ameninŢĂri la adresa securitĂŢii si apĂrĂrii naŢionale si colective

8/2/2019 AMENINRI LA ADRESA SECURITII sI APRRII NAIONALE sI COLECTIVE

1/29

AMENINRI LA ADRESA SECURITII sI APRRIINAIONALE sI COLECTIVE

II.1. Consideratii generale

II.2. Precizari conceptuale

II.3. Aspecte privind principalele amenintari la adresa securitatii siapararii nationale si colective

II.3.1. Terorismul international

II.3.2. Proliferarea armelor de distrugere n masa

II.3.3. Crima organizata

II.3.4. Conflictele regionale

II.4. Noile provocari la adresa securitatii nationale si colective.

II.1. Consideratii generale

nceputul secolului al XXI-lea este marcat de transformari profunde alemediului de securitate. Lumea devine tot mai complexa si interdependenta,iar fenomenul globalizarii se afirma tot mai mult ca fiindireversibil. Interesele si obiectivele de securitate ale statelor europene nusunt generatoare de stari conflictuale, mediul de securitate este influentatpozitiv de procesele de integrare europeana si euroatlantica, de extindereacomunitatii statelor care mpartasesc si promoveaza valorile democratiei sieconomiei de piata, de adncirea colaborarii regionale.

Riscurile aparitiei unei confruntari militare traditionale pe continentuleuropean s-au diminuat semnificativ, totusi persista fenomene deinstabilitate si criza la nivel subregional si tendinte de fragmentare,

marginalizare sau izolare a unor state. ari din Europa de Est si de Sud-Estse confrunta cu dificultati economice, sociale si politice asociate procesuluide tranzitie spre societatea bazata pe principiile democratiei si aleeconomiei de piata, care pot genera destule riscuri la adresa securitatiistatelor din regiune. Uniunea Europeana trece printr-un profund proces dereforma interna, concomitent cu derularea procedurilor pentru primirea denoi membri. Progresele n evolutia politicii externe si de securitate comune,


2/29

implicarea si solutiile alese de organizatiile internationale si europene nrezolvarea situatiilor dificile de pe continent demonstreaza ca Europa sepregateste sa si asume un rol substantial n arhitectura propriei securitati,inclusiv n cea de aparare, si sa ofere modele de asezare, pe bazerationale, echitabile, a relatiilor dintre state si natiuni, prin armonizareaintereselor lor.

nceputul noului mileniu este promitator si consacra o noua dinamica apoliticii mondiale n general si a celei europene, n special. Sunt, desigur, simulte necunoscute, integrarea si globalizarea aducnd n prim planamenintarile la adresa securitatii. Schimbarile geopolitice care s-au produsla sfrsitul mileniului trecut au intervenit n procesul de renastere a spirituluinational si identitatii confesionale. Dupa experienta nsngerata aIugoslaviei, preocuparea pentru statutul minoritatilor, fie ele etnice,

religioase sau de alta natura, a devenit o componenta importanta aconstructiei europene. Dorinta de a prezerva valorile de cultura si civilizatiespecifice, create de-a lungul veacurilor de diferite comunitati, azi majoritaresau minoritare, generatoare de identitate spirituala este absolut fireasca sitrebuie ncurajata. Perceptia asupra ct este prea mult sau prea putin nprocesul de stimulare a identitatii grupurilor socio-culturale creeaza sursede amenintare la adresa securitatii. Gestionarea acestora a trecut dinpatrimoniul national n cel international, cu toate avatarurile conceptelor desecuritate ce decurg de aici.

Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO, nvizit21521r172v 59; la Bucuresti n luna mai 2004, a precizat ca:"amenintarile definitorii ale acestui secol sunt: terorismul, proliferareaarmelor de distrugere n masa si statele instabile"[1], iar pentru combatereaacestora "trebuie rectificat modul nostru traditional de gndire cu privire lasecuritate".

Este adevarat ca o data cu obtinerea de catre Romnia a statutului demembru cu drepturi depline al NATO am dobndit nu numai garantia

securitatii si stabilitatii tarii, dar si noi responsabilitati si misiuni care decurgdin acestea. n primul rnd, se impune extinderea preocuparilor ndomeniul securitatii de la rezolvarea problemelor preponderent nationale lacele de sorginte regionala si universala. Aceasta n contextul politicii detransformare a Aliantei, dominata de asiduitatea gasirii solutiilor decombatere si eradicare a amenintarilor att la adresa comunitatii euro-atlantice, ct si a celor ndreptate asupra celorlalte state.
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn1http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn1http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn1http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn1


3/29

n evolutia procesului de realizare a securitatii se constata n ultimii anio amplificare a eforturilor pentru edificarea stabilitatii la nivel regional, ca oetapa intermediara a acestuia. Eforturile depuse de comunitateainternationala pentru instaurarea pacii n Balcani, Orientul Mijlociu si Africasunt concludente. Evidenta a fost si extinderea sistemului de aparare sisecuritate al NATO, prin primirea de noi membri, precum si eforturileUniunii Europene de a dezvolta un model de gestionare a dinamicii desecuritate la scara ntregului continent.

n acest context, multitudinea problemelor de securitate pe care statelesi le-au propus sa le rezolve a condus la cresterea numarului si volumuluiorganismelor internationale. Rezultatele activitatii lor au fost relevante: s-audiminuat pericolele si amenintarile, desi nu au fost eradicate conflictelearmate. Principalele zone de insecuritate au fost incluse n procesele de

stabilizare, dar nu ntotdeauna rezultatele au fost cele scontate.

II.2. Precizari conceptuale

Putem defini conceptul de amenintareca reprezentnd un pericolpotential, exprimat prin cuvinte sau gesturi, care are autor, scop, obiectiv sio tinta.

Pericolulreprezinta o primejdie, un posibil eveniment cu urmarigrave.[2]Pericolular putea fi definit drept caracteristica a unei actiuni sau

inactiuni de a aduce prejudicii valorilor unei societati, persoanelor saubunurilor acestora. n cazul pericolului, sursa, adresa, scopul, obiectivele siefectele sunt probabile.

Amenintareaare indicatori concreti, reprezentnd o declarare a uneiintentii de a pedepsi sau a rani o persoana, n special n cazul n careaceasta nu doreste un semn sau o avertizare asupra unui posibil necaz,pericol.

Din punct de vedere militar, analiza amenintarii poate avea n vedere

procesul continuu de compilare si examinare a tuturor informatiilordisponibile referitoare la potentiale activitati teroriste. O astfel de analiza vaevidentia att factorii existentei gruparilor teroriste, capacitatile, intentiile,istoria si tintele acestora, ct si mediul de securitate n care opereazafortele proprii. Cu ct amenintarea este mai specifica, cu att tintele sisursele sale sunt mai clare.


4/29

Natura specifica a amenintarilor si amenintarea, n sine, pot fi ntelesenumai n relatie cu caracterul particular al obiectului de referinta. Viataumana variaza n functie de cadrul n care se desfasoara si, din acestmotiv, pe baza aceluiasi criteriu, se poate vorbi si despre domenii diferite ncare trebuie studiate tipurile de amenintari: politic, economic, social, militar,de mediu etc.

n domeniul politic, amenintarile sunt definite, n mod traditional, ntermeni de suveranitate, independenta si integritate teritoriala. Obiectele dereferinta pot fi entitati politice att nationale, ct si supranationale. Deexemplu, suveranitatea este amenintata de punerea la ndoiala arecunoasterii, legitimitatii sau autoritatii guvernarii, iar la nivelsupranational, structurile internationale sunt amenintate de situatii cesubmineaza regulile, normele si institutiile ce le constituie.[3]

Risculreprezinta posibilitatea de a avea de nfruntat un pericol,iar vulnerabilitateapoate fi definita, pe larg, drept rezultatul combinariiriscurilor existente la adresa unei societati cu capacitatea acesteia de aface fata si de a supravietui situatiilor de urgenta interna si externa.Vulnerabilitatile reprezinta stari de lucruri, procese sau fenomene din viatainterna, care diminueaza capacitatea de reactie la riscurile existente oripotentiale sau care favorizeaza aparitia si dezvoltarea acestora. n situatiainterna a Romniei sunt evidentiate cteva tipuri de vulnerabilitati ce sigasesc sursele n tranzitia politica, economica si sociala prelungita pe care

o parcurge tara noastra: persistenta problemelor de natura economica,financiara si sociala generate de ntrzierea reformelor structurale;accentuarea fenomenelor de coruptie si de administrare deficitara aresurselor publice; reactii ineficiente ale institutiilor statului n fata acutizariifenomenelor de criminalitate economica si de perturbare a ordinii publice sisigurantei cetateanului; mentinerea unor surse si cauze de potentialeconflicte sociale punctuale; nerespectarea normelor de mediu nfunctionarea unor obiective industriale; scaderea nivelului de ncredere acetatenilor n institutiile statului; mentinerea unor disparitati de dezvoltare

ntre regiunile tarii; mentinerea la un nivel scazut a infrastructuriiinformationale si ntrzieri n realizarea acesteia la standardele impuse dedinamica globalizarii etc.[4]

Amenintarile pot fi definite n raport cu factorii de risc. Strategia desecuritate nationala a Romnieidefineste factorii de riscdrept "aceleelemente, situatii sau conditii, interne sau externe, care pot afecta, prin
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn3http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn3http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn3http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn4http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn4http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn4http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn4http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn3


5/29

natura lor, securitatea tarii, genernd efecte contrare sau de atingere aintereselor noastre fundamentale".[5]

n ceea ce priveste riscul, n sens larg, se poate afirma ca seconcretizeaza n discrepanta dintre "asteptarea pozitiva" si "evenimentulnegativ", ce se poate produce, si prin probabilitatea sa de a se produce.Riscul este cauzat de nedeterminare, de imposibilitatea de a cunoaste cucertitudine evenimentele viitoare, reprezentnd o stare potentiala, care, nanumite conditii, poate deveni efectiva.

Analiza de risc investigheaza, n principal, riscurile la adresasistemelor naturale sau tehnice si are ca scop principal determinareafunctiilor si domeniilor ce pot fi afectate de riscul respectiv.

Toate notiunile prezentate anterior sunt specifice domeniului securitatii,fie ea de amploare nationala, regionala sau internationala. Ele reprezintarealitati specifice componentelor securitatii ntre care exista att asemanari,ct si deosebiri.

Caracteristicile care apropie conceptual amenintarile de pericole,riscuri si vulnerabilitati se remarca la:

origine- care poate fi : interna si externa;

natura - care poate fi : politica, economica, sociala, militara,informationala, ecologica etc.

caracter - care poate fi : direct si indirect.

Catalizatorul tuturor l constituie "circumstantele istorice"[7]si modulsau gradul n care acestea sunt exploatate.

Deosebirile dintre conceptele analizate sunt date de genul proxim sidiferenta specifica care dezvaluie caracteristicile esentiale ale fiecaruia.

Acestea dau imaginea complexitatii lor n care elementele de specificitatese combina cu ipostazele multiple n care este folosit de specialistii ndomeniu si nu numai.

Din aceasta perspectiva, o prezentare grafica a indicatorilor careindividualizeaza fiecare concept poate oferi o imagine pe ct de sintetica,
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn5http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn5http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn5http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn7http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn7http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn7http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn5


6/29

pe att de lamuritoare asupra valorii, locului si rolului acestora nformularea discursului pe teme din domeniul securitatii si apararii.

Amenintarile, pericolele, riscurile si vulnerabilitatile la un loc sau numaio parte dintre ele sunt constientizate n mod diferit de statele lumii, aflatechiar n acelasi areal. Sensibilitatile generate de probleme istoricedeschise, nivelul de dezvoltare economica, puterea militara, ambitiilehegemonice, interesele nationale fundamentale, calitatea de membru saunu la o alianta militara functionala dau perceptiei sensuri, nuante siparticularitati nationale sau de grup.

Privite n mod sistemic conceptele supuse analizei se afla ntotdeaunantr-un raport bine determinat. Pe perioada coexistentei lor, iar prognozele n domeniul securitatii nu ntrevad eliminarea vreuneia prea curnd,

amenintarile si vulnerabilitatile pot functiona dupa principiile jocurilor cusuma nula. Astfel, securitatea nationala se poate asigura fie prindiminuarea vulnerabilitatilor, fie prin prevenirea sau micsorareaamenintarilor. Aceasta determina orientarea strategiei de securitatenationala care se poate concentra spre interior, ncercnd sa reducavulnerabilitatile statului sau spre exterior alocnd forte si mijloace pentru aactiona n mod direct sau nu asupra surselor de amenintare. Prin politicilede securitate ale statelor elaborate n ultimii ani sunt oferite suficienteexemple n acest sens. Razboiul mpotriva terorismului completeaza acesttablou. Vulnerabilitatilor interne li se confera aceeasi valoare ca cea a

riscurilor externe, iar pericolul de a actiona preventiv sau nu mpotriva unuiinamic explicit sau care profereaza doar amenintari devine un risc asumat.

II.3. Aspecte privind principalele amenintari la adresa securitatii siapararii nationale si colective

Sursele actuale de amenintare la adresa securitatii difera n modfundamental de cele de la sfrsitul mileniului trecut. Discursul si actiuneacomunitatii internationale se adapteaza n mod continuu noilor realitati.Provocarile nu se rezuma numai la conflictele militare dintre state, ci suntde natura mult mai complexa. si-au facut aparitia alaturi de actorii statali,actorii non-statali sau parastatali. Pericolele desi sunt latente, scapnd demulte ori de sub atentia noastra ele pot genera stari de insecuritate cuurmari grave asupra scoartei Terrei si locuitorilor ei.

II.3.1. Terorismul international


7/29

Terorismul international se impune ca antipod al dezvoltariicivilizationale, ca o contradictie a diferitor nivele de dezvoltare. Motivareade baza a terorismului este cstigarea recunoasterii internationale sicaptarea atentiei opiniei publice. Desi este greu de acceptat de catre lumeacivilizata fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicatii globale greude prevenit si gestionat. El nu se mai prezinta doar ca un gest criminalmarunt produs n disperare de cauza la o anumita evolutie a sistemuluisocial. Acum el s-a consacrat ca o actiune ndreptata mpotriva ordinii dedrept, deosebit de violenta, desfasurata n afara si contra normelorinternationale. Cu ajutorul mijloacelor militare si bazndu-se pe elementede razboi psihologic terorismul urmareste obtinerea unor avantaje exclusivsectare, prevalndu-se de asa-zise percepte religioase, n fond sloganuriscoase din tenebrele istoriei, cauta sa opreasca cursul firesc al societatiiomenesti spre libertate si prosperitate.[9]

Dificultatea definirii terorismului este o problema de perceptie culturala,politica si sociala a actului de violenta si a scopului politic urmarit printeroare.

Departamentul Apararii Statelor Unite defineste terorismul ca: folosireacalculata a violentei ilegale pentru a instaura frica, n vederea intimidariisau pedepsirii guvernelor sau societatilor, pentru atingerea unor scopuri ngeneral politice, religioase sau ideologice. Tot n Statele Unite, FBIopereaza cu urmatoarea definitie: folosirea ilicita a fortei sau violenteimpotriva persoanelor sau proprietatii, cu scopul de a intimida sauconstrnge un guvern, populatia civila sau un segment al acesteia, pentrua atingerea unor obiective politice sau sociale.[10]n Legea terorismului,adoptata n 2001 n Marea Britanie, prin act terorist se ntelege folosireaviolentei si a amenintarii pentru atingerea unor obiective politice, ideologicesau religioase, dar si perturbarea sau interferenta serioasa n functionareaunui sistem electronic, de asemenea sunt considerate ca acte teroristeactiuni de amenintare cu folosirea armelor de foc sau a explozivilor care nuau ca scop influentarea guvernului sau crearea unei stari de teroare.

n general definitiile terorismului sunt largi si ambigui lasnd loc deinterpretare. De cele mai multe ori, terorismul este conjunctural (cuexceptia regimurilor totalitare). Pentru evitarea unor posibile complicatii peplan international, n contextul razboiului antiterorist, ar fi necesar casocietatea internationala sa-si sporeasca eforturile n vederea adoptariiunei definitii general acceptate. Una dintre posibilele explicatii ale esecului


8/29

definirii terorismului international este aceea ca n legatura cu acestfenomen exista doua optiuni greu de conciliat. Astfel, prima optiunepromovata de catre democratiile occidentale propune definirea ca acteteroriste a actiunilor violente prin care se urmaresc obiective politice,religioase. A doua optiune este exprimata de unele state (spre exempluSiria) care considera ca definitia propusa de catre democratiileeuroatlantice confunda terorismul cu lupta de eliberare nationala si, prinurmare, sub pretextul combaterii terorismului se ngradeste constituireaunor state nationale.

Pornind de la realitatea ca societatea internationala nu a ajuns la ontelegere comuna asupra fenomenului terorist unii autori au sustinut chiarca definirea notiunii de terorism este imposibila, orice ncercare de definireesund din pura tautologie.[11]

Nationalismul, patriotismul, interesele etnice sau proletarismul, nepoca moderna, datorita globalismului, devin desuete si, deci, nu mai potconstitui "motorul" actelor teroriste. n cazul unui declin progresiv si durabilal cauzei, terorismul poate deveni nsa un scop n sine, o activitate faramotivatii explicite si justificabile la nivelul analizei si al grupului, aparnd cao anomalie ce trebuie eliminata din viata sociala.

Ciocnirile dintre teroristi si fortele de ordine sunt sporadice, uneorispectaculoase desfasurate n prezenta si cu sacrificiul populatiei pasnice.

Armamentul folosit este un amestec de cibernetica, high-tech si mijloaceartizanale. Progresul tehnic a pus la dispozitia unor indivizi asocialicapacitati distructive care, altadata erau destinate doar guvernelor siarmatelor. Astfel, flagelul terorist constituie o amenintare grava la adresasecuritatii.

Reactia comunitatii internationale mpotriva terorismului cuprindentreaga gama de actiuni (politice, diplomatice, economice si militare) fiindndreptate att asupra cauzelor, ct mai ales asupra efectelor.

Aproape fara exceptie, dupa 11 septembrie 2001, comunitateainternationala a format n jurul Statelor Unite ale Americii coalitiaantiterorista al carei scop este eliminarea terorismului ca fenomen social.Prima mare reuniune de forte din istoria omenirii poate fi nteleasa ca oreactie de autoaparare a tuturor si o exprimare a statului de drept aflat n


9/29

situatii dificile a fiecaruia, pe fondul eforturilor de nlaturare a cauzelorfrustrarii lumii civilizate.

Terorismul international reprezinta pentru comunitatea euroatlantica oamenintare complexa si persistenta, care necesita un raspunscomprehensiv si multidimensional la nivel strategic, solicitnd astfel ocontributie semnificativa din partea NATO. Dezbaterea initiala asuprarolului si misiunilor corespunzatoare ale NATO a scos n evidenta douaabordari diferite ale terorismul: abordarea terorismului ca "razboi" siabordarea terorismului ca "management al riscurilor". Abordarea de tiprazboi, sustinuta n special de Statele Unite, implica o mobilizare masiva deresurse ntr-un efort unitar, cu acceptarea unor limitari ale libertatilorindividuale si sacrificii. Multi europeni apreciaza nsa ca nu este potrivit sase vorbeasca despre un razboi. Nu poti "nvinge" terorismul dect daca

actionezi asupra radacinilor acestuia, ceea ce nu poate fi realizat prinfolosirea mijloacelor militare, dupa cum considera europenii. Din acestpunct de vedere, terorismul nu este un razboi care trebuie cstigat, ci unrisc periculos, de neevitat, care trebuie gestionat.

Cele doua abordari nu se exclud reciproc, dar au prioritati si strategiidiferite si necesita aranjamente diferite n vederea desfasurarii actiunilorcolective. De exemplu, viziunea de tip razboi tinde sa impuna o strategiecare pune accent pe masurile ofensive si preventive, n timp ce viziunea detip managementul riscurilor solicita o strategie cu accent pe masurile

defensive. Oricum, elemente ale ambelor strategii fac necesara depunereaunor eforturi reale de combatere a terorismului.

Dezbaterile asupra rolului NATO n lupta mpotriva terorismului au fostsi mai mult complicate de divergentele privind Irak-ul si presupuselelegaturi ale regimului lui Saddam Hussein cu teroristii retelei al-Qaida. nplus, divergentele transatlantice n privinta modului n care trebuie tratatterorismul reflecta de asemenea faptul ca multe tari europene au traitexperiente diverse n confruntarea cu acest fenomen si detin comunitati

musulmane largi si uneori prea putin asimilate, diferite legaturi istorice cuOrientul Mijlociu si Africa de Nord, manifestari variate ale sentimenteloranti-americane si viziuni diferite asupra conflictului israeliano-palestinian.

Alianta a cazut de acord asupra naturii grave a amenintariireprezentate de terorismul international si a decis sa raspunda acesteiprovocari, oferind perspectiva obtinerii n final a succesului. Dar realizarea


10/29

chiar si a unui succes modest va obliga deliberarile Aliantei sa depaseascastadiul dezbaterilor initiale n care se afla si n prezent. Alianta Nord-Atlantica si-a constituit propriul Plan de Actiune mpotriva Terorismului, pecare l-a aprobat la Summit-ul de la Praga (21 noiembrie 2002). Secretarulgeneral al NATO, lordul Robertson sublinia: "Alianta Nord Atlantica si restulcomunitatii internationale, vor actiona umar la umar pentru combatereaterorismului, o amenintare care ne vizeaza pe toti, indiferent de religie,cultura sau nationalitate. Ultimele evenimente nu au facut altceva dect sa

ntareasca solidaritatea noastra." Aceste cuvinte sunt o concluzie, unindemn la unitate deplina n lupta internationala mpotriva terorismului.[12]

Comparativ cu NATO, Uniunea Europeana nu dispune de o strategieproprie de combatere a terorismului, nici de mijloace destinate acestuiscop. Atentatele teroriste de la 11 martie 2004 din garile capitalei spaniole

a demonstrat vulnerabilitatea sistemului de protectie al statelor vest-europene.

Amenintarea terorista cu grad mare de periculozitate persista naceasta parte a lumii pna cnd nu se va realiza o armonizare efectiva apoliticilor n problemele terorismului, traficului de fiinte umane, droguri siarme, coruptiei, spalarea banilor si crimei organizate.

Dubla largire a NATO si UE a determinat cresterea ariei de atentie silupta organizata cu terorismul, fapt ce va conduce, ntr-un viitor nu prea

ndepartat, la diminuarea amenintarii de acest gen pe continent.

n mod logic, NATO se ncadreaza ntre eforturile orchestrate deNatiunile Unite n vederea realizarii celor mai generale scopuri si abordarilenationale privind lupta mpotriva terorismului, care au un pronuntat caracterspecific. Dar pentru a trata att simptomele, ct si afectiunea propriu-zisaeste nevoie de o combinatie ntre eforturile de la cele trei niveluri - national,regional si global. mpreuna, acestea pot furniza cel mai eficient raspunsposibil la amenintarea terorismului.[13]

Responsabilitatea fundamentala pentru lupta mpotriva terorismuluiapartine fiecarui stat, att pentru faptul ca, n ultima instanta, terorismuleste un fenomen local, ct si pentru ca, din diverse motive, o mare parte acooperarii dintre guverne va trebui sa se desfasoare n cadru bilateral, nspecial ntre institutiile de informatii si cele cu atributii n aplicarea legilor.Cu toate acestea, NATO, G8, Uniunea Europeana, ONU si alte organizatii


11/29

joaca un important rol de coordonare si integrare n sprijinirea eforturilorfundamentale ntreprinse de catre celelalte state. Cheia o reprezintacoordonarea acestor eforturi si evitarea duplicarilor inutile.

II.3.2. Proliferarea armelor de distrugere n masa

Armele de distrugere n masa, sunt categoriile de arme acaror ntrebuintare pot provoca distrugeri masive, simultan si n timpscurt, personalului fortelor armate, mijloacelor de lupta, populatiei siobiectivelor economice, politice, administrative si militare dispuse pesuprafete variabile de teren. n prezent, aceasta categorie include armelenucleare, radiologice, chimice si biologice.[14]

Existenta si proliferarea armelor de distrugere n masa nucleare,

radiologice biologice si chimice, au devenit o realitate, genernd ngrijoraresi insecuritate, existnd permanent pericolul ntrebuintarii lor.

Modernizarea mijloacelor de transport la tinta (avioane fara pilot,rachete, proiectile de aviatie etc.), mentinerea armelor de distrugere nmasa nucleare, radiologice, biologice si chimice ca mijloace de promovarea intereselor politico-strategice, de descurajare si ca factori de multiplicarea puterii militare au devenit surse de neliniste si suspiciune, necesitndmasuri ferme, deschise si eficiente de prevenire a folosirii lor si, n acelasitimp, de contractiune, inclusiv de nlaturare a efectelor folosirii lor.

Componenta N.B.C. a armelor neconventionale si neletale, terorismulchimic, comertul ilegal si mascat cu material fisionabil si substante care segasesc sub incidenta "Conventiei pentru interzicerea armelor chimice",accidentele produse voit sau din eroare umana sau tehnologica laobiectivele economice de risc N.B.C., depozite de munitii si deseuri,constituie amenintari serioase si continue, att pe timp de pace, ct si nsituatii de criza si la razboi.

Armele de distrugere n masa reprezinta acele arme care prin folosirea

lor de catre un agresor conduc la distrugeri masive de bunuri materiale,provoaca un numar foarte mare de victime si creeaza panica printrepopulatia neafectata potential tinta a folosirii lor.

Arma nucleara(N) este cea mai puternica dintre armele de distrugere n masa. Ea se bazeaza pe imensa cantitate de energie ce se degaja nurma exploziei nucleare. Efectul distructiv al armei nucleare este


12/29

determinat de energia obtinuta din scindarea nucleelor atomilor unorelemente chimice grele (235U, 239Pu), prin reactia nucleara de fisiune sau launirea nucleelor atomilor unor elemente chimice usoare, prin reactianucleara de fisiune.[15]

La 6 si 9 august 1945, armata S.U.A. a probat "pe viu" pentru primadata arma nucleara la Hiroshima, iar trei zile mai trziu la Nagasaki,distrugerile provocate fiind inimaginabile inclusiv pentru cei care au utilizat-o.

Cronologia narmarilor nucleare la nivelul celor doua mari puterinucleare - S.U.A. si Federatia Rusa - se prezinta astfel:[16]

- prima bomba atomica a fost realizata: de S.U.A., n 1945; de

U.R.S.S. n 1949;- bombardierul cu raza de actiune intercontinentala: realizat de

S.U.A. n 1948; de U.R.S.S. n 1955;

- bomba termonucleara:- S.U.A. n 1952; U.R.S.S. n 1953;

- racheta balistica intercontinentala (I.C.B.M.): -U.R.S.S. n 1957;S.U.A. n 1958;

-

racheta balistica lansata de pe submarine : -S.U.A. n 1960;U.R.S.S. n 1968;

- racheta cu focoase multiple (M.R.V.): - S.U.A n 1966; U.R.S.S.n 1968;

- racheta antibalistica (A.B.M.): - U.R.S.S. n 1968; S.U.A. n1972;

- racheta cu focoase multiple ghidate independent - S.U.A n

1970; U.R.S.S. n 1975.

Principalul motiv al efectuarii testelor nucleare este sustinut decercetarea si realizarea unor noi arme care folosesc acest tip de energiedar si aparent, pentru folosirea lor n scopuri pasnice, industriale etc.


13/29

n S.U.A. majoritatea testelor au fost dedicate dezvoltarii elementelorpropulsoare pentru noi vectori purtatori. Specialistii militari americani ausustinut ca testele nucleare sunt necesare pentru dezvoltarea unei noigeneratii de arme nucleare de calibru foarte mic, argumentnd numainecesitatea descurajarii ntrebuintarii armelor chimice si biologice de catretarile lumii a III-a, sau pentru distrugerea unor buncare. Au aparut nsaexplozivii conventionali care echipeaza purtatori inteligenti (CRUISE) sauexplozivii combustibil-aer (explozivi volumetrici), cu efectele distructivecomparabile cu o "microarma nucleara", ceea ce contrazice "teoria"prezentata de unii specialisti ca scuza a producerii si detinerii lor.

n timp, S.U.A., Rusia, Franta si alte state au efectuat asa zisele"experiente nucleare pasnice - PNE"[17], dar au gasit ca problematiceefectele ntrebuintarii lor pentru siguranta individuala, colectiva dar si

costurile foarte mari.

Pe de alta parte, China, India, Algeria si Iran argumenteaza ca"experimentele pasnice" sunt o modalitate de utilizare pasnica a energieinucleare, iar beneficiile ar trebui asigurate statelor nenucleare de catreputerile nucleare.

Exceptnd S.U.A. si Franta n ultimii ani celelalte puteri nucleare auefectuat testele mai mult pentru a informa lumea despre capacitatea lor.

Pna n prezent s-au efectuat peste 2.000 de teste nucleare, astfel:

- S.U.A = 1.030 ( n Nevada, Oceanul Pacific-Rungelop, Bikini,Maesgall);

- Uniunea Sovietica (Rusia) = 715 ( n Semipalatinsk, NovaiaZemlia);

- Marea Britanie = 45 (n Australia, sudul Oceanului Pacific,Nevada);

- China = 43 (Tibet, sudul Oceanului Pacific);

- Franta = 210 ( sudul Oceanului Pacific, Fangataufa);

- India = 4;


14/29

- Pakistan = 6.[18]

Arma chimica (C)se ntrebuinteaza n toate formele de lupta, attpentru scoaterea temporara din lupta a personalului si a unor categoriiprincipale de tehnica militara, ct si pentru nimicirea efectivelor saudistrugerea vegetatiei. Baza armei chimice o constituie agentii chimici delupta.

nceputurile armelor chimice sunt mult mai vechi dect descoperireaarmelor de foc. nca din timpul razboaielor antice, n conditiile n careapararea se organiza n cetati, mijloacele de atac aveau o eficacitate foartemica, fortaretele putnd fi cucerite fie prin foame dupa asedii prelungite, fieprin siretenii de razboi. ntre acestea, literatura veche mentioneazaotravirea hranei sau a surselor de apa si folosirea fumurilor irespirabile,

necacioase sau urt mirositoare.

Razboiul chimic a nceput la 22 aprilie 1915, ora 18.00 cnd, pe frontuldin Flandra, n localitatea Ypres, Regimentul 35 Pionieri german a lansatasupra pozitiilor franceze un val de clor, continnd 180 tone din acest gaztoxic.

Anul 1917 se caracterizeaza prin generalizarea folosirii armelorchimice n lupta. Tactica utilizarii lor se dezvolta apoi si se introduc noisubstante toxice in arsenalul chimic: arsinele, acidul cianhidric, clorcianul,

bromcianul.

Cea mai toxica substanta folosita n primul razboi mondial areprezentat-o iperita, denumita astfel de francezi, dupa numele localitatiiYpres unde a fost folosita prima data de germani.

Pe teritoriul Romniei, armata germana a lansat pentru prima data la17 aprilie 1917 un atac chimic asupra Regimentului 1 Vnatori. Un alt ataca fost lansat pe 5 iulie 1917 asupra Regimentului 24 Artilerie pe un front de3 km, n zona Costieni-Grlesti-Moldoveni-Namoloasa[19]. Aceste atacuri

precum si celelalte atacuri chimice lansate de trupele germane n iulie1917 au determinat nfiintarea Serviciului de Gaze n Armata Romna.

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost marcata de ntrebuintarea armelor chimice de catre Japonia si Italia mpotriva Chinei,respectiv Abisiniei (Etiopiei). n perioada 1937-1939, fortele japoneze aulansat 93 de atacuri asupra trupelor chineze slab protejate fata de aceasta
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn18http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn18http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn18http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn19http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn19http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn19http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/AMENINTARI-LA-ADRESA-SECURITAT125211725.php#_ftn18


15/29

noua arma de lupta, deosebit de periculoasa. n razboiul pentru cucerireaAbisiniei din 1936, fortele mussoliniene au lansat 19 atacuri chimice.Utilizarea iperitei, n conditiile temperaturilor foarte ridicate, asupra unorluptatori lipsiti de mijloace de protectie a avut efecte dezastruoase pentruzeci de mii de oameni.

n al doilea razboi mondial singura ntrebuintare s-a produs nExtremul Orient, fiind mentionate atacurile japoneze asupra trupelorchineze.

Un episod aparte al razboiului chimic l-a constituit folosirea de catreamericani n Vietnam a substantelor erbicide: defoliante (care determinacaderea totala a frunzelor), desicante (care produc uscarea progresiva avegetatiei) si sterilizante ale solului. Erbicidele, neviznd direct omul, nu se

ncadreaza n definitia armelor chimice, folosirea lor nefiind interzisa deProtocolul de la Geneva din 1925 si nici de Conventia privind interzicereaarmelor chimice desi, acestea atenteaza n mod serios la sanatateamediului ambiant, a populatiei din zona, inclusiv la aspectul material alacestuia, hrana de toate zilele.

Perioada de dupa al doilea razboi mondial a fost marcata denumeroase situatii de folosire a armelor chimice, n conflicte locale, cautilizarea iperitei de catre Egipt n conflictul din Yemen, n perioada 1963-1967, sau n razboiul dintre Laos si Cambogia ntre anii 1978-1983.

O noua escaladare a razboiului chimic s-a produs n timpul conflictuluidintre Iran si Irak (1980-1988), n care Irak-ul a folosit n diferite actiuniiperita si tabunul, provocnd pierderi importante trupelor iraniene.

Un episod de razboi chimic intens mediatizat, care a sensibilizat opiniapublica internationala, l-a constituit utilizarea de catre Irak a substantelortoxice la Halabja (1988), care a provocat numeroase victime n rndulpopulatiei civile, n special copii si femei.[20]

Arma biologica (B) poate fi considerata si arma nucleara a saracilor,ntruct raspndirea substantelor biologice nu necesita mijloace moderne sinici nu presupune vreun efort de ingeniozitate. Aceasta arma, constituiemijlocul de nimicire n masa care, prin efectul vatamator al agentilorpatogeni, poate sa produca pierderi mari n rndul trupelor, populatiei sianimalelor, precum si distrugerea (contaminarea) culturilor.


16/29

Bioterorismul consta n utilizarea sau amenintarea cu utilizarea devirusi, bacterii, ciuperci sau toxine, de microorganisme, cu intentiadeclarata de a provoca o maladie sau decesul fiintelor umane, animalelor siplantelor, cu scopul de a atinge anumite obiective. Efectele bioterorismuluipentru sanatatea publica sunt considerabile fie si numai n eventualitatea ncare numarul persoanelor infectate ar fi redus.

Potrivit unui grup de experti americani n prevenirea si controlareabolilor, micro-organismele cele mai periculoase pentru sanatatea publicasunt: variola (Variola major), antraxul (Bacillus anthracis), ciuma (Yersiniapestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella tularensis) sifebrele hemoragice (filovirusii/ arenavirusii).

Acestea se pot transmite prin mai multe cai, dintre care doar doua sunt

susceptibile de a atinge un numar mare de persoane: a) pe caledigestiva. Unele microorganisme induc maladia nu att prin multiplicarealor ct prin actiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii. Ingerareade toxine induce boala. Acest tip de contaminare nu este considerat cafiind "practic" dect pentru aglomerarile de populatie care dispun derezervoare de apa n care aceste toxine ar putea fi deversate. Este vorba,

n principal, de toxina botulinica, responsabila de botulism, a carei gravitateeste legata de aparitia paraliziei musculare si respiratorii; b) pe caleaeriana. Cea mai mare parte a agentilor utilizati n bioterorism pot fitransmisi pe cale aeriana. Acestia se multiplica, inducnd maladia dupa o

perioada de incubatie variabila. Riscul cel mai mare de contaminare a unuimare numar de persoane, mii sau chiar zeci de mii, este diseminarea ntimpul manifestarilor publice sau sportive, folosindu-se avioane de genulcelor care pulverizeaza insecticide pe culturi sau prin utilizareadispozitivelor tip aerosol.[21]

Atacurile teroriste cu agenti biologici difera de cele n care sunt utilizatiagenti chimici. Acestia din urma au o actiune incapacitanta sau mortalaimediata sau cel putin mult mai rapida dect cele biologice, ceea ce le face

deosebit de eficace. Fabricarea si utilizarea lor n cantitati mari presupunun minimum de mijloace tehnologice de vrf. Acestea se afla mai mult la ndemana unei armate dect a unor grupuri teroriste. Armatele pot luamasuri de protectie mpotriva armei chimice, folosind masti, combinezoane,medicatie preventiva si antidoturi.


17/29

n cantitati egale, armele biologice sunt mult mai ucigatoare dect celechimice. Una dintre cele mai virulente, toxina bacilului botulinic, actioneaza

n cantitati infinitezimale. Doza letala de toxina botulinica, exprimata nmiliardimi de gram, este de 15.000 ori mai mica dect cea de VX (LethalNerve Agent), ea nsasi infinit inferioara celei de gaz neurotoxic cum este,de pilda, sarinul.

Armele biologice au redutabila superioritate de a fi capabile sa ntretina prin ele nsele propria "proliferare", odata lansate ntr-un mediupotrivit (aceasta proliferare putnd fi accelerata prin manipulari genetice).Ele sunt foarte usor de obtinut. Diseminarea substantelor biologice nunecesita nici mijloace moderne, nici prea multa ingeniozitate. Actionndprin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu usurinta vaporizate dintr-un proiectilaerian lansat deasupra unei mari suprafete, printr-un atomizor ntr-un

spatiu nchis sau, si mai usor, introduse n retelele de distribuire a apeipotabile sau prin produsele alimentare.[22]

Arma biologica este o arma invizibila. Ea poate fi transportata, fara a fidetectata, chiar peste granite, fie n "culturi" pentru obtinerea cantitatiidorite, fie n cantitati suficiente pentru savrsirea unui masacru.Microorganismele pot fi eliberate fara zgomot si fara a provoca efecteimediate. Nu se poate determina maladia pna nu se cunosc simptomeleinfectiei si agentul cauzal.

Ele sunt de fapt microorganisme, care cauzeaza boli grave, mortale nmajoritatea cazurilor. Unul dintre acestea este vestitul antrax, de care amavut ocazia sa auzim n ultimul timp. El poate ajunge n organism prin piele,inhalare sau pe tractul digestiv. Forma cutanata a bolii este cea mai"benigna", manifestndu-se prin ulceratii necrotice si hemoragice, care cutratament precoce se vindeca n cteva saptamni. Forma pulmonara

ncepe cu febra mare, senzatie imensa de sufocare, iar n decurs de 24 orede la aparitia simptomelor, boala duce la deces prin hipoxie si soc septic.Nici forma digestiva nu este mai blnda, ncepnd cu greturi, varsaturi,

febra, hemoragie digestiva, apoi apare ascita (o cantitate mare de lichid ncavitatea abdominala), si dupa 2-5 zile, moartea n urma socului.[23]Febrahemoragica virala (febra Lassa si Ebola) nu e mai putin periculoasa. Estetransmisa de cele mai multe ori prin rozatoare, dar virusul poate intra norganism si prin inhalare sau contact direct cu materialul infectat; eaproduce modificari la nivelul vaselor sangvine mici, iar decesul survine nspecial prin complicatii hemoragice si neurologice. Botulismul, o alta arma


18/29

biologica, actioneaza prin toxina botulinica ce ataca sistemul nervos,ducnd la paralizie, apoi la blocarea respiratiei. Botulismul se transmite prinalimente, apare ca un fel de toxiinfectie alimentara. Antitoxina exista, nsaeste eficienta doar n caz de administrare precoce. Variola este boalaconsiderata disparuta de 25 de ani (ultimul caz a fost raportat n 1978), daractuala prin posibilitatea de a fi folosita ca arma biologica. Este vorba de oinfectie vitala mortala cu urte manifestari cutanate (vezicule care acopera

ntregul corp), moartea fiind cauzata de pneumonie sau septicemie. Vaccinanti variola exista, el ofera protectie pe 5-10 ani, nsa nu am reusit sa aflamdaca judetul nostru dispune de acest vaccin.[24]

Deci, unele dintre aceste boli pot fi tratate daca se intervine precoce,dar usor se poate ajunge la complicatii grave si deces. Prevenirea lor prinvaccinarea n masa a populatiei suna frumos teoretic, nsa practic nu avem

la ndemna vaccinuri pentru aceste boli destul de rare.[25]

Proliferarea armelor de distrugere n masa si a mijloacelor purtatoareprecum rachetele balistice este o amenintare crescnda la adresa pacii sisecuritatii internationale. n vreme ce tratatele internationale siaranjamentele de control al exporturilor au ncetinit diseminarea armelor dedistrugere n masa si a sistemelor purtatoare, unele state au cautat saucauta sa-si dezvolte astfel de arme. Riscul ca teroristii sa dobndeasca

materiale chimice, biologice, radiologice sau fisionabile si mijloacele lorpurtatoare adauga o dimensiune critica acestei amenintari.

Proliferarea este condusa de un numar restrns de state si actorinestatali dar reprezinta un pericol real prin diseminarea tehnologiilor siinformatiilor si pentru ca statele proliferatoare se pot ajuta ntre ele. Acestedezvoltari au loc n afara regimurilor actuale de control.

Contracararea proliferarii armelor de distrugere n masa (WDM) paresa fie din ce n ce mai greu de realizat. Dificultatile ntmpinate de Franta,Germania si Marea Britanie n cadrul negocierilor cu Iranul privind viitorulprogramului sau nuclear sunt deosebit de instructive. n sens mai larg,Conferinta pentru Analiza Tratatului de Neproliferare Nucleara (NPT) dinmai 2005 nu a putut ajunge la un acord asupra unei atitudini mai eficientefata de tarile care se retrag din tratat sau genereaza suspiciunea ca ncalcaprevederile fundamentale ale acestuia. Eforturile depuse n cadrul ONU


19/29

pentru a ngreuna accesul teroristilor la armele chimice, biologice,radiologice si nucleare (CRBN) nu au dat pna n prezent rezultatele dorite.si, ntruct contextul international organizational pentru abordareaproliferarii devine mai complex - de exemplu, prin crearea Initiativei deSecuritate n Domeniul Proliferarii (PSI) - ntrebarile privind modul cumpoate fi promovata sinergia si evitata duplicarea ramn fara raspuns.

Una dintre problemele importante carora NATO trebuie sa le faca fataeste aceea a modului n care urmeaza sa-si defineasca locul n cadruleforturilor internationale de combatere a proliferarii. n cadrul pericolelorpartial legate de terorism, amenintarea proliferarii WDM se afla la vrfullistei comunitatii internationale privind provocarile de securitate aleperioadei post razboi rece. Pentru a ramne credibila ca institutie desecuritate, Alianta trebuie sa joace si sa fie perceputa ca joaca un rol n

abordarea unor astfel de provocari. ntr-adevar, la Summit-ul de laBruxelles din ianuarie 1994, aliatii au decis sa-si concentreze n mod seriosatentia asupra proliferarii WDM si a impactului acesteia asupra securitatii.Au urmat alte initiative NATO privind WDM, iar preocuparile n domeniulproliferarii figureaza acum n aproape toate aspectele activitatii Aliantei,inclusiv n ceea ce priveste alte tari non-NATO.

Politicile interne ale Aliantei au facut dificila gasirea unui raspuns la ontrebare importanta: unde aduce mai exact NATO cea mai mare "valoareadaugata" atunci cnd este vorba de abordarea amenintarii proliferarii

WDM? Cadrul Politicii Aliantei privind Proliferarea Armelor de Distrugere nMasa, care a fost aprobat la ntlnirea ministrilor afacerilor externe aliati dela Istambul n iunie 1994 si ramne documentul de fundamentare a politiciiWDM a NATO, a subliniat att dimensiunea politica/diplomatica, ct si ceaa apararii, n abordarea amenintarilor generate de proliferare. Acest lucrunu a constituit o surpriza, avnd n vedere natura duala a Aliantei si unelepreocupari n alte capitale aliate n care Washingtonul intentiona probabilsa transfere eforturile mpotriva proliferarii din responsabilitatea domeniuluidiplomatic n cea a domeniului militar.

O privire asupra documentelor de politica ulterioare ale Aliantei, cum arfi o analiza serioasa privind controlul armamentelor, non-proliferarea simasurile de ncredere si construire a securitatii realizata n decembrie2000, arata ca raportul ntre dimensiunea politica/diplomatica si cea militara

n contracararea proliferarii a reprezentat deseori un obiectiv n sine. Cutoate acestea, aliatii au ajuns treptat la concluzia ca, n domeniul


20/29

capabilitatilor militare, NATO poate oferi o componenta unica si, pentrumoment, de ne-nlocuit a arhitecturii institutionale internationale decontracarare a amenintarilor proliferarii.[26]

Pentru a ajuta la eliminarea acestui decalaj major, Consiliul deSecuritate al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) a adoptat n unanimitateRezolutia 1540, n aprilie 2004. Rezolutia a stabilit o baza globala demasuri mpotriva proliferarii si a mandatat toate statele sa le puna naplicare fara ntrziere. Rezolutia 1540 cere statelor "sa ncriminezeproliferarea, sa controleze strict exporturile si sa asigure securitatea tuturormaterialelor sensibile n interiorul granitelor lor". Rezolutia include deasemenea 12 puncte solicitnd tuturor statelor sa:

"adopte si sa puna n aplicare legi eficiente, care sa interzica

tuturor actorilor non-statali sa produca, obtina, posede, dezvolte,transporte, transfere sau foloseasca arme nucleare, chimice saubiologice si mijloacele de transport la tinta ale acestora";

dezvolte si mentina "masuri fizice de protectie eficiente";

asigure controlul la frontiere si sprijinul necesar n vedereaaplicarii legilor "pentru combaterea traficului ilegal";

asigure "controlul exporturilor si al transporturilor de tranzit".

Aceasta rezolutie a impus cerinta de aplicare a unor masuri mpotrivaproliferarii de catre furnizorii din toate tarile lumii.[27]

Programele de ne-proliferare mutuala ntre Statele Unite si Rusiademonstreaza ct de mult se ntrepatrund, n mod involuntar, instrumentelede securitate. Atunci cnd senatorii americani Sam Nunn si Richard Lugarau elaborat Legea privind Reducerea Amenintarii Nucleare Sovietice din1991, atentia principala se axa pe asigurarea securitatii si distrugereaarmelor nucleare si a mijloacelor pentru transportul acestora la tinta dinfosta Uniune Sovietica.

Efortul a fost initial condus de Departamentul de Aparare al SUA. Darpe masura ce Congresul SUA a nceput sa realizeze amploarea provocarii,acesta a creat un colaj de initiative cu implicarea unor multiple agentiiviznd nu numai actiunile care trebuiau ntreprinse n privinta armelor si a


21/29

materialelor "mobile", ci si dezvoltarea modalitatilor de a utiliza talentulstiintific n domeniul dezvoltarii economice.

Programele SUA de reducere a amenintarilor au evoluat ntr-o gamade tentative mai largi si multi-departamentale urmarind interzicereaaccesului statelor ostile si al grupurilor teroriste la WMD, precum si lamaterialele si cunostintele necesare n vederea producerii acestora. Aufost nregistrate succese considerabile n sfera securitatii, dar o legaturaformala ntre edificarea institutiilor si construirea capacitatii si posibilitateade a mentine aceste eforturi de ne-proliferare va fi realizata dupa mult timp.

II.3.3. Crima organizata

n contextul marilor prefaceri geo-politice, economice si sociale cu care

se confrunta n prezent comunitatea internationala, crima organizata acapatat noi valente, extinzndu-si aria de cuprindere si sfera de activitate lacote alarmante, motiv de ngrijorare pentru majoritatea statelor lumii si nmod deosebit pentru cele ale caror economii se afla n proces de tranzitie,data fiind vulnerabilitatea sistemelor legislative si fragilitatea institutiilordemocratice din aceste tari. Structurile crimei organizate s-au dovedit a fimult mai mobile dect cele ale economiei formale, exemplul tarilor dinEuropa Centrala si de Est fiind concludent n acest sens.

Definirea conceptului de crima organizata este foarte importanta

pentru cunoasterea dimensiunilor si implicatiilor socio-politice ale fiecaruisegment infractional, n vederea adoptarii celor mai eficiente strategii sitactici de eradicare a fenomenului. Conventia cadru a ONU mpotrivacrimei organizateprecizeaza la art.1 ca prin crima organizata se nteleg:Activitatile unui grup de trei sau mai multe persoane, cu legaturi de tipierarhic sau cu legaturi personale, care permit liderilor lor sa realizezeprofituri sau sa controleze teritorii ori piete, interne sau straine, prinviolenta, intimidare sau coruptie, att pentru sprijinirea activitatii criminale,ct si pentru a se infiltra n economia legitima, n special prin:

a) trafic ilicit de droguri sau substante psihotrope si spalarea banilor,asa cum au fost definite de Conventia Natiunilor Unite mpotriva traficuluiilicit de stupefiante si de substante psihotrope din 19 decembrie 1988;

b) traficului persoane, asa cum a fost definit de Conventia pentrusuprimarea traficului de persoane si a exploatarii prostituarii altor persoane,din 2 decembrie 1949;


22/29

c) falsificare de moneda, asa cum a fost definita de Conventiainternationala pentru suprimarea falsului de moneda, din 20 aprilie 1929;

d) traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale, asa cum a fost definit deConventia UNESCO asupra mijloacelor de interzicere si de prevenire aimportului ilicit, exportului si transferului drepturilor asupra proprietatilorculturale, din 14 noiembrie 1970, si de Conventia UNIDROIT asupraobiectelor culturale furate sau exportate ilegal, din 24 iunie 1995;

e) furt de materiale nucleare, folosirea lor improprie sau amenintareacu folosirea lor mpotriva populatiei, asa cum au fost definite de Conventiaprivind protectia fizica a materialelor nucleare, din 3 martie 1980;

f) acte teroriste;

g) trafic ilicit sau furt de vehicule cu motor;

h) corupere a oficialitatilor publice.[28]

Grupul de experti asupra crimei organizate din cadrul ConsiliuluiEuropei si Comisiei Europene au cazut de acord asupra existentei a patrucriterii obligatorii:

colaborarea dintre trei sau mai multe persoane;

conlucrarea lor se face pentru o lunga sau indefinita perioada detimp;

aceste persoane sunt suspectate de comiterea unor infractiunigrave sau chiar au savrsit asemenea fapte;

obiectivul actiunii lor comune este de a obtine profit/putere.[29]

Criteriile optionale se refera la:

obiect/domeniu de activitate propriu/clar definit;

disciplina interna si control;

utilizarea violentei sau a altor instrumente n scopul intimidarii;


23/29

influenta prin coruptie sau alte mijloace, asupra mediului politic,mass-media, structurilor de implementare a legii, administratieipublice;

actiune la nivel international.

Mult timp crima organizata a prezentat un interes foarte scazut pentruelementul politic, desi n anii '70 ncepuse sa penetreze serios societatileoccidentale, dar si cele central si est europene. Schimbarile radicale de lasfrsitul anilor '80 au fost privite de retele criminale ca o oportunitate nexecutarea operatiunilor transfrontaliere pe ntregul continent si nu numai.Statisticile arata ca n Europa de Vest au sporit considerabil furturile demasini, infractiunile economice, spalarea banilor, traficul ilegal dearmament si deseuri radioactive, coruptia, infractiunile legate de imigratie

(traficul de persoane si trecerile ilegale de frontiera, falsificarea de vize sipasapoarte, utilizarea ilegala a minii de lucru din statele sarace), precumsi infractionalitatea legata de prostitutie sau alte forme de exploataresexuala. n Europa Centrala si de Est, pe lnga tipurile de actiunimentionate mai sus, se practica infractiunile mpotriva proprietatii,extorcarea si falsificarea de bani[30].

Crima organizata internationala a crescut ca amploare, n ultimuldeceniu, n parte datorita unor motive proprii (capitalul uman, material sifinanciar deosebit, perfectionarea continua a organizarii si a modului de

operare), dar si datorita exploziei globalizarii. n multe state, valoriletraditionale legate de respectul fata de autoritate si comunitate au fost

nlocuite cu dorinta de parvenire individuala cu orice pret, iar multe dintrestatele n care se manifesta acest fenomen experimenteaza democratiapentru prima data. Multe guverne sunt mai preocupate, la acest nceput desecol, de propria supravietuire, dect de sursa devizelor. Altele, pentru afacilita comertul mondial si pentru a-i face fata, si-au cosmetizat institutiilesi structurile financiare, au relaxat restrictiile legate de procedurile vamalesau de acordare a vizelor, ceea ce a permis crimei organizate

internationale sa se infiltreze cu usurinta n structurile economiei licite.

n era globalizarii, organizatiile situate n afara legii nu mai au nevoiede o baza teritoriala de unde sa-si coordoneze actiunile. Revolutiatehnologica a creat posibilitatea sefilor de retele sa-si conduca afacerile,indiferent de locul unde se afla. Multe dintre actiunile lor pot fi duse la

ndeplinire prin intermediul retelei de calculatoare si telecomunicatii.


24/29

Utilizarea transferurilor electronice, accesul liber la Internet si tehnologia decomunicatii supersofisticata, permit structurilor criminale intensificareacomiterii de infractiuni cu autori neidentificati, erodndu-se astfelautoritatea statelor.

Aceasta nu nseamna nsa ca s-a renuntat la coruptie, mita, ntelegerisecrete sau extorcari. Cnd toate acestea esueaza, se recurge la violenta.Datorita faptului ca au existat situatii n care organizatiile criminale au avutposibilitatea de a-si demonstra violenta iesita din comun, ca mijloc deaparare a intereselor sale, se poate crea confuzie n discernerea ntreactele lor si cele ale organizatiilor teroriste. Singura diferenta notabila dintreele este aceea ca teroristii sunt mai putin interesati de profit, ei fiind maidegraba motivati de fanatismul religios sau ideologic, atacurile lor avnd catinte statul cu ceea ce nseamna el (institutiile si reprezentantii lor).

II.3.4. Conflictele regionale

Dupa al doilea razboi mondial continentul european a fost divizat ndoua grupari care si defineau interesele de securitate n mod antagonic,dupa modelul jocului de suma nula - cstigul de securitate al uneia dintregrupari consta n pierderi de securitate pentru cealalta. Principalele surseale divizarii Europei au fost de natura politica si ideologica. Lumii capitalistesi democratice a Europei Occidentale i s-a opus lumea comunista sitotalitara a Europei de Est. Confruntarea principala a avut loc pe tarm

politic, ideologic si militar si a luat forma unei curse a narmarilor care acaracterizat ntreaga perioada si care s-a prelungit, prin inertie, n formemai putin agresive, chiar si n perioada tranzitiei postcomuniste, att nEuropa, ct si n Asia. Cu toate ca a luat forma unor confruntari politice,ideologice si militare, esenta opozitiei dintre cele doua grupari europene afost strns legata de dezvoltare, lund forma unei competitii pentrudezvoltare. Decalajul de dezvoltare a fost mai redus la nceputulconfruntarii, n perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboimondial, si mai accentuat la sfrsitul comunismului. Razboiul rece s-a

ncheiat n momentul n care blocul comunist s-a dovedit incapabil, nconditiile globalizarii, sa mai asigure cresterea economica tarilor pe care lecuprindea, n vreme ce gruparea occidentala a dovedit capacitatea nu doarde a se dezvolta pe sine, dar si de a produce o dezvoltare accelerata nacele tari care i s-au alaturat (Spania, Portugalia, Grecia).


25/29

Decalajele de dezvoltare nu produc automat conflicte de interesenationale care sa puna n pericol securitatea continentala, n schimb,decalajele de dezvoltare produc, pentru tarile mai putin dezvoltate,necesitatea de a cauta si identifica surse de dezvoltare. ntr-o zonageopolitica, potentialul de conflict este amplificat prin diversificarea surselorde dezvoltare. Societati aflate ntr-o cursa a dezvoltarii, care se bazeaza pesurse diferite de crestere economica si dezvoltare economico-sociala, voravea un potential de conflict mai ridicat dect societati aflate tot ncompetitie de dezvoltare, dar care apeleaza la aceeasi sursa dedezvoltare.

Pna la sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial, n cursa dezvoltariideclansata la nceputul secolului al XIX-lea, cele mai mari state europene -Marea Britanie, Franta, Germania, Austria si Rusia - apelau la surse de

dezvoltare specifice fiecareia. Rezultatul a fost definirea n termeniconflictuali a intereselor nationale ale fiecareia dintre aceste tari. Ceea cepermitea crearea de situatii conflictuale - si de viziuni politice care luauconflictul n considerare ca pe o solutie posibila a sustinerii propriilorinterese - era simplul fapt ca nici una dintre ele nu depindea, pentruatingerea obiectivelor de dezvoltare, de celelalte. Dimpotriva, n masura ncare interesele nationale ale acestora se ntlneau, ele intrau n situatiimodelabile prin jocul de suma nula.

Logica formarii celor doua grupari de state ale razboiului rece si care

permite definirea relatiilor dintre ele n termeni conflictuali era data dediferenta dintre sursele de dezvoltare. n vreme ce gruparea occidentalaavea ca sursa principala de dezvoltare capitalul american si potentialultehnologic al SUA - mai trziu combinatia dintre capitalul american si cel alEuropei occidentale - blocul oriental avea ca sursa principala de dezvoltareresursele naturale ale URSS si potentialul tehnologic al acesteia. Cum nuexista nici o conditionare ntre aceste doua surse diferite de dezvoltare,fiecare tabara era "libera" sa si defineasca interesele de dezvoltare ntermeni conflictuali cu cealalta, caci un eventual conflict nu ar fi afectat n

nici un fel sursa de dezvoltare. Invers, tari care pna atunci si definiserainteresele nationale n termeni conflictuali - de exemplu Germania si Franta- nu mai puteau mentine o viziune politica conflictuala cu privire ladezvoltarea lor ulterioara fara a afecta sursa de dezvoltare si, ca urmare,si-au redefinit interesele nationale n termeni de cooperare.[31]


26/29

Analiznd din perspectiva explicatiei prin intermediul diferentelor dintresursele de dezvoltare, putem ntelege cu usurinta conflictul iugoslav sauactualele amenintari la adresa securitatii europene care provin din Europade Est - conflictul din Transnistria, conflictele din Georgia, Armenia,Azerbaidjan, evolutia relatiilor dintre tarile balcanice si rezolvarea saumentinerea tensiunilor n bazinul mediteranean (Cipru, relatiile dintreGrecia si Turcia)

Din perspectiva diversitatii surselor de dezvoltare, principala problemacreata de postcomunism a constat nu att n exacerbarea nationalismelorsau eliberarea tensiunilor locale de sub constrngerea restrictiilor de bloc,ct n crearea unor noi alternative de surse de dezvoltare pentru state,care, urmare a politicii de bloc, nu dispuneau de ele n timpul razboiuluirece. Razboaiele dintre tarile fostei Iugoslavii, chiar daca au fost justificate

ideologic ca si conflicte interetnice, au avut la baza diferentierea surselorde dezvoltare potentiala ntre dezvoltarea oferita prin integrare europeana,pentru Croatia, Slovenia, Macedonia, si dezvoltarea prin resurse alternativea Serbiei. Conflictul transnistrean poate fi interpretat ca un conflict ntreregiuni dispuse sa apeleze la resursele occidentale de dezvoltare -Moldova - si regiuni care se pot dezvolta utiliznd resursele de dezvoltareale Rusiei. Acelasi model explicativ poate fi aplicat pentru Ucraina, Georgia- unde Abhazia este mai legata de resursele rusesti de dezvoltare dectrestul tarii - Armenia si alte tari din Caucaz.

Marea noutate pe care postcomunismul a adus-o problematiciisecuritatii europene consta n faptul ca a nlocuit o problematica globala desecuritate - razboiul rece - cu o pluralitate de problematici ale securitatiiregionale: n Balcani, n Caucaz, n nordul Marii Negre. Toate acesteregiuni sunt situate la periferia Uniunii Europene, iar sursele invocate aleamenintarilor par sa se limiteze de fiecare data la o problematica interna -conflict religios, conflict interetnic, confruntare politica interna - slab legatade problematica globala a securitatii[32].

Amenintarea pentru securitatea europeana la nivel continental pare aproveni mai degraba din capacitatea unora dintre factorii de amenintareglobala - de tipul terorismului sau al crimei organizate - de a utilizaconjuncturile create de conflictele regionale n scop propriu (precumimplicarea mujahedinilor n razboiul din Bosnia).


27/29

O a doua amenintare ar putea sa apara ca urmare a potentialului oferitde o serie de conflicte locale de a functiona ca "debuseu" pentru conflictelesau tensiunile interne din tarile vecine. Amenintarea consta n potentialulde extindere a conflictului, ca n cazul implicarii nationalistilor ucraineni nconflictul din Transnistria, al nationalistilor srbi n conflictul din Bosnia, alnationalistilor albanezi n cel din Kosovo si FYR Macedonia.

Imaginea globala prezinta un continent european:

(1)eliberat de amenintarile traditionale provenite din confruntareadintre marile tari europene (Germania vs. Franta, Rusia vs.Germania, Marea Britanie vs. Franta si Germania, Rusia vs. Turcia),amenintari care au definit problematica securitatii europene vremede mai multe secole;

(2)eliberat de marea amenintare a razboiului rece;

(3)situat n afara principalelor amenintari la adresa securitatii globale -terorismul international (n ciuda atentatelor de la Madrid si Londra,UE nu este o tinta prioritara a terorismului international), potentialulproliferarii armelor nucleare, crima organizata la nivel international,conflictul din Orientul Apropiat si altele sunt probleme asumate maiales de Statele Unite;

(4)

aflat sub umbrela de securitate a NATO, suficient de flexibila pentrua permite europenilor sa se degajeze de angajamentele globale aleSUA, dar n acelasi timp sa implice SUA n orice problemaeuropeana de securitate n care Europa Occidentala nu se poatedescurca singura (precum n Bosnia si Kosovo);

(5)avnd de rezolvat doar probleme locale (regionale) de securitate,deja amintite, situate la periferia continentului si n continuarestrngere.[33]

Extinderea Uniunii Europene tinde sa reduca numarul problemelorregionale de securitate. ntre 1990-1992, problemele regionale desecuritate, potentiale sau doar ipotetice, ivite la periferia EuropeiOccidentale, erau net mai numeroase ca n prezent si se ntindeau pna nEuropa Centrala. Pe atunci puteam numara conflicte si tensiuni ceincludeau Ungaria (n relatia cu Romnia, cu Serbia, cu Slovacia), Cehia siSlovacia (pe cale de despartire), tarile baltice (n relatia cu Rusia),


28/29

Romnia (n relatia cu Ungaria si Ucraina), Moldova (n relatia cu Tiraspolsi Ucraina), Iugoslavia (n relatia dintre Serbia si toate celelalte republici),Bulgaria (n relatia cu Turcia), Polonia (n relatia cu Ucraina, Belarus,Germania si Rusia), Rusia (n relatia cu toate fostele republici ale URSS).

La nceputul perioadei postcomuniste, toata lumea fosta comunistaparea un sir de regiuni generatoare de conflicte cu potential de extindere side amenintare a pacii continentale. Un deceniu si jumatate mai trziu, eleau fost restrnse la cteva "regiuni" periferice, dar si n acestea conflictuleste tinut sub control, iar potentialul sau de extindere este minim. n nici uncaz nu putem ignora rolul extinderii Uniunii Europene n acest proces, cacise coreleaza cu procesul reducerii amenintarilor de securitate si al stingeriiconflictelor regionale.

II.4. Noile provocari la adresa securitatii nationale si colective.

O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice nonclasice, ce potconsta n actiuni armate si nonarmate deliberate, avnd ca obiectivafectarea securitatii nationale prin provocarea de consecinte directe oriindirecte asupra vietii economico-sociale a tarii.[34]

ntre riscurile de acest tip se pot enumera:

terorismul politic transnational si international, inclusiv subformele sale biologice si informatice;

actiuni ce pot atenta la siguranta sistemelor de transport intern siinternational;

actiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelorinformatice;

actiunile destinate n mod premeditat afectarii - sub diferite formesi n mprejurari variate - a imaginii unui stat n plan international,cu efecte asupra credibilitatii si seriozitatii n ndeplinireaangajamentelor asumate;

agresiunea economico-financiara;


29/29

provocarea deliberata de catastrofe ecologice.[35]

Dintre cele de mai sus terorismul international se manifesta ntr-oforma acuta fara precedent, prefigurnd efecte multiple asupra securitatiistatelor si stabilitatii internationale n general.

n contextul n care constatam o crestere a gradului de complexitate side impredictibilitate a terorismului international, va trebui ca masurileinterne de management al crizelor sa fie mai bine coordonate, sub cerintaasigurarii operative si eficiente a participarii statelor la eforturileinternationale de combatere a amenintarilor.[36]

ameninŢĂri la adresa securitĂŢii si apĂrĂrii naŢionale si colective

Documents