domus util14 R o m  n i a L i b e R à , v i n e R i , 2 8 i a n u a R i e 2 0 1 1

AMENAJĂRI. Confort sporit și ambianţă în living

Orice locuinţă, indiferent de gradul de deteriorare la care a ajuns, poate să fie transformată într-un spaţiu modern și confortabil.

Interviu

Lemnul și ferestrele oferă căldura și confortul specifice spaţiilor mansardate, fiind însă necesare câteva măsuri de întreţinere și accesorizare

Iarna la mansardăTRUCURI ȘI PONTURI. Idei și măsuri pentru accesorizarea și întreţinerea ferestrelor

Este cunoscut faptul că ma­terialele textile reprezintă viitorul în domeniul interio­rului. De aceea, la târgul și expoziţia HEIM TEXTIL, ca­re se desfășoară la începutul anului la Frankfurt, se regă­sesc mulţi designeri repu­taţi, care anunţă care sunt tendinţele pentru materiale­le textile. Proaspăt întoarsă de la această manifestare, de fapt cea mai importantă din domeniu, Cristina Stănescu de la DESTRA, a fost dornică să ne spună cum va trebui să ne alegem anul acesta perde­lele, draperiile, așternuturile de pat, feţele de masă, tape­tul sau materialul pentru tapiţerie.

Care au fost noutăţile și tendinţele pe care le-aţi remarcat la ediţia din acest an a târgului HEIM TEXTIL. Ce recomandări privind alegerea materialelor textile le-aţi face celor care își renovează sau amenajează locuinţele și care doresc să fie în pas cu moda?

Anul acesta, designerii ne sfătuiesc să apelăm la materiale mai puţin lucioase și extravagante și să mergem pe texturi mai naturale, materiale din in, bumbac sau lână. Pentru textilele destinate așter­nuturilor de pat și feţelor de masă se vor folosi materiale în culori vii, cu dungi și model floral. Mulţi dintre expozanţi au amenajat standurile cu materiale în culori de pământ (bej, maro, verde). Perdele simple, vaporoase și draperii colorate, cu modele florale mari sau în dungi, modele cu inserţii de catifea sau combinaţii de catifea cu tafta, acestea au fost tendinţele în care marii designeri și­au prezentat noile colecţii de primă va ră­vară 2011. În ceea ce privește tapetul, ca noutate, au apărut modele cu aplicaţii metalice și, spre deosebire de anii trecuţi, designerii propun acum în special culori tari și forme geometrice.

constantin.stefan@romanialibera.ro

Condiţia necesară este să investiţi suficiente resurse creative și finan­ciare. Pentru a de­

monstra cele spuse mai sus am ales zona de zi a unui apar­tament construit în perioada interbelică, ale cărei finisaje nu mai fuseseră refăcute în ultimii 40 de ani.

Iniţial, livingul era format din două zone, fiecare dintre ele având o suprafaţă de 20 mp. Zonele erau separate prin intermediul a trei uși de tip glasvand. Aceste uși au fost eliminate, lucru ce a condus la obţinerea unei camere de zi de mari dimensiuni. Totuși, cele două zone iniţiale au fost păs­trate, deoarece ele au primit funcţiuni diferite.

Prima dintre ele a fost amenajată ca dining

Peretele care separa camera de zi de hol a fost demolat pe întreaga lui lungime de 2 m. Pe grinda ră­masă liberă a fost construită o arcadă din profile metalice și plăci din gipscarton. O parte din instalaţia electrică a fost intro­dusă în volumul reprezentat de arcadă. În acest fel nu a mai fost necesară săparea șanţurilor în pereţi.

Vechiul parchet din lemn ma­siv a fost eliminat. De asemenea, au fost înlăturate și toate stratu­rile care formau structura de ba­ză a acestuia. A fost turnată o șapă din ciment și nisip cu o gro­sime cuprinsă între 5 și 8 cm. Di­ferenţa de grosime a fost necesa­ră pentru a se putea obţine o su­

prafaţă perfect plană. După us­carea șapei, a fost montat par­chet laminat.

Pereţii au fost decopertaţi până la stratul de tencuială. Ei au fost gletuiţi, șlefuiţi și zugrăviţi cu vopsea lavabilă de culoare albă.

Ușa care asigură corespondenţa cu vestibulul a fost păstrată la do­rinţa proprietarilor. Ea a trecut printr­un proces riguros de re­condiţionare, în urma căruia și­a schimbat complet înfăţișarea.

Cea de-a două zonă a camerei de zi a fost amenajată ca living

În urma eliminării ușilor glas­vand, ea comunică direct cu no­ul dining, formând împreună o zonă de zi de 41,5 mp.

Pe grinda rămasă liberă, după eliminarea celor trei uși care formau glasvandul, a fost con­struită o arcadă din profile me­talice și gipscarton. Porţiunea de perete pe care era fixat tocul ușilor a fost consolidată înainte de începerea construirii arcadei, deoarece ea a servit drept bază pentru aceasta.

Balconul a fost integrat în living după ce au fost executate următoarele operaţii: ușa, fe­reastra și porţiunea de perete care separau camera de logie au fost eliminate. De asemenea, a fost eliminat parapetul din cărămidă al logiei. Aceasta a fost închisă cu geamuri termoi­zolante montate în tâmplărie din PVC.

În zona fostului perete care se­para camera de balcon a fost construit un bar din profile me­talice, plăci din gipscarton și că­rămizi de sticlă în două culori diferite. Blatul barului a fost realizat din PAL melaminat în aceeași nuanţă cu restul mobili­erului din cameră.

Unul din pereţii longitudinali a fost decorat cu plăci din ipsos, turnate în matriţă de cauciuc, care imită piatra naturală.

Fereastra a fost eliminată, iar în golul rămas au fost zidite că­rămizi de sticlă. În acest fel, a fost asigurată iluminaţia natu­rală a camerei, dar a fost obtura­tă priveliștea, deloc agreabilă, spre curtea interioară.

Cum înnoim un spaţiu veChi

Să locuiești la mansardă poate fi comod dar și deosebit de romantic, în special iarna. Pentru a menţine însă nivelul de confort este nevoie de o serie de măsuri care vizează în special feres-trele de mansardă.

ion.diamandi@romanialibera.ro

Amenajarea mansardei pentru această perioadă a anului pre­zintă posibilităţi practic nelimi­tate, datorate în special tavanu­lui înclinat, libertăţii de alegere a compartimentării și volumu­lui extrem de diferit faţă de o în­căpere dreptunghiulară. Pe de altă parte, aici regăsim o multi­tudine de materiale de construc­ţie naturale, în primul rând lem­nul (căpriori, grinzi, dușumea, ferestre), care oferă acea căldură specifică numai acestor spaţii. În funcţie de stilul preferat, se poate realiza un aranjament cald, prietenos, se poate opta pentru o amenajare elegantă și eclectică sau una minimalistă și rustică.

Ferestre de mansardă și rulouri

Ferestrele de mansardă dau un aer original și boem, asigurând lumina naturală, deosebit de im­portantă în acest spaţiu unde, din cauza înclinaţiei acope ri­

șului, nu se pot pune ferestre obișnuite. Peisajul care se des­chide de la fereastra mansardei este spectaculos, datorită un­ghiului de înclinaţie al aco­perișului. Sub pereţii în pantă te poţi desfăta dimineaţa la o ceaș­că de cafea sau ceai, sau seara admirând spec tacolul pe care stelele îl dese nează pe cer.

Fiind înclinate, sunt mai puţin protejate de intemperii, ploaie sau zăpadă, precum și de impu­rităţi și frunze. De aceea, cu tre­cerea timpului, necesită câteva

măsuri simple pentru întreţine­re. Printre acestea se numără lăcuirea lemnului (operație ce trebuie a fi făcută cu un lac pe bază de apă), ungerea balamale­lor și curăţarea jgheaburilor ra­melor de etanșare de frunze și alte impurităţi. Este recoman­dat ca acestea să se facă toamna. Acum însă a nins din nou. Pe acoperiș și pe ferestrele mansar­dei se pot acumula cantităţi mari de zăpadă și gheaţă, iar fe­reastra reprezintă una dintre primele zone unde acestea încep

să se topească. Este nevoie de o măsură în plus, și anume cură­ţarea zăpezii și a gheţii din zona situată deasupra și împrejurul ferestrei, pentru a permite dre­narea eficientă a apei rezultate în urma topirii zăpezii. Dacă nu se procedează astfel, alternanţa dintre perioadele calde și reci poate avea ca rezultat formarea unui bloc de gheaţă pe fereastră, care poate determina acumula­rea apei proaspăt topite și, astfel, infiltraţii în jurul ferestrei. Gea­mul izolator cu care este prevă­

zută fereastra asigură un coefici­ent de izolaţie termică ce reduce substanţial pierderile de căldură. Pentru sporirea confortului ter­mic, nu uitaţi că accesorizarea ferestrei cu un rulou interior, pe lângă rolul său decorativ, îm bu­nă tăţește, la rândul său, izolaţia termică în timpul iernii cu până la 34%. Pentru zilele însorite, când, în combinaţie cu zăpada, lumina puternică a soarelui poa­te deranja, rulourile interioare și exterioare reprezintă, de aseme­nea, o bună soluţie.

Texturi naturale, și nu extravagante

Cristina Stănescudesigner

În timpul lucrărilor Situație finală

2

1

Materialele pentru camerele de copii sau adolescenţi au cunoscut în ultimul timp o adevărată explozie. Care este situaţia pentru anul în curs?

Și în acest an sunt la modă per­sonaje ca Hanna Montana pen­tru textilele de copii. Se poartă carourile și cercurile în combi­naţii de două sau trei culori, pentru camere de adolescenţi, sau peisajele cu clădiri colorate, puternic luminate, ale unor zgâ­rie­nori, litere asimetrice sau fi­guri de artiști/cântăreţi. Un ma­terial interesant pentru adoles­cenţi, pe care l­am văzut la târg la unii dintre designeri, a fost o draperie formată din colajele unor articole din ziar sau un co­vor realizat sub forma unui colaj din etichete de blugi – creaţii in­edite, de altfel, pentru o cameră de adolescent, precum și creaţii­le retro, care revin la modă.

Fiind manifestare cu puternic accent internaţional, bineînţeles că temele cu caracter etnic se regăsesc la producătorii din ţările orientale, Africa sau America de Sud, de altfel etnicul fiind și o tendinţă la modă. Cum a fost prezentat la această ediţie a târgului? Textilele care se regăsesc cel mai des în trendul caselor tradiţio­nale sunt ţesăturile naturale, brodate sau vopsite, cu impri­meuri geometrice sau suprapu­neri de texturi, inspirate din modele africane, asiatice sau sud­americane. Culorile sunt vii, puternice, în nuanţe de roșu, verde, portocaliu. Anul acesta la târg au fost de admirat mate­rialele de provenienţă indiană, splendid ţesute, materiale cu imprimeuri originale, inspirate din poveștile tribale.

3

domus util R o m  n i a L i b e R à , v i n e R i , 2 8 i a n u a R i e 2 0 1 1 15

ApA și plAnteleViaţa plantei este condiţionată de prezenţa apei. Fără apă, celulele vegetale nu au presiune și putere de absorbţie, nu pot prelua substanţele nutritive din pământ, transpiraţia se micșorează, iar supraîncălzirea care se produce poate cauza moartea plantei. Când trebuie udate plantele, cum (de sus sau în farfuia ghiveciului), cum trebuie să fie apa? Răspunsurile nu sunt chiar simple, fiecare caz în parte necesitând mai multe informaţii. De aceea, pentru recomandări în acest sens ne-am adresat unui specialist, ing. horticol Luminiţa Mușetescu.

COLŢUL VERDE. Udarea plantelor este deosebit de importantă chiar și în sezonul rece

M ulte flori de cameră sunt distruse însă din dragoste excesivă, ma­

nifestată prin administrarea unei cantităţi exagerate de apă. Supradozarea apei are deci efec­te distructive. Excesul de apă elimină oxigenul necesar rădă­cinilor, iar acestea se asfixiază și încep să putrezească. Acesta este fenomenul de „umezeală blocată“, care constituie, de fapt, moartea plantei. Udatul corect, individual, și nu con­form unei scheme generale, este una dintre cele mai impor­tante lucrări de îngrijire.

Întrebarea pusă de noi toţi este: „Cât de des trebuie udată planta?“ Din păcate, la această întrebare nu există un răspuns general valabil. Fiecare caz în parte are un răspuns, iar acesta se formulează în funcţie de ne­cesităţile plantei, mărimea și vi­goarea ei, starea de creștere sau de repaus a acesteia, condiţiile din cameră (lumină, căldură), anotimp, însușirile pământului din recipient, materialul din ca­re este confecţionat vasul etc.

Iarna, când plantele trec prin repaus, marcat de încetinirea sau stoparea creșterii, apa se ad­ministrează rar și numai când pământul este uscat. Plantele care nu prezintă creșteri noi se udă mai puţin. În perioada fri­guroasă sau în condiţii de tem­peratură scăzută, unele plante se mulţumesc doar cu afânarea

stratului de pământ de la supra­faţă.

Plantele așezate în locuri în­sorite sau în camere cu lumi­nozitate accentuată și cu tem­peraturi ridicate se udă mai abundent decât cele aflate la umbră sau în încăperi neîncăl­zite. Ghivecele din plastic reţin umezeala mai mult, în timp ce vasele din lut permit o mai bu­nă aerisire a pământului și, res­pectiv, a rădăcinilor.

Pământul (substratul) folosit pentru plantele de cameră este, de cele mai multe ori, fie un amestec din mai multe compo­nente (turbă, pământ de frun­ze, mraniţă, nisip), fie turbă cu adaos de elemente minerale. Turba fibroasă are o capacitate foarte bună de reţinere a apei, motiv pentru care udarea tre­buie făcută mai rar. Ca urmare, diferenţa de frecvenţă a udării trebuie făcută cu atenţie.

Când anume trebuie udate plantele?

Pământul de la suprafaţă trebu­ie să fie uscat până la o adânci­me de 1­2 cm. Într­un ghiveci cu diametrul mai mare, pământul poate fi foarte uscat la suprafa­ţă, dar umed în profunzime. În cazul turbei, pământul se veri­fică cu degetul. Dacă aderă pe deget, udarea se mai amână.

Este preferabil ca udarea să se facă mai rar și mai profund decât mai des și superficial (caz în care pământul este ud la su­

prafaţă, dar uscat în profunzi­me). O altă întrebare care poate fi pusă este: „Cum trebuie să se ude – de sus, prin turnarea apei în ghiveci, sau de jos, turnân­du­se apă în farfuria pe care este așezat ghiveciul?“. Decizia se ia în funcţie de specie. Cele mai multe specii se udă de sus, situaţie în care apa pătrunde repede, iar elementele nutriti­ve sunt mai bine repartizate în substrat. Udarea de jos (prin in­filtraţie) este mult mai lentă și transportă sărurile minerale la suprafaţă, unde rămân sub for­

constantin.stefan@romanialibera.ro

Întâi de toate, gipsul este un material de construcție natural, cu multe calităţi, calităţi pe ca­re le preiau și plăcile de gipscar­ton. Acestea reglează climatul interior al locuinţei, contribu­ind în mod esenţial la confortul locatarilor.

Pereţii despărţitori din plăci de gipscarton posedă excelente proprietăţi de izolare termică și fonică. Atributul izolator poate să fie potenţat dacă în struc­tura pereţilor este introdus un strat de vată minerală de sticlă. Suprafaţa pereţilor preia rapid temperatura din cameră, ei de­venind foarte eficienţi pe tim­pul iernii, imediat ce sistemul de încălzire a fost pornit.

Pereţii despărţitori din plăci de gipscarton sunt neportanţi. Ei se pot realiza ca pereţi simpli sau dubli. Proprietăţile statice și fi­zico­constructive ale acestui tip de pereţi rezultă din interacţiu­nea care are loc între structura de susţinere, realizată din profile metalice, plăcile de gipscarton și

Pereţi executați din gipscartonSOLUții. Compartimentarea spaţiului

Acest tip de pereţi posedă o serie de avantaje și dezavantaje. Faptul că primele domină ne face să dăm un răspuns afirmativ întrebării de mai sus.

stratul de material izolator in­trodus în spaţiul liber dintre fe­ţele peretelui (vată minerală de 50 mm sau 100 mm). Pereţii din gipscarton pe structura metali­că pot suporta diferite încărcări cu obiecte. Greutatea acestora nu trebuie însă să depășească 50 kg. Pentru încărcări mai mari exis­tă suporţi speciali.

Alte avantaje ale pereţilor din gipscarton (sisteme constructi­ve uscate):

Sunt mai ieftini decât pere­ţii realizaţi prin procedeul de construcţie umed (cu cără­mizi).

Prin montarea uscată a aces­tora nu rezultă umezeală in­utilă.

Montarea pereţilor pe struc­tură metalică este nu numai curată, ci și mai rapidă cu 50% faţă de sistemul umed.

Pe lângă acest câștig de timp, se mai obţine, în plus, redu­cerea timpului de finisare și curăţenie.

Au o capacitate de izolare ter­mică și fonică mai bună decât pereţii masivi.

Suprafaţa peretelui nu mai necesită altă prelucrare ulte­rioară. După montare, ea poa­te să fie tapetată sau zugrăvi­tă (numai după ce îmbinările au fost armate).

Un metru pătrat de perete cântărește numai 25 până la 5O kg, în timp ce un perete masiv depășește 200 kg/m2.

mă de sedimente albe. Într­un astfel de caz se impun, din când în când (la 1­2 luni), udatul de sus, pentru spălarea sărurilor, și îndepărtarea și înlocuirea pă­mântului de la suprafaţă.

Această metodă avantajează plantele în formă de rozetă sau cu frunze pubescente (primula, gloxinia, streptocorpus, saint­paulia, unii cactuși). În ambele situaţii de udare, apa nu trebuie să rămână mult timp în farfu­rie, întrucât puţine plante su­portă excesul de apă (este vorba de orhidee, cala și cyperus, în

cazul cărora ghiveciul trebuie să se scufunde permanent în 1­2 cm de apă, în farfurioară).

Calitatea apei

În privinţa calităţii apei, cea mai bună este apa de ploaie, ca­re va fi folosită atunci când exis­tă posibilităţi de strângere a ei. Apa potabilă conţine adesea clor și alte elemente dezinfectante care sunt dăunătoare plantei. Aceasta poate fi folosită după ce este lăsată 1­2 zile în vase des­chise pentru evaporarea lor și

Siguranţa în exploatare a sistemelor gipscarton se ba­zează pe norme profesionale îndelung verificate.

Dintre dezavantaje, cel mai important este rezistenţa scă­zută la șocurile mecanice. Din

P ot asigura întrea­ga cantitate de apă caldă menajeră de care are nevoie o

familie. Iată cele mai im­portante informaţii despre aceste sisteme, precum și modalitatea de achiziţiona­re prin programul guverna­mental „Casa Verde“.

Cu cât scade factura de întreţinere?

De obicei, la ofertarea echipamentelor solare se urmărește o rată anuală de acoperire a necesarului. Da­că ne referim la instalaţiile solare destinate locuinţelor individuale, această rată este între 60% și 70%, în ceea ce privește partea de apă cal­dă. Cu alte cuvinte, aproape trei sferturi din apa caldă pe care o consumaţi în gos­

Panourile solareCasa Mea

podărie ar putea fi încălzită de către soare, cu scăderea propor­ţională a costurilor de întreţi­nere. Iar o instalaţie solară are o durată de viaţă de 20­25 de ani.

Când apelaţi la soare, renunţaţi la lemne?

Nu neapărat. Adevărul este că echipamentele solare se pot utiliza atât în instalaţii individuale, cât și în com­pletarea instalaţiilor clasice deja existente, indiferent de combustibilul folosit sau de marca echipamentului pentru încălzire. Ba, mai mult, de­oarece instalaţia solară poate prepara apa caldă doar în con­diţiile în care există radiaţie solară, e chiar recomandabil să optaţi pentru un sistem mixt. Mai multe informații în revista „Casa Mea“ din luna februarie.

acest motiv trebuie evitate loviturile cu corpuri dure. De asemenea, acești pereţi sunt sensibili în zonele de îmbinare a plăcilor de gipscarton. Aici pot să apară fisuri în straturile de finisaj în cazul în care clădirea este supusă la trepidaţii.

pentru depunerea excesului de săruri. Conţinutul de calciu al apei nu este lipsit de interes. Un conţinut prea mare de calciu in­disponibilizează celelalte ele­mente nutrivite. Apa cu un con­ţinut excesiv de calciu trebuie fiartă sau tratată cu substanţe chimice lichide sau sub formă de tablete, pentru precipitarea calciului.

Temperatura apei

De asemenea, nu trebuie uitat că temperatura apei are o im­

portanţă foarte mare. Aceasta va coincide cu temperatura ca­merei în care stau plantele. De aceea, undeva într­un loc ferit, se vor ţine sticle sau alte vase pline cu apă ce va fi folosită la udare.

Iată numai câteva dintre ele­mentele de care va trebui să ţi­neţi cont atunci când îngrijiţi plantele, respectiv când le udaţi, pentru ca florile de apartament să crească viguroase și sănătoa­se pe tot parcursul anului și în special iarna, anotimpul cel mai dificil pentru ele.

Iarna, când plantele trec prin repaus, apa se administrează rar și numai când pământul este uscat. Unele plante se mulţumesc doar cu afânarea stratului de pământ de la suprafaţă