ului de la Lisabona (2000) s-a convenit asupra faptului că Uniunea Europeană (UE)
trebuie să își modernizeze și întărească eforturile legate de realizarea Modelului Social European.
Statele membre și Comisia Europeană (CE) au decis să ia masuri care să conduca la eradicarea
sărăciei în UE pînă în 2010, țintă care nu a fost atinsă. Consiliul European de la Lisabona a convenit
asupra stabilirii Metodei Deschise de Coordonare (MDC), utilizată cu succes în domeniul politicilor
privind integrarea pe piața forței de muncă, ca mecanism de coordonare pentru țările membre în
domeniul politicilor de combatere a excluziunii sociale.
Metoda Deschisă de Coordonare reprezintă un proces prin care statele membre UE agreează să își
coordoneze politicile prin învățare mutuală și schimb structurat de informații. MDC este un
instrument care ajută statele membre în procesele de reformă, respectându-le compețentele legale.
Adesea găsim referire la MDC ca la o ”a treia formă de guvernare UE, alături de politicile comune și
mecanismele de coordonare interguvernamentală”. Prin intermediul MDC, statele membre cad de
acord asupra unor obiective comune, utilizează indicatori comuni, pregătesc rapoarte naționale
strategice care stabilesc linii directoare pentru politici publice, evaluează aceste strategii împreună cu
CE prin rapoarte de monitorizare comune (Joint Reports). Creată în 1997 în cadrul Strategiei
Europeane pentru Ocupare (EES) și ulterior extinsă şi la alte domenii (educaţie şi formare, incluziune
şi protecţie socială, etc.), în prezent s-a dezvoltat ”MDC în domeniul social” care combină cele 3
MDC anterioare: incluziunea socială, pensiile şi sănătatea / îngrijirea de lungă durată.
Obiectivul dominant al MDC îl reprezintă creșterea eficacității coordonarii de politici în arii sectoriale
sensibile, în care nu există instrumente normative puternice de tipul reglementărilor europene,
vizând ca rezultat reducerea sărăciei la nivelul UE. Acest obiectiv nu se poate realiza dacă nu se
9
acordă o atenție sporită aspectelor participative și de larga consultare publică pe teme importante
precum politicile sociale și incluziunea socială.
Prin Recomandarea sa din 6 mai 2009 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața
muncii, Comisia și Consiliul European au declarat că ”statele membre ar trebui să conceapă și să
pună în aplicare o strategie globală integrată pentru includerea activă a persoanelor excluse de pe
piața muncii, combinând ajutorul corespunzător pentru venit, piețe ale forței de muncă favorabile
incluziunii și accesul la servicii de calitate”. Această recomandare a fost valorificată în cadrul
Strategiei ”Europa 2020” care printre inițiativele majore a inclus o nouă țintă comună în
combaterea sărăciei și excluziunii sociale, respectiv reducerea cu 25% a numărului de cetățeni
europeni care trăiesc sub pragul național al sărăciei și scoaterea a peste 20 de milioane de persoane
din sărăcie.
Conform Comunicării Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a
excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială”, noua inițiativă
emblematică are obiectivul de a crea un „angajament comun al statelor membre, instituțiilor
europene și părților interesate celor mai importante în combaterea sărăciei și excluziunii sociale” și
„oferă posibilitatea de trecere la o viteză superioară în coordonarea pe care statele membre au
instituit-o în domeniul protecției și incluziunii sociale, mai ales în cadrul MDC socială”.
În octombrie 2011, Comisia a propus un „Program pentru schimbări sociale și inovare socială”,care
regrupează într-un program integrat trei instrumente deja existente: În 2013, Parlamentul și Consiliul
au ajuns la un acord politic privind acest nou Program european pentru ocuparea forței de muncă
și inovare socială, cu un buget propus de 920 milioane EUR pentru perioada 2014-2020.
Una dintre inovațiile majore ale următoarei perioade de programare (2014-2020) este acordarea unei
atenții deosebite situației critice a tinerilor în contextul crizei actuale prin intermediul inițiativei
„Locuri de muncă pentru tineri”, inițiativă prin care o alocare specifică în cadrul politicii de coeziune
va mări posibilitățile oferite de Fondul Social European (FSE) pentru sprijinirea luptei împotriva
șomajului în rândul tinerilor în regiunile cele mai afectate.
Noua structură de guvernanță bazată pe Semestrul European este menită să contribuie la efortul UE
de a soluționa criza și de a elimina cauzele acesteia. Succesul acestei strategii depinde de
angajamentul asumat de UE în ansamblu, de asumarea răspunderii de către Statele Membre,
parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale și partenerii sociali, de realizarea unei
10
economii sociale de piață solide, competitive și funcționale, de implementarea reformelor structurale
și a acordurilor colective, precum și de promovarea unui dialog social veritabil cu privire la politicile
și măsurile macroeconomice. Statele membre trebuie să își considere politicile economice și fiscale
drept o problemă de interes comun.
Introducerea Semestrului European și coordonarea consolidată a politicilor financiare și economice
sunt menite să lase Statelor Membre o suficientă sferă de acțiune și flexibilitate pentru a implementa
o strategie bugetară, economică și socială eficace, conformă Strategiei Europa 2020, care să asigure
distribuția echitabilă și dezvoltarea care să ofere cetățenilor UE un nivel adecvat de servicii publice și
infrastructuri.
Ca și element de coordonare , statele membre vor trebui să prezinte rapoarte cu privire la progresele
realizate în urmărirea obiectivului social al Strategiei Europa 2020 în programele naționale de
reformă, iar Comisia și Consiliul să emită recomandări specifice pentru o țară sau alta.
În calitate de membru al UE, Romania a elaborat primele sale Rapoarte Nationale Strategice privind
Protecția Socială și Incluziunea Sociala pentru perioadele 2006 – 2008, respectiv 2008 - 2013.
Obiectivul strategic al României în domeniul incluziunii sociale a fost „Crearea unui societăți incluzive
în care să se asigure cetățenilor resursele și mijloacele necesare pentru o viață demnă” . Pentru
realizarea acestui obiectiv strategic au fost prevazute următoarele acțiuni prioritare:
- Creșterea generală a standardului de viață al populației și stimularea câștigurilor obținute din
muncă prin facilitarea ocupării și promovarea politicilor incluzive;
- Facilitarea accesului cetățenilor, în special al grupurilor dezavantajate, la resurse, drepturi și
servicii;
- Îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației romă.
În etapa de programare 2014 -2020 , obiectivul central al Guvernului României în domeniul
incluziunii sociale îl reprezintă continuarea eforturilor pentru dezvoltarea unei societății incluzive,
prin acordarea de servicii de incluziune socială integrate, având la bază o evaluare reală a nevoilor
individului, prin dezvoltarea sectorului terțiar și prin asigurarea oportunităților egale pentru toți, cu
accent deosebit pe grupurile vulnerabile. În plus, pentru a reacţiona faţă de tendința continuă de
creștere a şomajului în Uniunea Europeană, Comisia a lansat în aprilie 2012 un set de măsuri, care
formează aşa – numitul Pachet privind ocuparea forţei de muncă, care vizează:
11
Măsuri /intervenții Direcții de acțiune
Sprijinirea creării de
noi locuri de muncă
Reducerea impozitării forţei de muncă; utilizarea eficientă a subvenţiilor
pentru angajare; exploatarea potenţialelor sectoare – cheie, cum ar fi
economia ecologică, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, asistenţa
medicală
Restabilirea
dinamicii pieţelor
muncii
Sprijinirea lucrătorilor care doresc să îşi schimbe locul de muncă sau să se
reintegreze pe piaţa muncii; mobilizarea tuturor actorilor implicaţi în
implementarea reformelor necesare; realizarea de investiţii în dobândirea
de competenţe, pe baza unei mai bune anticipări şi monitorizări a nevoilor
pieţei; promovarea liberei circulaţii a lucrătorilor
Consolidarea
guvernanţei în
domeniul ocupării
Ameliorarea monitorizării politicilor de ocupare a forței de muncă,
împreună cu statele membre, pentru a garanta că aspectele sociale şi cele
legate de ocuparea forţei de muncă beneficiază de aceeaşi atenţie ca şi cele
economice
De reținut La nivelul Serviciului Public de Ocuapre din Romania, documentul programatic
care asigură îndeplinirea angajamentelor asumate de către România este ”Strategia Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 al cărei obiectiv general este : ” Atingerea unui nivel
sustenabil de ocupare a forței de muncă susţinut de competitivitate economică, coeziune
socială și dezvoltare durabilă”. Strategia Națională de Ocupare a Forței de Muncă se doreşte a fi o
abordare integrată a politicilor relevante, atât din perspectiva dezvoltării cererii, cât şi din
perspectiva gestiunii eficiente a ofertei pe piața muncii și propune soluții realiste de abordare, care
pot fi finanțate din bugetul național, bugetul asigurărilor pentru șomaj și din resursele financiare
alocate în perioada de programare 2014 – 2020.
12
1.3 Constituirea unui model social în ROMÂNIA
În România, politica socială este coordonată de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale
și Persoanelor Vârstnice, demers susținut de activitatea altor ministere precum Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul Educaţiei. Domeniile de activitate ale politicii sociale naţionale sunt:
Piaţa forţei de muncă (inclusiv şomajul) şi politicile salariale
Pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale;
Asistenţa socială şi politicile familiale;
Relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă.
La aceste 4 domenii, de care este responsabil în special Ministerul Muncii, se adaugă domeniile:
Asigurări de Sănătate; Politici din sfera locuinţei şi locuirii; Politici în sfera educaţiei/formării;
Politicile sociale din domeniul probaţiunii/reinserţiei sociale a persoanelor delincvente; Alte politici
sociale de care sunt responsabile în principal alte ministere. Fiecare dintre aceste domenii are cadrul
său legal şi instituţional, problemele specifice şi priorităţile sale de acţiune. Deși, s-au realizat câteva
etape importante în asigurarea unui cadru național de elaborare și aplicare a politicilor sociale, este
greu de definit Modelul Social din România, deoarece în ultimii 20 de ani, analiştii din domeniul
cercetării sociale au lansat, în mod repetat, semnalul necesităţii de a (re) gândi, (re) proiecta şi finanţa
dezvoltările din sfera socială în mod unitar, eventual pe baza unui buget social cvaziautonom. Cu toate
acestea, până în prezent, nu putem vorbi despre existenţa unei viziuni globale, unitare, asupra
problematicii sociale româneşti, ci doar despre concepţii sectoriale autonome, centrate pe educaţie,
sănătate, asigurări sociale etc. Structurile de organizare şi schemele de finanţare ale sectorului social
din România, nu sunt proiectate şi, deci, nici gestionate în funcţie de potenţialul complementarităţii
lor în cadrul sistemului naţional care, cel puţin virtual, ar trebui să funcţioneze după o logică
intrinsecă, multiplu articulată şi armonizată prospectiv cu natura şi volumul trebuinţelor recunoscute
social. Atât schemele de finanţare cât şi reţelele de servicii sociale existente s-au dezvoltat autonom,
pe baza unui spirit de imitaţie mai mult sau mai puţin inspirat, în funcţie de urgenţele conjuncturii
sociale imediate, având în vedere, cel mult, previziuni sectoriale pe termen mediu.
Singurul document oficial care apreciază politica socială din Romanaia este un Raport dat publicității
la sfârșitul anului 2009 de către Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi
Demografice, în care se afirmă că : ” Politicile sociale din România sunt încă incoerente, ineficiente,
sunt reactive și oferă soluţii ad-hoc la crize specifice; au obiective contradictorii, sunt lipsite de
13
viziune, de abordare strategică; resursele umane din sfera politicilor sociale au fost adesea de slabă
calitate; aranjamentele instituţionale care ar fi trebuit să fie determinate de o viziune strategică,
coerentă pe lung, au fost determinate de rezultanta altor doi vectori principali: interesele politice
interne de moment şi reacţiile la presiunile occidentale care puneau condiţii prin intermediul
acordurilor pentru împrumuturi şi ajutoare (Banca Mondială, FMI, UE) sau pentru aderarea la
structurile euroatlantice”. Raportul menționează și faptul să s-a ajuns la o “patologie” a sistemului de
distribuire şi redistribuire a bunăstării, respectiv: parlamentarii şi-au votat singuri pensii speciale fără
nici un suport contributoriu; magistraţii au dat verdicte în favoarea lor pentru a avea un sistem
privilegiat de sporuri salariale şi de pensionare; funcţionarii publici de vârf din ministere, agenţii şi
alte structuri şi-au creat un sistem de salarizare special, bazat pe sporuri, care a creat o prăpastie
între veniturile lor foarte mari şi cele modeste ale celorlalţi funcţionari publici ca şi sistemul de
retribuire suplimentară prin plasarea în consilii de administraţie”
De reținut Politica socială ar trebui să fie un răspuns la problemele sociale ale unei anumite
comunităţi, respectiv ale anumitor grupuri expuse riscurilor iar funcțiile ei principale sunt:
Funcţia
reglativă
Mecanismele de reglare specifice pieţei nu pot prin ele însele să asigure
bunăstarea socială fiind nevoie de intervenţia statului. Prin caracterul lor,
intervenţiile reglementează o serie de disfuncţii și asigură ordinea socială.
Funcția
compensatorie
Asigură suportul necesar împotriva unor consecinţe negative asupra societăţilor
care-şi au originea într-un anumit tip de dezvoltare ce nu utilizează în totalitate
forţa de muncă şi nu poate contracara inegalitatea socială.
Funcția
proactivă
Are în vedere protejarea populaţiei în raport cu anumite situaţii de risc, de tipul
asigurărilor boală, incapacitate de muncă, precum și protecția unor grupuri
sociale defavorizate cum ar fi persoanele cu handicap, familiile numeroase,
adolescenţii şi tinerii
Funcția de
satisfacere de
nevoi colective
Vizează nevoile colective care nu pot fi acoperite eficient prin mecanismele de
funcţionare ale pieţei. Învăţământul, sănătatea, cultura , ştiinţa intră în sfera
politicilor sociale prin faciltiarea/asigurarea accesului la serviciile aferente
domeniilor enumerate.
14
Capitol 2 Grupurile vulnerabile în documentele Uniunii Europene
2.1 Vulnerabilitate și incluziune socială
În cadrul documentelor oficiale ale Uniunii Europene nu există o definiție formală a grupurilor
vulnerabile. De cele mai multe ori termenul este folosit în relație cu conceptul de excluziune /
incluziune socială, care reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile
protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării,
mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării
participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale
societăţii. Această abordare stă la baza promovării unui nou concept , respectiv ”incluziune activă”.
În anul 2008 Comisia Europeană a elaborat Recomandarea privind “Incluziunea activă” în care se
afirmă că” persistența sărăciei și a șomajului, precum și complexitatea în continuă creștere a
dezavantajelor multiple, necesită politici globale și integrate , iar în vederea modernizării sistemelor
de protecție socială, sprijinul adecvat pe venit trebuie combinat cu o legătură către piața muncii și cu
accesul la servicii de calitate în cadrul unei strategii integrate de incluziune activă”.
Anul 2010 reprezintă un an important în reformarea politicilor de incluziune socială la nivel
European. O serie de instrumente sunt revizuite, dând un rol important domeniului incluziunii sociale
în ansamblul politicilor sociale. Noua Agendă Socială Europeană revizuită stabilește principalele
inițiative și acțiuni politice pe care Uniunea Europeană la are în vedere, iar una din priorități se referă
la „Combaterea sărăciei și excluziunii sociale”. Instrumentul de bază al politicilor de incluziune socială
este Recomandarea CE privind incluziunea activă care adresează statelor membre recomandarea
ca în propriile strategii să ia în considerare 3 piloni complementari:
• Politici de integrare pe o piață a muncii sustenabilă și de calitate a tuturor persoanelor vulnerabile și
care pot lucra;
• Asigurarea unui venit suficient pentru o viață decentă;
• Asigurarea accesului la servicii sociale de calitate.
Perioada 2010 – 2013 s-a axat pe o regândire a politicilor sociale în general, astfel încât să răspundă
noilor recomandări europene, prin dezvoltarea de programe integrate privind politicile familiale,
precum și prin implementarea unor măsuri de promovare a politicilor de incluziune activă. Pentru a
putea atinge aceste deziderate, este nevoie ca la nivel național să se asigure o bună coordonare în
domeniul politicilor de incluziune socială, bazată pe consultare și cooperare.
15
Dintre recomandările făcute de Comisie pentru țările membre UE, cele care au legătură directă cu
SPO Romania sunt:
- Să elaboreze și să implementeze o strategie globală integrată pentru incluziunea activă a
persoanelor excluse de pe piața muncii, combinând sprijinul pe venit adecvat cu o piață a muncii care
favorizează incluziunea și cu accesul la servicii de calitate.
- Să ia măsuri pentru a oferi servicii esențiale pentru sprijinirea politicilor de incluziune activă socială
și economică, inclusiv servicii de asistență socială, de ocupare a forței de muncă, servicii de formare,
investiții în capitalul uman, condiții de muncă și infrastructură fizică adecvată;
Ca și implicare în operaționalizarea recomandărilor făcute, în programul său financiar multianual
pentru 2014–2020, UE a stabilit un buget în valoare de un trilion de euro pentru a susţine creşterea şi
crearea de locuri de muncă şi pentru a reduce sărăcia şi excluziunea socială. Succesul depinde de ”
elaborarea politicilor şi programelor adecvate şi direcţionarea eficientă a resurselor”
De reținut
Abordările globale cu privire la inegalitate şi excluziune fac parte din cadrul de politici al UE de
promovare a incluziunii sociale. Pentru a cunoaşte mai bine domeniul de incluziune socială şi a lua
decizii prompte şi corecte este necesar a dispune de un set de indicatori statistici care măsoară
fenomenul de excluziune socială. Conform standardelor UE, indicatorii de bază vizează:
1. Excluziunea economică – sărăcie şi inegalitate;
2. Excluziunea de la piaţa muncii – excluziunea persoanelor ocupate, excluziunea de la ocupare;
3. Excluziunea de la locuire şi condiţiile de trai – utilităţi, calitatea locuinţei, accesul la locuinţă
şi costul locuirii, dotarea cu bunuri, supraaglomerare;
4. Excluziunea de la educaţie – participarea la educaţie şi nivelul de educaţie;
5. Excluziunea de la sănătate – accesul la servicii de sănătate, mortalitate şi morbiditate, stil de
viaţă sănătos;
6. Siguranţa personală şi publică – incidenţa criminalităţii, percepţia asupra securităţii în
comunitate;
7. Segregarea socială – lipsa participării sau slaba participare socială
16
2.2 Documente de reglementare la nivelul Uniunii Europene a ocupării în muncă a grupurilor
vulnerabile
2.2.1 Strategia ”Europa 2020”
Principalul document programtic pe baza căruia se acționează la nivelul UE este Strategia ”Europa
2020” al cărei scop este acela de a ghida economia Uniunii Europene în următorul deceniu, printr-o
abordare tematică unitară a reformelor în plan economic şi social, concentrată pe un număr de trei
priorităţi reprezentative, structurate în şapte iniţiative emblematice şi cuantificabile în cinci obiective
principale.
Cele trei priorităţi ale Strategiei Europa 2020 vizează:
a) creşterea inteligentă, prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;
b) creşterea durabilă, prin promovarea unei economii mai eficiente, mai ecologice şi mai competitive;
c) creşterea favorabilă incluziunii prin promovarea unei economii cu un grad înalt de ocupare a forţei
de muncă care să asigure coeziunea socială şi teritorială.
Cele cinci obiective principale (concretizate în opt ţinte numerice) propuse pentru atingerea celor trei
priorităţi la nivelul UE până în 2020 sunt:
1. o rată de ocupare a populaţiei cu vârsta între 20 – 64 ani de 75%;
2. investiţii (publice şi private) în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB – ul UE;
3. atingerea obiectivului „20/20/20” în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice;
4. un nivel maxim de 10% al ratei părăsirii timpurii a şcolii şi un nivel minim de 40% al ratei de
absolvire a unei forme de învățământ terţiar în rândul tinerilor cu vârsta între 30 şi 34 ani;
5. reducerea cu 20 de milioane a numărului de cetăţeni europeni ameninţaţi de sărăcie şi excluziune
socială.
Îndeplinirea acestor ținte este asumată și de Guvernul României și va reprezenta contribuția țării
noastre la realizarea dezideratului european în materie de ocupare stabilit prin Strategia Europa
2020, strategie care își propune că Europa să crească inteligent, durabil și favorabil incluziunii și să
găsească mijloace pentru a crea noi locuri de muncă.
17
2.2.2 Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă
Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă îşi propune să creeze locuri de muncă mai
multe şi mai bune pe tot teritoriul Uniunii Europene. Ea se inspiră din Strategia Europa 2020 și oferă
statelor membre un cadru („metoda deschisă de coordonare”) pentru a face schimb de informaţii,
pentru a discuta şi pentru a-şi coordona politicile în domeniul ocupării forţei de muncă. Se bazează pe
Analiza anuală a creşterii, care stabileşte priorităţile UE pentru anul următor în materie de creştere
economică şi creare de locuri de muncă şi deschide Semestrul european, care promovează o mai
strânsă coordonare a politicilor
În fiecare an, acest proces,sprijinit de activitatea Comitetului pentru ocuparea forţei de muncă,
implică următoarele etape:
A. Stabilirea/analiza /regândirea Orientărilor privind ocuparea forţei de muncă – priorităţi şi
obiective comune pentru politicile în domeniu. Sunt propuse de Comisie, aprobate de guvernele
naţionale şi adoptate de Consiliul UE. Orientările privind ocuparea forței de muncă incluse în Strategia
Europa 2020 care au fost adoptate în 2011 și s-a decis ca acestea să rămână stabile până în 2014 fac
referire la :
Orientarea Conținut
Orientarea 7. Creşterea
participării la piaţa muncii
pentru femei şi bărbaţi,
reducerea
şomajului structural şi
promovarea calităţii
locurilor de muncă
Statele membre vor urmări combaterea angajărilor temporare,
subocuparea, munca nedeclarată şi vor adopta măsuri în favoarea
creşterii mobilităţii profesionale şi revizuirii sistemului fiscal şi de
protecţie şi asistenţă socială prin integrarea şi implementarea
principiilor flexisecurităţii în politicile naţionale de ocupare,
combaterea segmentării pieţei muncii şi implementarea unor
măsuri care să prevină ocuparea temporară, munca nedeclarată şi
ratele reduse de ocupare, îmbunătăţirea competitivităţii şi a ratei de
participare pe piaţa muncii pentru persoanele cu nivel scăzut de
calificare.
Orientarea 8. Dezvoltarea
unei forţe de muncă bine
calificate, care să răspundă
cerinţelor
Statele membre trebuie să urmărească eliminarea barierelor în
calea mobilităţii lucrătorilor, să crească gradul de ocupare a
lucrătorilor slab calificaţi şi a vârstnicilor şi să implementeze
sisteme de sprijinire a tinerilor absolvenţi pentru găsirea primului
18
pieţei muncii şi
promovarea învăţării pe tot
parcursul vieţii
loc de muncă. Pentru aceasta, statele membre trebuie să asigure
competenţele necesare cetăţenilor, care să răspundă cerinţelor
pieţei muncii, să îmbunătăţească accesul la formare profesională şi
să consolideze sistemul de educaţie şi consiliere profesională prin
anticiparea necesarului de competenţe.
Orientarea 9.
Îmbunătăţirea calităţii şi a
performanţei sistemelor de
educaţie şi formare la toate
nivelurile şi creșterea
participării la învățământul
terţiar sau cel echivalent
Pentru a asigura accesul tuturor la o educaţie şi formare de calitate
şi pentru a îmbunătăţi rezultatele educaţionale, statele membre ar
trebui să investească în mod eficient în sistemele de educaţie şi
formare, în special pentru a ridica nivelul de competenţă al forţei de
muncă, permiţând acesteia să răspundă nevoilor generate de
schimbările rapide de pe pieţele moderne ale muncii şi din societate,
în ansamblul său.
Orientarea 10.
Promovarea incluziunii
sociale şi combaterea
sărăciei
Statele membre trebuie să-şi îmbunătăţească sistemele de protecţie
socială, de securitate socială şi pensii, precum şi politicile de
incluziune activă, în condiţiile asigurării sustenabilităţii financiare în
scopul creşterii participării cetăţenilor în societate, economie şi a
extinderii oportunităţilor de angajare prin utilizarea Fondului Social
European.
B. Raportul comun privind ocuparea forţei de muncă , document care face parte din Analiza
anuală a creşterii, este publicat de Comisie şi adoptat de Consiliul UE și se bazează pe:
- evaluarea situaţiei de pe piaţa europeană a muncii,
- punerea în aplicare a orientărilor în materie de ocupare a forţei de muncă,
- examinarea proiectelor de programe naţionale de reformă de către comitetul pentru ocuparea forţei
de muncă..
C. Programele naţionale de reformă – transmise de guvernele naţionale, analizate de către Comisie
pentru a garanta că sunt compatibile cu obiectivele Strategiei Europa 2020
D. Recomandări specifice fiecărei ţări – publicate de către Comisie, bazate pe analiza programelor
naţionale de reformă.
19
2.3 Recomandările specifice de ţară
Adoptarea recomandărilor specifice fiecărei ţări marchează încheierea unei perioade de şase luni de
coordonare intensă a politicii economice între UE şi statele membre (Semestrul european). Comisia
Europeană elaborează propuneri de recomandările pe baza programelor naţionale de reformă şi a
programelor de stabilitate/convergenţă prezentate de fiecare stat membru, de regulă în perioada
aprilie – mai a fiecărui an. Acestea sunt discutate în câteva comitete ale consiliului şi, după dezbaterea
în EPSCO şi ECOFIN, sunt aprobate de Consiliul European de vară.
Recomandările specifice de ţară reprezintă contribuţia UE în procesul decizional naţional, lăsând
statelor membre responsabilitatea elaborării propriilor politici economice şi a bugetelor naţionale. În
principiu, recomandările Comisiei solicită doar aducerea în prim plan a acelor măsuri care pot stimula
progresele în atingerea obiectivelor Europa 2020 şi sunt elaborate astfel încât să poată fi puse în
aplicare în termen de 12-18 luni.
În anul 2014, ca şi în anul precedent, România este tratată ca stat membru cu statut normal în cadrul
Semestrului european. În consecinţă, pe baza unei evaluări a situaţiei economice, precum şi a
informaţiilor cuprinse în Programul de convergenţă şi Programul naţional de reformă 2014, Comisia a
adresat României un set de opt recomandări specifice de ţară, care abordează următoarele aspecte:
implementarea strategiei bugetare pe 2014 şi creşterea gradului de conformare fiscală, punerea în
aplicare a reformei în domeniul sănătăţii, consolidarea măsurilor active pe piaţa muncii, creşterea
calităţii şi accesului la educaţie, reducerea sărăciei şi incluziunea socială, îmbunătăţirea capacităţii
administrative, precum şi îmbunătăţirea eficienţei în sectoarele energiei şi transporturilor.
Documentul de lucru al Comisiei Europene pentru România menţionează şi aspectele pozitive
înregistrate în perioada 2013-2014. România a reuşit, cu sprijinul celor două programe de asistenţă
financiară succesive UE/FMI, refacerea stabilităţii macroeconomice, restabilirea accesului la pieţe
pentru finanţarea datoriei publice şi menţinerea stabilităţii financiare. Situaţia finanţelor publice s-a
îmbunătăţit, astfel că procedura de deficit excesiv a fost abrogată în luna iulie 2013.
Comisia Europeană a făcut mai multe recomandări României, iar cele care vizează ocuparea în muncă
sunt:
20
1. Să asigure o mai bună participare pe piața muncii și să sporească capacitatea de inserție
profesională prin consolidarea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin asigurarea de
servicii de formare și îndrumare individualizate și prin promovarea învățării pe tot parcursul vieții;
2. Să consolideze capacitatea ANOFM pentru a spori calitatea și acoperirea serviciilor acesteia; pentru
a combate șomajul în rândul tinerilor, să pună în aplicare fără întârziere Planul național pentru
încadrarea în muncă a tinerilor, inclusiv, de exemplu, printr-o garanție pentru tineri;
3. Să consolideze guvernanța și calitatea instituțiilor și a administrației publice, în special prin
îmbunătățirea capacității de planificare strategică și bugetară, prin sporirea profesionalismului
funcționarilor publici printr-o mai bună gestionare a resurselor umane și prin întărirea mecanismelor
de coordonare între diferitele niveluri de guvernare;
4. Să depună eforturi suplimentare pentru asigurarea unei absorbții mai rapide a fondurilor UE, în
special prin consolidarea sistemelor de gestiune / control și prin îmbunătățirea procedurilor de
achiziții publice;
De reținut Serviciile publice de ocupare a forței de muncă se confruntă în prezent cu o serie de
provocări menite să asigure punerea în practică a orientărilor europene privind încadrarea în muncă,
precum mărirea ratei de ocupare și reducerea numărului posturilor vacante greu de acoperit. Pentru a
atinge țintele de încadrare în muncă, serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui :
-să abordeze cererea de forță de muncă dintr-o perspectivă globală, care să țină cont de tranzițiile
multiple care au loc în mod continuu pe piața muncii și de-a lungul carierelor individuale. Serviciile
publice de ocupare a forței de muncă ar putea adopta o astfel de perspectivă globală prin crearea unor
punți și depășirea barierelor instituționale și geografice.
-să asigure trecere de la serviciile convenționale la facilitarea, orientarea și dirijarea sistemelor
publice de ocupare a forței de muncă, termenul „dirijare” având aici două sensuri: pe de o parte,
administrarea, stimularea, coordonarea și asigurarea calității serviciilor furnizate și a parteneriatelor;
pe de altă parte, furnizarea unor instrumente (online) și servicii primare pentru a sprijini gestionarea
individuală a carierei.
21
2.4 Reglementări referitoare la serviciile de informare şi consiliere profesională
Secțiunea 1 Documente de reglementare
Cadru de reglementare la nivel european
În cadrul Raportului trimestrial al Directoratului General pentru Ocupare și Protecție Socială
ediția septembrie 2013, este subliniată importanța implementării măsurilor active de ocupare, în
speță a informării și consilierii, pentru reducerea numărului șomerilor tineri, de lungă durată, și nu
numai. Astfel, este subliniat faptul că deși serviciile de consiliere personalizate sunt mai costisitoare,
beneficiile pe care le generează la nivelul indivizilor, pe termen lung, sunt net superioare costurilor,
iar importanța lor devine hotărâtoare atunci când rata șomajului de lungă durată amenință
segmente semnificative ale populației din multe state europene. În baza concluziilor European
Restructuring Monitor, sept. 2013, preluate din cadrul aceluiași document, menționat mai sus,
este necesară furnizarea permanentă de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor,
întrucât anumite sectoare de activitate au înregistrat în întreaga Europă rate mari de scădere a
locurilor de muncă disponibile în cadrul lor (cum este industria prelucrătoare), iar altele au
cunoscut procente reduse, în ceea ce privește disponibilizările efectuate, de. ex: industria hotelieră,
alimentație și IT.
În cadrul Orientării nr. 8: Dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor
pieței muncii și promovarea învățării de-a lungul vieții, integrată în DECIZIA CONSILIULUI din 21
octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale
statelor membre (2010/707/UE), este prevăzut astfel:
Serviciile de ocupare a forței de muncă joacă un rol important în activare și în identificarea locurilor
de muncă corespunzătoare și, prin urmare, acestea ar trebui să fie consolidate prin intermediul
unor servicii personalizate și al unor măsuri active și preventive privind piața forței de muncă
într-o etapă timpurie.
În cooperare cu partenerii sociali și cu întreprinderile, statele membre ar trebui să îmbunătățească
accesul la formare și să consolideze orientarea în domeniul educației și al carierei. Aceste
îmbunătățiri ar trebui combinate cu furnizarea sistematică de informații cu privire la noile
locuri de muncă disponibile și noile oportunități, promovarea spiritului antreprenorial și
consolidarea procesului de anticipare a nevoilor în materie de competențe.
22
În baza concluziilor European Restructuring Monitor, sept. 2013, preluate din cadrul aceluiași
document, menționat mai sus, este necesară furnizarea permanentă de informații privind piața
muncii și evoluția ocupațiilor, întrucât anumite sectoare de activitate au înregistrat în întreaga
Europă rate mari de scădere a locurilor de muncă disponibile în cadrul lor, iar altele au cunoscut
procente reduse, în ceeace privește disponibilizările efectuate, de. ex: industria hotelieră, IT și
alimentație.
Una dintre inițiativele emblematice din cadrul Strategiei de Dezvoltare Europa 2020 este „O
agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi
mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în
vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei
în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională.
În cadrul Raportului de cercetare nr. 21, elaborat de către European Centre for the Development
of Vocational Training, este evidențiată importanța crucială a evaluării corecte a personalității, de
către consilierii din cadrul serviciilor specializate de ocupare (inclusiv cei din cadrul serviciilor de
Resurse umane din companiile private), să se poată realiza o suprapunere cât mai potrivită între
competențele persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă și locul de muncă, către care este
direcționată.
Alte recomandări, în cadrul documentului strategic elaborate de către Asociația Europeană a
președinților Serviciilor Publice de Ocupare / Rolul Aptitudinilor: Răspunsul la Recomandările
referitoare la viitorul rol al SPO în contextul dezvoltării noilor aptitudini pentru a implementa
Agenda Noilor Locuri de Muncă, în vederea eficientizării activității SPO:
- Dezvoltarea și punerea la dispoziție de instrumente pentru auto-evaluare;
- Crearea, adaptarea și dezvoltarea de noi metode și instrumente de evaluare, care sa scoată în
evidență complexitatea aptitudinilor (de specialitate și cele emoționale/sociale) și
competențelor persoanelor care apelează la acest tip de servicii);
Cadru de reglementare la nivel național
În cadrul Memorandumului cu tema: Aprobarea valorilor finale ale obiectivelor României
pentru strategia Europa 2020, iulie 2010, în vederea atingerii unei rate de ocupare de 70% a
populației cu vârsta cuprinsă între 20-64 ani până în 2020, se impune operaționalizarea
următoarelor măsuri:
23
- Realizarea studiilor privind corespondența dintre calificările oferite de sistemul educațional
și cerințele pieței muncii;
- Elaborarea de proiecții ale evoluțiilor pe piața muncii și de anticipare a necesarului de
calificări.
Alte doc. de reglementare:
LEGE Nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forței de muncă, actualizată prin legea 250/iulie 2013
Legea Educației Naționale nr. 1 /2011 , Titlul Învățarea pe tot parcursul vieții , titlu în care se
specifică faptul că ” informarea /consilierea/orientarea fac parte din învățarea pe tot parcursul
vieții”
ORDIN Nr. 1804/4469 din 3 iulie 2012 privind aprobarea Metodologiei de utilizare a
instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de consiliere şi
orientare a carierei pe tot parcursul vieţii.
Pe lângă reglementările internaționale și legislația primară (legea 76/2002, revizuită prin legea
250/20012, agențiile județene de ocupare, își desfășoară activitatea de informare și consiliere, în
baza următoarelor normative:
Legislație secundară
H.G. nr.174/2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002,
cu modificarile si completarile ulterioare;
Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.946/2005 pentru aprobarea Codului controlului
intern, cuprinzand standardele de Management control intern la entitățile publice și pentru
dezvoltarea sistemelor de control managerial.
În cadrul Programului Național de Reformă 2011-2013, pachetul de măsuri destinate stimulării
ocupării forţei de muncă se focalizează pe sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de
muncă în sensul consolidării capacităţii individuale de ocupare (programe de informare şi
consiliere în carieră personalizate, formare şi perfecţionare profesională şi stimularea iniţiativei
antreprenoriale individuale) şi pe consolidarea cadrului legal privind sistemul asigurărilor de şomaj
şi promovare a ocupării forţei de muncă.
24
Secțiunea 2 : Proceduri de operaționalizare a reglementărilor în Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă
Serviciu Informarea şi consilierea profesionalǎ
Conținut
Informarea şi consilierea profesionalǎ reprezintǎ orice informaţie şi/sau
sprijin specializat oferit unei persoane cu privire la: alegerea unei ocupaţii,
progresul într-o ocupaţie, adaptarea la o ocupaţie care se modificǎ,
schimbarea ocupaţiei sau orice alte probleme legate de o profesie.
Intervenții specifice
serviciilor de
informare şi consiliere
Furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;
Evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;
Dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc
de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria
carieră;
Instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.
Proceduri de
operaționalizare a
reglementărilor la
nivel de AJOFM
PROCEDURA OPERAŢIONALĂ PRIVIND STABILIREA
INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ
Sistemul de indicatori statistici prevăzuţi la art. 6 din Legea nr.
76/2002 şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul
Naţional de Statistică, în colaborare cu Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale,
Indicatorii de performanţă, stabiliţi prin Contractul – angajament
încheiat între Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca şi
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Procedura operațională privind activitatea de consiliere și orientare
profesională, realizată prin proiectele CNFPPP Rășnov cimplicarea specialiștilor
din cadrul agențiilor județene și a centrelor de formare din cadrul ANOFM.
25
3.Grupurile vulnerabile în România
3.1 Documente de reglementare la nivel național a grupurilor vulnerabile și a ocupării în muncă
3.1.1 Reglementarea grupurilor vulnerabile
În literatura de specialitate și în documente oficiale nu există o definiție unanim acceptată a
grupurilor vulnerabile, acestea fiind descrise cel mai adesea cu ajutorul unor indicatori. Astfel, în
delimitarea şi descrierea lor, au fost folosiți o varietate largă de indicatori, de la cei ai
veniturilor/nivelului de trai/sărăciei, accesului pe piața muncii, educației, locuirii, stării de sănătate,
tipului de gospodărie sau comunitate, participării sociale până la indicatori care delimitează probleme
sociale, precum instituționalizare, exploatare, trafic, violență domestică sau consum de droguri.
În ultimii ani abordările din câmpul politicilor sociale din România privind grupurile vulnerabile sau
dezavantajate din societate au fost extinse prin adăugarea termenilor de excluziune şi incluziune
socială. În deceniul precedent astfel de probleme sociale făceau parte, mai degrabă, din tematica
sărăciei sau a dezvoltării umane. Totodată, în legislația românească se pot identifica o serie de
termeni care vizează grupurile vulnerabile, în relație cu incluziunea/ excluziunea socială: persoane
defavorizate, persoane marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune
socială sau persoane vulnerabile.
Excluziunea socială afectează indivizi și comunități în moduri foarte diverse, care nu pornesc doar de
la sărăcie – aşa cum se consideră de obicei – ci şi de la neintegrare socială cauzată de neparticiparea la
relațiile sociale în care se implică majoritatea, de la lipsa unui loc de muncă, de la posibile
disfuncționalități familiale, de la discriminare sau intoleranță și altele similare. Excluziunea socială a
unor persoane sau categorii are cauze numeroase şi ia forme multiple, transmițându‐se adeseori de la
o generație la următoarea. Tocmai de aceea, combaterea fenomenului prin măsuri active de
incluziune trebuie să aibă un caracter multidisciplinar şi să se bazeze pe o abordare coordonată.
Încă de la începutul anului 2009, activitatea în domeniul incluziunii sociale și politicilor familiale s‐a
axat pe garantarea accesului la prestații și servicii sociale și pe promovarea mecanismului național de
susținere a procesului de incluziune socială, prin:
Garantarea drepturilor la prestații sociale prin dezvoltarea capacității administrative a
Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, și a structurilor sale teritoriale;
26
Dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale prin inițierea și implementarea unor Programe
de Interes National, programelor susținute financiar din împrumuturi rambursabile ale Băncii
Mondiale.
POS DRU 2007 -2013 , Axa 6 , ”Promovarea incluziunii sociale”
De cele mai multe ori grupurile vulnerabile sunt considerate a fi formate din persoanele ”cu maximă
expunere la cinci riscuri majore de pe piaţa muncii: munca în sectorul informal, munca în sectorul
gospodăriilor (agricultura de subzistenţă), şomajul de lungă durată (12 luni şi peste), descurajarea de a
intra pe piaţa muncii formale şi sărăcia persoanelor care muncesc”.
Analizând cele mai relevante documente din domeniul incluziunii sociale am constat că sunt utilizaţi
termeni diferiţi ,dar care în esenţă au aceaşi seminificaţie:
Documentul de referinţă Termeni utilizaţi Detaliere conţinut
Planul Național de
Dezvoltare 2007‐ 2013,
domeniul prioritar 4,
Dezvoltarea resurselor
umane, Promovarea
ocupării şi
incluziunii sociale
Grupuri
vulnerabile,
grupuri sociale
supuse riscului de
marginalizare
socială
Copiii aflați în sistemul de stat de protecție a
copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc
sistemul de stat de protecție a copilului;
familiile cu mai mult de doi copii şi cele
monoparentale; populația romă; persoanele cu
dizabilități; persoanele eliberate din detenție.
Programul Operațional
Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane -POS
DRU 2007- 2013, Axa
prioritară 6, Promovarea
incluziunii sociale
Grupuri
vulnerabile
Populația de etnie romă; persoanele cu
dizabilități; tinerii peste 18 ani care părăsesc
sistemul de stat de protecție și alte categorii
menționate în JIM; femeile; familiile cu mai mult
de doi copii; familiile monoparentale; copiii în
situații de risc; infractorii și foștii delincvenți;
persoanele dependente de droguri;persoanele
fără adăpost; victimele violenței domestice;
persoanele infectate cu HIV/SIDA; persoanele
afectate de boli profesionale; refugiații; azilanții
27
LEGEA Asistenţei sociale
Nr. 292 din 20 decembrie
2011
Grupul vulnerabil Persoane sau familii care sunt în risc de a-şi
pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor
zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală,
dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau
de alcool ori a altor situaţii care conduc la
vulnerabilitate economică şi socială;
Programul Național de
Ocupare al Forţei de
Muncă 2014 al ANOFM
Persoane care au
acces mai greu pe
piaţa muncii
Someri de lunga durată; Persoane cu handicap ;
Romi; Tineri care au părăsit sistemul de
protecție a copilului; Persoane eliberate din
detenţie; Victime ale traficului de persoane;
Cetățeni străini;
Pe lângă aceste categorii, datele statistice existente la nivel naţional şi în unele structuri SPO din zona
ţintă a proiectului mai fac referire şi la „femeile care revin din concediu de îngrijire a copilului
„persoane cu tulburări de comportament”; persoane care au probleme de sănătate, dar nu sunt
încadrate într-un grad de handicap”, categorii de care vom ţine cont în procesul de desfăşurare a
acţiunii de specializare.
De reținut!
Ținând cont de faptul că numărul locurilor de muncă create de economia românească rămâne
redus, fapt generat de criza economică, cele mai afectate categorii de populație sunt cele situate la
extremele pieței muncii: tinerii și lucrătorii vârstnici.
În domeniul ocupării forței de muncă, în Romania se manifestă mai mulți factori îngrijortori, dintre
care de interes pentru manual nostru considerăm că sunt:
- creșterea numărului de tineri (15 – 24 ani), care nu sunt ocupați, în educație sau formare așa-
numiții NEETs fapt care indică dificultăți în tranziția de la sistemul de educație la piața muncii și
reprezintă una dintre categoriile cărora ar trebui sa li se acorde în viitor o atenție deosebită
- ponderea redusă a persoanelor fără loc de muncă beneficiare de servicii de stimulare a ocupării
sau măsuri active. Dacă de exemplu, la nivelul UE 27 avem de a face cu o rată de participare la
măsuri active de peste 29%, în România aceasta este sub 4 %.
28
3.1.2 . Identificarea grupurilor vunerabile
În termeni generali, vulnerabilitatea poate fi înţeleasă ca predispoziţia sau susceptibilitatea unui
element de a fi afectat negativ de cauze externe. De cele mai multe ori ea este asimilată cu ”capacitatea
unei persoane, grup social, sistem sau organizaţie de a anticipa, rezista şi de a se reface în urma
impactului risc”. Vulnerabilitatea implică o combinaţie de factori care determină gradul în care viaţa
şi proprietatea se găsesc în situaţii de risc datorită unui eveniment.
Vulnerabilitatea poate fi abordată din două perspective. În prima accepţiune sunt abordate acele
grupuri lipsite de suport, care se află adesea în stare de sărăcie, fiind în incapacitate de a profita de
oportunităţi sau de a se apăra în faţa problemelor care pot apărea (persoanele cu dizabilităţi, copiii
abandonaţi, vârstnicii, minorităţile etnice, familiile monoparentale etc.), acestea fiind o categorie care
cumulează riscuri pe toate dimensiunile vieţii, incapabile de a face faţă dificultăţilor. O accepţiune
alternativă a vulnerabilităţii se referă la expunerea la riscuri care pot conduce la un nivel de
bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi acceptabil/dezirabil. În această
accepţiune mai largă pot fi vulnerabile şi grupuri precum femeile aflate în perioada maternităţii,
tinerii absolvenţi debutanţi pe piaţa muncii, persoanele care migrează pentru muncă etc.
Indiferent de perspective de abordare, vulnerabilitatea este asociată ” drept “risc ca un oarecare
eveniment viitor să afecteze negativ bunăstarea oamenilor dintr-un anumit loc” şi se concentrează
asupra vulnerabilităţii la “sărăcie ” . Manualele de specialitate și teoriile actuale descriu mai multe
tipuri de vulnerabilite, dintre care cele mai des precizate sunt:“vulnerabilitate la sărăcie”/
vulnerabiltiate social; “vulnerabilitate la boli”; ”vulnerabilitate la violență”; ”vulnerabiltiatea la
stress”; “vulnerabilitate la dezastre naturale”; “vulnerabilitate la şocuri macroeconomice”
Totodată se insistă asupra faptului că:
- vulnerabilităţile se atrag unele pe altele, de exemplu, “vulnerabilitate la sărăcie” în ţările în
curs de dezvoltare atrage “vulnerabilitate la şocuri macroeconomice” în ţările dezvoltate;
- vulnerabilitatea poate fi măsurată în multe situaţii, precum “vulnerabilitate la sărăcie”, care se
stabileşte urmărind consumul, veniturile etc.;
- vulnerabilitatea socială conduce la fenomene sociale conexe cum ar fi marginalizarea,
excluderea socială și stigmatizarea. Toate acestea fac ca persoanele/grupurile resepctive să fie
situate pe poziții marginale în societate. Acest lucru este dezavantajos pentru indivizi și
disfuncțional pentru sistemul social.
29
Se insistă foarte mult pe faptul că resursele neutilizate ale sistemului social devin surse de apariție a
unor fenomene disfuncționale”, motiv pentru care se recomandă mai multe tipuri de intervenție
socială , dintre care noi considerăm important să fie cunoscute și aplicate cele din tabelul de mai jos :
Tipuri de intervenție socială : Intervenția personalizată
Conținut: Are ca și obiectiv schimbarea în bine a situației clientului prin acțiuni exterioare
acestuia, concepute astfel încât să se obțină cel mai mare grad de participare a clientului la propria
sa schimbare.
Direcții
de
acțiune
a) identificarea tipului dominant de vulnerabilitate a persoanei;
b) stabilirea contractului între specialist și client;
c) stimularea clientului pentru clarificarea propriului interes și motivarea acțiunii
pentru urmărirea acestui interes;
d) acordarea sprijinului pentru evaluarea realistă a mijloacelor disponibile ale
clientului și pentru trasarea unui plan în atingerea obiectivelor propuse;
e) sprijinirea clientului pentru adaptarea propriului principiu normativ la cele
recunoscute social;
f) acompanierea clientului în a depăși propriile obișnuințe ineficiente social;
g) stimularea clientului pentru realizarea unei definiri proprii a situaței într-o
manieră care să diminueze poziționarea sa defavorizată.
Tipuri de intervenție socială : Intervenția participativă
Conținut: urmărește diminuarea distanțelor sociale prin construirea/reconstruirea unor noi
relații sociale bazate pe participare.
Direcții de
acțiune
a) motivarea clientului în a participa la noi relații sociale care se construiesc în
grupurile de suport, de exemplu, formate din indivizi cu aceeași problemă,
indiferent de caracteristicile personale și statusul social.
b) Valorificarea metodelor și tehnicilor care diminuează distanțele sociale , în
special prin abordarea integrată a problematicii care afectează negativ viața
persoanelor vulnerabile.
Pentru identificarea grupurilor vulnerabile sunt folosite o serie de modalități de culegere și de
prelucrare de date, unele cu caracter statistic, altele cu accent pe aspectele calitative ale unui demers
30
de măsurare cât mai exactă a elementelor de vulnerabilitate/excluziune.Totodată, sunt folosiți un set
de indicatori, de la cei ai veniturilor/nivelului de trai/sărăciei, accesului pe piața muncii, educației,
locuirii, stării sănătate, tipului de gospodărie sau comunitate, participării sociale până la indicatori
care delimitează probleme sociale, precum instituționalizare, exploatare, trafic, violență domestică
sau consum de droguri.
Fiecare țară are practicile sale în definirea grupurilor de risc şi metodele de măsurare a gradului de
vulnerabilitate: barem de venit, participarea la viaţa politică, mobilitatea fizică, locaţia unde trăiesc,
standardul de viaţă etc. În încercarea noastră de a găsi elemente comune de abordare a rezultat
tabelul de mai jos în care sunt sintetizați patru tipuri de factori și vulnerabilitatea pe care o generează.
Factori Tipul de
vulnerabilitate
Caracterstici
Sociali Vulnerabilitate
socială
Conduce la fenomene sociale conexe cum ar fi marginalizarea,
excluderea socială și stigmatizarea și fac ca persoanele
respective să fie situate pe poziții marginale.
Economici Vulnerabilitate
economică
Subiecții aflați în condiții de viață dificile sau precare din punct
de vedere economic, respectiv sunt săraci, au venituri foarte
mici, sau nu au deloc – au dificultăți referitoare la adăpost,
hrană, serviciile de sănătate etc.
Medicali Vulnerabilitate
medicală
Din această categorie fac parte pacienți care au o condiție foarte
gravă a sănătății pentru care nu există nici un tratament
satisfăcător.
Educaționali Vulnerabilitate
școlară
Sunt afectați copiii și tinerii de vârstă școlară care din diferite
motive au un parcus educațional caracterizat prin risc de
abandon școlar, absenteism, mediocritate etc.
Pentru identificarea grupurilor vulnerabile și încadrarea lor într-o anumită categorie a vulnerabilității
se utilizează o gamă variată de instrumente și metode dintre care amintin:
Metode cantitative Metodele calitative
Furnizează informaţii referitoare
la caracteristici numerice,
Oferă informaţii despre procesele şi comportamentele care
apar în contextul implementării unei activităţi. Înţelegerea
31
măsurabile şi cuantificabile ale
rezultatelor diferitelor programe.
De multe ori datele cantitative
sunt cuprinse în statistici, tabele
şi grafice. Metodele cantitative
folosesc date obţinute de la
eşantioane reprezentative
statistic şi metode econometrice
în scopul stabilirii relaţiilor de
cauzalitate sau a unor concluzii
generalizabile
comportamentelor şi proceselor se face prin comunicarea
directă cu actorii implicaţi în derularea respectivei politici.
Prin metodele calitative se poate determina de asemenea
percepţia pe care o au beneficiarii în legătură cu un program
şi pot fi aflate diferite sugestii necesare pentru îmbunătăţirea
acestuia. Metodele calitative au avantajul de a fi flexibile, uşor
adaptabile pentru nevoile diferitelor tipuri de evaluări, mai
uşor de aplicat, precum şi avantajul de a fi îndeajuns de
cuprinzătoare încât să permită o înţelegere mai bună a
priorităţilor şi percepţiilor decidenţilor, precum şi a
situaţiilor şi condiţiilor care pot afecta impactul
Principalele metode şi tehnici pentru colectarea datelor necesare identificării grupurilor vulenrabile
sunt :
Metode /
tehnici
Ancheta socială
Definiţie şi
caracteristici
Metodă de investigaţie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare
a informaţiei, în scopul analizei situaţiei sociale şi economice a persoanelor,
familiilor, grupurilor sau comunităţilor.
Puncte tari Asigură contactul direct cu membrii grupurilor vulnerabile; prezintă informații
și date despre toată familia; asigură verificarea la fața locului a unor elemente
deduse din situații statistice etc.
Puncte slabe Necesită mult timp, există riscul deplasărilor repetate fără să fie finalizată etc.
Metode /
tehnici
Studiul de caz
Definiţie şi
caracteristici
Colectarea informaţiilor sub forma unei analize care poate fi descriptivă sau
explicativă şi are scopul de a răspunde unor întrebări de tipul „cine?” şi „de ce?”.
Puncte tari Se poate ocupa cu o mare varietate de evidenţe din documente, interviuri,
observaţii. Poate adăuga potenţial explicativ, dacă este centrat pe procese, decizii
etc.
32
Puncte slabe Studiile de caz sunt dificil de elaborat, necesită rigurozitatea cercetării
specializate şi a abilităţilor de scriere; descoperirile nu pot fi generalizate;
necesită timp îndelungat.
Metode /
tehnici
Interviul
Definiţie şi
caracteristici
O tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor de la indivizi şi
grupuri în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a
fenomenelor socioumane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi
presupune întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul (scris). Instrumentul
interviului este ghidul de interviu.
Puncte tari Suficient de flexibil încât să permită celui care face interviul să exploreze noi linii
de cercetare şi să analizeze problemele în profunzime. Cei intervievaţi îşi pot
explica experienţele în propriile cuvinte.
Puncte slabe Costuri mari în materie de timp şi resurse; dacă nu este făcut corect, cel care face
interviul poate influenţa răspunsurile repondenţilor.
Metode /
tehnici
Analiza documentelor
Definiţie şi
caracteristici
Examinarea conținutului documentelor pe bază unor criterii prestabilite în
vederea identificării de aspecte relevante pentru domeniul de analiză.
Puncte tari Poate asigura o bază pentru investigaţii ulterioare şi furnizează dovezi ale
acțiunilor, schimbărilor şi impactului pentru a sprijini percepţiile repondenţilor.
Este o metodă ieftină din punct de vedere al costurilor.
Puncte slabe Poate fi costisitoare din punctul de vedere al timpului necesar și rezultatele
depind foarte mult de calitatea conținutului documentelor analizate.
Metode /
tehnici
Observaţia
Definiţie şi
caracteristici
Observația înseamnă urmărirea atentă şi sistematică, cu un anumit scop, a unui
anumit fenomen sau a unei însuşiri, laturi sau particularităţi ale acestuia.
Studierea şi înregistrarea unei situaţii într-un jurnal/ Fișă de observație.
33
Înregistrarea include persoane implicate, descrierea faptelor, specificarea
momentului, locului şi modului de apariţie a evenimentului etc.
Puncte tari Furnizează informaţie descriptivă asupra contextului şi a schimbărilor observate
Puncte slabe Calitatea şi utilitatea datelor depind direct de capacităţile de observare şi
redactare ale observatorului; Este necesară o perioadă mai îndelungată de timp
pentru observarea atentă a schimbărilor şi pentru acurateţea datelor.
Un instrument des utilizat este ”profilul persoanelor vulnerabile”, sau ”profilul de vulnerabilitate”,
instrument elaborat periodic de către instituțiile de specialitate ale Ministerului muncii prin
prelcurarea unor date statistice , dar și de alți actori sociali relevanți care acțioenază pentru
incluziunea socială , dintre care amintim ONG, instituții sociale, școlare și medicale. De cele mai
multe ori acesta cuprinde informații referitoare la structura pe vârste; strucutura pe sexe; gradul de
sărăcie; nivelul de educație ; statutul ocupațional ; mediul de rezidență ; implicarea socială etc.
De cele mai multe ori, profilul de vulenrabiltiate este valorificat în fundamentarea politicilor sociale a
documentelor prgramatice, a celor legislative și metodologice de intervenție pentru incluziune
socială.
Elaborarea profilului de vulnerabiltiate se poate constitui într-un instrument eficace de lucru la
nivelul structurilor SPO din Romania și prin utilizarea lui se pot proiecta serviciile integrate.
3.1.3 Profilul de vulnerabilitate a persoanelor cu deficit de integrare pe piața muncii
Grupul vulnerabil 1.Populația formată din cetățeni români de etnie romă
Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale
Conform datelor de la recensământul din 2011, doar aprox. 619.000 persoane s-au declarat a fi de
etnie romă (3,2% din populaţie). Peste 85% dintre familiile de romi trăiau în 2013 în condiţii de
sărăcie severă. Starea de sărăcie este însoţită de condiţii de trai inadecvate şi acces limitat la
utilităţi şi servicii de bază. Doi din zece copii de etnie romă nu frecventează nici o şcoală și se
menține o rată ridicată de abandon şcolar timpuriu . Totodată, pentru populația de etnie romă se
înregistrează o rată de ocupare de doar 46,2% în 2013 (pentru persoanele de peste 16 ani), fiind
necesare măsuri adecvate nevoilor specifice ale acestora. În 2013, rata de ocupare a forţei de
34
muncă în rândul romilor a fost de doar 46,2%. Doar unul din zece romi a avut un loc de muncă
stabil în ultimii doi ani. Majoritatea romilor au ocupaţii necalificate. Pe de altă parte, această
categorie de populație exercită o presiune semnificativ mai mare asupra sistemului de protecție
socială comparativ cu restul populației, având în vedere că șomajul înregistrat în rândul populației
de etnie romă este de 3 ori mai mare decât în rândul populației majoritare nerome.
Grupul vulnerabil: 2. Persoanele cu dizabilități
Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale
În 2013, procentul persoanelor cu dizabilități din România era de 3,71% din totalul populației,
din care cca. 91% adulți. Accesul pe piața muncii al persoanelor cu dizabilități este limitat, nefiind
disponibil un sprijin adecvat pentru antreprenoriat sau facilități speciale de adaptare la locul de
muncă. Totodată, ele se confruntă cu acces limitat la servicii sociale și de sănătate, insuficient
adaptate nevoilor lor specifice sau posibilităţilor financiare. Au un grad de ocupare mai redus fapt
susținut prin date statistice ale INS, din care rezultă că doar 12,7% din totalul raportat al
persoanelor cu dizabilităţi (1,4 milioane), erau în iunie 2013 angajate. Această situaţie este
agravată de nivelul scăzut de educaţie și informare al acestor persoane, rata acestora de
participare la procesul de învățare pe tot parcursul vieții fiind cu mult sub media populaţiei
generale.
Grupul vulnerabil 3. Familiile monoparentale
Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale
Din totalul nucleelor familiale cu copii (4.260.609), nucleele monoparentale reprezintǎ 20,1%, iar
în 85 % dintre acestea nu lucrează nimeni. La toate nucleele monoparentale tipul predominant
este cel cu 1 copil, urmat de cele cu doi copii. Pe măsură ce numărul de copii din gospodărie creşte,
decalajul faţă de gospodăriile fără copii se adânceşte. Astfel, veniturile gospodăriilor cu trei sau
patru şi mai mulţi copii înseamnă pentru gospodărie un venit egal în medie cu peste 40% si peste
30% din veniturile gospodăriilor fără copii. Problemele familiilor monoparentale: lipsa banilor, a
medicamentelor pentru întreținerea și creșterea copiilor. Mai mult de jumătate dintre copiii
români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială (52,2% în 2012), cel mai ridicat nivel din
UE-27 cu excepția Bulgariei. Riscul sărăciei și excluziunii sociale este mai mare în gospodăriile cu
mulți copii (72,5% în cazul gospodăriilor cu 2 adulți și 3 sau mai mulți copii) şi în cele
monoparentale (60,7%).
35
Grupul vulnerabil 4. Tineri 15 -24 de ani.
Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale
O mare parte a șomajului în rândul tinerilor este cronicizat, prelungindu-se pentru mai mult de 1
an. În 2013, rata de ocupare a forţei de muncă în rândul tinerilor din România (15-24 ani) a fost
cu 8,9% mai mică decât media UE (23,5%, faţă de 32,4% în UE- 27, în timp ce pentru femeile
tinere diferenţa a fost chiar mai mare (19,6% în România, față de 30,5% în UE-27).
Un factor îngrijorător este reprezentat de creșterea la nivelul întregii țări a numărului de tineri
(15–24 ani) care nu sunt ocupați, în educație sau formare, așa numiții NEETs, fapt care indică
dificultăți în asigurarea unei tranziții adecvate de la sistemul de educație la piața muncii. În timp
ce în anul 2007, 13,3% (bărbaţi: 11,6%; femei: 15,1%) din persoanele cu vârsta 15 - 24 de ani
aparţineau grupului NEETs, ponderea acestor persoane a crescut la 17,2% în 2013 (față de 12,9%
în UE). Importante disparități se înregistrează în funcție de gen, fenomenul fiind mai acut în
rândul femeilor tinere (18,9% faţă de 13,2% în UE-27).
3.2 Formele excluziunii sociale /vulnerabilității pe piața muncii
Accepțiunea cea mai frecventă a vulnerabilității este “slăbiciune”, “lipsă de apărare”, “lipsă de
mijloace”.
Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în documente oficiale, documente legislative sau în
rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup defavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc,
toate aceste concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg al sărăciei.
Sărăcia poate fi o cauză a vulnerabilității crescute, dar şi un rezultat al situației vulnerabile în care se
află o persoană sau un grup. Este dovedit științific că o persoană aflată în sărăcie are o probabilitate
mai mare să aibă un nivel de educație scăzut şi o calificare necorespunzătoare pe piața muncii, să nu
aibă un loc de muncă sau să fie ocupată în slujbe temporare, prost plătite, să aibă o situație precară a
locuirii, o stare de sănătate proastă, o slabă implicare comunitară şi socială în general etc.
Una dintre principalele surse ale excluziunii sociale o reprezintă lipsa de acces la un loc de muncă
determinată frecvent de necorelarea nivelului de pregătire profesională cu cerinţele pieţei muncii. Din
punct de vedere al participării pe piața muncii, România prezintă o vulnerabilitate ridicată, având
printre cele mai scăzute ponderi ale populației de 20‐59 de ani ocupate. Excluziunea socială cunoaște
36
forme variate pe piața muncii, manifestându-se atât în rândul persoanelor neocupate cât și în rândul
persoanelor care dețin un loc de muncă , dintre care amintim:
Forme de excluziune Detalii
Salarii prea mici pentru a
acoperi necesitățile unei
subzistențe decente, sau
sărăcie în muncă/
salarială
(eg: In-work poverty )
În Romania, Rata ridicată de sărăcie în muncă se referă la situaţia în
care veniturile obţinute prin muncă nu permit persoanei şi familiei,
care se află în întreţinerea sa, să scape de sărăcie. Deşi ocuparea este
văzută ca fiind cea mai bună metodă de ieşire din starea de sărăcie,
sunt persoane care lucrează şi se află în risc de sărăcie. Accesul la
ocupare nu este suficient pentru îmbunătăţirea situaţiei lor. Principalii
factori care determină ocuparea cu risc de sărăcie pot fi grupaţi în
patru categorii:
compoziţia familiei, intensitatea scăzută a muncii şi salariile
scăzute;
caracteristicile individuale / personale;
factorii instituţionali (durata şi tipul contractului, salariul
minim, taxarea şi protecţia socială);
structura economiei / a pieţei muncii;
Ratele de sărăcie în muncă au tendinţa de a fi mai mari în cazul
familiilor monoparentale cu copii în întreţinere, dar în cazul celor cu
contracte temporare sau cu timp parțial.
Discrepanța între
salariul oficial și cel real
Această situație blochează accesul angajaților la o serie de beneficii
care se acordă în baza salariului (credite bancare), precum și accesul
un nivel mai ridicat al serviciilor și beneficiilor sociale asigurate în
regim de stat, contributoriu.
Acceptarea
deprofesionalizării
Încadrarea în muncă în ocupații sub nievelul de educație, formare
profesională și expertiză. Această situație este cauzatoare de mari
dezechilibre în dezvoltarea armonioasă a sferelor ocupaționale în
relație directă cu nivelul de calificare.
Subocuparea Se manifestă mai ales în cazul contractelor de muncă cu timp parțial,
37
care asigură doar parțial siguranța materială și socială a individului.
Ocuparea în economia
subterană
Situație de angajare în ilegalitate, care blochează accesul individului la
asigurări și beneficii sociale de stat, ca și desfășurarea activității
acestuia în condiții de siguranță la locul de muncã.
Șomajul Situația persoanei care, desi aptă de muncă, nu reușește să se integreze
pe piața muncii, subzistând în baza transferurilor sociale.
Potrivit datelor statistice publicate de către ANOFM , rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii martie
2014, la nivel naţional, a fost de 5,83%, mai mică cu 0,01 pp decât cea din luna ianuarie a anului 2014
şi mai mare cu 0,18 pp decât cea din luna februarie a anului 2014. Numărul total al şomerilor
înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă la finele lunii februarie
a fost de 528.041 persoane, cu 1.091 persoane mai puţine faţă de cele de la finele lunii anterioare.
Numărul şomerilor femei la 28 februarie 2014 era de 217.089 persoane.
Structura șomerilor pe
vârste
72.306 şomeri au sub 25 de ani
42.542 şomeri au între 25 şi 29 de ani;
20.692 şomeri au între 30 şi 39 de ani;
147.940 şomeri au între 40 şi 49 de ani
68.995 şomeri au între 50 şi 55 de ani
75.566 şomeri au vârsta peste 55 ani.
Structura şomajului
după nivelul de
instruire
74,06% - şomerii fără studii și cei cu nivel de instruire primar,
gimnazial şi profesional
19,22% - șomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal
6,72% - șomeri cu studii universitare
38
Structura pe categorii
de șomeri
Beneficiari de îndemnizție (75 %) - 30, 6 % din cei înregistrați
Beneficiari de îmdemnizație ( 50%) – 5,57 %
Persoane neindemnizabile – 63,75 %
Ocupațiile în care s-au
înregistrat cei mai
mulți șomeri
Muncitori necalificați din ferme mixte
Muncitori necalificați din lucrări publice
Muncitori necalificați din construcții
Vânzători din magazine
Capitolul 4 Instrumente individualizate pentru frunizarea serviciilor de stimulare a ocupării
Trecerea de la servicii oferite global la servicii individualizate, cerinţă formulată în mai multe
documente ale Uniunii Europene şi, implict, ale Romaniei în calitate de stat membru care şi-a asumat
documentele programatice referitoare la mobilitatea forţei de muncă necesită un set de instrumente
standardizate care să susţine efortul SPO de transpunere în practică a două dintre responsabilităţile
care-i revin, respectiv:
1) Aplicarea în teritoriu a Programului Naţional de Reforme 2011-2013, platformă-cadru pentru
definirea politicilor de dezvoltare economică a României, în concordanţă cu politicile Uniunii
Europene (UE), având ca priorităţi realizarea unei economii inteligente, durabile şi favorabile
incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, productivitate şi de coeziune socială.
Este un document programatic prin care Romania şi-a asumat reformele necesare pentru atingerea
obiectivelor Strategiei Europa 2020. În Capitolul 6.1- Ocuparea forţei de muncă, se prevede: „...
pachetul de măsuri destinate stimulării ocupării forţei de muncă se focalizează pe sprijinirea
persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în sensul consolidării capacităţii individuale de
ocupare (programe de informare şi consiliere în carieră personalizate, formare şi perfecţionare
profesională şi stimularea iniţiativei antreprenoriale individuale) ...”.
2) Ancorarea serviciilor de consiliere profesională în cerinţele Metodologiei de utilizare a
instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de
39
consiliere şi orientare a carierei pe tot parcursul vieţii aprobate prin ORDIN MMFPS Nr.
1804/4469 din 3 iulie 2012.
Cele două metodologii nu fac altceva decât să alinizeze serviciile de formare profesională şi pe cele
de consiliere şi orientare a carierei la documentele europene şi la obiectivele Programului Naţional de
Reformă. Prima metodologie specifică foarte clar că „ Documentele Europass şi Youthpass sunt
instrumente care facilitează accesul oricărei persoane la programe de educaţie/formare sau pe piaţa
muncii, indiferent de vârstă, nivel de educaţie sau domeniu de activitate şi sunt părţi componente ale
portofoliului educaţional şi ale portofoliului de educaţie permanentă”, noutăţi care ne vor marca atât
viaţa noastră profesională, cât şi a celor pentru care furnizăm servicii. Cea de a doua metodologie, pe
lângă clarificări referitoare la strucutura şi conţinutul serviciilor de consiliere defineşte şi profilul
de competenţe al consilierului de carieră enumerând ce competenţe specifice TREBUIE să deţină cei
care furnizează astfel de servicii.
4.1 Planul de acțiune individualizat pentru integrarea grupurilor vulnerabile
Specialiștii proiectului propun un instrument standardizat al cărui conținut asigură atât prezentarea
datelor despre fiecare client, cât și intervențiile și conținutul acestora proiectate în așa fel încât să
asigure mai buna cunoaștere/ autocunoaștere a potențialului individual și valorificarea acestuia pe
piața muncii prin informare despre ocupații, evoluția acestora, ofertele de locuri de muncă și
condițiile de angajare etc. Totodată, conținutul Planului de acțiune individualizat asigură respectarea
aspectelor metodologice ale consilierii profesionale, în calitatea ei de formă de învățare pe tot
parcusul vieții, așa cum sunt acestea reglementate la nivelul Uniunii Europene, dar și în documentele
adoptate de România pentru punerea în practică a documentelor care autonormează consilierea
profesională.
Planul de acțiune individualizat va fi aplicat de către specialiții SPO în procesul de informare și
consiliere profesională desfășurat pentru membrii grupurilor vulnerabile, dar poate fi ușor adaptat la
toți clienții SPO aflați în căutarea unui loc de muncă și ajută la dezvoltarea atitudinii și a nivelului de
cunoştinţe și deperinderi a personalului SPO în vederea proiectării de instrumente care să asigure
trecerea de la servicii abordate global la cele adaptate cunoșterii și valorificării potențialului fiecărui
client.
40
Secțiunea 1 : Date de identificare
Numele
clientului
Nr.dosar
Specialiști
implicați
Calendarul
întâlnirilor
Întâlnirea 1 Întâlnirea 2 Întâlnirea 3 Întâlnirea 4
Planificat Realizat Planificat Realizat Planificat Realizat Planificat Realizat
Secțiunea 2 . Scopul și etapele de realizare
2.1 SCOPUL: Dezvoltarea de instrumente de lucru necesare în furnizarea serviciilor individualizate
care să contribuie la integrarea pe piața muncii a persoanelor vulnerabile.
2.2 Etapele de realizare ale planului :
1. Informarea clientului despre piața muncii ,
2. Elaborarea Profilului personal al clientului
3. Consiliere profesională pentru integrarea pe piața muncii
2.2.1 Detalierea etapelor și a conținutului acestora
Etapa 1 Informare despre piața muncii
Obiectivul etapei: Dezvoltarea nivelului de informaţii al clientului despre piața muncii ;
Activităţi Sesiune informativă individuală
Tematici Relaţia dintre cerere - ofertă de muncă; Relaţia “angajatori- angajaţi”;
Durata minimă 1 întâlnire lunară 60-90 minute
Rezultate
estimate
-Clientul cunoaşte informaţii relevante despre “relația cerere- oferta de
muncă”;
-Clientul cunoaşte informaţii despre relaţia “angajatori- angajaţi”;
Etapa 2 Elaborarea Profilul personal a membrilor grupurilor vulnerabile
41
Modelul de elaborare a Profilului personal a membrilor grupurilor vulnerabile propus de noi
presupune parcurgerea a cinci intervenții de evaluare succesive, în sens ascendent, de la baza
structurii piramidale, spre vârful acesteia.
Fig. 1 Modelul piramidal de evaluare a intereselor profesionale, aptitudini și abilități profesionale și
personale necesare pentru stimularea mobilității profesionale și geografice
Conținutul intervențiilor :
1. Identificarea și analiza intereselor profesionale globale ale clientului ;
2. Identificarea și analiza nivelului de dezvoltare al aptitudinilor generale și specifice ale
clientului
3. Identificarea și analiza personalității globale a clientului ;
4. Identificarea și analiza factorilor de personalitate specifici integrării pe piața muncii ;
5. Redactarea finală a Profilului personal al clientului însoțit de recomandarea serviciilor care
să valorifice potențialul identificat și să contribuie la ocuparea în muncă
Fiecare intervenție din structura piramidală este formată din cel puțin o activitate de evaluare.
Vârful piramidei este reprezentat de elaborarea profilului clientului SPO și aferent acestuia decizia
(recomandările) consilierului profesional.
Pentru întocmirea raportului final de evaluare parcurgerea fiecărei intervenții este obligatorie.
Intervențiile se vor realiza succesiv, în ordinea prezentată mai jos.
Intervenția 1. Identificarea și analiza intereselor profesionale ale clientului SPO;
Obiectivul intervenției: Dezvoltarea nivelului de informații despre interesele vocaționale ale
clientului
42
Activitatea Sesiune de evaluare individuală
Metoda Anchetă pe bază de interviu
Instrumentul
utilizat
1. Fișă de luare în evidență (informații personale)- se completează de
client;
2. SDS-Holland / Holland Self-Directed Search –Inventar de evaluare a
intereselor vocaționale bazat pe tipologie Holland (40 min.)
sau
JVIS (Jackson Vocational Interest Survey)- Chestionar de orientare
vocațională și profesională axat pe identificarea intereselor vocaționale
(40-45 min);
Activitatea Sesiune de evaluare individuală
Metoda Anchetă pe bază de interviu; Analiza documentelor
Instrumente Ghidul de interviu semistructurat
Activitatea Studiu individual (realizat de consilierul profesional
Metoda Analiză cantitativă a datelor personale ale clienților evaluați
Instrumentul Program computerizat de prelucrare a informațiilor (SPSS, Excell)-
stocarea datelor culese;
Intervenția 2. Evaluarea abilităților/ aptitudinilor generale ale clienților SPO
Obiectivul intervenției: Creșterea gradului de cunoaștere a abilităților generale ale clientului
Activitatea Sesiune de evaluare colectivă pentru Abilitatea generalã de învățare
(Aptitudinea de a asimila informații , de a le reorganiza și de a opera cu acestea
în rezolvarea de probleme. Cuprinde concentrarea atenției și rezistența la
interferențã; capacitate de organizare a informațiilor în memorie, inhibiția
cognitivã și memoria de scurtã duratã; și o componentã de operare, aceasta
implicând: rationamentul analitic, transfer analogic, memorie de lucru și
flexibilitatea în categorizare)
Metoda Test Raţionamentul analitic;
Test Transfer analogic;
Test Flexibilitatea categorizării;
43
Test Inhibiție cognitivã și memorie de scurtã duratã;
Test Memoria de lucru; Test interferența cognitivã; .
Instrumentul Bateria de evaluare a aptitudinilor cognitive BTPAC;
Activitatea Sesiune de evaluare colectivă pentru aptitudinilor specifice:
1. Aptitudinea verbalã (Înțelegerea sensurilor cuvintelor și operarea corectã
cu acestea, capacitatea de a combina pe baza unor reguli precise cuvintele în
propoziții și propozițiile în fraze, abilitatea de a citi și a întelege informații și
idei prezentate verbal sau în scris)
2. Aptitudine numerice: Capacitatea de a întelege și opera cu conținuturi
numerice, rapiditatea și corectitudinea de realizare a calculelor matematice
simple.
3. Aptitudini spațiale: Capacitatea de a genera, reține și transforma imagini
vizuale abstracte, manipularea și organizarea informației spațiale.
Metoda Test vocabular; Test sintaxă; Test înțelegerea textelor;
Test calcul matematic; Test raționament matematic;
Test Imagini mintale-transformãri;
Test Orientare spațială; Test Generare de imagini
Instrumentul Bateria de evaluare a aptitudinilor cognitive BTPAC;
Intervenția 3: Identificarea personalității clientului
Obiectivul intervenției: Creșterea gradului de cunoaștere a personalității clientului
Activitatea Sesiune individuală de evaluare
Metoda Test pentru evaluarea personalității adulte
Instrumentul NEO PI-R . NEO Personality Inventory, Revised Paul T. Costa, Jr., Ph.D., Robert R.
McCrae, Ph.D. (aplicare 30 de minute)
NEO PI-R este un instrument de masurare concis pentru cele cinci dimensiuni
majore, sau domenii, ale personalitatii, precum și pentru cele mai importante
trăsături sau fațete care definesc fiecare domeniu. Împreuna, cele 5 domenii și 30
de fațete ale NEO PI-R permit o evaluare comprehensiva a personalității adulte.
Activitatea Studiu individual comprehensiv (realizat de consilierul profesional)
44
Metoda Metoda corelației (covarianțe între interesele vocaționale, nivelul de dezvoltare al
aptitudinilor cognitive (generale și speciale) și personalitatea clientului)
Instrumentul Instrument de prelucrare a datelor clienților: Excell/ SPSS
Intervenția 4. Identificarea factorilor de personalitate specifici integrării pe piața muncii
Obiectivul intervenției: Îmbunătățirea gradului de cunoaștere a factorilor calitativi ai
personalității clientului
Activitatea Sesiune de evaluare individuală
Metoda Anchetă pe bază de interviu
Instrument Ghidul de interviu semistructurat pentru aprofundarea datelor obținute prin
metodele testului, construit pe următoarele dimensiuni: Neuroticism (depresie,
vulnerabilitate);Extraversie (asertivitate, sociabilitate, căldură)
Conștiinciozitate (autodisciplină, ordine); Agreabilitate (altruism, modestie,
loialitate); Deschidere (fantezie, estetică, valori)
Activitatea Studiu individual comprehensiv (realizat de consilierul profesional)
Metoda Analiza documentelor (profilul intereselor vocaționale, profilul abilităților
generale de învățare, profilul aptitudinal, profilul factorilor de personalitate)
Instrument Instrument de prelucrare a datelor clienților: Excell/ SPSS
Intervenția 5: Definitivarea profilul personal al clinetului
Obiectivul intervenției: Recomandarea serviciilor în funcție de Profilul personal rezultat
Activitatea Studiu individual comprehensiv
Metodă Analiza documentelor
Instrumente 1. Fișă de luare în evidență completată de client
2. Profil SDS-Holland / Holland Self-Directed Search sau JVIS (Jackson Vocational
Interest Survey);
3. Profil BTPAC (1)- abilitatea generală de învățare
4. Profil BTPAC (2)- aptitudini cognitive generale/ specifice
5. Profil NEO PI-R
6. Profil evaluare personalitate
Rezultat Profiul personal al clientului; Recomandarea serviciilor
45
Etapa 3 Consiliere profesională pentru stimularea ocupării în muncă
Obiectivul etapei: Creşterea numărului de clienţi SPO care obţin un loc de muncă
Activităţi Sesiune informativă individuală pentru clienţii care au nevoie de formare
profesională
Tematici Evoluţia segmentului de ocupaţii
Analiza profesiilor ce presupun formare/ mobilitate profesională
Durata minimă 1întâlnire lunară /60-90 minute
Rezultate
estimate
-Clientul cunoaşte informaţii relevante despre evoluţia segmentului de
ocupaţii în domeniul lui de interes;
-Clientul cunoaşte informaţii relevante despre profesiile căutate pe piața
muncii
Activitatea Sesiune de instruire
Tematici Metode şi tehnici de căutare a locurilor de muncă ; redactarea Cv-ului
Europass; redactarea Scrisorii de intenție; accesarea platformelor virtuale cu
oferte de muncă
Durata 1întâlnire lunară/90-100 minute
Rezultate
estimate
Clientul cunoaşte informaţii relevante despre: redactarea CV Europass;
redactarea Scrisorii de intenție; accesarea platformelor virtuale
46
Resurse necesare ( inclusiv metodologice)
Locul de desfăşurare: AJOFM;
Dotări necesare: spaţiu mobilier, videoproiector, laptop, hârtie de scris, instrumente de scris,
copiator, imprimantă;
Specialişti implicaţi: consilieri profesionali;
Aşteptări de la client: -necesitatea de a răspunde la convocare/ de a fi prezent; necesitatea de a fi
atent şi a manifesta interes la instrucţiunile oferite de specialist; necesitatea de a manifesta o
atitudine interactivă în cadrul întâlnirii;
Metodologie de intervenţie: Se vor organiza:
- o sesiune informativă individuală cu expunerea informațiilor (prima etapă) şi discuţii tematice
(a doua etapă);
- o sesiune de instruire în Metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă; redactarea unui CV ;
redactarea unei Scrisori de internție; familiarizarea cu accesare paginilor on line care oferă locuri
de muncă.
4.1.1 Propuneri pentru procesul de pilotare a Planului de acţiune individualizat
Planul de Acţiune Individualizat ( PAI) un instrument gândit să faciliteze trecerea de la servicii oferite
global la servicii individualizate, cerinţă formulată în mai multe documente ale Uniunii Europene şi ,
implicit, ale Romaniei în calitate de stat membru care şi-a asumat ţintele de ocupare din Strategia
„Europa 2020” şi alte documente progrmatice referitoare la includerea consilerii și orintării în
procesul de învațare pe tot parcusul vieții în calitatea lor de servicii specializate care să abordeze
diferenţiat fiecare persoană, iar documentele europene recunosc că „rolul principal revine „serviciilor
de consiliere şi orientare a carierei ( profesională)” care trebuie regândite”. Acest demers înseamnă
trecerea de la latura ofertei ( ce şi cum se face acum) către latura cererii ( ce solicită clientul ) , iar
esenţa acestei schimbări să fie bazată pe mai buna cunoaştere şi valorificare a potenaţialului fiecărui
client.
Conţinutul Planului de acţiune individualizat este ancorat în cerinţele Metodologiei de utilizare a
instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de consiliere şi
orientare a carierei pe tot parcursul vieţii aprobate prin ORDIN MMFPS Nr. 1804/4469 din 3 iulie
2012 .
47
Pilotarea planului este un proces prin care se va verifica gradul în care metodele, tehnicile,
instrumentele şi resursele propuse de către experţii proiectului asigură suportul necesar dezvoltării
capacităţii SPO de a furniza servicii individualizate de stimulare a ocupării în muncă Experții
proiectului propun acțiunea în etape care să asigure informarea conducerii structruilor SPO despre
procesul de piltoare, cât și asistarea metodologică a specialiștilor cu atribuții de informare, consiliere
și orientare profesională în familarizarea cu conținutul Planului de acțiune individualizat.
Etapa 1 de pilotare: Identificarea specialiştilor SPO cu atribuţii de informare și consiliere profesională
Modalitate propusă Documente din care
se pot identifica
specialiştii SPO
Experţi ai proiectului ( sau din alte
proiecte ) cu care se poate relaţiona
Analiza documente de înregistrare
grup țintă
Registru Grup țintă
Baze de date
Asistenţii manager ai proiectului de
la nivelul fiecărui partener
Solicitare evidențe nominale la
fiecare AJOFM ţintă cu specialiştii
care furnizează servicii de informare
și consiliere
Tabelul nominal
solicitat
Coordonatorii regionali / fiecare
partener
Etapa 2 : Pregătirea procesului de pilotare
Activitatea Descriere Experţi ai proiectului implicaţi
Corespondență cu directorii
structurilor SPO din zona
țintă a proiectului
Se vor transmite informaţii referitoare
la procesul de pilotare la toate structruile
SPO din zona țintă a proiectului
Manager proiect ; asistenţi
manager proiect;
Etapa 3 - Desfăşurarea procesului de pilotare
3.1 Instruirea la locul de muncă pentru specialiștii SPO cu atribuţii în furnizarea serviciilor de
informare / consiliere şi orientare profesională ( Aplicarea asistată a Planului de acțiune individualizat)
Nr.
crt.
Bugetul
de timp
Acțiuni Situații de învățare Rezultate planificate
0 1 2 3 4
1 40-60 de
minute
Sesiune
informativă de
Atelier de lucru:
a. prezentarea procesului de
1.Specialiştii SPO cunosc
cerinţele de elaborare a
48
prezentare a
Planului de
acțiune
individualizat
proiectare a unui plan
individualizat; discutarea
cerinţelor pe baza cărora s-a
proiectat planul propus prin
proiect
b. analiza conceptuală a
planului;
c. discuții tematice: raportare
puncte de vedere, opinii,
argumente etc. la structura și
etapele planului;
unui plan de acţiune
individualizat.
2. Specialiştii SPO cunosc
exigențele metodologice ale
planului individual de
acţiune propus prin proiect
3.Experţii cunosc punctele
de vedere ale specialiştilor
o SPO referitoare la
realismul furnizării de servcii
individalizate.
2 30-40 de
minute
Instruirea la
locul de muncă
a specialiștilor
Atelier de lucru :
Etapa 1 a planului ”Informare
despre piața muncii”
1.Specialiștii SPO cunosc
conținutul cadru al unui
proces de informare despre
piața muncii
3 100-
120 de
minute
Instruirea la
locul de muncă
a specialiștilor
care furnizează
servicii de
informare și
consiliere
Atelier metodic :
Etapa 2 a planului ”Elaborarea
profilului personal al
membrilor grupului vulnerabil
1.Identificarea și analiza
intereselor profesionale
globale ale clientului ;
2.Identificarea și analiza
nivelului de dezvoltare al
aptitudinilor generale și
specifice ale clientului
1.Specialiștii SPO exersează
în realție cu clienții
modalități de identificare și
analiză a intereselor
profesionale
2.Specialiștii SPO exersează
în relație cu clienții
modalități specifice de
identificare a aptitudinilro
generale
3. Specialiștii SPO exersează
în relație cu clienții
49
3.Identificarea și analiza
personalității globale a
clientului ;
4.Identificarea și analiza
factorilor de personalitate
specifici integrării pe piața
muncii ;
5.Redactarea finală a Profilului
personal al clientului
modalități de identificare a
personalității globale
4.Specialiștii SPO identifică și
analizează factorii de
personalitate specifici
integrării pe piața muncii
5. Speciliștii SPO exersează
procese de redactare a
Profilului personal al
clientului
4. 40-60 de
minute
Instruirea la
locul de muncă
a specialiștilor
Grup de discuţii
Etapa 3 a planului ” Consiliere
profesională pentru stimularea
ocupării în muncă”
1. Specialiștii SPO exersează
procese de consiliere
individualizată pentru clienții
care au nevoie de formare
profesională
2.Speciliștii SPO își dezvoltă
deprinderile necesare :
- elaborării unui CV Europss
- redactării unei Scrisori de
intenție;
3.Specialiștii SPO cunosc
informaţiile relevante
despre standardele
/exigențele metodologice
specifice etapei nr 3 din
Planul de acțiune
individualizat;
50
3.2 Evidențiere procesului de pilotare
Data Structura SPO Acţiunea de
pilotare
Nume şi
prenume
specialişti
Calificări în
domeniul
consilierei
Semnătura
4.1.2 Evaluarea procesului de pilotare a Planului de acțiune individualizat
Evaluarea procesului de pilotare a Planului de acțiune individualizat este realizată de către experții
proiectului care au desfășurat acțiuni de învățare pentru personalul SPO, prin Metoda ancorelor.Pentru
această formă de evaluare am ales un număr de 5 dimensiuni comportamentale în activitatea de
consilier profesional. Acestea sunt:
Dimensiunea comportamentală 1. Întelegerea verbală a limbajului scris în Planul de acțiune
individualizat
Aptitudinea angajaților SPO de a asculta și înțelege cuvintele și frazele din Planul de acțiune
individualizat, enunțate de expertul proiectului care a organizat acțiunile de învățare din procesul de pliotare.
Nr.
Crit.
Ancora comportamentală specifică
activității profesionale
Tipul de performanță Nivel
performanță
1. Specialistul SPO înțelege în
totalitate și reproduce cu ușurință
termenii de specialitate ce aparțin
Planului de acțiune individualizat.
Performanță înaltă: angajatul SPO
întelege toate informațiilor complexe
și/ sau detaliate, prezentate oral de
către expertul proiectului care a realizat
acțiunile de învățare din cadrul
procesului de pilotare
Nota 7
Nota 6
Nota 5
51
2. Specialistul SPO înțelege termenii
de specialitate din Planul de acțiune
individualizat doar atunci când i se
explică de către expertul proiectului.
Nota 4
3
Specialistul SPO înțelege cu
dificultate termenii de specialitate
din plan și doar atunci când i se
explică de expertul proiectului;
folosește în exprimare cuvinte
comune, sinonime cu termenii de
specialitate incluși în plan.
Performanță slabă: angajatul SPO
întelege cu dificultate informațiile
prezentate oral de către expertul
proiectului care a organizat acțiunile de
învățare din cadrul procesului de pilotare
și nu folosește în exprimarea orală
termenii de specialitate din Planul de
acțiune individualizat.
Nota 3
Nota 2
Nota 1
Dimensiunea comportamentală 2 Capacitatea de coordonare a activităților din Planul de acțiune
individualizat
Aptitudinea angajaților SPO de a structura Planul de acțiune individualizat și activitățile înscrise în
plan, astfel încât să coincidă cu programul, stilul și ritmul de muncă al clientului SPO și de a le ajusta,
prin schimbările ce se impun; această aptitudine solicită eficacitate în managementul timpului și al
resurselor, astfel încât să se reușească o bună sincronizare a propriilor acțiuni cu ale clienților SPO.
1 Acitivitatea de a parcurge etapele planului de acțiune
individualizată este întotdeauna în deplin acord cu
ale clientului SPO; atunci când apare o problemă
referitoare la coordonarea activităților din plan,
specialistul SPO identifică toate elementele
problemei, în cele mai mici detalii.
Performanță înaltă:
angajatul SPO are o
capacitate de organizare și
structurare dezvoltată a
activităților din Planul de
acțiune individualizat.
Nota 7
Nota 6
Nota 5
2 Specialistul SPO planifică și organizează corect etapele
Planului de acțiune individualizat numai dacă
primește sprijin informațional de expertul proiectului
care a asigurat procesul de pilotare.
Nota 4
52
3 Specialistul SPO planifică și organizează activitățile
din Planul de acțiune individualizat cu dificultăți și
solicită des îndrumarea expertului proiectului.
Performanță slabă:
angajatul SPO exprimă o
capacitate de organizare și
structurare foarte redusă
pentru coordonarea
acțivităților din Planul de
acțiune individualizat.
Nota 3
Nota 2
Nota 1
Dimensiunea comportamentală 3 Ordonarea informațiilor înscrise în Planul de acțiune
individualizat
Aptitudinea angajaților SPO de a aplica corect regulile metodologice ale Planului de acțiune
individualizat, cu scopul de a ordona acțiunile pe cele trei etape.
1 Specialistul SPO poate să ordoneze corect cantitatea
totală de informații ce aparțin Planului de acțiune
individualizat.
Performanță înaltă:
Implică ordonarea unei
mari cantități de
informații, aplicând două
sau mai multe reguli
complexe
Nota 7
Nota 6
Nota 5
2 Specialistul SPO poate să ordoneze corect cantitatea
totală de informații ce aparțin planului de acțiune
individualizată, dar cu ajutor din partea expertului
proiectului.
Nota 4
3 Specialistul SPO urmărește ordinea doar a câtorva
informții, după reguli simple, fără a surprinde relațiile
dintre etapele Planului de acțiune individualizat.
Performanță slabă:
Presupune așezarea în
ordine a câtorva
informații, după o regulă
simplă
Nota 3
Nota 2
Nota 1
53
Dimesiunea comportamentală 4 Flexibilitate comportamentală la situațiile schimbătoare din
momentul aplicării Planului de acțiune individualizat
Este aptitudinea angajatului SPO de a- și adapta propiul comportament la situațiile schimbătoare
din mediul de muncă, respectiv aplicarea Planului de acțiune individualizat și implică dorința și
posibilitatea specialistului SPO să reacționeze flexibil și adaptativ la așteptările și standardele în
schimbare ale clienților SPO.
1 Specialistul SPO în aplicarea Planului de
acțiune individualizat manifestă întotdeauna un
comportament flexibil și adaptabil, în funcție
de personalitatea clientului SPO evaluat.
Performanță înaltă: Presupune
un comportament deosebit de
flexibil și adaptabil, pentru a
răspunde schimbărilor frecvente
la nivelul cerințelor muncii
Nota 7
Nota 6
Nota 5
2 Specialistul SPO se adaptează la
personalitatea unui nou client SPO, cu
nesiguranță, solicită de mai multe ori
informații suplimentare despre aplicarea
metodelor propuse în plan.
Nota 4
3 Specialistul SPO se adaptează cu dificultate la
stilul de învățare și personalitatea unui nou
client .
Performanță slabă: Necesită un
minim de flexibilitate și
adaptabilitate în comportament,
pentru a răspunde unor
schimbări minore care apar la
nivelul cerințelor muncii.
Nota 3
Nota 2
Nota 1
Dimensiunea comportamentală5. Receptivitatea specialiștilor SPO la problemele exprimate ale clienților
Este deprinderea specialiștilor SPO de a identifica aspectele disfuncționale sau aspectele care riscă să
nu funcționeze în aplicarea Planului de acțiune individualizat. Această deprindere implică sesizarea
problemei în întregul ei, precum și diferitele părți ale acesteia.
54
1 În momentul aplicării Planului de acțiune
individualizat, specialistul SPO poate să
recunoască și să corecteze o problemă
situațională, prin identificarea ei în mod
corect.
Structura planului oferă posibilitatea
specialistului SPO de a evalua în mod
amanunțit toate informațiile disponibile
înainte de luarea unei decizii.
Performanță înaltă:
presupune recunoașterea
existenței unor probleme
neobișnuite sau foarte
complexe, precum și
identificarea tuturor
elementelor problemei în cele
mai mici detalii.
Nota 7
Nota 6
Nota 5
2 În momentul aplicării Planului de acțiune
individualizat, specialistul SPO nu recunoaște
întotdeauna o problemă de comunicare sau de
altă natură din relația specialist- client.
Evaluarea informațiilor desprinse din planul
de acțiune individualizat este uneori lacunară.
Nota 4
3 În momentul implementării, specialistul SPO
recunoaște cu dificultate problemele apărute
în relația cu clientul SPO, și dacă anterior s-a
mai confruntat cu o problemă similară.
Structura planului permite specialistului SPO
doar o evaluare minimă, înaintea luării unei
decizii
Performanță slabă:
Presupune recunoașterea
problemelor simple sau
comune.
Nota 3
Nota 2
Nota 1
Expertul proiectului care asigură asistența metodologică în pilotarea Planului de acțiune
individualizat , după evaluare v-a completa Fișa de evaluare a procesului de aplicare a Planului
de acțiune individualizat. În cazul în care Media obținută este sub 5 se recomandă o altă acțiune de
asistare metodologică .
55
Nr.
crt
Numele și
funcția
angajatului
SPO
Nota
finală
ancora 1
Nota
finală
ancora 2
Nota
finală
ancora 3
Nota
finală
ancora 4
Nota
finală
ancora 5
Media
specialistului
evaluat
1
2
3
4
5
…
4.2 Fișă de acțiune individualizată
Scop: Facilitarea procesului de planificare și furnizare a Serviciilor de stimulare a ocupării pentru grupurile vulenrabile Grup țintă: specialiști SPO care furnzează servicii persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă Serviciul de referință : Consiliere /orientare profesională Intervenții specifice pentru Reţeaua serviciilor pentru ocuparea forţei de muncă Informare
profesională
Consilierea carierei
(sau consilierea profesională)
Consilierea pentru
angajare
Plasarea
I. Cunoașterea clientului și stabilirea serviciilor necesare
Tipuri de clienți Calificați în una sau
mai multe ocupații
Dețin cunoștințe/
deprinderi într-o
ocupație /domeniu
Fără calificare/
cunoștințe deprinderi
Analiză Metode Studiul documentelor Studiul
documentelor de
educație și formare
Studiul documentelor
de educație și formare
Instrumente Profilul profesional Fișa de analiză
domenii studiate în
alte contexte decât
cele formale
Inventarul de interese
Holland Profilul de competențe
56
Planificare Metode Stabilire pachet
servicii integrate
Stabilire ocupații în
care se face
evaluarea de
competențe
Stabilire cod vocațional
Stabilire ocupații care
pot fi exercitate
Tehnici Interviu direct Discuții deschise În scris
Instrumente Ghid de interviu Listă de cerințe Inventarul de interrese
Holland
Ce servicii/ intervenții pot
fi planificate
- Informare
profesională
- Consiliere
pentru
angajare
- Medierea
muncii
- Plasare
- Consultanță ,
asistență
afaceri /
- activități .
independente
- Informare
profesională
- Orientare
profesională
- Evaluare și
certificare de
competențe
- Medierea
muncii
- Plasare
- Consultanță ,
asistență
afaceri sau
activitivăți
independente
- Informare
profesională
- Orientare
profesională
- Formare
profesională în
funcție de
nivelul de
educație și
Codul vocațional
- Medierea
muncii; Plasare
- Consultanță ,
asistență
afaceri/ activ.
Independente
Instrumente
individualizate de
planificare
Planul de acțiune
individualizat
Planul de acțiune
individualizat
Planul de acțiune
individualizat
Planul nominal de
servicii
Planul nominal de
servicii
Planul nominal de
servicii
Profilul personal Profilul personal Profilul personal
Profilul profesional Profilul profesional -
57
4.3 Profilul profesional al clientului
Pentru identificarea necesităţilor de formare profesională şi întocmirea Profilului profesional experții
proiectului propun realizarea unei Fișe de evaluare al cărei conținut reflectă nivelul de educație ,
formare profesională, experiență în muncă, interesul pentru angajare etc.
Procesul de realizare: Completarea formularului se face analizând documentele din dosarul personal
al clientului.
Durata estimativă: 1 oră
A. DATE PERSONALE SOLICITANT ( această secțiune poate fi realizată de Agentul ocupare
valorificând datele din sistemul de operare în care a fost înregistrat clientul)
Nume/Prenume
Adresa
Telefon
Data naşterii
Naţionalitate
Sex
Probleme de sănătate
Situaţia familială/civilă
Situaţia financiară şi locativă
B. PREGĂTIREA ŞI EXPERIENŢA PROFESIONALĂ SOLICITANT (această secțiune poate fi
realizată de Agentul ocupare valorificând datele din sistemul de operare în care s-a înregistrat
clientul și analizând documente personale depuse la dosar)
Diploma de absolvire sau certificatul de calificare obţinut
Experienţa profesională: - totală; - relevantă pentru post
Responsabilităţile ultimului loc de muncă relevant
Postul de muncă vizat
Pregătirea necesară: de bază; cursuri speciale
Motivul aplicării pentru locul de muncă
Natura muncii:individual; de grup
58
Disponibilitate/Program de lucru (schimburi,ore/zi)
Nivel salarial dorit
Modalitate de angajare:
- perioada determinată
- perioadă nedeterminată
Acceptă loc de muncă la o distanţă mai mare de domiciliu: sub 10 Km; între 10-50
Km; peste 50 Km
Acceptă mobilitate ocupaţională dacă:
- salariu motivant
- se asigură cheltuieli de navetă
- se asigură curs de formare profesională în domeniul respectiv
- stimulent financiar legal
Competenţe şi abilităţi sociale
Competenţe şi abilităţi tehnice
Competenţe şi abilităţi organizatorice
Competenţe şi abilităţi de utilizare a calculatorului
Limbi străine cunoscute (nivel,certificat sau nu)
Permis de conducere
Acceptă mobilitate ocupaţională prin urmarea unui curs de formare profesională
C. CONCLUZIILE SPECIALISTULUI
Data: Numele şi prenumele specialistului :
Semnătura: .............................
59
4.4 Planul nominal de servicii de stimulare a ocupării
Este un instrument de management al serviciilor care asigură operaționalizarea Planului de acțiune
individualizat.
Rolul Planului Nominal de Servicii este de facilitare a procesului de alocare a resurselor umane și a
celor de timp pentru a asigura furnizarea de servcii individualizate.
Din punct de vedere metodologic, recomandăm elaborarea Planului nominal pentru fiecare client SPO
pentru care în urma evaluării psihoprofesionale s-au recomandat servicii. Planificarea să fie realizată
cel târziu în ultima zi din luna în curs pentru luna urmatoare și să fie comuncată specialiștilor
implicați. Totodată, considerăm important ca în procesul de management al serviciilor să se
centralizeze toate planurile nominale, demers care asigură fundamentarea deciziilor de normare, de
repartizare de atribuții și responsabilități experților SPO implicați în furnizarea serviciilor către
clienți.
Planul Nominal de Servicii de Stimulare a Ocupării
Structura SPO :…………………………………………………….
Luna de planificare ………………………………………………….
Numele și prenumele clientului ……………………………………………..
CNP …………………………................
I. Planificarea serviciilor /intervențiilor
Servicii/ intervenții Acțiunea Data Interval orar Instrumente de lucru
Cunoșterea clientului
Informare profesională /ocupație
Consilierea carierei /acțiuni
60
Consiliere pentru angajare
Consultanță/asistență/ Afaceri/act. independente
Medierea muncii
Plasare
II. Planificare lunară ( se menționează datele , serviciile și specialiștii implicați)
Data Servicii / intervenții Specialist
Data .......................................... Specialist....................................................
Semnătura ....................................................
61
Surse de resurse
1. Documente programatice /de reglementare și analiză
Strategia Europa 2020. Obiectivele strategice privind incluziunea socială
Programul de Guvernare 2012-2016
Programul Naţional de Reformă 2011-2013
Strategia Națională de Ocupare 2013-2020 ( varianta în dezbatere publică)
Strategia de formare a resurselor umane din aparatul propriu al Ministerului Muncii, Familiei
şi Protecţiei Sociale și din instituțiile aflate în subordine 2011/2015
Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu
handicap în perioada 2006-2013
DECIZIA CONSILIULUI din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare
a forței de muncă ale statelor membre (2010/707/UE)
Raportul trimestrial al Directoratului General pentru Ocupare și Protecție Socială, ediția
septembrie 2013
European Restructuring Monitor, sept. 2013
2. Acte normative pe baza cărora se furnizează serviciile individualizate
Legea Educaţiei Naţionale nr.1 din 2011 , Titlul ”Învățarea pe tot parcusul vieții”
ORDIN Nr. 1804/4469 din 3 iulie 2012 privind aprobarea Metodologiei de utilizare a
instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de
consiliere şi orientare a carierei pe tot parcursul vieţii
Legea asistenţei sociale nr. 292 din 20 decembrie 2011
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj, cu modificările ulterioare
Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale
Legislaţia privind integrarea grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii
Legislaţia privind integrarea persoanelor de etnie romă
Legislaţia cu privire la integrarea persoanelor aflate în detenţie
Legislaţia privind integrarea persoanelor dependente de droguri
Legislaţia privind integrarea victimelor violenţei domestice
Legislaţia privind integrarea tinerilor peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat.
62
3.Manuale/tratate de specialitate
Living with Risk: A Global View of Disaster Reduction Initiatives, Geneva: UN International
Strategy for Disaster Reduction, 2004
De Robertis, Cristina, Methodologie de l'intervention en travail social, Centurion, Paris, 1987.
63
Anexa 1. Operaționalizare cadru legal
Directive/Recomandari/Legi/Metodologii
UE
RO
Structuri SPO
Directiva Comisiei Europene referitoare la invățarea pe tot
parcursul vieții
Rezoluția Consiliului European din 21.11.2008 privind o
mai buna integrare a orientării în strategiile de invățare pe
tot parcursul vieții
Legea Educației Naționale (actualizată)
(Titlul Invatarea pe tot parcursul vietii)
Legea șomajului (actualizată)
Ord.nr.1804/4469 din 03.06.2012 privind aprobarea
Metodologiei de utilizare a instrumentelor Europass si
Youthpass si a Metodologiei cadru cu privire la serviciile
de consiliere și orientare a carierei pe tot parcursul vieții
Proceduri de lucru adaptate
la cele două metodologii
Instrumentar de lucru /servicii/intervenții
64
ANEXA 2 - CONȚINUTUL SERVICIILOR DE CONSILIERE ȘI ORIENTARE ÎN CARIERĂ
Structura serviciilor de consiliere şi orientare în carieră din România
Reţeaua serviciilor de consiliere din
educaţie şi formare profesională
Reţeaua serviciilor pentru ocupare a forţei de
muncă
Intervenţii specifice serviciilor de consiliere şi orientare în carieră- se aplică în funcţie de
specificul şi nevoile grupului ţintă (elevi, studenţi, persoane în căutarea unui loc de muncă etc.)
Intervenții Etape/conținut
Informarea
cu privire la
carieră
Reprezintă activitatea de bază în cadrul oricărui proces de consiliere şi
orientare a carierei. Aceasta include toate informaţiile necesare pentru a
planifica, obţine şi menţine angajarea. Prin acest tip de intervenţie se oferă
informaţii despre diferite ocupaţii, abilităţi, oportunităţi de învăţare, tendinţe
ale pieţei muncii, programe educaţionale, instituţii educaţionale şi de formare,
programe guvernamentale sau non- guvernamentale, oportunităţi de muncă ș.a
Educaţia cu
privire la
carieră
Este un demers educaţional pe termen lung care vizează dezvoltarea de
competenţe şi atitudini necesare pentru planificarea şi dezvoltarea carierei,
atât în domeniul autocunoaşterii şi dezvoltării personale, cât şi în cel al
explorării oportunităţilor educaţionale şi profesionale. Educaţia cu privire la
carieră se realizează în unităţi şi instituţii de învăţământ de către cadre
didactice şi consilieri.
Consilierea
carierei
( sau
Consilierea
profesională)
Ajută pe indivizi să îşi clarifice scopurile şi aspiraţiile, să îşi înţeleagă propria
identitate, să ia decizii informate, să fie responsabili pentru propriile acţiuni,
să-şi managerieze cariera şi tranziţia de la şcoală la piaţa muncii, de la un loc
de muncă la altul.
Planificarea
carierei
Identificare a modalităţii optime de dezvoltare a carierei şi
presupune stabilirea obiectivelor, a acţiunilor care vor fi
realizate, a resurselor necesare (umane, financiare), a
termenelor, responsabilităţilor şi a rezultatelor concrete
65
aşteptate, a strategiilor de eliminare a obstacolelor. În cadrul
unui program de consiliere a carierei, planificarea carierei se
desfăşoară după etapele de autocunoaştere şi explorare
ocupaţională, educaţională
Instrumentele utilizate în etapa de planificare a carierei sunt
testele de aptitudini, interese şi abilităţi. Inventarele de interese
şi testarea valorilor de muncă sunt utilizate pentru a măsura
preferinţele individului cu privire la ocupaţii sau viaţa
profesională
Planificarea carierei presupune evaluarea iniţială a intereselor
şi competenţelor, elaborarea unui CV şi dezvoltarea unui plan
(iniţial) de angajare. Scopul evaluării sau testării este de a-l
ajuta pe individ în autocunoaşterea propriului potenţial şi a
propriilor limite, prin oferirea de informaţii obiective şi
relevante despre sine, pentru a putea face alegeri realiste cu
privire la viaţa profesională.
Strategiile
de căutare
a unui loc
de muncă
Includ căutarea oportunităţilor de învăţare şi angajare,
dezvoltarea abilitaţilor necesare participării la un interviu de
angajare, tehnici de negociere. Cei care se află în căutarea unui
loc de muncă trebuie să fie capabili să ştie unde anume să caute
locuri de muncă, să îşi pregătească un CV adaptat respectivului
loc de muncă şi o scrisoare de intenţie, să fie capabili să îşi
dezvolte o reţea care îi va ajuta să găsească locul de muncă.
Dezvoltarea
carierei
Este procesul de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate
de către o persoană pe parcursul vieţii, include diferite stadii,
aflate în succesiune cronologică şi presupune medierea între
factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneficiul
individului. Acest proces cuprinde totalitatea factorilor
psihologici, sociologici, educaţionali, fizici, economici care,
combinaţi, influenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul
66
întregii vieţi a unei persoane
Consilierea
pentru
angajare
Ajută pe indivizi să îşi clarifice scopurile imediate privind angajarea, să
înţeleagă şi să acceseze un job, să îşi dezvolte abilităţile necesare pentru a căuta
şi obţine un loc de muncă (redactarea unui CV, abilităţi necesare participării la
un interviu).
Plasarea Reprezintă sprijinul acordat indivizilor pentru găsirea unui loc de muncă.
67
Anexa 3. Fișă de acțiune individualizată
Scop: Facilitarea procesului de planificare și furnizare de Serviciilor de stimulare a ocupării pentru grupurile
vulenrabile
Grup țintă: specialiști SPO care furnzează servicii persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
Serviciul de referință : Consiliere /orientare profesională Intervenții specifice pentru Reţeaua serviciilor pentru ocuparea forţei de muncă
Informare
profesională
Consilierea carierei
(sau consilierea profesională)
Consilierea pentru
angajare
Plasarea
I. Cunoașterea clientului și stabilirea serviciilor necesare
Tipuri de
clienți
Analiză Planificare Ce servicii/
intervenții pot fi
planificate
Instrument
de
planificare Metode Tehnici instrumente Metode Tehnici Instrumen
te
Calificați
în una sau
mai multe
ocupații
Studiul
document
elor de
educație
și
formare
Analiza
dosarului
personal
Profilul
profesional
Stabilire
pachet
servicii
integrate
Interviu
direct
Ghid de
interviu
Informare
profesională
Consiliere pentru
angajare
Medierea muncii
Plasare
Consultanță ,
asistență afaceri
/activ.
independente
Planul
nominal
de servicii
Profilul de
competențe
Stabilire
ocupații
care pot fi
exercitate
Intrviu
direct
Ghid de
interviu
Informare
profesională
Consiliere
profesională
Medierea muncii
Plasare
Consultanță ,
asistență afaceri
sau activ.
independente
Planul
nominal
de servicii
Dețin cunoștințe/ deprinderi într-o ocupație /domeniu
Idem Analiza
dosarului
personal /
Întâlnire
directă
Fișa de
analiză
domenii
studiate în
alte
contexte
decât cele
formale
Stabilire
ocupații în
care se
poate face
evaluarea
și
certificare
de
competențe
Discuții
deschise
Listă de
cerințe
Informare
profesională
Orientare
profesională
Evaluare și
certificare de
competențe
Medierea muncii
Planul
nominal
de servicii
68
Plasare
Consultanță ,
asistență afaceri
sau activ.
independente
Fără
calificare/
cunoștințe
deprinderi
Idem Analiza
dosarului
personal /
Întâlnire
directă
Inventarul
de interese
Holland
Stabilire
cod
vocațional
În scris Inventarul
de
interrese
Holland
Informare
profesională
Orientare
profesională
Formare
profesională în
funcție de nivelul
de educație și
Codul vocațional
Medierea
muncii; Plasare
Consultanță ,
asistență
afaceri/ activ.
independente
Planul
nominal
de servicii
69
Anexa 4. Model pentru Fişă de realizare al profilului profesional al solicitantului de loc de
muncă
1. Date personale solicitant
Nume/Prenume (informaţii obţinute din BI/CI) Adresa (informaţii obţinute din BI-CI) Telefon (informaţii obţinute din întrebări) E-mail (informaţii obţinute din întrebări) Data naşterii (informaţii obţinute din BI/CI) Naţionalitate (informaţii obţinute din BI/CI) Sex (informaţii obţinute din BI/CI) Probleme de sănătate DA/NU-restricţii( inf.obţ.din întrebări) Situaţia familială/civilă (informaţii obţinute din întrebări) Situaţia financiară şi locativă (informaţii obţinute din întrebări)
2.Pregătirea şi experienţa profesională a solicitantului
Diploma de absolvire sau certificatul de calificare obţinut
(informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)
Experienţa profesională: - totală; relevantă pentru post
(informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)
Responsabilităţile ultimului loc de muncă relevant
(informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)
Postul de muncă vizat (informaţii obţinute din întrebări şi cerere) Pregătirea necesară:
- de bază; cursuri speciale (informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)
Motivul aplicării pentru locul de muncă (informaţii obţinute din întrebări) Natura muncii:
- individual - de grup
(informaţii obţinute din întrebări)
Disponibilitate/Program de lucru (schimburi,ore/zi)
(informaţii obţinute din întrebări)
Nivel salarial dorit
(informaţii obţinute din întrebări)
Modalitate de angajare: - perioada determinată - perioadă nedeterminată -
(informaţii obţinute din întrebări)
Acceptă loc de muncă la o distanţă mai mare de domiciliu:
- sub 10 Km
(informaţii obţinute din întrebări)
70
- între 10-50 Km - peste 50 Km
Acceptă mobilitate ocupaţională dacă: - salariu este motivant - se asigură cheltuieli de navetă - se asigură curs de formare profesională
în domeniul respectiv - stimulent financiar legal
(informaţii obţinute din întrebări)
Competenţe şi abilităţi sociale (informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)
Competenţe şi abilităţi tehnice (informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)
Competenţe şi abilităţi organizatorice (informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)
Competenţe şi abilităţi de utilizare a calculatorului
(informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)
Limbi străine cunoscute (nivel,certificat sau nu)
(informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)
Permis de conducere (informaţii obţinute din întrebări) Acceptă mobilitate ocupaţională prin urmarea unui curs de formare profesională- (gratuit, domeniul etc.)
(informaţii obţinute din întrebări)
3. Trăsături de personalitate solicitant
Extra –versiune Introversiune
(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.
Amabilitate Ostilitate
(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.
Stabilitate emoţională Nervozitate
(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.
Conştinciozitate şi autocontrol Grad scăzut de conştinciozitate şi autocontrol
(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.
Deschidere către idei noi Opacitate
(informaţii obţinute din întrebări)
Observaţii suplimentare (informaţii obţinute din întrebări)
4. Concluzii / recomandări
Consilier profesional ......................................................
71
Anexa 5. Plan nominal de Servicii de stimulare a ocupării
Structura SPO :…………………………………………………….
Luna de planificare ………………………………………………….
Numele și prenumele ………………………………..………./CNP ……………………….......
III. Planificarea serviciilor /intervențiilor
Servicii/ intervenții Acțiuni Data Interval
orar
Instrumente
de lucru
Cunoșterea clientului
Informare profesională
/ocupație/ii
Consilierea carierei /acțiuni
72
Consiliere pentru angajare
Consultanță/asistență/
Afaceri/act.
Independente
Medierea muncii
Plasare
73
IV. Planificare lunară
Data Servicii / intervenții Specialist
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
..........
Specialist..................................................... Data ……………………
74
Anexa 6. Model de evaluare interese profesionale , aptitudini, abilități profesionale și personale
I.Proiectarea demersului
Obiectiv general : Să îmbunătăţim procesul de evaluare al potenţialului individual al clienţilor aflaţi în căutarea unui loc de
muncă OBIECTIV specific 1 Dezvoltarea gradului de cunoaştere a aptitudinilor și deprinderilor de muncă pe care le au clienţii SPO
Obiectiv specific 2 Dezoltarea gradului de cunoaştere a personalității clienţilor SPO
Obiectiv specific 3 Dezvoltarea gradului de cunoaştere a nivelului de încrederii în sine al clienţilor SPO
Rezultat 1 Clientul şi specialistul cunosc informaţii
relevante despre interesele profesionale ale clientului
Rezultat 2: Clientul şi specialistul cunosc informaţii relevante despre tipul de personalitate al clientului
Rezultat 3 Clientul şi specialistul cunosc informaţii
despre nivelul de dezvoltare al aptitudinilor cognitive generale
Activitate:1 Evaluare individuală
Activitatea 2: Evaluare individuală
Activitatea 3: Evaluare individuală
II. Detalierea activităţilor din procesului de evaluare şi consiliere Activitate
Ce se evaluează Durata necesară
Metodologie
Sesiune de evaluare individuală
1. Interese profesionale identificate (evaluare minimă şi maximă);
90-120 minute
În functie de numărul şi pregătirea specialiştilor SPO se va realiza o evaluare minimă a intereselor profesionale (prin interviul semistructurat) şi maximă (prin Inventarul Holland şi interviul semistructurat);
2.Tipului de personalitate al clientului (evaluare minimă şi maximă);
În functie de numărul şi pregătirea specialiştilor SPO se va realiza o evaluare minimă şi maximă a personalităţii prin interviul semistructurat);
3. Aptitudini cognitive generale: atenţie concentrată; aptitudini numerice.
Pentru tematica nr.3 se va efectua: probă de lucru individuală pentru evaluare minimă; probă de lucru individuală şi test psihologic pentru evaluare maximă;
75
Metode de evaluare: anchetă pe bază de interviu , testare psihologică, evaluare dirijată Tehnici de evaluare: interviul; inventar de interese profesionale; Instrumente de evaluare : Inventarul de interese profesionale Holland; ghidul de interviu semistructurat; Fişă de calcul aritmetic, Bateria de teste cognitive Cognitrom Notă: în urma acestei sesiuni va rezulta profilul aptitudinal şi interesele clientului şi se va dovedi capacitatea acestuia pentru opţiunea exprimată;
76
Anexa 7. Schema unui proces de planificare a serviciilor de consiliere în carieră
"Planificarea este totul. Planul nu reprezintă nimic" - Dwight D. Eisenhower
IDENTIFICAR
EA NEVOII DE
CONSILIERE
ntrevede
re
CONSILIERE ȘI ORIENTARE PE TOT PARCUSUL
VIEȚII
Schemă proces
A II –a
întrevedere
A III –a
întrevedere
A IV –a
întrevedere
A V-a
întrevedere Ore
prestate
Prima
întrevedere
Prezentarea
prestației
Declarația de
principii
Nevoiea de
consiliere
Planificare
previzională
Identificare
interese,
motivații,
aptitudini
Inventar de
interese
Mediu de
muncă
Identificare
domeniu
profesional/
job
Stabilire
obiective
Plan
individual de
acțiune
în carieră
Intervenții
Obstacole
Resurse
Evoluția
planului
individual
Bilanț al
implementării
Follow up
Nr. total
de ore : 10
Întrevederi cu
beneficiarul:
5 ore
Lucru
individual al
specialistului :
5 ore
EVALUARE DECIZIE SINTEZĂ FOLLOW UP DURATA
top related