amenajari cluburi sportive
TRANSCRIPT
BADARAN ADRIAN
AMENAJAREA UNUI CLUB SPORTIV
Prin baza sportiva se intelege orice constructie sau amenajare speciala, permanenta
sau temporara, impreuna cu anexele social-sanitare necesare si prevazute cu utilajul
corespunzator practicarii exercitiilor fizice si a sportului.
Ele se impart in doua mari categorii : baze sportive deschise, unde activitatea este
limitata de obicei de anotimp (terenuri de sport, partii de schi, stadioane etc.) ; baze
sportive inchise (Sali, piscine etc.), care permit activitatea sportiva in decursul intregului
an. In functie de amploarea activitatii pot fi : baze sportive simple destinate unui singur
sport si baze sportive complexe destinate practicarii mai multor ramuri de sport. In cadrul
bazelor sportive, amenajarile se impart in :
Amenajari de baza, unde se practica exercitiile fizoice si sportul : sala, terenul etc.
Amenajari auxiliare administrative, care asigura conditiile materiale : magazii,
ateliere
Amenajari auxiliare sanitare : garderoba, vestiare, dusuri, WC-uri, cabinete
medicale
Amenajari pentru spectatori : tribune, anexe social-sanitare
Practicarea exercitiilor fizice si sporturilor isi atinge adevaratul scop, intarirea starii
de sanatate si obtinerea de rezultate sportive superioare, numai daca se respecta conditiile
de igiena sportriva.
In cadrul igienei sportivilor unrol important il ocupa si giena bazelor sportive.
IGIENA BAZELOR SPORTIVE
Constructiile sau amenajarile speciale, cu anexele prevazute cu utilajul necesar, care
servesc la practicarea ramurilor sportive, se numesc baze sportive.
Exista baze sportive deschise (stadioanele, terenurile de sport) si baze de sport
inchise (salile de sport, sau de gimnastica, manej 21521f512v urile sportive, bazinele de
inot acoperite etc.).
Bazele sportive trebuie prevazute cu anexe care sunt in legatura directa cu
practicarea exercitiilor fizice. Acestea sunt: cabinetul medico-sportiv, salile de masaj,
vestiare, dusuri cu apa calda si rece, closete, cabinete pentru profesori, instructori, sala de
antrenori, incaperi pentru depozitarea materialelor sportive.
Suprafata necesara amenajarilor sportive, in limitele oraselor si satelor, dupa
normele existente, trebuie sa fie de cel putin 1,50 - 3 m2, pe cap de locuitor.
AMPLASAREA BAZELOR SPORTIVE
La alegerea terenului pentru construirea si amenajarea unei baze sportive pe
teritoriul unui oras sau comuna, trebuie sa tinem seama de urmatoarele considerente : de
gradul de impuritate a solului si a atmosferei, de spatiul necesar, de orientare, de
amplasament si de vecinatati, de alimentatia cu apa, de salubritatea si de caile de acces
ale bazei sportive.
La alegerea locului pentru amenajarile sportive de tip deschis, trebuie sa se faca in
mod obligatoriu o analliza chimico-bacteorologica a solului.
Pentru construirea amenajarilor sportive trebuie sa alegem un loc sanatos, uscat,
permeabil, cu panza de apa freatica la adancime de cel putin un metru. In caz contrar, este
nevoie de drenare speciala.
Se recomanda ca amenajarile sportive, mai ales cele deschise, sa se instaleze in
gradini, parcuri si alte locuri bogate in plantatii, care reprezinta un filtru foarte bun pentru
impuritatile aerului si, in acelasi timp, protectie impotriva vanturilor locale dominante.
Suprafata plantatiilor trebuie sa reprezinte cel putin 30% din terenul destinat amenajarilor
sportive deschise, pentru a se crea un microclimat potrivit, pentru permanenta
improspatare a aerului, datorita respiratiei vegetale, umbra, racoare, bariera pentru praf,
fum, zgomot, vant.
Daca trebuie sa instalam amenajarile sportive deschise la distante mici de fabrici au
uzine, in regiuni cu un aer mai putin pur, trebuie sa tinem seama de roza vanturilor si sa
preferam locurile ferite de vantul care bate dinspre zona poluata, creand la nevoie perdele
de arbori pentru adapostirea terenurilor de vant si de emanatii nocive (gaze, fum, praf
etc.).
Calitatea aerului se determina printr-o analiza speciala pentru aprecierea gradului de
impurificare.
Spatiul.
La constructia de baze sportive, pe langa spatiul necesar constructiilor sportive,
trebuie avute in vedere si anexele social-sanitare, spatiul rezervat pentru spectatori, zona
verde din inteiorul bazei, locul rezervat pentru parcarea autovehiculelor.
Orientarea.
In cladirile destinate amenajarilor sportive trebuie sa fie asigurata lumina solara,
mai ales in timpul iernii. Aeasta se poate realiza prevazand ferestre spre sud si orientand
axa constructiei de la rasarit spre apus.
Amenajarile sportive de tip deschis trebuie sa fie plasate cu axa longitudinala
orientata de la nord la sud.
In regiunile unde sufla vanturi puternice, consatnte, intr-o singura directie, se
recomanda orientarea amenajarilor sportive deschise, cu axa lunga perpendiculara pe
directia predominanta a vanturilor.
Amlasamentul si vecinatatile.
Amenajarile sportive se recomanda sa fie amplasate in zona verde a localitatii. La
amplasarea bazei spotrive se va tine seama si de felul ei de folosire.
Astfel, bazele sportive care deservesc o scoala sau un grup de unitati scolare vor fi
situate la o distanta de maximum 500-1000 m departare de scoala .
Amenajarile sportive nu vor fi plasate la o distanta mai mica de 4-5 km de locuri
mlastinoase, care pot fi surse de tantari anofeli.
La alegerea locurilor se vor avea in vedere si posibilitatile de extindere a bazei
sportive, care, dintr-un nucleu modest, poate ajunge cu timpul un stadion sau chiar un
complex sportiv. Se recomanda ca terenul ales sa se afle in apropierea unei ape curgatoare
sau a unui lac asanat, de preferat intr-un parc natural sau artificial, asa cum sunt
Complexele Sportive « Lia Manoliu » si « Dinamo » (in Bucuresti) « Constructorul » si
« Extensiv » (in Craiova).
In apropiere de apele curgatoare se va tine seama de posibilitatea eventualelor
inundatii, iar cand terenul este situat la poalele unei pante, se va avea in vedere
posibilitatea inundarii bazei prin apele de precipitatii atmosferice, care se scurg pe panta.
La aconstruirea bazelor sportive din cadrul orasului vor fi evitate locurile situate pe
strazile mult circulate, care sunt o sursa de zgomot si praf, precum si vecinatatea cladirilor
mari, care ar umbri terenurile de sport.
Alimentatia cu apa si salubritatea.
Amenajarile sportive trebuie sa fie alimentate cu un debit suficient de apa potabila,
de conducta, care sa acopere nevoile maxime ale bazei : pentru apa potabila, pentru igiena
corporala, umplerea bazinelor, gurile de incendiu si udatul terenurilor.
Din punct de vedere al salubritatii amenajarilor sportive, evacuarea apelor
intrebuintate se face in reteaua de canalizare a orasului, tiinand seama de debitul maxim
pe care-l poate primi in unitatea de timp, fara a pricinui erfluarea canalului in subsolurile
caselor din vecinatate, ori evacuarea lor in ape statatoare sau curgatoare, instalandu-se pe
traseul evacuarii decantoare si filtre biologice. Puturile absorbante sunt inlocuite cu un
sistem de drenaj la suprafata si in adancime mica, de 0,40-0,50 m. Gunoiul adunat de pe
bazele sportive va fi pus in lazi de metal cu capac si va fi ars in crematoriu.
Caile de acces.
Amenajarile sportive trebuie sa fie deservite prin cai de comunicatt bune. Accesul
la o baza sportiva trebuie sa fie usor, atat pentru sportivi, cat si pentru spectatori.
Drumurile care ajung la baza, precum si acelea din apropierea ei, trebuie sa fie asfaltate
penrtu a evita zgomotul si praful. Iesirile bazelor sportive cu acces pentru public trebuie sa
fie proiectate in asa fel incat sa permita evacuarea bazei in scurt timp. In afara de aleile
pentru evacuarea publicului, se vor proiecta locuri de parcare pentru autovehicule si cai
separate de dispersare a acestora, pentru a evita accidentelor.
La amplasarea unei baze sportive cu spectatori, trebuie sa se asigure posibilitatea
unor cat mai largi cai de acces la baza, prin mijloace de transport puse la indemana
maselor largi ale populatiei.
Proiectarea.
La proiectarea amenajarilor sportive de tip deschis se va tine seama de cerintele
metodice si tehnice. Din punct de vedere igienic este foarte important sa asezam astfel
locurile pentru diferite probe sportive (sarituri, aruncari cu discul, sulita, greutatea, etc.)
incat sa prevennim ciocnirea sportivilor, loviturile incidentale cu sulita, greutatea, etc.
La aproiectarea si amplasarea diferitelor incaperi, in amenajarile sportive inchise,
trebuie sa se tina seama de succesiunea naturala a deplasarilor sportivilor, instalandu-se la
inceput vestiarul pentru hainele de strada, W.C.urile, dusurile, apoi vestiarul pentru
echiparea echipamentului sportiv si, in cele din urma, incaperea principala sportiva : sala
de sport. Incaperile principale trebuie sa fie prevazute cu camere pentru masaj si cabinet
medical.
NORME GENERALE
ALE BAZELOR SPORTIVE IN AER LIBER
Suprafata necesara.
Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate amenajarile sportive din fiecare
oras se calculeazala 3,5 m2 pe cap de locuitor. Suprafata necesara pentru o baza sportiva in
aer liber, care are un nucleu sportiv format dintr-un teren de fotbal si un teren pentu
atletism, este de 12000-15000 m2, iar pentru amenajarea in jurul nucleului sportiv a unei
zone verzi, lata de 10-20 m, suprafata bazei sportive necesita 20000-25000 m2.
In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara competitii cu acces pentru public,
trebuie prevazuta si suprafat de teren rezervata acestuia. Criteriul de apreciere este
urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400 de persoane si pot sedea 200-220 de
persoane. Pe langa acest spatiu, necesar publicului spectator, trebuie sa socotim in plus
suprafata de teren pentru usurinta circulatiei publicului, la intrarea siiesirea din tribune si
pentru parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor creste, in aceeasi masuraa se
mareste si spatiul rezervat parcarii masinilor.
Suprafete medii ale constructiei sportive :
Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de spectatori - 4 ha de teren ;
Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de spectatori - 4-6 ha de teren ;
Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de spectatori - 6-15 ha de teren ;
Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000 de spectatori - peste 20 ha de
teren.
Capacitatea de a primi sportivi in zilele de antrenament este in functie
de numarul terenurilor si de specificul lor.
Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca spatiu necesar pentru o persoana,
15-20 m.p. la copii si 25-30 m.p. la adulti.
Orientarea terenului.
La orientarea teenulor bazellor sportive deschise trebuie sa tinem seama ca razele
solare si lumina prea puternica sa nu cada in fata celor care practica diverse sporturi.
Orientarea terenurilor este buna, daca axul longitudinal se afla pe directia nord-sud,
cu o deviere de la meridian intre 10-150.
Sistematizarea.
Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se face in cadrul sistematizarii. Tot
in cadrul sistematizarii se stabileste locul si scopul fiecarei instalatii sportive, precum si
legaturile functionale ce exista intre diversele componente care alcatuiesc baza : terenuri
pentru jocuri sportive, atletism, etc. si anexele social-sanitare.
Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile pentru diferite probe sportive in asa
fel incat sa prevanim ciocnirea spotivilor intre ei si traumatismelor care se pot ivi, mai cu
seama cu ocazia aruncarilor. De asemenea, se va tine socoteala ca pe ternurile sportive sa
nu se proiecteze, in cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor si arborii dimprejur.
Amenajari si instalatii speciale.
Antrenamentele si competitiile sportive planificate se desfasoara, uneori,in conditii
destul de grele, din cauza precipitatiilor atmosferice. De aceea orice teren sportiv va avea
asigurat un sistem de drenaj eficient,, pentru a nu ingreuna sarcina jucatorilor printr-un
teren necorespunzator, care altfel s-ar inunda.
Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara praf, si care nu jeneze vederea
din cauza culorii sau stralucirii ; solul trebuie sa fie omogen, elastic si totusi suficient de
dur, pentru a permite activitatea sportivilor. Elementele din care este facut stratul
superficial al terenurilor trebuie sa ramana legate intre ele sis a permita totusi scurgerea
rapida a apei care cade pe suprafata lor, astfel incat aceasta sa ajunga la sistemul de
drenaj.
Pentru a feri terenurile de degradare si a usura intretinerea lor, este necesar ca, pe
langa gardul care imprejmuieste toata baza, fiecare teren de sport, inclusiv nucleul, sa fie
protejat, in mod obligatoriu, cu un gard metalic inalt de 0,75-1 metru.
C. Bota Fiziologia educatiei fizice si sportului - A.N.E.F.S., 1993
A. Demeter Bazele fiziologice ale educatiei fizice si sportului. Editura Stadion -1974
I. Dragan Medicina sportiva aplicata. Editura didactica - Bucuresti,