adrian păunescu-totusi, iubirea

Adrian Păunescu

Totuşi, iubirea 

Şi totuşi există iubireŞi totuşi există blestemDau lumii, dau lumii de ştireIubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de vegheŞi totuşi murim repetatŞi totuşi mai cred în perecheŞi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lumeUn pat, întuneric şi tuIntrăm în amor fără numeFiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinseReţele pe căi au căzutUn mare pustiu pe cuprins eTrezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar DumnezeeEu însumi mă simt DumnezeuContinuă lumea femeieCu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunericiAici suntem noi luminoşiSe ceartă-ntre ele bisericiFăcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea existăŞi moartea există în eaÎmi place mai mult când eşti tristăTristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podeleCu capul mă sprijin de cer,Tu eşti în puterile mele,Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,Mă-ntorc la silaba dintâi,Prăval peste tine pădurea:Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubireŞi totuşi există blestemDau lumii, dau lumii de ştireIubesc, am curaj şi mă tem.