managementul apĂrĂrii Împotriva dezastrelor la …… · managementul apĂrĂrii Împotriva...

INSTITUTUL NAŢIONAL DE ADMINISTRAŢIECentrul Regional de Formare Continuă pentru Administraţia

Publică Locală Bucureşti

Dr. NICOLAE STEINER Ing. RADU ANDRICIUC

MANAGEMENTUL APĂRĂRIIÎMPOTRIVA DEZASTRELOR LA

NIVEL LOCALCurs introductiv pentru funcţionarii publici din cadrul Autorităţilor

Publice Centrale şi Locale

Editura MPM Edit ConsultBucureşti 2004

3

INSTITUTUL NAŢIONAL DE ADMINISTRAŢIECentrul Regional de Formare Continuă pentru Administraţia

Publică Locală Bucureşti

Dr. STEINER NICOLAE Ing. RADU ANDRICIUC Doctor în ştiinţe medicale Doctorand în ştiinţe tehnicemembru al Academiei Europene Specialist în resurse de apărare de Management a Crizelor membru al Academiei Europenemembru al Societăţii Internaţionale de Management a Crizelor de Medicină de Dezastremembru de onoare al Sistemului NaţionalMedical de Intervenţie la Dezastre (NDMS) al SUA

MANAGEMENTUL APĂRĂRIIÎMPOTRIVA DEZASTRELOR LA

NIVEL LOCALCurs introductiv pentru funcţionarii publici din cadrul Autorităţilor

Publice Centrale şi Locale

Editura MPM Edit ConsultBucureşti 2004

5

CUPRINS:

1. MANAGEMENTUL CRIZELOR ..............................................................................................71.1 Definirea managementului crizelor, a obiectivelor şi principalelor tipuri de crize ............7

1.1.1 Parametrii specifici ai managementului crizelor ........................................................81.2 Preceptele fundamentale şi caracteristicile comune ale crizelor ....................................101.3 Managementul urgenţelor civile ......................................................................................101.4 Managementul protecţiei civile........................................................................................11

1.4.1 Definiţie şi domeniu de aplicare ...............................................................................111.4.2 Principiile şi caracteristicile protecţiei civile.............................................................13

1.4.2.1Caracteristicile protecţiei civile ...........................................................................131.4.3 Principii şi cerinţe manageriale specifice protecţiei civile.........................................141.4.4 Apărarea împotriva dezastrelor ............................................................................15

1.4.4.1 Principiile apărării împotriva dezastrelor............................................................151.4.4.2 Apărarea împotriva dezastrelor şi dezvoltarea socială ...............................201.4.4.3 Evaluarea vulnerabilităţii şi a riscului.................................................................231.4.4.4 Efectul STAGFLATION generat de dezastre ...................................................24

1.5 Miturile şi realităţile apărării împotriva dezastrelor..........................................................261.5.1 Asigurarea vieţii şi a bunurilor materiale în caz de dezastre....................................28

2. FIŞELE CARACTERISTICE ALE PRINCIPALELOR TIPURI DE DEZASTRE SPECIFICEŢĂRII NOASTRE ......................................................................................................................35

2.1 Cutremur .........................................................................................................................352.2 Alunecare de teren..........................................................................................................372.3 Inundaţii...........................................................................................................................382.4 Seceta .............................................................................................................................402.5 Poluarea mediului ...........................................................................................................402.6 Reducerea suprafeţelor împădurite ................................................................................412.7 Epizootiile........................................................................................................................422.8 Epidemiile........................................................................................................................422.9 Accidente industriale .......................................................................................................44

2.9.1Nuclear ......................................................................................................................442.9.2 Chimic.......................................................................................................................45

2.10 Fenomene meteorologice periculoase..........................................................................452.11 Avarii la construcţiile hidrotehnice.................................................................................463.12 Incendii ..........................................................................................................................473.13 Accidente majore la utilaje şi la instalaţii tehnologice periculoase ...............................483.14 Accidente majore pe căile de comunicaţii.....................................................................483.15 Avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii .................................................49

3. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE PENTRU APĂRAREA ÎMPOTRIVADEZASTRELOR .......................................................................................................................50

3.1 Clasificarea centrelor de asistenţă medicală în caz de dezastru....................................513.2 Organizarea ajutorului medical în zona sinistrată...........................................................51

3.2.1 Măsurile ce se vor institui .........................................................................................513.2.2 Spitalele mobile ........................................................................................................523.2.3 Echipele de căutare-salvare.....................................................................................523.2.4Triajul, identificarea şi clasificarea răniţilor................................................................533.2.5 Triajul la locul dezastrului .........................................................................................53

3.3 Identificarea şi clasificarea..............................................................................................543.3.1 Eticheta roşie............................................................................................................543.3.2 Eticheta galbenă.......................................................................................................553.3.3 Eticheta verde ..........................................................................................................563.3.4 Eticheta neagră ........................................................................................................56

3.4 Organizarea serviciilor de sănătate rurale în caz de dezastru .......................................573.4.1 Resurse şi infrastructură ..........................................................................................573.4.2 Comunitatea .............................................................................................................57

3.5 Organizarea centrelor spitaliceşti în caz de dezastru .....................................................583.5.1 Principiile generale ale planificării de urgenţă a unităţilor spitaliceşti ......................58

3.6. Bibliografie .....................................................................................................................594. MANAGEMENTUL APĂRĂRII ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR........................................60

6

4.1. Introducere .....................................................................................................................604.2. Răspunsul combinat ......................................................................................................61

4.2.1. Aranjamentele Integrate pentru managementul urgenţei........................................614.2.2 Comanda, controlul şi coordonarea .........................................................................784.2.3 Îngrijirile şi tratamentul victimelor din dezastre ........................................................83

4.3. Informaţiile şi media .......................................................................................................934.4 Asistând Media................................................................................................................93

4.4.1 Acţiunile iniţiale.........................................................................................................934.4.2 Controlul accesului la locul dezastrului ....................................................................944.4.3 Stabilirea unui punct de legătură cu media ..............................................................944.4.4 Nominalizarea unui ofiţer de legătură cu media.......................................................944.4.5 Media........................................................................................................................954.4.6 Răspunsul mediilor de informare .............................................................................974.4.7 Centrul de Media ......................................................................................................984.4.8 Transferul Operaţiilor cu media către controlul autorităţilor locale...........................994.4.9 Managementul legăturilor îndepărtate ale organelor de informare publică cătrepublic ...............................................................................................................................1004.4.10 Vizitele VIP-urilor ..................................................................................................1014.4.11 Sustenabilitatea....................................................................................................1024.4.12 Informarea mediilor ..............................................................................................103

4.5 Guvernul şi ministerele conducătoare ..........................................................................1034.5.1 Conceptul Departamentului Conducător ................................................................1034.5.2 Nominalizarea unui Departament Conducător .......................................................1044.5.3 Rolul Departamentului Conducător ........................................................................105

4.5.3.1 Dezastrul masiv ...............................................................................................1064.6 Abordarea combinată a planificării antrenamentelor şi a exerciţiilor ............................106

4.6.1 Abordarea combinată a planificării pregătirii ..........................................................106Bibliografie ..........................................................................................................................110

5. MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ŞI AL PROTECŢIEI INFRASTRUCTURIICRITICE .................................................................................................................................113

5.1 Protecţia Infrastructurii Critice — Abordarea NATO .....................................................1135.1.1 Introducere .............................................................................................................1135.1.2 Legătura dintre Planificarea Urgenţelor Civile (CEP) şi Protecţia InfrastructuriiCritice (PIC) .....................................................................................................................1155.1.3 PIC şi CEP în cadrul NATO....................................................................................1165.1.4 Scopuri şi obiective ................................................................................................1175.1.5 Limitări ....................................................................................................................1185.1.5 Programul de Lucru propus – foaia de parcurs......................................................118

5.2 Scenariu ........................................................................................................................1215.2.1 Introducere .............................................................................................................1215.3.2 Conţinutul scenariul ................................................................................................121

Anexa nr.1 PROTECŢIA INFRASTRUCTURII CRITICE .......................................................123Anexa nr. 2 MIC GLOSAR DE TERMENI .............................................................................125Anexa nr. 3 RELAŢII CU MAS – MEDIA ............................................................................127Anexa nr. 4 DEFINIŢIA UNUI INCIDENT MAJOR ................................................................130Anexa nr. 5 REPARTIŢIA RĂSPUNDERILOR MINISTERIALE PE TIPURI DE DEZASTRE................................................................................................................................................131ANEXA 6 ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI Nr.21/2004 PRIVINDORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL SITUAŢIILOR DEURGENŢĂ ..............................................................................................................................132Anexa 7 EFECTELE PRODUSE ASUPRA POPULAŢIEI ŞI A REŢELEI MEDICALE DINROMÂNIA ÎN URMA SIMULĂRII UNUI CUTREMUR CU EPICENTRUL ÎN ZONA VRANCEA................................................................................................................................................151

7

1. MANAGEMENTUL CRIZELOR

1.1 Definirea managementului crizelor, a obiectivelor şiprincipalelor tipuri de crize

Cea mai uzitată definiţie pe plan internaţional, pe care oregăsim şi ca recomandare a Biroului de Coordonare aAjutorului Umanitar al Naţiunilor (OCHA/ONU) este:O serioasă disfuncţionalitate apărută în structurile sociale vitalesau o ameninţare a valorilor şi standardelor fundamentale alesocietăţii.Din perspectiva scopului cărţii de faţă, putem defini termenul demanagement al crizelor astfel:Procesul de aducere a crizelor sub controlul managerilor pentrua le preveni sau rezolva în mod acceptabil prin evitarea stărilorde urgenţă.Pentru o mai uşoară înţelegere a celor care vor fi explicate încontinuare, modul în care interacţionează managementulcrizelor, cel al urgenţelor civile şi al protecţia civilă, este arătatîn figura nr. 1.

Domeniul managementului crizelor

Domeniul managementuluiprotecţiei civile

Figura nr. 1: Domeniul managementului urgenţelor civile

8

Ţinând cont de marea varietate de manifestare a crizelor,putem încerca doar o clasificare a principalelor tipuri de crize,astfel:

politice= instabilitate parlamentară, schimbarea bruscă apriorităţilor în politica externă şi a sistemului de alianţe,predominanţa intereselor de grup faţă de interesul naţional,etc.;

economice= crize de supraproducţie, limitarea accesului laresurse, folosirea politicilor protecţioniste, etc.;

sociale = creşterea decalajelor dintre clasele sociale,conflictele interetnice, valuri mari de emigranţi sau sinistraţi,creşterea birocraţiei, declanşarea dezastrelor;

militare = limitările bugetare sau economice, modificareaaccentuată a factorilor demografici, absenţa sau adoptarea uneidoctrine irealizabile, creşterea lipsei de consens între militari şipoliticieni, reducere statutului social al cadrelor militare, etc.

Aşa cum se v-a vedea şi din datele prezentate ulterior în lucrare,folosirea mijloacelor prezentate mai sus, cel mai adesea, se faceprin combinarea unora din acestea, pentru soluţionarea majorităţiitipurilor de crize.

1.1.1 Parametrii specifici ai managementului crizelor

Parametrii specifici ai managementului crizelor sunt:1. Intensitatea crizei;2. Gradul de severitate3. Ciclul de evoluţie al crizei.

1.Intensitatea crizei

Intensitatea crizei măsoară caracteristicile etapei la care semanifestă criza la un moment dat (de exemplu, în cazul uneicrize militare măsoară nivelul de violenţă al acţiunilorîntreprinse de una sau mai multe părţi implicate). Intensitateaeste un indicator de bază pentru monitorizarea evoluţieicrizelor. Cu cât etapa este mai ridicată (cu cât acţiunile sunt maiagresive), cu atât creşte intensitate crizei. Deasemeneaintensitatea nu are nici o legătură cu severitatea unei crize. Deexemplu o criză poate avea o severitate ridicată dar intensitateredusă, sau invers.

9

2.Gradul de severitate

Gradul de severitate al unei crize este definit de mărimea şiurgenţa ameninţării asupra valorilor, scopurilor şi intereselorprioritareGradul de severitate ai crizei serveşte ca indicator al decizieipolitice de tranziţie de la etapa de normalitate la cea de urgenţăşi înapoi (pentru crizele militare de la pace la conflictul armat şiînapoi).După ce decizia politică a fost luată, acest criteriu nu mai asteoperabil până în momentul luării unei noi decizii.

3. Ciclul de evoluţie al crizei

Ciclul de evoluţie al unei crize este caracterizat de următoarelefaze:

a) pre-crizăb) post-criză

a) Faza pre-criză cuprinde următoarele etape:starea de stabilitate;declanşarea crizei;faza de urgenţă a crizei.

b) Faza post-criză cuprinde următoarele etape:stabilizarea crizei;noua stare de stabilitate.

În cazul unei crize generate de un dezastru, fazelecaracteristice sunt:

a) pre-dezastrub) post-dezastru

a) Faza pre-dezastru cuprinde următoarele etape:dezvoltare= procesul de dezvoltare socio-economic al

ţării pe baza planurilor de amenajare a teritoriului în caresunt menţionate zonele de risc la dezastre.

pregătire= procesul de pregătire al sistemului de protecţiecivilă în vederea limitării efectelor dezastrelor potenţiale.

înştiinţare şi alarmare= procesul de înştiinţare şi alarmarea populaţiei despre iminenţa şi producerea unui dezastru.

10

b) Faza post-dezastru cuprinde următoarele etape:intervenţie (urgenţa civilă)= managementul acţiunilor de

limitare a efectelor generate de un dezastru.reabilitare= procesul de refacere a facilităţilor economico-

sociale vitale pentru supravieţuirea populaţiei.

Trebuie subliniat că în funcţie de caracteristicile fiecărei crize,unele etape pot fi absente iar importanţa şi durata fiecăreiapoate varia foarte mult de la un caz la altul.

1.2 Preceptele fundamentale şi caracteristicile comune alecrizelor

Preceptele fundamentale ale crizelor sunt: crizele sunt inevitabile; riscul generat de o criză poate fi diminuat; managementul crizelor face parte din responsabilităţile

oricărui manager; există diferite tipuri de crize; pe timpul unei crize, conceptul logic risc contra beneficii”

nu mai funcţionează.

Caracteristicile comune ale crizelor sunt: existenţa unor informaţii insuficiente; caracterul de surpriză al acestora; escaladarea rapidă a evenimentelor; tendinţa de a pierde controlul situaţiei; probabilitatea ridică de apariţie a panicii; adoptarea unei mentalităţi defensive; ineficienţa relativă a metodelor de luare a deciziei

obişnuite.

1.3 Managementul urgenţelor civile

Conform noului principiu strategic adoptat de NATO în 1991,principiile fundamentale ale Comitetului de planificare aurgenţelor civile-CEP- au fost revăzute.În noua concepţie, planificarea urgenţelor civile se va axa peurmătoarele direcţii principale:

protecţia civilă; asigurarea continuităţii guvernării; menţinerea stabilităţii economiei;

11

ajutorul civil acordat militarilor.

După cum a reieşit din cele prezentate mai sus pentru fiecaredin cele 4 domenii, răspunderea primară o poartă fiecare stat înparte. Pentru a coordona mai eficient resursele alianţei în cazulîn care răspunsul naţional a fost depăşit, NATO a organizatComitete de planificare a urgenţelor civile-CEPBC- sub egidaComitetului superior de planificare a urgenţelor-SCEPC-.Organizarea SCEPC cât şi a Comitetelor mai sus amintite estedetaliată mai jos: Transport terestru pe continent - PBEIST-.

Transport oceanic - PBOS-.Aviaţia civilă -CAPC-.Planificarea transportului petrolifer - PPC-.Agricultură şi hrănire -FAPC-.Pregătirea industriei -IPC-.Comunicaţii civile -CCPC-.Protecţia civilă -CPC-.Planificare medicală -JMC-.

Pentru a răspunde mai bine problemelor de ordin operaţionalridicate de urgenţele civile în domeniul apărării împotrivadezastrelor, NATO a înfiinţat sub egida SCEPC, Centrul Euro -Atlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre -EADRCC-.În viitor se intenţionează ca EADRCC, întărindu-şi constantcapacitatea de reacţie în caz de dezastre să se dezvolte ca ariede cuprindere şi asupra altor domenii ale managementuluicrizelor. Un exemplu concret în această direcţie, îl constituieseminarul organizat de SCEPC / NATO în octombrie 1999privind implicaţiile pe care fenomenul informaţional Y2K l-arputea avea asupra societăţii umane în cursul anului 2000, carea fost urmat de un program concret iniţiat la nivelul ţărilor NATOşi partenere, de monitorizare a evoluţiei fenomenului.

1.4 Managementul protecţiei civile

1.4.1 Definiţie şi domeniu de aplicare

Conform Protocolului Adiţional I din 1977, la Convenţiile de laGeneva din 1949, prin expresia „protecţie civilă” se înţelegeîndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau a mai multoradintre ele, menţionate mai jos, destinate să protejeze populaţiacivilă împotriva pericolelor ostilităţilor sau ale catastrofelor şi s-o

12

ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurând condiţiilenecesare supravieţuirii acesteia.Aceste sarcini umanitare sunt următoarele:i. serviciul de alarmare;ii. evacuarea;iii. punerea la dispoziţie şi organizarea de adăposturi;iv. aplicarea măsurilor de camuflaj;v. salvarea;vi. servicii sanitare, inclusiv prim-ajutor şi asistenţă religioasă;vii. lupta contra incendiilor;viii. reperarea şi marcarea zonelor periculoase;ix. decontaminarea şi alte măsuri de protecţie similare;x. adăpostirea şi aprovizionarea de urgenţă;xi. ajutor în caz de urgenţă pentru restabilirea şi menţinereaordinii în zonele sinistrate;xii. restabilirea de urgenţă a funcţionarii serviciilor de utilitatepublică;xiii. servicii funerare de urgenţă;xiv. ajutor în păstrarea şi întreţinerea bunurilor esenţiale pentrusupravieţuire;xv. activităţi complementare necesare îndeplinirii oricăreia dinsarcinile menţionate mai sus, cuprinzând inclusiv planificarea şiorganizarea, dar care nu se limitează la acestea.Prin expresia „ organisme de protecţie civilă”, se înţelegunităţile înfiinţate sau autorizate de către autorităţilecompetente ale Părţii la conflict, pentru îndeplinirea sarcinilorumanitare ale protecţiei civile şi care sunt în exclusivitateafectate şi utilizate pentru aceste sarcini.În sensul aceluiaşi document prin „ personal al organismelor deprotecţie civilă” se înţeleg persoanele pe care o Parte la conflictle afectează, în exclusivitate, pentru îndeplinirea sarcinilorumanitare enumerate mai sus, inclusiv personalul afectat înexclusivitate administraţiei acestor organisme de cătreautoritatea competentă a acestei părţi.Conform celor de mai sus, componenta militară a protecţieicivile este de finită ca „membrii forţelor armate şi unităţilemilitare afectate organismelor de protecţie civilă”.Pentru a beneficia de protecţia oferită protecţiei civile,personalul componentei militare a acesteia trebuie să respecteo serie de condiţii, din care cele mai importante sunt: acest personal şi unităţile din care face parte, să fieafectate în permanenţă îndeplinirii oricărei sarcini umanitare şisă i se consacre în exclusivitate;

13

dacă a primit această însărcinare, personalul să nuîndeplinească alte sarcini cu caracter militar pe timpulconflictului; acest personal să poarte, foarte vizibil, semnul distinctivinternaţional al protecţiei civile şi să aibă în posesie cartea deidentitate care să ateste apartenenţa sa la sistemul protecţieicivile; acest personalul şi unităţile din care fac parte să fie dotaţinumai cu arme individuale uşoare, pentru menţinerea ordiniisau propria apărare; să acţioneze numai pe teritoriul naţional al Părţii lor (încaz de război).

1.4.2 Principiile şi caracteristicile protecţiei civile

Să enumerăm, în continuare, principiile care se manifestă cucaracter legic în toate activităţile protecţiei civile: principiul rarităţii resurselor = resursele protecţiei civile

sunt limitate faţă de nevoile protecţiei civile care suntnelimitate;

principiul raţionalităţii = activităţile protecţiei civiletrebuie să se realizeze cu un consum minim de resursesau să fie realizat un volum cât mai mare de activităţiraportate la un număr prestabilit de resurse;

principiul umanitar = este orientată exclusiv spresalvarea vieţii omului şi proprietăţii;

principiul imparţialităţii = acordă ajutor fără a facediscriminări de rasă, regiile, sex, etc.;

principiul neutralităţii = acordă ajutor tuturor celorafectaţi, fără a favoriza pe nimeni.

1.4.2.1Caracter is t ic i le protecţ ie i c iv i le

este o activitate umanitară propriu zisă = reprezintă oformă a libertăţii noastre de a alege ce să facem şi cumsă facem pentru ca viaţa care o trăim să fie normală dinpunct de vedere natural-social;

implică o responsabilitate individuală dar şi socială =adică libertatea fiecărui individ de a alege asuprapropriului mod de viaţă dar şi modul cum aceastălibertate interacţionează cu cele ale persoanelor cu careconvieţuim;

14

este o activitate normală = adică corespunde prinţelurile şi rezultatele sale la sensul natural de evoluţie alvieţii;

face parte din sfera activităţilor de servicii = este outilitate nepalpabilă (în comparaţie cu bunurile deconsum) care satisface nevoile oamenilor de apărareîmpotriva efectelor războaielor şi dezastrelor;

este o activitate specializată = creşterea şi diversificăriisarcinilor sale necesită specializarea celor care leîndeplinesc pe segmente pentru a realiza scopurilepropuse în mod optim;

este o activitate caracterizată prin cooperare = dinnecesitatea de a realiza activităţile specializatecorespunzător logicii finalităţii rezultatelor, în condiţii deraţionalitate.

Protecţia civilă satisface o serie de nevoi (trebuinţe) pentru aasigura desfăşurarea vieţii şi activităţii oamenilor. Dinperspectiva teoriei privind ierarhia nevoilor a lui Abraham H.Maslow, protecţia civilă contribuie la asigurarea nevoilorfiziologice şi a celor de securitate. Deasemenea prin aceasta secontribuie şi la satisfacerea celorlalte 3 tipuri de nevoideoarece, nevoile de la nivelurile inferioare ale ierarhiei trebuiesă fie satisfăcute, în general, înainte ca nevoile de la nivelurilemai înalte să devină presante.Această contribuţie se păstrează şi dacă se utilizează alte teoriiale motivaţiei, cum ar fi teoria ERG a lui Clay Alderfer. Aiciprotecţia civilă se regăseşte în satisfacerea nevoilor deexistenţă (Existence needs) şi de creştere (Growth needs),contribuind, în modul ei specific şi în mai mică măsură, larealizarea nevoilor relaţionale (Relatednees needs).Putem să tragem concluzia că contribuţia protecţiei civilela satisfacerea unor nevoi (trebuinţe) specifice reprezintăun invariant al dezvoltării umane.

1.4.3 Principii şi cerinţe manageriale specifice protecţiei civile

Principiile manageriale ale protecţiei civile sunt: decizie centralizată şi execuţie descentralizată; unitate de comandă; responsabilitatea şi autoritatea managerului; unitatea de acţiune şi ordinea în acţiune; spirit de echipă;

15

subordonarea interesului personal celui umanitar.Cerinţele minime pt. managerii protecţiei civile sunt: competenţă profesională în domeniu; inteligenţă peste mediu (dar nu neapărat genial); capacitate ridicată de iniţiativă; siguranţa (încredere în sine şi în ceea ce face); vedere globală ( de ansamblu) a domeniului ; lider; îndrăzneala (capacitatea de a-şi asuma

responsabilităţile); să fie eficient (realizează obiectivele în mod optim) şi nu

eficace (duce la îndeplinire ce i se cere indiferent decosturi);

receptivitate (nu confundă fermitatea cu încăpăţânarea înprejudecăţi sau idei preconcepute).

Rezultă că, termenul de manager îl include pe cel de lider (şefcare conduce nemijlocit oameni) şi nu sunt sinonime.

În activitatea sa, managerul trebuie să ţină cont de următoarelecondiţionări:

obiectivele organizaţiei;necesităţile de grup şi cele individuale;mediul economico-social.

Rezultă că managerul trebuie să fie o persoană competentă,însărcinată să conducă o structură a protecţiei civile pentru a-iasigura funcţionarea, dezvoltarea, consolidarea şi adaptarea laschimbare.Atenţie ! Orice manager, în orice situaţie şi la orice nivel nutrebuie să uite principiul lui Peter- în orice structurăorganizatorică , fiecare persoană tinde să-şi atingă nivelul deincompetenţă.

1.4.4 Apărarea împotriva dezastrelor

1.4.4.1 Pr inc ip i i le apărăr i i împotr iva dezastre lor

1. Apărarea împotriva dezastrelor trebuie să asigure, cuprioritate, realizarea unei dezvoltări pe termen lung acomunităţilor, faţă de îndeplinirea unor interese pe termenscurt.

2. Măsurile de apărare împotriva unui tip de hazard (natural sautehnologic), într-o zonă dată, trebuie să fie compatibile cu

16

cele pentru alte hazarduri (naturale sau artificiale) specificeaceleiaşi zone.

3. Măsurile de apărare trebuie să fie evaluate cu luarea înconsiderare a constrângerilor existente pe plan local (timp,resurse umane, materiale şi financiare disponibile, condiţiiclimatice, etc.).

4. Toate măsurile de apărare împotriva dezastrelor trebuie săfie finalizate prin realizarea practică a unor proiecte la nivellocal.

5. Fundamentele tuturor activităţilor desfăşurate pentru apărareîmpotriva dezastrelor îl constituie identificarea hazardurilor şievaluarea riscurilor.

6. Resursele financiare alocate pentru realizarea măsurilor proşi post-dezastru au efect de multiplicare (de exemplu, 1 eurofolosit pentru realizarea măsurilor menţionate mai suseconomiseşte 3-5 euro cheltuiţi pentru intervenţie în vederealimitării efectelor unui dezastru).7. Implementarea măsurilor de apărare împotriva dezastrelortrebuie să se facă cu implicarea organizaţiilorneguvernamentale şi private care activează în zonele de risc.8. Fiecare entitate (persoană fizică sau juridică) răspunde dealegerea făcută privind nivelul de risc la care doreşte să seasigure prin aplicarea măsurilor de apărare împotrivadezastrelor.9. Măsurile de apărare împotriva dezastrelor trebuie să fiecompatibile, pentru aceeaşi zonă de risc, cu cele privindprotecţia muncii şi a patrimoniului cultural.

Conform articolului 2 al Ordonanţei 47/1994 (aprobată prinlegea nr. 124/1995), în România, prin dezastre se înţelege: fenomene naturale distructive de origine geologică saumeteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoanesau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.În această categorie sunt cuprinse : cutremurele, alunecările şiprăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologicepericuloase, epidemiile şi epizootiile ;

evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediuluiînconjurător provocate de accidente.În această categorie sunt cuprinse : accidentele chimice,biologice, nucleare, în subteran, avariile la construcţiilehidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şiexploziilor, accidentele majore pe căile de comunicaţii,

17

accidente majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase,căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari lareţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.

Conform terminologiei adoptate de OCHA / ONU(Internationally agreed glossary of basic terms related todisaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prindezastru (similar catastrofă) se înţelege:

Gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generândpierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului,care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare-brutale sau agresive- fie după cauză (naturale sau generate deactivitatea umană).Pentru o mai uşoară şi corectă interpretare a definiţieianterioare, OCHA / ONU mai foloseşte şi următoarea formăalternativă de definire a termenului de dezastru.

Dezastrele = Vulnerabilităţi + Hazard

Vulnerabilităţile care amplifică efectele dezastrelor

Aceste vulnerabilităţi sunt: Sărăcia (datorită lipsei de resurse financiare şi

materiale, populaţiile sărace au o capacitate mairedusă de a supravieţui pe timpul declanşării unuidezastru, cât şi de a se reface după încetareaacestuia. Sărăcia este factorul predominant, deoarecegenerează fenomene care duc la manifestarea tuturorcelorlalţi factori care sunt menţionaţi mai jos. Astfel,populaţia săracă va încerca să găsească resurse desupravieţuirea în zonele urbane, ducând laaglomerarea acestora sau, pentru a-şi procuraaceleaşi resurse, va recurge la război şi violenţăsocială. );

Creşterea populaţiei (duce la creşterea numărului devictime datorită dezastrelor, mai ales în zonele de riscmajor. );

Urbanizarea rapidă (acest fenomen se datoreazămigrării populaţiei din zona rurală în cea urbană pentrucăutarea unor oportunităţi economice şi de securitate,

18

indiferent dacă zona urbană vizată poate fi de riscmajor. De exemplu, deşi este situată într-o zonăseismică majoră, se estimează că populaţia dinMexico City va creşte de la 17 milioane la 20-30milioane locuitori în 2025 );

Ţări în perioade de tranziţie (pe parcursul istoriei,toate populaţiile au fost supuse unor transformărisociale şi culturale continui. Pe lângă efectele pozitiveinduse de aceste fenomene, cresc proporţional şiefectele negative generate de acestea. De exemplu,introducerea unor noi materiale de construcţii a dus laapariţia unor construcţii care oferă condiţii superioarede viaţă, dar şi a creşterii spectaculoase a riscului deprăbuşire în cazul unor greşeli de proiectare sauexecuţie.);

Degradarea mediului (în general, degradareamediului amplifică efectele unor dezastre. Astfel,defrişarea pădurilor duce la amplificarea efectelorgenerate de inundaţii sau alunecări de teren iardegradarea solului majorează efectele secetei);

Lipsa de informare şi avertizare (acest factor semanifestă acolo unde populaţia, care trăieşte într-ozonă de risc, nu cunoaşte măsurile de protecţie şiintervenţie în cazul declanşării unui dezastru. Cel maiadesea nu se cunosc semnalele de alarmare pe tipuride dezastre, traseele de evacuare, procedurile desalvare, precum şi organizaţia care trebuie contactatăpentru a primi asistenţă umanitară de urgenţă.);

Războiul şi conflictele sociale (se datoreazăcompetiţiei pentru resursele limitate existente,intoleranţei etnice şi religioase, cât şi datorităcontradicţiilor ideologice).

Hazardurile pot fi :o geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de

teren);o climatice (cicloane, inundaţii, secetă);o de mediu (poluarea mediului, epizootii, desertificare,

defrişare păduri);o epidemii;o accidente industriale;o războiul (inclusiv terorismul) şi tulburările sociale.

19

Hazardurile mai pot fi clasificate ca endogene (variabiledependente de activitatea omului) şi exogene (variabileindependente de activitatea omului).Revenind la reglementările legislaţiei interne, prin apărareîmpotriva dezastrelor se înţelege:

măsuri de prevenire şi pregătire pentru intervenţie;măsuri operative urgente de intervenţie după

declanşarea fenomenelor periculoase cu urmărideosebit de grave;

măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şireabilitare.

Astfel definită, scopurile apărării împotriva dezastrelor sunt: reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilorposibile, generate de un dezastru; asigurarea unei asistenţe (medicale de urgenţă,religioase, psihologice, etc.) prompte şi calificate avictimelor; realizarea unei refaceri economico-sociale cât mairapide şi durabile a comunităţilor afectate.

Etapele apărării împotriva dezastrelor se tot împărţi astfel: alarmare (în unele cazuri înştiinţare); declanşarea dezastrului; intervenţia; reabilitarea facilităţilor ec.-soc. afectate; dezvoltarea societăţii (prevenire a dezastrelor); pregătire (protecţie împotriva dezastrelor) pentru

limitarea efectelor dezastrelor

Sintetic, principalele măsuri de prevenire a dezastrelorcuprind :

includerea problematicii privind apărarea împotrivadezastrelor în strategiile de dezvoltare ale societăţiila nivel central şi local;

realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tipde hazard;

optimizarea activităţii structurilor care asigurăconducerea activităţii de apărare împotrivadezastrelor;

dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.

20

Deasemenea, principalele măsuri de protecţie împotrivadezastrelor sunt :

instruirea populaţiei privind normele decomportament în caz de dezastru;

exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinateintervenţiei;

pregătirea factorilor cu drept de decizie; realizarea unor acorduri internaţionale privind

asistenţa umanitară în caz de dezastre.

În final, se pot enumera şi principalele măsuri de intervenţie încaz de dezastre : cercetarea zonei afectate; coordonarea acţiunilor de căutare-salvare, acordare a

asistenţei medicale de urgenţă, etc.; evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu; organizarea şi administrarea taberelor de sinistraţi; distribuirea ajutoarelor umanitare.

1.4.4.2 Apărarea împotr iva dezastrelor şidezvoltarea socială

Mult timp, relaţia directă care există între dezastre şidezvoltarea socială a fost ignorată sau minimalizată.Se considera că managementul dezastrelor este atributulexclusiv al organizaţiilor de asistenţă umanitară. Astfel că, ceicare planificau dezvoltarea societăţii pe ansamblu (dar şisectorial), nu au luat (cel mai adesea) în calcul efecteledezastrelor asupra realizării proiectelor necesare creşteriibunăstării populaţiei.Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că, costurilerealizării căii ferate Bucureşti-Râmnicu Vâlcea au crescut foartemult (implicit şi durata de execuţie) deoarece nu au fost luate înconsiderare efectele alunecărilor de teren din zona DealulMare. Această atitudine se datorează şi faptului că atenţiatuturor se focalizează, mai ales, asupra limitării efectelordezastrelor pe termen scurt.Se ignoră astfel efectele pe termen lung care sunt cele care auinfluenţa negativă cea mai puternică asupra dezvoltării. Seîntâmplă aşa şi datorită faptului că măsurile pre şi post-dezastrusunt privite ca un domeniu prea puţin important pentru ajustifica schimbări instituţionale profunde sau a promovaprograme de dezvoltare pe termen lung.

21

Dezvoltarea Dezvoltareapoate creşte poate reducevulnerabilitatea vulnerabilitatea

Dezastrele Dezastrele potreduc crea oportunităţi

efectele pentru dezvoltării dezvoltare + - ++

Partea stângă a figurii nr. 2 reprezintă aspectele pozitive alerelaţiei dezastre/dezvoltare, iar cea stângă reprezintă aspectenegative ale acesteia. Astfel fiecare din cele patru cadranedefinesc un tip specific de relaţie dezastre/dezvoltare, astfel:

cadranul stânga-jos = dezastrele duc la întârzierearealizării planurilor de dezvoltare (de exemplu oinundaţie distruge reţele de utilitate publică saudrumuri care tocmai au fost modernizate);

cadranul dreapta-jos = reconstrucţia obiectiveloreconomico-sociale şi culturale afectate de un dezastrueste considerată ca o oportunitate de a iniţia programede dezvoltare în zona afectată (nu de a reface doar

-- ++

Figura nr. 2: Relaţia dintre dezastre şi dezvoltare

Zonănegativă

Zonăpozitivă

22

obiectivele afectate, la acelaşi nivel, cum erau înaintede dezastru);

cadranul stânga-sus = programe de dezvoltare potcreşte vulnerabilitatea unei comunităţi la efecteledezastrelor (astfel, un program de creare a noi locuride muncă sau de creştere a salariilor poate determinacreşterea masivă a populaţiei în zonă);

cadranul stânga-sus = programe de dezvoltare carereduc vulnerabilitatea unei comunităţi la efecteledezastrelor (de exemplu, introducerea unor tehnologiide fabricare a unor materiale de construcţii maiuşoare, dar la fel de rezistente, reduce la reducereagreutăţii acestora şi a efectelor cutremurelor).

Din cele expuse mai sus, reiese clar importanţa relaţieidezastre/dezvoltare. Acum, este necesar să analizăm modulconcret prin care dezastrele afectează negativ asupra oricăreiprogram de dezvoltare.Acest modalităţi sunt:

pierderea de resurse; întreruperea sau renunţarea la unele programe de

dezvoltare; impactul asupra investiţiilor; destabilizarea ordinii sociale;

1. Pierderea de resurse

Se manifestă prin:o Reducerea inventarului şi stocului de capital;o Reducerea producţiei şi prestărilor de servicii datorită, în

special, creşterii costurilor şi întreruperii proceselortehnologice;

o Reducerea rezervelor monetare, creşterea inflaţiei,dezechilibrarea balanţei de plăţi, creşterea cheltuielilor labugetul de stat;

o Pierderea unor resurse umane foarte bine instruiteprofesional.

2. Întreruperea sau renunţarea la unele programe de dezvoltare

Datorită pierderii unor resurse sau a modificării priorităţilor (petimpul fazei de intervenţie la dezastre) unele programe dedezvoltare pot fi abandonate total sau parţial.

23

3. Impactul asupra mediului investiţional

Dezastrele, mai ales atunci când afectează periodic la uninterval destul de scurt de timp, au un impact negativ asuprastimulării investitorilor de a promova afaceri în zona afectată.Aceştia caută o zonă caracterizată printr-un climat de siguranţăşi stabilitate pentru ai determina să-şi rişte banii. Ori, dezastreleau un efect de descurajare asupra investitorilor prin scădereacererii pe piaţă şi pierderea unor locuri de muncă.

4. Destabilizarea ordinii sociale

Poate apare atunci când organismele guvernamentale nureuşesc să coordoneze în mod satisfăcător acţiunile de limitarea efectelor dezastrelor sau cele de reabilitare a facilităţilor deutilitate publică afectate. În acest caz, membrii comunităţiiafectate pot să-şi manifeste nemulţumirea (justificată sau nu) şiprin forme de protest violente.Deasemenea, creşterea oportunităţilor economice într-o zonă,poate determina conflicte etnice sau religioase datorită creşteriinumărului de imigranţi.În concluzie, efectele generate de dezastre trebuie privite maicurând ca o oportunitate pentru iniţierea unor programe dedezvoltare zonale, decât ca un rău absolut. Dezastrele trebuieprivite ca o ocazie favorabilă pentru a implementa schimbărisociale şi economice profunde. De exemplu, după un dezastruse pot promova programe de reformă agricolă, introducereaunor noi tehnologii sau modernizarea infrastructurii existente.De asemenea, dezastrele pot ajuta comunitatea respectivă săsolicite ajutoare pentru dezvoltarea pe termen lung de la diverşidonatori (interni sau externi).

1.4.4.3 Evaluarea vulnerab i l i tă ţ i i ş i a r isculu i

Orice specialist într-un domeniu, chiar dacă nu participă directla rezolvarea problemelor generate de apărarea împotrivadezastrelor, joacă un rol important atunci când este vorba deevaluarea mărimii efectului unui hazard, cât şi a importanţeiacestuia pentru comunitatea afectată.Teoretic, pentru a aprecia riscul la care este supusă ocomunitate, se aplică formula:Hazard + element supus riscului + vulnerabilitate = risc

24

Pentru a înţelege mai exact cum se aplică practic aceastăformulă, să vedem cum se face aceasta lucru în cazul unuijudeţ afectat de cutremurul vrâncean.Astfel, în acest caz, rezultă:

- hazard = zonarea seismică a teritoriului judeţului;- element supus riscului = distribuţia densităţii

populaţiei în judeţ (mai ales în mediul urban);- vulnerabilitate = clasificarea clădirilor conform

rezistenţei acestora la solicitarea seismică.

Prin combinarea celor trei tipuri de date, rezultă numărulestimativ de victime generate de cutremur. Rezultatul obţinutpermite celor care administrează o comunitate (dar şi fiecăruiindivid) să hotărască care este nivelul de pierderi până la careriscul respectiv este acceptabil. Acest fapt este util deoarece,unele zone de risc major pot prezenta şi oportunităţi economiceşi sociale deosebite. De exemplu, o zonă în plină dezvoltareeconomică care oferă locuri de muncă numeroase şi bineplătite va atrage un aflux masiv de persoane, chiar dacă aceştiasunt conştienţi că zona este de risc major în caz de inundaţii.

De aici rezultă două concluzii: cauzele de bază privind nivelul ridicat al vulnerabilităţii

la dezastre specifice ţărilor dezvoltatesunt sărăcia şi dezvoltarea socială inechitabilă;

evaluarea vulnerabilităţii şi a riscului este elementul delegătură între implementarea proiectelor de dezvoltareşi procesul de limitare a efectelor dezastrelor.

1.4.4.4 Efectu l STAGFLATION generat dedezastre

Acum câţiva ani, când un cutremur a lovit zona oraşului Kobe,lumea a fost şocată de numărul mare de morţi- aproape 5000-.Aceasta cu atât mai mult cu cât, pentru activităţile legate delimitarea efectelor dezastrelor, în Japonia, se alocă anualmiliarde de dolari.Dincolo de această dramă umană, o altă consecinţă acutremurului s-a manifestat cu duritate, afectând ansamblulsocietăţii japoneze: pierderile economice. Economiştii auapreciat că, numai pierderile directe generate de cutremur au

25

determinat scăderea PNB cu 2%. Acest impact negativ esteînsă specific tuturor tipurilor de dezastre, nu numaicutremurului.Pentru a înţelege cum funcţionează acest mecanism săanalizăm situaţia prezentată în figura nr.3.

Figura nr. 3: Produsul Intern Brut

Să presupunem că piaţa a echilibrat cererea (curba AD1 ) şiofertă (curba AS 2 ) în punctul E 2 . Datorită efectelor dezastrelor(distrugerea unor resurse, reducerea capacităţilor de producţie,pierderi ale forţei de muncă) curba ofertei suferă o translaţiespre stânga (AS 2 AS1). În această situaţie, piaţa va echilibracererea (curba AD1 ) şi oferta (curba AS1 ) în punctul E1 .Dar noul echilibru, comparativ cu cel realizat în punctul E 2 ,înseamnă o reducere a PIB şi o mărire a nivelului preţurilor.Aceasta înseamnă atât o creştere a şomajului (deoarece seoferă mai puţine bunuri şi servicii), cât şi a inflaţiei.Fenomenul de mai sus este denumit de specialiştiSTAGFLATION.Evident că pentru ţările dezvoltate, unde deregulă translaţia curbei ofertă se face spre dreapta(AS1AS 2 ),efectul STAGFLATION indus de dezastre este mai puţindramatic.Pentru România, unde STAGFLATION este un fapt curent,rezultă că dezastrele (prin efectele generate) acţionează ca unfactor de multiplicare al acestui fenomen.În concluzie, impactul a cea ce în sistemul protecţiei civilepoartă numele de apărare împotriva dezastrelor, trebuie luat înconsiderare nu numai în elaborarea planurilor de dezvoltare

26

soc.-economice la nivel zonal şi regional, dar chiar îndezvoltarea oricărui plan de afaceri major.În acest sens, instituţiile descentralizate în teritoriu aleministerelor, împreună cu protecţia civilă, pot oferi consultanţăoamenilor de afaceri privind gradul de risc al unei afaceri dinpunct de vedere al manifestării oricărui tip de dezastru.

1.5 Miturile şi realităţile apărării împotriva dezastrelor

De multe ori, datorită necunoaşterii ştiinţifice a domeniului,populaţia face aprecieri eronate asupra efectelor dezastrelor,cât şi asupra comportamentului celor afectaţi de acestea.Transmiterea acestor aprecieri eronate din generaţie îngeneraţia a făcut ca, acestea să devină “mituri”. De aceea,pentru cei care lucrează în domeniul apărării împotrivadezastrelor (mai ales pentru planificatori şi echipele deintervenţie), cunoaşterea acestor “mituri” este deosebit deimportantă.Mai jos sunt enumerate cele mai comune “ mituri”, inclusiv unscurt comentariu al specialiştilor în domeniu asupra fiecăreiadintre acestea (bazat pe studiul datelor statistice).Astfel :

panica şi dezordinea cresc semnificativ în caz dedezastru = în realitate, o proporţie mică de oameni suntcuprinşi de panică în caz de declanşare al unui dezastru.Chiar în caz de evacuare forţată, persoanele respective oexecută într-un mod responsabil ;

supravieţuitorii dezastrelor sunt şocaţi şineputincioşi = din contra, tocmai datorită faptului că suntconştienţi de pericolul prin care au trecut şi deconsecinţele acestuia, supravieţuitorii au maridisponibilităţi pentru a participa la acţiuni de căutare-salvare, acordarea a prim-ajutorului medical de urgenţă şirefacerea utilităţilor strict necesare supravieţuirii. Demulte ori reacţiile acestora sunt mai raţionale decât celeale membrilor echipelor de intervenţie ;

comportamentele antisociale devin o stare de faptcomună = studiile au arătat că imediat după dezastru areloc o creştere a stării infracţionale, dar nu de mareintensitate. Aceasta şi datorită faptului că, nu numaiorganele de menţinere a ordinii publice iau măsurispeciale în acest sens, dar şi cei afectaţi acordă o atenţiemărită apărării proprietăţii şi bunurilor personale ;

27

dezastrele ucid fără discriminare = în realitate, suntafectaţi mai grav săracii, femeile, copii şi bătrânii ;

acţiunile de căutare-salvare depind în mare măsurăde acţiunile formaţiunile organizate în acest scop =supravieţuitorii dezastrelor se salvează singuri sau pe alţiafectaţi în proporţie de până la 80% ;

supravieţuitorii depind exclusiv de ajutoareleimediate distribuite de organizaţiile de ajutorumanitar = în majoritatea cazurilor, supravieţuitorii suntajutaţi de rude, prieteni, comunitatea religioasă etc. ;

taberele de sinistraţi şi sistemul de adăpostire estenecesar după un dezastru = populaţia v-a apela lafacilităţile enumerate mai sus în ultimă instanţă, numaiatunci când nu au putut să utilizeze alte mijloace (deexemplu cazarea la rude). De cele mai multe ori,resursele consumate pentru realizarea şi folosireataberelor de sinistraţi sunt mai util folosite pentruprocurarea de materiale şi efectuarea lucrărilor imediatede reparaţii ;

epidemiile sunt o ameninţare imediată dupădeclanşarea unei epidemii = epidemiile nu aparspontan după declanşarea unui dezastru. Ele apar dupăo perioadă de timp, numai dacă populaţia nu a aplicatcorect măsurile igienico-sanitare specifice ;

relatările mas-mediei sunt, în mare parte, exacte =conform politicii de piaţă promovate, relatările surprind decele mai multe ori situaţiile de senzaţie petrecute, care nureflectă fenomenul în toată amploarea sa

după un dezastru, revenirea la normal se face încâteva săptămâni = în realitate, efectele dezastrelor semanifestă pe termen lung, faţă de majoritatea ajutoarelorcare se acordă pe termen scurt ;

orice fel de asistenţă umanitară este folositoare şieste necesară imediat = acordarea asistenţeiumanitare, în absenţa unei evaluări corecte a situaţieigenerate de efectele dezastrelor, generează haos îndistribuirea resurselor. De cele mai multe ori, acestea nusunt alocate în funcţie de ierarhizarea nevoilor prioritare.De exemplu, acordarea de ajutoare financiare într-o zonăafectată, fără o analiză privind impactul lor asupra pieţii,poate duce la dereglarea artificială a echilibrului cerere-ofertă existent la nivelul economiei locale.

28

1.5.1 Asigurarea vieţii şi a bunurilor materiale în caz dedezastre

În viaţa de zi cu zi, oamenii înţeleg diferit şi la intensităţi diferitenevoile lor (fiziologice, de securitate, apartenenţă de grup, desatisfacere a nevoilor spirituale).De aceea, ei luptă să-şi transforme dorinţele în trebuinţeefective conform personalităţii fiecărui. Această luptă se ducenu numai împotriva rarităţii resurselor, IC şi pentrueficientizarea folosirii lor. Indiferent de alegerea raţională făcută,pentru a aloca resurse în vederea satisfacerii unei utilităţitrebuie să alocăm mai puţine resurse pentru o alta. Economiştiinumesc această alegere cost de oportunitate.Sigur că psihologii pot să ne spună mai multe despre cumfiecare om îşi ierarhizează, în ordinea importanţei, nevoile.Ernest Becker considera, într-o carte cu care a câştigat premiulPullitzer (The denial of Death -Negarea morţii-), că groaza demoarte (instinctul de conservare) prevalează asupra fiecăruiaspect al vieţii noastre.Putem atunci să ne întrebăm care este costul de oportunitatepentru a ne asigura (ca persoane fizice şi juridice) viaţa şibunurile materiale împotriva efectelor dezastrelor. Este necesarşi oportun? În ce măsură? Şi mai ales cum se negociază şiîncheie o poliţă de asigurare?Mulţi oameni, mai ales din ţările industrializate, nu mai vor săaccepte că dezastrele sunt inevitabile. Ei consideră, în moderonat, că dezvoltarea tehnologică trebuie să rezolve oriceproblemă, inclusiv să-i protejeze de efectele dezastrelor. Oritocmai dezvoltarea tehnologică, dacă nu respectă legileimuabile ale naturii, devine o sursă generatoare de problemedin ce în ce mai complexe, inclusiv în domeniul apărăriiîmpotrivă dezastrelor.Conform Naţiunilor Unite, pagubele cauzate de efectelegenerate de dezastre au crescut de la 50 bilioane dolari în 1960la 120 bilioane dolari în 1980. Pentru primii 6 ani după 1990,pagubele au atins deja cifra de 420 bilioane.Pentru a răspunde mai eficient acestei cereri s-au creat, cainstituţii pe piaţa monetar-financiară, societăţile de asigurare.Scopul acestora este de a garanta asiguratului, în schimbulunei sume de bani (primă de asigurare), despăgubirea integralăsau parţială, în cazul producerii unui eveniment pentru careacesta s-a asigurat (cutremur, incendiu, inundaţie, furt sau uneveniment important din viaţa personală etc.).

29

Una din cele mai mari sume plătite de companiile de asigurăria fost de 15,5 bilioane dolari şi s-a datorat trecerii uraganuluiAndrew (1992) prin Florida, S.U.A.Din această cauză 7 companii de asigurări au dat faliment.Dacă uraganul ar fi lovit centrul oraşului Miami, se estimeazăcă asigurările care ar fi trebuit plătite s-ar fi ridicat la mai mult 40bilioane dolari.Pagubele au crescut şi datorită faptului că în ultimele decade,atât populaţia cât şi mijloacele materiale au crescutconsiderabil. Deşi pagubele în 1995 au fost de 8,1 ori mai maridecât în 1960, Compania de reasigurări Munich (lider mondialprivind asigurările industriale) a reuşit să-şi diminueze riscurilelegate de asigurările la accidente industriale în ultimi 2 ani(consolidându-şi rata de profit).Sistemul de asigurări diferă mult de la o ţară la alta. În Japonia,sunt asigurate la cutremur doar 7,2% din totalul clădirileoraşelor (asigurările sunt de maximum 100000 dolari pentruclădiri şi 50000 dolari pentru casele particulare şi sunt impusenumai în zonele cu risc seismic major). Un caz similar este şiNoua Zeelandă. În S.U.A., rata de returnare a asigurării estecorelată direct cu mărimea pagubelor cauzate de dezastrelenaturale. De multe ori însă, evaluarea pagubelor nu seconformează unor criterii universale, depinzând de conjunctură(aceasta poate să nu includă pagube directe sau indirecte).În California este asigurat, în medie, 25% din fondul construit,ajungându-se la 40% în Los Angeles şi San Francisco.În Franţa, conform legii din 13 februarie 1982, orice asigurare aproprietăţii sau a maşinii trebuie să ia în calcul şi pagubelecauzate de dezastrele naturale (în mod ciudat tipurile dedezastre nu sunt definite printr-o lege, astfel că decizia în cesituaţie se pot acorda compensaţii este luată de un comitetinterministerial).În Germania nu există acest sistem de asigurări de stat (toatedatele corespund anului 2002). În schimb este obligatorieasigurarea locuinţelor sociale şi a celor folosite drept garanţiicolaterale pentru credite (ca şi în Italia). Aici te poţi asigura înmod individual împotriva fenomenelor meteorologicepericuloase şi a incendiilor, dar nu şi împotriva inundaţiilor,cutremurului, alunecărilor de teren şi avalanşelor. Şi aceastadeoarece cererea pieţii pentru asigurări la ultima categorie dehazarde este foarte redusă, deci profitul estimat al companiilorde asigurare ar fi insignifiant.

30

După cutremurul din aprilie 1992 însă, în zona Roermondcererile de asigurare au crescut semnificativ. Deasemenea,Autoritatea Federală pentru asigurări în industrie nu a pututintroduce asigurările obligatorii, deoarece s-a considerat căastfel se încalcă principiul constituţional al libertăţii de acţiune.În aceeaşi idee, se consideră că asigurarea obligatorie nu esteechitabilă. De exemplu, inundaţiile provocate de Rin lovescanual, generând distrugeri ,în medie, de 15000-20000 mărcipentru fiecare clădire. Cu privire la pierderile compensate prinasigurări, s-a constatat că în perioada 1960-1994, pagubelecompensate prin asigurări au crescut de 135 ori ( evaluare înpreţuri 1993, Munich Reinsurance, Germania).Cauzeleescaladării pierderilor compensate prin asigurări pot fiidentificate în creşterea numărului de asiguraţi şi a valoriiportofoliilor expuse la risc, precum şi prin subevaluări aleriscurilor.Un caz interesant este Danemarca, unde este obligatorie (darşi aici nu prin stat) asigurarea împotriva incendiilor pentruclădirile de locuinţe ridicate în zone agricole.S-a format opinia generală că efectele generate de furtuni saucutremure pot depăşi capacităţile de plată ale asigurărilor şireasigurărilor. De aceea, s-a căutat atragerea şi altor resurseale pieţelor financiare. O primă tentativă de acest fel s-a făcut în1992 de către Camera de Comerţ din Chicago.Există ţări unde, din cauza politicii de taxe adoptate de stat nueste permisă companiilor de asigurare cererea unor fonduri derezervă prea mari pentru unele pagube estimate.Evaluarea pagubelor numai din perspectivă financiară poateînsă să nu dea o imagine clară asupra impactului pe care l-aavut un dezastru asupra unei comunităţi umane. De exemplu, osecetă în Africa sau nordul Braziliei, care poate ruinaagricultura de subzistenţă a milioane de oameni, apare înbilanţurile financiare doar cu câteva milioane de dolari (dacăapar şi acestea).Pe de altă parte, un uragan în Florida care cauzează pagubede bilioane de dolari, afectează viaţă a puţini oameni. Caurmare, s-au căutat şi alte forme de măsurare a pagubelor,cum ar fi cel denumit “ Indexul Dezvoltării Umane”. Se cautăastfel să se aprecieze coeficientul de pierdere a “potenţialuluide dezvoltare” sau de “pierdere a prosperităţii” (se încearcă defapt identificarea consecinţelor sociale). În orice caz, analizaimpactului generat de dezastre numai din punct de vederemonetar, nu mai este relevant.

31

Este interesant de semnalat faptul că, în noiembrie 1995,reprezentanţii a 17 companii de asigurare au elaborat “Declaraţia de protejare a mediului prin asigurările din domeniulindustrial”. Această declaraţie (care a fost inclusă în programulNaţiunilor Unite de protecţie a mediului şi a fost semnată decirca 60 companii de asigurare din 14 ţări) cheamă la luareaunor masuri de prevenire a schimbărilor climatice şi o folosireecologică a materiilor prime. Atitudinea acestor companii seexplică şi prin faptul că pagubele generate de furtunile avânddrept cauză schimbarea climei au determinat plata unorasigurări de 50 bilioane dolari în 1987.Pentru a traduce în practică intenţiile enunţate mai sus,“Rhineland Insurance” a oferit o reducere cu 10% a costurilorde asigurare pentru vehiculele personale ale clienţilor carecumpăra un abonament la transportul public local. Deoarececirca 85% din abonaţi şi-au redus deplasările cu maşinilepersonale sub 9000 km pe an, compania a reuşit să împuştedoi iepuri deodată (a redus emisia de gaze, implicit poluarea,cât şi probabilitatea de producere a accidentelor deoarece s-acirculat mai puţin).Trebuie ţinut cont, în cele relatate mai sus că totuşi companiilede asigurări îşi desfăşoară activitatea într-o economie de piaţă,unde există conflicte de interese. Din acest motiv, chiar unelefirme care au semnat declaraţia amintită mai sus, au declaratcă nu-şi vor diminua investiţiile în industria petrolului. De aceea,nu de puţine ori apar discrepanţe între declaraţiile de intenţii şimăsurile concrete care se iau.După 1990, s-au făcut şi în România eforturi de a organiza uncadru nou privind asigurărilor de viaţă şi bunuri materiale,conform cerinţelor unei economii de piaţă. Pe lângă apariţia maimultor societăţi de asigurări private a fost creată Comisia deSupraveghere a Asigurărilor, cât şi Fondul Naţional alSocietăţilor de Asigurare (inclusiv Uniunea Naţională aSocietăţilor de Asigurare şi Reasigurare). Din punct de vederelegislativ, un pas important l-a avut Legea nr. 32/2000 privindsocietăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, caredefineşte metodologia de lucru în acest domeniu. Sigur căunele lucruri rămân încă ambigui în lege (de exemplu dacăprimele de asigurare şi reasigurare sunt sau nu cheltuielideductibile). Dar care este situaţia privind asigurarea împotrivaefectelor dezastrelor?Să luăm, ca exemplu, o societate de asigurări privată careoperează în România începând cu 1995. Aceasta oferă

32

asigurări la următoarele tipuri de hazarde: avarii la instalaţiile deapă, furtună, grindină, inundaţii, cutremur, incendiu, trăsnet,explozie, prăbuşire sau alunecare de teren, presiunea zăpezii,avalanşe, izbirea de către sau căderea unui aparat de zbor. Sepoate observa că aceste hazarde acoperă pe majoritatea celordefinite prin Ordonanţa nr.47/1995 (Legea nr.124/1996) privindapărarea împotriva dezastrelor. Nu toate însă dintre bunuriledumneavoastră pot fi asigurate. Astfel, nu se asigură animalelede curte.Acum (sau chiar mai devreme) un cititor ar putea comenta că aînţeles teoria dar vrea şi un exemplu practic. Cât m-ar costa opoliţă de asigurare?Să alegem societate de asigurări menţionată mai sus.Apartamentul meu de la bloc are 70 mp. Din catalogul firmeirezultă că preţul pentru 1 mp. este de 245 dolari iar valoareapoliţei de asigurare (pentru toate tipurile de hazarde menţionatemai sus) se reduce cu 20%(blocul are o vechime de 20 ani).Rezultă: 70×245×0,8 =13720 dolari (valoarea evaluată aapartamentului). Rezultă pe an că trebuie plătit :13720×0,23%= 32dolari /an.Acesta înseamnă că, pentru un contribuabil având un venitlunar de 200 dolari, o astfel de poliţă de asigurare esteaccesibilă.Din exemplul de mai sus se poate observa că societatea deasigurări încheie o poliţă de asigurare pe baza unei expertize,pentru că doreşte să plătească o sumă clară, în condiţii clare.Deja, la nivelul anului 2002, sondajele de piaţă relevă că maimult de unul din zece români are de gând să-şi facă o poliţă deasigurare( de la 6,7% în 2001 la 11,7% în 2002). Date carereprezintă o evoluţie lentă, dar crescătoare.Din experienţa celor care lucrează în domeniu, iată câtevasfaturi utile atunci când vreţi să încheiaţi o asigurare de viaţă (şinu numai): Solicitaţi informaţii de la Comisia de Supraveghere aAsigurărilor despre solvabilitatea şi poziţia pe piaţă a companieila care vreţi să încheiaţi asigurarea. Ca client puneţi cât mai multe întrebări consultantuluipentru a şti exact ce semnaţi. Analizaţi beneficiile asigurării cum ar fi: nivelul sumeiasigurate; clauzele suplimentare; momentul de intrare învigoare a asigurării şi cel de încetare a acesteia; demersurilenecesare în caz de despăgubire, timpul de efectuare adespăgubirii.

33

La poliţele la care compania de asigurări solicităexaminare medicală, stabiliţi exact suma asigurată şi nivelulprimelor numai după obţinerea rezultatelor examinării. La contractele cu acumulare de capital solicitaţicompaniei să vă calculeze anual şi valoarea excedentuluirezultat din investirea rezervelor de prime. Pentru a vă proteja împotriva inflaţiei este bine să văindexaţi anual suma asigurată cu rata inflaţiei. Poliţa de asigurare nu este un instrument investiţional lafel de profitabil ca un depozit bancar sau alt instrumentfinanciar. Dacă posibilităţile financiare nu vă permit, folosiţi franciza(asigurarea incompletă a bunurilor).

Conform celor expuse mai sus, acum putem trage uneleconcluzii cu caracter general: în România, există un sistem social de asigurare privatcare încorporează pagubele provocate de efectele dezastrelor,în conformitate cu art. 3/33 din cel de-al treilea ghid decoordonare al activităţilor Uniunii Europene; instituirea unei asigurări obligatorii la un anumit tip dehazard, într-o zonă de risc şi pentru o clasă de risc clardeterminate este utilă, dar lăsând pe fiecare să se asigure lasocietatea de asigurări private pe care o doreşte( spredeosebire de răspunderea civilă pentru autovehiculele careeste obligatorie prin lege, dar unde guvernul stabileştepreţurile). Statul poate cel mult să stimuleze financiar, prinunele măsuri fiscale, persoanele care nu se pot asigura (deşilocuiesc în zone de risc major ) deoarece veniturile acestorasunt sub sau la nivelul salariului minim pe economia naţională; dacă nu se face o propagandă metodică şi permanentăprin mass-media (sau alte mijloace) a utilităţii asigurării vieţii şibunurilor împotriva efectelor dezastrelor, multe persoane vorrămâne cu o imagine deformată asupra problematicii în discuţiefaţă de realitate; promovarea sistemului privat de asigurare împotrivaefectelor dezastrelor ar micşora presiunea care apare asuprabugetului de stat după ce a avut loc un dezastru. S-ar evitaastfel discuţiile privind modul în care sunt distribuite ajutoareleumanitare guvernamentale la nivel local ( dacă asigurareaprivată asigură o metodologie clară privind acordareadespăgubirilor, la nivelul autorităţilor centrale şi locale aleadministraţiei publice o astfel de metodologie încă lipseşte);

34

Instituţiile statului, abilitate în domeniu, trebuie să realizezeurmătoarele funcţii la nivel macrosocial: autorizarea şi supravegherea agenţilor de asigurare şireasigurare care operează pe această piaţă; prevenirea dereglărilor profunde în funcţionarea pieţeiasigurărilor şi reasigurărilor pentru dezastre; să promoveze acte legislative în domeniu care săexcludă caracterul formal şi ambiguu al unora dintre articoleleacestora (aşa cum este cazul Legii nr.382/2002 privinddespăgubirile în caz de calamităţi naturale în agricultură.

35

2. FIŞELE CARACTERISTICE ALE PRINCIPALELOR TIPURI DEDEZASTRE SPECIFICE ŢĂRII NOASTRE

Aceste fişe de cunoaştere au drept scop punctarea problemelorde bază privind fiecare tip de dezastru, în vederea realizăriiunor proceduri operaţionale standardizate de lucru în domeniulapărării împotriva dezastrelor.Fişele sunt compatibile ca formă cu cele elaborate şirecomandate de OCHA/ONU, fiind detaliate mai jos la punctul(mai puţin pentru accidentele industriale care au fişe decunoaştere cu alt format). În continuare sunt detaliate şidezastrele care nu apar în fişele de cunoaştere aleOCHA/ONU, dar sunt definite de legislaţia română în domeniulapărării împotriva dezastrelor.

2.1 Cutremur

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni de la anexe.- caracteristici generale: mişcarea vibratorie generată de

undele seismice care poate determina prăbuşiri de teren,replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări deteren.

Principalele caracteristici ale unui cutremur sunt: focar (sinonim hipocentru) = punct teoretic din interiorul

pământului de declanşare a unui cutremur tectonic. epicentru = proiecţia focarului pe suprafaţa pământului. falie = fractură plană sau uşor curbă a scoarţei terestre în

lungul căreia se produc deplasări. intensitate seismică = cuantificarea consecinţelor unui

cutremur - pe o scară specifică de 12 grade - plecând dela efectele avute asupra populaţiei, a construcţiilor şi amediului natural.Cele mai cunoscute scări de intensitate sunt:- scara MM (Mercalli modificată)- scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnik)

izoseiste = curbe care delimitează - pe o hartămacroseismică - suprafeţele de egală intensitateseismică.

magnitudine = parametru care măsoară cantitatea deenergie eliberată de un cutremur, elaborat în 1935 deS.F. Richter, pe o scară de nouă grade.

36

adâncimea focarului (hipocentrului) = distanţa peverticală dintre epicentru şi focar

După adâncime, cutremurele se clasifică astfel:de suprafaţă: între 0 - 50 kmintermediar: între 50 - 250 kmde adâncime: peste 250 km

- microzonare seismică = împărţirea unei regiuni în sectoarecaracterizate de aceleaşi efecte pentru un cutremur prevăzut,înregistrate la scări de 1:5000 până la 1:10000.- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şimediu cu o mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurtprognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatease bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoriculacestora şi observaţii în teren.- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone curisc seismic ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismicăneadecvate (defecte de proiectare sau execuţie); densitatemare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarearedusă (în special a populaţiei) despre cutremure.- efecte:

distrugerea sau avarierea construcţiilor civile (locuinţe,edificii sociale, culturale, religioase etc.);

distrugerea sau avarierea construcţiilor industriale; distrugerea sau avarierea reţelelor de gospodărie publică

(apă, gaz, termoficare, electricitate, telecomunicaţii, canaletc.);

generarea de incendii (în general izolate); declanşarea de alunecări de teren sau de surpări de

teren, a unor avalanşe; avarierea unor construcţii hidrotehnice sau de

hidroamelioraţii; declanşarea unor epidemii, ca urmare a degradării

calităţii factorilor de mediu; producerea unor efecte de masă (panică, stres etc.); generarea unor accidente nucleare sau chimice.

- măsuri de reducere a riscului: proiectarea clădirilor conformnormelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şiantrenarea populaţiei privind normele de apărare împotrivaefectelor cutremurului.- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei;realizarea planurilor de protecţie şi intervenţie.

37

- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor;căutare-salvare; asistenţă medicală de urgenţă; reabilitareafacilităţilor ec.-soc. afectate; distribuirea de ajutoare.- instrumente de evaluare a impactului: scări de evaluare aefectelor generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.) ;program de evaluare probabilistică (la noi în ţară avemalgoritmul de calcul în programul EPI 6, conceput de doctor înştiinţe medicale Steiner Nicolae).

2.2 Alunecare de teren

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.- caracteristici generale: Reprezintă cel mai răspânditfenomen geologic.Principalele caracteristici ale unui dezastru de acest tip

sunt: viteza de manifestare

- lente, cu viteza v < 0,6 m/an.- cu viteză medie, 0,6 m/an < v < 3 m/s.- bruscă, cu v > 3 m/s.

cauze generatoare- naturale: ploi torenţiale, mişcări tectonice, eroziuni,

prăbuşiri de grote etc.- artificiale: explozii, excavaţii, lucrări hidrotehnice sau

de hidroamelioraţii, construcţia de clădiri lângă versanţi etc. modul de manifestare

- fără semne exterioare de manifestare.- cu semne exterioare de manifestare: căderi de stânci,

crăpături şi fisuri, ejectări de apă şi nisip, tasareaconstrucţiilor.

- predictibilitate: frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenuluişi consecinţele generate de acesta pot fi estima în zonele derisc prin studiul zonei geografice (geologie, geomorfologie,hidrologie, climatologie şi vegetaţie).

- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţiidealurilor şi munţilor şi umpluturilor; drumuri şi linii decomunicaţii în zone muntoase; clădiri cu fundaţii slabe;conducte aeriene sau îngropate; necunoaşterea efectelorgenerate de acest hazard.

- efecte:distrugerea sau avarierea construcţiilor de orice fel;blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi creareaunei acumulări de apă cu pericol de inundaţie;

38

distrugerea sau avarierea reţelelor edilitare comunale(apă, gaze, canalizare etc.);blocarea parţială sau totală a unor căi de comunicaţie(rutiere, feroviare etc.).

- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone derisc; realizarea unei legislaţii în domeniu; asigurarea bunurilorşi persoanelor.

- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibilde a fi afectată; realizarea unui sistem de monitorizare,înştiinţare şi evacuare.

- măsuri post-dezastru: căutare-salvare; asistenţă medicală;adăpostirea de urgenţă a persoanelor sinistrate.

- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţi.

2.3 Inundaţii

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.- caracteristici generale: Principalele caracteristici aleinundaţiilor sunt:

unda de viitură = fenomen de creştere şi descreştererapidă şi semnificativă a debitelor şi a nivelurilor unui cursde apă, într-o perioadă de timp dată.

timp de creştere = perioada de timp în care debitele crescde la valoarea scurgerii de bază la valoarea debituluimaxim al culminaţiei viitoare.

timp de descreştere = perioada de timp în care debitelescad până la valoarea scurgerii de bază.

debit maxim (de culminaţie) = volumul maxim de apăcare trece printr-o secţiune a unui râu într-o secundă.

volumul viiturii = volumul total de apă scurs pe râu întimpul viiturii.

propagarea viiturii = deplasarea undelor de viitură întredouă secţiuni ale unui curs de apă.

- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şiscurt în funcţie de nivelul tehnic al sistemului de monitorizarea vremii şi cursurilor de apă.

- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zonainundabilă; lipsa sistemului de avertizare a populaţiei;capacitate redusă de absorbţie a solului; clădiri şi fundaţiicapacitate de rezistenţă slabă; stocuri de alimenteneprotejate.

- efecte:a) economice, respectiv distrugeri sau avarii la:

39

obiective industriale;drumuri şi căi ferate;localităţi;magistrale de petrol, apă sau gaze;linii electrice şi de telecomunicaţii;poduri şi podeţe;sectorul zootehnic.

b) sociale negativevictime omeneşti;evacuarea populaţiei;pericol de epidemii;întreruperea procesului de învăţământ;distrugeri de bunuri culturale;provocarea panicii;reducerea ritmului de dezvoltare al zonelor afectate şidiminuarea veniturilor populaţiei

c) ecologice negativedegradarea mediului ambiant;poluarea apelor de suprafaţă sau subterane;poluarea solurilor;exces de umiditate;degradarea versanţilor;distrugeri ale faunei şi florei.

Pe lângă efectele directe detaliate mai sus, se pot manifesta şio serie de efecte indirecte, astfel:

- întreruperea proceselor de producţie;- întârzieri în livrarea produselor;- cheltuieli pentru apărarea în timpul inundaţiilor;- cheltuieli pentru normalizarea vieţii după inundaţii;- reducerea exporturilor.

- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare (diguri,baraje, canale, poldere, controlul eroziunii, etc.).

- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şialarmare; educarea şi participarea comunităţii; planificarealucrărilor de apărare.

- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului;căutare-salvare; asistenţă medicală; aprovizionarea petermen scurt cu apă şi alimente; purificarea apei;supraveghere epidemiologică; adăpostire temporară.

- instrumente de evaluare a impactului: monitorizareaefectelor (mai ales aerian).

40

2.4 Seceta

- cauza fenomenului: deficit pluviometric; degradarea solului;creşterea temperaturii apei oceanelor; creşterea concentraţieide bioxid de carbon în atmosferă (vezi glosarul de termeni).

- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai alesasupra agriculturii, a căror forme de manifestare depinde de oserie de factori (existenţa sistemelor de irigaţii, capacitatea deabsorbţie a terenului; frecvenţa căderilor pluviometrice; modulde adaptare al fermierilor).

- predictibilitate: perioade de precipitaţii reduse sunt normalepentru toate sistemele climaterice. Prognozele meteorologicefac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii deproducere a fenomenului.

- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride;terenuri agricole izolate; lipsa unor resurse alternative dealimentare cu apă; lipsa unei planificări privind alocarearesurselor în zonele de risc; nesubvenţionarea agriculturii înzonele de risc la acest hazard; lipsa interesului faţă deefectele generate de acest hazard.

- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice;creşterea preţurilor; creşterea ratei inflaţiei; reducerea stăriinutriţionale a populaţiei; îmbolnăviri; reducerea surselor dealimentare cu apă; criză energetică; distrugerea comunităţilorprin creşterea imigrării; scăderea stocurilor strategice.

- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şiînştiinţare imediată.- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui planinterdepartamental de apărare.- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor;

distribuirea centralizată a hranei; asigurarea rezervelor dealimente la nivelul curent; asigurarea unor noi surse dealimentare cu apă; monitorizarea situaţiei nutriţionale apopulaţiei.

- instrumente de evaluare a impactului: monitorizareasituaţiei meteorologice şi hidrologice (mai ales imagini prinsatelit); monitorizarea situaţiei nutriţionale şi economico-sociale.

2.5 Poluarea mediului

41

- cauza fenomenului: deversarea de substanţe poluante înmediul aerian, marin şi marin; creşterea globală atemperaturii; distrugerea stratului de ozon.

- predictibilitate: poluarea este considerată raportată laconsumul pe cap de locuitor, astfel că în ţările în curs dedezvoltare ea este în creştere.

- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi creştereaconsumului pe cap de locuitor; lipsa legilor în domeniu; lipsaresurselor pentru contracarare.

- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemuluiacvifer; distrugeri materiale şi înrăutăţirea stării de sănătate apopulaţiei; răspândirea de germeni patogeni; ridicareanivelului mărilor; schimbări climatice bruşte; creştereatemperaturii; reducerea imunităţii organismelor.

- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde decalitate a mediului; promovarea de politici pentru protecţiasurselor de apa; reducerea folosirii pesticidelor; plantarea dearbori şi reducerea ratei defrişărilor; controlul producerii deaerosoli şi produselor cu freon.

- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan deprotecţie şi siguranţă a mediului la nivel naţional; cererea deprograme pentru protecţia mediului; includerea problemelorde mediu în programele guvernamentale de dezvoltare.

- instrumente de evaluare a impactului: sisteme desupraveghere terestre şi aeriene; teste de calitate a aerului,solului şi apei; analiza evoluţiei climei; supraveghereadezvoltării socio-economice.

2.6 Reducerea suprafeţelor împădurite

- cauza fenomenului: incendiile de masă; boli ale maseilemnoase; exploatare neraţională.- caracteristici generale: defrişarea contribuie la declanşareaaltor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului; masa lemnoasămoartă.- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniuşi existenţa unei baze de date.- factori de vulnerabilitate: subdezvoltarea; dependenţa delemn ca sursă de energie; lipsa unei politici de exploatare;creşterea rapidă a populaţiei, a industrializării si urbanizării.- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creştereanecesităţilor de import; inundaţii; secetă; foamete; desertificare;poluarea mediului.

42

- măsuri de reducere a riscului: protejarea pădurilor prinlegislaţie, măsuri manageriale de conservare.- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii;promovarea unor alternative la folosirea lemnului cacombustibil.- instrumente de evaluare a impactului: cartografiereapădurilor; supravegherea acestora (terestră şi aeriană);monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

2.7 Epizootiile

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de maimulţi factori ca temperatura, introducerea de noi soiuri şianimale, folosire pesticide, calitatea apei şi migrarea. Cele maifrecvente tipuri de epizootii sunt :

pesta ovină;pesta porcină;pleuro-pneumonia contagioasă a rumegătoarelor mari.

- predictibilitate: dacă există sisteme de examinare a stadiuluide dezvoltare al animalelor.- factori de vulnerabilitate: număr mare şi variat de animale;lipsa de control asupra importurilor; existenţa unor zone greuaccesibile; tehnici agrozootehnice primitive.- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelulcomunităţii; foamete; panică; scăderea indicelui de creştereeconomică.- măsuri de reducere a riscului: punerea în operă a unormăsuri de control veterinar şi a unei legislaţii în domeniu;măsuri de eradicare a cazurilor apărute.- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţionalde apărare; programe de pregătire a responsabililorguvernamentali şi fermierilor.- măsuri post-dezastru: coordonarea eforturilor naţionale şiinternaţionale de controlare a situaţiei; asigurare unor alimentenecontaminate.- instrumente de evaluare a impactului: evaluare prin testarea incidenţei şi severităţii infecţiei.

2.8 Epidemiile

- cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

43

- caracteristici generale: posibil mare număr de cazuri;dezechilibre economice şi sociale; lipsa personalului medicaladecvat; pericol de transmitere transfrontalier. Cele maifrecvente tipuri de epidemii sunt :

bacterii:ciumă;holeră;antrax;bruceloză.

virusurivariola;febra galbenă;encefalitele.

rickettsiitifosul exantematic;febra aftoasă.

ciuperci patogene:nocardioza;coccidioidomicoză.

toxine:botulism.

- predictibilitate: studiile şi rapoartele epidemiologice(cunoaşterea situaţii epidemiologice) pot creşte capacitatea dediagnoză şi prognoză inclusiv la bolile cu perioade mari deincubaţie.- factori de vulnerabilitate: sărăcia; lipsa de imunizare(vaccinare) la boli; nutriţie deficitară; apă potabilă de slabăcalitate; sistem sanitar ineficient organizat.- efecte: bolnavi şi morţi; pierderi economice; disfuncţionalităţisociale şi politice; panică.- măsuri de reducere a riscului: optimizarea sistemuluimedical de urgenţă; elaborarea unui plan de protecţie cualocarea resurselor necesare; stabilirea unor proceduri deavertizare în cadrul sistemului de supraveghere de rutină;antrenarea factorilor de decizie pentru situaţii de urgenţă.- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmarediagnostice; identificarea cazurilor; găsirea surselor epidemice;controlul evoluţiei cazurilor, educarea antiepidemiologică acomunităţii.- măsuri post-dezastru: sistem medical de urgenţă; ajutormedical internaţional.

44

- instrumente de evaluare a impactului: supraveghereepidemiologică, evaluarea periodică a eficienţei sistemuluimedical de urgenţă.

2.9 Accidente industriale2.9.1Nuclear

Accidentul nuclear este un eveniment care afectează instalaţianucleară şi provoacă iradierea sau contaminarea populaţiei saua mediului înconjurător peste limitele maxime admise.Cauzele accidentului nuclear pot fi:

- interne;- externe: dezastre naturale (preponderent cutremurtectonic), sabotaj, căderi de obiecte cosmice.

Tipuri de accident nuclear sunt:- accident nuclear de rutină (se depăşeşte pe o perioadă foartescurtă doza maximă admisă în norme);- accident nuclear major (reprezintă risc biologic mare priniradierea populaţiei);- accident nuclear maxim - de bază în proiect (se ia în calcul laproiectarea centralei nucleare şi este delimitat de expunerearezultată din eliberarea de produse de fisiune, cu o iradiere maimare de 25 rem pe întregul organism şi 100 rem pe an/adultpentru tiroidă).

Pentru centralele nucleare electrice (C.N.E.) se întocmeşte unplan de protecţie şi intervenţie care cuprinde:- zonele de risc din jurul obiectivului;- responsabilităţile autorităţilor publice;- fluxul informaţional;- măsurile de protecţie şi de prevenire;- forţele proprii de intervenţie;- modul de conducere a activităţilor şi nivelul de decizie pentrupunerea în aplicare a planului;- forţele care pot interveni în sprijin şi modalităţile de cooperare.

Efectele accidentului nuclear sunt:- iradierea populaţiei prin:

o inhalarea substanţelor radioactive;o radioactivitatea depusă;o acumularea lentă a radioactivităţii.

- evacuarea totală a populaţiei din zona de 50 rem;

45

- evacuarea parţială a populaţiei şi luarea unor măsurisanitare în zona de 5 rem;

- luarea unor măsuri sanitare pentru populaţie şirestricţionarea consumului de alimente în zona de 0,5 rem.

2.9.2 Chimic

Accidentul chimic reprezintă o eliberare necontrolată în mediulînconjurător a unei substanţe toxice pe timpul producerii,stocării sau transportului acesteia.Principalele caracteristici ale unui accident chimic sunt:

o focarul chimic = zona în care substanţa chimică toxică s-a răspândit în mediu şi în care îşi manifestă acţiuneavătămătoare;

o suprafaţa de contaminare = suprafaţa pe care s-arăspândit substanţa toxică, drept urmare a accidentului;

o zona de acţiune a norului toxic = zona din atmosferăcontaminată;

o nor toxic = volumul de S.T.I. evaporat de pe suprafaţa decontaminare;

o zona letală = zona de acţiune a norului toxic în careconcentraţia S.T.I. este letală;

o zona de intoxicare = zona de acţiune a norului toxic carenecesită tratarea medicală a populaţiei;

o persistenţa = timpul de menţinere a norului toxic, la ovaloare a concentraţiei mai mare decât cea admisă.

Efectele accidentului chimic sunt:- pierderi de vieţi umane şi animale;- evacuarea populaţiei pe urma norului;- tratarea medicală a populaţiei şi măsuri dedecontaminare a terenului;- perturbări ale vieţii economico-sociale din zona afectată.

2.10 Fenomene meteorologice periculoase

Fenomenele meteorologice periculoase reprezintă acelefenomene care afectează violent zone relativ mari de teren, petermen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagubemateriale şi degradarea mediului ambiant.Fenomenele meteorologice periculoase caracteristice Românieisunt:

ploile torenţiale;ninsori masive şi lapoviţă;

46

seceta;canicula;fulgerele;grindina;ceaţa;vânturile puternice (viscol, crivăţ, etc.)îngheţ.

Principalele caracteristici ale acestor fenomene sunt:- suprafaţa de teren afectată;- durata de manifestare a fenomenului;- perioada de manifestare predominantă a fenomenului

(anotimp, lună etc.);- caracteristicile tehnice ale fenomenelor (cantitatea de

apă căzută în 24 de ore, grosimea stratului de zăpadă,temperaturi maxime şi minime, vizibilitate, viteza şi direcţia depropagare a vântului etc.)

Efectele ce pot fi generate de acest tip de dezastru sunt:- pierderi umane şi pagube materiale;- eroziuni ale solului;- distrugerea totală sau parţială a căilor de comunicaţii;- accidente grave pe căile de comunicaţii;- inundarea unor zone vulnerabile;- provocarea panicii;- distrugerea sau avarierea unor reţele de gaze, apă etc.- distrugerea sau avarierea reţelelor electrice şi de

telecomunicaţii;- alunecări de teren;- întreruperea procesului de învăţământ;- izolarea unor comunităţi umane;- pericol de epidemii;- provocarea panicii;- distrugerea faunei şi a florei;- întreruperea proceselor de producţie.

2.11 Avarii la construcţiile hidrotehnice

Acest accident reprezintă funcţionarea defectuoasă a uneiconstrucţii hidrotehnice, ce duce la pierderi de vieţi umane şi ladistrugeri materiale pe porţiunea în aval a acesteia.Principalele caracteristici ale acestui tip de avarie sunturmătoarele:

47

datele tehnice ale undei de viitură (înălţimea undei,viteza de deplasare, volumul de apă dislocuit);

datele tehnice ale construcţiei hidrotehnice(înălţimea construcţiei, volumul lacului de acumulare,materialul de construcţie şi beneficiarul acesteia);

sistemul de avertizare - alarmare în caz de avarie;evidenţa lucrărilor de întreţinere, reparaţii,

consolidare şi expertizare periodică a stării de funcţionarea acesteia;

Efectele care rezultă din avarierea unei construcţii hidrotehnicesunt:

- pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale în zona deinundabilitate;- evacuarea populaţiei şi a bunurilor de orice tip;- dereglarea activităţilor economico-sociale în zonaafectată;- cheltuieli bugetare suplimentare pentru realizareaintervenţiei şi reabilitării.

3.12 Incendii

Incendiile reprezintă o ardere declanşată natural sau artificial,în urma căreia se produc pierderi de vieţi umane şi animale,precum şi pagube materiale.

Principalele caracteristici ale unui incendiu sunt:suprafaţa de teren afectată ;cantitatea de căldură degajată ;modul de propagare a focului (furtuni de foc,

incendii de masă sau izolate etc.);cauza declanşării (foc deschis, corpuri încălzite sau

supraîncălzite, scântei de materiale combustibile sau dela sudură, scântei şi arce electrice, scurt-circuit, trăznet,scântei mecanice, explozie, autoaprindere, reacţiichimice);

degajarea de gaze toxice şi vapori.Efectele principale ale unui incendiu se manifestă prin:

- pierderi de vieţi umane şi animale;- avarierea sau distrugerea complexelor petroliere

(rafinării, centre de depozitare, puţuri, uzine de pompare,conducte magistrale etc.);

- distrugerea fondului forestier, a culturilor cerealiere şi acelor pomi-viticole;

48

- avarierea şi distrugerea construcţiilor de orice fel;- evacuarea populaţiei şi a bunurilor materiale şi culturale;- avarierea reţelelor electrice şi de telecomunicaţii.

3.13 Accidente majore la utilaje şi la instalaţii tehnologicepericuloase

Prin acest tip de accidente se înţelege distrugerea sauavarierea unor utilaje şi instalaţii tehnologice, datorită neglijenţeiumane, ducând la numeroase victime umane şi la mari pierderimateriale.

Caracteristicile de bază ale acestui tip de accident pot fi:domeniul tehnologic de activitate (instalaţii

metalurgice, chimice etc.);capacitatea, productivitatea şi durata ciclului

tehnologic;mărimea zonei afectate;modalitatea de propagare a accidentului (explozie,

nor toxic, incendiu).

Efectele ce pot surveni sunt următoarele:- pierderi de vieţi umane şi pagube materiale;- distrugerea totală sau parţială a instalaţiilor;- neonorarea comenzilor pe plan intern şi extern;- probleme sociale (şomaj, cheltuieli suplimentare pentrureabilitare);- afectarea mediului ambiant

3.14 Accidente majore pe căile de comunicaţii

Accidentele majore pe căile de comunicaţii reprezintăfenomenele de întrerupere temporară a circulaţiei, generânddistrugerea acestor căi, victime umane şi animale, cât şipagube materiale.

Aceste tipuri de accidente au următoarele caracteristici, astfel:frecvenţa anuală (lunară, trimestrială) a

accidentelor tip;tipul căii de comunicaţie (rutiere, feroviare, fluviale,

aeriene);timpul de reabilitare al comunicaţiei;mijlocul de transport afectat;

49

Principalele efecte ale acestui fenomen sunt:- pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale;- dereglarea fluxului de transport persoane şi marfă, avieţii economico-sociale din zonă;- distrugerea sau avarierea lucrărilor de artă (poduri,viaducte, ziduri de sprijin etc.);- degradarea şi poluarea mediului ambiant;- cheltuieli suplimentare de la buget pentru realizareaintervenţiei şi a reabilitării.

3.15 Avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii

Avariile de acest tip sunt caracterizate prin distrugerea parţialăa reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii, datorită unor acţiuniumane sau naturale.

Reţelele sunt caracterizate prin:caracteristicile tehnice ale reţelelor (diametre,

material etc.);tipul de reţea (gaze, petrol, telefon etc.);poziţionarea reţelelor (aeriene, îngropate etc.)geometria reţelelor (lungime, aliniamente, puncte

de distribuţie etc.).

Efectele acestor avarii pot fi:- întreruperea pe perioade medii sau lungi a alimentărilorde orice fel şi a transmiterii de date;- deteriorarea mediului ambiant;- cheltuieli bugetare suplimentare;- generarea de alte accidente (incendii, epidemii etc.).

50

3. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE PENTRU APĂRAREAÎMPOTRIVA DEZASTRELOR

În multe ţări, infrastructura sanitară este compusă dindispensare medicale locale, spitale regionale şi spitale dereferinţă, că şi din clinici specializate. În această organizaresistemul de referinţă de gestiune şi supraveghere este binedefinit.În caz de dezastru infrastructura sanitară trebuie să fie protejatăîn limita posibilului în funcţie de vulnerabilitatea zonei respectiveşi amploarea dezastrului.Responsabilităţile vor trebui să fie atent atribuite şi în acestsistem trebuie integrate toate resursele publice ale instituţiilorautonome semiautonome şi private, astfel încât să răspundăobiectivelor planului naţional.Comitetul naţional de urgenţă (sau denumirea pe care o are înfiecare ţară, organul naţional de conducere), trebuie să prevadăproceduri care să permită inserarea automată a tuturorelementelor în planul naţional atunci când un dezastruafectează o regiune sau o ţară întreagă.Pe plan regional trebuie să se prevadă coordonarea activităţilorde ajutor atât publice cât şi private. Se va institui un for regionalresponsabil, care să vegheze la executarea ordinelor şidirectivelor şi să asigure legătura dintre eşaloanele medicale şicelelalte elemente ale dispozitivului de intervenţie.Este esenţial să se definească nivelul de coordonare şi deautoritate, întrucât altfel, toate neconcordanţele întreplanificarea şi execuţia planului pot antrena inevitabil o risipă deresurse şi un randament scăzut.Persoanele cărora li se încredinţează responsabilităţiimportante trebuie desemnate înainte de dezastru şi alese înfuncţie de credibilitatea lor în faţa membrilor serviciilor desănătate că şi a autorităţilor locale şi trebuie să posede oformaţie profesională corespunzătoare şi să fie investite cuautoritatea necesară pentru a dirija activităţile la nivel regionalrespectând planul prestabilit. De asemeni, trebuie să fiecapabile să improvizeze şi să aplice măsurile de urgenţă astfelîncât să poată face faţă situaţiilor neprevăzute.Regionalizarea implică stabilirea unei arondări a spitalelor şi acelorlalte eşaloane medicale în jurul unui spital regional.(2)

51

3.1 Clasificarea centrelor de asistenţă medicală în caz dedezastru

Alcătuirea unei reţele de prim ajutor, care să fie operaţională încaz de dezastru necesită o clasificare a instituţiilor de asistenţămedicală.În funcţie de capacitatea de spitalizare şi resursele financiareale fiecărei unităţi că şi de locul lor în interiorul reţelei sanitarecă şi de condiţiile locale, nu este întotdeauna necesar căaceastă reţea să respecte diviziunile administrative existente înţara respectivă.Ţinând cont de aceste criterii instituţiile sanitare pot fi: centre medicale naţionale, reprezentate de centre spitaliceştide înalt nivel dispunând de personal şi resurse materialenecesare pentru a-şi asuma activităţi specializate cum ar fi:traumatologia, tratamentul arşilor, oftalmologia ş.a.; spitale principale (regionale) reprezintă un spital cedeserveşte o regiune, provincie(judeţ) şi care coordoneazăactivitatea de urgenţă şi celelalte activităţi desfăşurate de altecentre cu posibilităţi mai limitate; spitale satelite, care reprezintă spitale cu resurse limitate depersonal şi materiale şi care pot furniza servicii de obstetrică,pediatrie, chirurgie şi medicină generală, coordonate de spitalulregional; clinicile specializate sunt spitale rezervate uneia sau maimultor specialităţi. În caz de urgenţă vor putea fi folosite căunităţi satelite ce vor acorda asistenţă victimelor care nunecesită o terapie intensivă. Permit decongestionarea spitalelorregionale; dispensarele, reprezintă centre rurale, urbane sausuburbane, care acordă îngrijiri primare. Au un personal limitatşi nu dispun de posibilităţi de spitalizare. Pot servi drept centrede prim ajutor şi de triaj al răniţilor(2).

3.2 Organizarea ajutorului medical în zona sinistrată

Primul ajutor este în general organizat la locul dezastrului, înscopul acordării ajutorului de urgenţă victimelor.Indiferent de tipul de dezastru câteva principii elementare vortrebui respectate pentru a se evita ineficacitatea şi dezordinea.

3.2.1 Măsurile ce se vor institui

52

stabilirea unui post de comandă pentru coordonareaactivităţilor de urgenţă , controlul utilizării resurselor şi evitareaconflictelor de responsabilitate; evaluarea amplorii dezastrului, a numărului de victime,localizarea lor şi a nevoilor lor imediate; alegerea unui loc adecvat pentru efectuarea primului triaj alrăniţilor. În funcţie de amploarea distrugerilor se vor alegelocuri ce vor fi destinate pentru al doilea triaj al răniţilor; acordarea primului ajutor răniţilor (şi bineînţeles menţinereastabilităţii funcţiilor vitale ale acestora, hemostaza, degajareacăilor respiratorii, administrarea de transfuzii şi perfuzii). Înacordarea primului ajutor priorităţile stabilite prin triaj vor trebuirespectate; stabilirea legăturilor cu spitalul regional şi unităţile satelitepentru declanşarea planului de urgenţă şi primirea victimelor. Înfuncţie de amploarea dezastrului spitalele şi centrele desănătate vizate vor deplasa la locul dezastrului echipe medicalemobile sau echipe de prim ajutor (2).

3.2.2 Spitalele mobile

Utilizarea spitalelor mobile este justificată atunci când spitaleleexistente sunt afectate de dezastru sau nu pot funcţionanormal. Aceste spitale sunt mai puţin eficace decât spitalelenormale.Deşi organizarea lor este complexă cheltuielile de instalare şideplasare sunt importante şi în plus trebuie să dispună deresurse şi personal suficient medical, auxiliar şi tehnico-administrativ, precum şi un echipament medico-chirurgical şitehnic precum şi de o rezervă de medicamente şi materialesanitare de urgenţă.Aprovizionarea cu apă potabilă, alimente şi alte materialenecesare vieţii atât pentru răniţi cât şi pentru personal va trebuisă fie astfel rezolvată încât să nu depindă de resurselecomunităţii sinistrate care sunt şi aşa reduse.Coordonarea activităţii acestor spitale trebuie încredinţatăautorităţilor locale, care vor încadra activitatea acestor spitalemobile în planul general de intervenţie la dezastrul respectiv (2).

3.2.3 Echipele de căutare-salvare

53

Pentru a fi eficace unităţile de ajutor, trebuie să dispună deechipe antrenate în tehnicile de prim ajutor, care să se poatădeplasa rapid la locul dezastrului.Aceste echipe sunt însărcinate cu degajarea victimelor şiacordarea primului ajutor că şi susţinerea funcţiilor vitale pentrua putea suporta transportul la spitalul cel mai apropiat.Dacă numărul de victime este important, aceste echipe vormarca locul de dispunere a răniţilor, (P.A.R.) şi vor efectua unprim triaj al răniţilor folosind etichetele de identificare apriorităţilor (roşu, galben, verde şi negru) de asemeni se vamarca locul de dispunere a spitalelor mobile de prim ajutor (2).

3.2.4Triajul, identificarea şi clasificarea răniţilor

Atunci când suntem confruntaţi cu un număr important de răniţişi resursele medicale sunt limitate este necesar să recurgem laselecţia răniţilor bazată pe şansa de supravieţuire.Acest procedeu este denumit triaj şi este necesar în caz dedezastru când majoritatea spitalelor nu poate avea înpermanenţă posibilităţi de aprovizionare astfel încât să poatăface faţă unei situaţii excepţionale.De aceea, la locul dezastrului se va decide care dintre victimepot să aştepte, care necesită o evacuare imediată şi carevictime nu au şanse de supravieţuire indiferent de măsurile dereanimare aplicate.Aceste decizii se bazează pe rezultatul care este aşteptat de lamijloacele de prim ajutor, aplicate şi nu pe gravitatea stăriivictimelor, cu alte cuvinte acest procedeu este complect opuscelor din starea normală când este necesară acordareaajutorului tuturor, indiferent de şanse şi prognostic.Triajul este un proces continuu efectuându-se la loculdezastrului (primul nivel) un al doilea triaj efectuându-se laieşirea din zona sinistrului, iar un al treilea nivel de triajpracticându-se în interiorul spitalului unde se realizeazătransferul răniţilor între secţii (2).

3.2.5 Triajul la locul dezastrului

În mod ideal, la locul dezastrului ar trebui să fie deplasat unmedic care să procedeze la examinarea tuturor victimelor şi săefectueze triajul lor. El va trebui să participe la stabilireadocumentelor ce vor însoţi victimele pe timpul transportului şisă se asigure de menţinerea legăturilor cu spitalele careprimesc răniţii.

54

Aceste două aspecte sunt esenţiale şi pun probleme deosebiteîn primele ore ale dezastrului.Prima sarcină a medicului ajuns la locul dezastrului este de adetermina amploarea dezastrului, eventual cu ajutoruloamenilor de la faţa locului. El va trebui să vegheze la stabilireade legături cu serviciile de ambulanţă, cu spitalele care primescrăniţii, cu autorităţile civile, pompierii, Crucea roşie, armata şiorice altă organizaţie ce poate acorda un ajutor de urgenţă.Ulterior, medicul va trebui să identifice victimele, care necesităajutor medical şi să le dirijeze la un centru de tratament.Tratamentul la locul dezastrului se va limita la măsurileelementare de menţinere a funcţiilor vitale. Dacă numărul devictime depăşeşte capacitatea sa de intervenţie mediculresponsabil cu triajul va face apel la o unitate medicală mobilă.Dacă răniţii sunt foarte numeroşi, iar resursele sunt insuficientese va limita la o procedură neuzuală dar indispensabilă, de atria pe cei ce au şanse de supravieţuire dacă sunt trataţi şi să-isepare pe cei fără speranţe.Toţi decedaţii vor face obiectul unei examinări medico-legale şise va întocmi un certificat medico-legal ulterior în scopul evităriipierderii de timp a personalului medical angajat în intervenţie(2).

3.3 Identificarea şi clasificarea

În toate cazurile posibile victimele trebuie identificate înmomentul triajului. Pentru aceasta se vor marca răniţii cuetichete de culori diferite în funcţie de gradul de gravitate alrănirilor şi de prioritatea de evacuare (vezi figura 4).

3.3.1 Eticheta roşie

Aceasta etichetă corespunde priorităţii de evacuare celei maiînalte şi este rezervată victimelor ce necesită ajutor imediat dinurmătoarele motive:probleme respiratorii ce nu pot fi rezolvate pe loc;stopul cardiac confirmat;hemoragii grave cu pierderi de sânge de peste 1litru;inconştienţa, obnubilarea;perforaţii toracice, sau răniri abdominale profunde;fracturi grave de bazin, torace, de vertebre cervicale, că şifracturile sau luxaţiile ce jenează perceperea pulsului sub zonaluxaţiilor sau fracturilor;

55

comoţii grave;arsuri complicate cu leziuni ale căilor respiratorii (2).

Figura nr. 4 Fişa de triaj a victimelor din dezastre

3.3.2 Eticheta galbenă

Această etichetă determină a doua prioritate de evacuare.Victimele ce necesită ajutor dar a căror viaţă nu este în pericolimediat vor fi marcate cu această etichetă:arsuri de gradul II pe mai mult de 30% din suprafaţa cutanată;arsuri de gradul III pe 10% din suprafaţa cutanată;arsuri de gradul III în locuri critice cum ar fi mâinile, picioarele,şi faţa, dar fără complicaţii respiratorii;arsuri complicate de leziuni grave ale ţesuturilor moi sau cufracturi minore;hemoragii moderate ( de la 500 de ml la 1000 de ml );leziuni dorsale cu sau fără atingerea coloanei vertebrale;victime ce prezintă leziuni cranio-cerebrale (suficient de gravepentru a cauza un hematom subdural sau stare de confuzie) cese caracterizează prin:scurgeri de LCR pe nas sau prin urechi;creşterea rapidă a presiunii sanguine sistolice;vărsături în jet;modificări de ritm respirator;

56

bradicardie sub 60/minut;tumefacţii sau hematoame suborbitare ;anizocorie pupilară;colaps;răspuns motor nul sau scăzut(ROT);reacţii scăzute la stimulente senzoriale (stupoare profundă) (2 ).

3.3.3 Eticheta verde

Această etichetă va marca răniţii ce prezintă a treia prioritate deevacuare, ale căror leziuni sunt minore şi nu necesită o îngrijiredeosebită:fracturi ale degetelor sau dinţilor;excoriaţii, contuzii;arsuri minore;arsuri de gradul II de până la 15% din suprafaţa cutanată;arsuri de gradul III pe cca. 2% din suprafaţa cutanată;arsuri de gradul I acoperind mai puţin de 20% din suprafaţacutanată cu excepţia mâinii, picioarelor şi a feţei (2).

3.3.4 Eticheta neagră

Este rezervată decedaţilor sau celor cu leziuni fatale şi fărăsperanţă. Se consideră decedate victimele care nu respiră şi aupulsul oprit de cca. 20 de minute şi a căror stare nu permiteaplicarea în continuare a tehnicilor de resuscitare. De asemeniva fi aplicată şi următoarelor categorii de victime fără speranţă: arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40% dinsuprafaţa corporală considerate că iremediabil mortale; arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40% dinsuprafaţa corporală însoţite de leziuni majore cum ar fi: fracturi importante, leziuni cranio-cerebrale importante leziuni toracice; leziuni craniene ce lasă ţesutul cerebral descoperit şi sunt

însoţite de inconştienţă; leziuni cranio-cerebrale însoţite de fracturi majore; leziuni ale coloanei vertebrale cu absenţa sensibilităţii şi

motricităţii; leziuni grave la victimele peste 60 de ani.Întrucât marja dintre victimele marcate cu eticheta roşie şi ceaneagră este foarte mică în situaţiile în care amploarea

57

dezastrului fiind mai mică forţele de intervenţie sunt suficientevor putea fi evacuate şi victimele marcate cu eticheta neagră cuprioritate maximă iar altfel ele vor fi evacuate ultimele.Această atitudine este justificată de obţinerea unei eficacităţimaxime, întrucât este rezonabil să se acorde maximum deresurse în scopul salvării de vieţi şi distingerii decedaţilor devictimele condamnate.

3.4 Organizarea serviciilor de sănătate rurale în caz dedezastru

În timpul unui dezastru ce atinge micile comunităţi ruraledispersate, nevoia de îngrijiri medicale creşte foarte mult, iarcentrele de sănătate existente trebuie să facă faţă unei situaţiineobişnuite.

3.4.1 Resurse şi infrastructură

În general medicii generalişti acţionează în dispensare rurale şivizitează periodic terenul. În mod obişnuit medicii ce încadreazăaceste dispensare sunt tineri cu experienţă mai redusă.Personalul infirmier calificat de regulă este concentrat înaglomerările urbane, ceea ce explică utilizarea curentă înmediul rural a unui personal mai puţin calificat.Echipa unui centru medical rural poate avea în componenţa săşi un medic stomatolog , un igienist ş.a.Echipamentul şi materialele existente sunt în genere simple, iarrezervele de medicamente dacă există sunt limitate.

3.4.2 Comunitatea

În cursul dezastrelor naturale este normal că în primele fazepopulaţia afectată să se adreseze dispensarelor medicaleexistente şi care reprezintă unica resursă sanitară.Acest fapt necesită studii aprofundate şi adoptarea celor maieficiente soluţii pentru rezolvarea tuturor situaţiilor ce seîntrevăd.Este de aceea necesară formarea specifică a personaluluiexistent că şi a populaţiei comunităţii respective, deoarece oacţiune eficace şi concertată în primele ore de după undezastru sunt cele mai critice, întrucât apare panica şi haosulatât în populaţie cât şi la personalul sanitar, dezorientarea şiincapacitatea organizatorică fiind deosebit de negative (2).

58

Comitetul de dezastru responsabil de regiunile învecinatetrebuie să-şi asume responsabilităţile necesare şi să între înacţiune cât mai rapid posibil pentru a coordona şi dirija acţiuniledirecte din zona afectată.Medicii din zonele afectate trebuie să pună în aplicare planul deintervenţie stabilit de dinaintea dezastrului, care trebuie să fieclar pentru întreg personalul dispensarului respectiv.În zonele cu risc mare de dezastre este necesar să existerezerve de produse esenţiale permanent disponibile, în funcţiede dezastrul cel mai frecvent.În caz de nevoie dispensarele pot fi reamplasate în localurisuficient de mari recunoscute din vreme.În măsura posibilului se vor trata accidentaţii pe loc în scopulevitării unor evacuări la distanţe mari, la spitale care pot fisupraaglomerate.În situaţia lipsei de medici vor fi folosite toate resurseleexistente pentru efectuarea triajului şi a primului ajutor (2).

3.5 Organizarea centrelor spitaliceşti în caz de dezastru

Toate centrele spitaliceşti, policlinicile şi dispensarele medicaletrebuie să dispună de un plan de urgenţă.Conţinutul acestui plan depinde de importanţa şi rolul fiecăreiunităţi sanitare în infrastructura sistemului de sănătate în timpnormal.În elaborarea planului de urgenţă se va evalua perioada depreimpact, impact şi cea de reconstrucţie.serie de dezastre pot fi prevăzute cu câteva zile sau săptămâniînainte, dar acest interval este de regulă foarte scurt şi nupermite să se elaboreze un plan de urgenţă corect, care trebuieîntocmit şi evaluat cu mult înaintea anunţării unui dezastru (2).

3.5.1 Principiile generale ale planificării de urgenţă a unităţilorspitaliceşti

Aceste principii sunt simple vizând eficacitatea intervenţiilormedicale şi sunt următoarele: planul de urgenţă trebuie să fie simplu de înţeles şi largdifuzat; va trebui să fie foarte suplu în aşa fel încât să poată fi adaptatla situaţii diferite;

59

personalul medical, auxiliar şi administrativ că şi cel alserviciilor publice (poliţie, pompieri şi apărarea civilă) trebuie săparticipe la elaborarea acestui plan.

3.6. Bibliografie

1.PAHO/WHO, Emergency vector control after naturaldisasters. Scientific publication, Washington D.C.1982 nr.4192.PAHO\WHO, L’Organisation des services de soins desante en cas des desastre, Publication Scientifique nr. 443Washington DC 19833.PAHO/WHO, Environmental health management afternatural disasters. Scientific publication, WashingtonD.C.1982 nr. 4304.PAHO\OMS, Ghid pentru evaluarea pregătirii pentrudezastre în sectorul sănătăţii, 19955.Antonios Pomonis, Andrew Coburn, Robin Spence, Seismicvulnerability mitigation of human casualties and guidelinesfor low-cost earthquake resistant housing, Stop Disasters1993, nr.12, p.6 - 86.Blake P.A., Communicable diseases control. Publichealth consequences of natural disasters, CDC AtlantaGeorgia 1989, p.7-127.Gregg M.B., Surveillance and epidemiology. The publichealth consequences of disasters, CDC Atlanta-Georgia1989 p.3 – 48.Lewis C, Ph., Aghababian R.V., Disaster planning part I,Overwiew of Hospital and Emergency department Planningfor Internal and External Disasters, Emergency Clinics ofNorth America vol.14, nr. 2 may 1996, p.439-4529.Raymond Scanlon, Introduction in “Hazardous materials”,Washington DC 198710.Seaman J., Leiversley S., Hogg C., Epidemiology ofnatural disasters New York Karger Basel 198411.Stephen H. Schneider, “ Cooling it “, World monitor, 1990,jully p.3012.Thomas E Drabek and Gerard J. Hoetner, EmergencyManagement, Principles and practice for localgovernments, I.C.M.A. Washington DC 1991

60

4. MANAGEMENTUL APĂRĂRII ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR

4.1. Introducere

Această prezentare a fost alcătuită pentru a furniza oinformare generală asupra activităţilor serviciilor de urgenţă,ale autorităţilor locale şi ale altor organizaţii. El nu a fostgândit să fie exhaustiv, IC încorporează cele mai bunepractici şi experienţa câştigată din planificarea şi răspunsul ladezastrele din ultimii ani.Nici un singur aranjament organizaţional nu poate fi adecvatpentru fiecare participant la răspuns şi pentru orice dezastru şinici un singur plan organizaţional nu poate rezolva orice nevoie.Cheia pentru un răspuns eficient este aplicarea principiilor debază, bazate pe experienţă pentru rezolvarea problemelor ivite.Un dezastru este în general înţeles ca fiind o mare nenorociresau o calamitate. În contextul actual definiţia utilă de lucru aunui dezastru sau a oricărui eveniment (care se produce cu saufără avertizare) care cauzează sau creează pericolul de aapare decese sau răniri, distrugeri de bunuri materiale sau alemediului înconjurător sau distrugeri ale comunităţii este aceeacă extinderea efectelor acestui eveniment nu pot fi contracaratede către serviciile de urgenţă şi autorităţile locale cu forţele ceactivează în mod obişnuit.În cadrul serviciilor de urgenţă termenul de “incident major”este folosit mai curând decât cel de dezastru, întrucât existăo serie de evenimente specifice care determină iniţierea unuirăspuns în cadrul Planului pentru Incidente Majore alserviciului. Definiţiile agreate ale incidentelor majore suntprezentate în anexa A.De oarece cauzele unor dezastre pot fi bruşte şi imprevizibile,unele activităţi industriale care comportă o serie de riscuricunoscute sunt prevăzute legal ca determinând cerinţa de a seplanifica un răspuns la un accident.Acestea includ pericolele cunoscute ale unităţilor fixenucleare sau chimice a căror cel mai probabil accident şiconsecinţe pot fi prevăzute în general.De aceea este posibilă întocmirea unor planuri detaliatepentru desfăşurarea celor mai adecvate acţiuni. Existenţaacestor planuri reduce posibilitatea apariţiei deciziilor luatesub presiunea crizei.Dezastrele au o varietate de efecte asupra societăţii şi amediului înconjurător. De aceea ele cer un răspuns combinat şi

61

coordonat legând experienţa şi resursele serviciilor de urgenţăşi ale autorităţilor locale de a celorlalte organizaţii.Nu există nici o singură instituţie din ţara noastră care să aibătoate cunoştinţele, deprinderile şi resursele care pot fi necesare.Responsabilitatea primară a răspunsului la dezastru trebuie sărămână la nivel local unde se găsesc resursele şi experienţa.Cu toate acestea experienţa şi consilierea specialiştilor de lanivel central şi din serviciile de urgenţă învecinate sau a altoragenţii poate fi solicitată în sprijinul răspunsului de la nivel local.

4.2. Răspunsul combinat

4.2.1. Aranjamentele Integrate pentru managementul urgenţei

Scopul subliniat al integrării aranjamentelor pentrumanagementul de urgenţă, este acela de a se întocmiplanuri flexibile care vor crea capacitatea oricărei organizaţiide a face faţă efectiv unei urgenţe majore sau minore, fieprevăzute fie neprevăzute.Integrarea aranjamentelor de management a urgenţelorîmbrăţişează un număr de concepte, dintre care unele deosebitde importante. Acestea sunt:

(a) În primul rând, ceea ce este principal în întocmireaoricărui plan este aceea că este răspunsul la incident şi nucauza incidentului. Aranjamentele de planificare pentru unanume grad de urgenţă, fie cauzat de un accident natural sautehnologic sau de un act deliberat de terorism, trebuie să fieintegrate. Planul va trebui să fie flexibil şi va trebui să fie eficientîntr-o zi de sărbătoare estivală de la sfârşitul săptămânii, sau încondiţiile unei ierni adânci, la orice loc s-ar produce accidentul,Această planificare necesită să fie testată prin rularea unorscenarii specifice.

(b) În al doilea rând, aranjamentele pentru managementulde urgenţă trebuie să fie integrate într-o structură organizaţionalde lucru zilnică. Planurile de trebuie să fie bazate pearanjamente de rutină şi este esenţial pentru acei care vor fisolicitaţi să răspundă la orice urgenţă să fie implicaţi în procesulde planificare şi a exerciţiilor consecutive.

(c) În al treilea rând, activităţile diferitelor departamente dincadrul organizaţiei trebuie să fie integrate. Răspunsulgeneral la o criză va avea invariabil nevoia de inputul de laun număr de departamente diferite.

62

Planificarea efectivă trebuie să integreze aceste contribuţii şisă stabilească protocoale în scopul obţinerii unui răspunseficient şi perfect încadrat în timp la un accident. Să nu fiatent la contribuţia care este necesară din partea altorsectoare ale organizaţiei reprezintă o eroare majoră şi opremiză pentru un răspuns greşit.

(d) În al patrulea rând există o nevoie vitală pentrucoordonarea aranjamentelor cu alte autorităţi şi organizaţii.Dezastrele majore vor depăşi aproape întotdeauna graniţele şiele într-adevăr se pot răspândi. Dacă răspunsul nu este cuadevărat efectiv în îndeplinirea nevoilor fiecărui om prins îndezastru, atunci toţi conducătorii industriei, comerţului şi aicomunităţii vor trebui să fie atenţi la rolul pe care organizaţia lortrebuie să-l joace atunci când este solicitată să ia parte larăspunsul la dezastre şi cum se pot integra în organizarea derăspuns.

Etapele principale ale procesului de planificare pentruîntocmirea unui plan de urgenţă sunt în mod obişnuiturmătoarele:

Evaluarea

O evaluare care trebuie să fie agreată de către toţimanagerii, trebuie să fie făcută asupra hazardurilor care potafecta o organizaţie sau o comunitate.

Prevenirea

Măsurile adoptate în urma evaluării, care caută să previnăurgenţele ce s-ar produce sau să reducă severitatea lor.

Pregătirea

Pregătirea planurilor pentru a răspunde la hazardurilecunoscute sau la cele necunoscute . Ea include de exemplu,aranjamentele pentru alarmarea şi chemarea personaluluicheie şi pregătirea registrelor de resurse. Există o nevoie dea fi o proprietate clară a planurilor, iar eficacitatea lor estenecesar să fie testată în exerciţiile normale iar experienţacâştigată să fie încorporată în planuri.

Răspunsul

63

Răspunsul iniţial la un incident este în mod normal asiguratde către agenţiile de urgenţă desemnate prin plan, dacă estenecesar şi de către autorităţile locale şi posibil de voluntari.

Refacerea

Această fază va cuprinde acele activităţi care sunt necesarepentru a asigura o reîntoarcere rapidă la starea denormalitate atât pentru comunitate cât şi pentru aceia careau fost implicaţi în răspunsul la incident.Nu există un singur model de răspuns la dezastre, răspunsulare nevoie să fie variat în funcţie de natura şi efecteledezastrului. Fără îndoială orice răspuns va fi o operaţiecombinată şi coordonată, iar o serie de elemente vor ficomune în răspunsurile la o varietate de forme de dezastre.Unele dintre aceste elemente comune sunt:(a) Miezul răspunsului iniţial va fi în mod normal asigurat decătre serviciile de urgenţă şi dacă este necesar de cătreautorităţile locale adecvate, sprijinit de public şi agenţiileprivate ca şi de organizaţii voluntare. În cadrul autorităţiilocale se va constitui o echipă de management de urgenţă,sau o altă formă echivalentă, dacă obiectivele de bază aleoperaţiunii de răspuns combinate şi coordonate vor fisimilare în fiecare ocazie.(b) Aceiaşi structură de bază a managementului va fiaplicabilă în orice răspuns la orice incident. Aceasta estebaza fundamentală pe care este agreată executarea întregeiplanificări de urgenţă pe plan naţional.(c) Înregistrările corecte vor fi necesare pentru bilanţuri,anchete formale şi corecte precum şi diseminareainformaţiilor asupra lecţiilor învăţate.

Agenţiile care asigură răspunsul

Serviciile de urgenţă sunt acelea cum ar fi poliţia, pompierii,protecţia civilă şi serviciile de ambulanţă. Cei care contribuie laaceste servicii, îşi vor menţine o astfel de stare de pregătireîncât să poată asigura un răspuns local iniţial rapid şi săalerteze autorităţile locale şi alte servicii cât de rapid posibil.Toate organizaţiile care trebuie să răspundă rapid la undezastru vor avea aranjamente care să permită o alarmare

64

rapidă. Aceste aranjamente trebuie să prevadă clar şi să fieaduse la cunoştinţa tuturor celor ce pot fi implicaţi în răspuns.Documentele de planificare ale serviciului respectiv deurgenţă trebuie să fie întocmite de personalul propriu, deautorităţile locale, de departamentele guvernamentale cumar fi Ministerul Apărării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei,Ministerul Agriculturii şi alte instituţii, utilităţi, organizaţiivoluntare sau comunităţile de credincioşi.Fiecare serviciu sau agenţie care lucrează la faţa locului unuidezastru are rolul ei propriu şi atribuţiile ei după cumurmează:

Poliţia

Atunci când este posibil poliţia stabileşte cordoane de pazăpentru a facilita munca altor servicii de urgenţă pentrusalvarea vieţii, protecţia publicului şi îngrijireasupravieţuitorilor.Ea va supraveghea orice investigaţie criminalistică. Deasemeni va facilita orice anchetă desfăşurată de cătreautorităţile responsabile de investigarea accidentului, cum arfi Autorităţile de Sănătate Publică, Căile Ferate, sau Instituţiade investigaţii pentru accidentele Aero sau navale.Poliţia organizează procesul de informare despre victimeledezastrului şi are responsabilitatea de a identifica şi a aranjaridicarea cadavrelor. În această activitate poliţia acţioneazădin însărcinarea Procurorului care are responsabilitateapentru investigarea cauzelor şi împrejurărilor în care seproduc decesele în dezastru.

PompieriiPrincipala îndatorire a pompierilor este de a salva oameniiîncarceraţi într-un incendiu, coliziune sau în dărâmături. Eivor preveni escaladările ulterioare ale dezastrului prinstingerea incendiilor sau prin luarea măsurilor de protecţienecesare.Ei vor combate efectele eliberărilor de substanţe chimicepericuloase sau a altor contaminanţi în scopul de a asigurasecuritatea locului dezastrului.Ei vor sprijini serviciul de ambulanţă cu managementulvictimelor şi poliţia cu îndepărtarea cadavrelor.De altfel în eventualitatea oricărei situaţii care este sau poatefi suspectată ca un rezultat al unui incident terorist, toate

65

activităţile din cadrul cordoanelor sunt sub controlul direct alpoliţiei.

Serviciul Naţional de Sănătate

Autorităţile de Sănătate

Autorităţile de sănătate centrale vor stabili contacte cuautorităţile locale de sănătate, pentru a asigura un răspunsefectiv al sectorului de sănătate în caz de dezastru.Ele au responsabilitatea generală pentru sănătatea publicăîn cadrul ariei lor geografice şi de aceea este necesar săaibă aranjamente în vigoare pentru controlul bolilortransmisibile şi netransmisibile precum şi a riscurilor demediu.

Spitalele

Spitalele cu Unităţile de primire a urgenţelor (identificate deautorităţile lor de sănătate publică drept spitale potenţiale deprimire a victimelor) răspund la solicitările din parteaserviciilor de ambulanţă de a accepta victimele pentrutratament medical şi să asigure un personal pregătit adecvatpentru a putea îndeplini funcţia de Ofiţer Medical alIncidentului şi pentru Echipele Medicale Mobile.

Serviciul de ambulanţă

Serviciul de ambulanţă are responsabilitatea de a coordonarăspunsul Sistemului Naţional de Sănătate la faţa locului şide a determina spitalul (lele) către care vor fi îndreptatevictimele în funcţie de tipul de răniri. De aceea este necesarca serviciul de ambulanţă să caute să asigure prezenţa unuiOfiţer Medical al Incidentului (OMI).Serviciul de ambulanţă, în coordonare cu OMI şi echipelemedicale mobile, vor căuta să salveze viaţa şi membrelevictimelor prin tratamentul de urgenţă efectiv aplicat la faţalocului, să determine prioritatea de degajare a victimelorîncarcerate în colaborare cu pompierii şi să transporte răniţiiîn ordinea priorităţii către spitalele de primire.

Procurorul

66

Rolul procurorului este definit de statutul lui. Procurorultrebuie să stabilească cine şi cum a decedat, apoi când şiunde moartea este în relaţie cu cadavrele găsite o în aria luide responsabilitate şi dacă decesul este nenatural sauviolent sau subit de cauză necunoscută. Această atribuţieeste îndeplinită indiferent de faptul dacă cauza decesului s-aprodus sau nu în districtul său de autoritate şi dacă în modobişnuit se desfăşoară o anchetă formală. Autoritatea şiatribuţiunile procurorilor nu vor varia în funcţie de număruldeceselor sau a circumstanţelor de producere a acestordecese.Doar procurorul poate autoriza înhumarea şi încredinţareacadavrului către rude. Poliţia acţionează ca reprezentanţi aiprocuraturii când au de a face cu decesele rezultate dintr-unaccident.

Autorităţile locale

În perioada imediat următoare unui dezastru, principalapreocupare a autorităţilor locale este de a asigura sprijinulpentru serviciile de urgenţă, să continue sprijinul şi îngrijirealor pentru comunităţile locale, pentru folosirea resurselor învederea reducerii efectelor negative ale urgenţei şi pentrucoordonarea răspunsului altor organizaţii decât serviciile deurgenţă. Cu cât trece timpul, iar interesul se deplaseazăcătre refacere, autorităţile locale vor căpăta un rolconducător pentru a facilita reabilitarea comunităţilor şirestaurarea mediului înconjurător.Chiar în situaţia unui dezastru de mică amploare este posibilca resursele autorităţilor locale să fie depăşite în aria în carese produce. Împotriva acestei posibilităţi, planurile necesită afi întocmite în circumstanţe adecvate, iar aranjamentele dedeclanşare a procedurilor de intervenţie în vederea sprijinuluimutual din partea autorităţilor vecine, acordarea de sprijintransfrontalier dacă este necesar, să fie puse în aplicare.Aranjamentele pot varia de la înţelegerile simple de oferireaasistenţei disponibile în eventualitatea unui incident şi pânăla aranjamentele mult mai formale pentru folosirea resurselorcare pot include autovehicule, echipamente şi oameni.(Aranjamentele de plată vor trebui să fie incluse în oriceînţelegere). Asistenţa financiară de urgenţă poate fidisponibilă pentru autorităţile locale afectate, în bazalegislaţiei în vigoare.

67

Voluntarii

Voluntarii de bună credinţă pot contribui la o gamă largă deactivităţi fie ca membrii ai unei organizaţii de voluntari, fie caindivizi. Ei întotdeauna vor acţiona sub controlul autorităţilorstatutare.

Armata

Asistenţa din partea armatei poate fi solicitată de cătreautorităţile civile. Aceasta a constituit o parte importantă arăspunsului în cazul multor dezastre din trecut.

Autorităţile Centrale

Autorităţile centrale au un rol în asigurarea consilierii sau asprijinirii răspunsului autorităţilor locale şi să informezeParlamentul asupra evoluţiei situaţiei.

Agenţia de Mediu

Responsabilităţile cheie ale agenţiei sunt de a menţine şiopera apărarea împotriva poluării mediului înconjurător.Aceste responsabilităţi acoperă în mod direct acţiunile deremediere şi de prevenire a efectelor incidentelor, de aasigura consilierea de către specialişti şi de a alarma pe ceicare pot fi afectaţi, de a monitoriza efectele unui incident şide a investiga cauzele acestuia.Agenţia va colecta datele pentru viitoarele întăriri saurefaceri. Aceasta joacă un rol important în răspunsulGuvernului la accidentele nucleare de peste graniţă.

Organizaţiile industriale şi comerciale

Organizaţiile industriale şi comerciale incluzând utilităţile, potjuca un rol direct în răspunsul la dezastre dacă personalullor, operaţiunile sau serviciile au fost implicate. Acestea potasigura sprijin cum ar fi de exemplu furnizarea deechipament, servicii sau cunoştinţe de specialitate.Organizatorii intervenţiei în cazul unor evenimente de mareamploare în exterior sau în interior cum ar fi competiţiile

68

sportive festivalurile folk, pop sau concerte clasice vor aveade asemenea un rol în răspunsul la dezastre.

Obiectivele răspunsului combinat

Indiferent de responsabilităţile particulare ale organizaţiilor şiagenţiilor care pot avea implicări în răspunsul la dezastre elepot funcţiona prin îndeplinirea următoarelor obiectivecomune:(a) de a salva vieţi;(b) de a preveni escaladarea unui dezastru;(c) de a reduce suferinţele;(d) de a salvgarda mediul înconjurător;(e) de a proteja proprietatea;(f) de a facilita investigaţiile criminale, judiciare, publice,

tehnice şi altele;(g) de a continua să menţină serviciile normale la un nivel

adecvat;(h) de a informa publicul;(i) de a promova autoajutorul şi refacerea;(j) de a restaura normalitatea cât mai curând posibil;(k) de a evalua răspunsul şi lecţiile care trebuie învăţate.

Răspunsul la Dezastrele localizate

La noi în ţară există o amplă experienţă a răspunsului ladezastrele care afectează o arie geografică relativ mică.Locul afectat de dezastru este posibil să fie confuz. Pentru aaduce o oarecare ordine în această confuzie este importantca serviciul de urgenţă să stabilească un control asupra arieidin imediata apropiere a dezastrului şi să stabileascăaranjamentele pentru coordonarea contribuţiilor la răspuns.Experienţa a arătat că un răspuns eficient depinde de o bunăcomunicare şi de înţelegerea reciprocă.Este în general acceptat că primul membru al serviciului deurgenţă care ajunge în zona de dezastru nu trebuie să fieimplicat imediat în acţiuni de salvare IC trebuie să facă o rapidăevaluare a dezastrului şi să raporteze aceasta la punctul decomandă al intervenţiei. O dată ce s-au furnizat astfel deinformaţii despre natura dezastrului şi a locului acestuia se vaface o estimare a numărului populaţiei implicate incluzânddecedaţii şi victimele rănite; principalele tipuri de răniri;pericolele actuale şi potenţiale; căile de acces la locul

69

dezastrului şi punctele probabile de rendezvous şi care serviciide urgenţă sunt prezente sau necesare.Punctul de comandă care primeşte mesajele iniţiale poate înmod normal în concordanţă cu planurile stabilite să alarmezeşi alte puncte de comandă ale altor servicii de urgenţă.Acestea la rândul lor pot alerta autorităţile locale şi (dacăeste nevoie ) unităţile comerciale industriale sau altele .La locul dezastrului este deosebit de important ca serviciilede urgenţă să stabilească aranjamentele de control şicoordonare din faza cea mai precoce.Fiecare serviciu are nevoie să-şi stabilească propriile salearanjamente de control dar legătura continuă dintre serviciiîn cadrul fazei de răspuns este esenţială.Principiul de bază este acela că protecţia civilă în modnormal asigură managementul general al coordonării.Această abordare asigură că resursele sunt folosite în celmai eficient mod şi evită situaţiile în care de exempluresursele pot fi solicitate simultan de diferite agenţii. Aceastaeste în particular situaţia în care dezastrele se produc înapropierea sau peste graniţe. În timpul fazei de refacere,când serviciile de urgenţă pot avea o implicare redusă saude loc, coordonarea la nivel strategic poate fi întreprinsă deautorităţile locale.Managementul răspunsului la dezastre se desfăşoară în modnormal la unul sau cel mult trei niveluri. Aceste niveluri sunt:

Nivelul Operaţional (la faţa locului)

Este nivelul la care se acţionează la locul accidentului.

Nivelul Tactic (judeţean)

Este nivelul pentru accidentele mai serioase la carecomandanţii nivelului tactic stabilesc priorităţile în alocarearesurselor şi la care planificarea şi coordonarea tuturorresurselor implicate se petrece. Comanda tactică se exercităde la Punctul de Comandă al incidentului din imediatavecinătate a locului dezastrului.

Nivelul Strategic (naţional)

Este nivelul managementului, nu întotdeauna necesar şi carestabileşte cadrul strategic în care vor lucra comandanţii

70

nivelului tactic. Nivelul strategic al managementului este înmod normal localizat în afara locului dezastrului laComandamentul Protecţiei Civile.Acest nivel al managementului de urgenţă poate fi adaptatpentru folosire de către oricare organizaţie asociată curăspunsul la dezastru iar adoptarea acestei metodologiipoate ajuta comunicaţiile şi să se evite confuzia inter-agenţii.Aranjamentele care sunt de făcut în mod normal la loculdezastrului vor include:(a) Atribuirea controlului funcţiilor specifice uneia dintreserviciile de urgenţă sau altei agenţii ţinând cont decircumstanţele dezastrului, experienţa profesională dinserviciul de urgenţă sau altă agenţie şi orice alte obligaţiistatutare.Întreprinderile de utilităţi gaz- apă şi electricitate- pot fisolicitate foarte precoce să redea securitatea muncii în ariade dezastru.(b) Stabilirea cordonului interior pentru a securiza loculimediat al accidentului şi să asigure o măsură de protecţie apersonalului ce lucrează în aria de dezastru. Toţi acei carepătrund prin cordonul interior trebuiesc raportaţi la Punctulde control cum ar fi la Punctul de control al accesului la loculdezastrului sau la Punctul de control al accesului pompierilor.Aceasta asigură că acei care pot fi verificaţi nu vor contribuila escaladarea incidentului şi să prezinte ocazia de a fiinstruiţi asupra semnalelor de evacuare sau asupra oricărorprobleme de care aceştia trebuie să fie avertizaţi.Persoanele care părăsesc zona trebuie să fie înregistrate laplecare.(c) Localizarea punctului de adunare pentru supravieţuitoriînainte ca ei să fie duşi către un punct de primire, localizareapunctului de triaj evacuare a victimelor, punctului deambarcare a ambulanţelor pentru acei care trebuiescevacuaţi la spital şi locul posibil de aterizare a elicopterelor.(d) Localizarea punctului sau punctelor de rendezvouspentru personalul serviciilor de urgenţă şi a altor servicii carepot fi la oarecare distanţă faţă de locul accidentului îneventualitatea unui accident cu bombe sau materialepericuloase.

(e) Localizarea rutelor de trafic intern pentruserviciile de urgenţă şi alte vehicule (incluzând sensurileunice acolo unde sunt necesare) şi localizarea ariilor deaşteptare.

71

(f) Localizarea ariei de depozitare a cadavrelor.(g) Localizarea punctului de legătură cu mas media.

Nevoia posibilă de evacuare poate la fel să fie luată înconsiderare din stadiile foarte precoce ale intervenţiei.Atunci când răspunsul poate să se prelungească sau sădevină foarte complex, fiecare serviciu poate să-şistabilească aranjamentele sale proprii de managementfolosind o clădire convenabilă sau vehicule special destinatecu mijloace convenabile de transmisiuni. Aceste vehicule vorfi în mod normal parcate unul lângă altul la limitaconstrângerilor datorate interferenţelor radio şi în vecinătatealocului dezastrului. Figura nr. 9 (de la pagina 96) arată unplan schematic al aranjamentului la şi aproape de loculaccidentului împreună cu activităţile de sprijin.Pentru cele mai multe dezastre majore există beneficiisemnificative pentru un ofiţer care poate reprezentainteresele autorităţilor locale relevante de a fi la faţa locului înPunctul de comandă al incidentului. Aranjamentele trebuiede altfel să fie în funcţiune şi pentru chemarea ofiţerilor delegătură de la alte organizaţii care pot fi necesare săcontribuie la răspunsul de dezastru, de exemplu Garda decoastă, Agenţia de mediu, autorităţile de sănătate publică,companiile de gaz, electricitate telefon sau apă sauconcernele industriale sau comerciale, sau specialiştii demediu.Mai poate fi adecvat pentru serviciile de urgenţă sau alţireprezentanţi să fie prezenţi la centrul de urgenţă alautorităţilor locale, care asigură managementul şicoordonarea tuturor activităţilor autorităţilor locale.Ofiţerii de legătură de la faţa locului trebuie să fie clar identificaţişi să aibă propriile lor mijloace de comunicare astfel încât să fieîn permanenţă în contact cu agenţiile proprii pentru a puteaasigura ca sprijinul necesar să fie furnizat rapid la nevoie. Acolounde serviciile autorităţilor locale pot fi solicitate să răspundărapid trebuie să fie deplasate cât mai aproape de loculaccidentului unde să fie pregătite să intre imediat în acţiune lasolicitarea serviciilor de urgenţă.Dacă dezastrul se produce în perimetrul unei construcţiiindustriale sau a altei societăţi comerciale, sau a unuiaeroport sau port este important ca să aibă un OfiţerComandant al Incidentului la locul dezastrului din parteaagenţiei afectate care să conducă activităţile din Punctul de

72

Comandă al Incidentului pentru a crea un acces facil încadrul întreprinderii afectate şi să acţioneze ca legătură cuconducerea întreprinderii şi structura de management deurgenţă.Trei alte elemente pot să necesite să fie luate în considerarecât mai rapid posibil când situaţia o permite.Primul, dacă este necesar, un cordon exterior care poate fistabilit în jurul locului accidentului pentru a controla accesulcătre întregul loc al dezastrului.Al doilea, pot fi necesare restricţii de zbor de urgenţă. Prafulşi zgomotul elicopterelor pot stânjeni operaţiile de salvare şistingerea incendiilor, să producă pericole pentru pompieri şisalvatori, să afecteze proprietăţile şi să distrugă probele.Mai mult prezenţa aeronavelor neautorizate pune pericolulcoliziunilor pe un plan apropiat în faţa elicopterelor poliţiei şia celor de salvare care operează în zonă.Poate deveni necesar controlul zborurilor în apropierealocului dezastrului şi respectarea instrucţiunilor autorităţiiaeronautice civile. Legătura cu Autoritatea Aeronautică Civilăva fi efectuată în mod normal prin intermediul poliţiei, care vadestina un ofiţer superior ca Ofiţer de Control al Urgenţei prinintermediul căruia trebuie făcute toate cererile de modificarea restricţiilor de zbor. Final vor fi aplicate toate restricţiile încomunicaţiile telefonice.

Comunicaţiile

Comunicaţiile bune sunt baza unui răspuns efectiv. Planuriletrebuie să stabilească o serie de aranjamente pentru asuplimenta comunicaţiile curente.Romtelecom este capabil să răspundă rapid pentru aîndeplini cererile serviciilor de urgenţă şi ale autorităţilorlocale atât timp cât aceste cereri au fost discutate înprealabil.El poate furniza o gamă largă de facilităţi, de la circuitetelefonice simple şi de fax până la conferinţe audio şi video,circuite private şi altele.Alţi operatori licenţiaţi de telefonie mobilă pot de asemeneasă fie capabili să furnizeze sprijin. Aranjamentele pentruacestea vor trebui să fie întocmite din vreme.Reţeaua de Transmisiuni Speciale este o reţea decomunicaţii robustă care leagă direct un număr dedepartamente guvernamentale centrale, poliţia pompierii şi

73

autorităţile locale. Se pot face aranjamente ca această reţeasă lege şi alte autorităţi prin intermediul reţelei de telefoniepublice.

Comunitatea de Afaceri

Multe afaceri pot cădea ca un rezultat al unui dezastruprodus de o serie de cauze cum ar fi : furtuni, inundaţii,incendii, atentate teroriste cu bombă, contaminări sautulburări civile.Experienţa arată că aceste afaceri care au luat înconsiderare dezastrele potenţiale care pot aduce daune lorau pregătite planuri de răspuns, care de multe ori nu suntmai lungi de câteva pagini, au o mai mare şansă de asupravieţui decât acele nepregătite.

Aranjamentele de management la nivel central

Dezastrele pot determina cereri considerabile de resurse dinpartea organizaţiilor solicitate să răspundă, cu o afectareconsecutivă a activităţilor obişnuit de zi cu zi.Ele pot avea implicaţii pe termen lung asupra populaţiei şi amediului înconjurător. Astfel de situaţii necesită atenţiamanagementului de nivel superior şi a autorităţilor locale decătre membrii aleşi ai acestora.Problemele ce se ridică vor afecta fără îndoialăresponsabilităţile sau activităţile a mai mult de o singurăorganizaţie şi experienţa a arătat că astfel de probleme pot fimai uşor stăpânite dacă se instituie un Grup Strategic decoordonare.Scopul acestei abordări coordonate la nivelul superior esteesenţial pentru a lua decizii strategice în legătură curăspunsul la dezastru. Fiecare organizaţie respectăobligaţiile sale proprii, dar discuţiile de la acest nivel asigurăcă legăturile dintre decizii sunt identificate şi respectate.Problemele tipice care pot trebui să fie luate în considerareinclude adecvarea resurselor existente pentru a face faţădezastrului şi sprijinul pentru acei care lucrează la faţalocului, pentru îngrijirile necesare acelor care lucreazănemijlocit sau sunt afectaţi de dezastru incluzând rudele şiprietenii acelor care au fost ucişi, răniţi sau traumatizaţi;implicaţiile pe termen lung pentru comunitate sau mediul

74

înconjurător; relaţiile cu mas media, vizitele VIP-urilor şicontactele cu autorităţile centrale.

Răspunsul la dezastrele extinse

Există o experienţă suficientă pentru a sublinia unelecaracteristici ale răspunsului la dezastrele extinse.Într-o ţară în general dens populată, unde dezastrele extinsepot afecta un mare număr de oameni, auto-ajutorul va fiprimul răspuns.Dezastrul va depăşi resursele locale, va distrugetelecomunicaţiile şi va bloca căile de acces pe care populaţiaîncearcă să scape din aria de dezastru. De aceea răspunsuliniţial oficial la un dezastru extins va începe în acelaşi modca pentru orice incident aşa cum s-a prezentat în paragrafeleprecedente.Grupurile strategice de coordonare, care se adună în modnormal la comandamentele Protecţiei Civile vor fi constituitecât mai precoce pentru a face faţă extinderii dezastrului şipentru a stabili priorităţile răspunsului.În situaţia în care dezastrul depăşeşte ariile jurisdicţieiautorităţilor locale vor fi constituite mai multe grupuri decoordonare strategică şi se va menţine o legătură strânsăîntre aceste grupuri dintre care unul va lua conducerea înînţelegere cu celelalte.Resursele vor fi depăşite de către acest dezastru extins.Grupul strategic de coordonare, în dorinţa de a evita deciziiletactice poate avea nevoie să solicite resurse pe care le potfurniza industria şi forţele armate.Astfel de resurse pot fi mobilizate mai rapid dacă existăplanuri întocmite din timp care să stabilească disponibilitateaacestora şi mijloacele de a le obţine.Deşi nu există un model unic pentru a face faţă problemelorcomplexe pe care le pun dezastrele extinse, principiile debază subliniate în acest ghid nu se schimbă.

Asistenţa Militară

Documentele Ministerului Apărării Naţionale stabilesccondiţiile în care este furnizat ajutorul incluzând aspectelefinanciare.

75

Responsabilitatea atât operaţională cât şi financiară, pentruurgenţelor civile cade în sarcina autorităţilor civile şi estedesfăşurată sub conducerea acestora.Personalul militar şi materialele nu sunt destinate sau puseîn aşteptare pentru a rezolva oricare urgenţă civilă sau alteînsărcinări. În mod consecutiv autorităţile civile pot întocmiplanuri pentru aceste situaţii în cooperare cuComandamentele militare şi unităţile militare, iar astfel deplanuri nu garantează că răspunsul militar va fi în modnecesar disponibil.Depinzând de circumstanţe asistenţa în astfel de urgenţepoate fi acordată de o singură unitate militară foarte rapid dinresurse locale. Pentru alte incidente cel mai apropiatcomandament va fi capabil să dea dispoziţii şi va trebui să fiecontactat.Personalul militar va lucra în unităţi organizate sub comandămilitară. Prezentăm mai jos unele căi în care militarii potasigura ajutorul :

Obţinerea de informaţii

Elicopterele şi unităţile mici de recunoaştere pot asigura ounitate centrală de control care poate furniza un tablougeneral corect al dezastrului în aşa fel încât să se poată dacea mai bună utilizare resurselor.

Medical

Serviciile medicale militare pot ajuta medicii locali şi serviciilelocale de sănătate publică prin asigurarea unui numărsuplimentar de medici şi dacă este necesar un spital decampanie şi unităţi de igienă de campanie.

Căutarea şi Salvarea (SAR)

Există reguli separate pentru căutare şi salvare.

Geniu

Unităţile militare pot furniza echipamente de montare apodurilor de campanie sau feri-boturi sau ambarcaţiunipentru traversarea canalelor, utilaje terasiere grele,echipamente specializate pentru asigurarea de urgenţă a

76

apei sau pentru pompare în caz de inundaţii sau pot furnizaechipe de scafandri.

Cercetare

Unităţile militare pot furniza mână de lucru pentru activităţileintensive, cum ar fi căutarea decedaţilor, sau a răniţilor înurma unui accident aerian major sau prin asistenţa în situaţiaprevenirii inundaţiilor.Ca o regulă generală Ministerul Apărării cere să fie protejatîmpotriva reclamaţiilor apărute ca urmare a activităţii nonmilitare.Organizaţiile civile pot fi solicitate să onoreze toate sau oparte din cheltuielile efectuate de răspunsul militar. Acestasunt în general reprezentate de:Cheltuieli parţiale cum ar fi cele care nu au fost efectuatedacă asistenţa nu s-a acordat (cum ar fi transporturile depersonal şi subzistenţa acestuia şi cheltuielile , cumaterialele pierdute distruse sau consumate);Cheltuieli integrale care sunt directe sau indirecte pentrufurnizarea serviciilor (cheltuielile parţiale plus cheltuielile depersonal, cheltuielile de achiziţionare a echipamentelor şi aaltora) fondurile pentru răspunsul la urgenţele civile trebuiescacoperite de autorităţile civile şi se desfăşoară subconducerea lor.Personalul militar şi materialele nu sunt special destinate saupuse în standby pentru a îndeplini în orice urgenţă civilă saualte sarcini. În mod consecvent autorităţile civile pot întocmiplanuri de cooperare împreună cu Comandamentele Militareşi unităţile acestora, iar aceste planuri nu garantează cărăspunsul militar va fi în mod automat disponibil.

Incidentele Teroriste

Răspunsul la incidentele teroriste va fi similar cu acelapentru oricare alt incident. Cu toate acestea pentruincidentele cu bombă va fi o perioadă de alarmă cândcordonul poliţiei va fi instalat şi populaţia evacuată la celpuţin 600 de metri de locul periculos. Etapele răspunsului laun atentat cu bombă sunt în mod obişnuit următoarele:(a) Confirmarea că există un dispozitiv exploziv;(b) Instalarea cordonului şi evacuarea;(c) Punerea în siguranţă a dispozitivului exploziv;(d) Culegerea probelor;

77

(e) Refacerea şi reocuparea.Capitolul 4 prezintă problemele legate de planurile deevacuare şi procedurile lor.

Bilanţuri, Anchete şi Lecţiile învăţate

În scopul facilitării bilanţului operaţional şi de a asiguraprobele pentru anchete (judiciare, publice, tehnice, princhestionare sau alte forme), este esenţial ca să fie întocmiteînregistrări complete la toate evenimentele deciziile şiacţiunile întreprinse.Fiecare organizaţie trebuie să-şi întocmească propriileînregistrări. Este foarte important ca oricine este numit săsupravegheze întocmirea păstrarea şi depozitarea acestorînregistrări şi dosare să vegheze ca acestea să fie existenteînainte de dezastru ca şi acele întocmite în timpulrăspunsului.O bună înregistrare şi păstrarea datelor serveşte la scopurileulterioare nu numai la anchete, dar şi la generalizareaexperienţei fie că va fi o anchetă sau nu.Aceasta permite ca experienţa dobândită în timpulactivităţilor de răspuns să fie identificată şi să fie disponibilăîn beneficiul acelora care ar putea fi solicitaţi să răspundă ladezastre în viitor. În plus conducătorii organizaţiilor care aurăspuns la dezastre vor să se asigure că există o trecere înrevistă adecvată a oricărei lecţii rezultate din bilanţulactivităţilor.Urmărirea adecvată va depinde de circumstanţe şi poateinclude revizia planurilor şi a procedurilor întărirea legăturilorcu alte agenţii, executarea de exerciţii pentru a testaabordările alternative şi altele.

78

4.2.2 Comanda, controlul şi coordonarea

Introducere

În scopul obţinerii unui răspuns la un incident major combinatşi coordonat capacităţile serviciilor de urgenţă trebuie să fiestrâns legate cu autorităţile locale şi cu alte agenţii.O structură naţională care a fost agreată şi adoptată asigurăcă toate părţile implicate îşi înţeleg rolul în răspunsul combinatşi cum diferitele niveluri de aranjamente de management suntinterrelate (vezi figura 4).Reţeaua de management care a fost stabilită aplică acelaşiprincipiu indiferent de cauza sau natura incidentului, darrămâne flexibilă în circumstanţele individuale. Această reţea:

(a) Permite fiecărei agenţii să-şi detalieze planurile proprii cuinterfeţe pentru planurile altora.(b) Asigură că toate părţile implicate îşi înţeleg rolul lor înrăspunsul combinat.(c) Explică cum sunt interrelate aranjamentele de la diferiteleniveluri de management.(d) Reţin flexibilitatea ca o opţiune se urmat în circumstanţelelocale.

Managementul răspunsului poate fi divizat în trei niveluri:Operaţional, Tactic şi Strategic.Necesitatea de a implementa unul sau mai multe dintre acesteniveluri este foarte dependentă de natura incidentului, dar înmod normal incidentele vor fi tratate la nivel Operaţional, doartrecând prin nivelul Tactic şi în final prin cel Strategic dacă sedovedeşte necesar.În planificarea proprie, fiecare agenţie va necesitarecunoaşterea celor trei niveluri de management, Operaţional,Tactic şi Strategic şi atribuţiile ce trebuiesc îndeplinite.Aceasta va permite integrarea procesului de managementdincolo de graniţele dintre agenţii. Nu se intenţionează canivelurile de management să predetermine în mod necesarrangul sau puterea celui care îndeplineşte aceste atribuţii.Dacă una dintre agenţii activează planurile sale pentruaccidente majore poate deveni necesar ca şi alţii să înceapăactivarea planurilor lor în scopul facilitării legăturilor.

79

Este caracteristic pentru lanţul de comandă şi control că eltinde să fie creat de jos în sus. La început orice accidentpentru care nu există alarmă nivelul Operaţional va fi activatprimul, cu celelalte niveluri venind ulterior consecutivescaladării dezastrului sau agravării situaţiei.

Figura nr. 4: Exemplu de organizare a intervenţiei în caz dedezastre

80

Nivelul Operaţional

La ajungerea la faţa locului unui dezastru, serviciile de urgenţăvor lua măsurile imediate adecvate şi vor evalua extindereaproblemelor, sub comanda Ofiţerului propriu comandant alincidentului.Ei se vor concentra asupra însărcinărilor lor proprii din ariile deresponsabilitate şi vor acţiona în îndeplinirea responsabilităţilordelegate de agenţia de origine sau a altui nivel de comandăstabilit.Toate acestea se petrec la nivelul operaţional şi constituiearanjamentul de zi cu zi pentru răspunsul la oricare accident.Comanda resurselor aparţinând unei agenţii oarecare şiaplicată într-o arie geografică, sau folosită pentru anumitescopuri, va fi rezervată acestei agenţii.Fiecare agenţie trebuie să aibă legături complete şi continuecu celelalte angajate în aceiaşi arie pentru asigurarea unuiefort eficient şi combinat.Acolo unde este adecvat Protecţia Civilă va acţiona în modnormal ca şi coordonator al acestui răspuns la loculdezastrului.Aceste aranjamente vor fi în mod normal adecvate pentrurezolvarea efectivă a majorităţii incidentelor. De altfel pentruincidentele cele mai serioase care necesită în mod semnificativmai multe resurse- poate deveni necesară implementarea unuinivel superior de management.

Nivelul Tactic

Nivelul tactic de management este introdus în scopuldeterminării priorităţilor în alocarea resurselor, pentru aplanifica şi coordona îndeplinirea atribuţiilor şi pentruobţinerea altor resurse necesare.Majoritatea dar nu toate dintre atribuţiile tactice vor fiîndeplinite la sau foarte aproape de locul incidentului. Uneleagenţii, în mod deosebit autorităţile locale, vor prefera săopereze din birourile lor administrative dar vor trimite în modnormal ofiţeri de legătură la faţa locului pentru a avea contactcu Comandantul Incidentului.Planificarea va ţine de asemenea cont că pot fi un număr delocuri de intervenţie şi nici unul actual, cum pot fi accidentelede peste graniţă.

81

Atunci când la nivelul tactic operează mai mult de o singurăagenţie trebuie să existe consultări între ComandanţiiIncidentelor aparţinând acestor agenţii.Comandantul Tactic nu va fi implicat în activităţile de la faţalocului care vor fi conduse de Ofiţerii Comandanţi aiIncidentelor, dar se va concentra managementului general.În scopul efectuării coordonării trebuie realizată o adunareinteragenţii la intervale regulate şi la care să participe fiecareComandant Tactic şi care va fi prezidată de Protecţia Civilă.Ofiţerii de legătură de la autorităţile locale trebuie săparticipe , precum şi ofiţerii de legătură ai altor agenţii cum arfi transporturile, sau utilităţile trebuie invitaţi să participe.Dacă devine evident că resursele sau experienţa necesarăeste în afara celor oferite de Comandantul Tactic ori trebuiesă necesite o coordonare a mai mult de un accident (undeau fost stabilită comanda tactică), poate deveni necesarăimplementarea Nivelului Strategic de management.

Nivelul Strategic

Grupul de Coordonare Strategică

Scopul Nivelului Strategic de management este de a stabiliun mod de lucru pentru politicile prin care Comandanţii tacticivor lucra pentru a oferi sprijin către Comandanţii Tactici prinasigurarea resurselor, considerarea priorităţilor cererilor de laoricare Ofiţer comandant al Incidentelor şi de a întocmiplanurile pentru reîntoarcerea la normalitate o dată incidentulpus sub control. Cerinţele pentru managementul strategic potfi încredinţate unei anume agenţii. De altfel unele incidentenecesită un răspuns multiagenţii la nivel strategic în scopulde a rezolva situaţia. În astfel de situaţii se va forma un Grupde Coordonare Strategic.În mod normal este responsabilitatea Protecţiei Civile de astabili şi prezida Grupul Strategic de Coordonare. De altfeldatorită naturii unora dintre accidentele majore alte agenţiipot dori să iniţeze formarea acestui grup şi să-l prezideze(cum ar fi în cazul pericolului de rabie).Preşedinţia acestui grup poate fi trecută în alte etape unoralte agenţii (cum ar fi de exemplu de la Protecţia Civilă laautorităţile locale pentru managementul fazei de refacere).

82

Grupul Strategic de Coordonare este în mod normalconstituit dintr-o serie de membri superiori din partea fiecăreiagenţii implicate de regulă în răspuns.Fiecare membru trebuie să fie capabil să ia decizii executiveîn ceea ce priveşte resursele agenţiei proprii şi să aibăautoritatea să ceară ajutorul de la alte agenţii în sprijinulrolului său.Grupul de Coordonare Strategic asigură comunicarea cătreşi de la Departamentul Guvernamental Conducător. Înfuncţie de natura incidentului, consilierii guvernamentali sauofiţerii de legătură pot participa la adunări cum ar fi celepentru incidente nucleare sau teroriste.Grupul de Coordonare Strategic va avea nevoie să ţinăseama de particularităţile accidentului, împreună cuexperienţa profesională a fiecărei agenţii şi cu îndatoririle lorstatutare. În unele ocazii poate deveni necesar săîncredinţăm controlul unor atribuţii specifice unora sau altoradintre agenţiile participante. În situaţii extreme cum ar fiincidentele cu terorişti poate deveni necesar ca poliţia să iaconducerea executivă a întregului incident.Grupul de Coordonare Strategic (GCS) va trebui să fieavertizat asupra rolului său general care poate cuprindeinteresele autorităţilor centrale, managementul cererilor deasistenţă şi consiliere pentru un serviciu sau o agenţieanume şi cererile mas media. În eventualitatea unui dezastruextins Grupul de Coordonare Strategic, GCS va avea nevoiesă aibă legături cu Grupurile de Coordonare Strategiceînvecinate, iar în timpul fazei de refacere cu OficiileGuvernamentale din regiune.Grupul de Coordonare Strategic va întocmi o strategie demanagement a legăturilor cu mas media, un centru deinformare a mas media şi să destine un manager al centruluide informare a mas media (în mod normal un ofiţer de presăal poliţiei).Grupul de Coordonare Strategic va trebui să se bazeze pe odispunere prestabilită, departe de zgomotul şi confuzialocului dezastrului.În mod normal Grupul de Coordonare Strategic va fi dispusla Comandamentul Poliţiei, dar poate fi mutat la autorităţilelocale în timpul fazei de refacere când serviciile de urgenţăau o implicare mai redusă sau de loc.

83

4.2.3 Îngrijirile şi tratamentul victimelor din dezastre

Îngrijirile şi tratamentul victimelor care au fost implicate îndezastre constituie miezul răspunsului la dezastru. Aceasta seaplică la îngrijirile şi tratamentul nu numai a celor răniţi şitraumatizaţi, a rudelor şi prietenilor acestora dar şi la oricaredintre cei implicaţi în acţiunile de urgenţă la dezastre care pot fiafectaţi în timpul desfăşurării acţiunilor de răspuns.Supravieţuitorii sau victimele nu pot fi găsiţi întotdeauna lângălocul dezastrului. De exemplu un număr de victime pot suferiagresiuni psihologice şi să fugă de acolo. Este de aceeaimportant să se ia în considerare nevoia de a cerceta ariaînconjurătoare a dezastrului. Dacă este necesar aceastăsarcină trebuie în mod normal să fie îndeplinită şi coordonatăde către poliţie.Acolo unde această sarcină poate fi laborioasă şi să acopere oarie largă, se va cere ajutorul serviciilor de urgenţă, armatei sauvoluntarilor.Acei care au supravieţuit unui dezastru fără a fi răniţi (sau curăniri minore) supravieţuitorii pot fi de altfel traumatizaţi psihic şisă sufere un şoc, anxietate intensă sau frică. De aceea eitrebuiesc trataţi cu cea mai mare înţelegere.Supravieţuitorii pot oferi deseori informaţii cruciale despre ce s-a petrecut şi pot fi martori importanţi în anchetele sau proceselece pot urma. Trebuie păstrat un echilibru între cererea de aaduna probe de la supravieţuitori şi refuzul lor de a rămâne lalocul unde au fost afectaţi. De exemplu prioritizarea informaţiilorpoate ajuta, astfel încât numele şi adresa sunt obţinute de la ceianxioşi care părăsesc locul, urmând ca alte detalii să se obţinămai târziu. Informaţiile vor fi adunate gradual la centrele deadunare a supravieţuitorilor, de la locurile sigure către care suntîndreptaţi supravieţuitorii nerăniţi sau acei care au răniri minore.Supravieţuitorii sunt deseori foarte sumari în prezentareainformaţiilor despre accident, numărul şi localizarea altorsupravieţuitori, despre prieteni, colegi sau rude şi ceea ce s-a întâmplat cu ei sau când. Nevoile lor iniţiale sunt îndreptatecătre sprijinul necesar în suferinţa lor, alimente, apă, primajutor pentru îngrijirea rănirilor minore şi desigur haine deschimb, spălat şi facilităţi de toaletă. Ei mai pot avea nevoieimediată de sprijin psihologice, incluzând ajutorul în găsireaunui adăpost temporar, sprijin şi consultanţă financiară.

84

Este posibil ca unii supravieţuitori aparent neafectaţi săprezinte ulterior o serie de simptome adverse. Din aceastăcauză personalul din serviciile medicale şi sociale trebuie săfie prezent la centrele de primire a supravieţuitorilor, sau lacentrele de odihnă. Responsabilitatea pentru organizarea,încadrarea şi asigurarea sprijinului logistic la Centrele deprimire a supravieţuitorilor cade în sarcina autorităţilor locale.Serviciile sociale vor trebui să coordoneze atât răspunsulprofesional cât şi cel voluntar de binefacere, pe când poliţiava menţine ordinea şi securitatea.

Răniţii

Supravieţuitorii răniţi pot fi duşi la un Punct de Adunare aRăniţilor (PAR) unde personalul medical şi paramedical vorefectua triajul şi orice altă măsură adecvată de stabilizare,înainte de a se asigura că victimele sunt evacuate în funcţie depriorităţi pentru tratament medical spitalicesc. PAR este în modobişnuit dispus într-o clădire, un cort sau într-un adăposttemporar aproape de punctul de încărcare a ambulanţelor.Responsabilitatea pentru asigurarea dispuneriicorespunzătoare a comunicaţiilor medicale la locul accidentului,a transportului echipelor medicale, a distribuirii şi completăriimaterialelor medicale şi de prim ajutor, asigurarea tuturorresurselor ambulanţelor necesare pentru tratamentul continuual victimelor şi în legătură cu Ofiţerul Medical al Incidentului(O.M.I), convoiajul victimelor către spitalele de primire cade însarcina Ofiţerului Comandant al Incidentului de la Ambulanţă(AIO). Acest ofiţer va putea decide de altfel dacă trebuie numitun Ofiţer Medical Comandant al Incidentului (OMI) care vastabili către care dintre spitale se vor evacua victimele. Acolounde este adecvatAIO poate face la fel aranjamentele pentru a trimite victimelecătre un spital specializat de la distanţă cu elicopterele.

Decedaţii

Autoritatea procurorului este necesară pentru a decide dacăo parte din muribunzi pot fi îndepărtaţi de la loculaccidentului.După ce s-a luat o astfel de decizie este responsabilitateapoliţiei care acţionează în numele procurorului săîntocmească un plan de adunare şi înhumare a cadavrelor.

85

Deşi este de dorit, nu este întotdeauna posibil să se urmezepractica obişnuită de a se cere confirmarea morţii de cătreun medic, înaintea deplasării cadavrului. În toate acestecircumstanţe este esenţial ca decesul să fie confirmat de unmedic cât mai curând posibil după aceasta.Până la confirmarea decesului de către un medic care sămarcheze astfel cadavrul, nu este permisă deplasareaacestora cu excepţia prevenirii distrugerii lor de către foc,chimicale sau pentru a salva sau a asigura tratamentulmedical pentru supravieţuitori încarceraţi. Dacă este necesarsă se deplaseze cadavrele, poziţiile din care au fostdeplasate trebuie să fie marcate adecvat pentru a asiguracircumstanţele adecvate investigărilor ulterioare asuprapoziţiei corpurilor în momentul decesului.Practica obişnuită pentru cadavre este ca ele să fie depuseîntr-o morgă temporară unde se pot asigura procedurile post-mortem, altfel ele trebuie transportate la un loc temporar depăstrare. Serviciul de ambulanţă trebuie să sprijineînlăturarea cadavrelor de la locul accidentului, iar în lipsaacestui sprijin se va apela la ambulanţele militare. Nevoia dea se păstra probele de la locul accidentului, ca şi de a seidentifica decedaţii. Trebuie să fie permanent luată înconsiderare în timpul intervenţiilor la dezastre. Pentru acesteraţiuni valabile, ceea ce poate fi de ajutor în identificare,trebuie să nu fie îndepărtat de la cadavre pentru a se pune însiguranţă.Planificarea pentru asigurarea unei suprafeţe de depozitaretemporară a cadavrelor trebuie să fie un proces interagenţii,în care autorităţile locale deţin rolul conducător.Un număr de criterii trebuie să fie îndeplinite pentru asatisface Reglementările de Sănătate şi Siguranţă atuncicând se stabileşte folosirea unei morgi temporare. De aceeaidentificarea unor clădiri corespunzătoare, împreună cuaranjarea infrastructurii logistice şi administrative, trebuie săfie o parte din procesul de preplanificare.Aceste aranjamente trebuie să fie revizuite periodice şiexistă nevoia de a se face consultările cu autorităţileînvecinate în scopul de a se reduce dublarea eforturilor şi dea se dezvolta un sistem mutual de ajutor.Autorităţile locale vor găsi util să studieze ghidul prezentat în“Managementul decedaţilor în timpul dezastrelor” .Sarcina de identificare a decedaţilor este îndeplinită deComisia de Identificare, constituită dintr-un medic legist

86

supraveghetor, o echipă de poliţie ante şi post mortem şispecialişti cum ar fi dentişti sau în dactiloscopie. Procurorulprezidează Comisia de Identificare. Atribuţiile Comisiei deIdentificare includ trecerea în revistă a probelor care vorconduce la identificarea pozitivă a decedaţilor şi controlareaderulării activităţilor mortuare.Atunci când s-a făcut o identificare pozitivă esteresponsabilitatea poliţiei de a informa membrii familiei, dacăs-a obţinut aprobarea procurorului.Ocazional acesta poate lua parte la procesul de identificareşi în timpul desfăşurării acestei proceduri trebuie să fie însoţitde un membru al echipei de Sprijin Social de criză. Cândmembrul de familie trebuie informat despre un deces.Aceasta trebuie făcută personal iar ofiţerul de poliţie trebuieîn mod normal să fie însoţit un membru de al echipei deSprijin Social de criză.

Biroul Poliţiei pentru Victime

În situaţia unui dezastru rolul Biroului Poliţiei pentru Victimeeste de a asigura un punct central de contact pentru toţiaceia care caută sau cer informaţii despre cine poate fiimplicat în eveniment şi adună datele despre acesta. Caparte a acestui proces Poliţia va trimite echipele dedocumentare la fiecare spital de primire, morgă, sau centrude primire a supravieţuitorilor la fel ca şi la părintelesupravieţuitor. Buna coordonare a acestei activităţi esteesenţială pentru evitarea dublării eforturilor a vizitelor inutile,în special la părintele supravieţuitor.Atribuţiile biroului pentru victime sunt:

(a) Întocmirea anchetelor pentru publicul generalreferitoare la prietenii şi rudele care ar puteafi implicaţi.

(b) Adunarea detaliilor despre supravieţuitori,situaţia lor şi alte date.(c) Informarea anchetatorilor despre condiţiileşi alte date despre supravieţuitori cu respectareaconfidenţialităţii datelor despre indivizi.(d) Confirmarea zonelor de evacuare şilocalizarea refugiaţilor.(e) Adunarea datelor ante-mortem pentru asprijini identificarea victimelor. Dacă dezastrulproduce multe victime şi ţinând seama de

87

caracterul multinaţional al poliţiei ea va folosi înmod normal fişa de Identificare a Interpoluluipentru decedaţi (DVI).(f) Întocmirea unei liste de persoane considerateca fiind implicate în dezastru şi care sunt dispăruteîn prezent.

O dată ce biroul pentru victime şi-a stabilit numărul(numerele) de telefon ele trebuie aduse la cunoştinţapopulaţiei prin mass media, iar publicul trebuie solicitat săasigure informarea asupra persoanelor care considerate a fiimplicate în dezastru şi a acelora care nu au fost.Aceste informaţii ajută poliţia în îndeplinirea sarcinilor ei deidentificare a victimelor şi a decedaţilor. Va fi inevitabil unfoarte mare număr de solicitări.Controlorii de la Romtelecom trebuie să fie avizaţi de cătrebiroul pentru victime cât mai curând posibil în aşa fel încât săaibă suficient timp pentru a stabili un control adecvat alreţelei telefonice în scopul reducerii posibilităţilor desupraîncărcare a acestei reţele.Numerele de telefon ale biroului trebuie să fie aduse lacunoştinţă cât mai curând posibil altor servicii de urgenţă şila centrele de comandă ale autorităţilor locale, ambasade(dacă este necesar) ca şi la birourile de internare de laspitalele de primire. Aceasta va reduce întârzierile şiconfuzia cauzată de apelurile aglomerate ale rudelor şiambasadelor care cer informaţii.În eventualitatea unei prăbuşiri a unei aeronave, procedurileCentrului de Informaţii de Urgenţă pot fi puse în aplicare. Dacăeste aşa, numărul de telefon va fi adus la cunoştinţă publicului,iar acest centru va acţiona ca un punct de coordonare centralpentru informare despre linia aeriană afectată, adunare ainformaţiilor despre rezervările de bilete şi orice alte informaţiirelevante şi va lucra în sprijinul poliţiei şi a procuraturii.Dacă în dezastru au fost sau se consideră că au fostimplicaţi şi cetăţeni străini, Ministerul de Externe va face oanchetă la consulatele şi ambasadele străine sau la comisiilepentru victimePoliţia va informa în concordanţă cu prevederile Convenţieide la Viena referitoare la relaţiile consulare, autorităţileconsulare despre decedaţii aparţinând acestor ţări.

88

Prietenii şi rudele

Experienţa dezastrelor a arătat că dacă populaţia crede căprietenii şi rudele sunt implicate în dezastre, mulţi oameni vortrece prin zona de dezastru pentru a-i căuta. Sau se vorduce la punctele de primire a victimelor.Dacă este necesar se va institui de către poliţie (în modobişnuit în consultare cu autorităţile locale şi cu organizaţiileindustriale, comerciale sau de altă natură interesate) centrede primire pentru prieteni şi rude, încadrate cu ofiţeri depoliţie, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi organizaţiilevoluntare adecvate inclusiv reprezentanţi ai bisericilor şi altegrupuri de credincioşi. Cele mai complete informaţii vor fidate de către anchetatorii care caută noutăţi despre aceiacare au fost implicaţi în dezastru însă cu respectareaconfidenţialităţii individului. Experienţa a arătat că cea maibună cale de desfăşurare a unei anchete este să se refere lao sursă specifică.Aceasta ajută la asigurarea unei informaţii non contradictoriişi consistente.Prietenii şi rudele care pot să sufere de o anxietate intensă,şoc sau supărare, au nevoie să fie trataţi cu simpatie şiînţelegere, iar experienţa a arătat că cea mai eficientă calede a o întreprinde pentru urmaşi este folosirea unor ofiţeri depoliţie pregătiţi alături de lucrători din domeniul social pentrufiecare familie. Accesul la centrul de recepţie trebuie să fiecontrolat pentru a preveni ca acei din interiorul acestui centrusă fie deranjaţi de reprezentanţii intempestivi ai mas mediasau de către curioşi.

Evacuarea

În unele circumstanţe poate fi necesar să sfătuim publicul săaccepte evacuarea dintr-o arie dată ori să se adăposteascăîn locuri special destinate.Astfel de situaţii care includ riscuri pentru viaţă sau sănătatepot fi generate de:

(a) Eliberarea sau pericolul de eliberare amaterialelor radioactive, sau alte substanţepericuloase.(b) Întinderea unui incendiu.

89

(c) Pericolul de explozie.(d) Afectările şi distrugerile datorate unor furtunisevere.(e) Pericolul unor inundaţii serioase.(f) Pericolul unei contaminări a mediuluiînconjurător.

Posibila nevoie de evacuare în cazul unui evenimentdezastruos de eliberare sau de pericol al eliberării desubstanţe radioactive este prezentată în “Aranjamentele învederea răspunsului la Urgenţele Radioactive”.De aceea evacuarea ca un rezultat al eliberărilor desubstanţe radioactive nu sunt prezentate în următorul capitol.În eventualitatea eliberării sau pericolului eliberării de substanţepericuloase neradioactive, informaţiile adiţionale asupra naturiiriscului pot fi obţinute de la serviciile de Protecţie Civilă şipompieri, de la sistemele de date chimice şi alte surseacreditate. Un factor crucial în determinarea ariei care trebuiesă fie evacuată va fi previziunea vitezei şi direcţiei de deplasarea vântului.Alarmarea despre furtunile severe sau alte asemeneafenomene meteorologice adverse sunt făcute de Institutul deMeteorologie sub forma unor avertizări severe despre vreme.În plus avertizările despre valurile deosebit de mari care potsă conducă la inundaţii sunt efectuate de Institutul deMeteorologie către poliţie şi către Agenţiile de mediu.Agenţiile de mediu sunt responsabile pentru instituireaalarmei de inundaţie către public.Este normal ca poliţia care recomandă dacă sau nu să seexecute evacuarea să definească şi aria care trebuieevacuată.Aceste recomandări vor ţine cont de avizul pompierilorasupra riscurilor asociate cu incendiile, contaminarea şi altepericole, de avizul serviciilor de ambulanţă şi de la serviciilesociale asupra problemelor asociate cu deplasarea populaţieicare este afectată sau dezavantajată sau cu riscuri de oricealtă natură, de avizul autorităţilor locale asupra locurilorposibile de adăpostire din zonă. Poliţia singură poaterecomanda evacuarea şi să nu aibă putere (exceptândinstalarea cordonului interior ca răspuns la un atac terorist)să ceară populaţiei să-şi părăsească locuinţele lor.Experienţa trecută arată că populaţia care are animaledomestice poate să nu fie dornică să-şi părăsească

90

locuinţele dacă aranjamentele respective nu include şievacuarea animalelor.În planificarea şi executarea evacuării se va avea grijă nunumai să se scoată populaţia din zona de risc IC şi să seadăpostească mult mai eficient în adăposturi specialamenajate. Aceasta îndeosebi în cazul eliberării desubstanţe periculoase sau a atacurilor teroriste cu substanţechimice. Ocupanţii clădirilor trebuie să investigheze ariilesigure din clădire care pot fi folosite pentru evacuarea internăAstfel de arii sunt destinate structural să fie robuste şiechipate cu telefoane, facilităţi de prim ajutor, toalete şi apă.Dificultăţile fizice ale unei evacuări pe scară largă nu trebuiesă fie subestimate. Probleme speciale se pun în cazulevacuării spitalelor, penitenciarelor şi a căminelor de bătrâni.Evacuarea este în mod obişnuit executată ca un ultim mijlocdin cauza lungimii timpului pe care îl cere.Cu toate acestea dacă se decide evacuarea unei anumitearii, punctele de adunare a evacuaţilor trebuie dispuse înapropierea acestei arii şi dacă timpul o permite să fiemarcate. Acele persoane din aria afectată trebuie să fieavertizate să se ducă la cel mai apropiat punct de adunare aevacuaţilor.Aceasta poate fi efectuată prin înştiinţare casă cu casă sauprin folosirea sirenelor fixe sau mobile, anunţuri radio sau TVsau prin orice combinaţie a acestor metode. Persoanele careiau anumite medicamente trebuie să fie anunţate să–şi ia ocantitate suficientă cu ei şi trebuie să se acorde atenţiacuvenită celor cu tulburări senzoriale.Poliţia va lua cât de mult este posibil măsuri să asiguresecuritatea proprietăţilor lăsate după evacuare. Atunci cândaranjamentele pentru evacuare sunt făcute şi se asigurăsecuritatea proprietăţii, este necesar să se acorde atenţiepentru securitatea lucrătorilor din serviciile de urgenţă şi dinautorităţile locale care pot fi expuşi riscurilor atunci cândlucrează în afară.La punctul de adunare a evacuaţilor direcţionarea evacuaţilortrebuie coordonată. Centrele de recepţie şi odihnă trebuie săîntocmească o listă completă a evacuaţilor şi a datelor lor.Aceste informaţii vor fi necesare poliţiei pentru birourilepentru victime şi mai târziu dacă este necesar pentruinterogarea martorilor. În scopul de a se obţine evacuareatotală a populaţiei dintr-o arie afectată, este important ca aceicare doresc să-şi găsească găzduire la prieteni sau rude să

91

fie încurajaţi să-şi declare această intenţie la centre. Centrelede odihnă trebuie să fie încadrate cu personal al autorităţilorlocale sau voluntari.

Sprijinul Social şi Psihologic

Va fi nevoie de a se asigura un ajutor social şi psihologicimediat pentru aceia care suferă din cauza efectelordezastrului care pot include membrii serviciilor de urgenţă,voluntarii ca şi alţii care au fost chemaţi să răspundă.Serviciile sociale şi psihologice de sprijin trebuie să fieacordate imediat după producerea dezastrului şi vor fiindubitabil necesare pe termen lung.Multe vor depinde de natura şi de extinderea dezastrului caşi de circumstanţele locale.Asigurarea acestui sprijin este datoria autorităţilor locale,dintre care multe au la dispoziţie echipe de sprijin pentrucrize, pregătite special pentru a răspunde la problemeleparticulare speciale asociate cu dezastrul.

Copii

O abordare specială este necesară dacă într-un dezastrusunt prinşi copii. Efectele emoţionale asupra copiilor nu suntîntotdeauna evidente pentru părinţi sau pentru personalulşcolilor. Uneori copii găsesc dificil să comunice starea lorneplăcută adulţilor, deseori datorită faptului că ei cunosc căaceasta se poate întoarce împotriva lor. La unii copii aflaţi însuferinţă aceasta poate dura luni de zile şi poate afectaperformanţa şcolară. Toţi cei implicaţi în îngrijirea copiilortrebuie să fie avertizaţi asupra nivelului simptomelor pe carele pot prezenta copii după o traumă psihică majoră. Eitrebuie să observe orice schimbare de comportament şi săse alarmeze atunci când aceasta se produce.Există o serie de elemente cheie care trebuie să fie luate înconsiderare :

(a) Legătura informaţională dintre copii şi adulţi estevitală. Şcolile sunt în mod particular supuse riscurilorde zvonuri care se adaugă la stressul respectiv.(b) Familiile copiilor prinşi în mijlocul unei tragediitrebuie să aibă informaţii corecte şi complete cât mairapid posibil.

92

(c) Adunările de bilanţ comune pentru copii şi adulţisunt o foarte importantă parte a procesului dereabilitare.Informaţii mai complete asupra aranjamentelor specialenecesitate de copii prinşi în dezastre sunt prezentate înbroşura “Să cunoaştem înaintea evenimentului-managementul crizelor în şcoli”.

Ajutorul Religios şi Cultural

Nevoi

Orice dezastru ce se produce în ţara noastră este posibil săimplice membrii unor minorităţi etnice sau religioase.Serviciile de urgenţă, autorităţile locale şi alţii care răspund ladezastre trebuie să aibă în minte că aceşti oameni caresuferă de pe urma dezastrului pot avea dificultăţi lingvisticeşi în mod special cerinţe religioase particulare relative laajutorul medical, igienă alimentaţie şi locurile de rugăciune.Pot exista de asemenea şi un interes aparte asupra moduluide înhumare a decedaţilor ca şi de fixarea ceremonieifunerare, în funcţie de credinţa decedatului şi de momentulceremoniei funerare.Multe facţiuni ale comunităţilor de credinţă şi-au stabilitplanuri de urgenţă. Este de aceea important să se integrezeîn planurile de dezastru cât mai mult posibil din acestecerinţe în aranjamentele de urgenţă.Un serviciu “in memoriam” asigură o ocazie pentru ceiafectaţi de către dezastru să-şi împărtăşească spaima lor cualţii. El are deseori un rol naţional sau local şi este necesarsă fie acoperit extensiv de mass media. Din aceste cauzeorganizarea şi structura acestor evenimente au nevoie să fieconsiderate cu mare atenţie, acoperind astfel de aspectecum ar fi programarea, invitaţiile şi desfăşurarea.

Ajutoarele umanitare în caz de dezastruDe câte ori se produce un dezastru populaţia deseori doreştesă contribuie în unele direcţii. Donaţiile nesolicitate de aceeavor fi primite de către autorităţile locale fie înaintea oricăreisolicitări de ajutor. Să se facă faţă donaţiilor şi a scrisorilorde însoţire se dovedeşte a fi o sarcină mare consumatoarede timp şi va fi probabil să fie îndeplinită până se lansează osolicitare de fonduri pentru ajutoarele de dezastru.

93

De altfel instituirea unui fond pentru ajutoarele de dezastrupoate fi complexă, cu nevoia de a coordona managementuldonaţiilor, crearea unei încrederi necesare, desemnareaunor manageri independenţi şi mai târziu distribuireafondurilor către beneficiarii corespunzători. Toate acesteanecesită o cercetare extensivă, o planificare şi monitorizareîn scopul maximizării răspunsului publicului.

4.3. Informaţiile şi media

În ultimii ani s-a observat un progres rapid în telecomunicaţii şicapacităţile tehnologiei informaţiei. Canalele televiziuniidedicate ştirilor şi a programelor extinse de ştiri de pe altecanale sunt un element permanent al vieţii noastre cotidiene.Impactul produs la locul dezastrului de către toţi acei implicaţi înculegerea de materiale pentru mas media poate fi masiv şi estevital să se pregătească pentru influxul reprezentanţilor medialocali, naţionali şi internaţionali.Scopul acestui capitol este să sublinieze unele dintreproblemele care se pot ridica în satisfacerea setei mediilorpentru informaţii în eventualitatea unui dezastru şi săsugereze aranjamentele pentru depăşirea acestor probleme.

4.4 Asistând Media

4.4.1 Acţiunile iniţiale

În prima instanţă, sarcina de a face faţă presiunilor mediilorde informaţii revine poliţiei în rolul ei de coordonator almanagementului răspunsului la şi în jurul locului dezastruluişi cu responsabilitatea ei pentru investigaţiile criminale.Dar există mai multe aspecte ale dezastrului şi anumecazarea temporară a victimelor şi probabil a rudelor acestoraşi a prietenilor, securitatea clădirilor avariate, a căilor deacces şi aşa mai departe care necesită o reacţie rapidă dinpartea autorităţilor locale astfel încât ele trebuie să se impliceşi în răspunsul pentru mas media. În funcţie de naturadezastrului, se va acorda atenţie operatorilor industriali şicomerciali sau a altor organizaţii.Operatorii de mas media vor ajunge foarte rapid şi pot săocupe toate posibilităţile de cazare disponibile din zonadezastrului. Ei pot afla despre dezastru deseori în acelaşitimp cu serviciile de urgenţă şi când ajung să se aştepte să

94

aibă acces la toate facilităţile care le sunt necesare. Ei se voraştepta la un răspuns instantaneu la cererile lor de informaţiişi bilanţuri.Cererea din partea mas media locale sau regionale va firapid crescută de cererile din partea reprezentanţilornaţionali sau internaţionali. Dacă aceste cereri nu suntanticipate, reprezentanţii mas media sunt susceptibili săcrească confuzia.Experienţa a arătat valoarea tratării imediate a următoareloraspecte:

4.4.2 Controlul accesului la locul dezastrului

Aceasta este responsabilitatea poliţiei, pusă în practicăoricând este nevoie pentru a permite serviciilor de salvaresă-şi desfăşoare lucrul nestingherit şi să se păstreze probelea ceea ce poate fi locul unei crime. Va trebui să seanticipeze că mediile care fac transmisii vor avea cu eleautovehicule mari de transmisiuni la locul dezastrului. În pluselicopterele agenţiilor de ştiri pot fi trimise şi de aceeacontrolul spaţiului aerian trebuie rapid luat în considerare.

4.4.3 Stabilirea unui punct de legătură cu media

Acesta este un punct special destinat de la faţa locului, depreferat în afara cordonului exterior, pentru primireapersonalului de media, verificarea acreditărilor şi informareaasupra aranjamentelor pentru raportarea, filmarea şifotografierea zonei.Acest punct poate fi puţin mai mult decât un loc derendezvous cu o serie de facilităţi pentru media.

4.4.4 Nominalizarea unui ofiţer de legătură cu media

Prezenţa continuă la faţa locului a unui ofiţer de contact cumedia (de cele mai multe ori din poliţie) va reduce presiuneadin partea mas media.Nereuşita în aranjarea promptă a acestui obiectiv va face careprezentanţii media să abordeze pe oricine găsesc maidisponibil, ceea ce poate prezenta o credibilitate mai scăzutăa datelor provenite din surse necorespunzătoare.Până când un punct de contact cu media ia responsabilitateade la conducătorii intervenţiei, interviewurile scurte cu ofiţerii

95

superiori de poliţie, pompieri şi de la ambulanţă la fel ca şi cuspecialiştii din agenţiile adecvate cum ar fi oficialii de la caleaferată sau aeroporturi, va adăuga autoritatea lor lainformaţiile date.

4.4.5 Media

Media va folosi toate mijloacele de comunicaţie şi oricaremembru disponibil din echipele care răspund pentru astrânge informaţii. Este vital ca informaţiile să fie coordonatecorespunzător şi distribuite astfel încât să se evite mesajelediferite sau contradictorii.Este deasemeni important ca răspunsul mediei să fiecoordonat prin intermediul ofiţerilor nominalizaţi de legăturăcu media de la cel mai corespunzător nivel şi cu acei care seocupă de problemele din aria lor de responsabilitate dacă nus-au stabilit alte înţelegeri. Este de altfel important să lăsămpe fiecare să cunoască ce are de gând să spună.În plus la această foarte dificilă etapă a răspunsului ladezastru, poate fi de ajutor să fie ţinute în atenţieurmătoarele puncte:(a) La ajungerea la faţa locului unui dezastru membrii masmedia trebuie să aibă deschise canale de telefon mobil,pentru a se putea realiza accesul rapid la editorii lor.Comandantul Incidentului de la Poliţie este în mod normalsingurul învestit cu autoritatea de a invoca aceasta. În modexcepţional Biroul Cabinetului poate lua responsabilitateadupă consultarea cu Departamentul Guvernamentalconducător.(b) Reprezentanţilor mas media poate să fie necesar să li sereamintească că în perioada imediat următoare unuidezastru nimeni nu poate şti precis ce s-a întâmplat.Declaraţiile iniţiale trebuie să se centreze pe ceea ce seîntâmplă, ce limitări ale cunoştinţelor sunt în momentulrespectiv şi ceea ce trebuie făcut pentru a ajunge lacompleta apreciere a situaţiei. Dacă aceste declaraţii suntacoperite de o dorinţă de a asigura informaţii corecte cât derapid disponibile, personalul din mass media este mai tentatsă participe la conferinţe şi să accepte măsurile de control înspecial dacă aceste conferinţe de presă sunt programate laintervale normale.(c) Mas media va aprecia pozitiv orice declaraţie în specialcele provenite din partea martorilor oculari din serviciile de

96

urgenţă. De altfel aceste declaraţii nu trebuie să includăspeculaţii asupra cauzelor dezastrului, sau estimăripremature sau necoroborate ale numărului de victime.(d) Trebuie avut grijă ca aceste informaţii despre victime sănu fie răspândite înainte de precizarea detaliilor şi părintelesupravieţuitor informat.Poate deveni necesar să se dea explicaţii ceea ce poate luamult timp pentru identificarea victimelor. Doar procurorul saupoliţia poate autoriza darea informaţiilor despre indivizi.(e) Limitarea distribuirii informaţiilor, deseori datorită nevoiide a evita prejudicierea a ceea ce a devenit subiectul uneianchete criminale, trebuie să fie clar şi franc explicat.Poate fi o mare presiune pentru a obţine interviev-uri cusupravieţuitorii şi rudele dar mulţi vor se vor simţi prea şocaţişi stresaţi ca să poată da aceste interviev-uri. Primaconsideraţie trebuie acordată în totdeauna bunăstăriiindividului.De aceea va trebui să reducem presiunea asupra celorimplicaţi dacă un supravieţuitor apt şi doritor să vorbeascăagreează ca să ia parte la o conferinţă de presă pentru acaracteriza dezastrul în întregime.Ofiţerii de presă din organizaţiile implicate trebuie să sprijinerudele şi supravieţuitorii, sfătuindu-I înainte de oriceexpunere la mass media şi ajutându-i să-şi pregătească odeclaraţie.Va trebui să se aibă permanent în memorie că unele secţiiale mass media pot să urmărească agresiv supravieţuitorii şirudele, ceea ce le poate cauza un stres suplimentar.Acesta include tracasarea, invazia în intimitate, intruzia îndurere şi şoc, implicarea nedorită a rudelor şi prietenilor şiinterview-area sau fotografierea copiilor.Este important să dezvoltăm cea mai bună relaţie posibilă cupersonalul din mas media de la început. Presiuneacompetiţiei dintre echipele de mas media şi indivizi îi poateface sensibili la orice restricţie care le poate apare ca fiindincorectă.Dacă simt că sunt trataţi nerezonabil, unii reprezentanţi aimedia vor încerca să-şi facă propriile lor aranjamente, carepot stânjeni activităţile de salvare şi să compromită probelepentru orice investigaţie necesară.Bine conduse relaţiile cu mas media pot uşura acesteprobleme şi pot permite o serie de avantaje pozitive înfavoarea ajutorului pe care mas media îl poate oferi, cum ar

97

fi transmiterea apelurilor pentru donatorii de sânge,prezentarea detaliilor oricăror acţiuni de evacuare planificateşi transmiterea numerelor de telefon ale birourilor pentruvictime.Managementul unui mare număr de reprezentanţi ai masmedia poate fi sprijinit prin aranjamentele de formare agrupurilor de mas media în special datorită rigorilor desecuritate a acestor grupuri care pot restrânge accesul înzona de dezastru.Un grup va fi constituit doar dacă este necesar şi poate ficompus de exemplu dintr-o echipă de televiziune, o agenţiede presă, un fotograf şi un radioreporter.Deşi se pot stabili limite ale numărului de personal de mediacare poate fi admis într-o zonă de dezastru, aceste restricţiisunt de regulă rareori binevenite, cel mai bun lucru este săse permită mas media să decidă ce să facă reprezentanţii ei.Facilităţi suplimentare de grupare pot fi necesare pentrureprezentanţii mas media străini. Este util să se identificelocurile adecvate pentru acoperirea dezastrului de cătrepersonalul mas media care nu este cuprins în aranjamentelede grupare.

4.4.6 Răspunsul mediilor de informare

În eventualitatea unui dezastru, acţiunile iniţiale ale mediilordescrise mai sus pot fi nu mai mult decât nişte aranjamenteorganizatorice. Dacă situaţia evoluează nevoia pentru oorganizare completă a răspunsului mediilor condus decineva care echivalează cu un Manager al relaţiilor publicepoate deveni aparentă.Este recunoscut că nu toate organizaţiile sau agenţiile potavea astfel de persoane, dar experienţa a arătat că acesteapot deveni extrem de utile.Managerul relaţiilor publice pentru dezastre poate fi de lapoliţie, sau de la autorităţile locale adecvate în funcţie decircumstanţele locale sau de planurile agreate local.Este esenţial ca acest manager să fie complet implicat înîntocmirea planurilor strategice pentru dezastre la nivelul celmai înalt, cum ar de exemplu prin participarea la întâlnirileGrupului de Coordonare strategică, astfel încât să fiecomplet informat şi să poată planifica răspunsul mediilor.Managerul Relaţiilor Publice poate supraveghea toateaspectele ale răspunsului mediilor incluzând:

98

(a) Activităţile din punctul de legătură cu mas media.(b) Aranjamentele pentru vizitele reprezentanţilor mediilor

la locul dezastrului cu includerea posibilă atransportului acolo unde dezastrul s-a petrecut într-unloc depărtat .

(c) Acreditarea personalului mas media.(d) Managementul centrului de media dacă s-a constituit

unul.(e) Monitorizarea unor activităţi similare mediilor legate de

dezastru dar în localizări depărtate de scenadezastrului.

(f) Monitorizarea acoperirii mediilor.(g) Sprijinea acelora care au ales să fie intervievaţi şi

protejarea intimităţii acelor care nu doresc să fieinterpelaţi.

4.4.7 Centrul de Media

Un dezastru poate de altfel justifica stabilirea unui centrupentru media în scopul furnizării unor facilităţi de lucru pentrupersonalul de media, conferinţe de presă şi o arie deinformare, facilităţi de monitorizare a televiziunii, radioului şia presei scrise precum şi a unui oficiu de presă cuechipament de comunicaţii. Centrul de media poate fi stabilitde către poliţie sau de către autorităţile locale sau încolaborare cu poliţia, de către companiile implicate înaccident.Responsabilitatea pentru stabilirea unui astfel de centrutrebuie să fie agreată din timp ca o parte a procesului deplanificare, ţinând cont de nevoile pentru o disponibilitaterapidă de facilităţi suplimentare de comunicaţii. Acesta vatrebui oridecâte ori este posibil să fie aproape de loculaccidentului şi încadrat cu reprezentanţii organizaţiilorprincipale care au responsabilităţi în răspunsul la dezastre.Aceştia trebuie să fie oameni familiarizaţi cu relaţiile cu masmedia- ofiţeri de presă acolo unde este posibil. Trebuie să seia în consideraţie includerea unor ofiţeri de presăguvernamentali şi să se ceară asistenţă de la CentrulRegional de Informaţii, care are experienţă în stabilirea unorastfel de centre de presă ca şi resursele necesare pentrufuncţionarea acestora.

99

Experienţa a arătat că aranjamentele pentru ca un centru demedia să poată face faţă cerinţelor de informare a masmedia sunt extensive.Dificultăţile stabilirii unui astfel de centru nu trebuie să fiesubestimate iar planurile trebuie să fie complete şi flexibile.Clădirile care pot fi folosite pentru stabilirea unor centre demedia trebuie să fie identificate în planurile de urgenţă,experienţa arătând de altfel că facilităţile pot fi rapid instalateîn orice clădire convenabilă. Astfel de centre oferă un numărde avantaje către toţi cei interesaţi:(a) Ele asigură reprezentanţilor mas media o sursăcunoscută de informaţii corecte şi actuale pe care autorităţilele pot face disponibile.

(b) O dată ce legăturile cu salvatorii şi alte formaţiunide la locul dezastrului au fost stabilite şi contactele cu mediaau fost nominalizate, fluxul de informaţii poate fi stabilit rapid

(c) Există o şansă bună de a identifica şi rezolvaorice diferenţe de abordare şi între serviciile de urgenţă şialte centre de control.(d) Supravegherea de către centrele de media poate fiutilă pentru controlul prezenţei mediilor de informare la loculdezastrului fie că sunt reprezentate de oportunităţi defotografiere, sau de informare şi să sprijine pe toţi cei afectaţidirect.(e) Aranjamentele de monitorizare pot fi întocmite pentru apermite centrelor de media să înştiinţeze pe toţi cei interesaţică se transmit sau se publică date.(f) În eventualitatea unei întinderi mari a dezastrelor sau adezastrelor multicentrice, un singur centru de media poateservi ca un punct central pentru o serie de puncte delegătură cu media din diferite locuri.(g) Acelaşi centru de media poate fi suficient pentru fazainiţială cât şi pentru faza de construcţie a răspunsului ladezastre.

4.4.8 Transferul Operaţiilor cu media către controlul autorităţilorlocale

În mod normal, poliţia va lua conducerea iniţială în relaţiile cumedia ca o parte din rolul ei de management şi coordonare arăspunsului la dezastre. Ca o subliniere a trecerii către fazade reconstrucţie, managementul şi coordonarea va trececătre autorităţile locale care pot lua conducerea în interesul

100

continuu al mediilor de informare şi în furnizarea oricărorinformaţii necesare şi consiliere publică.Cooperarea strânsă şi continuă dintre poliţie şi echipele demedia ale autorităţilor locale din alte localizări va aduce omanevrare lină a fluxului de informaţii.În unele circumstanţe – de exemplu atunci când după fazainiţială a răspunsului la dezastru, punctul focal al interesuluimediilor de informare se deplasează către spitalelesistemului naţional de sănătate (SNS) – poate fi adecvatpentru autorităţile locale de Sănătate Publică sau spitale săia controlul operaţiunilor de mas media. Din nou conducereagenerală va fi facilitată dacă poliţia (în special biroul pentruvictime) şi echipele de mas media ale SNS vor lucra înstrânsă coordonare .

4.4.9 Managementul legăturilor îndepărtate ale organelor deinformare publică către public

În unele dezastre atenţia se concentrează asupracomunităţilor şi indivizilor care trăiesc la mare distanţă faţăde locul dezastrului şi care au intrat în atenţia unor centre deinformare. Un exemplu este cel al locului de origine al celorcare au fost ucişi în timpul unor călătorii. Acesta, reclamă deasemenea aranjamente de mas media coordonate pentru aasigura un răspuns eficient şi coerent din partea autorităţilor,care pot avea nevoia să includă măsuri de protecţie apopulaţiei de o atenţie excesivă din partea mediilor deinformare.Un dezastru conduce inevitabil în solicitarea unor informăriministeriale şi declaraţii. Este responsabilitateaDepartamentului Guvernamental Conducător de a coordonaun răspuns consistent şi corespunzător al guvernului (vezicapitolul 7). În probleme de mas media, de altfel Şeful Poliţieişi autorităţile locale trebuie să se orienteze asupra centruluide urgenţă al Departamentului Conducător ca punct principalde contact care va fi permanent în legătură cu ofiţerii depresă.În practică, ofiţerii de presă guvernamentali vor putea aveanevoie să se deplaseze rapid la faţa locului pentru a:(a) Explica implicarea guvernului şi a instituţiilor centralerelevante în răspunsul la dezastre;(b) Fi implicaţi în orice aranjament pentru vizitele VIP-urilor;

101

(c) Asigura feed back-ul către guvern;Atunci când investigatorii guvernamentali sunt solicitaţi,implicarea ofiţerilor de presă ai departamentelorguvernamentale relevante poate continua în afara fazeloriniţiale ale dezastrului;Orice dezastru poate conduce la creşterea interesuluipublicului faţă de aceasta. Se poate anticipa că orice volumcrescut de cereri de informaţii poate depăşi capacitatea uneiorganizaţii oarecare şi compartimentul său de relaţii publice.Planurile instituţiilor de media pot stabili ghidurile pentru ainforma publicul în cel mai bun şi regulat mod posibil asuprafaptelor esenţiale din cadrul incidentului incluzând detaliileacţiunilor întreprinse precum şi a numerelor de telefon pentrucontacte.Este datoria operatorului de la locul accidentului nuclear săpregătească şi să distribuie informaţiile preliminare,autorităţile locale sunt solicitate să se asigure că informaţiaeste recepţionată de toţi cei afectaţi actual de o urgenţă.Aranjamentele pentru furnizarea acestor informaţii trebuie săfie integrate în planul general de răspuns al mediilor deinformare.

4.4.10 Vizitele VIP-urilor

Vizitele VIP-urilor, care vor fi coordonate de către poliţie potridica moralul atât celor afectaţi de dezastru cât şi celor caresunt implicaţi în răspuns. Un ministru poate face o vizităprecoce la faţa locului şi a victimelor, nu numai pentru amarca interesul publicului, dar şi pentru a fi capabil săraporteze Parlamentului modul de desfăşurare a răspunsuluila dezastru.Un ministru ce vizitează locul dezastrului poate fi însoţit demembrii locali ai Parlamentului. Acesta poate fi aranjat decătre cabinetul Ministrului. Este posibil ca scara unuidezastru să determine vizita Primului ministru. VIP-urilelocale care ar putea fi membrii locali ai parlamentului,primari, preşedinţi şi alte persoane alese. Dacă sunt implicaţiîn dezastru şi reprezentanţii altor naţionalităţi, este posibil caambasadorul ţării respective, Consulul general sau alţidemnitari să dorească să viziteze locul dezastrului.Vizitele la faţa locului trebuie să aibă în vedere situaţia localăşi efectele imediate ale dezastrului asupra comunităţii locale.Poate fi inadecvat pentru vizitatorii VIP să meargă la locul

102

dezastrului atât timp cât operaţiunile de salvare sunt în curs,în particular atunci când sunt victime încarcerate.Vizitele VIP-urilor nu trebuie să întrerupă activitatea desalvare a vieţii iar poliţia trebuie consultată referitor laplanificarea vizitei.Vizitele VIP-urilor vor produce inevitabil o serie de problemeîn activitatea salvatorilor, iar vizitatorii vor dori ca acestetulburări să fie minime. Nevoia suplimentară de măsuri desecuritate va crea de asemenea probleme.De altfel există şi o serie de plusuri în aceste vizite caretrebuiesc însă obţinute şi acestea se referă la ridicareamoralului salvatorilor inclusiv a victimelor şi a membrilorserviciilor de urgenţă şi va acorda o oportunitate de aremarca gratitudinea publicului faţă de ceea ce s-a făcutServiciile de urgenţă au experienţa necesară în organizareavizitei unor VIP-uri în circumstanţe normale şi multeconsideraţii vor trebui aplicate în momentul vizitei unor VIP-uri la locul dezastrului. Cu toate acestea poate deveninecesar să se restrângă acoperirea mediilor de informareasupra acestor vizite, în aceste cazuri trebuie puse înaplicare aranjamentele de grupare a reprezentanţilor masmedia.Vizita unor miniştri sau a altor VIP-uri va necesita oinformare completă înainte de această vizită la faţa locului şiva necesita o informare înaintea oricărei întâlniri cureprezentanţii mediilor de informare.VIP-urile pot dori să se întâlnească cu acei supravieţuitoricare sunt destul de bine ca să poată fi văzuţi. Va firesponsabilitatea spitalelor să decidă, pe baza avizuluimedical şi a respectării dorinţei pacienţilor individuali şi arudelor lor dacă este de adecvat pentru VIP-uri şi –saumediile de informare să viziteze victimele. Dacă mediile deinformare nu vor avea acces la saloanele de victime, VIP-urile pot fi intervievate ulterior la intrarea spitalului desprecum se desfăşoară activitatea de tratare a victimelor înspital. Astfel de vizite ale VIP-urilor sunt asigurate în cele maibune condiţii de către echipe independente în strânsăcoordonare cu poliţia.

4.4.11 Sustenabilitatea

Dezastrele produc o cerere masivă asupra tuturor celorimplicaţi în răspuns. Interesul mediilor de informare, în mod

103

particular al celor internaţionale , poate crea o presiune înperioada primelor 24 de ore şi o planificare atentă aetapizării managementului acestor cereri este esenţial.Şeful poliţiei şi şefii autorităţilor locale vor dori să asiguresustenabilitatea acţiunilor de răspuns în atenţie în timpulrăspunsului la dezastru şi să caute ajutorul mutual de laautorităţile învecinate.Adunarea resurselor într-un centru unificat de media va fifoarte util în acest sens. Aceasta va necesita să nereamintim că sustenabilitatea se aplică nu numai pentrupersonalul operaţional IC şi pentru toţi cei care sunt implicaţiîn sprijinul clerical.Pe un termen mai lung, experienţa a arătat că interesulmediilor de informare într-un dezastru este revigorat cuocazia aniversării acestor ocazii, iar Şeful autorităţii localepoate dori să acorde consideraţie asupra modului cum suntconduse astfel de ocazii.

4.4.12 Informarea mediilor

Atunci când se constată un interes deosebit al mediilor deinformare asupra unui dezastru va apare o cerere inevitabilăca reprezentanţii de frunte ai mediilor de informare să seîntâlnească cu şefii serviciilor de urgenţă la ceva timp dupădezastru pentru a discuta de către ambele părţi modul cums-a făcut managementul informaţiilor şi învăţămintelorreieşite din acţiunile de răspuns la dezastru.

4.5 Guvernul şi ministerele conducătoare

4.5.1 Conceptul Departamentului Conducător

Este fundamental pentru aranjamentele în vederearăspunsului la dezastre ca primul răspuns la orice incident săfie iniţiat la nivel local.Acolo unde autorităţile locale consideră că extindereadezastrului pune capacităţile existente la nivel local înimposibilitatea de a răspunde eficient, ele vor solicitapunerea în aplicare a aranjamentelor de sprijin mutualîncheiate cu jurisdicţiile învecinate.În aceste situaţii guvernul central va avea de asemenea unrol de jucat.Acesta trebuie să fie unul activ, de exemplu serviciile localecaută un aviz specializat sau asistenţă de la un departament

104

guvernamental central, sau sursa principală de informaţiidespre dezastru este la acest nivel (cum ar fi în cazul unuiaccident nuclear sau a unui accident al unui satelit). În altesituaţii rolul guvernului poate fi limitat la avea de a face cuinvestigaţiile parlamentare, ale mediilor de informare sau alepublicului. În fiecare caz se va nominaliza un departamentguvernamental specific în calitate de departamentconducător.Nominalizarea unui Departament Conducător nu va afectaprincipiul de bază că procedurile cotidiene şi legăturileexistente vor fi folosite întotdeauna.Organizaţiile locale vor trebui să folosească legăturilenormale cu departamentele guvernamentale uzuale mai multdecât să-şi canalizeze toate comunicaţiile către cele cudepartamentul conducător. De altfel, răspunsului din uneledezastre coordonarea de către departamentul conducător,poate fi necesară.

4.5.2 Nominalizarea unui Departament Conducător

Responsabilitatea pentru asigurarea că a fost nominalizat unDepartament Guvernamental conducător la momentul oportunpentru a se răspunde la o urgenţă, revine Cabinetului, ca partea responsabilităţii sale normale în coordonarea activităţilorguvernamentale care implică un număr de departamenteguvernamentale.Aranjamentele de decizie pentru nominalizareaDepartamentelor Conducătoare adecvate sunt revizuite decătre Comisia Guvernamentală de Apărare împotrivadezastrelor din timp în timp. Aceasta în scopul asigurării căsunt criterii clare pentru nominalizarea departamentelorrespective în avans astfel încât departamentele respectivesă ştie din vreme care sunt circumstanţele în care ele să seaştepte să ia conducerea astfel încât să poată întocmiplanurile necesare din vreme pentru a putea fi gata să intreîn acţiune imediat.Alegerea unui Departament Conducător este bazată peurmătoarele considerente :

- Natura dezastruluiExistă o legătură clară între natura dezastrului şi activitateanormală a unui departament guvernamental.

- Accesul la informaţii

105

Accesul rapid la fluxul de informaţii corecte şi actualizate esteesenţial pentru un Departament Conducător. Şansa de a obţineacestea este mai mare pentru oficialităţile departamentului, aleagenţiilor şi organizaţiilor interesate să se cunoască şi sălucreze împreună.Direcţia de informaţii publice a Departamentului Conducător areo responsabilitate specială pentru asigurarea că informaţiileprovenind de la Guvern sunt concordante cu cele ce date deautorităţile locale.

- Disponibilitatea facilităţilor

Atunci când se produce un dezastru pe scară largă sau unulprelungit poate deveni necesară folosirea unui punct decomandă special destinat. Acele departamente care pot fi celmai probabil solicitate să intervină ca DepartamentConducător trebuie să aibă astfel de facilităţi.Departamentele nominalizate curent să acţioneze caDepartament Conducător pentru diferite urgenţe specifice suntprezentate în anexa C. Dacă se produce o urgenţă pentru carenu este desemnat un Departament Conducător, sau în care nueste clar ce Departament trebuie să ia conducerea, este datoriaŞefului Secretariatului Tehnic Permanent al ComisieGuvernamentale de Apărare împotriva dezastrelor sănominalizeze rapid un astfel de departament care săîndeplinească rolul conducător până miniştrii decid altfel.Autorităţilor locale şi serviciilor de urgenţă li se vor da detaliiasupra aranjamentelor prin care se aduc clarificări referitoare laDepartamentul Conducător dacă este necesar.

4.5.3 Rolul Departamentului Conducător

De la un Departament Conducător se aşteaptă să fie pregătitsă îndeplinească unele sau toate sarcinile după cumurmează:

(a) Coordonarea activităţilor departamentelorguvernamentale centrale în răspunsul la un dezastru,asigurând un mod de lucru prin care departamenteleindividuale pot să-şi îndeplinească sarcinile specifice. Oparte importantă din această activitate este asigurarea căsunt stabilite legăturile necesare cu autorităţile locale.

(b) Coordonarea colectării informaţiilordespre dezastru şi efectele sale în scopul:

106

(i) Informării miniştrilor;(ii) Informării parlamentului;(iii) Asigurării informaţiilor pentru public şi

mediile de informare la nivel naţional.(c) Acţionarea ca punct focal de comunicaţii

între Grupurile de Coordonare strategică şi Guvern.Modul în care un departament

guvernamental îşi îndeplineşte rolul său conducător vadepinde de circumstanţele concrete. În situaţiile uşorprevizibile nu sunt necesare aranjamente speciale,Oficialităţile Departamentului Conducător vor lucra la locurilelor obişnuite de muncă în timpul programului, iar în afaraacestuia de la domiciliu.Atunci când situaţia o cere, Departamentul Conducător va puneîn aplicare procedurile speciale, cum ar fi activarea punctului decomandă şi stabilirea unor şedinţe regulate cu departamenteleimplicate.Cu toate că aceste activităţi sunt organizate, incumbăDepartamentului Conducător să se asigure că nu există oduplicare în cerinţele de informaţii de la grupurile de coordonarestrategică locale sau de la cei angajaţi la faţa locului.Este important ca Departamentul să fie văzut ca prima sursă deinformaţii la nivel guvernamental şi că toate cererile de informaţiiale departamentelor guvernamentale sunt canalizate cătreDepartamentul Conducător.

4.5.3.1 Dezastru l masiv

În eventualitatea unui dezastru excepţional sau extrem derăspândit, sau care ameninţă să conducă la o devastaremasivă şi victime foarte extinse, Şeful Secretariatului Tehnicpermanent al Comisiei guvernamentale de apărare împotrivadezastrelor are un rol pivotal în asigurarea că se menţine olegătură clară între guvern şi Comisiile judeţene decoordonare locale.

4.6 Abordarea combinată a planificării antrenamentelor şia exerciţiilor

4.6.1 Abordarea combinată a planificării pregătirii

Fundamentul răspunsului combinat este pregătirea şiexperienţa fiecărui serviciu local de urgenţă şi ale

107

departamentelor corespunzătoare ale autorităţilor locale.Eficienţa răspunsului depinde de punerea acestor elementela olaltă şi corelarea cu interesele industriale sau comerciale(incluzând utilităţile), organizaţiile voluntare şi orice alteorganizaţii care pot fi chemate să joace un rol. În centrulpregătirii locale, care de altfel este baza pe care serviciile deurgenţă şi autorităţile locale s-au dezvoltat prin planificareantrenare şi exerciţii a răspunsului local.Pregătirea efectivă a răspunsului la dezastre cere ocooperare între conducerile serviciilor de urgenţă şipersonalul lor iar această cooperare este prin sinea ei maieficientă dacă este corect structurată.Experienţa a arătat că cea mai eficientă structură începe prinstabilirea unui grup de coordonare condus de către un ofiţerîn care conducătorii serviciilor de urgenţă, reprezentantullocal al autorităţilor de sănătate şi şefii autorităţilor locale seîntâlnesc la diferite intervale pentru a lua în considerare oserie de elemente cum ar fi planurile, procedurile, pregătireacomună şi exerciţiile.Secretarul acestui grup este deseori un ofiţer de planificarede urgenţă. De altfel, nevoile de reprezentare vor varia înfuncţie de îndeplinirea nevoilor locale; de exemplu în ariilemetropolitane (şi în unele cazuri şi în unele judeţe)aranjamentele vor recunoaşte că limitele jurisdicţieiautorităţilor locale nu se suprapun peste limitele de acţiuneale serviciilor de urgenţă iar zonele supuse unor pericole potafecta mai mult decât o jurisdicţie administrativă.Grupul superior de coordonare va fi sprijinit de către o seriede lucrători care vor îndeplini însărcinările de detaliu aleacestui grup. Aceste aranjamente pentru nivelul mai de josvor implica personalul al cărui rol primar este legat depregătirea pentru dezastre în toate formele ei. Coordonareamuncii acestor grupuri este în mod normal îndeplinită decătre un ofiţer de planificare de Urgenţă relevant.Grupul superior de coordonare de urgenţă va trebui să seasigure că planurile locale sunt coordonate corespunzător şiacoperă toate riscurile locale previzibile rezonabil. O metodăbună este implicarea în această activitate a tuturor celor alecăror responsabilităţi sunt importante pentru pregătirealocală în vederea răspunsului la dezastre incluzândelementele statutare cum ar fi reprezentanţii AgenţieiMediului şi cei ai întreprinderilor industriale şi comerciale.

108

Conducătorul laboratoarelor de igienă sanitară pot avea deasemeni un rol important în asigurarea informaţiilor desprepericolele şi riscurile cărora sunt supuse ariile respective şisă acţioneze ca o sursă de informaţii specializate. Un astfelde model poate avea o valoare mare în asigurarea căpregătirea acoperă riscurile industriale în afara celorplanificate reglementar.

4.7 Managementul apărării împotriva dezastrelor în viziuneaO.U. nr. 21 / 15.04.2004

Actualmente, se consideră că managementul apărăriiîmpotriva dezastrelor face parte din domeniul mai larg almanagementului situaţiilor de urgenţă.Modul concret de realizare a acestui management estereglementat în Ordonanţa de Urgenţă nr. 21 /15.04.2004privind Sistemul Naţional de Management al Situaşiilor deUrgenţă (vezi textul integral în anexa 6).La nivel local, pentru realizarea scopului propus, se prevădurmătoarele organisme:- comitet local pentru situaţii de urgenţă = condus de

primar şi având în compunere : 1 viceprimar, 1 secretar,reprezentanţii ai serviciilor publice, principalilor instituţiipublice şi ai agenţilor economici (inclusiv filiale, sucursaleori puncte de lucru). Organizarea, atribuţiile şi modul defuncţionare al comitetului se stabileşte prin dispoziţie aprimarului, cu avizul prefectului, în concordanţă cu“Regulamentul –cadru de organizare, funcţionare şidotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi centreloroperative pentru situaţii de urgenţă, precum şi fluxulinformaţional-decizional”;

- centrul operativ pentru situaţii de urgenţă =îndeplineşte rolul de secretariat tehnic al comitetului localpentru situaţii de urgenţă. Se constituie numai ladeclararea stării de alertă (declarată de primar cu acordulprefectului). Documentele şi baza de date referitoare lasituaţiile de urgenţă, se gestionează permanent de cătrepersoane anume desemnate din cadrul aparatului propriual autorităţii respective.

La baza activităţii comitetului local, stau următoareledocumente:

109

- planul local pentru asigurarea resurselor umane,materiale şi financiare necesare gestionării situaţiilor deurgenţă;

Pentru întocmirea acestuia comitetul trebuie să soliciteurmătoarele documente- extras din planul judeţean de evacuare;- extras din regulamentele privind gestionarea

situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de riscuri carepot afectează comunitatea (întocmite de comiteteleministeriale) Stabileşte planul de antrenare şi verificare anivelului de operativitate al formaţiunilor de intervenţie(inclusiv resursele necesare);.

Atribuţiile principale ale comitetului local sunt (veziarticolul 24 din ordonanţă):- informează centrul operativ judeţean privind stările

potenţiale generate de situaţiile de urgenţă şi iminenţaameninţărilor acestora;

- evaluează situaţiile de urgenţă, stabilesc măsuri şiacţiuni specifice (inclusiv îndeplinirea lor);

- declară, cu acordul prefectului, starea de alertă;- analizează şi avizează planul local de pentru asigurarea

resurselor umane, materiale şi financiare necesaregestionării situaţiei de urgenţă;

- informează comitetul judeţean şi consiliul local asupraactivităţii desfăşurate;

- îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de legesau de organismele şi organele abilitate.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor de mai sus, se recomandăparcurgerea, minimală, a următorilor paşi:

1. Stabilirea modului de organizare, funcţionare şidotare a comitetului local (o atenţie deosebită sev-a acorda dotării cu mijloace de comunicaţii alocului unde comitetul îşi desfăşoară activitatea);

2. Evaluarea consumului de resurse pentru punctul 1;3. Determinarea hazardelor care afectează

comunitatea şi evaluarea mărimii riscurilor generatede acestea (cu ajutorul specialiştilor dinInspectoratul General pentru situaţii de urgenţă şidin extrasul regulamentelor pentru gestionareasituaţiilor de urgenţă);

110

4. Identificarea elementelor supuse riscurilor, cuprecădere în ceea ce priveşte populaţia şiinfrastructura critică (vezi punctul 3);

5. Evaluarea pierderilor umane şi distrugerilormateriale generate de fiecare tip de hazard (vezipunctul 3);

6. Elaborarea unui sistem de înştiinţare, avertizare,prealarmare şi alarmare a populaţiei (inclusivcalculul resurselor necesare);

7. Stabileşte resursele necesare punerii în practică aplanurilor naţionale de pregătire în domeniulapărării împotriva dezastrelor (cu îndrumareaInspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă);

8. Stabileşte planul de antrenare şi verificare anivelului de operativitate al formaţiunilor deintervenţie (inclusiv resursele necesare);

9. Calculul resurselor necesare limitării efectelordezastrelor (vezi punctul 3);

10.Determinarea resurselor existente ale comunităţiipentru limitarea efectelor dezastrelor;

11.Stabilirea necesarului de resurse ce trebuieasigurat ( resurse necesare – resurse existente);

12. Întocmirea şi avizarea planului local pentruasigurarea cu resurse.

13.Organizarea controlului periodic privind modul deîndeplinire a planului de asigurare cu resurse.

Bibliografie

1. Guide to Health, Safety and Welfare at Pop Concerts andSimilar Events, The Stationery Office (ISBN 0 11 341072 7).

111

2. Military Aid to the Civil Community: A Pamphlet for theGuidance of Civil Authorities and Organisations, Ministry ofDefence 1989, third edition: AC 60421.

3. Instructions for Establishing Emergency Flying RestrictionsWithin the UK, National Air Traffic Services 1989.

4. Arrangements for Responding to Nuclear Emergencies, Healthand Safety Executive: The Stationery Office (ISBN 0 11885525 5).

5. Disasters: Planning for a Caring Response, DisastersWorking Party: The Stationery Office (ISBN 0 11 3213700).

6. Survivors and the Media, Ann Shearer (BroadcastingStandards Council Monograph): John Libbey and Company Ltd.

7. HS(G)25, The Control of Industrial Major Accident HazardRegulations 1984.

8. A Guide to the Control of Industrial Major Accident HazardRegulations 1984, Health and Safety Executive: The StationeryOffice (ISBN 0 11 885579 4).

9. Report of the Committee on Death Certification andCoroners, Broderick, November 1971.

10. Deaths in Major Disasters: The Pathologist’s Role, ABusuttil and JSP Jones; The Royal College of Pathologists.

11. The Responses of the Faith Communities to MajorEmergencies: Some Guidelines, obtainable from The GeneralSynod of the Church of England Board for Social Responsibility,Church House, Great Smith Street, London SW1P 3NZ.

12. The British Red Cross Disaster Appeal Scheme(United Kingdom), available from British Red Cross Society, 9Grosvenor Crescent, London SW1X 7EJ.

13. Why Exercise your Disaster Response? published bythe Home Office Communication

14. How Resilient is your Business to Disaster? Out ofprint but available on the Home Office Web Sitehttp://www.homeoffice.gov.uk/epd/hflb.tXt

15. Bombs - Protecting People and Property, publishedby the Home Office

16. Communication Directorate, Home Office, Queen Anne’sGate, London, SWAT.

17. Emergency Planning in the NHS - Health ServiceArrangements for dealing with Major Incidents, availablefrom the Department of Health, Emergency Planning Co-ordination Unit, Room 603, Richmond House, 79 Whitehall,London SW1A 2NS.

http://www.homeoffice.gov.uk/epd/hflb.tXt

112

18. Improving Security in Schools, published by TheStationery Office (JSBN 0 112709168).

19. Wise before the Event - Coping with Crises in Schoolsby William Yule and Anne Gold, published by the CalousteGulbenkian Foundation. ISBN 0 903319 66 7.

113

5. MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ŞI ALPROTECŢIEI INFRASTRUCTURII CRITICE

5.1 Protecţia Infrastructurii Critice — Abordarea NATO

5.1.1 Introducere

Societatea modernă a devenit dependentă de o marevarietate de infrastructuri fizice şi cibernetice, de la reţeauade energie şi reţelele de computere la sistemele deaprovizionare cu apă şi drumuri. Câteva evenimente audemonstrat că aceste infrastructuri importante suntvulnerabile şi că afectarea lor poate avea un impactsemnificativ asupra vieţilor şi economiei noastre. Afectareasau distrugerea infrastructurilor critice (IC) poate afectatsemnificativ sănătatea, securitatea şi/sau bunăstareaeconomică a cetăţenilor la fel ca şi funcţionarea efectivă aguvernelor. Ca un rezultat populaţia civilă cere asigurărisolide că aceste infrastructuri sunt viabile şi rezistente ladezastre şi atacuri.În multe cazuri, aceste infrastructuri au crescut foarte complexşi interdependent şi sunt în proprietatea multor părţi. De aceeanu numai un singur guvern, regiune sau companie mai poatesingur să asigure protecţia necesară.Datorită interdependenţelor în creştere între sectoarele cheiecare sunt legate prin sisteme de tehnologie informatică şi reţeleînseamnă că afectarea unui sector atrage resimţirea rapidă aefectului în cascadă în alte sectoare. De exemplu o afectaremajoră în sectorul energetic va fi probabil resimţită în sectorultelecomunicaţiilor şi la fel în sectorul financiar şi altransporturilor şi aşa mai departe. De aceea este necesar unparteneriat în scopul asigurării celor mai bune viabilităţi şirezistenţe ale infrastructurilor pentru populaţia civilă, afaceri şiguverne.Mai mult impactul nu va mai fi limitat la o singură ţară.Infrastructurile critice trec peste graniţă în aşa fel încât impactulasupra lor produce prăbuşirea. O afectare majoră în sectorulenergetic într-o ţară poate afectat semnificativ securitatea şisiguranţa din ţările învecinate. Sistemul energetic naţional esteîn multe ţări interconectat cu cele din jur, sistemele financiare şide telecomunicaţii sunt la fel interconectate, iar sistemul de

114

control al traficului aerian sunt de asemenea interconectate. Înplus infrastructurile cum ar fi conductele de petrol sau gazenaturale la fel ca şi calea ferată traversează frecvent graniţele.Nu este de conceput că o afectare majoră într-unul dintreaceste sectoare indiferent de cauză să nu aibă un impactsemnificativ în alte ţări şi asupra alianţei în general.În lumina acestor elemente ţările au început să examinezecăile pentru a proteja IC şi a se asigura că sunt viabile şirezistente la dezastre şi atacuri. Protecţia Infrastructuriicritice (PIC) are ca scop să pregătească pentru, să protejezeîmpotriva, să reducă efectele, răspundă la şi să refacăafectarea sau distrugerea infrastructurii critice.Ţările au realizat că în scopul de a asigura o abordarecompletă a PIC este nevoie de o largă cooperare atât la nivelnaţional cât şi internaţional. Doar prin aducerea tuturorpărţilor pertinente la aceiaşi masă poate să se discute corectşi să se rezolve efectiv PIC.Deşi cooperarea internaţională este o componentă importatăa PIC, responsabilitatea şi disponibilitatea ţărilor de a-şi facepropriile lor decizii şi planuri pentru protecţia mijloacelor lorproprii nu se va schimba. Cu toate acestea prin parteneriatulinternaţional şi aranjamente se pot răspândi o gamă largă deinstrumente şi experienţă şi nivelul de conştientizare asupraproblemelor potenţiale mult crescut.Acest document este destinat să rezolve nevoia de a explicaconcepţia PIC şi de a prezenta recomandările asupramodului în care să mergem înainte în acest importantdomeniu. Scopul este de a încuraja ţările să recunoascăimportanţa PIC pentru societatea lor la fel ca şi pentrucomunitatea internaţională în întregul ei. Documentul are cascop clarificarea a ceea ce înseamnă PIC şi să stimuleze odiscuţie constructivă asupra problemelor PIC.Activitatea pentru definirea infrastructurii critice care a fostiniţiată de CPC şi aprobată de SCEPC la 4 noiembrie 2002va servi ca bază pentru întreaga activitate a NATO în acestdomeniu. Definiţia de lucru spune:“Infrastructura critică este formată din acele facilităţi, serviciişi sisteme informatice care sunt aşa de vitale pentru ţări,încât incapacitarea sau distrugerea lor va avea un efectdebilitant asupra securităţii naţionale, economiei naţionale,sănătăţii publice şi siguranţei şi asupra funcţionării eficiente aguvernului.”Pentru scopurile acestui document este folosită următoarea

115

definiţie a protecţiei infrastructurii critice (PIC):Protecţia infrastructurii critice (PIC): acoperă programele,activităţile şi interacţiunile folosite de guverne, proprietari,operatori şi conducători pentru a proteja infrastructura lorcritică.”Mai sunt şi alte câteva definiţii importante legate de PIC cucare ţările membre EAPC trebuie să fie familiarizate. Pentrufluenţa şi scopurile acestui document se prezintă în anexanr.3 un lexicon cu câteva definiţii uzuale legate de PIC.

5.1.2 Legătura dintre Planificarea Urgenţelor Civile (CEP) şiProtecţia Infrastructurii Critice (PIC)

Există o legătură vitală între managementul urgenţelor şiprotecţia infrastructurii critice. Protecţia şi detecţia activităţilorPIC se aliniază cu activităţile de reducere a efectelor şi celede pregătire ale Planificării Urgenţelor civile, cu răspunsul şiactivităţile de refacere comune ambelor domenii. Activităţilecare sunt destinate să protejeze IC de asemenea contribuiela managementul dezastrelor fie naturale accidentale saudeliberate asupra populaţiei şi a bunurilor materiale.Întocmirea de şi punerea în aplicare a strategiilor concreteale PIC sunt strâns legate de abordările naţionale ale CEP.De altfel PIC şi CEP se sprijină una pe alta iar rezultatulasupra securităţii colective şi individuale teste întărit.Capacitatea de a executa evacuarea în masă poate fi luatăca un exemplu pentru a ilustra legătura vitală dintre PIC şiCEP. În scopul executării efective a evacuării în masă este onevoie clară de mijloace de transport, adăpostire, apă,alimente şi asigurarea îngrijirilor de sănătate. Acesteanecesită o planificare clară între organismele de planificarePIC şi CEP.Experienţa a arătat că planificarea efectuată de organizaţii,guverne, companii dau de întregul sector industrial izolat, nueste adecvată. Planificarea efectivă şi răspunsul la urgenţeatât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional necesităcooperarea organizaţiilor independente, sectoarelorindustriale şi a guvernelor. Planificarea efectivă pentrucontinuarea funcţionării Infrastructurilor critice naţionalenecesită un schimb de informaţii şi o determinare de a munciîmpreună între toţi conducătorii. Parteneriatul poate permiteîmbunătăţirea înţelegerii vulnerabilităţilor şi a provocăriipericolelor rezultând un management al consecinţelor

116

îmbunătăţit.În scopul explicării mai departe a legăturilor dintre PIC şiCEP, Departamentul de Cercetare şi Analiză al Agenţiei deManagement a Urgenţelor din Suedia a pregătit un scenariucare se prezintă în anexa nr.2.

5.1.3 PIC şi CEP în cadrul NATO

NATO a devenit interesat de problemele CEP de la începutulsău. El a asigurat un forum pentru ţările membre şi maitârziu pentru ţările partenere, pentru schimbul de informaţiiasupra problemelor CEP şi pentru cooperare între ţărilemembre NATO şi EAPC pentru o îmbunătăţire a protecţieipopulaţiei civile. Aceasta a inclus şi acordarea atenţieiimportanţei continuităţii principalelor funcţii ale societăţilorcare constituie de asemenea o parte importantă a PIC.Desigur ceea ce este relativ nou este aplecarea maisistematică în problemele care au legătură cu PIC.În lumina importanţei, PIC a venit pe scena mediuluisecurităţii după 11 septembrie 2001 şi legătura sa vitală cumanagementul urgenţelor a fost prezentată în Ghidareaministerială pentru Planificarea Urgenţelor Civile pentru2003-2004 incluzând câteva referiri în acest domeniu.Comitetul Superior de Planificare a Urgenţelor Civile(SCEPC) a stabilit că doreşte o serie de activităţi exploratoriişi de definire asupra problemelor care ar putea rezulta dinatacurile asupra infrastructurii critice.2. Mai mult SCEPC a însărcinat Birourile şi Comitetele dePlanificare (PB&Cs) să exploreze aspectele generale aleinfrastructurilor critice ca şi consecinţele indisponibilităţiiinfrastructurilor critice, inclusiv a mijloacelor de transportpentru societate.3. NATO poate facilita activitatea în acest domeniu prinasigurarea unei platforme pentru schimbul de informaţiiasupra problematicii PIC între ţările membre EAPC.Activitatea în cadrul NATO va asigura o ocazie pentrucreşterea cooperării internaţionale în domeniul PIC. Ea vapermite ţărilor membre EAPC să discute toate aspectele PIC,cum ar fi dezvoltarea programelor de sensibilizare şipregătire, introducerea unui fel de abordare folosit de cătreţări pentru a descrie şi cartografia PIC, cum ar fi identificareainterdependenţelor între infrastructurile naţionale şiinternaţionale. În plus NATO poate organiza şi desfăşura

117

sesiuni de pregătire şi exerciţii cu componente PIC.În 2001, Comitetul de Protecţie Civilă (CPC) a stabilit unGrup ad-hoc asupra Protecţiei Infrastructurii Critice. Acestgrup a constatat la prima sa întâlnire că starea protecţieiinfrastructurii critice în ţările aliate şi partenere este îngeneral necunoscută.De aceea Grupul ad-hoc a agreat că este o problemă deprioritate, ca să se desfăşoare un studiu al ţărilor pentru astabili care este starea PIC în special în aria structuriiorganizaţionale şi a cartografierii infrastructurii.Trecerea în revistă şi cartografierea Infrastructurii Critice decătre CPC din 2002 a invitat ţările să indice cum sunt eleorganizate structural pentru a face faţă protecţieiinfrastructurii critice şi să indice starea lor de pregătire întermeni de planificare şi cartografiere a infrastructurii4. Unraport asupra acestei analize a trecerii în revistă acartografierii a fost aprobat de către CPC la 8 octombrie2002.5. În general răspunsul la trecerea în revistă a arătatcă deoarece majoritatea ţărilor şi-au întărit măsurile lor deprotecţie a infrastructurii şi cele de securitate a computerelormai rămân lipsuri serioase în starea PIC în ţările membreEAPC.

5.1.4 Scopuri şi obiective

În scopul remedierii acestor lipsuri, Grupul ad-hoc al CPCintenţionează, în strânsă cooperare cu alte PB&Cs,adecvate, bazându-se pe ghidarea clară din partea SCEPC,să stabilească un cadru pentru viitoarele eforturi în domeniulPIC. Grupul aspiră să examineze căile de a sprijini ţările, înpregătirea pentru, protecţia împotriva, reducerea efectelor şirăspunsul la şi refacerea după o afectare sau distrugere ainfrastructurii critice.Scopul muncii în acest domeniu este de a încuraja toateţările EAPC să recunoască importanţa PIC pentru pentrupropriile lor ţări şi pentru comunitatea internaţională. Esteclar că protecţia Infrastructurii Critice este aşa de eficientă caşi cea mai slabă verigă a lanţului. Scopul principal va fi săsprijine ţările în menţinerea capacităţii lor de a decide şi aacţiona şi de a crea condiţiile pentru asigurarea funcţionăriicontinue a societăţii. Este important ca orice afectare aserviciilor asigurate de către infrastructura critică să fie rară,de durată minimă şi să poată fi manipulabilă.

118

Grupul ad hoc al CPC intenţionează să asigure o platformăpentru ţările membre să se sprijine una pe alta în a face faţăproblemelor PIC.Grupul ad hoc al CPC va studia inter alia, metodele folositede către ţări care au stabilit de altfel un mecanism eficientpentru PIC şi bazându-se pe aceste realizări şi lecţii învăţatesă le transmită ţărilor care încă nu au început acest proces.Grupul va studia în particular acele arii în care infrastructurilecritice traversează graniţele naţionale în scopul de a vedeadacă există spaţiu pentru cooperarea în vederea stabiliriimăsurilor complementare de protecţie.

5.1.5 Limitări

Când se lucrează la problematica PIC într-un foruminternaţional trebuie să se ţină seama că înţelegerea a ceeace reprezintă PIC şi cum se realizează variază considerabilîntre ţările respective. După câţiva ani de muncă, unele ţăriau desfăşurat o activitate semnificativă în domeniul PIC pecând altele fac primii paşi. Este de asemenea important săcunoaştem că unele ţări au infrastructuri mult mai complexedecât altele.Este de asemenea aparent şi trebuie să se ia în considerareatunci când lucrăm cu problemele PIC în cadrul NATO/EAPCcă există o diferenţă considerabilă între ţările EAPC înaceastă privinţă.Grupul ad –hoc al CPC va căuta să se ajungă la o înţelegerecomună asupra variatelor aspecte ale PIC luându-se înconsiderare diferitele niveluri ale pregătitii pentru PIC întreţările EAPC. Scopul va fi de aduce toate ţările EAPC lanivelul optim de pregătire pentru a face faţă PIC. Probabil nuva fi exact acelaşi nivel pentru toate ţările membre EAPC caşi al ţărilor care au obţinut o experienţă valoroasă în PIC pecând altele au început să examineze serios problematicaPIC. Identificarea şi evaluarea unor aspecte comune de bazăeste probabil cel mai viabil obiectiv.

5.1.5 Programul de Lucru propus – foaia de parcurs

În scopul de a pune înainte abordarea structurală pentruactivitatea ce trebuie desfăşurată în domeniul PIC, Grupulad-hoc al CPC a întocmit o foaie de parcurs care prezintă îngeneral cele mai importante măsuri ce trebuiesc luate în

119

scopul îmbunătăţirii pregătirii pentru PIC în cadrul ţărilormembre EAPC (vezi anexanr.1). Foaia de parcurs estedinamică în natură şi trebuie să rămână un document viusupus oricăror schimbări pe care CPC le poate consideraadecvate. Se prezintă măsurile care trebuiesc luate imediat(6-12 luni), pe termen mediu(12-24 luni) şi pe termen lung(24-48 luni).În conformitate cu această foaie de parcurs, Grupul a propusca în activitatea sa viitoare CPC să se concentreze peurmătoarele aspecte ale PIC:

sensibilizare crescută la PIC;Pregătire şi educare;Răspândirea informaţiilor despre PIC; Identificarea infrastructurilor critice şi interdependenţele

lor;Cooperarea internaţională întărită pentru a răspunde la

afectarea/distrugerea Infrastructurii critice;Cercetare şi Dezvoltare;Exerciţii.

Începutul tuturor activităţilor în PIC trebuie să se centreze pecreşterea sensibilizării asupra ceea ce este PIC şi cum sepoate face faţă acesteia. Scopul trebuie să fie creştereasensibilizării tuturor nivelurilor oficialităţilor (superior, mediu,scăzut) la fel ca şi a populaţiei.Programele de sensibilizare trebuie să ţintească asupraconducătorilor, decidenţilor şi celor ce influenţează din cadrulfiecărui sector al infrastrustructurii critice atât în domeniulpublic cât şi cel privat, al agenţiilor guvernamentaleconducătoare la fel ca şi al populaţiei.Antrenamentul şi pregătirea este alt aspect important. CPCva încerca să sprijine ţările în dezvoltarea antrenamentului şia programelor educaţionale care să fie utilizate la nivelnaţional.Schimbul de informaţii asupra problematicii PIC este demare importanţă. CPC de asemenea asigură un forumpentru răspândirea informaţiilor despre PIC în timpulîntâlnirilor sale bianuale. Organizarea de seminare şi atelierede lucru este una din multiplele opţiuni care pot asiguraocazii pentru schimbul de informaţii. Răspândireainformaţiilor va contribui la întărirea abilităţii naţionale de arăspunde la pericolele pentru PIC şi a capacităţilor

120

internaţionale de a proteja elementele critice.Studiile aspra noilor pericole şi deseori insuficient cunoscutevulnerabilităţi ale IC vor di desfăşurate, în plus faţă deexaminarea metodologiilor folosite pentru revizuirea moduluicum cercetarea şi dezvoltarea pot asigura soluţii pentru asprijini managementul riscurilor IC.În ceea ce priveşte identificarea IC, abordarea tradiţionalăa protecţiei IC a fost să se identifice mijloacele fizicespecifice de importanţă şi a se întocmi planuri pentruprotecţia lor. Studiile mai recente au demonstrat nevoia dea se axa egal asupra sistemelor generale şi a reţelelor carefac Infrastructurile critice şi mult mai important asuprainterdependenţelor asociate. Iniţial ţările au căutat săîntocmească o listă generală a elementelor Infrastructuriicritice. Majoritatea ţărilor recunosc astăzi că asigurareasupravieţuirii sistemelor generale şi interdependenţele suntde egală importanţă pentru supravieţuirea elementelorindividuale ale IC. CPC intenţionează să rezume variateleabordări ale ţărilor EAPC care pot fi adoptate în scopulidentificării adecvate a infrastructurilor critice naţionale şiinterdependenţelor la fel ca şi a metodelor de a cartografiaInfrastructura critică.Cartografierea Infrastructurii critice, este fundamentalăpentru protecţia ei efectivă. Elementele IC care pot fi supuseriscului din partea unei varietăţi de hazarde trebuie să fiecartografiate şi catalogate. CPC poate eventual săîntocmească o matrice de hartă bazată pe experienţa ţărilorcare de altfel au început cartografierea infrastructurilor lorcritice.Acele ţări care nu au început încă acest proces pot folosiaceastă matrice atunci când îşi cartografiază infrastructuralor proprie şi o adaptează pentru a îndeplini cerinţele lor.CPC intenţionează să examineze căile pentru a întăricooperarea internaţională în răspunsul la distrugereaşi/sau afectarea IC, în particular în toate cazurile în care seaşteaptă consecinţe transfrontaliere. Identificarea căilor de aprioritiza IC în scopul de a ghida răspunsul în situaţiile deurgenţă poate fi considerat la fel ca şi întocmirea ghidurilorşi/sau standardele minime ale procedurilor şiantrenamentului pentru situaţiile de PIC.CPC intenţionează să examineze cum cercetarea-dezvoltarea pot găsi soluţii pentru a sprijini managementulriscurilor IC, în cooperare cu alte organisme NATO şi să

121

îmbunătăţească schimburile ştiinţifice între experţii PIC.Scopul CPC este de a încuraja exerciţiile cu componente dePIC şi în cadrul NATO/EAPC.Este clar că implementarea foii de parcurs propuse va fi înmulte dintre cazuri un efort pe termen lung. Cu toate acesteaunele dintre măsurile identificate pot fi luate într-un timp scurtpe când altele necesită mai multă pregătire şi o abordare maicompletă.

5.2 Scenariu

5.2.1 Introducere

Un scenariu a fost întocmit de Agenţia de Cercetare aApărării din Suedia la solicitarea Agenţiei Suedeze deManagement a Urgenţelor (SEMA). El este destinat săfuncţioneze ca un punct de plecare pentru o discuţie asupraproblematicii Planificării Urgenţelor Civile (CEP) şi ProtecţiaInfrastructurii Critice (CIP). Scopul acestui scenariu este de aasigura o ilustrare a legăturii importante dintremanagementul urgenţelor şi protecţia infrastructurii criticenaţionale. Scenariul de asemenea demonstrează clarmultiplele interdependenţe care există între diferiteleelemente ale infrastructurilor critice naţionale.

5.3.2 Conţinutul scenariul

În perioada 2003 la 2006, o mică ţară (din sudul Asiei) estesupusă unei destabilizări crescânde şi unei violări sistematicea drepturilor omului de către regimul conducător. PersonalulCrucii Roşii şi al Médecins Sans Frontières au trimis rapoarteasupra masacrelor şi a gropilor comune. Este un consensprintre experţii internaţionali că se petrece un genocid.Depoziţiile martorilor oculari şi rapoartele din partea câtorvaONG (organizaţii nonguvernamentale) arată că regimulfoloseşte persecuţiile şi tortura pentru a-şi menţine puterea.Câţiva ani de proastă conducere au condus la declinuleconomic şi la deteriorarea infrastructurii. Comunitateainternaţională vede această situaţie ca o cauză de mareîngrijorare. În scopul exercitării de presiuni asupra regimului, o serie de

măsuri diplomatice şi alte măsuri au fost încercate, dar cupuţin efect. Un efort internaţional de a bloca mijloacelefinanciare şi bunurile elitei conducătoare a fost întâmpinat cu

122

reacţii puternice şi ostile. În scopul prevenirii unei catastrofe umanitare, comunitatea

internaţională a decis să intervină. Consiliul de Securitate a luat decizia în prima parte a

toamnei 2006 să organizeze şi să trimită resurse militare şicivile în zonă. Ţările membre NATO şi EAPC vor asiguramajoritatea resurselor pentru această operaţiune extensivă şipe termen lung.Mijloacele necesare sunt cele cu care aproape fiecare ţară

membră NATO/EAPC trebuie să contribuie. Datorită localizăriisale geografice şi a infrastructurii de transport o ţară Central-europeană va juca un rol central în operaţiune. Singurelemijloace practice pentru transportarea resurselor sunt celemaritime sau cele aeriene. În perioada până la sfârşitul lui octombrie, o mobilizare

majoră a resurselor militare şi civile se produce. Trimitereaprimelor unităţi militare este planificată pentru mijlocul luinoiembrie. În prima parte a lunii noiembrie furtuni puternice şi ploi

torenţiale lovesc Europa Centrală. Acestea cauzează tulburărimajore a sistemelor de transport rutiere, aeriene, feroviare şimaritime.

123

Anexa nr.1 PROTECŢIA INFRASTRUCTURII CRITICE

Infrastructura critică (IC)Infrastructura critică este constituită din acele facilităţi, servicii şisisteme informatice care sunt aşa de vitale pentru ţările respectiveîncât incapacitatea sau distrugerea lor va avea un impact debilitantasupra securităţii naţionale, economiei naţionale, sănătăţii publiceşi siguranţei şi funcţionării efective a guvernului.

Protecţia infrastructurii critice(PIC)Programele, activităţile şi interacţiunile folosite de guverne,proprietari, operatori şi conducători pentru a proteja infrastructuracritică a lor.

Capacitate de PICAbilitatea de a se pregăti pentru, proteja împotriva, reduceefectele, răspunde la şi a reface după afectarea infrastructuriicritice sau a distrugerii ei.

InfrastructuraCadrul unor reţele interdependente şi a sistemelor cuprinzândindustriile identificabile, instituţii (inclusiv oamenii şi procedurile) şicapacităţile de distribuţie care asigură capacităţile care asigură unflux continuu de produse şi servicii, funcţionarea lină a guvernuluila toate nivelurile şi a societăţii în întregul ei.

Infrastructura critică naţională (NCI)Infrastructura critică care dacă este afectată sau distrusă, va aveaun impact serios asupra sănătăţii, siguranţei, securităţii saubunăstării economice a ţărilor sau a funcţionării efective aguvernului în ţările membre EAPC.

RiscPosibilitatea pierderilor, distrugerilor sau rănirilor. Nivelul de risceste condiţionat de doi factori: (1) valoarea mijloacelor puse ladispoziţie de proprietar/operator şi impactul pierderilor saumodificărilor mijloacelor şi (2) circumstanţele în care ovulnerabilitate specifică poate fi exploatată de un pericol anume.

Evaluarea riscului

124

Este un proces de evaluare a pericolelor faţă de vulnerabilitateaunui mijloc şi exprimarea unei opinii a unui expert asupraprobabilităţii pierderilor sau distrugerilor, ca un ghid pentru acţiune.

Managementul risculuiEste un proces deliberat de înţelegere a riscului şi de decizie depunere în aplicare a acţiunilor de reducere a riscului la un niveldefinit, care este un nivel acceptabil de risc la un cost acceptabil.Această abordare este caracterizată de identificarea, măsurarea şicontrolul riscurilor la un nivel comensurat cu un nivel prestabilit.

PericolOricare eveniment care are un potenţial de afectare sau distrugerea infrastructurii critice, sau orice element de acel fel. O abordare atuturor hazardurilor la pericole include accidentele, pericolelenaturale la fel ca şi atacurile deliberate.

Evaluarea pericolelorO manieră standardizată şi sigură de a evalua pericolele pentruinfrastructură.

VulnerabilitateaO caracteristică a unui element al proiectării infrastructurii, puneriiîn aplicare sau operare care îl face susceptibil la distrugere sauincapacitare de către un pericol.(Sinonim = slăbiciune).

125

Anexa nr. 2 MIC GLOSAR DE TERMENI

2.1 Termeni cu caracter general:- criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie

poate genera o ameninţare asupra valorilor,intereselor şi scopurilor prioritare ale părţilor implicate(separat sau împreună);

- hazard = fenomen rar sau extrem de natură umanăsau naturală care afectează viaţa, proprietăţile şiactivitatea umană şi a cărei extindere poate duce ladezastre;

- accident = întâmplare neprevăzută venită peneaşteptate, curmând o situaţie normală având dreptcauză activitatea umană;

- accident complementar = accident care are loc petimpul sau după desfăşurarea unui dezastru natural,datorat acestuia.

2.2 Definiţii pentru fenomene naturale distructive de originebiologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui numărmare de persoane sau animale, produse în mod brusc, cafenomene de masă:- alunecare de teren = deplasare a rocilor care

formează versanţii unor munţi sau dealuri, panteleunor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări deîmbunătăţiri funciare;

- cutremur = ruptură brutală a rocilor din soarţaterestră, datorită mişcării plăcilor tectonice, aregenerează o mişcare vibratorie a solului ce poateduce la victime umane şi distrugeri;

- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a uneiboli transmisibile la animale;

- fenomene meteorologice periculoase = fenomenemeteorologice care afectează violent zone relativmari de teren pe termen lung, provocând pierderi devieţi omeneşti pagube materiale şi degradareamediului ambiant;

- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă înstagnare sau mişcare, care prin mărimea şi durata saprovoacă victime umane şi distrugeri materiale ce

126

dereglează buna desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.

2.3 Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de graveasupra mediului înconjurător provocate de accidente:- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul

înconjurător a unei substanţe toxice pe timpulproducerii, stocării, sau transportului acesteia;

- accident biologic = eliberarea necontrolată înmediul înconjurător a unui agent patogen pe timpulproducerii, stocării, manipulării, sau transportuluiacestuia acestuia;

- accident nuclear = eveniment care afecteazăinstalaţia nucleară şi poate provoca iradierea şicontaminarea personalului acesteia, populaţiei sau amediului înconjurător, peste limitele admise;

- accident hidrotehinc = funcţionare defectuoasă aunei construcţii hidrotehnice, ce duce la pierderi devieţi umane şi distrugeri materiale pe porţiunea înaval a acestuia;

- accidente majore la utilajele şi utilajeletehnologice periculoase = distrugerea sauavarierea unor utilaje tehnologice, datorită neglijenţeiumane, ducând la numeroase victime şi mari pierderimateriale;

- accidente majore pe căile de comunicaţii =întreruperea temporară a circulaţiei, care genereazădistrugerea acestor căi, victime umane, animale şipagube materiale;

- avarii majore la reţelele de instalaţii şitelecomunicaţii = distrugerea parţială a reţelelor deinstalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umanesau naturale;

- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane saudistrugeri materiale generate de impactul produsasupra pământului de prăbuşirea unor sateliţi,meteoriţi sau comete;

- incendii de masă = ardere declanşată natural sauartificial, în urma căreia se produc însemnate pierderide vieţi umane, animale şi pagube materiale.

127

Anexa nr. 3 RELAŢII CU MAS– MEDIA

Avantajele care pot rezulta din relaţiile cu mas-media sunt:- publicitate pentru propria comunitate;- cunoaşterea de către public a acţiunilor de ajutor umanitar

desfăşurate;- schimb de informaţii.

Dezavantajele care pot rezulta din relaţia cu mas-media sunt:- discrepanţe dintre relatările mas-mediei şi realitate;- presa de scandal (are alte scopuri decât cele ale comunităţii);- apariţia unor dezinformări sau tendinţe de a fi trişat.

Regulile generale de urmat în relaţiile cu mas-media sunt:- trebuie să avem relaţii bune cu mas-media;- trebuie să obţineţi un profit oricât de mic (pentru activitatea

desfăşurată) din relaţia cu mas-media;- nu trebuie să încerci ascunderea unor fapte faţă de mas-

media;- reprezentanţii mas-media sunt profesionişti, căutând

parteneri de dialog de acelaşi calibru;- foloseşte mas-media ca element de legătură dintre

comunitate şi organele centrale.

Căile de urmat pentru a crea relaţii bune cu mas-media sunt:- stabilirea unui punct de contact cu mas-media (un membru al

comisiei cu experienţă în domeniu);- orice membru al comisiei poate să ofere informaţii despre

munca sa;- încearcă să fiţi primii care să ofere informaţii;- nu favoriza doar o parte a mas-mediei;- cunoaşte bine cu cine din mas-media vorbeşti;- organizează conferinţe de presă (inclusiv pentru a economisi

timpul);- tratează pe jurnalişti ca pe nişte profesionişti.

Pregătirea pentru a avea bune relaţii corecte cu mas-media trebuiesă cuprindă:

- pregăteşte un material de bază care să cuprindă informaţiidespre comunitate şi problemele acesteia;

- cunoaşte programul (agenda) politic al primarului;

128

- stabileşte clar şi din timp, ceea ce vrei să spui şi ceea ce nuvrei să spui;

- oferă informaţii la intervalele de timp stabilite anterior;- pe cât posibil, stabileşte-ţi problema principală pe care vrei s-o

pui, înainte de a acorda un interviu;- solicitaţi dinainte întrebările sau măcar temele de discutat.

Atunci când trebuie să daţi un interviu trebuie stabilit în prealabil :

a) Ce poţi spune:- oferă o informaţie clară şi completă;- recunoaşte ceea ce nu cunoşti, îndrumând spre sursa competentăîn acest caz;- relatează fapte certe, confirmate;- repetă punctele principale ale informaţiei;- ajută la realizarea unei relatări bune (altfel mass-media o s-orealizeze singură).

b) Ce nu poţi spune:- “nu comentez” (nu există întrebări stupide, IC numai răspunsuristupide);- nu încerca explicaţii laborioase (răspunde scurt);- nu-ţi da cu părerea ( discută numai despre fapte confirmate);- nu intra în detalii tehnice;- nu crede şi nu genera zvonuri;- nu “brusca”, ironiza sau jigni mas-media.

c) Tehnicile interviului:*glisarea= la întrebări directe răspundeţi direct sau glisaţi spremesajul pe care doriţi să-l transmiteţi;*sublinierile = punctaţi ( prin inflexiunile vocii, un gest cu mâna, oprivire, limbajul corpului etc.) ceea ce este important în răspunsuldumneavoastră);*credibilitatea personală = nu uitaţi că dumneavoastră sunteţispecialişti (criticii nu vor fi niciodată timizi în aprecieri, deci nicidumneavoastră nu trebuie să fiţi).

Utilizaţi pentru structura răspunsurilor principiul piramidei răsturnate:

CONCLUZIEFAPTE FAPTE FAPTE

DATE ŞI ARGUMENTEDIZERTAŢIE

129

După interviu se pot efectua următoarele acţiuni:- informează comisia locală şi pe primar despre interviul care a avutloc;- dacă în interviu s-a făcut o greşeală (ceea ce ai spus, este bunspus) trebuie raportat către primar). Chiar dacă pentru public poate fiprea târziu, mas-media trebuie totuşi informată despre greşeală.Membrii comisiei locale trebuie să aibă capacitatea de a evitaminciunile, exagerările, manipularea şi dezinformarea atunci cândprimesc informaţii multe, diverse şi într-un timp scurt.

130

Anexa nr. 4 DEFINIŢIA UNUI INCIDENT MAJOR

1. “Un incident major este oricare urgenţă care necesităimplementarea unor planuri speciale de către unul sau maimulte servicii de urgenţă, de către autorităţile locale desănătate sau de către autoritatea locală pentru:

(a) tratamentul iniţial, salvarea şi transportul unui marenumăr de victime;(b) implicarea directă sau indirectă a unui mare număr de

oameni;(c) desfăşurarea unui mare număr de anchete generate

posibil de către public şi de mas media în mod obişnuitadresate poliţiei şi protecţiei civile;(d) nevoia unor resurse combinate pe scară largă ale cel

puţin două sau mai multe servicii de urgenţă;(e) mobilizarea şi organizarea serviciilor de urgenţă şi ale

organizaţiilor de sprijin, cum ar fi autorităţile locale, pentru aface faţă pericolului de deces, răniri serioase sau pierderealocuinţelor unui mare număr de oameni;2. Definiţia largă din paragraful precedent este aplicabilă

şi Sistemului Naţional de Sănătate. Pentru scopurile specificeale SNS, un incident major poate fi definit ca:

“Orice incident care prezintă un pericol serios pentrusănătatea publică a unei comunităţi, distrugerea serviciilor,sau care cauzează (sau este posibil să cauzeze) un astfelde număr de victime care să necesite implementarea unorplanuri speciale de către spitale, servicii de ambulanţă sauautorităţi de sănătate.”

131

Anexa nr. 5 REPARTIŢIA RĂSPUNDERILOR MINISTERIALE PE TIPURI DEDEZASTRE

Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 47/1944, în subordineaComisiei guvernamentale de apărare împotriva dezastrelor seconstituie Comisii centrale specializate pe tipuri de dezastre,organizate pe lângă ministerele de resort, după cum urmează:

a) Comisia centrală pentru apărarea împotriva inundaţiilor,fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor laconstrucţiile hidrotehnice - la Ministerul Apelor, Pădurilor şiProtecţiei Mediului;b) Comisia centrală pentru prevenirea şi apărareaîmpotriva efectelor seismice şi alunecărilor de teren - laMinisterul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului;c) Comisia centrală pentru accident nuclear şi căderi deobiecte cosmice - la Ministerul Apărării Naţionale;d) Comisia centrală pentru explozii mari, la suprafaţă şi însubteran, accidente chimice şi avarii deosebit de grave laconducte magistrale şi urbane - la Ministerul Industriilor şiComerţului;e) Comisia centrală pentru accidente deosebit de grave pecăi de comunicaţii - la Ministerul Transporturilor;f) Comisia centrală pentru asistenţă medicală de urgenţă încaz de dezastre şi epidemii - la Ministerul Sănătăţii;g) Comisia centrală pentru epizootii şi supraveghere acontaminării radioactive, chimice sau biologice aproduselor vegetale şi animale - la Ministerul Agriculturii şiAlimentaţiei;h) Comisia centrală pentru incendii în masă - la Ministerulde Interne;i) Comisia centrală pentru telecomunicaţii - la MinisterulComunicaţiilor.

132

ANEXA 6 ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUINr.21/2004 PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONALDE MANAGEMENT AL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

CAPITOLUL 1 Dispoziţii generaleArt. 1. — (1) Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor deUrgenţă, denumit în continuare Sistem Naţional, se înfiinţează, seorganizează şi funcţionează pentru prevenirea şi gestionareasituaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane,materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării denormalitate (2) Sistemul Naţional este organizatde autorităţile administraţiei publice şi se compune dintr-o reţea deorganisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţiilorde urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de competenţă,care dispune de infrastructură şi de resursele necesare pentruîndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă deurgenţă.Art. 2. — în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şiexpresiile folosite au următorul înţeles:

a) situaţia de urgenţă — eveniment excepţional, cu caracternonmilitar, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şisănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şiculturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitatesunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocareade resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şimijloacelor implicate;b) amploarea situaţiei de urgenţă — mărimea ariei de

manifestare a efectelor distructive ale acesteia în care suntameninţate sau afectate viaţa persoanelor, funcţionarea instituţiilorstatului democratic, valorile şi interesele comunităţii;

c) intensitatea situaţiei de urgenţa — viteza de evoluţie afenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării denormalitate;

d) starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă —complex de factori de risc care prin evoluţia lor necontrolată şiiminenţa ameninţării ar putea aduce atingere vieţii şi populaţiei,valorilor materiale şi culturale importante şi factorilor de mediu;

e) iminenţa ameninţării — parametrii de stare şi timp caredetermină declanşarea inevitabilă a unei situaţii de urgenţă;

f) starea de alertă — se declară potrivit prezentei ordonanţe deurgenţă şi se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor

133

de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitareşi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;g) managementul situaţiei de urgenţă — ansamblul activităţilordesfăşurate şi procedurilor utilizate de factorii de decizie,instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şimonitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analizasituaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiuneşi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei denormalitate;

h) monitorizarea situaţiei de urgenţă — proces de supravegherenecesar evaluării sistematice a dinamicii parametrilor situaţieicreate, cunoaşterii tipului, amplorii şi intensităţii evenimentului,evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a moduluide îndeplinire a măsurilor dispuse pentru gestionarea situaţiei deurgenţă;

i) factor de risc — fenomen, proces sau complex de împrejurăricongruente, în acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina saufavoriza producerea unor tipuri de risc;

j) tipuri de risc — incendii, cutremure, inundaţii, accidente,explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri înmasă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări,eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi -de obiecte dinatmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor deutilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sauevenimente publice de amploare determinate ori favorizate defactorii de risc specifici;.k) gestionarea situaţiilor de urgenţă — identificarea, înregistrareaşi evaluarea tipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora,înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei, limitarea,înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi aefectelor negative şi a. impactului produs de evenimenteleexcepţionale respective;I) intervenţia operativă — acţiunile desfăşurate, în timp oportun, decătre structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţieide urgenţă, limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţeloracesteia;m) evacuarea — măsură de protecţie luată în cazul ameninţăriiiminente, stării de alertă ori producerii unei situaţii de urgenţă şicare constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fiafectate, în mod organizat, a unor instituţii publice, agenţieconomici, categorii sau grupuri de populaţie ori bunuri şidispunerea acestora în zone şi localităţi care asigură condiţii de

134

protecţie a persoanelor, bunurilor şi valorilor, de funcţionare ainstituţiilor publice şi agenţilor economici.Art. 3. — Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:a) previziunea şi prevenirea;b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;d) asumarea responsabilităţii .gestionării situaţiilor de urgenţă decătre autorităţile administraţiei publice;e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cuorganisme şi organizaţii similare;f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionareasituaţiilor de urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă laagravarea efectelor produse;g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare asituaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publicelocale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, înfuncţie de amploarea şi de intensitatea acestora;h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică acomponentelor Sistemului Naţional.Art. 4, — (1) Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţialgeneratoare de situaţii de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii,după caz, acţiuni şi măsuri pentru:a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici dinzonele de pericol;b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sauproducerii situaţiei de urgenţă;c) punerea în aplicare a masurilor de prevenire şi de protecţiespecifice tipurilor de risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zonaafectată sau parţial afectată;d) intervenţia operativă cu forte şi mijloace special constituite, înfuncţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelornegative;e) acordarea de ajutoare de urgenţă;f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute deart. 93 din Constituţia României, republicată;g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;.h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;i) alte măsuri prevăzute de lege.

(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectareaprevederilor art. 53 din Constituţia României, republicată, măsuripentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentalereferitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitateadomiciliului, interzicerea muncii forţate dreptul de proprietate

135

privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă relaţie decauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice degestionare a acesteia.

(3) Măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau alunor libertăţi prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cusituaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectareacondiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.(4) Acţiunile şi măsurile prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) se stabilescîn regulamente, planuri, programe sau în documente operativeaprobate prin decizii, ordine ori dispoziţii emise conformreglementărilor în vigoare.Art. 5. — Autorităţile şi organismele din componenţa SistemuluiNaţional cooperează, în exercitarea atribuţiilor specifice, atât întreele, cât şi cu alte instituţii şi organisme din afara acestuia, din ţarăsau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale.

CAPITOLUL II Organizarea SistemuluiNaţional

Art. 6. — Sistemul Naţional are în compunere:a) comitete pentru situaţii de urgenţă;b) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţa;c) servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii deurgenţă;d) centre operative pentru situaţii de urgenţă;e) comandantul acţiunii.Art. 7. — (1) Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:

a) Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;b) comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale

pentru situaţii de urgenţă;c) Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă;d) comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă;e) comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.(2) Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme

interinstituţionale de sprijin al managementului şi se întrunescsemestrial şi ori de câte ori situaţia impune.

Art. 8. — (1) Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă,denumit m continuare Comitet Naţional, se constituie şifuncţionează sub conducerea nemijlocită a ministruluiadministraţiei şi internelor şi sub coordonarea primului-ministru.

(2) Comitetul Naţional este un organism interministerial formatdin persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti desemnaţi

136

de ministerele cu atribuţii complexe în gestionarea situaţiilor deurgenţă.(3) Organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional se stabilescprin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului administraţieişi internelor.Art. 9. — (1) La ministere şi la alte instituţii publice centrale cuatribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă se constituie şifuncţionează sub conducerea miniştrilor, respectiv aconducătorilor instituţiilor publice centrale, comitete ministerialepentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comiteteministeriale.

(2) Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului orial conducătorului instituţiei publice centrale, după caz, şi are încomponenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialiştidin aparatul propriu al ministerului şi din unele instituţii şi unităţiaflate în subordinea acestuia, cu atribuţii în gestionarea situaţiilorde urgenţă.

(3) în componenţa comitetului ministerial, la solicitareaministrului respectiv, pot fi cooptaţi şi reprezentanţi ai altorministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu.

Art. 10. — (1) La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, subconducerea prefectului, Comitetul Municipiului Bucureşti pentruSituaţii de Urgenţa.

(2) Din comitetul prevăzut la alin. (1) fac parte primarul .general,primarii de sectoare, şefi de servicii publice deconcentrate,descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unorinstituţii, regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinescfuncţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şimanageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii,constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.

(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului prevăzut laalin. (1) se stabilesc prin ordin al prefectului.

Art. 11. — (1) La nivelul judeţelor se constituie, sub conducereaprefecţilor, comitete judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumiteîn continuare comitete judeţene

(2) Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliuluijudeţean, şefi de servicii deconcentrate, descentralizate şi degospodărie comunală şi alţi manageri ai unor instituţii şi societăţicomerciale de interes judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin îngestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţiloreconomici care, prin specificul activităţii, constituie factori de riscpotenţial generatori de situaţii de urgenţă.

137

(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţenese stabilesc prin ordine ale prefecţilor.

Art. 12. — (1) La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelormunicipiului Bucureşti, precum şi al comunelor se constituie, subconducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitete localepentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete locale.

(2) Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarulcomunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi reprezentanţi aiserviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici dinunitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi managerisau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor oripunctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituiefactori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale sestabilesc prin dispoziţie a primarului, cu avizul prefectului.Art. 13. — (1) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă,denumit în continuare Inspectoratul General, ca organ despecialitate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor,asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor deprevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.

(2) în cadrul Inspectoratului General se organizează inspecţia deprevenire, centrul operaţional naţional şi alte structuri adecvatepentru managementul situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personalspecializat pe tipuri de riscuri, în -comunicaţii, informatică şi relaţiipublice.

(3) Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile demonitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare,alertare şi coordonare tehnică operaţională la nivel naţionalasituaţiilor de urgenţă.

(4) Inspectoratul General, prin centrul operaţional naţional,asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional,preluând în acest sens, la data desfiinţării ComisieiGuvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor, secretariatultehnic permanent al acesteia.(5) Inspectoratul General asigură, potrivit competenţelor legale,cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional în domeniileprotecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilorde urgenţă.Art. 14. — (1) Serviciile publice comunitare profesioniste pentrusituaţii de urgenţă, denumite în continuare servicii de urgenţăprofesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, carefuncţionează ca inspectorate judeţene şi al municipiului Bucureşti,asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi

138

controlul activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor deurgenţă.

(2) În cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste se organizeazăinspecţii de prevenire, centre operaţionale şi alte structuri adecvatepentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personalspecializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţiipublice.

(3) Centrele operaţionale prevăzute la alin. (2) îndeplinescpermanent funcţiile prevăzute la art.13 alin.(3) la nivelul judeţelor,respectiv al municipiului Bucureşti,

(4) Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale,asigură secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţeneşi al Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.

(5) Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelorlegale în unităţile administrativ-teritoriale în care funcţionează,cooperarea în domeniile protecţiei civile, apărării împotrivaincendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă.

Art. 15. — (1) La nivelul ministerelor, al altor instituţii publicecentrale cu atribuţii m gestionarea situaţiilor de urgenţă, almunicipiilor ~ cu excepţia municipiului Bucureşti —, al oraşelor şicomunelor se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă,denumite în continuare centre operative.

(2) La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şifuncţii de sprijin complexe în prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă, prevăzute în anexa nr. 1, centrele operative se constituieca structuri cu activitate permanentă.

(3) Centrele operative prevăzute la alin. (2) îndeplinescpermanent funcţiile prevăzute la art. 13 alin. (3), în domeniile decompetenţă, ale ministerelor şi instituţiilor publice centralerespective.

(4) Centrele operative prevăzute la alin. (2) se constituie dinpersonalul aparatului propriu al autorităţii respective, prin ordin alministrului, conducătorului instituţiei publice centrale sau prindispoziţie a primarului.(5) Centrele operative asigură secretariatele tehnice alecomitetelor constituite la nivelul autorităţilor publice centrale saulocale prevăzute la alin. (1).Art. 16. — (1) în situaţii de urgenţă, coordonarea unitară la loculproducerii evenimentului excepţional a acţiunii tuturor forţelorstabilite pentru intervenţie se realizează de către o persoanăîmputernicită, după caz, de către Comitetul Naţional, ministerial,judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi

139

gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţeconcentrate, denumită comandantul acţiunii.(2) Comandantul acţiunii poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor decătre grupa operativă şi punctul operativ avansat, constituitepotrivit reglementărilor în vigoare.Art. 17. — Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şidotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operativepentru situaţii de urgenţă se stabilesc pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului.Art. 18. — (1) Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şidestocare a datelor necesare funcţionării Sistemului Naţional seasigură prin mijloace proprii ale Ministerului Administraţiei şiInternelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţiilor şiTehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şiale altor componente ale sistemului naţional de apărare.(2) Modalităţile de utilizare a sistemului prevăzut la alin. (1) sestabilesc prin protocoale de colaborare.Art. 19. — Principalele funcţii de sprijin pe care le pot îndepliniministerele, celelalte organe centrale şi unele organizaţiineguvernamentale în prevenirea şi gestionarea situaţiilor deurgenţă sunt prevăzute în anexa nr. 2.

CAPITOLUL III Atribuţiile componentelor Sistemului NaţionalArt. 20. — Comitetul Naţional are următoarele atribuţii principale:a) examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planulnaţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiarepentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;b) analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul-cadru de organizare, funcţionare şi dotare a comitetelor, centrelor'operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă,precum şi fluxul informaţional-decizional;c) declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivelnaţional sau la nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionareasituaţiilor de urgenţă şi declară încetarea stării de alertă;d) hotărăşte, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare aplanurilor de evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale,judeţene sau al municipiului Bucureşti;e) propune Guvernului, prin ministrul administraţiei şi internelor,instituirea de către Preşedintele României a „stării de urgenţă" înzonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetelejudeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinireamăsurilor stabilite în acest sens;

140

f) propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţăumanitară internaţională în cazul situaţiilor de urgenţă cu impactdeosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de InspectoratulGeneral;g) coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelorinternaţionale solicitate pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă,îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor distructive aledezastrelor, în conformitate ou prevederile legii române;h) propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual afondurilor necesare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă,inclusiv pentru operaţionalizarea Sistemului Naţional şi astructurilor de intervenţie în afara frontierelor de stat, în cadrulstructurilor specializate ale organismelor internaţionale cu atribuţiiîn domeniu;i) stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care leasigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiileneguvernamentale privind prevenirea si gestionarea situaţiilor deurgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;j) iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionareasituaţiilor de urgenţă şi le avizează pe cele elaborate de comiteteleministeriale, judeţene şi al municipiului Bucureşti;k) analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de larezervele de stat a unor produse şi bunuri materiale necesaresprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţieiafectate de dezastre sau alte situaţii de urgenţă;I) stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţionalcu alte autorităţi şi organisme ale statului român sau internaţionaleabilitate în managementul stărilor excepţionale;m) coordonează informarea opiniei publice privind managementulsituaţiilor de urgenţă;n) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii.Art. 21. — Comitetele ministeriale au următoarele atribuţiiprincipale:a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General,privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şiiminenţa ameninţării acestora;b) elaborează regulamentele privind gestionarea i situaţiilor deurgenţă specifice tipurilor de risc din domeniile » de competenţăale ministerelor şi celorlalte instituţii publice centrale cu atribuţii îngestionarea situaţiilor de urgenţă şi le prezintă spre avizareInspectoratului General şi Comitetului Naţional; c) evaluează situaţiile de urgenţă produse în domeniile , decompetenţă, stabilesc măsuri specifice pentru gestionarea

141

acestora, inclusiv privind prealarmarea serviciilor de urgenţă dindomeniile de competenţă ale ministerelor, şi propun, după caz,declararea stării de alertă sau instituirea stării de urgenţă;d) analizează şi avizează planurile proprii pentru asigurarearesurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionăriisituaţiilor de urgenţă;e) informează Comitetul Naţional şi colegiile ministerelor asupraactivităţii desfăşurate;f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau deComitetul Naţional.Art. 22. — Comitetele judeţene au următoarele atribuţii principale:a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General,privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şiiminenţa ameninţării acestora;b) evaluează situaţiile de urgenţă produse m unităţile administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionareaacestora şi urmăresc îndeplinirea lor;c) declară, cu acordul ministrului administraţiei şi internelor, stareade alertă la nivel judeţean sau în mai multe localităţi ale judeţului şipropun instituirea stării de urgenţă;d) analizează şi avizează planurile judeţene pentru asigurarearesurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionăriisituaţiilor de urgenţă;e) informează Comitetul Naţional şi consiliul judeţean asupraactivităţii desfăşurate;f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau deComitetul Naţional.Art. 23. — Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii deUrgenţă are următoarele atribuţii principale:a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General,privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şiiminenţa ameninţării acestora;b) evaluează situaţiile de urgentă produse pe teritoriul municipiuluiBucureşti, stabileşte măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionareaacestora şi urmăreşte îndeplinirea lor;c) declară, cu acordul ministrului administraţiei şi internelor, stareade alertă pe teritoriul municipiului Bucureşti şi propune instituireastării de urgenţă;d) analizează şi avizează planul municipal pentru asigurarearesurselor umane, materiale şi financiare necesare gestionăriisituaţiilor de urgenţă;e) informează Comitetul Naţional şi Consiliul General alMunicipiului Bucureşti asupra activităţii desfăşurate;

142

f) îndeplineşte orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau deorganismele şi organele abilitate.Art. 24. — Comitetele locale au următoarele atribuţii principale:a) informează prin centrul operaţional judeţean, respectiv almunicipiului Bucureşti, privind stările potenţial generatoare desituaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul unităţiiadministrativ-teritoriale, stabilesc măsuri Şi acţiuni specifice pentrugestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea lor;c) declară, cu acordul prefectului, starea de alertă pe teritoriulunităţii administrativ-teritoriale;d) analizează şi avizează planul local pentru asigurarea resurselorumane, materiale şi financiare necesare gestionării situaţiilor deurgenţă;e) informează comitetul judeţean şi consiliul local asupra activităţiidesfăşurate;f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcinj stabilite de lege sau deorganismele şi organele abilitate.Art. 25. — Inspectoratul General are următoarele atribuţiiprincipale:a) analizează, evaluează şt monitorizează tipurile de risc,'efectuează prognoze asupra evoluţiei acestora în scopulidentificării stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă,propunând totodată măsuri pentru avertizarea populaţiei şiprevenirea agravării situaţiei;b) asigură coordonarea aplicării unitare, pe întreg teritoriul ţării, amăsurilor şi acţiunilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor deurgenţă;c) asigură informarea operativă a ministrului administraţiei şiinternelor şi a instituţiilor interesate asupra stărilor potenţialgeneratoare de situaţii de urgenţă sau producerii situaţiilor deurgenţă în teritoriu, printr-un sistem informaţional propriu;^d) coordonează derularea programelor naţionale de pregătire îndomeniul apărării împotriva dezastrelor;e) coordonează activităţile de prevenire şi de intervenţiedesfăşurate de serviciile publice comunitare profesioniste, precumşi constituirea grupelor operative pentru coordonarea şi sprijinulrăspunsului în situaţii de urgenţă în zonele grav afectate;f) transmite şi urmăreşte îndeplinirea deciziilor ComitetuluiNaţional;g) asigură informarea populaţiei prin mass-media despre iminenţaameninţării ori producerea situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra

143

măsurilor întreprinse pentru limitarea sau înlăturarea efecteloracestora;h) asigură coordonarea tehnică şi de specialitate a centreloroperaţionale şi a centrelor operative şi asigură menţinereapermanentă a fluxului informaţional cu acestea;i) cooperează cu organismele de profil pe plan internaţional, pebaza convenţiilor la care statul român este parte, şi urmăreşterespectarea acestor convenţii în domeniul situaţiilor de urgenţă;j) avizează şi propune Comitetului Naţional, spre aprobare,planurile de intervenţie, de cooperare sau de asistenţă tehnică cualte structuri ori organizaţii internaţionale, în vederea îmbunătăţiriimanagementului situaţiilor de urgenţă;k) constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile deurgenţă şi pune la dispoziţia instituţiilor interesate datele şiinformaţiile-solicitate pentru soluţionarea situaţiilor de urgenţă;l) avizează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţăspecifice tipurilor de risc, elaborate de comitetele ministeriale, şi leprezintă spre aprobare;m) acordă asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor publicecentrale şi locale privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;n) propune ministrului administraţiei şi internelor participarea cuforţe şi mijloace la înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă înafara teritoriului ţării, potrivit tratatelor, acordurilor şi înţelegerilorinternaţionale la care România este parte;o) coordonează planificarea resurselor necesare gestionăriisituaţiilor de urgenţă la nivel naţional şi elaborează proiectuluiplanului de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiarepentru astfel de situaţii;p) elaborează rapoarte şi alte documente pentru informareaComitetului Naţional, primului-ministru, Consiliului Suprem deApărare a Ţării, Preşedintelui României şi comisiilor de specialitateale Parlamentului;q) cooperează cu celelalte organe ale statului abilitate înmanagementul stării de urgenţă, stării de asediu sau al altor stăriexcepţionale;r) funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cuorganismele şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şineguvernamentale cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor deurgenţă;s) elaborează Regulamentul-cadru privind organizarea, atribuţiile,funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şicentrelor Operative pentru situaţii de urgenţă;

144

t) informează Colegiul Ministerului Administraţiei şi Internelorasupra activităţii desfăşurate;u) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Comitetul Naţionalsau de primul-ministru privind managementul situaţiilor de urgenţăşi prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.Art. 26. — Serviciile de urgenţă profesioniste au următoareleatribuţii principale:a) organizează şi desfăşoară activităţi specifice de prevenire asituaţiilor de urgenţă;b) participă la identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor derisc şi a factorilor determinanţi ai acestora şi întocmesc schemelecu riscurile teritoriale din zonele de competenţă, pe care le supunaprobării prefecţilor;c) exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul tehnic despecialitate al activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor deurgenţă;d) acordă asistenţă tehnică de specialitate privind gestionareasituaţiilor de urgenţă;e) monitorizează prin centrele operaţionale evoluţia situaţiilor deurgenţă şi informează operativ prefecţii şi Inspectoratul General;f) planifică, organizează şi desfăşoară pregătirea pentru răspuns,în cazul situaţiilor de urgenţă, a subunităţilor de intervenţie dinsubordine;g) fac propuneri comitetelor pentru situaţii de urgenţă şiInspectoratului General privind gestionarea şi managementulsituaţiilor de urgenţă;h) urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilorde urgenţă şi a planurilor de intervenţie şi de cooperare specificetipurilor de riscuri;i) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şiordinelor şi urmăresc menţinerea legăturilor de comunicaţii întrecentrele operaţionale şi operative implicate în gestionareasituaţiilor de urgenţă, precum şi cu dispeceratele integrate pentruapeluri de urgentă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelorcare intervin în acest scop;j) centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinireafuncţiilor de sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi le înainteazăorganismelor şi organelor abilitate;k) gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă dinzonele de competenţă;I) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind gestionareasituaţiilor de urgenţă, prevăzute de lege sau stabilite deorganismele şi organele abilitate.

145

Art. 27. — (1) Centrele operative cu activitate permanentă auurmătoarele atribuţii principale:a) centralizează şi transmit operativ la centrul operaţional alInspectoratului General date şi informaţii privind apariţia şi evoluţiastărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă; , .b) monitorizează situaţiile de urgenţă şi informează InspectoratulGeneral şi celelalte centre operaţionale şi operative interesate;c) urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilorde urgenţă şi a planurilor de intervenţie şi cooperare specificetipurilor de riscuri;d) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şiordinelor, precum si menţinerea legăturilor de comunicaţii cucentrele operaţionale şi operative implicate în-gestionareasituaţiilor de urgenţă, cu dispeceratele integrate pentru apeluri deurgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervinîn acest scop;e) centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinireafuncţiilor de sprijin pe timpul situaţiilor de urgenţă şi fac propuneripentru asigurarea lor;f) gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă;g) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind managementulsituaţiilor de urgenţă, prevăzute de lege şi în regulamentul-cadrumenţionat la art. 17.(2) Centrele operative care se constituie numai la declararea stăriide alertă, pe timpul funcţionării lor, îndeplinesc atribuţii similarecelor prevăzute ia alin. (1). Documentele şi baza de datereferitoare la situaţiile de urgenţă, deţinute de aceste centreoperative, se gestionează permanent de către persoane anumedesemnate din cadrul aparatului propriu al autorităţilor respective.Art. 28. — Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publiceşi siguranţei naţionale au obligaţia, potrivit competenţelor lor, sătransmită Inspectoratului General sau, după caz, direct ministruluiadministraţiei şi internelor ori primului-ministru datele şi informaţiilereferitoare la situaţiile potenţial generatoare de situaţii de urgenţă,precum şi despre evoluţia- şi consecinţele acestora.Art. 29. — Inspectoratul General asigură transmiterea deciziilorluate de Guvern sau de Comitetul Naţional către autorităţileadministraţiei publice centrale şi locale, în vederea gestionării, înmod unitar, a situaţiilor de urgenţă.

CAPITOLUL IV Asigurarea resurselor umane, materiale şifinanciareSECŢIUNEA 1 Resursele umane

146

Art. 30. — (1) Resursele umane necesare funcţionării SistemuluiNaţional se asigură prin intermediul autorităţilor şi instituţiiloradministraţiei publice centrale şi locale.(2) Personalul Inspectoratului General, centrelor operaţionale şi alcentrelor operative este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, petimpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, înlimitele competenţelor stabilite prin lege.

Art. 31. — (1) Numărul de posturi al Inspectoratului General sestabileşte prin organigrama şi regulamentul de organizare şifuncţionare ale acestuia, aprobate prin hotărâre a Guvernului, şi seasigură prin redistribuire în cadrul numărului de posturi aprobatMinisterului Administraţiei şi Internelor prin legile bugetare anuale.(2) Numărul de posturi pentru centrele operaţionale din structuraserviciilor de urgenţă profesioniste judeţene şi al municipiuluiBucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şiinternelor la propunerile prefecţilor, în limitele stabilite prinregulamentul-cadru prevăzut la art. 17.(3) Numărul de posturi pentru centrele operative cu activitatepermanentă se stabileşte prin ordin al miniştrilor respectivi, înlimitele stabilite prin regulamentul-cadru prevăzut la art. 17.

SECŢIUNEA a 2-a Resursele materiale

Art. 32. — (1) Cheltuielile curente şi de capital ale InspectoratuluiGeneral se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetulMinisterului Administraţiei şi Internelor.(2) Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor operaţionale dinstructura serviciilor publice comunitare profesioniste se finanţeazădin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi/sau dinbugetele consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General alMunicipiului Bucureşti, pe baza normelor aprobate prin hotărâre aGuvernului.(3) Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor operative sefinanţează, după caz, din bugetele ministerelor respective sau dinbugetele locale, pe baza normelor aprobate prin hotărâre aGuvernului.(4) Achiziţionarea bunurilor şi serviciilor necesare funcţionăriiSistemului Naţional se face conform legislaţiei în vigoare.

SECŢIUNEA a 3-a Resursele financiareArt. 33. — Fondurile băneşti pentru realizarea şi desfăşurareaactivităţilor de management al situaţiilor de urgenţă la nivel central

147

şi local se asigură din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale,după caz, precum şi din alte surse interne şi internaţionale, potrivitlegii.Art. 34. — (1) Salarizarea şi alte drepturi ale personalului dincentrele operaţionale se stabilesc şi se acordă potrivit prevederilorlegale prevăzute pentru personalul încadrat m InspectoratulGeneral, respectiv în serviciile de urgenţă profesioniste. (2) Salarizarea şi alte drepturi ale personalului din -centreleoperative cu activitate permanentă se stabilesc şi se acordă potrivitprevederilor legale prevăzute pentru funcţionarii publici dinministerele respective.Art. 35. — Finanţarea acţiunilor de înlăturare a efectelor şiconsecinţelor situaţiilor de urgenţă se efectuează potrivit legii.CAPITOLUL V SancţiuniArt. 36. — Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe deurgenţă atrage, potrivit dispoziţiilor legale, răspundereaadministrativă, contravenţională sau penală, după caz.Art.37. – Constituie contravenţii la prevederile prezentei ordonanţede urgenţă următoarele fapte:neconstituirea comitetelor pentru situaţii de urgenţă;neconstituirea centrelor operative pentru situaţii de urgenţă;neelaborarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor deurgenţă specifice tipurilor de riscuri;neelaborarea planurilor pentru asigurarea resurselor necesaregestionării situaţiilor de urgenţă;neîntocmirea planurilor de urgenţă;neîntocmirea planurilor de intervenţie şi de cooperare;netransmiterea mesajelor de avertizare a populaţiei despredeclararea stării de urgenţă sau pentru evacuare.Art.38. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 37 se sancţioneaădupă cum urmează:cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei faptele prevăzutela lit. a şi b;cu amendă de la 20.000.000 lei la 30.000.000 lei faptele prevăzutela lit. d, e şi f;cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei lei fapteleprevăzute la lit. g. (2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice saujuridice, după caz. Art. 39 - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor sefac de către personalul Inspectoratului General şi al serviciilorpublice comunitare profesioniste cu atribuţii de îndrumare, control

148

şi constatare a încălcării prevederilor prezentei ordonanţe deurgenţă, anume desemnat de inspectoratul general.Art. 40 - Contravenţiile prevăzute la art.37 şi 38 le suntaplicabile prevederile O.U.nr 2/2001, privind regimul juridic alcontravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180 / 2002, cu modificările de rigoare.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 41 - (1) Regulamentele privind gestionarea situaţiilor deurgenţă specifice tipurilor de riscuri se aprobă prin ordin comun alministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului carecoordonează managementul situaţiilor de urgenţă specificeriscurilor respective. (2) Reglementările prevăzute la alin. (1) se aprobă în termende 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe deurgenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României , Partea I. Art. 42 - Declararea stării de alertă în cazul situaţiilor deurgenţă la nivel naţional sau pe teritoriul mai multor judeţe sepublică în Monitorul Oficial al României , Partea I, iar la niveljudeţean sau al municipiului Bucureşti, în Monitorul Oficial alautorităţii administrativ – teritoriale respective. Art. 43 - Serviciile publice pentru situaţii de urgenţă şicelelalte forţe, organe şi organizaţii prevăzute în regulamentele,planurile, programele şi documentele operative pentru gestionareasituaţiilor de urgenţă răspund potrivit dispoziţiilor legale deîndeplinirea acţiunilor , măsurilor, funcţiilor de sprijin şi sarcinile cele revin. Art. 44 - (1) Pe măsura constituirii organismelor, organelorşi structurilor din compunerea Sistemului Naţional, acesteapreiau, corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe deurgenţă, atribuţiile comisiilor de apărare împotriva dezastrelor,comisiilor de protecţie civilă şi ale comisiilor de evacuare, iarcomisiile respective îşi încetează activitatea. (2) Mijloacele tehnice şi de comunicaţii, precum şi documentelecomisiilor prevăzute la alin. 1 se predau noilor structuri pe bază deprotocol.

Art. 45. — Pe timpul situaţiilor de urgenţă, societăţile comercialepericlitate sau afectate constituie celule de urgenţă, careconlucrează cu structurile Sistemului Naţional.Art. 46. — Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integranta din prezentaordonanţă de urgenţă.

149

Art, 47. — Pentru integrarea în ansamblul legislaţiei a dispoziţiilorprezentei ordonanţe de urgenţă, în termen de 180 de zile de lapublicarea acesteia, Guvernul României va modifica sau vapropune modificarea, după caz, a următoarelor acte normative:a) Legea protecţiei civile nr. 106/1996, cu modificările şicompletările ulterioare;b) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare;c) Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările deservicii în interes .public;d) Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi ateritoriului pentru apărare;e) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimulstării de asediu şi regimul stării de urgenţă;f) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilireaunor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea saufuncţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru alGuvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate aleadministraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, cumodificările ulterioare;g) Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea împotrivadezastrelor, aprobată prin Legea nr. 124/1995, cu modificările şicompletările ulterioare;h) Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea,organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentrusituaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legeanr. 363/2002;i) Hotărârea Guvernului nr. 635/1995 privind culegerea deinformaţii şi transmiterea deciziilor în cazul apărării împotrivadezastrelor;j) Hotărârea Guvernului nr. 438/1996 privind aprobareaRegulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei centralepentru prevenirea şi apărarea împotriva efectelor seismice şialunecărilor de teren, cu modificările ulterioare;k) Hotărârea Guvernului nr. 209/1997 privind aprobareaRegulamentului de organizare şi funcţionare a ComisieiGuvernamentale de Apărare împotriva Dezastrelor, cu modificărileulterioare;I) Hotărârea Guvernului nr. 210/1997 privind aprobareaRegulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Centralepentru Apărarea împotriva Inundaţiilor, FenomenelorMeteorologice Periculoase şi Accidentelor la ConstrucţiiHidrotehnice, cu modificările ulterioare;

150

m) Hotărârea Guvernului nr. 222/1997 privind organizarea şiconducerea acţiunilor de evacuare în cadrul protecţiei civile;n) Hotărârea Guvernului nr. 639/1997 privind aprobareaRegulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei centralepentru incendii în masă;o) Hotărârea Guvernului nr. 638/1999 privind aprobareaRegulamentului de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelormeteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiilehidrotehnice şi a Normativului-cadru de dotare cu materiale Şimijloace de apărare operativă împotriva inundaţiilor şi gheţurilor;p) Hotărârea Guvernului nr. 1.088/2000 pentru aprobareaRegulamentului de apărare împotriva incendiilor în masă;q) Hotărârea Guvernului nr. 674/2002 privind aprobareaRegulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei centralepentru explozii mari la suprafaţă şi în subteran, accidente chimiceşi avarii deosebit de grave la conducte magistrale şi urbane;r) Hotărârea Guvernului nr. 967/2003 privind aprobareaRegulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei centralepentru asistenţă medicală de urgenţă în caz de dezastre şiepidemii.

151

Anexa 7 EFECTELE PRODUSE ASUPRA POPULAŢIEI ŞI AREŢELEI MEDICALE DIN ROMÂNIA ÎN URMA SIMULĂRII UNUICUTREMUR CU EPICENTRUL ÎN ZONA VRANCEA

Introducere

Continuând evaluările anterioare ale morbidităţii şi mortalităţii specifice decutremur pe baza studierii cutremurului din martie 1977 s-a relevat faptul că,în acel eveniment seismic, s-a înregistrat la o magnitudine de 7,2 o Richter şio durată a undei seismice principale de 10-15 secunde, un volumimpresionant de pierderi de vieţi omeneşti şi răniri diverse.

Comparaţiile efectuate cu celelalte manifestări seismice din aceastăjumătate de secol, arată o corelaţie strânsă între magnitudinea seismului,durata undei seismice maxime, momentul apariţiei seismului şi volumulpierderilor de vieţi omeneşti şi de răniri. Data Magnitudin

e grade Richter

Inten-sitateMSK

Duratasecunde

Morţi Răniţi Mortalitate0/oooo

Morbiditate0/oooo

10.11.1940 7,4 X 24 400 300 2,5 1,8804.03.1977 7,2 IX 15 1541 11275 7,14 522,9830.08.1986 7,0 VIII 56 8 317 0,03 3,1530.05.1990 6,8 VIII 40 9 296 0,03 0,93tabelul nr.2: Comparaţia mortalităţii şi morbidităţii specifice de cutremur pentrucutremurele din perioada 1940-1990 din România.2 = 518 (P<0,001 pentru anii 1940-1977)

Data Magnitudinegrade Richter

Inten-sitateMSK

Duratasecunde

Morţi Răniţi Mortalitate0/oooo

Morbiditate0/oooo

10.11.1940 7,4 X 24 400 300 2,5 1,8804.03.1977 7,2 IX 15 1200 7576 57,2 361,62tabelul nr.3: Comparaţia mortalităţii şi morbidităţii specifice de cutremur pentrucutremurele din perioada 1940-1990 din Bucureşti.2 = 265 (P<0,001 pentru anii 1940-1977)

Din analiza datelor prezentate în aceste tabele, rezultă că în seismul dinmartie 1977 s-a înregistrat o morbiditate specifică de cutremur de 0,3616% înmediul urban, o morbiditate specifică de cutremur de 0,0522% în mediulrural, mortalitatea din mediul urban fiind de 0,05722%, iar cea din mediulrural de 0,00714% (3, 4, 5, 13, 15, 16, 17).Un dezastru de asemenea amploare pune probleme deosebite de organizareşi desfăşurare a intervenţiei medicale prespitaliceşti.Consensul general al cercetătorilor şi planificatorilor intervenţiilor în caz dedezastru este că în general programele de pregătire sunt inadecvate încomunităţile supuse acestor riscuri.

152

Această inadecvare rezultă din lipsa unei evaluări corecte a riscurilor asuprasănătăţii publice produse de cutremur (2, 10).

Evaluarea factorilor ce intervin în afectarea produsă de dezastre

Evaluările corecte ale tuturor factorilor asociaţi cu decese şi răniri în astfel decircumstanţe sunt esenţiale pentru determinarea nevoilor de ajutor şi pentruun răspuns corect al sistemului medical (1, 8).Analiza efectuată de Noji şi colaboratorii (11) asupra activităţilor de răspunsla cutremurul din Armenia din 1988 a relevat că primii care au răspuns dupăcutremur au fost supravieţuitorii relativ nerăniţi, voluntarii, prietenii, vecinii şirudele victimelor (8) şi unde peste 90% din supravieţuitori au fost degajaţi dinruine de către populaţie (7).Lipsa unei planificări a intervenţiei medicale în caz de cutremur în Armenia afost relevată şi de constatările cercetării epidemiologice efectuate de Noji şicolaboratorii în acest caz.(12) din care putem constata că:- 81,5% din cei care au fost salvaţi nu au putut să meargă singuri nesprijiniţi,66,2% din victime au fost încarcerate mai mult de 1 oră, iar 49,2% mai mult de6 ore, numai 28,2% din victime au primit primul ajutor la mai mult de 1 orădupă dezîncarcerare;- mijloacele folosite pentru salvare au fost reprezentate pentru 68% dinvictime de mâinile goale şi doar 10,5% au fost salvate cu unelte şi dispozitive;- personalul care a asigurat salvarea a fost reprezentat de populaţianeinstruită pentru 55,1% din victime şi doar pentru 10,5% din victime a fostasigurată de către formaţiuni specializate;- personalul care a acordat primul ajutor a fost reprezentat pentru 32,2% dinvictime de medici, iar 32,2% din victime nu au fost asistate medical;- primul ajutor a fost acordat pentru 56,5% din victime la locul accidentului şipe timpul transportului;- 58% din victime au fost transportate cu mijloace proprii sau improvizate şidoar 10,5% au fost transportate cu autosanitarele;- din totalul victimelor ce au necesitat îngrijiri în spital 61,6% au necesitatîngrijiri ortopedice şi 33,4% alte îngrijiri.Pentru organizarea perfectă a intervenţiei medicale prespitaliceşti cu oeficienţă ridicată în salvarea de vieţi umane sunt necesare o serie de condiţiicare după aprecierile lui Pretto (14), pot conduce la prevenirea a cel puţin 22- 25% din decesele ce s-ar produce în caz de cutremur.Luând în considerare riscurile seismice pe teritoriul României, remarcăm căprincipalul focar se găseşte plasat în judeţul Vrancea şi în care mişcărileplăcilor tectonice produc cutremure la o adâncime de 60 - 100 de km cu omagnitudine maximă de 8 - 9 o Richter şi o recurenţă de 40 - 100 de ani.

153

Figura nr.5

Luând în considerare datele prezentate mai sus, am procedat la efectuareaunei simulări a unui cutremur cu epicentrul în zona Vrancea, la o intensitatede 80 M.S.K. cu o durata a undei seismice maxime de 15 secunde, ce aparenoaptea.De asemeni în evaluarea capacităţii de spitalizare şi transport a victimelor amţinut seama de aprecierile prof. Dr. Ian de Boer, pe care le prezentăm mai jos:

Capacitatea lanţului de îngrijiri medicale

Lanţul de ajutor şi îngrijiri medicale, cuprinde îngrijirile acordate de asistente şimedici, către victime la toate etapele începând cu locul dezastrului şi până lainternarea în spital. Acest lanţ are două subdiviziuni şi anume una care seocupă de decedaţi şi a cărui principală sarcină este identificarea victimelor şiuna pentru victimele ce pot fi îngrijite ambulatoriu şi care va fi executată demedici de medicină de urgenţă.

154

Spital

Locul Transport +dezastrului Transport Spital

distribuţie

Spital

Capacitate de Capacitate de Capacitate desalvare medicală transport medical tratament aPersonal Triaj spitalelorEchipament Personal PersonalPlanuri Echipament Echipament

Planuri Planuri

Figura nr.6 Capacităţile lanţului de îngrijiri medicale

Cele trei componente ale lanţului de îngrijiri medicale trebuie să fieechivalente pentru a nu crea haos şi trebuie avut în vedere faptul că seconsideră că cel mai mic grad de capacitate al unui component determinăcapacitatea întregului lanţ. Astfel orice creştere a capacităţii de transport prinaducerea de ambulanţe suplimentare nu rezolvă gâtuirea lanţului de îngrijirimedicale dacă nu creşte corespunzător şi capacitatea de tratament aspitalelor. Iar această capacitate se poate determina atât prin calculematematice conform tabelului prezentat mai jos cât şi printr-o apreciereempirică, conform căreia 2-3% din numărul de paturi ale spitalelor, reprezintănumărul de victime ce pot fi îngrijite într-o oră. Trebuie ţinut seama şi deoboseala echipei de îngrijiri din spital şi astfel la un spital cu cca 300 de paturipot fi îngrijite în 8 -10 ore un număr de aproximativ 50 -70 de victime (9)Calculul matematic al capacităţii de tratament al unui spital

Nr.crt Variabila Număr(N) Pondere (W) N x W1 Numărul de paturi 1/30002 Numărul de paturi chirurgie 1/2503 Număr de paturi ATI 1/204 Număr de săli de operaţii 1/105 Număr de operaţii pe an 1/200006 Număr de chirurgi 1/57 Număr de anestezişti 1/48 Număr de rezidenţi chirurgie 1/109 Număr de alţi specialişti chirurgi10 Nr pacienţi acuţi şi de urgenţă /an 1/1000011 Total

Tabelul nr.1 Calculul capacităţii de tratament a unui spital (9)

Aplicarea acestor principii la un oraş, judeţ sau chiar la o ţară întreagă poateface posibilă o apreciere statistică a stării de pregătire a sistemului medicalpentru dezastre, dar pentru un calcul precis sunt necesare aprecierea şi aaltor indicatori.

155

Rezultatele simulării

Folosind Programele Epi 6.O4 şi Epimap 2 şi un algoritm propriu de calcul amobţinut rezultatele pe care le prezentăm în tabele următoareNr.crt.

Variabila Zona II-a Zona III-a Zona IV-a Total

Populaţie urbană 5213983 3479324 2979764 11.673.071Populaţie rurală 3701081 3504833 2966443 10.172.357Total victime probabile urban 18821 1221 74 20.116Total victime probabile rural 1893 138 0 2031Total victime probabile 20714 1359 74 22.147Încarceraţi urban 3725 211 5 3941Încarceraţi rural 93 0 0 93Încarceraţi total 3818 211 5 4034Supravieţuitori după o zi 3189 141 1 3331Supravieţuitori după douăzile

94 0 0 94

Supravieţuitori după trei zile 33 0 0 33Tabelul nr 2 Rezultatele generale pe zone seismice ale simulării

Din datele prezentate în tabelul anterior rezultă cu pregnanţă că în zona IIseismică ce cuprinde judeţele din Moldova, Nordul Munteniei şi EstulTransilvaniei, numărul total de victime probabile este de 20714, faţă de22.174 totalul înregistrat pe ţară, ceea ce dovedeşte că în celelalte zonenumărul total de vicitme este mult mai mic. Analizarea numărului total devictime încarcerate arată că în zona II se înregistrează 3818 faţă de 40343numărul total de victime încarcerate pe ţară. De asemeni analizarea situaţieivictimelor încarcerate arată că după 24 de ore de încarcerare ratasupravieţuirilor scade dramatic ceea ce subliniază necesitatea desfăşurăriiacţiunii de căutare-salvare de toate gradele în primele 24 de ore pentru acreşte speranţa de supravieţuire a victimelor ce au fost încarcerate.Trecerea în revistă a capacităţii medii de transport arată că aceastăcapacitate este mai mare decât capacitatea de spitalizare în fiecare zonăseismică, dar solicitarea acestor parametri este mult mai mică în zonele III şiIV.

Analiza categoriilor de victime rezultate din simulare

Rezultatul categorisirii victimelor probabile apreciate în urma simulării, esteprezentat în tabelul nr.6, iar principalele categorii de afecţiuni înregistrate înurma simulării sunt prezentate în tabelul nr.7.

156

Nr.crt.

Variabila Zona II-a Zona III-a Zona IV-a

Total

Urgenţe absolute urban 5616 330 9 5955Urgenţe absolute rural 532 8 0 540Urgenţe absolute 6148 338 9 6495Victime ambulatorii urban 7502 456 16 7974Victime ambulatorii rural 727 23 0 750Victime ambulatorii 8229 479 16 8724Victime foarte uşoare urban 1853 89 1 1943Victime foarte uşoare rural 157 0 0 157Victime foarte uşoare 2010 89 1 2100Victime depăşite urban 3738 212 5 3955Victime depăşite rural 348 4 0 352Victime depăşite 4086 216 5 4307Decedaţi urban 2948 161 3 3112Decedaţi rural 223 1 0 224Decedaţi total 3171 162 3 3336

Tabelul nr. 3 Principalele categorii de victimeNr. crt. Variabila Zona

II-aZonaIII-a

ZonaIV-a

Total

Afecţiuni chirurgicale 5548 324 8 5880

Afecţiuni ortopedice 4767 309 12 5088Afecţiuni interne 3112 205 7 3324Afecţiuni neurochirurgicale 1037 63 1 1101Şocuri 2073 138 4 2215Arsuri 1242 75 1 1101Intoxicaţii 1037 63 1 1101Afecţiuni psihice 1037 63 1 1101

Tabelul nr. 4 Principalele categorii de afecţiuni

Analiza victimelor transportabile, a capacităţii de transport şi anumărului de formaţiuni medicale prespitaliceşti, necesare pentrumanagementul cutremurului simulat.

Rezultatele simulării sunt prezentate în tabelul nr.5Nr.crt. Variabila Zona

II-aZonaIII-a

ZonaIV-a

Total

Total victime transportabile 10050 507 10 10567Total victime transportabile cutarga/h

482 13 0 495

Total victime transportabile cubrancarda/h

223 3 0 225

Total echipe medicale mobile detriaj şi evacuare

78 0 0 78

Număr de autosanitare 1270 1125 1120 3515Capacitatea de transport/h 25,108 13,617 17,432 18,719Capacitatea de spitalizare/h 12,217 11,255 13,693 12,388

Tabelul nr. 5 Principalele categorii de victime transportabile, echipe medicalemobile şi de triaj şi numărul de autosanitareDin datele prezentate, rezultă cu pregnanţă faptul, că în situaţia produceriiunui seism de intensitatea celui simulat, devine necesară manevra resurselorumane şi materiale, medico-sanitare din judeţele limitrofe zonei afectate, mai

157

ales că rezultă posibilitatea efectuării acestei manevre relativ rapid şi cueficienţa scontată, pentru creşterea capacităţii de transport a victimelor înzona afectată. Simularea noastră oferă o imagine asupra nevoilor desuplimentare în resurse umane şi autosanitare în judeţele afectate de seism.Datele prezentate întăresc o dată mai mult nevoia efectuării unor evaluări câtmai complete a nevoilor reţelei medicale din zonele afectate de seism pentrua putea face faţă rigorilor managementului ştiinţific al unui aflux masiv devictime de diferite gravităţi. De asemeni rezultă clar faptul că pentrutransportul unui volum masiv de victime ce apar în urma unui seism devinenecesară folosirea altor resurse de evacuare, cum ar fi trenurile sanitare dindotarea SNCFR şi care pot în situaţia menţinerii viabilităţii căilor ferate,asigura posibilitatea evacuării unui mare număr de victime, care pot primiîngrijirile necesare pe durata transportului până la locul în care s poate acordatratamentul definitiv.Evaluarea victimelor ce necesită evacuare secundară şi a paturilor de spital disponibileîn caz de dezastre

Nr.crt Variabila ZonaII-a

ZonaIII-a

ZonaIV-a

Total

Total victime chirurgicale transportabile secundar 905 0 0 905Total victime ortopedice transportabile secundar 1388 31 0 1419Total victime boli interne transportabile secundar 15 0 0 15Total victime cu şocuri transportabile secundar 428 0 0 428Total victime neurochirurgicale transportabilesecundar

174 4 0 178

Total victime arse transportabile secundar 332 7 0 339Total victime intoxicate transportabile secundar 491 19 0 510Total victime psihice transportabile secundar 222 2 0 224Total victime transportabile secundar 3955 63 0 4018

Tabelul nr. 6 Victimele care necesită evacuare secundară

Nr.crt Variabila ZonaII-a

ZonaIII-a

ZonaIV-a

TOTAL

Paturi chirurgicaledisponibile

2187 2087 2020 6294

Paturi ortopedie disponibile. 1121 919 863 2903Paturi boli internedisponibile

5390 4627 6019 16036

Paturi neurochirurgicaledisponibile

295 90 163 548

Paturi ATI.disponibile 698 706 739 2143Paturi Arşi disponibile 623 215 177 1015Paturi intoxicaţi disponibile 23 8 4 35Paturi psihiatrie disponibile 3888 2334 3876 10098Total paturi disponibile 14207 10986 13861 39054

Tabelul nr. 7 Distribuţia paturilor de spital disponibile pe specialităţi în zoneleseismice.

158

Analiza costurilor intervenţiei medicale prespitaliceşti si aspitalizării victimelor cutremurului simulat

Nr.crt.


Victime transportabilecu ambulanţa

5387 251 3 5641

Victime transportabilecu vehiculele poliţiei

1570 59 0 1629

Victime transportabilecu vehicule proprii

1570 59 0 1629

Victime transportabilepe picioare

368 9 0 377

Victime transportabilecu mijloace comune

969 33 0 1002

Tariful de transport cuambulanţa

28552.367 5110.460 4636.068 12766.298

Costul total altransportului

4.06890E+08 2612359.400 542.261 4.071.723.699,9

Tariful de spitalizare 135719.258 169439.979 111340.545 138.833,260Costul total al spitalizării 1.47687E+10 8.06103E+08 17598452.080 15.592.401.452,08

Tabelul nr. 8 Costul transportului, durata spitalizării victimelor şi costulspitalizării

1 3 5 7 9

11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41

TARIFTRTARIFSP

0.00

2000000000.00

4000000000.00

6000000000.00

8000000000.00

10000000000.00

12000000000.00

14000000000.00

16000000000.00

18000000000.00

TARIFTRCTRTOTTARIFSPCTOTSP

Figura nr. 7 Tarifele şi costurile transportului şi a spitalizării victimelor în urmacutremurului simulatLa aceste sume se adaugă costurile pentru evacuarea secundară a victimelorcare nu pot fi spitalizate la spitalele unde au fost aduse, precum şi costurilespitalizării acestor victime după cum urmează:Costul total al transportului secundar al victimelor= 6.729.748.200 lei;Costul total al spitalizării victimelor secundare=153.267.405.564 lei, ridicândastfel costurile totale prezumtive, fără a avea în calcul materialele folosite înfaza prespitalicească la: 179.661.278.891 lei.Analiza necesarului de materiale biologice, oxigenului şi pansamente pentruintervenţia medicale în urma cutremurului simulat

Nr. crt. Variabila Zona II-a Zona III-a Zona IV-a TotalOxigen/l 67180170 198822 369 67.379.361Sânge/l 751 3 0 754Soluţiiperfuzabile./l

567 0 0 567

Pansamente 30639 228 0 30.867Atele 3012 175 3 3190

Tabelul nr.9 Unele materiale şi produse biologice necesare pe timpulintervenţiei medicale prespitaliceşti în urma cutremurului simulat.

159

Analiza numărului şi pregătirii medicilor şi personalului medicalnecesar în intervenţia medicală în dezastre

Nr.crt.


ExistentNumăr total de medicidin ambulanţe

188 133 201 522

Medici specialişti deurgenţă

9 1 4 14

Medici specialişti dealte specialităţi

8 2 0 10

Medici specialişti şiprimari

71 60 59 190

Medici de MG dinambulanţe

100 70 138 308

Asistenţi medicali 847 1028 865 2740Necesar pentru intervenţia la dezastre

Medici de urgenţă 312 0 0 312Specialişti 114 0 0 114Cu competenţă 198 0 0 198Asistenţi medicali 468 0 0 468Brancardieri 624 0 0 624

Tabelul nr.10 Existentul şi necesarul de medici şi personal medical în caz dedezastre

Analiza statistică a datelor simulării

Calculul coeficientului de corelaţie pentru victimele probabile şi victimeletransportabile arată că acest coeficient r=1, ceea ce atestă o corelaţie strânsălineară directă, atestând faptul că dacă un termen al comparaţiei creşte,creşte şi cel de al doilea.

Nr.crt Variabila Zona II-a Zona III-a Zona IV-aCoeficientul de corelaţie rTOTVICPR-TOTVICTR

r = 1.00 r^2 =1.00

r = 0.99 r^2 = 1.00

r = 0.88 r^2 = 0.77

CAPATRAN-CAPASP

r^2 = 0.89 ra^2= 0.88

r^2 = 0.79 ra^2 =0.78

r^2 = 0.75 ra^2 = 0.74

Testul TTOTVICTR-TOTVICTRS

T statistic =4.678,p = 0.00001

T statistic = 5.610,p = 0.000001

T statistic = 2.079, p =0.04052

Tabelul nr 11 Coeficientul de corelaţie şi probabilitatea realităţii diferenţelorunor variabileAnaliza probabilităţii ca variabilele investigate să fie reale s-a făcut pentruvictime transportabile şi victimele transportabile secundar şi a relevat faptul căt=4.678 în zona II-a, t= 5.610 în zona III-a şi t= 2.079 pentru zona IV-a, ceeace stabileşte probabilitatea ca aceste date să fie reale la p = 0.00027% deciprobabilitatea este foarte mare, înalt semnificativă statistic.Calcularea coeficientului de corelaţie între TOTVICPR-TOTVICTR şiCAPATRAN-CAPASP, arată că acest coeficient vaiază pe zonele seismice dela r = 1.00 la r^2 = 0.77 pentru primele 2 şi de la r^2 = 0.89 la r^2 = 0.75pentru ultimele 2 variabile , ceea ce menţine aceste variabile în limita uneicorelaţii lineare directe înalte.

160

Concluzii

Din datele prezentate se desprind cu pregnanţă următoarele condiţii ale uneiintervenţii medicale eficiente în caz de cutremur:- necesitatea absolută a evaluării vulnerabilităţii aglomerărilor umane urbanela cutremure şi estimarea volumului probabil de victime, a structurii probabilea acestora şi evaluarea capacităţii de intervenţie prespitalicească ;- dimensionarea cât mai corectă şi apropiată de realitate a sistemuluiprespitalicesc de intervenţie;- dotarea şi antrenarea corespunzătoare a elementelor sistemului medical deintervenţie în caz de cutremur;- asigurarea unei conduceri unice şi ferme a dispozitivului medical deintervenţie atât prin asigurarea legăturilor cât şi prin optimizarea informaţiilornecesare luării unor decizii cât mai corecte;- necesitatea dezvoltării sistemului medical de urgenţă, care constituieinfrastructura sistemului medical de intervenţie la dezastre.

managementul apĂrĂrii Împotriva dezastrelor la …… · managementul apĂrĂrii Împotriva...

Documents