2 44823757 licenta evaziunea fiscala in romania
Post on 10-Jul-2015
2.081 Views
Preview:
TRANSCRIPT
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 1/48
INTRODUCERE
Având în vedere această realitate incontestabilă respectiv cea a fenomenului
evazionist, precum şi interesul sporit faţă de acest fenomen a cărui evoluţie este foarte rapidă
şi de dimensiuni ridicate am ales pentru studiu această lucrare de licenţă.
În lucrarea de faţă am abordat interdependenţele dintre evaziunea fiscală şi instituţiile
implicate în eradicarea ei, abordând fenomenul în complexitatea sa, ca de la cauză la efect.
Am acordat atenţie deosebită implicaţiilor de ordin economic, social şi posibilităţii de
prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, astfel încât aceasta să descurajeze rapid fenomenul
evazionist; să contribuie într-o mai mare măsură la realizarea veniturilor bugetului de stat şi să
conducă la asigurarea unei stabilităţi macroeconomice şi a unui mediu de afaceri favorabil.
Aşa cum se observă în zilele noastre, fenomenul de evaziune fiscală din România este
unul omniprezent, care încearcă să domine economia naţională. Acesta deţine o pondereînsemnată în economia subterană a României, ceea ce înseamnă că dacă ar fi luate măsurile
cuvenite multe fonduri ar putea fi recuperate şi îndreptate către bugetul statului, contribuind
astfel la încercarea de revenire a economiei naţionale din criza în care se află acum.
Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar numai impunerea unor sancţiuni
drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal mai eficient, mai corect şi mai transparent, un
sistem legislativ viabil şi poate, în primul rând, o educaţie fiscală a cetăţenilor.
Legislaţia în vigoare nu este pe deplin clară şi nici suficientă existând destul de multelacune. La elaborarea actelor normative nu s-a ţinut seama că suntem în tranziţie spre
economia de piaţă şi controlul financiar şi fiscal nu este un simplu act administrativ, ci o
necesitate obiectivă.
CAPITOLUL I
SISTEMUL FISCAL
1.1. Definirea sistemului fiscal
Sistemul fiscal, alături de alte sisteme (monetar, de credit, financiar), urmăreşte
realizarea obiectivelor politico-economice şi sociale ale statului.
Atunci când sistemul fiscal devine o frână în realizarea acestor obiective de ordin economic şi
social, societatea reacţionează pentru schimbarea lui şi impune ceea ce se cheamă reformă
fiscală.
Există cel puţin două abordări ale conceptului de sistem fiscal:
1
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 2/48
- o primă abordare priveşte sistemul fiscal ca fiind totalitatea impozitelor ce se
prelevă într-un stat;
- o altă abordare pune accentul pe elemente definitorii ale sistemului fiscal şi
relaţia dintre elementele ce compun acest sistem.
Conform primei abordări, unii autori arată că sistemul fiscal reprezintă totalitateaimpozitelor şi taxelor provenite de ia persoane fizice şi juridice, impozite şi taxe ce
alimentează bugetele publice1.
O altă abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale
sistemului în general şi interpretează sistemul fiscal prin prisma relaţiilor dintre elementele
care îl formează, astfel: ”sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode,
procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali) între
care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperiiimpozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor
sistemului”2
Sistemul fiscal este, aşadar, un sistem complex, incluzând în structura sa
următoarele trei componente3:
totalitatea impozitelor, taxelor şi a altor venituri fiscale pe care statul, prin organele
sale specializate, le percepe în baza unor reglementări legislative cu caracter fiscal;
mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile şi instrumentele fiscale prin
utilizarea cărora se asigură dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
aparatul fiscal , fără de care sistemul fiscal ar rămâne inert, el constituind motorul de
punere în mişcare a mecanismului fiscal.
Orice sistem fiscal prezintă următoarele caracteristici:
- exclusivitatea aplicării impozitelor şi taxelor;
- autonomia tehnică de aplicare a impozitelor şi taxelor.
Suveranitatea fiscală presupune faptul că fiecare stat suveran are libertatea deplină a
alegerii sistemului fiscal, definirea impozitelor care-1 compun, stabilirea contribuabililor,
definirea masei impozabile, dimensionarea cotelor de impunere, fixarea termenelor de plată,
acordarea de facilităţi fiscale, sancţionarea abaterilor de la prevederile legii fiscale,
soluţionarea litigiilor dintre administraţia fiscală şi contribuabili.
1.2. Componentele sistemului fiscal
1 Condor I., Drept financiar, Editura Regia autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1994, p.1222 Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor , Editura Codecs, Bucureşti, 1998, p.22;3 Vintilă Georgeta, Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale , Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
2
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 3/48
Impozitul
Rezultat al sintetizării multitudinii de concepţii şi abordări ale impozitelor în teoria şi
practica fiscală, impozitului i-a fost dată următoarea definiţie4: „o formă de prelevare
obligatorie (silită) la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerestituibil, aunei părţi din veniturile sau averile persoanelor fizice şi juridice, în vederea formării
resurselor băneşti destinate acoperirii unor necesităţi publice”.
Impozitul reprezintă plata bănească, obligatorie, generală, definitivă şi nereciprocă,
efectuată de persoane fizice şi juridice în favoarea bugetului de stat în cuantumul şi la
termenele precis stabilite de lege, rară obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un
echivalent direct şi imediat. Plata impozitului are caracter obligatoriu, pentru toate
persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un
anumit gen de avere. Dreptul de a institui impozite îl are statul, care îl exercită, de regulă, prin
organele puterii centrale (Parlamentul), iar uneori şi prin organele administraţiei de stat locale
(ale departamentelor, districtelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor).
Sursa din care se plăteşte impozitul este diferită în funcţie de forma pe care o îmbracă
venitul realizat de persoanele fizice sau juridice. Pentru muncitori şi funcţionari sursa
impozitului o constituie salariul, pentru agenţii economici - profitul, pentru proprietarii
funciari - renta, pentru deţinătorii de hârtii de valoare - venitul produs de acestea care îmbracă
forma dividendului sau a dobânzii. Sumele încasate la bugetul de stat cu titlul de impozit au
caracter definitiv şi nerambursabil. Spre deosebire de impozit, taxa reprezintă, în general,
suma de bani plătită de o persoană fizică sau juridică, pentru un serviciu prestat plătitorului de
către stat sau instituţiile sale. Noţiunea de taxă provine din limba greacă de la cuvântul "taxis"
sau din limba franceză de la cuvântul "taxe" cu înţelesul de fixare impozit. Nu se poate pune
semnul egalităţii între costul serviciului efectuat de către stat sau instituţiile sale în favoarea
persoanelor fizice şi juridice şi suma percepută cu titlul de taxă. De regulă, taxa conţine pe
lângă costul serviciului prestat şi unele elemente de impozit.Rolul cel mai important al
impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul
principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice.
Elementele impozitului, întâlnite în teoria şi practica financiară, sunt următoarele:
Subiectul impozitului sau plătitorul este persoana fizică sau juridică obligată
prin lege la plata acestuia. In cazul impozitului pe salarii, subiect al impozitului
este orice persoană fizică care realizează un venit sub forma de salariu, în cazul
4 Talpoş I., Enache C., Fiscalitate aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2001, p.25-26.
3
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 4/48
impozitului pe profit subiectul (plătitorul) este agentul economic etc. în
practica financiară subiectul impozitului mai este numit şi contribuabil.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv
impozitul. De regulă, persoana care plăteşte impozitul este aceea care îl şi
suportă5. Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusă impunerii. In calitate
de obiect al impozitului pot apărea, după caz, venitul, averea iar uneori şi
cheltuielile. Venitul şi averea apar în calitatea de obiect al impunerii în cazul
impozitelor directe.
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau din
avere. Veniturile ca sursă a impozitului pot îmbrăca mai multe forme: salariu,
profit, dividende etc. Averea poate apare fie sub forma de capital (în cazulacţiunilor emise de societăţile de capital) fie sub formă de bunuri (mobile şi
imobile)6.
Unitatea de impunere este reprezentată de unitatea de măsură în care se
exprimă obiectul impozabil. La impozitul pe salarii unitatea de impunere este
unitatea monetară, la impozitul pe clădiri - metrul pătrat de suprafaţă utilă, la
impozitul funciar - hectarul etc.
Cota impozitului este reprezentată de impozitul aferent unei unităţi deimpunere. Cota impozitului poate fi fixă,sau procentuală . Asieta (modul de
aşezare a impozitului) reprezintă măsurile care se iau de organele fiscale pentru
stabilirea fiecărui subiect impozabil, a mărimii obiectului impozabil şi a
cuantumului impozitului datorat statului.
Termenul de plată şi modalitatea de plată - indică data la care sau intervalul de
timp în interiorul căruia subiectul impozitului trebuie să-şi achite obligaţia faţă
de bugetul statului.Neachitarea impozitului până la termenul stabilit prin lege,atrage după sine şi obligaţia contribuabilului de a plăti şi majorările de
întârziere.
Aşezarea impozitului înseamnă stabilirea obiectului impozabil, determinarea
cuantumului impozitului şi perceperea sau încasarea impozitului. Evaluarea:
5 În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală(O.G. nr. 92/2003, republicată în Monitorul Oficialal României, partea I, nr. 513/31.07.2007) plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numeledebitorului, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şialte sume datorate bugetului general consolidat. Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sediisecundare, plătitor de obligaţii fiscale este persoana juridică, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentrucare plata impozitului se face, de către sediile secundare ale persoanei juridice.6 Şeulean Victoria, Fiscalitate, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2007, p.23
4
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 5/48
a) metoda evaluării indirecte sau pe bază de prezumţie;
b) metoda evaluării directe sau pe bază de probe.
Evaluarea indirectă a materiei impozabile se poate realiza prin trei variante şi anume:
Evaluarea pe baza indiciilor (semnelor) exterioare ale obiectului impozabil este
specifică impozitelor de tip real, permiţând stabilirea doar cu aproximaţie a valoriiobiectului impozabil.
Evaluarea forfetară, constă în aceea că organele fiscale, cu acordul subiectului
impozabil, atribuie o anumită valoare obiectului impozabil, rară ca vreuna din părţi să
aibă pretenţia că aceasta a fost determinată cu exactitate.
Evaluarea administrativă, constă în aceea că organele fiscale stabilesc valoarea
materiei impozabile pe baza elementelor (datelor) de care dispun.
Evaluarea directă a materiei impozabile, se poate realiza, la rândul ei, prin douăvariante: evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane şi evaluarea pe baza declaraţiei
contribuabilului (plătitorului de impozit).
A doua operaţie în cadrul operaţiunii de aşezare a impozitului o constituie stabilirea
cuantumului impozitului datorat de subiectul impozabil.
După modul de stabilire a impozitului datorat:
Impozitele de repartiţie sau de contigentare s-au practicat în perioada feudalismului şi
în primele stadii de dezvoltare ale capitalismului şi se caracterizează prin- aceea căstatul stabilea suma globală a impozitelor ce trebuie încasate de pe întreg teritoriul
ţării.
Impozitele de cotitate se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale pe. fiecare
obiect impozabil în parte.
Clasificarea impozitelor:
a) După principalele trăsături de fond şi de formă, impozitele se împart, în impozite
directe şi impozite indirecte. Impozitele directe, se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice şi/sau juridice,
în funcţie de veniturile şi/sau averea acestora şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de
lege.In funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor, impozitele directe se pot grupa în
impozite reale şi impozite personale.
Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu
anumite obiecte materiale (de exemplu pământul, clădirile.
Impozitele personale ţin cont, în primul rând, de situaţia personală asubiectului impozabil, motiv pentru care se mai numesc şi impozite subiective.
5
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 6/48
Impozitele indirecte se aşază asupra vânzării bunurilor (de consum, de lux etc.) şi
serviciilor (de transport, hoteliere, spectacole etc.
b) După obiectul impunerii deosebim impozite pe venit, impozite pe avere şi impozite
pe cheltuieli. Dacă impozitele pe venit şi impozitele pe avere vizează existenţa acestora,
impozitele pe cheltuieli vizează tocmai cheltuirea veniturilor şi a averilor.c) După scopul urmărit la introducerea lor, impozitele se grupează în impozite cu
caracter fiscal şi impozite cu caracter de ordine. în această categorie se includ: impozitele pe
venit, taxele de consumaţie ş.a.
d) După frecvenţa cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi
permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului şi incidentale
sau întâmplătoare, când se instituie şi se încasează o singură dată.
e) Un alt criteriu de clasificare împarte impozitele în impozite analitice şi impozite sintetice. Impozitul analitic este un impozit aşezat asupra elementelor unui patrimoniu sau
asupra unei operaţii izolate. Impozitul sintetic este aşezat asupra unui ansamblu de operaţiuni
sau de venituri şi constă în impunerea acestui ansamblu de operaţiuni sau de venituri o
singură dată.
f) Impozitele pot fi grupate şi în impozite specifice şi impozite advalorem. Impozitele
numite specifice sunt calculate multiplicând o cantitate, un volum, o suprafaţă de materie
impozabilă cu o sumă dată. Impozitele advalorem sunt calculate prin aplicarea unei cote
procentuale asupra valorii materiei impozabile.
g) După instituţia care le administrează, în statele de tip federal întâlnim: impozite
federale, impozite ale statelor (provinciilor) membre ale federaţiei şi impozite locale, iar în
statele de tip unitar deosebim: impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite ale
colectivităţilor locale.
Taxele vamale
Taxele vamale se percep asupra importului, exportului şi tranzitului de mărfuri. Cele
mai frecvente sunt taxele vamale de import, pe care statul le încasează la intrarea în ţară a
unor mărfuri cumpărate de pe piaţa externă. Taxele vamale de export sunt mai puţin frecvente,
pentru că statele sunt interesate să încurajeze exportul pentru a realiza încasări în valută. Când
totuşi se întâlnesc acestea afectează materiile prime, pentru a determina prelucrarea lor în ţară
şi semifabricatele sau produsele finite cu pondera cea mai mare la export.
Taxele vamale de tranzit se stabilesc asupra mărfurilor care fac obiectul comerţului
exterior, cu ocazia trecerii lor pe teritoriul unei terţe ţări. Aceste taxe se întâlnesc în cazuri
foarte rare.Prin urmare, taxele vamale care se aplică, de regulă, sunt cele de import. Ele se
percep asupra valorii mărfurilor importate, în momentul când mărfurile trec frontiera ţării
6
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 7/48
importatoare. Taxa vamală de import se achită de către importator. Această taxă are rolul unui
impozit de egalizare, pentru că are drept consecinţă apropierea nivelului preţului mărfii
importate de nivelul preţului mărfii indigene; această apropiere înlătură concurenţa neloială a
importurilor.Nivelul taxelor vamale de import este determinat, în general, de raportul cerere-
ofertă din ţara importatoare şi de conţinutul politicii economice pe care aceasta o promovează. În funcţie de modul cum sunt stabilite, taxele vamale îmbracă două forme de bază şi
anume: taxe specifice, atunci când se stabilesc în sumă fixă pe unitatea de măsură şi taxe ad-
valorem, atunci când se stabilesc în funcţie de valoarea mărfurilor importate. Uneori se poate
aplica o combinaţie a acestor două forme şi se vorbeşte de taxe compuse.
Nivelul taxelor vamale percepute de un stat diferă în funcţie de natura mărfurilor care
fac obiectul impunerii, respectiv materii prime, semifabricate sau produse finite, produse
agroalimentare sau industriale. De regulă, produsele finite sunt supuse la taxe vamale maimari decât semifabricatele şi materiile prime, atunci când importatorul doreşte să-şi protejeze
industria naţională de concurenţa străină.
Nivelul taxelor vamale depinde şi de natura relaţiilor comerciale existente între statul
importator şi statul exportator. Între acestea pot exista convenţii prin care îşi acordă reciproc
anumite avantaje vamale. În lipsa acestora, statul importator aplică regimul vamal general
stabilit pentru ţările cu care nu are încheiate asemenea convenţii. Ca urmare, tarifele vamale,
respectiv tabelele în care se înscriu taxele vamale, pot fi convenţionale, având cote ce se
aplică în relaţiile cu ţările cu care sunt încheiate asemenea acorduri şi autonome care cuprind
cote mai ridicate aplicabile ţărilor cu care nu au încheiate acorduri de acest gen.
Taxele de înregistrare şi de timbru
Taxele sunt plaţi efectuate de persoane fizice şi juridice pentru serviciile prestate
acestora de către instituţiile de drept public. Taxele întrunesc o serie de atribute specifice
impozitelor şi anume: obligativitatea, nerambursabilitatea şi dreptul de urmărire în caz de
neplată. Spre deosebire de impozite, ele presupun însă existenţa unei contraprestaţii. După
natura lor taxele pot fi: taxe judecătoreşti, încasate de instanţele jurîsdicţionale pentru
acţiunile introduse de persoanele fizice şi juridice spre judecare; taxe de notariat, pentru
eliberarea, certificarea, legalizarea sau autentificarea de acte, copii sau traduceri de către
notariate; taxe consulare, pentru eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize de către
consulate; taxe de administraţie, pentru eliberări de permise, autorizaţii, legitimaţii de către
organele administraţiei de stat.După obiectul operaţiunii care se efectuează şi urmează a fi
taxată, taxele pot fi: taxe de timbru şi taxe de înregistrare.
Taxele de timbru se percep la efectuarea de către instituţiile publice a unor operaţii
cum sunt: autentificarea de acte, eliberarea unor documente (cărţi de identitate, paşapoarte,
7
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 8/48
permise de conducere auto etc), legalizări de acte etc. Taxele de timbru poartă această
denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale mobile.
Taxele de înregistrare se percep la vânzări de imobile, constituirea de societăţi şi la
majorarea capitalului acestora, la fuzionări, dizolvări şi partajări de societăţi, cedări de fonduri
de comerţ, de clientelă etc.Legislaţiile financiare ale unor ţări mai deosebesc o categorieintermediară între impozite şi taxe, denumită contribuţie.
Sunt considerate contribuţii sumele percepute de anumite instituţii de drept public
pentru avantajele reale sau presupuse de care se bucură o persoană fizică sau juridică din
partea acestora7.
1.3. Teorii asupra sistemelor fiscale ideale
Teorii asupra sistemelor fiscale ideale8
În rândurile următoare se prezintă teoriile privitoare la realizarea/existenţa unui sistem
fiscal ideal, teorii care au fost dezvoltate de autori recunoscuţi de-a lungul timpului şi care
înglobează elemente specifice ideilor remarcabile din anumite perioade în care au fost
conturate.
Pornind de la aceasta, se poate pune întrebarea, în aceeaşi măsură, dacă literatura
dedicată fiscalităţii ideale poate să ofere soluţii în determinarea practică a politicii fiscale. De
asemenea, cum poate, vreun aspect al politicii publice, cu toate constrângerile sale politice şi
problemele de ordin administrativ, chiar şi să spere să fie optim? Şi, mai ales, cum poate ceva,
atât de nepopular, precum este impozitarea, să fie descrisă în asemenea termeni?
Astfel, în cele de urmează, se va face referire la cele trei teorii normative ale fiscalităţii
sau impozitării care dezvăluie ceea ce putem numi un sistem fiscal bun. În anii 1970, a existat
o dezvoltare rapidă, o abordare a problemelor fiscale, cunoscută ca teoria impozitării optime
(OT), bazată pe presupuneri normative diferite şi care a furnizat o direcţie diferită de ceea ce a
fost numit până atunci „impozitare echitabilă“ (ET), teoria predominantă a anilor 1950-1960.
Mai recent, o reformulare a abordării „schimbului fiscal“ (FE) a furnizat un alt punct
de vedere competitiv din perspectiva căruia se poate lua în considerare sistemul fiscal şi
reformarea sa.
Din moment ce toate cele trei abordări influenţează discuţiile asupra politicii fiscale,
este important să înţelegem cum cele trei tradiţii se diferenţiază şi care dintre ipoteze este
responsabilă pentru părerile conflictuale ale economiştilor care pornesc de la aceste puncte de
vedere în analizele lor.7 Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor , Editura Codecs, Bucureşti, 1998, p.828 www.contabilul.ro/.../ Teorii -asupra- sistemelor - fiscale-ideale.html
8
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 9/48
În acelaşi timp, este esenţial să realizăm că fiecare dintre aceste abordări are o bază
analitică şi filosofică bine dezvoltată, care nu poate fi cu uşurinţă respinsă sau catalogată ca
deficitară.
În ceea ce priveşte impozitarea echitabilă („Equitable Taxation“), teoria derivă în
primul rând din opera lui Simons Hendry (1938), care a dezvoltat-o ca parte a cadrului extinsal politicii economice. Simons este un adept al liberalismului clasic, punând accent pe
libertatea individuală ca valoare primordială, urmată de egalitate.
Programul său economic susţinea instituţii şi politici care să minimizeze interferenţele
politicului în viaţa economică.
Sectorul public avea un rol important, printre alte funcţii fiind aceea de a furniza
servicii pe care sectorul privat nu le putea furniza în mod efectiv şi de a crea egalităţi prin
redistribuire.Din moment ce impozitarea beneficiului nu era practicată, trebuia dezvoltată o cale de
impozitare care să respecte principiile mai sus enunţate, astfel încât Simons a formulat
conceptul de „venit/profit corespunzător“ şi de „bază fiscală corespunzătoare“. Această teorie
abordează ambele laturi ale bugetului, venituri şi cheltuieli publice.
Impozitele sunt aşezate în concordanţă cu capacitatea de plată, care este măsurată fără
referire la teoria utilităţii.
Prin propunerea sa, Simons se arăta a fi împotriva analizei utilităţii.
Mai recent, anumiţi autori susţinători ai aceleiaşi teorii au concluzionat că cea mai
potrivită măsură a capacităţii de plată este exprimată prin intermediul cheltuielilor pentru
consum. Impozitarea echitabilă face o diferenţiere importantă între echitatea orizontală
(tratamentul egal al contribuabililor care au aceeaşi capacitate de plată) şi echitatea verticală
(impozitarea diferită a celor din categorii economice diferite). Însă impozitarea echitabilă nu
include alte obiective, precum eficienţa în analiză.
Pe de altă parte, drumul impozitării optime („Optimal Taxation“) poate fi trasat pe
baza doctrinei sacrificiului, propusă în prima etapă de către scriitorii clasici. J.S. Mill a
argumentat că justeţea impozitării e dată de faptul că fiecare contribuabil suportă un sacrificiu
egal (în Principles, 1871). Economia modernă a bunăstării a interpretat sacrificiul ca pe o
pierdere de utilitate şi susţine egalizarea utilităţilor marginale ca regulă potrivită pentru a
minimiza sacrificiul agregat cauzat de impozitare. Mai recent, Frank Ramsey (1927), James
Mirrless (1971), Peter Diamond (1971), printre alţii, au cercetat de asemenea ideea că
sistemul fiscal ar trebui să implice cel mai mic sacrificiu, dar definesc sacrificiul mai extins,
ca pe o reducere a bunăstării sociale, decât o simplă pierdere în utilitatea individuală.
9
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 10/48
Funcţia bunăstării sociale utilizată de susţinătorii acestei teorii este de natura
utilitariană, depinzând de utilităţile ordinale ale individului. Aceasta permite includerea
explicită a normelor echităţii verticale în analiză, norme care pot include criteriul echităţii
verticale standard, precum şi, de exemplu, criteriul „maximin“ al lui John Rawls (1971)
(maximizarea bunăstării cel puţin a individului bogat). Normele echităţii orizontale pot fiintegrate în analiză drept constrângeri pentru alegerea instrumentelor fiscale.
În maximizarea funcţiei bunăstării sociale, teoreticienii fac câteva presupuneri
importante în legătură cu natura economiei care constrânge alegerea sistemului fiscal.
Astfel, în primul rând, ei stabilesc pieţe concurenţiale aflate în starea de echilibru
general, pieţe care includ atât producţia, cât şi consumul. Accentul asupra echilibrului general
face ca această teorie să devină interesantă şi destul de sofisticată din punct de vedere
matematic.În al doilea rând, structura economiei în cauză nu permite utilizarea impozitării
globale, care ar lăsa preţurile relative neafectate. În al treilea rând, guvernul se presupune a fi
un factor exogen pentru economie, cu excepţia sensului restrictiv, anume acela că obligaţiile
fiscale sunt influenţate de răspunsurile agenţilor privaţi la o anumită structură a sistemului
fiscal.
Astfel, analiza impozitării optime decurge dintr-o optimizare a funcţiei bunăstării
sociale, deoarece, prin includerea obiectivelor de eficienţă şi a celor de echitate în aceeaşi
funcţie de bunăstare, face ca pierderile nerecuperabile, care rezultă din urmărirea unui
obiectiv de echitate, să devină parte explicită a unui sistem fiscal. La un nivel mai puţin
formal, ideea că structurarea impozitelor trebuie să minimizeze pierderile nerecuperabile în
cazul unor obiective de distribuire determinate va duce la presupunerea că e mai bine să se
impoziteze consumul decât venitul pentru a evita distorsiunile cauzate de alocarea
intertemporală a resurselor şi preferinţa pentru taxările globale, în ideea evitării substituirilor
induse între activităţi care sunt taxate la diferite rate.
Stiglitz şi Boskin, în 1977, au demonstrat şi susţinut optimalitatea deducerilor fiscale
în cazul cheltuielilor medicale. Existenţa acestor deduceri în cazul analizei impozitării optime
presupune principul taxării indivizilor potrivit caracteristicilor care sunt cele mai apropiate
argumentelor pro funcţiei bunăstării sociale. În teorie, fiecare tranzacţie distinctă trebuie
impozitată separat, la rate diferite care ţin cont de efectele relevante directe şi indirecte asupra
eficienţei şi distribuirii.
Dar, aşa cum se menţionează şi în Raportul Meade, asemenea discriminări nu sunt
fezabile în practică. „Tot ce poate fi sperat este luarea în calcul a câtorva dintre cele mai
evidente şi mai probabile efecte directe şi indirecte“. Politicile fiscale care sunt optime pentru
10
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 11/48
guvern la un anumit moment în timp nu sunt, în general, optime la un moment ulterior. Astfel,
într-un context dinamic, o politică eficientă implică atât capitalul, cât şi munca, în
concordanţă cu elasticitatea ofertei lor şi cu ceilalţi factori relevanţi.
Totuşi, odată ce politica a fost anunţată şi aplicată într-o anumită perioadă, este
eficient pentru guvern, pentru perspectiva perioadei ce va urma, să impoziteze numaicapitalul. Inconsistenţa, din punct de vedere temporal, a acestor măsuri de politică fiscală este
indezirabilă, deoarece o istorie caracterizată de promisiuni deşarte va distruge credinţa
investitorilor privaţi în deciziile guvernamentale.
Abordarea schimbului fiscal („Fiscal Exchange“) îşi are originile în teoria schimbului
voluntar a lui Knut Wicksell (1896) şi în operele contemporane ale lui James Buchanan
(1976-1980). Problema centrală a literaturii era cum să organizezi instituţii guvernamentale
sensibile la electorat şi în acelaşi timp să te asiguri că procesul electoral nu va conduce laexploatări din partea grupurilor de interese organizate.
În lucrarea lor din 1980, Geoffrey Brennan şi James Buchanan au adresat o întrebare:
„Ar trebui ca puterea de a impozita a guvernului să fie limitată şi ce formă ar trebui să ia
această limitare?“. Din moment ce problema centrală în această versiune a teoriei, dezbătută
în lucrarea „The power to tax“, se referă la posibilitatea adoptării unui comportament
răuvoitor din partea guvernului, cei doi îşi încep acţiunea prin constituirea unei imagini
conform căreia statul este un Leviatan care îşi propune să maximizeze puterea, fondurile,
activele, bunurile pe care le poate primi de la cetăţeni.
Astfel, ei adoptă o abordare minimax a structurii instituţiilor sociale în scopul limitării
unei posibile autorităţi guvernamentale excesive. În lucrarea mai sus amintită autorii se
focalizează asupra constrângerilor constituţionale care să limiteze atitudinea de Leviatan a
guvernului. În acest sens, structura sistemului fiscal este o chestiune constituţională, iar
reformele fiscale sunt probleme ce ţin de adunările constituţionale sau ale altor grupuri de
plătitori de impozite, dar nicidecum o problemă ce ţine de guvernul însuşi.
În abordarea Brennan-Buchanan a analizei schimbului fiscal, problema este să se
aleagă bazele fiscale şi ratele de impozitare care limitează Leviatanul la un nivel dezirabil al
veniturilor fiscale totale, susţinând, de asemenea, abolirea impozitării capitalurilor şi
impozitarea veniturilor câştigate din muncă sau a consumului, care sunt mai elastice şi permit
contribuabililor să scape mai uşor.
Limitările constituţionale asupra naturii bazelor de impozitare pe care Leviatanul le
poate exploata sunt, de asemenea, folositoare în asigurarea faptului că nivelul şi tipurile de
servicii publice furnizate sunt în concordanţă cu dorinţele/preferinţele electoratului. Dacă este
posibil să se stabilească baza de impozitare, care este complementară cu anumite bunuri
11
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 12/48
publice, va fi un motiv pentru Leviatan să-şi cheltuiască o mare parte a forţelor pentru a
asigura binele comun.
În esenţă, cele trei abordări, impozitarea echitabilă, impozitarea optimă şi teoria
schimbului fiscal, au implicaţii diferite pentru structura sistemului fiscal sau reformele fiscale.
Toatele cele trei teorii tradiţionale au fost utilizate ca puncte de plecare în căutarea unuisistem fiscal ideal. Abordarea referitoare la impozitarea echitabilă a exercitat cel mai
pronunţat impact asupra sistemelor fiscale actuale din SUA, Suedia, Irlanda.
În ceea ce priveşte influenţa teoriei echităţii impozitării asupra politicii fiscale,
anumiţi autori cred cu fermitate că echitatea orizontală presupune o singură bază de
impozitare şi susţin abolirea tuturor taxelor şi impozitelor care nu sunt legate de venit, cu
excepţia impozitelor pe proprietăţi şi acciza pe produsele petroliere. Această idee însă nu a
fost aplicată niciodată.Impozitarea optimă a exercitat un impact mai puţin vizibil asupra politicii fiscale din
ultimele decenii. Ideile care susţin această teorie sunt vizibile în Raportul Made (1978), ai
cărui autori recomandă un impozit pe venit cu o bază de impozitare definită global.
Influenţa „schimbului fiscal“ asupra politicii fiscale a fost mai puţin vizibilă decât
celelalte două orientări la un loc. Impactul imediat al acestei analize poate decurge din
sprijinul intelectual, ceea ce a furnizat schimbări ale limitelor constituţionale ale puterii de a
impozita la nivel local sau statal în SUA.
În ceea ce urmează, sunt prezentate implicaţiile pe care fiecare dintre aceste trei teorii
le are asupra structurii sistemului fiscal. Astfel, tabelul de mai jos va arăta care sunt
diferenţele în ceea ce priveşte principalele elemente ale sistemului fiscal.
Tabelul 1: Sistemul fiscal din perspectiva celor trei abordări
12
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 13/48
Sursa: www.contabilul.ro/.../ Teorii -asupra- sistemelor - fiscale-ideale.html
Astfel, potrivit tabelului, unele dintre concepţii preferă bazele de impozitare globală,altele, bazele de impozitare multiple. Diferenţe există şi în ceea ce priveşte prevederile
speciale. În timp ce impozitarea echitabilă se declară împotriva acestora, teoria schimbului
fiscal le utilizează ca strategie pentru limitarea puterii statului. În cadrul impozitării optime, în
funcţie de obiectivele guvernului, se poate apela la diverse deduceri, credite fiscale în
construirea unui sistem fiscal bun conform acestei abordări.
Părerile sunt din nou împărţite, dacă se raportează la ratele/cotele de impozitare
preferate de fiecare dintre aceste trei teorii. Inevitabil, apar unele probleme în implementarea
regulilor specifice fiecăreia din cele trei abordări şi acestea vor fi prezentate succint în tabelul
următor:
Tabelul 2: Probleme de implementare
13
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 14/48
Sursa: www.contabilul.ro/.../Teorii-asupra-sistemelor-fiscale-ideale.html
Astfel, teoreticienii impozitării echitabile s-au ocupat în cea mai mare parte de
problemele ce apar în cuantificarea venitului global, în stabilirea ca bază de impozitare a
venitului nominal sau real şi nu numai a acestora. Analiza impozitării optime aduce în discuţie
probleme legate de studierea impactului fiscalităţii asupra echilibrului economic.
Autorii ideilor schimbului fiscal şi-au canalizat atenţia asupra laturii constituţionale,
iar problemele de implementare decurg din această perspectivă.
Este de recunoscut faptul că aceste trei orientări conţin idei valide, însă nu sunt
capabile să răspundă tuturor întrebărilor care se ridică într-un astfel de context. În realizarea
unei fundaţii pentru teoria impozitării echitabile, unii autori au căutat căi care să neutralizeze
interferenţele politicului în economie, susţinând că introducerea bazei de impozitare globale
va îndeplini acest scop.
Implicaţiile acestui tip de bază de impozitare şi echitatea orizontală pot fi uşor
evidenţiate printr-un exemplu.
Astfel, presupunând că nu există decât două baze de impozitare, B1 şi B2,
reprezentând diferite componente ale venitului, precum câştiguri din salarii şi din capitaluri,
şi, presupunând în continuare că se utilizează o impozitare proporţională, la o rată „t“, iar
fiecare bază de impozitare poate include o singură excepţie, „e“, tratamentul egal al celor
egali, ar cere ca e1/B1 = e2/B2, în care impozitul total plătit pentru fiecare bază ar fi ti = ti şi
Ti = ti*(Bi – si), pentru i = 1,2.
Doar dacă aceste condiţii sunt satisfăcute, contribuabilii cu venit global egal obţinut
din cele două surse în diferite proporţii nu vor avea obligaţii fiscale egale.
Desigur că în discuţia despre impozitarea optimă s-ar putea porni de la cele patru
„maxime“ ale lui Adam Smith, referitoare la egalitate, siguranţă, comoditate şi economie în
colectare. Un alt studiu însă, propune alte trei criterii, şi anume:
• nevoia ca impozitele să fie corecte (printre altele, corectitudinea se referă la lucruri
diferite/tratament diferit pentru persoane diferite);
• nevoia de a minimiza costurile administrative;
• nevoia de a minimiza efectele de inhibare.
14
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 15/48
Abordarea literaturii impozitării optime se îndreaptă către a utiliza analiza economică
pentru a combina aceste criterii într-unul singur, iar acest lucru se poate realiza prin apelul la
conceptul de utilitate individuală şi bunăstare socială şi nu la conceptul de „venit“, din mai
multe motive, şi anume:
• fie datorită faptului că oamenii răspund adesea unei majorări a impozitelor muncindmai mult, pentru a-şi reduce minusul din veniturile lor de după impozitare – iar
această muncă în plus presupune un cost pentru aceste persoane, cost care ar trebui
adăugat reducerii venitului real de după impozitare ca să se ajungă la acel cost total al
majorării impozitelor;
• fie datorită faptului că, în considerarea inegalităţii crescute, venitul real de după
impozitare ar putea fi perceput greşit, adică, dacă toate persoanele primesc acelaşi
salariu pe oră, dar unii muncesc mai multe ore decat alţii, vor fi inegalităţi în termenide venit.
Dar argumentul referitor la echitate pentru impozitarea veniturilor mai mari în
proporţie mai mare decât a celor mai mici va fi destul de nesemnificativ, căci până la urmă,
oricine ar putea alege să lucreze mai multe ore, fie datorită faptului că atunci când impozitele
sunt aplicate bunurilor de consum, preţurile se pot modifica, iar consumatorii ar putea
răspunde la acest fapt prin modificarea stilului de a consuma, iar asta ar duce la o modificare a
importanţei bunurilor în calculul indicelui preţurilor de consum care transformă veniturile
nominale în venituri reale.
În esenţă, toate impozitele şi taxele afectează comportamentul persoanelor într-un
anume mod, deoarece este imposibil pentru un individ să plătească impozite mai mari fără să
îşi reducă consumul, să îşi majoreze venitul, să îşi reducă economiile sau să apeleze la
împrumuturi suplimentare.
Din prisma aceasta, decidenţii politici trebuie să urmeze o bună strategie atunci când
modifică elemente ale sistemului fiscal într-un sens sau altul. Din motivul acesta, este nevoie
de raţionamente mai mult de ordin tehnic, decât de ordin electoral. Din această cauză este
nevoie de un sistem fiscal sustenabil, de „mişcări“ pe termen lung, şi nu de pe o zi pe alta, aşa
cum se întamplă „uneori“ în ţara noastră.9
9 www.contabilul.ro/.../ Teorii -asupra- sistemelor - fiscale-ideale.html
15
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 16/48
CAPITOLUL IIPOLITICA FISCALĂ
2.1. Conceptul de politică fiscală
Conceptul de politică fiscală este prezentat adesea cu nuanţe diferite, accentuându-se,
de regulă, asupra laturii sale referitoare la sistemul de impozite promovat de un stat. De fapt,
politica fiscală nu poate fi concepută decât ca un mixaj între modalităţile de procurare aresurselor la dispoziţia statului şi cele privind destinaţiile ce se dau acestor resurse, în
îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor ce-i revin10.
Politica fiscală reprezintă ansamblul deciziilor prin care se realizează modelarea
structurală a sistemului fiscal, asigurarea funcţionării acestuia în scopul obţinerii finaltăţilor
dorite de către decidentul public, în economie.
Politica fiscală este, deci, o componentă a politicii financiare a statului, care cuprinde,
atât ansamblul reglementarilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor şi
concretizând opţiunile statului în materie de impozit şi taxe, cât şi deciziile privind cheltuielile
publice ce se finanţează. Dar, componentele sale trebuie concertate cu cele de politică
bugetară sau monetară, respectiv cu politica preţurilor şi cu cea a ocuparii forţei de muncă
etc., pentru a se integra în politica generală.
Politica europeană în domeniul impozitării are două mari componente: impozitarea
directă – care este responsabilitatea statelor membre şi impozitarea indirectă, ce afecteaza
libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor.
Statele membre au luat deja măsuri pentru a preveni evaziunea fiscală şi dubla
impozitare, iar politica europeană in domeniu are ca scop să se asigure că pe piaţa internă
concurenţa nu este distorsionată de diferenţe între sistemele şi ratele de impozitare indirectă.
În plus, au fost luate măsuri pentru a preveni efectele negative ale competiţiei în domeniul
impozitării, ce pot apărea în cazul transferurilor de fonduri între statele membre ale Uniunii
Europene.
2.1.1. Dimensiunea spaţială a politicii fiscale
Nivele fiscale de referinţă :
10 Iulian Văcărel şi colectiv, “Finanţe publice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2003
16
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 17/48
- Cadrul local şi naţional;
- Cadul internaţional.
Cadrul local , dreptul de a institui impozite este limitat, deoarece prin presiunea fiscală
se urmăreşte evitarea concentrării populaţiei în unele zone pe motive fiscale. Politica fiscală
urmăreşte dimpotrivă, atenuarea diferenţelor economico-sociale dintre diferitele zone. Teoriafiscală modernă consideră că trebuie asigurată ehitatea orizontală înte colectivităţi, iar dreptul
de a institui impozite de către administraţiile publice să fie limitat.
Cadrul naţional vizează:
• Costul administrării impozitelor;
• Opţiunea guvernelor fiecărei ţări de a alege criteriile de impunere, tehniciile
impunerii;
• Redistribuirile de impozite între diferitele nivele ale administraţiei publice,fără a crea distorsiuni între diferitele nivele ale acestora şi fără a ştirbi gradul de
autonomie financiară a acestora.
Cadrul internaţional:
• Interdependenţa dintre presiunile fiscale naţionale
• Apariţia dublei impuneri juridice
- evitarea dublei impuneri juridice internaţionale se bazează pe decizii fiscale
- existenţa paradisurilor fiscale, ca factor preponderent exogen, care determinădecizii pentru măsuri de evitare şi descurajare a evaziunii fiscale
internaţionale.
• Deciziile fiscale structurale de armonizare a politicilor fiscale sunt supuse unor
restricţii generate de diferenţele existente între ţări
• Tendinţa de integrare - politica fiscală este influenţată de condiţiile ce trebuie
îndeplinite pentru a fi acceptate în uniunile respective.
2.1.2. Teorii contemporane privind fiscalitatea
Rolul acestora în determinarea opţiunilor de politică fiscală Teoria economică şi
practica politică au impus, în timp, două mari abordări fiscale, strâns legate de concepţiile
privitoare la rolul statului în economie. Acele teorii economice şi doctrine politice care se
axează pe stimularea liberei iniţiative, cu menţinerea unui rol redus al statului în economie
sunt, în mod clar, adeptele unei fiscalităţi reduse, considerând că orice formă suplimentară deimpunere înseamnă, de fapt, reducerea capacităţii private de decizie pentru investiţie şi
consum, decizie considerată a fi, din start, mult mai eficientă decât cea a statului „nivelator”.
17
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 18/48
Aceste teorii a fost dezvoltate, în perioada postbelică, de adepţii neoclasicismului economic,
curent reprezentat, în special, de profesorul Milton Friedman, şi a devenit parte a doctrinei
politice, în special, pentru partidele conservatoare din lumea anglo- saxonă.
În viziunea neoclasică impozitul este perceput, mai degrabă, ca o variabilă financiară
decât ca o variabilă instrumentală. Spre deosebire de keynesişti, caresunt preocupaţi de găsirea unei rate a presiunii fiscale susceptibile să permită realizarea
obiectivelor macroeconomice (cum ar fi, de exemplu, utilizarea deplină a forţei de muncă),
neoclasicii se preocupă mai ales de determinarea modalităţilor optime de finanţare a
cheltuielilor publice, adică de obţinerea unei structuri fiscale optime. Problema constă în
găsirea acelui impozit care să perturbe, cât mai puţin posibil, mecanismele pieţei. Numai în
asemenea condiţii, se afirmă, impozitul poate fi utilizat ca o variabilă de politică economică.
Obţinerea impozitului optimal i-a condus pe neoclasici la elaborarea teoriei„superiorităţii impozitului direct asupra impozitului indirect”. Un impozit direct pe venit este,
în mod colectiv, preferabil unui impozit indirect pe cheltuieli. În plus, acest impozit direct
trebuie să fie cât mai progresiv, pentru a fi just din punct de vedere social. Dacă, dimpotrivă,
statul utilizează cu precădere impozitul pe cheltuieli, atunci trebuie avut în vedere faptul că
acesta este generator de„distorsiuni fiscale”, datorită fenomenului de translaţie pe care îl
ocazionează şi care este de natură să perturbe echilibrul pieţei.
Toate aceste critici erau justificate, numai că nu atingeau adevărata problemă de fond:
nu teoria fiscală care pornea de la necesitatea reducerii rolului statului în economie era de
natură să producă aceste dezechilibre, ci aplicarea ei, parţială, numai asupra nivelului
fiscalităţii fără o abordare dură, chiar dureroasă, a nivelului cheltuielilor publice.
În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adaugată există un acord între statele membre de a
o fixa la minim 15%. Evident sunt şi exceptii de la această regulă, existând bunuri exceptate
de TVA sau cărora li se aplică un TVA mai scăzut. În general bunurile şi serviciile ce
beneficiază de aceste excepţii nu sunt în concurenţă directă cu bunuri şi servicii similar din
celelalte state membre, cum ar fi preţurile meniurilor din restaurante.
Diferenţele în nivelurile accizelor practicate de statele membre pot distorsiona foarte
uşor concurenţa, de aceea se supun unor reglementări comune. Cu toate acestea, intervin
anumite diferenţe culturale (decizia unei ţări de a acciza sau nu băuturile alcoolice cum ar fi
vinul şi berea) şi diferenţele economice – spre exemplu, unei ţări care se bucură de un sector
al finanţelor publice sănătos nu i se poate impune să aplice diverse impozite doar de dragul
impozitării.
În domeniul impozitării companiilor, UE are două obiective majore: să evite
competiţia neloială în domeniul impozitării şi să asigure libera circulaţie a capitalurilor.
18
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 19/48
Regulile Uniunii impiedică statele membre să folosească sistemul impozitelor pentru a
influenţa deciziile de investiţii în detrimentul altor state membre. Mai mult, UE urmăreşte
stabilirea unei baze de impozitare comune pentru toate companiile din UE, adică acelaşi tip de
tranzacţie să se supună unui singur set de reguli, lăsând totodată la nivelul statelor membre să
stabilească nivelul ratei impozitării11
.În acelasi timp, politica fiscală are şi scopuri specifice, între care, în opinia lui Paul
Samuelson, sunt de avut în vedere şi acelea de a contribui la atenuarea oscilaţiilor
caracteristice ciclurilor economice sau de a favoriza menţinerea unei economii progresive,
care să asigure un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă.
În viziune modernă, se consideră că politica fiscală presupune folosirea conştientă a
veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat pentru a influenţa viaţa economică şi socială. În
mod deosebit, conţinutul său face imperativă utilizarea ansamblului de instrumente şi procedee cu caracter fiscal pentru a stabili nivelul şi structura prelevărilor obligatorii;
operaţiile, activităţile şi veniturile impozabile; regimul exonerarilor şi reducerilor de impozite
sau cel al subvenţionarilor, conturând modul de a realiza redistribuirea produsului creat între
sfere de activitate, ramuri economice, entităţi administrativ-teritoriale, persoane fizice şi
juridice.
Politica fiscală îşi poate pune amprenta, influenţând asupra derulării proceselor
economico-financiare şi implicit asupra evoluţiei întregii societăţi. Dar, la rândul său, ea este
condiţionată de mediul economic, printr-o serie de factori, dintre care se remarcă: starea
economiei, raporturile dintre sectorul public şi cel privat, nivelul veniturilor cetăţenilor etc.
În sinteză, politica fiscală se reprezintă prin totalitatea metodelor, mijloacelor,
formelor, instrumentelor şi instituţiilor folosite de stat pentru procurarea resurselor financiare
fiscale şi utilizarea lor în finanţarea de acţiuni publice, inclusiv pentru influenţarea vieţii
economice şi sociale. Ea abordează, în mod firesc, atât problematica impozitelor (prelevărilor
fiscale), cât şi pe cea a cheltuielilor publice, care adesea joacă rolul determinant în cadrul
politicii financiare a statului.
Apariţia şi consacrarea noţiunii de fiscalitate, până la accepţiunea sa actuală, se înscrie
organic în evoluţia societăţii omeneşti, fiind legatş indisolubil de crearea şi funcţionarea
statului, de la formele incipiente până la instituţiile şi organismele de tip statal moderne, cu
funcţii şi sarcini multiple şi complexe.
Sub aspectul originii sale în plan lingvistic, se poate admite că fiscalitatea îşi are
rădăcinile în cuvântul fiscus din limba latină, cu circulaţie în imperiul roman timpuriu, care
avea înţ elesul de - paner (coş) folosit pentru colectarea veniturilor ce formau cămara
11 Dumitru Miron, Economia Uniunii Europene, Bucureşti 2006
19
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 20/48
Principelui şi acopereau cheltuielile sale, coexistând o vreme cu tezaurul aflat la dispoziţia
Senatului. Subordonarea Senatului de către Împărat a condus însă şi la contopirea celor două
entităţi prin înglobarea resurselor tezaurului (public) cu cele ale fiscului şi implicit a
destinaţiilor date acestor resurse financiare publice, denumite generic resurse fiscale, pentru
finanţarea cheltuielilor publice.În contextul conturării sale ca fenomen socio-economic, tipic organizarii de tip statal a
societăţii omeneşti, noţiunea de fiscalitate a vizat derularea proceselor de prelevare obligatorie
de resurse băneşti la dispoziţia statului, în corelaţie cu cele de alocare / utilizare a acestor
resurse pentru satisfacerea nevoilor considerate a avea caracter public, implicând raporturi
economice în forma banească între stat şi supusii săi. Este însă de admis că, în concordanţă cu
întelesul atribuit iniţial fiscului, accepţiunea dată cel mai adesea conceptului de fiscalitate s-a
grefat, mai ales, pe semnificaşia proceselor de prelevare a unor părţi din veniturile sau averile persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului. Aceasta abordare nu face trimiteri
explicite şi la procesele de alocare / utilizare a resurselor respective, concretizate prin
finanţarea de cheltuieli publice pe seama cărora se oferă gratuit utilităţi publice în beneficiul
societăţii, respectiv al cetăţenilor, organizaţiilor, întreprinderilor etc., deşi ele constituie
elementul indispensabil manifestării fiscalităţii.
2.1.3. Principiile unui sistem fiscal optimal
O problemă importantă care se află astăzi în atenţia multor economişti şi factori de
decizie este aceea a optimizării sistemului fiscal. Introducerea sau modificarea unui impozit
constituie o problemă căreia trebuie să i se acorde o importanţă majoră datorită consecinţelor
generate, de aceasta, pe multiple planuri: economic şi financiar, social şi nu în ultimul rând
politic.
Pentru a răspunde anumitor cerinţe de calitate şi performanţă, sistemele fiscale moderne,
trebuie să fie organizate şi să funcţioneze pe baza unor principii unanim acceptate. Dintre
acestea se detaşează principiul echităţii şi cel al eficienţei, a căror contrapunere face, de cele
mai multe ori, obiectul disputelor legate de fiscalitate, fiecare impozit căutând să împace mai
mult sau mai puţin, aceste două exigenţe. Considerat de Adam Smith ca principiu definitoriu
pentru un bun sistem fiscal, principiul echităţii fiscale este cerut nu numai din considerente
de ordin filozofic, respectiv asigurarea unei dreptăţi sociale în materie de impozite, dar şi din
considerente de ordin practic, ştiut fiind faptul că un sistem fiscal inechitabil generează o stare
20
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 21/48
de rezistenţă din partea contribuabililor, care se materializează în amplificarea fenomenului de
sustragere de la plată a obligaţiilor fiscale. Mai mult decât atât, acumularea în timp a
nemulţumirilor populaţiei poate contribui la căderea de la putere a factorilor politici, care nu
îşi conturează politica fiscală pe criterii de echitate.
Teoretic, noţiunea de echitate fiscală este uşor de înţeles şi de explicat, aceasta presupunând îndeplinirea cumulativă unor condiţii, cum ar fi:
- stabilirea unui minim neimpozabil în funcţie de natura venitului ce cade sub
incidenţa impozitului, precum şi stabilirea unor scutiri şi reduceri de impozite care să
permită satisfacerea cerinţelor decente de viaţă;
- aplicarea generală a impozitelor şi taxelor, astfel încât acestea să afecteze
toate categoriile sociale care realizează venituri din aceeaşi sursă sau care posedă
acelaşi gen de avere;- stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de puterea de contribuţie, acesta
presupunând diferenţierea sarcini fiscale de la un subiect impozabil la altul, atât în
funcţie de cuantumul şi natura materiei impozabile cât şi de situaţia personală a
acestora;
- la aceeaşi putere de contribuţie sarcina fiscală să fie aceeaşi pentru toate
persoanele fizice, indiferent de categoria socială căreia îi aparţin, respectiv toate
persoanele juridice, indiferent de forma juridică în care sunt organizate şi
funcţionează.
Având în vedere cele de mai sus, tot mai mulţi economişti, în special adepţi ai
neokeynesismului, consideră că un sistem fiscal modern trebuie să urmărească atât echitatea
orizontală, respectiv tratament fiscal identic pentru cei care sunt în esenţă egali din punct de
vedere a capacităţii de plată, cât şi echitatea pe verticală, respectiv tratament fiscal diferit
pentru persoanele diferite, urmărindu-se o „redistribuire a veniturilor între membrii societăţii,
în scopul diminuării sau înlăturării inegalităţilor generate de mecanismul pieţei”.
Dacă, în ceea ce priveşte asigurarea echităţii pe orizontală, aceasta este, în general,
bine acceptată şi apreciată, în privinţa echităţii verticale apar controverse legate de
modalităţile posibile de realizare a redistribuirii veniturilor, redistribuire considerată de unii
arbitrară.
În România egalitatea fiscală este consfinţită prin Constituţie, astfel „sistemul legal de
impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”.
Modelarea sistemului fiscal, în vederea obţinerii unei eficienţe maxime a încasării
impozitelor, presupune o analiza temeinică a cuantumului veniturilor ce se pot obţine, în
paralel cu nivelul cheltuielilor efectuate pentru încasarea acestora. Conform principiului
21
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 22/48
eficienţei încasării impozitelor (sau al randamentului) impozitele trebuie percepute cu minim
de cheltuieli şi prin obţinerea unui volum cât mai mare de venituri la bugetul statului.
Maximizarea veniturilor încasate din impozite trebuie privită din două puncte de
vedere, pe de o parte, din punct de vedere al nivelului de impozitare până la care există un
grad de suportabilitate din partea populaţiei şi, pe de altă parte, din punct de vedere algradului în care se încasează impozitele cuvenite bugetului de stat. Trebuie avut în vedere
faptul că, în cazul unei impozitări mai „uşoare”, se obţine un grad mai mare de încasare
(gradul de conformare voluntară a contribuabililor – plata integrală , benevolă şi la termen-
este mai ridicat), ceea ce face ca veniturile obţinute de stat sa fie mult mai mari, în unele
cazuri, faţă de cele obţinute în situaţia unei fiscalităţi „ apăsătoare”, în care gradul de încasare
este mult mai mic, şi care conduce, de regulă, la creşterea cheltuielilor cu încasarea
impozitelor (creşte numărul persoanelor care riscă în sustragerea de la plata impozitelor impunându-se, deci, atât o mărire a aparatului fiscal cât şi o intensificare a acţiunilor de
control).
În general, se consideră că un impozit cu o arie largă de cuprindere şi cu cote scăzute
are un randament mai ridicat decât un impozit cu o arie restrânsă şi cu cote ridicate.
Eficienţa încasării impozitelor este condiţionată de o serie de factori, printre care
foarte importanţi, mai ales în condiţiile ţării noastre, consider a fi următorii:
- stabilitatea legislaţiei, emiterea de acte normative şi norme de aplicare a
acestora clare, care să nu creeze confuzii în interpretare. În acest sens, A. Smith
considera că „ un mic grad de nesiguranţă este un defect mai mare decât un
considerabil grad de nedreptate”;
- pregătirea profesională, capacitatea intelectuală şi morală a personalului care-
şi desfăşoară activitatea în cadrul diverselor structuri organizatorice ale organelor
fiscale;
- aplicarea unui tratament fiscal echitabil tuturor contribuabililor;
- reducerea la strictul necesar a cheltuielilor guvernamentale neproductive şi
neeconomicoase;
- o analiză mult mai temeinică asupra acordării unor facilităţi fiscale, astfel
încât să se atingă obiectivele urmărite prin acestea şi nu doar să contribuie la reducerea
drastică a veniturilor bugetare, aşa cum s-a întâmplat, de multe ori, în ultimii 15 ani;
- descurajarea evaziunii fiscale şi lichidarea economii subterane.
Având în vedere diversele tipuri de impozite, se poate face aprecierea că impozitele
percepute prin metoda stopajului la sursă generează cele mai mici costuri cu încasarea şi
descoperirea cazurilor de evaziune fiscală.
22
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 23/48
La extrema opusa se situează accizele, aceste impozite fiind generatoare de cele mai
mari cheltuieli cu încasarea lor şi în special cu descoperirea cazurilor de evaziune fiscală. În
cazul acestor impozite tentaţia de sustragere, chiar in condiţii de risc maxim, de la plata
obligaţiilor fiscale, prin diferite forme, este foarte mare, datorită veniturilor uriaşe ce se pot
obţine prin eludarea legii, venituri generate de cotele de impunere foarte ridicate şi demodalitatea de calcul, în cascadă, a acestora.
Literatura de specialitate a impus şi alte principii, care se adaugă celor expuse anterior,
principii ce trebuie îndeplinite de un sistem fiscal modern, şi anume:
• Principiul stabilităţii - reflectând maxima fiscală potrivit căreia ”un impozit bun este
un impozit vechi”, respectarea acestui principiu constituie, nu numai, o cerinţă pentru
asigurarea eficienţei încasării impozitelor dar şi pentru a permite contribuabililor luarea
deciziilor de investiţii în condiţii de certitudine, din punct de vedere al legislaţiei fiscale.În privinţa stabilităţii legislaţiei fiscale, se poate aprecia că orice reformă fiscală
trebuie să pregătească facilităţile de tranziţie, gradualismul fiind adesea de preferat unei
bulversări brutale a modurilor de impunere, modificările foarte frecvente ale legislaţiei
constituind o reală sursă de ineficacitate. Din păcate, se pare că acest lucru este cu greu înţeles
de guvernanţii noştri. Stabilitatea impozitului mai este apreciată, în literatura de specialitate, şi
prin prisma randamentului constant al acestuia în toate fazele ciclului economic, foarte mulţi
autori de prestigiu considerând stabil acel impozit al cărui „randament rămâne constant de-a
lungul întregului ciclu economic”.
• Principiul flexibilităţii, parţial în contradicţie cu principiul stabilităţii, este foarte
important în condiţiile în care fiscalitatea este utilizată ca mijloc de politică conjuncturală,
impozitul, a cărui bază de impozitare este sensibilă la evoluţia activităţii economice, putând să
joace, astfel, un rolul de stabilizator economic automat.
• Principiul simplicităţii, devenit prioritar în ţările care au trecut la reformarea
sistemelor fiscale în ultimii ani, are în vedere faptul că un impozit este mai uşor de
administrat, mai uşor de înţeles şi deci susceptibil de a fi mai uşor acceptat de contribuabili cu
cât acesta este mai simplu, fără să conţină prea multe excepţii de la regula generală.
• Principiul certitudinii se referă la faptul că orice contribuabil trebuie să ştie, dinainte,
termenele, modalităţile şi cuantumul obligaţiilor sale fiscale, în felul acesta acţionându-se pe
linia creşterii încasărilor bugetare.
• Principiul comodităţii se referă la faptul că impozitele trebuie să fie percepute la
termenele şi după o procedură cât mai convenabilă pentru contribuabili. În acest sens,
impozitele percepute prin metoda stopajului la sursa sunt de preferat.
23
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 24/48
• Principiul neutralităţii cere ca impozitele să fie selecţionate, legiferate şi aplicate în
aşa fel încât să reducă la minim influenţa acestora asupra deciziilor economice. Din optica
statului, aceasta neutralitate nu trebuie radicalizată, impozitele urmând a fi folosite pentru
corectarea ineficienţei diverşilor agenţi economici şi, în general, pentru atingerea unor
obiective economice, sociale, etc.În funcţie de modul în care sunt respectate aceste principii, atunci când se construieşte
sau se modelează un sistem fiscal, se va obţine ca rezultat un sistem fiscal mai mult sau mai
puţin eficient, mai mult sau mai puţin echitabil, mai mult sau mai puţin optimal. Având în
vedere că echitatea fiscală este mai mult o trăsătură normativă şi că veniturile guvernamentale
şi cheltuielile afectează economia şi societatea în acelaşi timp, obţinerea unui caracter optim a
sistemului fiscal este destul de dificil de realizat.
Analizele referitoare la fiscalitate au căutat, în timp, să furnizeze sfaturi potrivitedespre cum poate fi îmbunătăţit nivelul de echitate la un nivel de eficienţă dat sau cum poate
fi micşorat costul bunăstării la un nivel dat de echitate. Determinarea unui optim real rămâne,
încă, o problemă nerezolvată. Se pare că echilibrul între echitate şi eficienţă, în cadrul unui
sistem guvernamental, trebuie rezolvat prin interacţiune politică. În realitate, într-un sistem
coercitiv, cum este cel fiscal, structura finanţelor guvernamentale ce va rezulta nu va fi nici
eficientă, nici echitabilă, din punctul de vedere al tuturor cetăţenilor.
2.2. Politica fiscală în România
România se află pe poziţia a patra în lume şi pe primul loc în Uniunea Europeană în
funcţie de numărul taxelor pe care o companie trebuie să le plătească într-un an, cu 96 de
impozite, nivel de peste două ori mai mare decât cel din alte state europene, precum Polonia
sau Slovacia, potrivit raportului "Paying Taxes 2008", realizat de compania de consultanţă şi
audit PricewaterhouseCoopers (PwC) şi Banca Mondială, care a analizat 178 de ţări.
În ultimii ani Romania a înregistrat o reducere remarcabilă a inflaţiei - de la peste 14
procente în 2004, la sub 5 procente la sfârsitul lui 2007. Din păcate, recent, aceasta evoluţie a
fost întreruptă brusc, astfel încât în octombrie inflaţia măsurată an la an a atins aproape 7
procente, ca urmare a creşterii accentuate a preţurilor poduselor alimentare şi serviciilor. Se
remarcş astfel contributia factorilor externi - cum ar fi creşterea preţurilor alimentelor pe
pieţele internaţionale - dar fără îndoială că şi factorii interni - precum cererea supraîncalzită şi
costurile în creştere ale forţei de muncă - au rolul lor, aşa cum se observă din cuantificarea
inflaţiei de bază. Pentru sfîrşitul anului, BNR estimează o inflaţie mult deasupra intervalului
ţintă de 3-5 procente.
24
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 25/48
Creşterea inflaţiei trebuie combătută vehement. Întreaga economie beneficiază de
un nivel scăzut şi stabil al inflaţiei, în special pensionarii şi salariaţii cu venituri modeste,
aceştia fiind cei mai vulnerabili la creşterea preţurilor. BNR a lansat deja o primă linie de
atac, prin creşterea ratelor dobânzilor la sfârşitul lui octombrie. Dar politica dobânzilor nu
poate merge prea departe. Deoarece operaţiunile privind contul de capital sunt totalliberalizate, fluxurile de capital reacţionează rapid la creşterea diferenţialului între ratele
dobânzilor interne şi cele externe.
Un răspuns eficient presupune acţiuni coordonate pe ambele planuri, monetar şi
fiscal. În particular, în România, politica fiscală joacă un rol foarte important, deoarece
controlează în mod direct circa 40 de procente din cheltuielile întregii economii. Daca BNR
este lăsată să lupte singură împotriva inflaţiei, vor rezulta rate ale dobânzilor mult mai mari,
care vor afecta ponderea investiţiilor în PIB şi astfel perspectivele de creştere. De aceea, politicile adecvate de reacţie ale BNR, care pot include noi creşteri ale ratelor dobânzilor,
trebuie să fie sprijinite de o politică fiscală restrictivă, precum şi de o politică salarială în
sectorul public prudenţa, ambele cu scopul de a reduce inflaţia şi de a promova creşterea
economică.
În România ultimilor ani, politicile monetare şi fiscale nu au intrat în conflict. Ca
urmare, atat inflaţia cât şi ratele dobânzilor pe termen lung au fost reduse, în timp ce formarea
de capital ca pondere în PIB a crescut. Menţinerea acestui mediu economic favorabil este
cheia unei creşteri economice robuste, de lungă durată, care va conduce astfel la convergenţa
veniturilor către nivelurile Europei de Vest.
Însă, politicle fiscale şi monetare ar putea acţiona una împotriva celeilalte. Concret,
având în vedere trendul ascendent al expectaţiilor inflaţioniste, pe 31 octombrie BNR a decis
creşterea ratelor dobânzilor cu 0.5 puncte procentuale şi nu este exclusă o nouă majorare.
Această decizie este în concordanţă cu regimul de ţintire a inflaţiei al BNR. Pe de altă parte,
se anticipeaza o relaxare a politicii fiscale. Pe lângă creşterea pensiilor de peste 40 de
procente în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 şi a salariului minim de aproximativ 30
de procente, se estimează si o adâncire semnificativă a deficitului bugetului general consolidat
pentru 2008 la 2.7 procente din PIB.
În condiţiile în care ratele reale ale dobânzilor cresc, ne aşteptăm la o reducere a
investiţiilor reale. Chiar dacă pe termen scurt economia ar continua sa crească puternic,
efectele reducerii investiţiilor se vor resimţi prin diminuarea creşterii economice în viitor.
Intrările de capital rezultate din creşterea diferenţialului dobânzilor se vor reflecta în
aprecierea leului. Aprecierea va sprijini procesul de dezinflaţie, dar va conduce la adâncirea
deficitului de cont curent ca urmare a diminuarii exporturilor. Diferenţialul ratelor dobânzilor
25
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 26/48
va stimula preferinţa pentru împrumuturi în valută, iar băncile vor onora această preferinţă,
deoarece au acces la finanţări externe. Creşterea ponderii activelor bancare în valută peste
nivelul actual de 50 procente, fără o acoperirea adecvată a riscului valutar al imprumutatilor,
va face ca băncile să fie mai vulnerabile la fluctuaţiile cursului valutar.
Creşterea economică a României este estimată la peste 6 procente în perioada 2007-2008, în timp ce şomajul a scăzut deja la 4-5 procente, unele domenii confruntându-se chiar
cu deficit de forţa de muncă calificată. Salariile din sectorul public au fost majorate de peste 3
ori în ultimii 5 ani. În aceste condiţii, politicile expansioniste în domeniul fiscal şi al
veniturilor vor impulsiona cererea, iar banca centrală, care întâmpină deja dificultăţi în
reducerea inflaţiei, va trebui să anihileze şi acest stimul sumplimentar. Astfel, Ministerul
Economiei şi Finanţelor ar trebui să economisească modestul surplus bugetar înregistrat la
sfârşitul lui octombrie şi să prevină repetarea exploziei cheltuielilor bugetare de la sfârşitulanului fiscal 2006. Premizele unei politici fiscale prudente în 2008 ar fi realizarea un deficit
bugetar mai mic în 2007 şi o creştere a salariilor în sectorul public în concordanţă cu inflaţia
estimată şi cu creşterea de productivitate.
CAPITOLUL IIIEVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA
3.1. Conceptul de evaziune fiscală
În aspect general, mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se
prezintă sub formă variate şi multiple, însă ele pot fi împărţite în două categorii :
1. procedee şi mijloace ilicite;
2. utilizarea imperfecţiunilor legislaţiei.
În literatura de specialitate se încearcă găsirea unei definiţii care ar cuprinde toată
complexitatea fenomenului de evaziune fiscală cum ar fi :
26
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 27/48
evaziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul
cărora cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile
prevăzute de legislaţia fiscală – reprezintă sensul larg al noţiunii ;
sub un alt aspect mai îngust (se referă la ocolirea pe cale legală a prevederelor
fiscale) – evaziunea fiscală ar reprezenta sustragerea intenţionată de la
executarea obligaţiei fiscale, comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale
concrete, ci prin evitarea intenţionată, prin ocolirea acesteea prin intermediul
unor acţiuni şi acte simulate şi numai aparent reale;
o altă definiţie (de asemenea incompletă ) – evaziunea fiscală reprezintă
sustragera de la plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate
privind sursele şi veniturile impozabile ;
evaziunea fiscală ar fi sustragerea prin orice mijloace ,în întregime sau în parte,
de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor unităţilor
administrativ-teritoraile de către contribuabilii persoane fizice şi juridice ;
şi în sfîrşit, evaziunea fiscală reprezintă acţiunile bine orientate ale
contribuabilului, care-i permit să evite sau să reducă într-o măsură sau alta
plăţile sale obligatorii la buget (impozitele şi taxele).
Făcînd o concluzie a celor relatate, putem menţiona că noţiunea de evaziune fiscală
poate purta diferite sensuri după conţinut.
Una dintre cele mai delicate chestiuni legate de evaziunea fiscală se referă la
delimitarea între evaziunea fiscală legală (licită) şi evaziunea fiscală ilegală (ilicită). Deşi o
asemenea delimitare pare superfluă, deoarece, odată ce este incriminată, orice evaziune fiscală
înseamnă înfrângerea legii, deci este ilicită, din punct de vedere teoretic se poate argumenta o
asemenea distincţie.
Astfel, evaziunea fiscală legală ar trebui considerată ca fiind acea evaziune fiscală
care reuşeşte să evite plata obligaţiilor bugetare (în totalitate sau în parte) exploatând anumite
„portiţe” ale legii. Evitarea plăţii obligaţiilor bugetare prin exploatarea acestor „portiţe”
conduce la reducerea prelevărilor către stat, dar, în acelaşi timp, nu constituie o înfrângere a
legii: aceasta înseamnă că avem de-a face cu o evaziune fiscală dar care a apărut nu prin
încălcarea legii, ci prin respectarea legi12. Se pare că evaziunea fiscală legală (care, deci, nu
12 Probabil că s-ar putea vorbi, aici, despre o încălcare a legii de către...legiuitor care, din incompetenţă sau dininteres, a lăsat „portiţele” respective de sustragere de la plata obligaţiilor bugetare generice. Problemarăspunderii legiuitorului însuşi pentru existenţa evaziunii fiscale legale nu este, încă, suficient dezbătută de către jurişti şi economişti din cauza faptul că este aproape imposibil de dovedit culpa legiuitorului (acesta se poateapăra susţinând că a fost...incompetent). Totuşi, ca posibilitate, judecarea unei asemenea situaţii s-ar putea baza
27
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 28/48
este incriminantă) se datorează conjuncţiei dintre o competenţă (competenţa contribuabilului
de a alege soluţia cea mai avantajoasă din lege) şi o incompetenţă (incompetenţa legiuitorului
căruia i-au scăpat „portiţele” menţionate mai sus). Situaţia în care se poate dovedi că
legiuitorul a „proiectat” portiţele de evaziune fiscală în baza textului legii la presiunea unor
grupuri de interese economice (lobby) şi în detrimentul interesului statului nu trece, automat,în categoria evaziunii fiscale ilegale, deoarece contribuabilul a folosit un text legal pe care nu
l-a încălcat, dar poate conduce la alte calificări, de exemplu la calificarea unei fapte de
corupţie "corupţie"13. Aşadar, deşi evaziunea fiscală legală nu este incriminată în mod direct,
dacă ea este efectul unui act de corupţie produs la nivelul legiuitorului, atunci această din
urmă faptă este incriminată. Corupţia poate sta, ca urmare, la baza creării condiţiilor
legislative pentru existenţa evaziunii fiscale legale.
În ceea ce priveşte evaziunea fiscală ilegală, aici lucrurile sunt evidente: oriceîncălcare a normei fiscale, de natură să aducă prejudicii intereselor financiare ale statului
trebuie calificată ca reprezentând evaziune fiscală ilegală.
Sintetizând toate cele de mai de sus, considerăm că se pot spune următoarele despre
conceptul de evaziune fiscală:
a) evaziunea fiscală legală este o evaziune fiscală care vizează nu efectivitatea
prejudicierii intereselor financiare ale statului ci, mai degrabă, vizează
potenţialitatea unei asemenea prejudicieri. Într-adevăr, dacă evaziunea fiscală se
produce fără încălcarea legii, rezultă, în mod logic, că programarea veniturilor
bugetare nu a luat în calcul veniturile bugetare care ar putea să nu fie încasate ca
urmare a prevederilor legii fiscale. Aşa stând lucrurile, rezultă că interesele financiare
ale statului nu au fost, în realitate, prejudiciate14. Cu alte cuvinte, considerăm că
evaziunea fiscală legală nu există, în sensul propriu al termenului. Se propune, în acest
context, ca aşa-numita evaziune fiscală legală să fie considerată ca reprezentând
pe modul de judecare a răspunderii ministeriale în speţa neglijenţei în serviciu: un legiuitor care, dinincompetenţă, a lăsat asemenea „portiţe” care au generat evaziunea fiscală legală, poate fi acuzat de neglijenţă înserviciu (rămâne de fundamentat conceptul de neglijenţă în serviciu în cazul unui legiuitor care este ales şi nunumit, adică nu are un contract de management).
13 Să menţionăm că susţinerea, în mod transparent, a intereselor unui grup economic, prin promovarea unor actenormative favorabile acestuia, nu constituie, per se, o infracţiune. Dacă, însă, această promovare se face în modnetransparent, atunci cazul este de natura corupţiei.14 De exemplu, ce se poate spune despre situaţia în care veniturile bugetare programate (planificate) nu suntrealizate nu ca urmare a evaziunii fiscale ci ca urmare a incapacităţii administraţiei fiscale de a încasa obligaţiile bugetare? Avem, aici, o prejudiciere a intereselor financiare ale statului? După părerea noastră, da, adică se poatevorbi despre o evaziune fiscală produsă chiar de administraţia fiscală, deşi nu există vreo încălcare directă a legii(există, totuşi, o neglijenţă în serviciu, aşa cum am văzut că ar trebui considerată şi incompetenţa legiuitorului cu privire la legea fiscală).
28
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 29/48
subevaluarea sau subîncasarea veniturilor bugetare posibile. Ca urmare, speciile de
evaziune fiscală legală sunt două:
a) subevaluarea veniturilor bugetare de către legiuitor, prin lăsarea unor „portiţe” de
sifonare a unor posibile venituri publice, adică prin incompetenţă sau neglijenţă în
serviciu (atunci când nu se poate dovedi corupţia); b) subîncasarea veniturilor bugetare de către administratorul fiscal, prin incompetenţă sau
neglijenţă în serviciu (de asemenea, atunci când nu se poate dovedi corupţia).
Pe baza celor de mai sus, aşa-numita evaziune fiscală legală pare a fi o contradicţie în
termeni: pe de o parte, conceptul de evaziune fiscală trimite la înfrângerea legii, deci la o
situaţie de nelegalitate iar, pe de altă parte, evaziunea fiscală poate fi legală. În orice caz,
rezultă cu claritate faptul că, dacă evaziunea fiscală legală este comisă în mod voluntar
(deliberat), atunci ne aflăm în faţa unei sustrageri de venituri publice (nu contează în interesulcui, contează doar că sustragerea s-a făcut în detrimentul intereselor financiare ale statului),
deci ne aflăm în faţa evaziunii fiscale aşa cum este ea definită de legea 87/1994, iar dacă
evaziunea fiscală este comisă în mod involuntar, atunci nu ne aflăm în faţa unei evaziuni
fiscale, în sensul legii 87/1994 ci în faţa altor infracţiuni (de neglijenţă în serviciu, de
exemplu). În această situaţie, după părerea noastră, conceptul de evaziune fiscală legală este
un concept care nu are denotat (nu are corespondent în nici o împrejurare reală), deci el
reprezintă o construcţie semantică artificială la care ar trebui să se renunţe;
b) evaziunea fiscală ilegală este singura specie de evaziune fiscală propriu-zisă, deoarece
ea se face cu înfrângerea legii fiscale. În acest sens, sintagma „evaziune fiscală
ilegală” reprezintă un pleonasm, deoarece evaziunea fiscală este ilegală prin definiţie.
În concluzie, conform tuturor celor argumentate mai sus, există o singură specie de
evaziune fiscală (acea evaziune fiscală numită, în mod pleonastic, evaziune fiscală ilegală), iar
evaziunea fiscală legală nu există (sintagma constituind o contradicţie logică la nivelul
termenilor).
Identificare cazurilor de evaziune fiscală a condus şi la aplicarea unor sancţiuni, sub
forma majorărilor de întârziere, a amenzilor contravenţionale şi a confiscărilor.
Principalii indicatori sintetici referitori la evaziunea fiscală pe anul 2008 sunt
prezentaţi în tabelul următor:
Tabelul 3 – Indicatorii sintetici ai evaziunii fiscale
29
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 30/48
* in indicatorul „confiscari” nu este cuprinsa c/valoarea marfurilor indisponibilizate, care fac
obiectul unor sesizari penale, respectiv, tigarete, alcool si bauturi alcoolice precum si a celor
care, conform prevederilor legale, sunt supuse procedurilor de distrugere.
** valoarea prejudiciilor se refera strict la rezultatele actiunilor initiate de Garda Financiara,
neincluzand prejudiciile aferente constatarilor efectuate de institutie la sesizarea ori din
dispozitia organelor de cercetare penala.
3.2. Formele evaziunii fiscale
Dupã modul cum se procedează în activitatea de evitare a reglementărilor fiscale se
face diferenţierea între evaziunea fiscală legală şi evaziunea fiscală ilicită.
a) Evaziunea fiscală legală reprezintă acţiunea contribuabilului de a ocoli legea,
recurgând la o combinaţie neprevazută a acesteia. Această formă de evaziune nu este posibilă
decât atunci când legea este lacunară sau prezintă inadvertenţe. Evaziunea fiscală legală se
realizează atunci când o anumită parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii
sociale, este sustrasă de la impozitare datorită modului în care legislaţia fiscală dispunestabilirea obiectivului impozabil.
Contribuabilii găsesc anumite mijloace, şi exploatând insuficienţele legislaţiei le
eludeazã în mod legal, sustrăgându-se în totalitate sau în parte plăţii impozitelor, tocmai
datorită unei insuficienţe a legislaţiei. În acest fel contribuabilii rămân în limita drepturilor
lor, fără putinţa de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apăra decât printr-o legislaţie
clară, precisă.
Cele mai frecvente cazuri de evaziune în care se uzează de interpretarea favorabilă alegislaţiei fiscale, în practica ţărilor cu economie de piaţă, sunt:
30
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 31/48
• constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă, în cuantum mai mare
decât cel ce se justifică din punct de vedere economic, micşorând astfel
veniturile impozabile;
• practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în
achiziţii de maşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri aleimpozitului pe venit, măsură care este menită să stimuleze acumularea;
• asocierile de familie, precum şi societăţile oculte dintre soţia şi copiii
întreprinzătorului şi acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea
separată a acestora, repartizarea separată a venitulor pe fiecare asociat ducând
la micşorarea sarcinilor ficale;
• venitul total al membrilor familiei poate fi împărţit în mod egal între aceştia,
indiferent de contribuţia fiecăruia la realizarea lui, pe această cale obţinându-seo diminuare a cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului;
• constituirea unor depozite de păstrare şi administrare de către părinte (tutore) a
unor fonduri în favoarea copilului minor. În acest caz deşi venitul aferent
depozitului este supus impunerii, impozitul plătit este mai mic în comparaţie
cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat;
• folosirea în anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donaţiilor
filantropice, indiferent dacă acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei părţi din veniturile realizate de la impunere;
• un contribuabil are posibilitatea să opteze pentru impozitul pe venitul
persoanelor fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de
corporaţie. Optând pentru cel de al doilea regim fiscal, contribuabilul
realizează o importantă sustragere din venitul impozabil deoarece sistemul de
impunere al corporaţiilor cuprinde numeroase facilităţi care duc la o
substanţială reducere a sarcinilor fiscale;• luarea în considerare a unor facilităţi legale cu privire la excluderea din masa
impozabilă a cheltuielilor cu munca vie, cu pregătirea profesională şi practica
în productie, a sumelor plătite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect
programe prioritare de interes naţional;
• scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă sau
publicitate, indiferent dacă au fost făcute sau nu;
31
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 32/48
• interpretarea favorabilă a dispoziţiilor legale care prevăd importante facilităţi
pentru contribuţiile la sprijinirea activităţilor sociale, culturale, ştiinţifice şi
sportive.
Legea 12/1991 privind impozitul pe profit (M.O. nr.25 din 31.01.1991) reglementează
cheltuielile care se scad din veniturile încasate în vederea diminuării profitului. Această listă afost modificată în anexa 1, la Hotărârea guvernului nr. 804 din 30.11.1991.
Interpretarea favorabilă a acestor dispoziţii ce acordă scutiri de impozit pe diferite
perioade de la infiinţarea societăţii în funcţie de profil a dus la înfiinţarea unui număr deosebit
de mare de societăţi cu profil comercial în scopul evaziunii fiscale.
b) Evaziunea fiscală ilicită, spre deosebire de cea legală, se săvârşeşte prin călcarea
flagrantă a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea. În acest caz
contribuabilul violează prescripţia legală cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor,taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului.
Evaziunea fiscală este frauduloasă când contribuabilul, obligat să furnizeze date în
sprijinul declaraţiei în baza căreia urmează a i se stabili cota impozitului, recurge la
disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la
folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului.
În general este greu să se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind
practic nelimitate. În activitatea fiscală există însă forme care se regăsesc mai frecvent:- întocmirea de declaraţii false;
- întocmirea de documente de plăţi fictive;
- alcătuirea de registre contabile nereale;
- nedeclararea materiei impozabile;
- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
- executarea de registre de evidenţe duble, un exemplar real şi altul fictiv;
- diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin
înregistrarea în cheltuielile unităţii a unor cheltuieli neefectuate în realitate;
- vânzările fãcute fără factură, precum şi emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care
ascund operaţiunile reale supuse impozitării;
- falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenţie
între patron şi contabilul şef, ei fiind astfel ţinuţi să răspundă solidar pentru fapta
comisă.
Micşorarea încasărilor bugetare din impozite, datorită evaziunii fiscale, este în mai
multe state o problemă acută şi frecventă, mărimea acestora nefiind deloc neglijabilă.
32
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 33/48
3.3. Evaziunea fiscală între cauze şi efecte
A) Cauzele evaziunii fiscale
În prezent, în condiţiile economiei de piaţă, trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat
la proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea numărului de agenţieconomici, adică a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a
diferitor relaţii cu caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei
fiscale şi creează vaste posibilităţi de evaziune fiscală.
În general, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Putem numi unele din ele, ţinînd
cont de importanţă şi frecvenţa apariţiei:
1. sarcinele fiscale exagerate , adică o povară fiscală peste măsură, inechitabilă şi instabilă
(în special pentru unele categorii de contribuabili ) - aceste cauze pot crea motivemorale de evaziune fiscală a contribuabilului, care tratează faptele menţionate ca o
exprimare a reprimării (dominării) din partea statului, considerîndu-se, în acelaşi timp,
în drept de a se împotrivi şi astfel se formează opinia generală că „a fura de la visterie
nu se consideră furt”.
2. factori de ordin economic:
coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere –contribuabilul
compară consecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor de răspundere pentru neachitare, respectiv, cu cât cota impozitului este mai
mare şi măsurile de răspundere mai mici, cu atît efectul economic al evaziunii
fiscale este mai mare;
starea economică a contribuabilului – cu cât starea economică a
contribuabilului este mai grea, cu atât tentaţia la evaziune fiscală este mai mare
(în unele cazuri executarea de către contribuabil a tuturor obligaţiilor fiscale
poate agrava situaţia economică a acestuia pînă la nivelul critic şi evaziuneafiscală poate deveni unica şansă de supravieţuire), iar pericolul aplicării
măsurilor de răspundere îl afectează mai puţin decît în cazul contribuabilului
care se dezvoltă dinamic şi aplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi de
perspective evidente;
descreştere (criză) economică - se înrăutăţeşte starea materială atît a
contribuabilului, cît şi a consumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii,
micşorîndu-se astfel posibilitatea de a transfera impozitul prin intermediulmajorării preţurilor de livrare ;
33
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 34/48
2. insufucienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei fiscale (cu caracter
permanent) şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care
constituie o parte componentă a educaţiei civice;
3. imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele rapoprturi
aferente fiscalităţii rămîn în afara reglementărilor normative), impreciziilor şiambiguităţilor – toate acestea creând un „climat destul de favorabil” pentru
contribuabilii care urmăresc scopuri evazioniste;
4. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şi
un personal suficient numeric, bine instruit şi corect în acţiuni (excesul de zel al
autorităţilor fiscale, adică exagerări în procesul exercitării funcţiilor, de asemenea
creează premise pentru evaziunea fiscală ), etc.
5. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura impunerii care, larăndul ei, este determinată de domeniul şi specificul activităţii contribuabilului (de
exemplu salariaţii dispun de posibilităţi reduse de evaziune /eludare a fiscului), deoarece
impunerea lor este asigurată de un terţ prin reţinerea la sursă, în schimb persoanele ce
desfăşoară activitate de întreprinzător beneficiază de un volum considerabil de
posibilităţi de evaziune fiscală prin intermediul modului de evidenţă, a sistemului de
deduceri, de facilităţi, de treceri în cont, de restituiri, etc.);
6. putem menţiona chiar şi cauze de ordin politic – asemenea cauze ale evaziunii fiscale
ţin de funcţia de reglare a impozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii
promovează un anumit gen de politică economică sau socială, iar contribuabilii
împotriva cărora este îndreptată asemenea politică opun o anumită rezistenţă, inclusiv
prin intermediul evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atît statului (societăţii), lipsindu-l de
veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului, deoarece în
realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, creîndu-se
distorsiuni în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de
contribuabili).
Metodele de evaziune fiscală se schimbă cu o rapiditate uimitoare, şi metodele de
control şi investigare trebuie să evolueze cu aceeaşi intensitate.
B) Efectele evaziunii fiscale
Conform unor opinii, împărtăşite de specialişti în domeniul fiscalităţii, fenomenul
evaziunii fiscale provoacă mai multe tipuri de efecte, observîndu-se o paralelă între funcţiile
impozitelor şi tipurile de efecte ale evaziunii fiscale. Aşadar, pot fi nominalizate următoarele
efecte ale evaziunii fiscale :
34
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 35/48
efecte cu caracter economic;
efecte cu caracter social;
efecte asupre formării veniturilor statului;
efecte cu caracter politic.
Efecte cu caracter economic. Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitele
reprezintă una din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi, în acelaşi timp,
o pîrghie destul de eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi
desfăşurarea activităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela compartimentul
investiţional al agenţilor economici). La rîndul său, un buget care dispune de venituri
suficiente devine un mijloc eficient în asigurarea echilibrului general economic, precum şi un
mijloc de corectare a conjuncturii economice (promovarea de măsuri cu efecte inflaţioniste -
cum ar fi majorarea cheltuielelor publice pentru stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri
de muncă, sau a măsurilor cu efect deflaţionist - de exemplu, cele privind reducerea
impozitelor).
Efecte cu caracter social. Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă, deoarece
implică micşorarea fondurilor ce constituie venituri ale bugetului, şi statul nu-şi poate
îndeplini corespunzător sarcinele ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural(acordarea de subvenţii, compensaţii şi indemnizaţii, facilităţi fiscale). Pe de altă parte, direct
sau indirect, contribuabilul care a săvîrşit evaziunea, mai devereme sau mai tîrziu, va avea şi
el de suferit.
Aşadar, insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale a mijloacelor bugetare necesare
pentru promovarea unor programe guvernamentale de interes general sau local (privind
sprijinul unor categorii sociale defavorizate, privind acordarea avantajelor fiscale şi a
ajutorului financiar direct altor categorii care au nevoie de sprijinul financiar al statului ), poate avea ca efect consecinţe sociale destul de grave cum ar fi diminuarea standardului de
viaţă al categoriilor sociale care sînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor
privind gradul de educaţie şi sănătate a populaţie, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi
grave tulburări şi din partea populaţiei.
Efecte asupra formării veniturilor statului. După cum a fost menţionat anterior,
existenţa fenomenului de evaziune fiscală în mod obligatoriu duce la diminuarea volumului
veniturilor statului şi, în rezultatul lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinireasarcinelor puse, statul nu are o altă cale decît să aplice unica măsură eficientă şi cu efect
imediat – majorarea cotelor impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi
35
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 36/48
impozite şi taxe. Această măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi, ca urmare
firească, o creştere a rezistenţei (opunerii) la impozitare şi, evident, a fenomenului de
evaziune fiscală. Adică se crează un „cerc vicios” ,din care se poate ieşi doar dacă se reduce
semnificativ fenomenul evaziunii fiscale, iar în consecinţă se va reduce volumul de venituri ce
se sustrag de la buget. Odată ce se produce aceasta, se măreşte volumul veniturilor la buget,necesităţile statului şi societăţii sunt satisfăcute şi chiar se poate opta pentru reducerea cotelor
de impunere.
Efecte cu caracter politic. Orice campanie electorală care are loc, în mod obligatoriu
va pune ca sarcină lupta cu corupţia, cu economia tenebră, asigurarea principiului supremaţiei
legii. Ţinînd cont de faptul că aceeaşi contribuabili (persoanele juridice sunt formate tot de
cetăţeni) sunt în acelaşi timp şi alegători, este foarte uşor de dedus care vor fi rezultatele
alegerilor pentru formaţiunile politice care au fost la guvernare şi n-au întreprins nimicesenţial pentru înlăturarea fenomenelor negative care afectează echitatea contribuabililor.
Altfel spus, ponderea majorată a fenomenului evaziunii fiscale poate avea o influenţă
esenţială asupra evoluţiei sistemului politic.
3.4. Modalităţi de realizare a evaziunii fiscale (exemplu referitor la T.V.A.)
Taxa pe valoarea adăugată se spune că este unul din impozitele mai puţin predispuse a
fi obiectul evaziunii fiscale. Se are în vedere, când se face această afirmaţie, că T.V.A., fiind
înscrisă obligatoriu în documentul care atestă transferul proprietăţii unui bun, prezintă
posibilitatea controlului încrucişat în vederea stabilirii realităţii operaţiunii impozabile (la
vânzător şi la cumpărător).
Cu toate acestea, chiar în ţările cu sisteme fiscale solide, evazioniştii nu pierd din
vedere nici acest impozit. Este vorba, de exemplu, de “instituţia” taxi-ului. “Taxi” este un
“mandatar” a cărui unică funcţie este de a fi înscris la Registrul Comerţului pentru a emite,
sub acoperirea antetului său, facturi de vânzare fictive. Altfel spus, el conduce o firmă de
faţadă, însărcinată să emită documente comerciale corespunzătoare operaţiunilor fictive
desfãşurate de firme reale şi în aparenţă, ireproşabile în ceea ce priveşte activitatea
desfãşurată. Prin aceste facturi se permite societăţilor comerciale beneficiare (reale) să obţină
rambursări de T.V.A..
Cu atât sunt mai mari posibilităţile de evaziune fiscală, în materie de T.V.A. la noi,
unde sistemul fiscal fragil este dublat de un aparat fiscal nu tocmai performant.
Cel care îşi propune să verifice dacă agentul economic a stabilit o sumă corectă
privind T.V.A. pe care el trebuie să o suporte pentru activitatea unei anumite perioade, nu are
36
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 37/48
decât să calculeze valoarea adaugată prin însumarea elementelor componente şi să-i aplice
cota de T.V.A. Deoarece T.V.A. calculată ca diferenţă între taxa aferentă ieşirilor
(facturărilor) şi cea corespunzătoare intrărilor (cumpărărilor) nu este taxa aferentă valorii
adăugate pentru producţia realizată într-o anumită perioadă, trebuie mai întâi fãcute unele
corecţii atât la T.V.A. colectat, cât şi a celei deductibile pentru a exista comparabilitate întrecele două metode de calcul. Condiţiile se referă la:
• scăderea din T.V.A. deductibilă a taxei aferente cumpărărilor de active
imobilizate;
• influenţarea T.V.A. deductibile cu taxa aferentă diferenţelor dintre soldul final
şi cel iniţial al stocurilor; se scade taxa aferentă soldurilor finale şi se adaugă cea
aferentă soldurilor iniţiale;
• influenţarea T.V.A. colectată cu taxa aferentă diferenţei dintre soldul final al
ieşirilor şi cea aferentă soldului iniţial al ieşirilor; se adaugă taxa aferentă soldului
final şi se scade cea aferentă soldului iniţial.
Exemplu:
Intrãri Valoare
adãugatã
Ieşiri
Soldiniţial
400 100
Cumpãrã
ri
1000 500 1600 vânzãri din care:
-1800 producţie
-(200) din soldSold final 100 300 sold final
T.V.A. deductibilã = 1000x19%+400x19%−100x19% = 285
T.V.A. colectatã = 1600x19%+300x19%−
100x19% = 342T.V.A. de platã = T.V.A. colectatã −T.V.A. deductibilã = 57
Folosind metoda de determinare a T.V.A. pe baza aplicării cotei de impozitare asupra
valorii adăugate obţinută prin însumarea elementelor componente ale acesteia se poate
verifica dacă agentul economic în cauză a efectuat vreo evaziune fiscală prin:
• înscrierea în registrul de cumpărări a unor facturi fictive pentru a majora
T.V.A. deductibilă şi a micşora sau elimina datoria agentului economic faţă de bugetulde stat privind acest impozit;
37
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 38/48
• neînscrierea în registrul de vânzări a unor facturi emise de agentul economic
sau neîntocmirea unor documente legale privind vânzările agentului economic.
Verificarea concordanţei taxei datorate pentru activitatea desfãşurată de un agent
economic, stabilită prin cele două metode se poate face pe diferite perioade de timp, mergând
de la o lună la un an de zile.În cazul unui agent economic care are şi activitate de export este necesară o corecţie
suplimentară a taxei calculate pentru a exista o comparabilitate cu taxa calculată pe baza de
valoare adăugată. De asemenea, verificarea este îngreunată în cazul agenţilor economici care
lucrează cu mai multe cote, deoarece ajustările se complică.
CAPITOLUL IV
PREVENIREA ŞI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE ÎN ROMÂNIA
4.1. Inspecţia fiscală
Inspecţia fiscală este acţiunea privind verificarea bazelor de impozitare, a
corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către
contribuabil şi a stărilor de fapt aferente.
Inspecţia fiscală se exercită la toate persoanele, indiferent de forma lor juridică, care
au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor şi taxelor.
Formele de inspecţie fiscală sunt:
a) inspecţia fiscală de ansamblu, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor
categoriilor de impozite ale unui contribuabil pentru o perioadă de timp determinată;
b) inspecţia fiscală parţială care reprezintă activitatea de verificare a unui impozit, sau
a mai multor impozite, pentru o perioadă de timp determinată;
38
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 39/48
c) inspecţia fiscală tematică care reprezintă activitatea de verificare având ca obiect
anumite categorii de activităţi, operaţiuni sau documente.
Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru
impozitare, chiar dacă acestea nu au legătură cu persoana supusă inspecţiei fiscale.
În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele proceduri decontrol:
a) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în
principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei
fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;
b) controlul încrucişat, care constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor
impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul
încrucişat poate fi şi inopinat.La finalizarea controlului inopinat sau încrucişat se încheie proces-verbal.
În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele metode de control:
a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a
documentelor şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de
evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a
surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi
testare asistate de instrumente informatice specializate.
Inspecţia fiscală se efectuează în interiorul termenului de prescripţie a dreptului de a
stabili impozitul respectiv.
La contribuabilii mari perioada supusă inspecţiei fiscale trebuie să succeadă perioadei
supusă anterior inspecţiei.
La celelalte categorii de contribuabili, inspecţia fiscală se poate extinde asupra
ultimilor 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia
fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili impozite dacă:
a) există suspiciunea unei diminuări a impozitului;
b) nu au fost depuse declaraţii fiscale.
Inspecţia fiscală se efectuează de către organul fiscal competent, stabilit potrivit
prezentei legi. Organul fiscal competent poate delega competenţa privind efectuarea inspecţiei
fiscale şi altor organe fiscale.
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de
către organul fiscal competent. Contribuabilul nu poate să emită pretenţii cu privire la
procedura de selectare folosită.
39
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 40/48
Înaintea desfăşurării unei inspecţii fiscale, contribuabilul are dreptul să fie înştiinţat în
legătură cu acţiunea care urmează să se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie
fiscală.
Avizul de inspecţie fiscală va cuprinde menţiuni privind:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale; b) data probabilă de începere a inspecţiei fiscale;
c) impozitele şi perioadele impozabile ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru
motive justificate.
La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul are obligaţia să prezinte contribuabilului
legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnatăîntr-un înscris prin indicarea datei şi a orei.
Inspecţia fiscală se desfăşoară, în principiu, în spaţiile de lucru ale contribuabilului.
Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat precum şi logistica necesară
desfăşurării inspecţiei.
Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci
activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc
stabilit de comun acord cu contribuabilul. Cu acordul scris al contribuabilului, persoană
fizică, organul fiscal este îndreptăţit să desfăşoare inspecţia fiscală şi la domiciliul sau
reşedinţa persoanei fizice.
Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia, organul fiscal, are dreptul să
inspecteze locul în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei
persoane desemnată de acesta.
Inspecţia fiscală se desfăşoară în timpul orelor de lucru obişnuite. Inspecţia fiscală se
poate desfăşura şi în afara orelor de lucru obişnuite, cu acordul scris al contribuabilului şi cu
aprobarea conducătorului organului fiscal.
Inspectorul fiscal trebuie să examineze toate stările de fapt şi raporturile juridice care sunt
relevante pentru impozitare.
Inspecţia fiscală trebuie efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea
curentă a contribuabililor şi să utilizeze cu eficienţă timpul afectat inspecţiei fiscale.
Rezultatele inspecţiei fiscale vor fi consemnate într-un raport scris în care se vor
prezenta constatările rezultate în urma inspecţiei, din punct de vedere faptic cât şi juridic
precum şi modificările bazei de impozitare. Atunci când nu se produc modificări ale bazei de
impozitare este suficient a se comunica în scris acest fapt contribuabilului.
40
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 41/48
În situatia în care pentru o stare de fapt se află în derulare o procedură de contestaţie
sau există o cerere de informare obligatorie aceasta trebuie cuprinsă în mod corespunzător în
raport.
Raportul întocmit de inspectorii fiscali cu ocazia activităţii de inspecţie fiscală nu
constituie act de impunere, nu poate fi atacat potrivit procedurii prevăzute de lege, de cătrecontribuabil, şi serveşte întocmirii deciziei de impunere.
Dacă la evaluarea raportului urmează să se modifice constatările inspecţiei în
defavoarea contribuabilului, atunci înainte de emiterea deciziilor de impunere, acestuia
trebuie să i se ofere ocazia de a-şi exprima punctul de vedere.
Folosirea constatărilor în urma inspecţiei fiscale: Constatările făcute pe o anumită
perioadă de inspecţie, pot fi folosite şi pentru alte perioade fiscale ale contribuabilului.
4.2. Organe cu atribuţii în identificarea şi combaterea evaziunii fiscale
Lipsa unui control bine organizat şi dotat cu un personal priceput şi corect poate
conduce la forme de mare amploare ale evaziunii fiscale. Pentru organizarea şi funcţionarea
controlului financiar şi Gărzii Financiare, la 22 martie 1991 s-a adoptat legea nr.30, publicată
în M.O. al României nr.64 din 27 martie 1991.
În conformitate cu art.1 din legea 30/1991, “Ministerul Finanţelor, în numele statului
efectuează aparatul specializat controlulului şi administrării mijloacelor financiare ale
organelor centrale şi locale, ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi
verifică respectarea reglementãrilor financiar-contabile în activitatea desfãşurată de către regii
autonome, societăţi comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor
acestora faţă de stat”.
Cel de al doilea aliniat al aceluiaşi articol menţionează că “aparatul specializat al
Ministerului Finanţelor acţionează operativ pentru prevenirea şi combaterea fraudelor,
contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri, luând măsurile prevăzute
de lege”.
În art.4 se precizează că “controlul financiar al statului se organizează şi funcţionează
în Ministerul Finanţelor şi se realizează prin Direcţia Generală a Controlului Financiar de Stat
şi Garda Financiară”.
Prin lege, atribuţiile ce revin Direcţiei Generale a Controlului Financiar de Stat şi
unităţilor subordonate acesteia sunt:
41
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 42/48
• controlează administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru
cheltuielile de funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei
de stat şi unităţilor finanţate de la buget;
• controlează utilizarea fondurilor acordate de către stat pentru realizarea de investiţii de
interes general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii
prevăzute de lege;
• verifică folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor
financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu
capital de stat;
• verifică exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege şi de
actele de constituire a societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărind
stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiareşi fiscale faţă de stat;
• îndeplineşte şi alte atribuţii de control stabilite potrivit legii în sarcina Ministerului
Finanţelor.
De asemenea, sunt reglementate şi atribuţiile Gărzii Financiare:
• aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind
împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor;
• respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandă şiorice procedee interzise de lege;
• să verifice existenţa şi autenticitatea documentelor justificative, pe timpul tranportului,
precum şi în locurile de desfãşurare a unor activităţi de producţie, prestări de servicii,
acte şi fapte de comerţ, când există indicii de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale sau de realizare a unor procedee interzise de lege;
• să verifice registrele sau orice alte documente din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor
fiscale;
• să constate contravenţii şi să aplice sancţiunile corespunzătoare;
• să sesizeze organele de urmărire penală în legatură cu infracţiunile constatate cu
ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu.
În urma constatărilor rezultate din controlul financiar, Ministerul Finanţelor are
dreptul în conformitate cu dispoziţiile art.7 din legea nr. 30/1991 să dispună:
a) luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în activitatea
financiar-contabilã a administraţiilor centrale şi locale, precum şi a regiilor autonome;
42
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 43/48
b) corectarea şi completarea bilanţurilor contabile şi vărsarea la buget a impozitelor şi a
altor venituri legal datorate statului;
c) aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul preţurilor şi
tarifelor;
d) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile şifiscale.
Nerespectarea, neducerea la îndeplinirea la termen a dispoziţiilor date prin actul de
control încheiat de organul financiar-fiscal constituie în sistemul legii nr. 87/1994
contravenţie şi se sancţionează ca atare.
4.3. Metode de combatere a evaziunii fiscale în România
Perioadele de tranziţie în orice stat generează modificarea cadrului legal existent, care
se consideră suport obligatoriu pentru dezvoltarea societăţii, conform strategiei preconizate.
Particularităţile fenomenului infracţional caracteristic etapei actuale impune
modificarea cadrului legislativ în vederea ajustării mecanismului legal de profilaxie şi
contractare a delictelor la normele internaţionale din domeniu.
Problemele organelor de drept privind aplicarea cadrului legislativ trebuie examinate
prin prisma a două aspecte generale:
Aplicarea corectă şi consecventă sub toate aspectele a legislaţiei existente;
Modificarea legislaţiei ,avînd ca suport legislaţia şi practica judiciară a altor
state, în primul rînd, a celor cu principii şi concepţii comune de dezvoltare,
bazîndu-se în acest scop pe prognozele posibile a declanşării fenomenelor
infracţionale.
Trecerea patrimoniului public în posesia unei categorii de cetăţeni este caracteristică
trecerii la statul de drept, determinînd în acelaşi timp şi o schimbare în situaţia cetăţeanului.Astfel, la calitatea de proprietar, producător şi beneficiar i s-a atribuit calitatea de
contribuabil la suportarea cheltuielelor publice şi a cea de beneficiar direct sau indirect, al
aceleiaşi cheltuieli în măsura în care statul îi asigură protecţie socială, servicii, siguranţă
socială, respectarea drepturilor fundamentale.
Sigur că dacă gradul de conversiune a contribuţiei pe care cetăţeanul o aduce la
bugetul cheltuielelor publice, depinde de faptul cum acesta o va trata: ca o povară, un bir sau
ca o necesitate de participare la gestionarea democraţiei.
43
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 44/48
Indiferent însă de această percepere a existat, există şi va exista tendinţa
contribuabililor de a diminua orice contribuţie sau de a se sustrage integral de la plata
acesteia.
Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege :
1. Practicarea activităţii economice fără înregistrare legală;2. Eschivarea celor înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi datelor ce
atestă obligaţiunile fiscale faţă de buget;
3. Tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal;
4. Neachitarea impozitelor deja stabilite.
Reieşind din cele expuse mai sus, combaterea acestor tendinţe implică necesitatea:
Legiferării sistemului de impozitare (toate titlurile Codului Fiscal, Legea
bugetului de stat); Organizării şi dotării aparatului fiscal (Legea privind bazele Sistemului Fiscal
şi Legea cu privire la Serviciul Fiscal de stat);
Sancţionării tendinţelor infracţionale ,atît pe cale administrativă, cît şi pe cale
penală.
Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încît să se realizeze
reducerea drastică a evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de producere a
evaziunii dintr-un sector de activitate în altul, sau de la un regim de impozitare la altul.În consecinţă, se impune a fi luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea
controlului fiscal şi, implicit, la reducerea drastică a evaziunii fiscale, precum :
asigurarea unor forţe adecvate penru control, intensificarea controalelor fizice,
regîndirea priorotăţilor de control. În acest sens, o atenţie deosebită ar trebui acordată
pregătirii şi perfecţionării profesionale a inspectoratelor de control fiscal, precum şi
aşezării pe baze moderne a activităţii de selectare a contribuabililor.
îmbunătăţirea eficienţei controalelor prin aplicarea experienţei dobîndite în decursuldesfăşurării acţiunilor de control. O metodă care ar putea fi utilizată este sintetizarea
cunoştinţelor, a problemelor şi a soluţiilor adoptate în cursul acţiunilor de control şi
elaborarea unor manuale de control fiscale destinate inspectorilor.
alocarea unor noi resurse, financiare şi umane, destinate controlului, precum şi
orientarea celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a
evaziunii fiscale. Asigurarea unui buget propriu de venituri şi cheltuieli pentru
administraţia fiscală , poate creea premisele creşterii calităţii şi randamentului controluluifiscal. De asemenea, extinderea utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai
44
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 45/48
judicioasă a resurselor şi orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care
prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală.
introducerea unui sistem computerizat de control. Informatizarea întregului proces de
administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte şi
permanent actualizate, care să cuprindă toţi contribuabilii şi toate obligaţiile fiscale aleacestora. Existenţa unor astfel de baze de date ar asigura condiţiile pentru realizarea unui
control masiv, pe documente, pentru toţi contribuabilii şi pentru selectarea, în vederea
desfăşurării controlului pe teren, numai a contribuabililor care prezintă un risc ridicat.
perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control. Întărirea
colaborării cu organele de control fiscal din cadrul altor administraţii fiscale naţionale
constituie o modalitate de perfecţionare a tehnicilor de control fiscal.
identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale către bugetul
statului. Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot furniza informaţii
consistente referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor fiscale. Apoi, aceste
informaţii pot fi grupate în funcţie de impozitele la care se referă sau în funcţie de
domeniul de activitate în care au fost întîlnite şi pot constitui capitole din ghiduri de
control puse la dispoziţia inspectorilor;
identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în vigoare.
Pe baza constatărilor efectuate de organele de control, precum şi pe baza
informaţiilor deţinute de celelalte funcţii ale administrării pot fi administrate deficienţele
apărute ca urmare a aplicării legislaţiei şi pot fi formulate propuneri de îmbunătăţire a
acesteia;
elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la conturile bancare
prin intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările ilegale. Crearea cadrului
legal care să permită administraţiei fiscale să obţină informaţii privind conturile bancare
ale contribuabililor şi tranzacţiile efectuate de aceştia prin bănci, constituie un instrument
foarte valoros pentru organele de control fiscal, pentru obţinerea tuturor informaţiilor
necesare în vederea stabilirii corecte a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru
reducerea evaziunii fiscale.
identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi crearea unui
sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituţiile statului, implicate în
lupta împotriva crimei organizate, fraudei şi evaziunii fiscale ar putea să asigure crearea
unei baze de date care să conţină toate modalităţile prin care se realizează frauda fiscală,
45
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 46/48
iar pe baza acestor informaţii s-ar putea elabora acte normative şi proceduri aplicabile
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
utilizarea acordurilor cu terţe ţări pentru a obţine informaţii care să ajute la combaterea
contrabandei şi a falsei declarări a importurilor.
CONCLUZII
Evaziunea fiscală a devenit un fenomen omniprezent în plan economic şi social.Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscală este îngrijorătoare deoarece în lipsa măsurilor de
combatere se pare că atentează deja la stabilitatea economiei naţionale.
În plan economic o situaţie echilibrată a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea
macroeconomicã şi la asigurarea condiţiilor unei dezvoltări economice.
Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună nişte sancţiuni
drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil şi poate în
primul rând o educaţie fiscală a cetăţenilor.Legile fiscale trebuie să fie simple, clare, precise şi relativ stabile, să se facă o
deosebire între cazurile când legile sunt încălcate cu intenţie de fraudă sau când sunt încălcate
din culpă, din neglijenţă, sau din cauze independente de voinţa contribuabilului. Este necesar
să se reorganizeze controlul şi verificările fiscale, să se elaboreze de către B.N.R. norme clare
cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite şi documentele ce trebuie prezentate de
persoanele fizice.
Ţara noastră a avut unul dintre cele mai bune coduri de procedură fiscală, dar care a
fost abrogat de regimul de dictatură instaurat după cel de al doilea Război Mondial.
46
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 47/48
BIBLIOGRAFIE:
Bostan, I. - „Controlul fiscal”, Editura Polirom, Bucureşti, 2003Clocotici D.,
Gheorghiu Gh.
- „Evaziunea fiscală. Probleme juridice ale răspunderii
contravenţionale şi penale”, Editura Lumina Lex, Constanţa, 2001Cristof Ruhl, Dăianu
D.
- „Tranziţia economică în România – trecut, prezent şi viitor”, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2000Hoanţă N. - „Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003Matei Gh. - „Finanţe publice, ediţia a II-a”, Editura Universitatea, Craiova, 2005Marinescu I.,
Brezeanu P.
- „Finanţe publice şi fiscalitate”, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2004Moşteanu T., Dinu
S.
- „Reforma sistemului fiscal dinRomânia”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004Popa Ş.,
Drăgan Gh.
- „Spălarea banilor şi finanţarea terorismului”, Editura Expert, 2005
Safta D., Safta M.,
Mrejeru Th.,
Florescu P şi
colectivul
- „Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000
Şaguna D., Tutungiu
M.E.
- „Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002
Şaguna Dan Drosu - „Drept fiscal şi financiar”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002Ungureanu M.A. - „Finanţe publice”, Editura Conphzs, Râmnicu Vâlcea, 2006Văcărel I. Şi
colectivul
- „Finanţe publice, ediţia a IV-a”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2006Vizitiu Gh. - Evaziunea fiscală”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001*** - Legea nr. 241 din 15.07.2005 privind prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 672/27.07.2005*** - Legea nr. 161 din 19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demintăţilor publice, a funcţiilor publice şi
în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în
Monitorul Oficial nr. 279/21.04.2003*** - Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul Fiscal, publicată în
Monitorul Oficial nr. 972/23.12.2003, cu completările şi modificările
ulterioare*** - Ordonanţa Guvernului nr. 70/28.08.1997 privind controlul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial nr. 227/30.08.1997*** - Ordonanţa Guvernului nr. 92/24.12.2003 privind Codul de
Procedură Fiscală, republicată în Monitorul Oficial nr.
863/26.09.2005
47
5/11/2018 2 44823757 Licenta Evaziunea Fiscala in Romania. - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/2-44823757-licenta-evaziunea-fiscala-in-romania 48/48
*** - Hotărârea Guvernului nr. 745/03.07.2003 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale de Control, publicată în Monitorul
Oficial nr. 496/09.07.2003*** - Hotărârea Guvernului nr. 1538/18.12.2003 pentru organizarea şi
funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial nr.
12/08.01.2004*** - Hotărârea Guvernului nr. 1574/18.12.2003 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale
de Administraţie Fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr.
2/05.01.2004*** - Carta drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor pe timpul
desfăşurării controlului fiscal, Ordinul Ministrului Finanţelor nr.
1486/03.12.1998*** - Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1753/09.12.2003 pentru
aprobarea Codului etic al inspectorului de control fiscal, publicat în
Monitorul Oficial nr. 929/23.12.2003*** - Hotărârea Guvernului nr. 1574 din 18.12.2003 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr.
2/05.01.2004
48
top related