· ambele schimbări s-au petrecut în forță, clamându-se nevoia de bunăstare a poporului...

„Arginți”împrejurul copcii

36

NR. 62•aNUL MMXVIII

Reflecții asupranevoii de coeziune

3

Alternativă într-oiarnă atipică

34

Fazaniidin luncă

8 ww

w.a

gvps

.ro

FEBRUARIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 62/FEBRUARIEMMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

16

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALReflecții asupra nevoii de coeziune5 PE }EAVA PU{TIISugestii pentru cei implicați înadministrarea fondului cinegetic6 STUDIUCinegetică (III)8 DE SEZONFazanii din luncă9 GASTRONOMIEFazan în sos de afine10 ACTUALITATEApariții și dispariții europene11 RESTITUIRIProbleme istorice12 DIN TERENA.J.V.P.S. Maramureș la cinci deceniide activitate13 MUNI}IEProiectile unice încărcate de firmaspaniolă SAGA14 DIN TERENInexplicabilul atac al unui urs16 DE SEZONVânătoarea „la pană” și concursurilecanine18 POVESTIRIGlume vânătorești19 REPORTAJVânătoare de mistreți dincolo deCarpați

22 MUNI}IES-a născut un nou calibru –RWS 10,3x68 Mag.24 CHINOLOGIEÎl antrenăm noi sau angajăm un specialist?25 PLANTE T~M~DUITOAREMurul26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 PUNCTE DE VEDEREDe unde am plecat și unde am ajuns30 COMPETI}IIActualitate internațională31 ECHIPAMENTUL MUSCARULUIMulinetele pentru pescuitul cu muște artificiale32 SPINNINGLanseta mea pentru știuci „la metru”34 PESCUIT MIXTAlternativă într-o iarnă atipică35 GASTRONOMIETocană de pește36 DE SEZON„Arginți” împrejurul copcii36 PESCUIT LA R~PITORI„Dințoase” la ore târzii de iarnă40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

36

N e găsim, în prezent, în situațiaîn care controlul exploatăriibogățiilor subsolului (aurul,

petrolul, resursele de apă etc.) și ale so-lului (pădurile, culturile agricole etc.),precum și controlul exploatării energieielectrice, sunt preluate de anumite so-cietăți, în general străine, interesatedoar de profitul realizat din astfel deactivități. Ne găsim, de asemenea, în si-tuația exodului determinat al forței demuncă celei mai calificate și a inteli-genței generației tinere spre țări carepreferă investiții mai ieftine în astfel de„achiziții”, decât în calificarea, costisi-

toare și fără aceeași certitudine, a pro-priilor concetățeni.

După toate schimbările sociale lacare ne-am referit, cu toate implicațiileresimțite asupra finanțelor țării, consta-tăm că anumiți investitori, mai mă-runți, încep să se orienteze și sprepreluarea controlului exploatării altorbogății de interes economic mai redus.Fiindcă nu par dispuși să scape nimicde sub control, într-o societate completnepregătită să înțeleagă ceea ce se în-tâmplă și să reacționeze benefic la re-organizările surprinzătoare „sugerate”managerial din exterior.

În acest context, cunoscut sau intuitde foarte mulți dintre noi, trebuie să în-țelegem transformările impuse prinlege, dar și economic, asociațiilor noas-tre, eminamente private, ale vânători-lor și pescarilor recreativi/sportivi dinRomânia. Pentru concizie ne vom re-feri, în cele ce urmează, numai la trans-formările petrecute din 1996 până înprezent. Fiindcă din 1996, A.G.V.P.S.din România a fost transformată prinforța legii, nicidecum prin voința repre-zentanților asociațiilor afiliate, din aso-ciație generală cu filiale distincte,fiecare cu personalitate juridică și pa-

FEBRUARIE 2018 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică (III) 6

Fazanii dinn luncă 8Vânătoarea la „pană” 16Vânătoare de mistreți 19

FEBRUARIE

EDITORIAL

Generației noastre, trecute de vârsta pensionării întârziate, i-a fost dat să trăiască douăperioade de schimbări profunde ale societății românești, în care bogățiile maiimportante ale țării au fost trecute în proprietatea statului, mai întâi prin naționalizare,apoi, din cea a statului, în proprietatea unor societăți naționale sau transnaționale,prin privatizare. Ambele schimbări s-au petrecut în forță, clamându-se nevoia debunăstare a poporului nostru. Primele au condus însă, după cum foarte bine se știe, lasărăcirea proprietarilor privați în favoarea statului, iar cele din urmă, la sărăcireastatului în favoarea societăților naționale sau transnaționale private, fără a se vedeavreo îmbunătățire a vieții populației țării, ci din contră.

Reflecții asupra nevoii de coeziuneNECULAI ȘELARU

trimoniu propriu, în asociație generalăcompusă din asociații teritoriale, inde-pendente total față de aceasta. Prinlege se mai recunoștea doar dreptulA.G.V.P.S. de a reprezenta unitar, lanivel național și internațional, intere-sele asociațiilor afiliate și ale membrilorsăi. De remarcat că, prin această primămodificare a legii, s-a dat, în mod deli-berat, cea dintâi lovitură concretă co-eziunii vânătorilor și pescarilorrecreativi/sportivi din România.

Au urmat încercări de lovituri pestelovituri concepute în același sens, maiușor sau mai greu de sesizat. Unelereușite, cum a fost transferarea direc-torilor asociațiilor afiliate de laA.G.V.P.S. la asociațiile afiliate în anul2000, altele nereușite, cum au fost în-cercările de rupere a vânătorilor depescari, de aruncare în haos a atribuiriigestionării fondurilor cinegetice în anii2000 și 2011 și, în mod repetat, de atri-buire subiectivă a zonelor de pescuit re-creativ.

Scoaterea A.G.V.P.S. din textul le-gilor privind vânătoarea, pescuitul șiarmele – după ce din 1923 fusese recu-noscută oficial și instituționalizată totprin lege, pe parcursul a zeci de ani ceau urmat, tocmai în perioada cât pre-ședinte al A.G.V.P.S. era prim-ministrulși vicepreședinte era ministrul în atri-buțiile căruia cădea colaborarea cuA.G.V.P.S. – par să fi făcut parte, dacăstăm bine să ne gândim acum, dinaceeași politică dusă deliberat pentruscăderea coeziunii vânătorilor și pesca-rilor din România, precum și a puteriiA.G.V.P.S. de susținere și apărare a in-tereselor asociațiilor tradiționale și, im-plicit, a intereselor membrilor acestora.Altfel, de ce o asociație reprezentativăla nivel național, recunoscută perma-nent ca unic reprezentant al vânătorilorși pescarilor recreativi/sportivi la nivelinternațional, trebuia scoasă neapăratdin lege și, după cum s-a încercat înmod repetat, înlocuită cu o altă asocia-ție, uniune sau federație mai ascultă-toare, de acord cu „privatizarea”grăbită, în condiții de încălcare a legii,a fondurilor cinegetice și a unor zonede pescuit recreativ, mai ales a celoramenajate pe cheltuială publică?

Acele momente cruciale pentruexistența A.G.V.P.S. și a asociațiilor afi-liate, precum și pentru conservarea ac-tivităților tradiționale de vânătoare șipescuit în interesul majorității vânăto-rilor și pescarilor cu venituri modestedin țară, au putut fi depășite doar

printr-o stare permanentă de împotri-vire la ceea ce se încerca și prin cedăriși compromisuri acceptabile, de naturăa evita o luptă inegală cu deznodământgrav pentru organizarea noastră și, im-plicit, pentru protecția faunei cinege-tice și piscicole în responsabilitateaacesteia. Toate acestea au fost posibiledatorită înțelegerii și coeziunii de careau dat dovadă reprezentanții democra-tic aleși ai vânătorilor și pescarilor re-creativi/sportivi din România, însusținerea consecventă a acțiunilorconducerii A.G.V.P.S., întreprinse pen-tru salvarea a ceea ce se mai puteasalva din rezultatele unei activități pre-cedente solide, benefice întregii socie-tăți românești.

Așa se face că, din afara A.G.V.P.S.– prin lege, reglementări subsidiare șiactivitate potrivnică dusă, într-o anumeperioadă, de anumiți funcționari pu-blici obedienți – nu s-a reușit nici de-zorganizarea și nici substituireaA.G.V.P.S. printr-o altă asociație, uni-une sau federație cu preocupări decla-rativ similare.

Din păcate, pare să nu se fi renunțatnici acum, total, la idee. Fiindcă încă seîncearcă promovarea altor entități re-prezentative la nivel național și interna-țional, precum și provocarea uneiimplozii din interiorul A.G.V.P.S., princultivarea și stimularea unor disensiuniși nemulțumiri inerente. Și prin încer-cări de compromitere a unor lideri, dela nivel central și local, ai vânătorilor șipescarilor recreativi/sportivi din Româ-nia. Iar riscul despre care facem vorbirepersistă în condițiile în care s-a reușit săse împartă lumea vânătorilor și pesca-rilor recreativi/sportivi în două tabere:

• o tabără, încă majoritar conforta-bilă, a vânătorilor și pescarilor recrea-tivi/sportivi tradiționali, adepțiipracticării unor activități sustenabile,etice și egalitariste în profil, și

• o tabără, încă insuficient de bineorganizată, dar foarte vocală, a vână-torilor și pescarilor nonconformiști,care doresc o vânătoare și un pescuitrecreativ mai productiv, fără a lua înconsiderare impactul ecologic și socialal unor astfel de activități bazate peprincipii economice.

Iată de ce apreciem că există risculreal al unei segregării stimulate și de ceconsiderăm că sunt necesare și posibilecompromisuri de natură a reuni lumeavânătorească într-un cadru organizat,de reprezentare profesionistă și unitarăa intereselor comune.

Această posibilitate a fost deschisăde conducerea A.G.V.P.S. prin anumitemodificări timide aduse Statutului său,în sensul că orice membru al asociații-

lor neafiliate se poate înscrie ca mem-bru individual în A.G.V.P.S. din Româ-nia. Conducerea A.G.V.P.S. are învedere și alte posibilități de realizare acoeziunii majorității vânătorilor și pes-carilor recreativi/sportivi din țara noas-tră, dar nu poate accepta ca lideriiautoaleși ai secesioniștilor minoritari săîncerce să impună majoritarilor (dincadrul A.G.V.P.S.) deziderate inaccep-tabile pentru cei din urmă. Fiindcă de-mersurile și concesiile trebuie să fieînțelese și acceptate în mod egal, încondițiile în care toate acestea se su-bordonează unui interes comun al tu-turor vânătorilor și pescarilorresponsabili din țara noastră.

În scopul acestei coeziuni de breas -lă, reprezentanții administratorilor sta-tului în domeniile vânătorii șipescuitului ar trebuie să ia în conside-rare, ca partener social de analiză șidezbatere a problemelor importantedin vânătoare și pescuit, doar forul re-prezentativ existent, de utilitate pu-blică, singurul recunoscut la nivelinternațional ca reprezentant al vână-torilor și pescarilor recreativi/ sportividin țara noastră. Nicidecum alte foruride conjunctură, „alese” nedemocratic șinereprezentative, însă susținute parti-nic din umbră, pentru a tulbura discu-țiile serioase dintre reprezentanțiistatului și ai societății civile privind ex-ploatarea durabilă și în interesul socie-tății românești a resurselor naturaleregenerabile, denumite faună cinege-tică și resursa acvatică vie.

Dacă reprezentanții administratori-lor statului în domeniile precizate vorînțelege că este mai corect și eficient săprocedeze așa cum se procedează lanivel internațional în privința recunoaș-terii reprezentativității, vor putea con-tribui la stimularea coeziunii de breaslăși, totodată, vor scăpa de anatema depână acum a stimulării discordiei, dinmotive sau scopuri doar intuite, în rân-durile vânătorilor și pescarilor recrea-tivi/sportivi din țara noastră.

Din punctul nostru de vedere,numai calea înțelegerii în interescomun și a coeziunii de breaslă nepoate asigura, chiar și fără manifesta-rea interesului responsabil al reprezen-tanților statului în acest sens, o liniștebinemeritată pe termen scurt și mediu.Suficientă și favorabilă preocupărilorresponsabile în domeniul protecției șiconservării faunei cinegetice și resurseiacvatice vii. Ce va urma peste 10 ani,în privința controlului exploatării fau-nei cinegetice și faunei piscicole, estemai greu de anticipat. Tot atât de greude anticipat ca și evoluția viitoare a so-cietății în care trăim.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Din „păsările vânătorului”

Reflecții asupra nevoii de coeziune

FEBRUARIE 2018 | 5

OPINIE

C onstatarea nu este lipsită de le-gimitate. Măcar cu ocazia au-dierii în comisia de specialitate

se putea da, în deplină cunoștință decauză, speranța unei iminente schim-bări de comportament privind înlătura-rea neajunsurilor existente înadministrarea fondului cinegetic națio-nal, semnalate în repetate rânduri și pediferite căi de conducerea A.G.V.P.S..

Nu vreau să ne resămnăm și să cre-dem că la Ministerul Apelor și Păduri-lor situația va rămâne așa cum a fost întoți anii din urmă, adică lipsită de per-formanță. Să sperăm că nu. Deoarecenu este clar care este psihologia deci-denților din cadrul acestei instituții, înspecial a secretarului de stat în dome-niu, care ar trebuie să fie mai conectatla evoluția faunei cinegetice. De aceeaești tentat să crezi că oamenii sunt au-tocentrați, preocupați doar de câștigulși carierele proprii, folosind funcțiadoar ca ornament profesional.

Dar și la Ministerul Mediului lucru-rile stau la fel de prost. După interven-țiile în serie referitor la extragereasurplusului populațional de urși, deexemplu, la care nu s-a reacționatoportun, responsabil, având în vedereagravitatea situației, mă întreb dacă nucumva responsabilii din domeniu soco-tesc, pur și simplu, că ar fi normale mu-tilarea oamenilor sau chiar ucidereaacestora de către animale sălbaticemenționate.

Prin urmare, cel puțin în câtevacazuri, în care nepăsarea funcționă-rească a atins cote inimaginabile,avem o neîntreruptă stare de mulțu-mire de sine, delăsare și mediocri-tate. Administrarea fondului cinegeticnațional și intervenția fortuită asupraefectivelor unor specii necesită o altăabordare, în baza unui concept noueuropean, care să servească interesulnațional prin respectarea tuturor obli-

gațiilor asumate din domeniul biodi-versității și echilibrului în mediul în-conjurător.

Mai toată lumea știe ce lipsește înmanagementul ministerelor mențio-nate mai sus, ce nu merge cum ar tre-bui să meargă și ce ar fi nevoie să seîntreprindă ca să ne reașezăm măcar încondiția normalității, dacă nu în aceeaa responsabilității optime, ceea ce ar în-semna ca atenționările A.G.V.P.S. să fieluate în serios și analizate în termen re-zonabil cu răspundere maximă, în ve-derea unei lucide soluții de rezolvare.Până acum, n-am văzut nici urmă deîngrijorare sau de interes față de viața,integritatea corporală și proprietateaconcetățenilor noștri, mai ales în cazulconcetățenilor care au căzut victimăunor atacuri comise de urși, problemăcare necesită o rezolvare rapidă.

E mult mai rău, credeți-mă. Se totvorbește de proiecte de guvernare, defel și fel de măsuri care mai de care maialambicate și lipsite de logică, însăcând vine vorba de lucruri elementare,care privesc gospodărirea pragmatică a

fondului cinegetic sau se cer intervențiirapide pentru soluționarea unor pro-bleme punctuale, se oferă promisiuni,retractări, reformulări, amânări și pre-cauții legate de „programul de guver-nare”, de sustenabilitatea marilormanevre bugetare etc.

Ca ziarist, nu știu când s-a organi-zat la M.A.P., autoritatea publică cen-trală care raspunde de vânătoare, odezbatere având ca temă „ fondul cine-getic, încotro?”, la care să fie invitați oa-meni de specialitate de la Mediu,Agricultură, A.N.S.V.S.A., primării, in-stituții de învățământ, organizații cuatribuții cinegetice, respectiv de laA.G.V.P.S., cele care cunosc acest do-meniu și pot oferi idei, informații și so-luții de rezolvare. Mă așteptam de lanoii miniștrii, fie că vorbim de M.A.Psau M.M., două ministere care ar trebuisă colaboreze pentru soluționarea pro-blemelor cinegetice actuale, în cunoș-tință de cauză, mai multă consistențăîn actul de conducere managerială, unsurplus de atenție și receptivitate fațăde semnalele și atenționările venite depretutindeni, inclusiv de la conducereaA.G.V.P.S., o nouă viziune despre legis -lație, norme și reguli pentru situații deexcepție, convingător motivate.

Și poate, de ce nu, un dinamismcare să pogoare asupra funcționarilordin minister, cei care trebuie să mailase deoparte aranjamentele lucrative,fără legătură cu fișa postului pentrucare sunt plătiți foarte bine. Ce tre-buie să înțeleagă administratorul fon-dului cinegetic național, în cazul defață Ministerul Apelor și Pădurilor,este faptul că ștacheta exigenței nutrebuie să mai fie coborâtă și maimult, deoarece asta implică repecur-siuni majore asupra faunei cinegetice,inclusiv pentru toți cei care activeazăcu bună credință, în scopul evoluțieiși siguranței cinegetice.

Este, în concluzie, nevoie de voință,nu de încropeli decizionale rătăcite, de-rogări, încălcări deliberate, flagrante șisfidătoare ale legii sau de ordine emiseși aprobate în necunoștință de cauză,în virtutea unor practici străine intere-sului cinegetic național.

O spun direct, în afară de aceleași generalități politiceconsacrate, nu am aflat mai nimic despre pespectivamediului înconjurător, despre viitorul fondului cinegeticsau despre proiectele reale ale factorilor de decizie curesponsabilități în materie de management cinegeticocazionat de venirea unui nou guvern la Palatul Victoria.

Sugestii pentru cei implicațiîn administrarea fonduluicinegeticELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii

Ca ziarist, nu știucând s-a organizat la

M.A.P., autoritatea publicăcentrală care raspunde devânătoare, o dezbatereavând ca temă „fondulcinegetic, încotro?”, la caresă fie invitati oameni despecialitate de la Mediu,Agricultură, A.N.S.V.S.A.,primării, instituții deînvățământ, organizații cuatribuții cinegetice,respectiv de la A.G.V.P.S., celecare cunosc acest domeniuși pot oferi idei, informațiiși soluții de rezolvare.

S tadiul de pui ține, de regulă,de la naștere până la vârstacând acesta devine indepen-

dent de părinți, putând supraviețui șiîn cazul pierderii lor. La mamifere,acest stadiu se prelungește pe în-treaga perioadă a alăptatului, la puiipăsărilor nidicole până ce aceștia potvâna și/sau se pot hrăni singuri, iar laspeciile nidifuge, ceva mai devreme,până la momentul în care pot supra-viețui fără părinți.

Urmează stadiul de juvenil, cândtânărul animal, pasăre sau mamifer,devine independent de părinți, darcontinuă să se dezvolte pe lângă ace-știa până la atingerea maturității fi-ziologice. Adică până la împlinireavârstei minime de reproducere. Pe-nultima fază și cea mai lungă, de ma-turitate, și cea din urmă, a declinuluifiziologic, durează până la atingereavârstei maxime de reproducere și, res-pectiv, de la aceasta până survinemoartea.

Stadiile de dezvoltare prezentatediferă însă mult de la o specie la alta,în funcție de predispozițiile fiziologiceale fiecăreia, iar în cadrul aceleiașispecii, de condițiile de mediu în caretrăiesc indivizii și de influența acestor

condiții asupra dezvoltării lor.Între vârsta minimă și cea maximă

de reproducere se situează șirul deani în care femelele și masculii adulți(maturi) sunt apți de procreare.

Ambele vârste de reproducere, mi-nimă și maximă, sunt important decunoscut în cinegetică, pentru a puteaînțelege puterea (potențialul) diferităde înmulțire a diverselor specii. Cu câtvârsta minimă de reproducere estemai mică, cu atât mai rapidă este în-

mulțirea speciei. Dacă vom compara,de exemplu, potențialul de înmulțireal vulpii cu cel al lupului, specii careau loturi egale de câte 6 pui în mediela o fătare, vom constata că vulpea,care realizează primul lot de pui lavârsta de un an, va avea, împreună cucele trei perechi de pui ai ei de un an,patru loturi de pui la 2 ani, pe când opereche de lupi nu va avea decât pri-mul lot la acel moment. De aici poten-țialul de înmulțire diferit, din start, alcelor două specii de interes cinegeticși posibilitățile mult mai mari ale vul-pii, care are vârsta minimă de repro-ducere un an, de adaptare laschimbările nefavorabile de mediu, cuurmări asupra cărora vom reveni.

În privința vârstei minime de re-producere, mai putem spune că, deregulă, aceasta se poate aprecia cu su-ficientă exactitate. Nu însă și vârstamaximă de reproducere, deoareceaceasta diferă destul de mult de la unindivid la altul, chiar în cadrul acele-iași specii și populații, din cauza con-dițiilor diferite de viețuire alefiecăruia. În plus, este extrem de difi-cil, dacă nu imposibil de apreciat, înlibertate, vârsta de la care animaleledevin sterile. În acest sens, orientativ,


STUDIU

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Ființele vii, printre care și speciile cinegetice, se nasc, se dezvoltă, se înmulțesc și mor.Iar de la naștere până la moarte, atât păsările cât și mamiferele trec prin stadiile depui, juvenil, matur și bătrân. Sunt legi implacabile ale biologiei viețuitoarelor, de lacare se impune să plecăm în expunerea tematicii abordate.

Cinegetică (III)VÂRSTA MINIMĂ ȘI MAXIMĂ DE REPRODUCERE NECULAI ȘELARU

avem la îndemână datele din grădi-nile zoologice și țarcuri, rezultateleanalizelor de laborator și experimen-tele făcute prin marcarea (inelarea,crotaliera) animalelor. Astfel s-auputut trage concluzii, cu oarecare cer-titudine, și în privința acestei vârstemaxime de reproducere la foartemulte specii dintre cele care fac obiec-tul preocupărilor vânătorești.

Revenind la vârsta minimă de re-producere, precizăm că nu toți indivi-zii din aceeași specie devin maturi laaceeași vârstă, ci doar majoritateadintre ei. De exemplu, femelele juve-nile de mistreț, denumite godace întrevârsta de 6 și 12 luni, pot trece, în aniicu hrană din abundență și în zonelecu ierni blânde, în categoria femelelorreproductive la 8 luni în loc de 20,dând naștere primei progenituri lavârsta de un an. Așa după cum s-a sta-bilit în Germania, ca urmare a cerce-tărilor întreprinse, unde s-a maiconstatat că numai două treimi dincerboaicele care împlinesc 24 de luni,vârstă considerată minimă de repro-ducere a speciei, produc viței.

Se știe că iepurele comun, lapinul,bizamul și nutria au cele mai mici vâr-ste de reproducere dintre mamiferelecinegetice de la noi (6 luni). De ase-menea, faptul că aceste specii se re-produc de 3-6 ori/an. Datorită vârsteimici de reproducere și celor 3-6 seriide pui pe an, deci datorită număruluimare de pui produși anual, speciilemenționate supraviețuiesc în condi-țiile în care sunt expuse, în mod per-manent, celor mai multe pericoleexterne, în fața cărora au puține mij-loace de a se apăra. Tot datorită vâr-stei mici de reproducere (12 luni),vulpea supraviețuiește, așa după cums-a arătat, în condiții în care lupul,care are vârsta de reproducere mai ri-dicată (24 luni), a dispărut demult.

Dintre mamiferele cinegetice, cea mailentă reproducere o are ursul, speciecare are cei mai puțini dușmani la noi,fiindcă naște pentru prima dată lavârsta de 36 sau 48 luni și, în conti-nuare, doar din doi în doi ani.

În ceea ce privește vârstele mi-nime de reproducere la păsări, sepoate preciza că sunt mai dificil destabilit, din cauza mobilității mai maria acestora comparativ cu mamiferele.Totuși, în baza observațiilor făcute peexemplare marcate (inelate, crota-liate), asupra celor aflate în grădinilezoologice și pe păsări captive, s-aputut stabili, cu suficientă precizieapreciem noi, și vârsta minimă de re-producere a păsărilor de interes cine-getic, dar nu numai a acestora.

În ceea ce privește vârsta maximăde reproducere, datele stabilite suntmai puțin sigure, atât la mamifere, câtși la păsări. Fiindcă aici se pune pro-blema legăturii dintre declinul fiziolo-gic (slăbirea organismului, scădereagreutății și taliei, atenuarea simțuri-lor, scăderea fertilității) și atingerea

vârstei sterilității absolute. Din acelmoment, animalul intră în faza de bă-trânețe, care ține până la sfârșitul săubiologic, foarte rar atins în natură.

De reținut că declinul reproducă-torilor de ambele sexe este urmat șide declinul cantitativ și calitativ alprogeniturii. În natura sălbatică, acestrisc pentru cultura faunei cinegeticenu există, deoarece animalele potatinge declinul fiziologic doar în ca-zuri excepționale. Ele pier de obiceimai înainte de intrarea în deplină de-crepitudine sau la scurt timp dupăaceea.

Din acest motiv, în cazul indivizi-lor din speciile cinegetice, dar nunumai din cadrul acestora, putemvorbi de o longevitate reală, foarte di-ferită de la un individ la altul, în func-ție de condițiile de mediu în care s-adezvoltat și/sau trăiește, nu de longe-vitate fiziologică (posibilă), relativconstantă pentru indivizii speciei.

Cunoașterea vârstelor minime șimaxime de reproducere, deci a inter-valului de timp în care animalele sepot reproduce, are importanță aparteîn cinegetică, atât din punct de vedereteoretic, al aprecierii potențialului deînmulțire al diverselor specii, cât și dinpunct de vedere practic, pentru urmă-rirea extragerii selective a exemplare-lor tarate mai înainte de atingereavârstei minime de reproducere, și acelor intrate în decrepitudine, dupăapropierea de vârsta maximă de repro-ducere. Aceasta deoarece în cinegeticăse impune a extrage, cu prioritate, toc-mai exemplarele degenerate sau pre-dispuse pieirii, fără de folos pentruspecie, gestionar și societate.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

FEBRUARIE 2018 | 7

M ai era puțin până la finelelui Făurar și făcusem dejacâteva ieșiri la fazani, dar

parcă pasiunea vânătorii chema cu șimai multă putere acum, când sezonulde vânătoare se apropia de final.

Locuri și amintiriFusesem deja pe câmpurile din ve-

cinătatea Argeșului, cu coceniști și lo-curi lăsate pârloagă, apoi spre Giurgiuși Brăila, pe parcele cu salcâm tânăr șilăstăriș bogat. Apoi, un loc anume dinlunca Dunării rămăsese în gând, atunci

când, la o ieșire la pasaj la gârlițe mari,văzusem pe marginea canalelor cebrăzdau locurile, o mulțime de urmede fazan. Acoperite cu stuf sau cu ve-getație arbustivă, întrețesută cu rugi demure și lăstăriș, locurile ofereau adă-post și liniște, iar câmpurile alăturate


DE SEZON

Fazanii din luncăText și fotografie MAC

Primele luni ale anului au adus o vreme mai mult decât neobișnuit de caldă pentruacest timp din an, iar ploile nu au lipsit nici ele din noul tablou al anotimpului care, de-a lungul timpului, ne obișnuise cu puterea iernii așezate peste locuri. Vremea seschimbă simțitor, dar amintirea anilor cu zăpadă, ger și viscol, rămâne mereu vie…!

mai păstrau probabil din semințelegrânelor recoltate în toamnă.

Ninsese câteva zile la rând, iargerul neiertător nu slabea firea dincleștii de argint. Mantia albă a zăpeziiacoperise locurile. Cu toată asprimeavremii așternute peste fire, am pregă-tit echipamentul și am pornit în cău-tarea fazanilor din luncă.

Urme pe albul zăpeziiAm lăsat în urmă ultimele case ale

satului și am pornit printre câmpurispre lunca ce adăpostea ochiuri de apăînghețată și canale, foste probabil,odată, de irigație. Când zăpada a ridi-cat în cale ultima barieră viscolită, amlăsat mașina și am pornit pe jos sprelinia ce contura la orizont primele stu-fărișuri din apropierea apei. Nu a tre-cut mult și primele urme de fazan auapărut de-a lungul unei văioage ce setransforma într-un canal cu apă înghe-țată bocnă. Duceau spre pâlcurile destuf, nu departe de locul în care neaflam. Erau deci acolo, iar amintireapartidei la gârlițe nu ne înșelase. Ampus la punct planul și ne-am despărțit.Doi dintre noi încadram văioaga, de oparte și alta a malurilor, iar al treilea,mai avansat, mai departe de firul prin-cipal al canalului, pentru a nu speria

potențialii „băștinași”, dar și pentru ale ține calea în caz că decideau să seridice în zbor la distanță, înainteanoastră. Am parcurs astfel prima por-țiune, dar nimic nu părea să se miște.Ne apropiam de punctul în care altcanal venea dinspre dreapta și se in-tersecta în formă de „T” cu cel pe carene aflam noi. Stuful crescuse ceva maiînalt și nu puteam observa prea binece era la baza lui. Ne pregăteam să tra-versăm locul, când un fâlfâit zgomotos

de aripi ne-a luat prin surprindere. Ungrup de cinci, poate șase rațe mari s-a ridicat din stuful încâlcit și, contrarobiceiului, a trecut chiar pe deasupranoastră. Parcă știau că sezonul s-a în-cheiat și erau în deplină siguranță…

Fazanii din luncă Loc după loc, lăstăriș sau stuf, am

parcurs în aceeași formație terenul pecare ni-l propusesem. Câteva gâini defazan s-au ridicat din vegetația înghe-țată dar… unde erau cocoșii? Probabilse furișau pe picioare cu mult înainteanoastră și îi scăpam mereu, așa că amschimbat tactica. Cel de-al treileaurma să țină calea la capătul canalu-lui, cu mult înaintea noastră. Zis șifăcut și, la următorul pâlc de stuf, uncocoș a căzut în foc, cu mult înainteca noi să fi ajuns măcar la jumătateadistanței. Am continuat în aceeași for-mație și alt cocoș a scăpat ca prin mi-nune. Soarele cobora spre apus,înroșind linia orizontului în spatelesălciilor din mal. Ne apropiasem deapă și era timpul să pornim spre casă.La capătul ultimei văioage, două fo-curi au răsunat peste locuri, iar aripiles-au așternut pe albul zăpezii, semncă nu căutasem în zadar fazanii dinluncă …!

Ingrediente necesare: un fazan tăiatîn jumătăți, 30 ml de ulei de măsline.Pentru sosul de vin: două cepe mici, douălingurițe de pastă de tomate, 500 ml devin roșu demisec, ½ pachet de unt, 250-300 ml de supă de pui, 100 grame deafine, proaspete sau congelate, ½ lingu-riță boabe piper, cimbru, sare.

Preparare: puneți carnea într-o cra-tiță, adăugați uleiul de măsline și dațila foc mediu până se rumenește ușorcarnea. Mutați apoi carnea în cuptorulpreîncălzit la 200° C, circa 20 de minutesau până se frăgezește bine carnea șieste bine rumenită pe toate părțile.

Prepararea sosului de vin:puneți supade pui într-o crăticioară, adăugați pasta detomate, untul și cepele tăiate mărunt șidați la foc mic amestecând permanent. Lă-sați să scadă la jumătate și adăugați vinul,piperul, cimbrul și sare după gust, conti-nuând să amestecați până când capătăconsistență. Adaugați afinele și lasați sosulîncă 5 minute în cuptor.

Servire:serviți carnea pe farfurii încălziteși adăugați sosul de vin cu afine, cu garniturăde pilaf de orez și cu asparagus sau legumeasortate date la abur. Un pahar de vin roșu,demisec, shiraz, pinot noir, va adăuga unplus de savoare bucatelor. Poftă bună!

FEBRUARIE 2018 | 9

FAZAN ÎN SOS DE VIN CU AFINENANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Fazanul a fost dintotdeauna un fel ales între preparateleculinare. Pregătit cu sos de vin și afine, va fi savurat și vaaduce cu sigurnață aprecieri gazdei, din partea invitaților.

P ână pe data de 13 ianuarie2018, Belgia era singura țarădin Europa care nu fusese încă

vizitată de lupi. Lupoaica, fiindcă estevorba despre o femelă originară dinGermania, care a primit numele deNaya, a fost echipată în 2016, de cătreun grup de cercetători germani, cu unemițător. Astfel, s-a putut constata că,în preajma Crăciunului, aceasta afăcut o scurtă escală în nordul Olan-dei, înainte de a-și continua călătoriaspre sud, către frontiera belgiană.Animalul a parcurs 500 km în 10 zile.

În Belgia, de mai bine de un secol,nu mai fusese văzut niciun exemplar,ultimul lup sălbatic fiind ucis în anul1897. În 2011, câteva camere insta-late pe un platou izolat din sudul Bel-giei reușiseră să capteze, pe timpulnopții, imagini cu un animal care se-măna foarte bine cu un lup și care fu-sese identificat ca atare de mai mulțispecialiști, însă prezența sa nu a pututfi confirmată.

Imediat după aflarea veștii că unlup a pătruns pe teritoriul belgian,mai multe orgaizații de protecție aanimalelor au salutat această noutateși au cerut guvernului să adopte un„proiect destinat lupului” pentru amonitoriza întoarcerea animalului,proiect care să prevadă, în special,compensații financiare în eventualita-tea în care turmele de oi ar fi atacate.

Apariția Nayei în regiunea valonăeste o premieră care ar trebui să se re-pete. Alain Licoppe, de la asociația„Lupul valon”, apreciază că „teritoriulțării răspunde cerințelor lupului în ceeace privește alimentația, pădurile fiindpline de cervide. Însă nu rămâne decâtun culoar de trecere: pădurile noastre

nu sunt îndeajuns de întinse și densepentru ca lupul să se instaleze aici înformă de haită. În mod natural, acestacaută zone vaste puțin mai dense, încare ar putea avea o anumită liniște,ceea ce nu este cazul în Valonia, undepădurile sunt secționate de autostrăziși sate”. Belgia și, în special, regiuneaFlandra, sunt printre cele mai denspopulate și industrializate locuri dinEuropa. Însă „lupii nu au nevoie de în-tinderi sălbatice pentru a se stabili șireproduce” a explicat directorul Na-tuurpunt, Chris Steenewegen, pe unsite al televiziunii publice flamandeVRT, citânt mai multe studii științificerecente.

Tot despre animale cu blană vomvorbi și în continuare, însă despre celecrescute în captivitate și destinateproducței de blănuri valoroase. ÎnNorvegia, țară care nu aparține UE,organizațiie de apărare a animalelorsunt optimiste, după ce guvernul ahotărât ca, până în anul 2025, crescă-toriile pentru animale cu blană să fieinterzise. Prin urmare, cele circa 250de ferme, care exploateză 600.000 devizoni și 150.000 de vulpi, vor fi înmod progresiv închise. Prin luareaunei astfel de hotărâri, de interzicerea producției de blănuri naturale, Nor-vegia urmează exemplul Angliei (dinanul 2000), al Austriei (din anul2004) și al Olandei (din anul 2013),care au ca termen limită anul 2024.În anul 2017, Germania și RepublicaCehă au hotărât, și ele, să se angajezeîn aceeași direcție, de închidere a fer-melor cu acest profil.

Decizia a fost luată în momentulîn care guvernul minoritar norvegiande dreapta, compus din conservatori

și populiști, a făcut o coaliție cu unmic partid de dreapta, Partidul libe-ral, cunoscut ca apărător al cauzeianimalelor. Acesta a insistat ca nouacoaliție să „se doteze” cu un program„verde”, care să urmărească și prote-jarea ariilor naturale, atât de râvnitede industria petrolieră. Proiectul delege urmează să fie votat în Parlamen-tul Norvegian, iar șapte din cele nouăformațiuni politice din țară s-au pro-nunțat deja în favoarea interdicțieiproducției de blănuri, adoptarea mă-surii fiind de acum doar o chestiunede timp și de formalități.

După ultimele sondaje întreprinse,68% din populație se opune blănuri-lor naturale, într-o țară care altă datăocupa primul loc la producția mon-dială de blănuri de vulpe. Crescăto-riile, care nu mai au aproape delocdesfacere pe piața națională, exportă99% din producție în Rusia și înChina.

Institutul veterinar norvegian șiAsociația veterinară norvegiană se si-tuează pe aceeași poziție, de respin-gere a exploatării animalelor cublană, și denunță condițiile foarte relede detenție a animalelor, condiții carenu sunt compatibile cu nevoile lor fi-ziologice. Vizonii și vulpile își petrecîntreaga viață în cuști de fier minus-cule, de maxim un metru pătrat, încare, de cele mai multe ori, nu văd lu-mina zilei.

De cealaltă parte, reprezentantulasociației norvegiene a crescătoriiloranimalelor pentru blană, citat de Reu-ters, a declarat „Suntem șocați, avândîn vedere că în acest sector activează înjur de 400 de angajați, care respectă re-guli stricte în materie de bunăstare aanimelelor, iar cifra de afaceri este decirca 52 milioane de euro”.

Mai trebuie notat că, din cauzapresiunii pe care o exercită apărătoriidrepturilor animalelor, dar și a gustu-lui în materie de modă al consumato-rilor și așteptărilor societății, din ce înce mai multe case de modă, cel mairecent Gucci și Michael Kors, refuzăsă folosească blănuri naturale.

Iată, așadar, evoluțiile în materiede renaturalizare a lupului și de pro-ducția de blănuri naturale în Europa.Este doar o chestiune de timp până cese vor pune, în mod similar, astfel deprobleme și în celelalte țări europene.


ACTUALITATE F.A.C.E.

Apariții și dispariții europeneBIANCA IORIATTI

Răsfoind presa europeană în materie de biodiversitate,două subiecte ne-au atras atenția pentru că, într-o oarecaremăsură, acestea vorbesc de la sine despre direcțiile însprecare se îndreaptă, din acest punct de vedere, Europa. Învreme ce în alte țări și, în special, în România, unelecarnivore mari, care sunt considerate specii strict protejate,cunosc o situație mai mult decât favorabilă, recentaapariție a unui lup pe teritoriul Belgiei, după mai bine deun secol de absență, a provocat o adevărată agitațiemediatică, iar asociațiile de protecție a animalelor au cerutimediat autorităților în domeniu să prevadă un proiectprivind statutul lupului în Belgia. Tot cam în aceeașiperioadă de timp, în Norvegia, țara care ocupa odinioarălocul întâi la producția blănurilor naturale, s-au pus bazeleunui proiect de lege care prevede interzicerea crescătoriilorde animale cu blană până în anul 2025.

FEBRUARIE 2018 | 11

RESTITUIRI

Cele prezentate, în mod detaliat șisugestiv mai sus, ne readuce în memo-rie episoade extrem de neplăcute dinperioada „oieriadelor” și extrem de je-nante pentru unii deputați, mai alesmedici veterinari, care se „pupau”, lapropriu și la figurat, cu oierii și cu or-ganizatorii din umbră ai manifestațieiacestora. Ultimii „trimiși” să le susținăinteresele celor dintâi în comisiile despecialitate, dar și pe holurile Parla-

mentului României, Parlament asediatîn prealabil de oieri coordonați de or-ganizatorii din umbră a „oieriadelor”.

Să fi fost doar smerenia apropieriiSfintelor Sărbători de Paști, motivulacestei împrieteniri umilitoare pentruparlamentari, sau altceva mult maiconcret și jinduit la acel moment?

Cert este că „jujeul” impus prinlege peste o jumătate de secol, în in-teresul protecției faunei cinegetice, a

rămas acum doar amintire. Iar numă-rul de câini însoțitori ai turmelor deoi pe pășuni, se înțelege că doar ziuași numai în afara perioadei de îngheț-dezgheț, când vitele nu au ce căuta înastfel de locuri, s-a multiplicat până la13 în zona de munte. Număr cu ghi-nion pentru fauna cinegetică și vână-tori, mai puțin pentru cei ce au votat,cum știm cu toții, această modificarea legii în Parlamentul României!

Probleme istoriceFRANC PLĂIEȘU

Răsfoind revistele vremurilor trecute, de după înființarea Uniunii Generale aVânătorilor din România, ulterioară înfăptuirii Marii Uniri, găsim articole extrem deinteresante, în care sunt dezbătute, cu argumente pertinente și convingătoare,probleme de mare actualitate pentru vânătorii de atunci, dar și pentru cei din zilelenoastre. Un astfel de articol apreciem a fi

„Când a fost redactată actuala «Lege pentru ocrotirea vâ-natului și reglementarea vânătoarei», prima lege modernă devânătoare în România, legiuitorul ei — care de altfel nu făceadecât să introducă ceea ce învățase și văzuse că se practică cusucces de ani de zile în țările de o civilizație superioară, dar cusimilare condițiuni cinegetice — a avut grije să introducă o dis-pozițiune fundamentală pentru ocrotirea vânatului și îndelungexperimentată aiurea: «jujeul la câini».

S-au găsit din nefericire printre vânătorii din vechiul Regatelemente destul de nepre gătite, cari au combătut acest dispo-zitiv nou pentru ei, pentru că nu-l mai văzuse nici odată, iar unsenator — uita-i-aș numele — n’a avut astâmpăr până n’a su-primat această dispo ziție, când a fost prezentată legea în Senat.

Și totuși!… Ce importanță capitală are acest bețișor legat dezgardă și atârnând la nivelul genunchiului câinelui, pentru a-l împie deca de a goni vânatul pe câmp sau prin pădure! Cine dinnoi n’a avut ocazia să vadă hoinărind peste câmpuri, cu coastelesupte, flămânzi și cu botul scotocind cu amănunțime terenul, încăutarea unei hrane pe care n’o găsesc acasă, câinii cari mișunăpretutindeni? Nu e câmpie în vechiul Regat, pe care să nu zărimde departe câte o astfel de haimana, din primăvară până în iarnă,încontinuu, de vorând fără alegere orice-i cade sub colți.

Inutil să insistăm asupra marilor ravagii pe cari acești om-nivori le fac în rândurile bietului nostru vânat, mai ales primă-vara. Citeam zilele trecute într-o revistă de vânătoare germană,că un paznic a găsit în stomacul unui câine hoinar ucis de dân-sul, rămășițele a nu mai puțin decât opt pui de iepure…

Dar ravagiile dulăilor de la turme, care se află încontinuupe câmp sau în pădure, deci veșnic ademeniți de a întrerupemonotonia pastorală printr’o mică vânătoare după iepuri! Maiacum câțiva ani, în Dobrogea, am avut ocazia să asist la o vâ-nătoare sistematică organizată de o duzină de dulăi de la oturmă, asupra unui biet urechiat, care încolțit de pre tutindeni,a fost nevoit să se predea. Inutil să mai adaug că pe unde treceo turmă nu mai rămâne nici urmă de ouă, pui nesburători etc.,

de vânat. Necesitatea absolută de a ține acești dulăi la turme,este o pură poveste. Proba cea mai palpabilă ne-o oferă vastulși admirabil organizatul teritoriu de vânătoare al amicului nos-tru Dr. Nedici, unde pasc mii de vite și oi, dar unde este cu stric-tețe interzis accesul câini lor ciobănești. Și doar nu va pretindenimeni că prin Maramureș nu sunt lupi și urși !

Dar nu cerem desființarea dulăilor de pe lângă turme, ceremo utilizare a lor mai per fectă și mai complectă. Aceasta nu sepoate obține, o repetăm cu toată convingerea, decât punându-le «jujeul», care pe de o parte îi ține acolo unde le e locul, adicălângă turmă, iar pe de altă parte îi oprește și de a se ocupă devânătoare, în loc de paza turmei. Chiar în cuprinsul acestuinumăr al revistei se poate ceti o expunere largă a acestui prin-cipiu, făcută de un mare proprietar de turme, deci de un com-petent. Cât de nesăbuită a fost ostracizarea «jujeului» din legeade vânătoare, o dovedește deciziunea Ministerului de Domenii,care de mult nu mai permite sub nici un motiv intrare turmelorîn pădurile Statului fără «jujeul» reglementar de gâtul dulăilor.

Trebuie să roșim de ignoranța noastră; trebuie să roșimmai ales în fața camarazilor noștri din Ardeal, unde nu vezi,îndată ce treci Carpații, nici un cățel, oricât de mic, chiar princurțile oamenilor, care să nu poarte legat de gât inofensivullemnuț, atât de im portant pentru înmulțirea vânatului. Fap-tul că și astăzi, cu toate că nici o lege nu-i forțează la aceasta,locuitorii de dincolo aplică «jujeul», devenit popular, la toțicâinii lor, așa cum l’au pomenit dinainte de răsboiu, sub toateregimu rile, este o biciuire mută a indolenței și igno ranțeinoastre refractare.

Cred că astăzi, după trei ani de continuă propovăduire a vâ-nătoarei cinstite și luminate, a căzut și ultima perdea de peochii ultimului vânător rămas în urmă cu știința sa.

A sosit timpul să revenim în fine asupra rătăcirilor din tre-cut și să reintroducem în legea noastră — care numai în câțivaani de aplicare ne-a sporit în mod vizibil vânatul și a avutdarul să ne atragă chiar invidia străinătății — unul din factoriiei cei mai de valoare pentru spo rirea vânatului în Țara Româ-nească: «jujeul» la câini”.

–(Din Revista Vânătorilor ianuarie 1925)

„A sosit timpul!…”de C. G. ALEXIANU

EVENIMENT


Având în vedere că în luna februarie 2018 se împlinesc 50 de ani de la reorganizareateritorială a României, și de la inființarea asociațiilor județene și din municipiulBucurești ale vânătorilor și pescarilor sportivi, redau în continuare câteva reperereferitoare la asociația maramureșană în această jumătate de secol.

A.J.V.P.S. Maramureș la cinci decenii de activitateGEORGE RADU

J udețul Maramureș s-a înființatîn anul 1968, prin efectul Legiinr.2/16.02.1968, lege valabilă

și astăzi, chiar dacă i s-au adus apro-ximativ 200 de amendamente dupăanul 1989.

Reorganizarea teritorială a județu-lui Maramureș a cuprins Regiunea Ma-ramureș cu fostele raioane: ȘomcuțaMare, Baia Mare, Sighet, Lăpuș șiVișeu. Cea mai mare parte a teritoriuluide astăzi a județului a făcut parte dinjudețul interbelic Maramureș, respectivComitatul Maramureș.

Județul este alcătuit din 4 zonedistincte: Țara Chioarului, Țara Lăpu-șului, Țara Maramureșului (jumătateade N-E a Maramureșului istoric) șizona Codrului, la care se adaugă zonametropolitană Baia Mare cu sediul șicentrul cultural în municipiul BaiaMare.

Anul 1968 a determinat și la nivelulA.G.V.P.S. din România o nouă reorga-nizare, ce a constat în înființarea deasociații județene și în municipiul Bu-curești ale vânătorilor și pescarilorsportivi, respectându-se Decretul31/1954.

A.J.V.P.S. Maramureș s-a înființatîn luna iunie 1968, prin comasareacelor două filiale: Baia Mare, cuprin-zând zonele Baia Mare, Șomcuța,Codru și Lăpuș, și Sighet, cuprinzândzonele Sighet, Vișeu și Borșa.

Reglementările legale cu privire lavânătoare și pescuit, precum și portulși folosirea armelor, a nominalizatA.G.V.P.S. din România, prin prevede-rile Legii nr. 26/1976, ca organizațieobștească cu personalitate juridică șistatut propriu.

Ca angajat al A.J.V.P.S. Maramureșdin anul 1968, lucrând efectiv timp de43 de ani în cadrul asociației, până lapensionare, și actualmente ca membruvânător, am cunoscut și am participatla toate evenimentele, neplăcute sauplăcute, inerente activității de vână-toare și pescuit din județul Maramureș.

La finele anului 1968, din fondurilede vânătoare din județ, în număr de

63, 38 erau gospodărite de către In-spectoratul Silvic Maramureș și 25 decătre asociație. Arenda, atât pentrufondurile de vânătoare cât și pentruapele de munte, se achita anual de aso-ciație către Inspectoratul Silvic.

Din punct de vedere economic și fi-nanciar, perioada anilor 1970 - 1974 afost grea pentru asociație. Deși în statutexista o prevedere prin care asociațiilede vânătoare și pescuit erau unităținon-profit, a fost necesar să se realizezevenituri economice care să ajute aso-ciația să se dezvolte.

A.G.V.P.S. din România ne-a acor-dat ajutor în această perioada, prinsubvenții pe care le primeam pentrucreșterea fazanilor și a repopulărilor cupește în apele de munte și ses.

Anul 1974 a scos asociația dinimpas prin sprijinul acordat deA.G.V.P.S., ce a constat în livrarea deraci vii unei firme din Suedia.

Anul 1978 a fost de bun augurpentru A.J.V.P.S. Maramureș deoa-rece, începând cu acest an, la propu-nerea A.G.V.P.S. din România,Federația Roamna de Tir a comandatconfecționarea talerelor necesare con-cursurilor naționale de tir pentru operioada de 8 ani. Tot aceastei fede-rații s-au livrat aruncătoare fixe și mo-bile pentru talere, necesare dotăriicluburilor sportive și asociațiilor devânătoare din țară.

Tot în acest an, A.J.V.P.S. Maramu-reș a organizat activități cu muncă ladomiciliu, livrând trimestrial la Admi-nistrației Domeniilor Publice din Bucu-rești o cantitate de 80 – 100 mii buc.mături (târnuri) din nuiele de mestea-căn, fapt care a ajutat la realizarea nou-lui sediu al asociației.

Din anul 1994, A.J.V.P.S. Maramu-reș, găsind înțelegere la comitetele fi-lialelor și la Comitetul A.J.V.P.S.Maramureș, dar și la inițiativa unor vâ-nători și pescari sufletiști, a reușit săasigure sedii corespunzătoare pentrutoate cele 5 filiale și dotarea cu mașinide teren pentru desfășurarea activitățiide vânătoare și pescuit.

Prin efectul Legii 103/1996, supra-fața unui fond de vânătoare a fost regle-mentată pentru zona de munte, deal șicâmpie. În această situație am trecut lacomasarea unor fonduri de vânătoaredin zona de munte și deal. Conformanexei 2 la Ord.193/2002 alM.M.A.A.P., fondurile de vânătoare con-stituite în județul Maramureș au fost înnumăr de 54, din care 31 ale A.J.V.P.S.și 23 ale Direcției Silvice Baia Mare. Înconformitate cu Legea 407/2006 cumodificările ulterioare, în urmă atribui-rii în gestiune a unor fonduri cinegeticeprin participarea la licitație, suprafațajudețului este arondată în 54 de fonduricu o suprafață de 585.743 ha, din care23 ale A.J.V.P.S. Maramureș, în supra-față de 255.518 ha.

Efectivele de vânat la evaluarea dinanul 2017 sunt cu mult superioareefectivelor din 1968, cu excepția cerbu-lui carpatin și a iepurilor.

Ca și în alte activități, și în cadrulA.J.V.P.S. Maramureș au fost „suișuri șicoborâșuri”, care ne-au bucurat sau în-tristat. Obstacolele pe linie de vână-toare și pescuit erau uneori și dinaplicarea legislației, dar s-au găsit so-luții pentru a fi rezolvate, atât de cătreA.G.V.P.S., cât și de către minister.

Patrimoniul natural al jududețuluiMaramureș, cunoscut și recunoscutprintr-o mare varietate și diversitate,prezintă o certă valoare științifică, pei-sagistică și turistică, iar activitatea devânătoare și pescuit este utilă conser-vării și înmulțirii raționale a efectivelorde vânat și pește.

Ca fost salariat al A.J.V.P.S. Mara-mureș și ca vânător, doresc actualelorcomitete și Consiliului A.J.V.P.S. Ma-ramureș să păstreze, în continuare,aceeași armonie, și să asigure condițiioptime pentru vânători și pescari. Sa-lariaților asociației le doresc sănătateși dăruire profesională pentru aceastănobilă pasiune, vânătoarea și pescui-tul recreativ/sportiv.

La mulți ani A.J.V.P.S. Maramureș!La mulți ani A.G.V.P.S. din Româ-

nia!

FEBRUARIE 2018 | 13

Invitație la reflecție…Evocare MUNI}IE

C ondițiile de tir luate în coside-rare sunt aproape, departe,ochit în liniște sau din epolaj.

Energia loviturii nu este indicată în ta-bele cu cifre (Jouli, Kilogram-metri),ci calitativ: calibru, greutate, vitezăinițială, distanță limită, glonț care pă-trunde, stopând prin canalul adânc alrănii ce provoacă hemoragia sau sefragmentează în schije care scot dinuz organele vitale.

Primul proiectil, numit Practice(Fig. 1) este foarte precis, fiind desti-nat tirului în ținte fixe, trei cercuriconcentrice desenate pe hârtie, cudiametrele de 10 cm, 21 cm și 32 cm,în care se trag câte 5 focuri la distan-țele de 50 m (Fig. 2) și 30 m (Fig. 3).Calibrul armei folosite poate fi 20/67cu glonț greu de 18,8 g și cu V0 de400 m/s, ori 12/67 greu de 26,5 g, cuV0 de 405 m/s. Cu acest model sepoate trage și în vânat mai mic decâtcele 4 specii citate mai.

Al doilea proiectil este numit Ex-pansiva, are cal. 12/70, greutatea de28 g și V0 de 440 m/s. În Fig. 4vedem glonțul întreg, iar în Fig. 5, ex-pansiunea sa treptată până la 5 schije,plus corpul principal din plumb și res-tul scheletului din polistiren, care ini-țial a ferit interiorul țevii – ce poate

avea choke de 3 sau 4 stele – de fre-carea cu glonțul. Distanța limită estede de 45 m, 60 m sau 80 m, în funcțiede grosimea pielii și greutatea vâna-tului. Pe timp senin, în teren plat cuvegetație scundă, precizia este de9/10 și puterea de stopare de 10/10la mistreț, căprior și cerb, dar redusăla 3/10 pentru elan.

Proiectilul al treilea, numit Hurri-cane, poate avea 4 calibre, iar prototi-pul este arătat în Fig. 6.

Cal. 12/70 are 32,5 g, V0 este de440 m/s, precizia 9/10, distanța limită45m-60m-80 m.

Cal. 16/70 are 27,8 g, V0 este de420 m/s, precizia 9/10, distanța li-mită 45m-60m-80m.

Cal. 20/70 are 22 g, V0 este de410 m/s, precizia 9/10, distanța li-mită 45m-60m-80m.

Cal.1 2/76 Magnum are 40 g, V0este de 455 m/s, precizia 9/10, dis-tanța limită 45m-60m-80m.

După pătrunderea în corpul vâna-tului, se fragmentează treptat, dând 5schije frontale, urmate de restul cor-pului fixat de bura din polistiren, cum

se vede în Fig. 7. Proiectilul estefoarte stabil, cu mare putere de sto-pare, recomandabil în teren mlăști-nos, cu vegetație înaltă și tufișuri,vizibilitate redusă, timp scurt deochire și tir din epolaj.

Proiectilul al patrulea, Twister,este unul dintre cele mai expansiveexistente în prezent. Îl vedem întregîn Fig. 8, în curs de fragmentare to-tală, și înaintând în corpul vânatuluiîn Fig. 9. Calibrul său este 12/70,greutatea 32,5 g, V0 440 m/s, dis-tanța limită 45 m, 60 m și 80 m, pre-cizia 9/10, iar puterea de stopare8/10. Este foarte eficient în terenumed cu vegetație înaltă și tufișuri, cuvizibilitate redusă, corectând o primăîmpușcătură nesigură, la orice mă-rime a vânatului și choke al țevii.

Al cincilea proiectil, numit Star(Fig.10), este polivalent, dând câtevaschije, dar păstrând o bună parte dincorpul fixat de bură la fragmentare(Fig. 11). Calibrul este 12/70, greu-tatea 31 g, V0 430 m/s, puterea mare,la distanța limita 45 m, 60 m și 80 m,regularitate și precizie, bun și lamunte sau teren împădurit, dar nu cutufișuri, cerând vizibilitate bună.

Model de bază, nu te va lăsa înpană!

Firma Cartuchos SAGA S.A. a fost fondată în anul 1951, în localitateaLLEIDA, situată în Nord-Vestul Spaniei, între Barcelona și coasta MăriiMediterane. Printre produsele sale se află și proiectile unice (slugs),dintre care unele modele fuseseră lansate cu ani în urmă de alte firme,

cum ar fi Rubin Sabot și Breneke. Interesantă este gruparea gloanțelor în funcție defelul cum acționează asupra țintelor și de condițiile meteorologice, geografice,vegetație, vizibilitate, cu 4 exemple de grosime a pielii și greutate a speciilor vânate:mistreț, căprior, cerb, elan.

Proiectile unice încărcatede firma spaniolă SAGA Text și fotografie MATEI TĂLPEANU

1

2

4 6 8

9

10

3 5 7


DIN TEREN

Pretind că am studiat urșii, cu atenție și știință, de peste 30 de ani. În acest răstimp, i-am nădit, le-am observat sistematic comportarea și am tras unele concluzii, relativsigure, privind „inteligența” și firea lor. Am și organizat vânători de urși la pândă și lagoană pentru alți vânători, dar am și împușcat personal câțiva, dintre cei carnivori. Însfârșit, am analizat și mai multe cazuri de atacuri ale urșilor asupra animalelordomestice și câteva asupra omului.

Inexplicabilul atac al unui ursFRANC PLĂIEȘU

FEBRUARIE 2018 | 15

A m făcut precizările de mai susdin dorința de a convinge căam reușit să cunosc destul de

bine specia și comportamentul, uneoriirascibil și surprinzător, al indiviziloracesteia. Și că pot aprecia, cu oare-care certitudine, că ursul a avut res-pect față de om, fiindcă l-a ocolit cuprecauție, dintr-o teamă indusă an-cestral față de acesta. Dar nu întot-deauna, nu în toate ocaziile și nuacum. Au fost ocazii rare și în trecutcând ursul, din intenția de a-și apărapuii, de ieșire din spații strâmte, deapărare a prăzii proprii sau în cazuride surprindere de foarte aproape, aatacat omul. Iar astfel de atacuri aufost, de regulă, scurte și năprasnice.Ursul rănit a atacat însă, aproape în-totdeauna, omul care l-a urmărit. Cu-noscătorii susțin chiar că ursul ar firăzbunător și știe să-și pândească ur-măritorii, camuflându-se perfect înorice mediu, chiar în pădure rară.

Așadar, cu ursul nu este de glumit.Dar nici nu se poate pune problemarenunțării la vânătoare de teama lui,în terenurile cu mulți sau foarte mulțiurși. Fiindcă știe oricine că ursul carevine spre vânător trebuie atenționatde la distanță (de 20-30 m) pentru aevita apropierea acestuia sub posibilasa „distanță de atac”. Așa am procedatîntotdeauna și, cu excepția unui sin-gur atac incomplet „de amenințare” alunei ursoaice cu pui, nu am avut niciodată o astfel de surpriză. Pânăîntr-o zi, când am întâlnit un urs cuun comportament aparte, pe care-lconsider abatere neașteptată și inex-plicabilă de la regulă, dar care trebuiesă ne de-a de gândit.

Eram, cu câțiva ani în urmă, la ovânătoare de mistreți într-o țiitoaredin munți. Într-o țiitoare pe flanc, subo culme peste care vânatul căuta deobicei să scape. Goana începuse deceva timp, dinspre livezile și pășunileparțial resălbăticite ale unui sat desub pădure. Un câine se auzea bătândîntărâtat, venind după mistreți, chiarspre țiitoarea în care așteptam. Eraîncă departe când, printr-o mică po-iană cu rugi și urzici, din fața, a apă-rut un vânat negru-brun ce părea a fimistreț. S-a oprit la circa 20 m, daram așteptat să-l văd bine. Când a ri-dicat capul, probabil ca urmare aprinderii izului de om, am văzut că-iurs. Nu a fost nevoie să-l avertizez, fi-indcă a sărit ca ars și a trecut, îngoană, pe lângă ștandul din dreaptamea. Atent la urs, n-am băgat deseamă mistrețul, care mi-a scăpat prinstânga, cu câinele rămas puțin înurmă lui.

Oarecum incitat de situație, ne-ammutat ștandul exact în cărarea, cu vi-zibilitate mai bună, pe unde scăpasemistrețul. Este cazul să precizez că nueram singur în stand, ci martor la celeîntâmplate mi-a fost un tânăr stagiar,absolut neștiutor cu privire la compor-tamentul ursului.

Ne-am instalat confortabil în nouapoziție, eu în picioare lipit de un fag,iar stagiarul la cca. 4 m în spate, ca-muflat după un cireș.

Goana se apropiase binișor și numică ne-a fost surprinderea aparițieitârzii, la pas liniștit spre deal, a unuiurs mare brun-roșcat, pe care blanabogată se ondula în ritmul mersuluilegănat. Venea neatent, fără a da vreoatenție goanei din urmă, drept sprenoi, pe cărarea bătută de vânat.

L-am văzut de la cel puțin 25-30 mși, imediat, l-am atenționat mormăindceva cu glas scăzut. Apoi ușor maitare, fiindcă ursul nu mă auzise dinprimul moment. Atunci s-a produssurpriza. Ursul a pus ochii pe mine, aridicat instantaneu coama, a ciulit ure-chile și a pornit, în copci surprinzătorde rapide, atacul la deal. Cele de maisus le-am observat instantaneu și totinstantaneu am realizat ce se întâm-pla. Nu am mai avut timp decât săstrig, cât am putut de tare, „Nu, nu,nu…”, am dat drilingul pe foc, am trasprimul breneke pe deasupra lui și amdecis să-l împușc în cap, când mai ră-măseseră cel mult 10 m până la mine.Îi căutam capul, dificil de prins pe că-tare, pentru cel de-al doilea foc când,de la maxim 4-5 m, exact când strân-geam degetul pe trăgaci, s-a întors totatât de neașteptat și rapid pe cât a ata-cat, sărind cu un mormăit răcnit spreștandul din stânga-vale. Înfricoșat destrigătul meu, probabil foarte convin-gător, și de răcnetul ursului, deloc maiprejos, vecinul o luase deja la fugăspre următorul vânător.

Acesta la văzut foarte bine cum s-a împiedicat din fugă și a plonjat cucapul la vale prin frunze, cu pușcă cutot, și cum ursul și-a frânat avântul,cu picioarele din față, chiar deasupra

lui, răcnind din nou mai înainte de adispărea lateral, în salturi neașteptatde lungi și rapide, pentru totdeauna.

Tot ceea ce am povestit s-a petre-cut cu o rapiditate neverosimilă, deordinul secundelor. De abia pe urmă,împreună cu stagiarul contrariat, carestrânsese puternic cireșul în brațe, cadupă atac să se lase ușor pe jos, amrealizat ce se putea întâmpla.

Explicația atacului fulgerător, ab-solut nejustificat al acestui urs, estegreu de dat. Probabil că a mai avutde-a face cu omul, într-o zonă în careurșii încă se mai prind în lanțuri depomicultori, crescători de animale șide braconieri. Oricum, o experiențăaparte cu omul trebuie să fi avut. Alt-fel, de ce ar fi atacat, fără vreun motivdintre cele binecunoscute?

În ceea ce privește renunțareabruscă la acest atac, când nu mai aveadecât 4-5 m până la țeava armei, ex-plicația poate fi mai puțin dificilă. Stri-gătul meu convingător, cu certitudinemai puternic decât al ursului, focul dearmă tras consecutiv pe deasupra luiși, mai ales, rămânerea mea fermă pepoziție, fără nici un gest de retragere,consider acum că l-au inhibat. Oripoate presimțirea deciziei mele de a-lîmpușca. Sunt însă sigur că, dacă aș fiîncercat orice fel de retragere, grăbităfiindcă altfel nu se putea, atacul ursu-lui ar fi fost finalizat.

Am relatat cât se poate de exactatacul acestui urs pentru a nu rămâneo simplă poveste. Din această întâm-plare, orice vânător din zone cu urși șiorice „inspector” care verifică situațiide urși împușcați în condiții de autoa-părare, pot și au de învățat ceva. Dacădoar un urs dintr-o mie se comportă înacest mod atipic, atunci orice vânătortrebuie să se gândească că un astfel deurs îi poate apărea oricând în cale. Șică într-o astfel de situație trebuie să-șipăstreze sângele rece, să rămână fermpe poziție și să nu tragă decât forțat desituație, în ultimul moment, foartesigur, la țeava armei, în capul ursului.Dacă vrea să scape întreg și teafăr. Fi-indcă un foc prost, care doar răneșteursul sau îi mai dă răgaz să mai ajungăla vânător înainte de a se prăbuși mort,îi poate fi fatal vânătorului.

Închei prin a atenționa curajoșii căursul, oarecum irascibil și imprevizibilcomportamental și, pe deasupra, șirăzbunător din fire, nu trebuie des-considerat niciodată, din nici unpunct de vedere. Mai ales în zilelenoastre, când din cauza unei „politici”cinegetice „neinspirate”, foarte multorexemplare le-a dispărut orice urmă deteamă în fața omului.

Am relatat cât se poatede exact atacul acestui

urs pentru a nu rămâne osimplă poveste. Din aceastăîntâmplare, orice vânătordin zone cu urși și orice „inspector” care verifică situații cu urși împușcațiîn condiții de autoapărare,pot și au de învățat ceva.

D e altfel, inclusiv la concursurilede lucru organizate în vedereaselecției celor mai eficienți

câini și cu stilul cel mai apropiat de cri-teriile de muncă ale rasei lor sau la pro-bele de lucru pentru verificareaaptitudinilor la vânatul cu pene este ur-mărit și punctat în consecință. Una din-tre cele mai întâlnite specii de vânat„cu pană” este fazanul, multe din tere-nurile de vânătoare din țară fiind po-pulate cu această specie de vânat.Densitatea de vânat trebuie să fie sufi-cientă pentru a putea susține acesteprobe de lucru, asigurând fiecărui câineposibilitatea de a căuta, găsi și aportavânatul după focul de armă.

Formarea, verificarea și atestareacalităților de genitor este de foartemare importanță din două puncte devedere. În primul rând, asigură premi-zele utilizării de exemplare bine dre-sate, docile, obediente, ce pot ficonduse în teren fără a deranja ceilalțiparticipanți la vânătoare. În al doilearând, identifică exemplarele ce pot fi

buni genitori și care pot fi utilizate maideparte în reproducție pentru fixareacaracterelor puternice, care s-au evi-dențiat prin calitatea mirosului, stiluluichetei, rezistență, a disponibilitații dedresaj, a calitaților morfologice și de ti-picitate în funcție de rasă. În susținereacelor precizate amintesc faptul căexistă probe de lucru la care arbitrareaeste realizată atât de un arbitru pentruprobe de vânătoare, cât și de un arbitrude standard. Este cazul probei de lucrupentru obținerea titlului de campion defrumusețe la Coker Englez.

Participarea la astfel de concursuritrebuie încurajată, cu atât mai multdacă se dorește realizarea de cuiburi,când este necesară. Mai mult decât atât,pregătirea și dresajul premergător con-cursului vor fi benefice sudării echipeicâine-vânător, vor evidenția existențacalităților native și va da posibilitateavânătorului să încerce să corecteze pro-blemele de comportament ale câinelui.

Unul din aspectele ce trebuiesc ve-rificate încă de la primele ieșiri în teren

este reacția la focul de armă. Dacă estemanifestată frica, câinele căutând săfugă și să se ascundă, atunci acestexemplar nu va fi selecționat. Acelașilucru se întâmplă și cu exemplareleagresive. În concluzie, agresivitatea șifrica la focul de armă sunt defecte eli-minatorii în orice concurs, indiferent derasă. Din acest motiv, socializarea de lavârste fragede și testarea de mic lafocul de armă sunt activități simple,care nu necesită un efort deosebit dinpartea conducătorului, dar fără de careeducația pe zona dresajului de vână-toare nu poate continua. Caracterul,dar și educația dată corect și la timpulpotrivit, sunt și ele de mare importanță.

Docilitatea este premiza rezultatădin aptitudinile native, care fac posibilăorice colaborare între conducător șicâine, utilă la vânătoare. Modul docileste arătat prin dorința câinelui de apăstra permanent legătura cu conducă-torul său și prin dorința deliberată acâinelui de a se pune în slujba condu-cătorului. Spre deosebire de docilitate,


DE SEZON

Vânătoarea „la pană” este una dintre cele mai frumoase și mai dinamice dintre vânători, ceala care se pot exploata cel mai bine calitațile câinilor de vânătoare și la care se pot formacâinii. Este vânătoarea care, prin lipsa câinelui, își pierde din farmec și dinamism. În unelecazuri, chiar ajunge să fie aproape imposibil de făcut: o vânătoare „la pană” pe un teren plinde tufe de spini și vegetație înaltă, iarna la apă, vânatul la păsări de mici dimensiuni,precum prepelița sau sitarul. Prezența câinelui la astfel de vânători este necesară.

Vânătoarea „la pană” și concursurile canineText și fotografie MARIA SĂVULESCU

obediența este o formă de supuneredobândită prin educație și dresură,fiind o cerință unilaterală a conducăto-rului. Când se urmărește obediența,acest lucru trebuie făcut în două ipos-taze: cu vânat și fără.

Obediența fără vânat, manifestatăîn perioada premergătoare găsirii vâ-natului, rezultă din manevrabilitateacâinelui la lucru. Mai precis, orice co-mandă primită este executată imediatși cu plăcere. Deasemenea, prezențaaltor câini nu va influența modul delucru și, totodată, câinele nu va deranjaconducătorul sau alți vânători.

Obediența în contact cu vânatulpresupune că, în cazul ridicării vânatu-lui cu pene, câinele nu îl va urmări. Înconcurs, urmărirea repetată a vânatu-lui cu pene duce la eliminare. Testareaobedienței în cadrul concursurilor estede importanță majoră. Pentru probelede lucru, dar mai ales pentru partidelede vânătoare, plăcerea de a lucra estefoarte importantă. Dacă această pa-siune există, atunci foarte multe din ac-țiunile pe care trebuie să le urmezecâinele în teren vin natural. Înzestrărilenative, dublate de plăcerea de a lucra,pot face diferența dintre un câine exce-lent și un campion.

Lucrul la câmp este una din probelede lucru prezentă în toate concursurile,indiferent de tipul concursului. Câmpuldeschis oferă posibilitatea urmăririi câi-nelui în vederea determinarii calitățiinasului, a căutării (sigură, rapidă), amodului de semnalare a vânatului și aridicării acestuia. Câinii cu nas fin adul-mecă cu nasul în vânt și marcheazăscurt mirosul de pasăre sau vânat.Cheta trebuie să fie rapidă, sistematicăși să acopere terenul. Se urmărește în-toarcerea corectă sub vânt și apropiereacorectă de ascunzătoare. Căutarea șiaportul unei păsări împușcate încunu-nează practic căutarea și stârnirea vâ-natului. Vânătorul își dorește ca aportulsă fie găsit, adus nemestecat și predat.

Aceleași lucruri sunt urmărite și laconcursurile de lucru. Practic, acesteconcursuri urmaresc etapele naturalece sunt urmate într-o vânătoare, punc-tând corectitudinea lucrului și calitațilenative și dobândite ale câinelui. Pro-bele de apă, lucrul cu vânatul cu păr,mersul pe urmă, sunt și ele parte dinconcursurile de vânătoare, dar vor face

subiectul unor alte articole.Pentru cei ce își iau un câine de vâ-

nătoare, indiferent dacă doar pentru ale fi partener în teren sau și pentru re-producere, sunt necesare verificareaaptitudinilor naturale, dresajul și apoitestarea lor în examene de creștere,field trial-uri sau probe de vânătoare.Scopul final, în afară de identificareaexemplarelor excepționale ce devincampioni, este confirmarea și validareaaptitudinilor naturale și formarea unorexemplare ce pot însoți, într-un modeficient și corect, vânătorul în partidelede vânătoare.

Personal, vă încurajez să participațicu câinii la probele de lucru. Începeți cucele în care se testează aptitudinile na-turale, unde contează mai mult înzes-trarea genetică: temperamentul, nasulbun, cheta corectă, aretul (dacă estecazul). Aici puțeți primi și sfaturi de laarbitrii, puteți vedea cum merg și alțicâini, puteți avea un schimb de expe-riență. Toate acestea sunt esențiale pen-tru un început corect de drum.

FEBRUARIE 2018 | 17

Obediența în contact cuvânatul presupune că, în

cazul ridicării vânatului cupene, câinele nu îl va urmări.În concurs, urmărirearepetată a vânatului cu peneduce la eliminare. Testareaobedienței în cadrulconcursurilor este deimportanță majoră. Pentruprobele de lucru, dar mai alespentru partidele devânătoare, placerea de alucra este foarte importantă.


POVESTIRI

Glume vânătoreștiȚIȚI

R eprezentau două rarități și,dacă te aflai în preajma lor, aifi regretat amarnic dacă nu fă-

ceai măcar puțin abstracție de bunulsimț și, astfel, să lași la o parte jena șisă-i studiezi cu toată atenția. Pierdeaiimens, iar orice povestire ascultai des-pre acest subiect ar fi fost mult prea lip-sită de culoare pentru a putea avea ocât de mică legătură cu realitatea.

EL dispunea permanent de tot in-strumentarul unui adevărat luptător altrupelor speciale, chiar și când se duceala baie ori la culcare, iar EA, o feme-iușcă dolofană dar iute ca o sfârlează,era pornită în orice clipă să împușteceva.

Nu le mai rețin numele, dar e maibine așa, pentru că mi-ar fi tare jenăsă dea buluc în „istoria cinegeticii ro-mânești” datorită mie. În orice caz,îmi amintesc perfect cum a decursprima vânătoare de fazani la care auparticipat și EI.

Mi-am dat seama că EA era vecinăcu mine de stand, aflându-se chiar înstânga mea, despărțindu-ne numaidoi brazi, în timp ce EL se afla cevamai departe. Mi-am căutat un loc des-tul de generos pentru a vedea pe subcetina bradului, astfel încât să depis-tez fazanii care speram că se vor ri-dica, așa că m-am străduit să facabstracție de șușotelile lor.

La un moment dat am auzit larmaprodusă de gonaci, precum și lătrăturilecelor doi seteri, dar și mult așteptatulcârâit, atât de bine cunoscut, al cocoșu-lui deranjat de la treburile lui. Mi-ampregătit arma și mi-am ațintit privirilespre înaltul cerului. Ici, acolo, au înce-put să răzbată bubuiturile, reușind chiarsă zăresc vreo două „victime” prăbu-șindu-se „pachet” la pământ. În clipa ur-mătoare, zburând aproape razant cuvârfurile brazilor din fața mea, am zăritun cocoș care se apropia în mare viteză,așa că am înșurubat patul puștii înumăr, cu degetul pe trăgaci.

Exact în momentul în care începu-sem ca să apăs trăgaciul, menținând co-coșul pe cătarea armei, vecina mea aslobozit ambele focuri, probabil înaceeași țintă ca și mine dar mult maijos, pentru că am resimțit bubuiturile deparcă s-ar fi descărcat în pălăria mea,iar din pom am fost acoperit cu ace de

brad care, în marea lor majoritate, mis-au strecurat pe spate.

- L-am lovit? O fi căzut? i-am auzitstrigătele disperate și, mai înainte să mădezmeticesc, m-am pomenit cu țeavaunei arme îndreptate amenințător, miș-cându-se pe la nasul meu. EA stătea cudegetul pe trăgaci, gata să tragă în co-coșul care ar mai fi mișcat.

- Stai, oprește-te! am reușit să zbier,de frică să nu fiu confundat cu vreuntrofeu jinduit. N-a căzut nimic, s-a dusdracului! De ce-ai tras cucoană, căzbura direct spre mine?

- Ei, asta-i bună! Și ce dacă veneaspre dumneata, ce… eu nu aveam voiesă trag? Ori te pomenești că am venitaici la vreo horă?

- Eu l-am văzut căzând, așa că preciseste rănit, a conchis EL hotărât. Pornindsă-l caute, a dat cu ochii de mine. Dum-neata ce cauți aici? Ai venit tot dupăfazan?

- Nu… eu mă aflam aici, iar soțiadumitale a tras în brad, de unde mi-ascuturat pe ceafă o tonă de ace.

- Ei, și ce-oi vrea acum? Să ți le scoteu? Scutură-ți hainele și gata! Așa-i lavânătoare.

Goana la fazani a mai durat ovreme, timp în care am lăsat totul baltăși m-am dezbrăcat până la piele pentrua-mi scutura maioul și cămașa.

Urma goana la mistreți. Fiind pățit,m-am așezat în așa fel încât să nu ajungdin nou în vecinătatea lor așa că, pânăla urmă, locul meu s-a întâmplat să fietocmai ultimul din flanc, unde aveampresimțirea că nu ajungea nici un ani-mal.

În pădure s-a lăsat liniștea binefăcă-toare care, așa cum ne-am obișnuit, afost turburată brusc de gălăgia bătăia-șilor.

Am privit în stânga pentru a-miidentifica vecinul, iar când m-am uitatmai atent la următorul vânător, m-a tra-versat de un fior. Acela era tocmai EA!

- Ptiu, belea! n-am putut să măabțin și m-am retras, lipindu-mă in-stinctiv cu spatele de un pom mai grosaflat pe lizieră. Dacă trage iar ca ne-buna, măcar să mă apere pomul ăsta,mi-am zis în sinea mea.

Brusc, câteva împușcături s-auauzit din laterala mea și, uitându-măîn direcția respectivă, am zărit un mis-

treț care ieșise din pădure. Derutatcomplet de împușcăturile vânătorilor,în loc să se piardă prin pâlcul des depomi din cealaltă parte a liniei, a por-nit în galop chiar pe mijlocul acesteia,venind direct spre mine și fiind salutatcu câte două ori trei focuri de cătrefiecare vânător prin dreptul căruiatrecea.

Când s-a mai apropiat de mine,am zărit-o și pe EA, care îl aștepta cuarma la ochi și i-a dăruit generoasăcele două focuri, după care animalula mai fugit vreo câțiva metri și s-a pră-bușit oftând.

În liniștea grea care s-a lăsat pestepădure au răzbătut deodată strigăteleisterice ale EI care, desfigurată de emo-ție, țopăia în jurul mistrețului:

- Eu l-am împușcat, de la breneke-urile mele a murit!

Când m-am apropiat, mi-am datseama că animalul era ciuruit și avea celpuțin zece locuri unde fusese perforatde proiectilele trase cam anapoda.Dând curs unei idei spontane, m-amapropiat de EA și i-am întins mâna,zâmbindu-i admirativ:

- Așa este, toți am văzut și, de fapt,aici a căzut, așa că porcul este clar aldumitale! Și acum, hai să ne apucăm detreabă. Hai să-l pregătim, să nu neprindă noaptea cu el în pădure.

Am scos imediat cuțitul din teacă,i-am confiscat fuduliile, care erau mă-ricele, și i le-am întins imediat fericiteicâștigătoare.

- Astea se cuvin învingătorului, amdecretat eu cu un aer sobru, cerce-tându-i atent pe fiecare, sunt convins cănu există nici o obiecție, dar ne pare răucă nu vă putem oferi măcar o pungă deplastic pentru a le păstra în ea.

- Nu-i nici o problemă, m-a susținutnenea Fănică Pavel, e chiar mai bine laaer decât în pungă pentru că, dacă stăla aer curat, nu se vor strica și nici alteraașa că, peste câteva zile, încă mai pot fitransplantate. Privind spre cei doi, leface un semn încurajator:

- Așa că, să fie într-un ceas bun, pe-trece frumoasă și godaci sănătoși!

A fost o zi când s-a râs în hohote. Lasfârșit, ziua s-a încheiat tot la margineapădurii, într-o luncă unde am găsit fa-zanii, iar motivul distracției l-au consti-tuit tot cei DOI, care țineau pe rândfuduliile pentru ca celălalt să poatătrage cu arma.

Și a fost un spectacol pe cinste!

Cu mulți ani în urmă, grupa noastră de vânători a fost„împodobită” peste noapte de o familie de vânători: EL și EA!

FEBRUARIE 2018 | 19

D in Gerar și până în Indrea,spirala celor douăsprezeceluni poartă vânătorul cel ade-

vărat pe meleaguri mai cunoscute saunecunoscute, oferindu-i clipe de neui-tat în anturajul colegilor de breaslă.De la euforia întâlnirilor cu iepuriicâmpiilor și până la goana imprevizi-bilă a mistreților năvalnici, se deru-lează acel film imaginar în carefiecare specie își „interpretează rolul”sezonului specific de vânătoare.

Iată-mă ajuns în împărăția păduri-lor de fag, stejar și brad, cu tulpini an-corate prin viguroase rădăcinișerpui toare de colțuroasele stânci și pepantele abrupte ale înălțimilor PăduriiNegre și Șinteului Bihorului, invitat lao vânătoare la mistreți, moment dereîntâlnire cu omenia vânătorilor deaici, atât de specifică tradiției și cultu-rii vânătorești din Ardeal.

În suiș de munte, spre Popești După aproape nouă ore de mers,

acompaniat de simfonia monotonă amotorului, întreruptă neprevăzut doarpentru câteva momente, cât pentru aimortaliza în memoria aparatului fotoimagini din natură, am lăsat în depăr-tări Bucureștiul și am trecut Carpații,alergând caii putere spre Ardeal. De laAleșd, brusc fac la dreapta și încep aurca mulțimea de serpentine, în timpce amurgul atât de scurt mă învăluieși îmi dă acei fiori ca oricărui drumețaflat pe coclauri necunoscute.

Intru în peisajul specific localități-lor de munte, traversez stațiunea devară Pădurea Neagră, cu aer rece șiumed, înnobilat de limpezimea Bistreimilenare purtată în curgeri unduitepline de taine și, după puțin timp,ajung în final acolo sus, la Popești, înliniștea naturii. Parcă sunt într-o altălume, cu tăcute ulițe presărate cu casebătrânești sau mai noi, împodobite cuscânteietoare beculețe multicolore, undecor de adevărată vrajă a nopții.

Sunt întâmpinat cu binețe de vână-

torul Gavril, care mă invită la locul decazare, un motel intim, curat, călduros,numai bun de ospeție. Am gustat ceva,de pe masă nelipsind nici „licoarea cumărgele”. Alături de respectatul local-nic și organizator de vânătoare, îmi în-tâlnesc ortacii, Marius, Gabi, Iano, careîmpreună, pe parcursul celor mai binede două zile, și-au dovedit înclinațiilede buni bucătari, gazde primitoare șidornici de oaspeți de pe meleagurile luiBucur, dar nu numai.

După un drum lung și o prelungitărevedere, meritata odihnă își spunecuvântul, mai ales că a doua zi grupade vânători, echilibrată numeric și pemăsura invitaților, avea să dea va-loare acestei partide în întâlnirea cucolțoșii negri

Pe firul potecilor Dis-de-dimineață, un mic dejun și

bine-venita cafea servită în companiaospitalierului director al AJVPS Bihor,alături de care se află președintele șisecretarul Clubului de Vânătoare

Aleșd. Ei sunt înconjurați de vânătoriilocalnici, la care se adaugă o surpriză:printre oaspeți, consulul onorific alRepublicii Slovace, domnul MiroslavIabloncsik, la fel de cunoscut vânătoral acestor meleaguri și mult știutor îna prețui cum se cuvine cultura acestorținuturi, bogăția de păduri și sălbăti-ciunile acestora.

E o atmosferă de prestigioasă ți-nută vânătorească, în care citești pefețele celor prezenți emoția momen-tului și a curiozității față de oaspeți. Etimpul adevăratei vânători!

După nelipsitul instructaj vânăto-resc, grupa este condusă de Nicu, paz-nicul de vânătoare, în ambianța unuiînceput de zi plumburie, care „cu unochi râde și cu un altul plânge”, ceeace, desigur, ne îndeamnă să apelăm labunătatea lui Doamne-Doamne. Și amfost ascultați!

După un urcuș în mers alert, sun-tem repartizați rând pe rând în stan-duri, în timp ce gonacii și câinii hăitași,special dresați, sunt pregătiți de paznic

Reportaj

Vânătoare de mistrețidincolo de CarpațiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Când vorbim despre vânătoare, indiferent de specia vizată, trebuie să recunoaștemcă aceasta nu are vârstă. Vine din îndepărtate timpuri și ne stârnește simțurile,adăugând sau lăsând deoparte nenumărate amintiri. Mihail Sadoveanu spunea, prinanii 1926, că „vânători sunt toți cei care iubesc libertatea și natura, fug de furnicarelecelorlalți oameni și au darul fanteziei.” Vânătoarea la mistreți este și ea, ca la oricarealtă specie de vânat, o acțiune care ridică adrenalina participanților.

DE SEZON

și transportați în zona de începere agoanei. Autorizația eliberată de asocia-ție aprobă vânătoarea la mistreț șivulpe, ceea ce ne obligă să cântărimbine momentul în care, cu siguranță,vulpile vor apărea înaintea celorlaltesălbăticiuni. Formele frământate alereliefului zonei ne obligă la un plus deatenție, pentru că pot da șanse mistre-ților de a ne păcăli. Cum natura estesuverană, sperăm că Zeița Diana le vacălăuzi pașii pe tainicile poteci, sprestandurile în care îi așteptam.

Între timp, hăitașii, aflați la circa2-3 km, undeva, dincolo de o râpă ac-cesibilă lor, s-au urnit, iar noi suntemochi și urechi la sunetele dimprejur,dar și la așteptatul lătrat al câinilor,în cazul că vor bate pe loc. În apro-piere de vecinul din dreapta mea, peo creastă ascunsă între altele douămai semețe, se strecoară ca o fantomăo cumătră vulpe. Atentă, înaintează10-12 pași, se oprește și analizează te-renul, simte primejdia și caută să iasădin ambuscadă, numai că o reverbe-rantă detunătură îi aține calea și o re-duce la nemișcare. Ghinionul ei!

La puțin timp, o mândrețe de vul-poi se îndreaptă și în direcția mea, numă vede, semn că am o bună ascun-zătoare. Simt că adrenalina îmi saltăcăciula de caracul. Ochesc și... cândcolo, tocmai în acest moment, un ne-vinovat de hăitaș strigă de undeva dindepărtare „Mistreții, mistreții”. Atât i-a trebuit vicleanului și dus a fost,speriat de ecoul pădurii. Norocul lui!

O ceață deasă învăluie ca dinsenin copacii tocmai când, după oscurtă analiză, schimbăm locurile depândă într-o altă zonă. Imediat pâcla,ca într-un joc al voinței, se ridică pestevârfurile fagilor și stejarilor, permi-țându-ne să turăm motoarele, făcândslalom printre bătrânele trunchiuri șiprin șleaurile adânci de 30-40 de cm,pline cu amestec de noroi, crengi pu-trede și înșelătoare ochiuri cu apă.

Atmosfera e în ton cu capriciilevremii. Mă aflu alături de consul, careconduce cu măiestrie un Land-Roverde teren, și ieșim cu bine din dificilultraseu de off-road, în timp ce alte douăvehicole rămân împotmolite. Spiritulcolectivității funcționează perfect, așacă momentul este depășit imediat.

Ne încearcă o ploaie scurtă, arun-cată dintr-un nor sihastru de întârziatamurg, care totuși se potolește tocmaicând, după o altă schimbare de tac-tică, ocupăm alte locuri de pândă.

Liniștea domină pădurea, comuni-

carea între noi se face numai prinsemne, apoi așteptăm să porneascăbătăiașii. Moment tensionat, adrena-lina „sfârâie” prin trupul devenit pre-cum o stană de piatră, unde doarochii se mai mișcă.

Apoi, deodată, se dezlănțuieecouri peste ecouri, într-un amestecde voci și scheunat de câini care batpe loc în preajma mistreților. Se audfocuri de arme. Voci îndepărtatestrigă „A căzuuut…! Nooo, feriți, să nufie răniiit!”

Câțiva colțoși reușesc să scape da-torită instinctului, strecurându-se pesub barba unei coaste de deal ce-i as-cunde de vederea vânătorilor dinpreajmă. Larma se îndreaptă către ocoamă cu stejăriș, urmată de alaiul adoi, trei copoi care îi fugăresc cu curaj.

Un vier a căzut în bătaia focului,plătind greșeala pentru că, solitar cumera, a ales o altă potecă, deja cunos-cută de vânătorii localnici.


Vânătoare de mistrețidincolo de Carpați

Consulul onorific alRepublicii Slovace,

domnul MiroslavIabloncsik, la fel decunoscut vânător alacestor meleaguri și multștiutor în a prețui cum secuvine cultura acestorținuturi, bogăția de păduriși sălbăticiunile acestora.

A treia goană s-a încheiat cu succesexact în zona râmăturilor și a ștejărișu-lui ademenitor. Ziua fiind scurtă neurnim către cabană, nu înainte însă dea onora tradiționalul tablou de vână-toare. Totuși, efectivul de câini era in-complet, lipsind cel al paznicului devânătoare, unul dintre cei mai vrednici,care luase urma mistreților scăpați. Amrămas convinși că inteligentul animalva reveni de unde a plecat în urmărireși va merge apoi pe urmele mașinii stă-pânului, mirosul fiindu-i sfătuitor bunspre acasă, chiar dacă ploaia care s-aîntețit îl va încurca un pic.

De la aproape 12 km distanță șidupă 8-9 ore, apariția așteptatului ani-mal a bucurat întreaga familie. Triste-țea de pe chipul stăpânului a dispărut,iar mângâierile au fost pe măsură

Sus, sus, la Șinteu!A doua zi, natura ne oferă un ade-

vărat peisaj de iarnă, contrar celui dinziua precedentă, lapovița din noapteatrecută transformîndu-se într-o mantiealbă și geruită. Vânătoarea urmează ase desfășura pe culmile înalte ale Șin-teului, undeva, mai jos, aflându-se lo-calitatea cu același nume.

Am hotărât să încercăm o singurăbătaie, datorită schimbării bruște atimpului și, cum s-a și adeverit, pro-babil că acesta a modificat ceva și încomportamentul sălbăticiunilor, de-oarece hăitașii n-au reușit să găseascălocurile cu hățișuri tăvălite, acum aco-perite cu zăpadă, unde animalele cău-tate probabil s-au retras. Goana șivânătoarea au luat sfârșit.

Pe la orele prânzului, ne adunămla cabană, încălzindu-ne sufletele cutradiționalul bob-gulaș și alte bucategustate din plin, alese preparate în stilvânătoresc, udate cu un strop de vinde prin podgoriile Bihorului (de unii!).

Eu și ceilalți oaspeți am mulțumitconducerii A.J.V.P.S. și organizatorilorpentru invitație și frumusețea vânăto-rii în ambianța minunatei naturi și amdat drumul cailor putere, plecând fie-care către casele noastre. Au fost douăzile plăcute, de reîntâlnire cu adevă-rata tovărășie vânătorească, alături decultura zonei, cu vânători de excepție,cu tradițiile ardelenești, drept pentrucare se poate spune „Jos pălăria!”

FEBRUARIE 2018 | 21

Localitatea Șinteu a fost populată în urmă cu peste 200 de ani de slovaciveniți pe aceste meleaguri înainte de Primul Război Mondial, rămași apoi șidupă cel de al Doilea. Totalizează astăzi circa 500 de familii unite și harnice,printre care unii sunt și vânători. Consulul ține să facă aceste precizări, ex-plicându-ne cu însuflețire că undeva, pe culmile înalte, în împărăția brazilorși a cerului, dăinuie de circa 150 de ani un castel, azi bine îngrijit de măicuțelecălugărițe în administrarea cărora se află. În istoria impunătoarei locații dăi-nuiesc legende cu castelani la vânătoare, câini nerăbdători, sunet de corn șinu numai, al căror ecou se zice că se auzea până la vecini, în Debrețen. Amurcat încă 3-4 kilometri pe serpentine pentru a vedea secularul castel, într-un decor de poveste și liniște de basm, plin de trecut istoric și de recunoscutrespect pentru cei care l-au ctitorit. Pentru noi, vânătorii, este un momentplăcut de îmbinare a activității specifice cu istoria locurilor, cu trăinicia și eter-nitatea. O cură de aer în care, la cele minus 6-7 grade Celsus, liniștea codrilorseculari este deranjată doar de croncănitul pustnic al corbilor în căutare dehrană.

{INTEU

Î n 2017, la o distanță apreciabilăde timp, un nou calibru dinaceeași gamă se naște: 10,3x68

Mag., un calibru gândit pentru a sa-tisface o gama cât mai variată de ce-rințe ale vânătorilor. Acest cartușacoperă o paletă de proiectile de la 11la 26 de grame.

Realizarea armelor pentru acestcalibru a fost o adevărată provocarepentru producătorii de armament. Ceicare au ales să realizeze arme de vâ-nătoare pentru acest calibru au fostBlaser și Sauer.

După producerea, testarea și omo-logarea muniției și armelor în poligoa-nele producătorilor, a urmat și primavânătoare, în luna decembrie a anului2017, cu două dintre proiectilele car-tușului cu glonț 10,3x68 Mag. existentede acum pe piață, respectiv RWS HIT13,0 g și RWS SPEED TIP PRO 18,5 g.

Am avut ocazia, la invitația produ-cătorului RWS, să particip la producțiaprimelor cartușe 10,3x68 și la testareaacestora în teren. Experiența a fostuna extraordinară, participând latoate fazele de producție: faza de con-cept, prezentată acum doi ani în ate-lierele RWS, asamblarea primelorcartușe cu glonț, producția primelorțevi pentru acest calibru în fabrică Bla-ser și finalizând cu prima vânătoareoficială cu acest calibru.

Vânătoarea a fost organizată înCroația, unde am paricipat alături decolegi vânători din Europa – Spania, El-veția, Germania, Franța, Portugalia,

Ungaria, Belgia – la două zile degoană, la mistreț, șacal și vulpe.

Aventura noastră comună a înce-put în poligonul de tragere aferent fon-dului de vânătoare unde urma săvânam. Un poligon foarte cochet, cu10 standuri de tragere simultane pen-tru arme cu glonț și, cel mai plăcutlucru, poligonul era iluminat și pentrutrageri de noapte.

Fiecare vânător a primit armă de vâ-nătoare Blaser Success 10,3x68Mag.,echipată cu lunetă Svarowski Z8i 18x24sau Z8i 1,7-13,3x42. Au urmat primeletrageri în poligon pentru reglarea lune-telor cu cele două tipuri de munițiemenționate mai sus. Fiecare dintre vâ-nători a optat pentu un anume tip demuniție și optică pentru vânătoarea careurma să se desfășoare zilele următoare.

Personal, am optat pentru variatade muniție RWS10,3x68 Mag. SPEEDTIP PRO 18,5 g cu lunetă SvarowskiZ8i1,7-13,3x42. Recunosc că am intratla trageri puțin crispat și încordat, maimult din cauza concepției ușor eronatecă voi trage cu un Magnum care arputea să aibă un recul formidabil. Eibine, nu a fost chiar așa. Din expe-riența pesonală, pot spune că simt co-rect reculul unei arme și al munițieiaferente, mai ales atunci când trag înpoligon, și mai puțin în timpul vânăto-rii. Dacă la vânătoare trăiești din plinacțiunea și întreaga atenție se focu-sează asupra vânatului, asupra condi-țiilor de tragere în siguranță, înpoligon poți evalua exact reculul, pen-

tru că întreagă concentrare este direc-ționată spre armă și țintă.

După 20 de focuri trase în itervalula 20 de minute cu 10,3x68 Mag. 18,5g,cu o energie la gură țevii de 6.069J și oviteză de 810m/s, senzația lăsată a fostuna asemănătoare cu a calibrului pecare îl folosesc frecvent și, respectiv, amuniției 8x68S.

După experiența poligonului, auurmat cele două zile de vânătoare lagoană într-o zonă deluroasă, împădurităcu stejari bătrâni și plantații tinere, ce seîntindea pe o suprafață de 13.000 dehectare, la aproximativ 60 de kilometride Zagreb, o zonă cu multe lacuri șirâuri care întretaie zonele împădurite.

Întregul grup a fost cazat în cabanăde vânătoare a fondului și am începutziua devreme, la ora 05.30, cu un micdejun rapid, astfel încât la ora 06.00 nedeplasam deja către terenul de vână-toare.

A urmat un instructaj clar și concis,ținut de directorul fondului de vână-toare, după care s-au tras biletele cunumerele standurilor pentru cele treigoane care urmau să se facă. Se pri-mesc și hărți cu pozițonarea generalăa vânătorilor și gonacilor. Așezarea înstanduri se face în deplină liniște, pecurba de nivel în pădurea mare, avândîn față 200 de metri de plantație.

Goanele se desfășoară cu patru go-naci și 30 de câini. Începerea și sfârși-tul goanei se anunță cu sunet de cornși nimeni nu părăsește amplasamentuldin cadrul standului până la anunța-


GlonțMUNI}IE

S-a născut un nou calibru –RWS 10,3x68 Mag.Text și fotografie ALEX BACULEA

În urmă cu 150 de ani, în Europa se năștea 10,3x60R, un calibru folosit cu precăderepână în periada interbelică. Cu timpul, vânătorii europeni au ales și alte calibre careconfereau rezultate mult mai bune în teren la diferite distanțe de tragere. Deși acestcartuș cu glonț încă se mai produce, el se comercializează cu precădere în Elveția, undelegislația prevede dimensiunea minimă a glonțului cu un diametru de 10 milimetri.

rea sfârșitului goanei. Toți vânătoriiau fost foarte disciplinați. Nu au exis-tat abateri de la regulamentul prezen-tat la începutul vânătorii.

În timpul goanei, emoții mari. Câiniise aud lătrând imediat cum începegoana. Pentru mine, prima zi de vână-toare a început cu o vulpe, care m-a sur-prins la prima goana. N-am tras. Nuregret. Ar fi fost primul foc al vânătoriidin ziua respectivă. La 5 minute dupăaceea încep deja să se audă focuri dearmă. Tensiunea crește pe măsură ce fo-curile trase sunt din ce în ce maiaproape. Doi godaci, în mare viteză, apardin partea dreapta și trag două focuri. Peprimul îl ratez, pe al doilea îl dau jos.Amplasez glonțul ușor necorespunzător,la jumătatea vânatului, iar mistrețulcade în foc, rostogolindu-se 15 metri.

Concluzia mea după prima acțiune:reîncărcarea după primul foc se face încondiții normale, iar revenirea pe liniade ochire se face confortabil.

A două goana este mai lungă. Amun stand în vârful dealului. La un mo-ment dat aud câinele din vale cum latrăși se apropie la aproximativ 70 m. Dinvale urcă un vier singur, în pas alert, cucâinele la 3 metri în spate. Dau drumulfocului și vierul cade, lovit oblic dinspate, sub coloana.

Începe și a treia goană, deși esteaproape întuneric. O ciurda de mistrețitrece pe versantul vecin, distanța detragere în jur de 90 de metri. Aleg ulti-mul mistreț din cârd, care se deplasafără viteză, și amplasez punctul luneteila circa 30 cm în față botului. Trag.Mistrețul se desprinde de cârd și co-boară 10 metri, după care se rostogo-lește până în vale. Glonțul l-a lovit înzona gâtului, puțin mai jos de coloanăcu circa 5-7 cm.

Au fost mistreți foarte mulți. Întoate goanele s-a tras, s-a ratat, dar s-ași vânat mult pentru 12 vânători. Ta-bloul final pentru prima zi a fost cu 23de mistreți recuperați și 3 răniți.

A două zi începe dimineață devreme.La 08.00 suntem deja în teren și decidemîmpreună să tragem doar la vieri.

La prima goana am nimerit unstand nefavorabil, datorită direcțieivântului care bătea dinspre mine spregoană, așa că la standul meu a fost li-niște deplină.

La a două goana, aproape de final,după un concert de lătrături în pădure,apare din desul din față mea un cârdde mistreți, lateral stânga, la aproxima-tiv 60 de metri. Mistreții nu mă observăși, în pas alert, dar fără să fugă, setransformă într-un șir lung. Scroafaconducătoare trecuse linia standurilor,în timp ce ultimul mistreț din cârd încănu ieșise din deșiș.

Nu îi număr, dar sunt mulți, foartemulți, de dimiensiuni medii și mici.Când, în sfârșit, se vede sfârșitul cârdu-lui, scroafă conducătoare urca pe ver-santul din spatele liniei de vânătoare.Penultimul mistreț se arată a fi unul in-teresant. Până îmi dau sema că estevier, este deja pe linia de standuri.Decid să trag și epolez în spatele linieide standuri. Mistrețul cade în foc șiguiță tare. Reîncarc și rămân cu lunetăpe el. După 15-20 de secunde, se ridicăși se deplasează încet, după care începesă accelereze. Direcția de deplasareeste cumva paralelă cu linia standuri-lor, dar în direcția mea. Mai trag unfoc. Se oprește pe loc și se răstoarnă.Primul foc a fost amplasat total nepo-trivit, în ceafă, fără să atingă coloana,al doilea oblic, din față în spate.

După a doua goană ne oprim. Vâ-

nătoarea se încheie, pentru că am în-târziat mult cu cele două goane, în spe-cial cu recuperarea câinilor. Mai estepuțin și se înserează. Tabloul final alcelei de-a două zi este mai puțin spec-taculos. El numărând patru mistreți că-zuți, toți vieri, nici unul rănit.

Iată concluziile mele la finalul celordouă zile de vânătoare cu 10,3x68 Mag.Este un calibru pentru cei care caută înspecial vânatul mare, o muniție confor-tabilă pentru cei care caută să vâneze înspecial piese mari, perfect utilizabil în Ro-mânia, în primul rând pentru mistreț lapândă, vieri la goană sau cerb la boncă-nit. Un glonț din categoria „grea” pentruvânători experimentați, 10.3x68 Mag. cucele 2 proiectile existente este excelentpentru cei care vânează și în Africa, pen-tru antilope, iar datorită proiectilului de26 de grame care va fi lansat oficial înacest an, se va putea vâna fără problemeși bivoli. Este, de asemenea, recomandatpentru vânătoarea de urs în Alaska.

Este un glonț care trece bine prindesișuri datorită diametrului și vitezeiinițiale, un glonț cu o cădere la 300 m de49 cm și o energie de 3,532 J la o vitezăde 593 m/s. Nu este un glonț pentru dis-tanțe mai mari de 300 metri, însă pânăla această distanță, chiar și cu un ampla-sament mai nefericit față de vânat, glon-țul este destul de puternic, iar diametrulde 10,3 mm oprește vânatul.

Este mai degrabă un glonț pentrudistanțe mici și medii, în nici un cazpentru vânătoare de Ibex, Argali, Mar-kor, acolo unde distanțele medii de tra-gere depășesc 400 de metri. Dinpunctul meu de vedere, este un cartușcu glonț nerecomandat pentru cei care-și încep acum cariera de vânător, acelor care vor să vâneze la goană go-daci, vulpi și șacali.

FEBRUARIE 2018 | 23

Un glonț din categoria„grea” pentru vânători

experimentați, 10.3x68Mag. cu cele 2 proiectileexistente este excelentpentru cei care vânează șiîn Africa, pentru antilope,iar datorită proiectilului de26 de grame care va filansat oficial în acest an, se va putea vâna fărăprobleme și bivoli.


A re deja mai bine de șapte săp-tămâni, perfect pentru a cu-noaște noua casă și noul

stăpân și viitor partener de vânătoare.Apoi, timpul trece, cățelul a crescut,are deacum deja câteva luni și ur-

mează, firesc, să începem antrenamen-tul/dresajul pentru ceea ce va deveni,practic, preocuparea sa principală înviitor, vânătoarea.

Mulți dintre noii posesori de cățeide vânătoare par a avea unele îndoieli

când vine vorba despre a-și antrena sin-guri tinerii parteneri patrupezi și a-ipregăti pentru vânătoare. Faptul poatesă pară curios, având în vedere că piațade specialitate oferă o gamă largă și ac-cesibilă de materiale, fie scrise fievideo, pentru a înlesni și ușura posibi-litatea de a ne antrena singuri tineriicăței de vânătoare. Dar, la fel de bine,pot apare și alte aspecte, precum lipsade timp, lipsa unui spațiu adecvat sau,și asta este mai puțin bine, lipsa de răb-dare…!

Varianta angajării unui specialistpoate veni în ajutor în aceste situații,însă există câteva aspecte pe care tre-buie să le avem foarte clar în vedereși pentru care să fim pregătiți de a lesusține până la capăt. Astfel, tânărulcățel va fi departe pentru o perioadăde timp destul de lungă, fapt ce arputea să-l facă, fără voia lui, să uitede casă și de noul și, de fapt, adevă-ratul stăpân. Apoi, antrenorul angajatare metodele lui de dresaj și unanume fel de a da comenzile, fel ce vatrebui să ni-l însușim cu deoasebităseriozitate și atenție, altfel cățelulpoate fi derutat și nu le va înțelege,iar de aici toată munca efectuată arpute fi în zadar. Uneori, chiar și tonulvocii cu care dăm comenzile poatecrea confuzie și dezorienta cățelul. Înplus, acesta va fi departe de casă toc-mai în perioada în care, de fapt, sestabilesc cele mai strânse legături stă-pân-cățel, iar noi vom fi lipsiți tocmaide acest timp prețios.

Este adevărat, exstă și avantaje in-contestabile, specialistul cunoaștefoarte bine metodele de dresaj, iarcâinele va primi o instrucție perfectă,dacă ne este permis să o numim ast-fel. Nu în ultimul rând, însă, trebuiesă avem în vedere și costul antrena-mentului câinelui și al întrețineriiacestuia în perioada cât nu este acasă.Adesea, acest preț nu este deloc mic!

Dar, în oricare dintre situații ne-am afla, înainte de a decide ce va-riantă alegem, este recomandat să negândim cu toată seriozitatea la toateaceste aspecte, avantaje și dezavan-taje. Să nu uităm că, de fapt, antrena-mentul, cel puțin pentru primeleetape, nu durează mai mult de câtevaminute pe zi și, ulterior, poate ajungepână la o jumătate de oră, cu posibilepauze între zilele de dresaj. Și, poate,având în vedere timpul minunat pecare îl vom petrece atunci și ulteriorîmpreună, tânărul nostru cățel merităacest timp și efort din patea noastră.În definitiv, toate acestea sunt dedi-cate pasiunii noastre comune, vână-toarea…!

CHINOLOGIE

Îl antrenăm noisau angajăm un specialist?ALECSANDRU CODRIN

Scenariul este destul de binecunoscut și pare să se repetede fiecare dată și pentru fiecare dintre noi, atunci cândne-am dorit și avem, în sfârșit, un câine de vânătoare.

Câinele de vânătoare

FEBRUARIE 2018 | 25

M urul poate crește pănă laînălțimea de 2-3 metri, ra-murile au spini, iar frun-

zele au, pe partea inferioară, nervuriproeminente cu perișori evidenți. Flo-rile sunt de culoare albă sau roz pal șiapar în lunile iunie-august, în funcțiede altitudine și mersul vremii. Murelesunt cărnoase, inițial acrișoare și roșii,după care devin dulci și aproapenegre, când s-au copt. În prezent suntcunoscute circa o sută de specii demur și o largă varietate de hibrizi.

Cunoscut și sub denumiri popu-lare precum rug-de-munte, murar saumur-de-pădure, murul a fost folositîncă din antichiate, fiind astfel amintitde Hippocrate pentru proprietățilesale tămăduitoare.

Pentru obținerea preparatelor tă-măduitoare se folosesc de regulă frun-zele, fără codiță. Acestea au unconținut bogat de taninuri, inozitol, ce-luloză, mucilagii, acizi organici, flavo-noizi și vitamina C. Datorită acestorcompuși, preparatele din frunze demur au o serie de proprietăți antisep-tice, antihemoragice, antidiareice și as-tringente. De asemenea, lujerii tineri șimugurii, datorită conținutului de fito-hormoni estrogeni naturali, pot ajutaîn cazul afecțiunilor ginecologice.

Fructele conțin cantități mari depectină, zaharuri, acid salicilic, beta-caroten, compuși flavonici, vitamine(A, B1, B2, B5, B6, C, E) și săruri mi-nerale. Grație acestor compuși, fruc-

tele și preparatele din fructe pot aveaacțiuni anfiinflamatorii, antitermice șidezinfectante, constituind de ase-mena un bun laxativ, depurativ șitonic-nutritiv.

Avand în vedere proprietățilemenționate, preparatele din mur potajuta în anumite cazuri, precum afec-țiuni digestive, combaterea colicilor șia anemiei, în afecțiuni urinare, renaleși oculare, precum în cazul afecțiuni-lor dermatologice și bucale și ale apa-ratului respirator.

Preparatele naturiste din mur potfi sub formă de infuzie, decoct sau, încazul fructelor, folosite în stare proas-pătă sau preparate sub formă de suc,gem sau dulceață.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din mur să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

FLORAPlante tămăduitoare

MurulDOCTOR PLANT

Murul, (Rubus fruticosus) este un arbust ce face parte din Familia Rosaceae, întâlnit înEuropa, Asia, nordul Africii și America de Nord. Preferă locurile luminoase din poienisau marginea pădurilor și solurile cu umiditate suficientă, precum cele din lunci și depe malul apelor. Este întâlnit atât în zona de câmpie, cât și de deal și montană joasă.

fructe

floare

Înainte să se însoare Bulă, Țițistătea singur la o masă având în fațăo halbă cu bere și oftează de mamafocului:

- Ce-i măi cu tine, îl întreabă unuldin camarazi, ai pățit ceva nasol?

- Da, foarte nasol! Am pierdut de-finitiv pe cel mai bun prieten de vână-toare și de băutură, un om de toatăisprava.

- Of, se întristează și camaradul,să-nțeleg că a murit?

- Mai rău, ceva mai devreme și-aprins degetul într-o verighetă!

* * *

Vizitând muzeul, familia Bulătrece prin fața unei statui superbe:

- Tati, aici jos scrie că este zeițaMinerva.

- Așa este fiul meu.- Iar ăla din spate o fi soțul ei?

continuă Bulache.- Imposibil fiule, asta a fost zeița

înțelepciunii, așa că nu s-a măritat ni-ciodată.

* * *

Deoarece Bulina era cam abătutăBulă o duce la un medic psihiatru care,după ce o consultă cu mare atenție îlia deoparte pe Bulă și îi șoptește:

- Soția dumitale are nevoie deceva mai multă relaxare.

- Adică, ce fel de relaxare?- Hm… de genul masculin.

* * *

Bulina îl duce cu mare grijă pe Bulăla doctor, iar acesta, după ce-i cerce-tează rezultatele analizelor și îl pal-pează peste tot, o duce pe Bulina însalonul alăturat și îi comunică cutoată gravitatea:

- Numai dumneata îl poți pune pepicioare și să-l aduci la starea nor-mală.

- Bine doctore, dar cum să proce-dez?

- Păi, fii atentă. Dimineața să-ltrezești încetișor și delicat, să-i duciceaiul nici fierbinte și nici rece la pat,pe care să-l soarbă încetișor, să-i pre-gătești hainele cu care să plece la ser-viciu, să fie bine periate, iar cămașabine călcată, la prânz să-l aștepți cumâncarea nici fierbinte și nici rece,doar puțin călduță.

În tot acest timp, Bulina s-a făcutalbă ca varul la față și de-abia se maireține, așa că, profitând de momentulîn care medicul s-a oprit din recoman-dări, sare de pe scaun și iese din salon,luându-l pe Bulă de braț și trăgându-ldupă ea:

- Nu-mi spui și mie ce ți-a zis doc-torul? o întreabă Bulă cu glasul stinsde suferință.

- Ce mi-a zis?! Mi-a zis că o sămori în câteva zile!

BULINEȚIȚI


UMOR

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

FEBRUARIE 2018 | 27

PESCUITPuncte de vedere 28

Echipamentul muscarului 31Pescuit la răpitori 32

Alternativă într-o iarnă atipică 34Pescuit la copcă 36

Spinning 38

FEBRUARIE

Deși calendaristic este a treia lunăde iarnă, din nou schimbările clima-tice își fac de cap. O vreme de înce-put de primăvară ne scoate din casă,

oferindu-ne diferite oportunități pentru practicarea pescuitului. Deși derutațide vremea atipică, cu metabolismul încetinit, peștii, atât cei pașnici cât și ceirăpitori, oferă o companie agreabilă celor care poposesc pe malurile apelor.Răpitorii sunt la modă, dar și mulți dintre peștii pașnici răspund la o momealăadecvată, prezentată corespunzător. Cât despre Ordinul de prohibiție pentruanul în curs, încă nimic...

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

A șadar, mi-a plăcut să cred că,împreună cu conducerile aso-ciațiilor afiliate, am urmărit,

îna inte de toate, satisfacerea intereselorcomune, majore și de viitor ale membri-lor acestora, vânători și pescari recrea-tivi/sportivi din țara noastră. Interesecare, trebuie să recunoaștem, nu au co-incis întotdeauna cu interesele sau ca-priciile de moment ale unora dintreconducătorii asociațiilor afiliate și aleunora dintre membrii minoritari ai aces-tora.

De unde am plecatAm plecat în anul 1990 de la

38.000 de membri vânători și de la cca.200.000 de pescari recreativi/sportiviînscriși, în mod obligatoriu, într-unadin cele 42 de asociații afiliate din ju-dețele țării și 6 asociații din MunicipiulBucurești, înscrise la rândul lor, de ase-menea obligatoriu, în A.G.V.P.S. dinRomânia. Am plecat, deci, de la un sis-tem de organizare centralizat, impusprin lege, care asigura un tratamentegal pentru toți membrii vânători șipescari recreativi/sportivi din Româ-nia. Cel puțin în ceea ce privea cotiza-țiile unitare și libertatea de a vânași/sau pescui recreativi/sportivioriunde în țară, fără cotizații diferen-

țiate, adoptate treptat din motive justi-ficate economic, dar și din capricii, ade-seori egoiste, greu de înțeles și acceptatpentru mulți dintre membrii noștri.

În condițiile confuze ale trecerii dela „socialism” la „capitalism”, au fostcreate prin lege sau ne-au fost impuseprin forța legii premize și perspectiveale descentralizării activității și ale de -structurării organizării anterioare, sus-ținute prin intermediul unorfuncționării publici și membri ai uneigrupări potrivnice, dar puse în aplicare,mai devreme sau mai târziu, din iniția-tiva unora dintre aleșii în funcții de con-ducere ai vânătorilor și pescarilorrecreativi/sportivi din țara noastră. To-tuși, spre deosebire de ceea ce s-a pe-trecut în alte domenii ale activitățiisociale din România, atât descentraliza-rea cât și restructurarea A.G.V.P.S. auputut fi realizate sub control, în condi-țiile forțării noastre prin lege în acestsens, nicidecum ca voința liberă a ale-șilor vânătorilor și pescarilor în Congre-sul A.G.V.P.S.. În aceste condiții, doarorientarea și coordonarea inspirată atrecerii treptate, de la un sistem de or-ganizare la altul, a putut salva patrimo-niile A.G.V.P.S. și ale asociațiilor înprofil, precum și o mare parte din po-pulațiile de faună cinegetică și de pește

existente în fondurile de vânătoare șizonele de pescuit recreativ, date în res-ponsabilă folosire asociațiilor, afiliate peatunci, fără excepție, la A.G.V.P.S..

Unde am ajunsFără a aborda etapele trecerii de la

situația existentă în 1990 la cea ac-tuală, vom încerca să prezentăm, la felde succint, situația în care ne găsim înprezent.

În primul rând, descentralizarea ac-tivității coordonate de la nivelulA.G.V.P.S., desfășurată pe cheltuială ex-clusiv privată în anul 1990, a fost înlo-cuită, treptat, printr-o etatizare fărăprecedent a activității în profil, dar pecheltuială publică, susținută doar indi-rect și parțial din contribuția asociațiilorde vânători și pescari recreativi/sportivila bugetul țării. Iar reorganizarea acti-vităților în profil, de vânătoare și pes-cuit recreativ/sportiv, a însemnat defapt dezorganizarea acestor activități, încondițiile în care fiecare asociație, de-venită independentă organizatoric, eco-nomic și decizional, a fost lăsată să-șifacă propria politică, de moment, potri-vit intereselor celor aleși temporar să leconducă sau membrilor, adesea egoiști,ai acestora. Așa s-a ajuns la o diversifi-care a concepțiilor și strategiilor orga-


Puncte de vedereOPINIE

Mi-a plăcut să cred că în tot ceea ce am întreprins, de peste 27 de ani încoace, am avutîn vedere, în principal, interesele comune, de viitor, ale asociațiilor afiliate și alemajorității vânătorilor și pescarilor recreativi/sportvi din România. Mi-a mai plăcut săcred că și conducerile acestor asociații se impunea să urmărească, în mod prioritar,interesele organizațiilor pe care le reprezentau, prin prisma intereselor majore, deperspectivă, ale membrilor acestora.

De unde am plecat și unde am ajunsNECULAI ȘELARU

FEBRUARIE 2018 | 29

nizatorice și economice în cadrul mul-titudinii de asociații constituite din vâ-nători, din pescari recreativi și dincluburi de pescari sportivi, afiliate sauneafiliate la A.G.V.P.S., care au adoptat,de foarte multe ori, diplomația aranja-mentelor cu reprezentanții în profil aistatului, în mai mare măsură decât arealizării obligațiilor legale, contrac-tuale și morale. Situația a fost potențatăși de lipsa de pregătire temeinică în pro-fesie a multora dintre noii angajați înfuncții executive ai acestor asociații.

Vânători și pescariÎn aceste condiții, numărul vânăto-

rilor a crescut relativ brusc, rămânândînsă în cadrul asociațiilor afiliate camtot atâția câți erau înscriși în 1990(40.000), la care se mai adaugă încăaproximativ un sfert din această cifră(10.000) în cadrul asociațiilor neafiliateși cel puțin tot atâția (10.000) indepen-denți de orice asociație (rămași totușideținători de permise de armă tip B șide permise de vânătoare pe baza cărorapot vâna pe unde pot și cum pot). Re-versul acestei situații, amplificate de po-sibilitățile deschise vânătorilor străini, aconstat în scăderea, cu mici excepții, aefectelor și calității faunei cinegetice.

În ceea ce privește numărul pesca-rilor recreativi/sportivi, acesta s-a men-ținut relativ constant, la un nivel mediude cca. 100.000 de membri până acum,când sunt create premize reale pentruo dublare rapidă a numărului acestora,prin obligarea majorității celor ce pes-cuiesc recreativ să se înscrie în asocia-țiile care au preluat, prin contract,utilizarea resursei acvatice vii din anu-mite habitate piscicole naturale. Cu totbraconajul practicat în acest domeniude 27 de ani încoace, resursa acvaticăvie a putut fi conservată în general, ex-cepție înregistrându-se în zonele demunte, Dunăre și Delta Dunării. Meri-tul conservării resursei nu poate fi atri-buit doar asociațiilor în profil, ci maiales purificării apelor ca urmare a pră-bușirii industriei inevitabil poluatoaredin țara noastră.

Iată așadar, în mod foarte concis,situația comparativă, de la care amplecat în 1990 și la care am ajuns în2018. Totuși, „tabloul” prezentat nupoate fi deloc complet, dacă nu adu-cem în discuție și degradarea calitățiivânătorilor în general, care s-a produsdin cauza promovării mult preaușoare, și discreționate în același timp,a noilor membri ai asociațiilor în profil,de către anumiți reprezentanți ai sta-tului cointeresați material, de coni -vență cu conducerile la fel deinteresate ale unor asociații afiliate și

neafiliate. De aici explicația realistă acreșterii fenomenului braconajului șiaccidentelor grave de vânătoare, ne-permis de frecvente în ultima vreme.

La ce ne putem așteptaÎn contextul situației prezentate,

putem înțelege și segregarea determi-nată sau stimulată, care începe să îm-partă lumea vânătorilor și pescarilor îndouă categorii despre care am maifăcut vorbire, a celor majoritari, care

susțin activitățile de vânătoare și pes-cuit recreativ/sportiv sustenabile, des-fășurate durabil, și a celor cointeresațimaterial, care pun înainte de toate in-teresul financiar imediat, fără grija aceea ce lasă în urma lor. De asemenea,putem înțelege decăderea morală aconducerilor unor asociații în profilcare, scăpate de sub tutela A.G.V.P.S.,își oprimă proprii membri ori își deva-lizează propriile asociații, uneori înmod repetat, ducându-le spre falimen-tare deliberată sau nu. În sfârșit, putemînțelege egoismul conducerilor și mem-brilor unor asociații afiliate, care numai sunt de acord cu reciprocitatea, vo-tată anterior și de ei, după ce și-auvăzut „sacii în căruță”. După ce au reu-șit să contracteze, ca urmare a inter-vențiilor și meritului conduceriiA.G.V.P.S., utilizarea resursei acvaticevii pe următorii 10 ani și prelungireaiminentă, cu încă 6 ani, a contractelorde gestionare a fondurilor cinegetice.

Comportamentul nestatutar șiegoist al conducerilor și membrilorunor astfel de asociații afiliate, care numai respectă Statutul A.G.V.P.S. și Ho-tărârea Congresului referitoare la acestaspect, nu are în vedere nici intereseleeconomice ale asociației în cauză și nicilibertatea de practicare convenabilă avânătorii sau pescuitului recreativ decătre proprii membri.

„Tentația” egoistă a nerespectăriireciprocității statutare între asociațiileafiliate este de natură a slăbi însă, înmod real, coeziunea asociațiilor și amembrilor acestora, cu urmări ce nupot fi decât intuite, în privința puteriide susținere și apărare, pe viitor, a in-tereselor comune ale vânătorilor și pes-carilor recreativi/sportivi din România.Dar într-o democrație precum cea ac-tuală, „fiecare va dormi după cum își aș-terne”.

Foto

: ALE

X B

ACU

LEA

După ce au reușit săcontracteze, ca

urmare a intervențiilor șimeritului conduceriiA.G.V.P.S. utilizarearesursei acvatice vii peurmătorii 10 ani șiprelungirea iminentă, cuîncă 6 ani, a contractelor degestionare a fondurilorcinegetice.”

P rintre problemele abordate peparcursul reuniunii s-au nu-mărat și stabilirea calendaru-

lui competițional internațional 2018,precum și amendamente, modificăriși completări aduse regulamentelorde organizare și desfășurare a concur-surilor, pentru toate disciplinele și ca-tegoriile.

Reamintim că F.I.P.S.-ed, care adebutat cu disciplina pescuit stațio-nar, a înființat și coordonează unnumăr de 16 discipline și categorii depescuit sportiv în apă dulce și anume:pescuit staționar – categoriile tinere(U15 – U 20 – U 25), pescuit staționar– femei, pescuit staționar – națiuni,pescuit staționar – persoane cu diza-bilități, pescuit staționar – veterani,pescuit staționar – campinat euro-pean, pescuit staționar – cluburi, pes-cuit staționar – masters, pescuit pegheață, pescuit la răpitori de pe mal,pescuit la răpitori din barcă, pescuitla păstrăv cu momeli naturale – clu-buri, pescuit la crap, pescuit la black-bass, pescuit la feeder individual șipescuit la feeder – cluburi.

După deciziile luate în cadrul reu-niunii și comunicate organizațiilor afi-liate, acestea își vor adapta propriileregulamente naționale pentru respec-tarea noilor cerințe impuse. Cerințaeste importantă pentru acomodareaconcurenților participanți la respecti-vele competiții internaționale.

CALENDARULCOMPETIȚIONAL AL F.I.P.S.-e.d. 2018

PESCUIT PE GHEAȚĂ17-18 martie, Temirtau/Lac Samarkandskoye, KAZAHSTANPESCUIT LA RĂPITORI DE PE MAL26-27 mai, Sarajevo Est/Râul Zelejnica, BOSNIAPESCUIT STAȚIONAR - CLUBURI23-24 iunie, Szeged/Canal de canotaj, UNGARIAPESCUIT STAȚIONAR – CAMPIONAT EUROPEAN23-24 iunie, Radece/Râul Sava, SLOVENIAPESCUIT STAȚIONAR - VETERANI – MASTERS16-17 iunie, Zabnik Sv Martin/Râul Mura, CROAȚIAPESCUIT STAȚIONAR – PERSOANE CU DIZABILITĂȚI16-17 iunie, Podturen/Râul Stara Mura, CROAȚIAPESCUIT STAȚIONAR – CATEGORII TINERE3-4 august, Modena/Canal Cavo Lama, ITALIAPESCUIT STAȚIONAR – FEMEI25-26 august, Wroclaw/Canal Oder, POLONIAPESCUIT STAȚIONAR – NAȚIUNI 8-9 septembrie, Montemor/Canal de canotaj Montemor, PORTUGALIAPESCUIT LA PĂSTRĂV CU MOMELI NATURALE1-2 septembrie, Hone/Râul Ayasse, ITALIAPESCUIT LA RĂPITORI DIN BARCĂ13-14 octombrie East Midlands/Rutland Water, ANGLIAPESCUIT LA BLACK-BASS1-3 noiembrie China/Lac El Cuchillo, MEXICPESCUIT LA CRAP3-6 octombrie Belgrad/Lac Ada Ciganlija Sava, SERBIAPESCUIT LA FEEDER – INDIVIDUAL7-8 iulie Ostellato – Ferrara, ITALIAPESCUIT LA FEEDER – CLUBURI2-3 iunie Zaslav/Canal de canotaj, BELARUS

CALENDAR COMPETI}IONAL


COMPETI}II

La sfârșitul anului trecut, pe 17 și 18 noiembrie, Comitetul Director al FederațieiInternaționale de Pescuit Sportiv-apă dulce (F.I.P.S.-e.d.) s-a reunit la cartierul generalde la Roma. Ca la fiecare sfârșit de an competițional internațional, s-a evaluat modul deorganizare și desfășurare a campionatelor mondiale și europene din anul 2017 și s-autras concluzii pentru înbunătățirea acestor activități.

Actualitate internaționalăMUGUREL IONESCU

D iametrul tamburului variazăde la model la model și ade-sea întâlnim modele cu lăți-

mea extinsă a tamburului și undiametru de mulinare mai mare, pen-tru a permite așezarea mai „lejeră” afirului. Se evită astfel deteriorarea fi-rului, generată de un bobinaj strâns,ce poate afecta în timp calitățile/ca-racteristicile acestuia. De asemenea,un tambur cu capacitate mai mare destocare permite mulinarea unui firterminal - backing, cu lungime spo-rită, necesar în cazul în care pescuimpe ape cu deschideri largi, precum la-curile de acumulare.

Constructiv, părțile componenteale mulinetelor pentru pescuitul cumuște artificiale pot fi fabricate printurnare sau prin frezare pe mașini cucomandă numerică. Primele sunt maiieftine, procedeul de fabricare fiindmai simplu și mai puțin costisitor, iarcele din urmă fiind sensibil maiscumpe, materialul de fabricație fiind,de regulă, aluminiul de calitate supe-rioară, asemenea celui folosit pentruconstrucția avioanelor, fapt ce conferămulinetelor un grad sporit de fiabili-tate și de rezistență în timp.

Mecanismul de frânare a firuluipoate fi de două feluri, cu arc sau cudisc. Frâna cu arc este mai zgomo-toasă și nu permite o reglare atât defină precum cea oferită de frâna pedisc, care, bineînțeles, este și mai cos-tisitoare din punct de vedere al fabri-cației, oferind în schimb o calitate

superioară mulinetei în general. Cucât mecanismul de frînare este maicompact și mai puțin expus impurită-ților exterioare, cu atât rezistența șidurabilitatea acestuia în timp suntmai ridicate.

Greutatea și dimensiunile muli-netei trebuie la rândul lor alese cuatenție, în concordanță cu clasa și ca-racteristicile lansetei și firului folosit,pentru a obține echilibrarea armo-nioasă a acestora. O lansetă este echi-

librată atunci când, ținută pe punctulde îmbinare a mânerului cu blank-ul,avem un balans egal, ansamblul muli-netă-fir-lansetă poziționându-se la ori-zontală. O lansetă echilibrată permiteexploatarea la maxim a potențialuluidinamic al lansetei și firului, iar mane-vrarea lejeră a acesteia, atât la lansa-rea cât și la recupearea firului, previneobosirea excesivă a mâinii. Un avantajdemn de luat în considerare este oferitde mulinetele care au tamburi de re-zervă sau suporți interschimbabili cese pot monta pe tamburul mulinetei,pe care putem mulina fire de rezervă,de clase și tipuri diferite.

Designul și culorile mulinetelorpentru pescuitul cu muște artificialediferă de la producător la producător,iar alegerea unui model sau al altuiarămâne o chestiune de preferință per-sonală. Important este ca alegerea săaibă în vedere caracteristicile lanseteiși firului pe care le folosim, echilibra-rea ansamblului mulineta-fir-lansetăși, bineînțeles, caracteristicile apei șispecia de pești pe care le avem în ve-dere la pescuit.

Cât privește îngrijirea și păstrareamulinetelor, asemenea echipamentu-lui pentru pescuit, în general, acesteatrebuie curățate după folosire și păs-trate în containere sau săculeți deprotecție. Și, foarte important, de fie-care dată, înainte de a pune mulinetala păstrare, aduceți mecanismul defrânare la poziția zero, pentru a evitablocarea mecanismului!

FEBRUARIE 2018 | 31

ECHIPAMENT

Mulinetele pentru pescuitulcu muște artificialeALEX CODRESCU

Mulinetele pentru pescuitul cu muște artificiale au o construcție specială, tamburulrotindu-se pe axul central, fără a se deplasa în plan perpendicular pe acesta, ca în cazulmulinetelor de spinning.

A flați din rândurile următoarecum arată lanseta de știucăall-around perfectă în viziu-

nea mea!

Welcome, No. 5!Pe 26 noiembrie, în ultima dumi-

nică din lună, am reușit să prind ceade-a cincea știucă mare a toamnei.Echipamentul a fost același ca și încazul primelor patru - swimbait soft de6” (15 cm), montat pe cârlig offset,singura diferență fiind mulineta.Exemplarul de 93 de centimetri avenit la Daiwa Z2020 SHL Black Limi-ted, căreia i-am făcut, astfel, botezulde știucă XXL.

Al 5-lea element: lansetaDe când am primit lanseta EDGE

Swim Bait 805-1 HM, am uitat deorice altceva în pescuitul știucii cucele mai diverse năluci. Deși este datăca lansetă de swimbait-uri ușoare,între 14 și 87 de grame (mie mi separe că lansează eficient maximum 70

de grame), SB805-1 HM are un com-portament incredibil de universal:lansează și jiguri de 3 grame cu plas-tice de 7-8 cm, dar și năluci de 40-50de grame și pescuiește bine cuaproape orice. Lista sa de capabilitățiinclude spinnerbait-uri, voblere jer-kbait, crank-uri pentru orice adân-

cime, plastice moi pe cârlige offset,linguri oscilante între 10 și 40 degrame, jerkbait-uri europene, broaștefloating, năluci topwater (pencil baits,stick baits, swisher baits), swimbait-urihard de 15-17 cm (20-60 grame) și al-tele pe care sunt sigur că am uitat săle enumăr.

Toamna trecută am reușit să prind cinci știuci aproape de metru, lucru care m-a uimitși pe mine. Nu știam ca balastiera să aibă asemenea știuci pentru că n-am știut, pânătoamna trecută, cum să le prind, ăsta e adevărul. Dincolo de nălucă, de strategie, destilul recuperării și alte detalii, consider că lanseta a fost numitorul comun care a făcutdiferența: EDGE Swim Bait 805-1 HM by Gary Loomis.

Lanseta mea pentru știuci„la metru”Text și fotografie ANDREI ZABET


Pescuit la răpitoriSPINNING

Un portret-robot în viziunea meaÎn opinia mea, lanseta de știucă

trebuie să aibă anumite caracteristici,de care ar fi bine să țineți seama dacăsunteți în căutatea acelei lanseteunice prin universalitatea ei: să fie pu-ternică, să poată duce între 10 și 40-50 de grame lansate, dacă nu chiar 2oz. (56 g) și, în același timp, să fie„blândă”. Adică să aibă o doză pro-nunțată de elasticitate pe vârf, care săse întâlnească în zona de mijloc cu re-zerva de putere sau backbone-ul, într-o tranziție fluidă. Cu alte cuvinte,să nu fie „par”. Sau „rangă”. Despreacțiune, una moderat-rapidă este dedorit. Senzitivitatea nu trebuie să fieextremă ca în cazul lansetelor deșalău, dacă nu pescuim în condițiispeciale (lacuri adânci sau „pe fir”, cala șalău).

De ce vrem elasticitate?Având în vedere că majoritatea

nălucilor folosite la știucă sunt „dereacție” și că, de cele mai multe ori, leprezentăm pe fir întins, în contactaproape constant cu năluca, lansetade știucă trebuie să se exprime elastic(elasticitate controlată pe vârf și mij-loc), dacă vrem să pescuim eficient.Avem nevoie de o minimă elasticitateîn momentele atacului, ca să permităștiucii să apuce/inhaleze/înghită etc.năluca. Flexibilitatea lansetei are și unalt rol major: să țină peștele înțepatpe toată durata luptei, să nu-i deașansa să scape, cunoscute fiind „lumâ-nările” prin care știuca se exprimăadeseori vertical. Lanseta trebuie săatenueze șocurile luptei, să acționezeca un amortizor, este o funcție pri-mară și vitală în pescuitul cu năluciarmate cu ancore.

De ce vrem putere? Pentru că pescuitul la știucă în-

seamnă vegetație submersă și de su-

prafață, unde chiar și o știuculiță de50-60 de cm vă va pune mari pro-bleme dacă lanseta nu oferă o rezervăde putere suficient de mare. O lansetăcare poate arunca între 10 și 60 degrame nu înseamnă doar că puteți pre-

zenta o plajă largă de năluci, ci și fap-tul că aveți la îndemână o rezervă deputere mare pentru lupta cu peștele. Olansetă cu asemenea putere nu trebuiesă însemne rigiditate. Dimpotrivă, aiciintervine măiestria designerilor deblankuri și a brandurilor mari, care auîn spate zeci de ani de experiență șicare investesc constant în departamen-tul R&D (Research & Development).

Sunt sigur că dacă n-aș fi avutaceastă lansetă, o parte dintre celecinci știuci mari ale toamnei ar fi scă-pat. Am făcut multe lucruri greșite întimpul drilurilor (doar faptul că ți-neam lanseta între picioare ca să-mipornesc action camera e ceva ce nuvrei să faci când ai o știucă mare la ca-pătul firului). Dar, datorită naturii ier-tătoare a blankului lui SB805-1 HM,niciuna nu a scăpat. Așa, m-a ajutat săaduc în fața camerei o frumoasă de 93de centimetri, foarte solidă pentrulungimea ei.

FEBRUARIE 2018 | 33

E ste ceva mai greu accesibilmultora dintre noi, dar destulde la îndemâna pescarilor

care locuiesc pe malul râurilor, maimari sau mai mici, sau a lacurilor deacumulare din zonele colinare.

Așa am început și eu. Repartizatca stagiar la Pitești, oraș traversat derâul Argeș, având în apropiere salbade lacuri de acumulare amenajate pecursul râului, am făcut cunoștință cucleanul. Mai găsisem întâmplătorcleni și pe Sabar, și pe Argeș în zonabenzinăriei de la km 36, pe autos-tradă, rari, mărunți, buni de eliberat.Dar acum, consiliat de localnici price-puți, puteam spune că merg la pescuitde clean.

„Peștele cu o mie de ochi”Despre clean se spune că are câte

un ochi pe fiecare solz și zicala esteverificată. Extrem de suspicios, capri-cios și versatil, cleanul îți oferă o va-rietate de ipostaze, de la acalmietotală, de cele mai multe ori, la ata-curi hotărâte în anumite perioadeștiute numai de el. Secretul pentru a-l surprinde este perseverența, pre-zența cât mai constantă pe malul apeipentru că, o dată și o dată, tot îl veisurprinde.

Poate fi ademenit cu o diversitatede momeli naturale, la pescuit stațio-

nar, sau cu năluci, la spinning saumuscă artificială.

Pescuit staționarFolosind linie plutitoare lestată,

calculată ca finețe în funcție de vitezacurentului, a greutății momelii folositesau a dimensiunilor capturilor preco-nizate, cu un bun camuflaj și o apro-piere discretă de standul de pescuit, îlputeți surprinde cu o mare varietate

de momeli naturale: viermuși decarne, râme, carii-de-lemn, gândaci deColorado, licurici, furnici, coropișnițe,broscuțe sau peștișori vii. Trebuie doarsă dai de el și să-i fie foame.

Personal am pescuit cleanul cuaproape toate aceste momeli, rezulta-tele fiind pe măsura acestora. Cei maimici la furnici, viermuși și carii, ceimedii la râme, Colorado și licurici, iarcei mai arătoși la broscuțe, coropișnițe


Pescuit mixtSPINNING

Cu gândul la gheața care nu mai vine, abandonăm pentru moment proiectul pescuituluila copcă și ne orientăm către alte variante. Una dintre acestea ar fi pescuitul cleanului,un pește întâlnit din zonele colinare până la începutul zonei de munte, care se hrăneșteîn tot timpul anului.

Alternativă într-o iarnă atipicăMUGUREL IONESCU

și peștișori. Piesa „capitală” a cântăritcca. 2,5 kg, capturată la coropișniță,în lac de acumulare.

Pescuit cu năluci Am avut cele mai bune rezultate

pescuind cu lingurițe rotative nr. 1, 2,și 3, cu paletă în formă de picătură,frunză de salcie sau ovală, imprimate cuimaginea insectelor pe care le vânează,atât pe râu cât și pe taluzul lacurilor deacumulare. Din barcă dau bune rezul-tate mini-voblerele, floating sau sinking,în funcție de configurația locației.

Cu musca artificială nu am pescuitîncă, dar teoria spune că aceasta nutrebuie să fie așezată lent, ci să „biciu-iască” apa, atrăgând atenția peștelui.Fiți pe fază! Cât de repede o va ataca,atât de repede o va scuipa, când vasimți păcăleala.

Deci, o alternativă!Pentru aceste zile însorite de iarnă,

când alte specii se cam codesc, deșisunt și ele debusolate de evoluția vre-mii, cleanul poate fi un partener co-operant. Mare grijă la echipament,finețea monturilor și apropierea delocul vizat pentru pescuit. Poate fi o al-ternativă într-o iarnă… atipică!

Ingrediente: 3-4 cleni, 3 ardeigrași colorați diferit, 3 roșii, ½ lămâie,două lingurițe de ulei de măsline, saremarină și piper alb măcinat, boia deardei dulce, 1 ardei iute, 5 căței de us-turoi, o crenguță de cimbru.

Preparare: se curăță peștii, seeviscerează, se tronsonează, se ungcu ulei de măsline, se stropesc cuzeamă de lămâie și se pudrează cusare și piper. Se coc pe grătarul încins,întorcându-i pe ambele părți până se

rumenesc. Se scot pe un platou și sepun la copt legumele, ardeii tăiațifâșii și roșiile tăiate jumătăți. Sefierbe o zeamă cu apă, sare, piper,boia de ardei, usturoiul tăiat felii șicrenguța de cimbru. Se adaugă legu-mele și se scade suficient. Se adaugăpeștele și se înlătură de pe foc.

Servire: se servește rece sau fier-binte, ca fel principal, însoțit de unpahar aburit de vin alb sec/demisec, caplăcută companie. Poftă bună!

Genul este polimorf, cuprinzândmai multe zeci de specii grupate înnumeroase subgenuri răspândite înAmerica de Nord, Europa, Asia Mică,Siberia, Asia Estică și Centrală. Celemai multe specii trăiesc în Americade Nord. În Europa sunt patru sub-genuri care trăiesc și în România.Specia prezentată aparține subge-nului Leuciscus. În mod obișnuitatinge 25-30 cm, foarte rar depășind50 cm și 1 kg greutate. Trăiește

aproape exclusiv în ape curgătoare,dar și în marile lacuri de acumularede pe acestea, iar în râuri, din zonapăstrăvului până la vărsarea aces-tora. Se reproduce în lunile aprilie,mai, iunie și, mai rar, în iulie. Depuneicrele în curent moderat, lipindu-lede pietre, mai rar de plante. În epocareproducerii apar, la ambele sexe, tu-berculi nupțiali mărunți pe cap și pemarginea solzilor dorsali, ceva maievidenți la masculi.

FEBRUARIE 2018 | 35

Cleanul este un pește mai rar întâlnit în literaturagastronomică, deși este desul de răspândit în arealelepreferate de specie. Fiind totuși un ciprinid, poate fi gătitdupă rețetele dedicate ciprinidelor. Și dacă ne gândim căeste un pește colinar, al apelor curate, cu puținesedimente, valoarea sa culinară capătă noi valențe.

CLEANUL

TOCANĂ DE PEȘTEMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

S e întâmpla cu ceva timp înurmă, când, pe un ger năpras-nic, animați de provocarea

pescuitului pe gheață, ne-am pregătit,să așternem „arginții” împrejurul cop-cii…!

La „mărunțiș”, în apropiereamalului

Înarmați fiecare cu ce a găsit la în-demână, de la frezele de gheață la bi-necunoscutele și mai puțin eficienteletopoare tradiționale, pescarii s-au așe-zat la gura copcii cu speranțe susți-nute. Mini-lansete, vîrfuri de lansetemodificate anume pentru copcă, dis-pozitive cu semnalizator meșterite cumigală sau simplele bețe improvizateîn grabă, toate erau pregătite pentrua scoate capturile prin gura copcii de-cupată în gheață. Momeli de tot felul,de la „libelule”, la viermuși albi șiroșii, de la tradiționalul „carcalete” -viermuși și „libelule” și până la pastamodelabilă ce simulează momelile na-turale, toate au fost scoase de prin cu-tiuțe pentru a ademeni peștii de subgheață. Mormâștele simple sau garni-

site cu momeală vie și dandinetele ju-cate cu îndemânare formau un adevă-rat arsenal pregătit pentru a atrageatenția „arginților” din adâncuri. Dincând în când, câte o sclipire vioaieajungea pe gheață, aducând satisfac-ție „maestrului” și admirația, e drept

tăcută, a celor din jur.În acea zi, petrecută pe gheața din

aropierea malurilor de la Valea Argo-vei, numai albitura a răspuns mome-lilor meșteșugite cu migală. Răpitoriiau stat deoparte, lăsând „mărunțișul”să-și facă numărul. Așa se face că nici


Pescuit la copcă

„Arginți” împrejurul copciiText și fotografie MAC

DE SEZON

Când temperaturile scăzute din luna lui Făurar au înghețat apa pe lacuri și bălți și,după câteva zile cu ger bunicel, gheața a ajuns în multe locuri la peste 10-15 centimetrigrosime, suficient de sigură pentru a ieși la pescuit la copcă. Nu a trebuit mult pentruca cei dedicați copcăritului să-și facă apariția pe gheață.

măcar o coadă de biban nu a ajuns pegheață. Ca să nu mai vorbim despre oștiucă sau un șalău. Nu că ar fi fostmare diferență, atât doar că era vorbadespre… palmares!

Locul poate schimba noroculA doua zi, același ger și cer senin

ne-a găsit pe întinderea gheții de laDârvari, unde, se zvonise, șalăul și bi-banul își arătaseră fața. Am găsit unstart de gheață suficient de gros pen-

tru a traversa în siguranță lacul și, dela locul unde am lăsat mașinile, ne-amîndreptat spre marginea lacului, nudeparte de casele din apropierea ma-lurilor. A durat ceva timp până ce,copcă după copcă, am găsit locul cupricina și primii bibani au văzut lu-mina soarelui de februarie. Mormâș-tele au fost la înălțime, simple saugarnisite cu „libelule”, jucate pe verti-cală sau lăsate la plută. Culoarea zileia fost portocaliul fluorescent - orange

blaze, iar metoda la copcă în doi timpia dat cele mai bune rezultate. Douăcopci la distanță de două brațe, una cumormâșcă simplă, jucată activ pe ver-ticală, a doua cu mormâșcă garnisităcu libelule, cu plută pe fir, au făcut de-liciul partidei. Atrași de jocul mormâș-tei active, bibanii au răspuns tentațieioferite pe tavă, cel mai adesea luândmormâșca cu libelulă, la plută.

Spre după-amiază am încercat șicâteva locuri cu praguri, cunoscutedin timpul verii, dar șalăul nu a răs-puns provocărilor noastre. Așa că ne-am întors la sălașul bibanilor dar,după câteva trăsături mai puțin hotă-râte, peștii s-au retras, probabil pen-tru… siestă.

Clipele au trecut parcă prea re-pede, iar soarele cobora deja spre cul-mea dealurilor dimprejur. Era timpulsă strângem și să pornim spre casă. Pepoteca înghețată, traversând lacul pedrumul de întoarcere, un sentimentprindea contur. Așa zile de pescuit nuse întâlnesc prea des, iar bucuria reu-șitei avea să stăruie peste timp în me-morie. Petrecusem două zile cu soareplin, în mijlocul naturii și, în ciuda ge-rului și a vântului aspru, la vreme deFăurar, am putut admira sclipirea „ar-ginților” așternuți împrejurul copcii…

FEBRUARIE 2018 | 37

B eneficiind de asemenea condi-ții, mi-am zis că n-ar fi rău săîncerc apetitul bibanilor și știu-

cilor cu un meniu cât mai apetisant șidiversificat de năluci. Chiar dacă tem-peraturile au fost mai ridicate decâtcele normale pentru sfârșit de gerar,am desfășurat partidele de pescuitdupă orele prânzului, când soarele de-venea ceva mai generos, iar peștișoriminusculi, dar și obleți mai dolofani,începeau să-și dezvăluie lucirile prinapa limpede a râului sau chiar să mus-cărească timid la suprafață.

Pentru că apele au fost reci, ampescuit în zonele râului unde curențiiau fost lenți sau cel mult lenți spremedii. Coturile largi, brațele moarte(înfundate) ale râului precum și zo-nele de după îndiguiri au reprezentato bună oportunitate. Peștii, și cei ră-pitori, au metabolismul scăzut înaceastă perioadă și nu se mai avântăîn zonele unde curenții sunt puternici,decât în cazuri deosebite sau extreme.

La început am zis să nu mă entu-ziasmez din prima după știuci, ci să

fiu modest și să încerc după bibani. Încapătul firului de linie am montat, perând, voblere DR de 2,5 până la 3,5cm lungime și cicade de 3,2 și 3,5 cmlungime. Însă după ore bune de încer-cări, nu am reușit să prind decât câ-țiva clenișori „de grădiniță”, dar

bibani, nici unul. Hotărât lucru, țepo-șii nu voiau să mă bage în seamă!

Am montat struna specială pentrudantura „dințoaselor” și am începutpescuitul cu voblere tip glider, suspen-ding și slow sinking de 6,5 și 6,8 cmlungime. După ce le lansam, le lăsam


Pescuit la răpitoriSPINNING

„Dințoase” la ore târzii de iarnăText și fotografie DORU DINEA

Doar perioade scurte de timp, gerar și-a arătat colții reci și cam tociți, în rest, iarna ezdrențuită de temperaturi aproape primăvăratice. În destule nopți temperaturile numai coboară sub pragul de zero grade, iar zilele ridică ștacheta termometrului chiar șidincolo de zece grade cu plus. Pe direcțiile potecilor ce însoțesc malurile râului, gâzeminuscule roiesc suspendate pe raze călduțe de soare.

să coboare până pe substrat sau înapropierea acestuia. Urma recupera-rea lentă, cu mișcări sacadate din vâr-ful lansetei, ca să imprim năluciimișcările stânga-dreapta, de ieșiri înlaterale. Am efectuat destul de des șipauze în recuperare. Deasemenea,uneori, recuperam și liniar năluca,efectuând mișcări fluide în formă de„S”. Am executat aceste recuperări li-niare pe distanțe scurte, de aproxima-tiv un metru lungime, cu pauze întrerecuperări de câteva secunde.

Cu toate că imprimam nălucilormișcările corecte, iar acestea evoluaufoarte bine prin apă, nu aveam nicimăcar un țac. Deoarece peștișorii pecare îi observam uneori înotând prinundele râului erau din cei mici, ammontat în capătul strunei un vobler li-pless silent de 5 cm. L-am acționat cutehnica de recuperare jigging, cu pauzedese pe substrat. Nu după mult timpam avut și primele atacuri, chiar dacămai timide. Cu toate că apa era rece,m-a uimit forța cu care luptau în dril.

Cu toate că zonele în care am pes-cuit nu prezentau curenți puternicisau apele erau aproape statice, încele mai multe cazuri atacurile și cap-turile au fost în apropierea malurilor.De asemenea, cele mai bune rezultateau fost când recuperam năluca oblicsau cât mai paralel cu malul pe caremă aflam.

Poate datorită faptului că apa râu-lui a fost foarte limpede, cele maimulte atacuri și capturi au fost de laorele trei, trei și jumătate dupăamiaza, până în amurg, la orele cinciși jumătate, șase. Deoarece găsisem onălucă prinzătoare, am pescuit maimult cu acel tip. Pe zi cu lumină amfolosit un vobler lipless de 5 cm lun-gime, în culori naturale. Îl schimbamnumai pe înserat, când luminozitateaera mai slabă, ca să montez în capătulstrunei altul, tot de același tip, numaicu un alt cod de culoare, perch sauwhite-chartreuse.

Oricum, la orice partidă de pescuitla spinning este bine să încercăm maimulte tipuri de năluci și diferite tipuride acționări pentru acestea, în funcțiede anotimp și de condițiile care seivesc la fața locului. Chiar dacă uneoripeștii sunt stresant de prudenți sauapatici, putem să-i determinăm să-șimai schimbe atitudinea.

FEBRUARIE 2018 | 39


VÂNZ~RI

mica publicitate

PESCUITUL… LA COPCĂ!Rezolvarea din numărul trecut

REBUS

Vând armă juxtapusă belgiană cu co-coașe exterioare cal. 16/76 la prețul de250 euro și armă juxtapusăSAUER&SOHN SUHL, cal. 16/70, laprețul de 250 euro. Tel. 0746-361.821.

Vând carabină WINCHESTER cu lunetă,cal. .308, stare nouă, și armă cu alice, cal.2/12, marca IJ Bock. Tel. 0744-287.554.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

noutăți de prin magazineABREVIS

Compania japoneză MajorCraft utilizează ultimele tehnologii nanopo-wer pentru a duce performanța blankurilor din seria Speedstyle la un nounivel. Lansetele din această serie beneficiază de o senzitivitate accentuatăîn detectarea chiar și a celor mai fine mușcătoru, de putere crescută la în-țepare dar și de o rezervă de putere impresionantă. Fiecare model adoptă oschemă aparte a inelelor și a mânerului, pentru maximalizarea eficienței șia performanțelor, de la lansări lungi la ergonomia necesară partidelor depescuit lungi. Noua serie Speedstyle este disponibilă în lungimi de până la7 picioare (2,13 m) dar și de peste 7 picioare, în gama denumită Over 7.Modelele de spinning sunt orientate spre prezentări de finețe, în timp cemodelele de baitcasting acoperă tot pescuitul cu năluci de la 7 grame în sus,la știucă, șalău și alte specii de răpitori.

MajorCraft Speedstyle - noua generație a lansetelor de răpitor

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

FEBRUARIE 2018 | 41

MARTIE 2018VÂNZ~RI

1 J 3.34 8.51 15.31 21.162 V 4.21 9.43 16.23 22.07 L.P. 6.51 18.043 S 5.09 10.36 17.14 -4 D 0.18 5.16 11.13 20.075 L 1.07 6.11 12.09 20.546 M 2.49 7.06 13.52 21.497 M 3.43 8.51 14.47 22.368 J 4.37 9.44 15.42 23.279 V 5.25 10.37 16.34 23.57 U.P. 6.39 18.1310 S 6.12 11.24 17.21 -11 D 0.13 5.53 11.35 18.1412 L 0.51 6.42 12.26 19.0313 M 1.43 7.34 13.19 19.5614 M 2.35 8.25 14.11 20.4915 J 3.27 9.16 15.01 21.3116 V 4.15 9.51 15.54 22.1917 S 5.07 10.43 16.41 23.06 L.N. 6.24 18.2318 D 5.53 11.37 17.36 -19 L 0.01 5.14 11.57 17.4220 M 0.45 6.09 12.42 18.3621 M 1.31 6.54 13.37 19.2322 J 2.20 7.46 14.26 20.1123 V 2.56 8.32 15.14 20.5824 S 3.49 9.24 16.09 21.47 P.P. 6.11 18.3225 D 5.37 11.16 18.02 -26 L 1.09 6.34 11.16 19.0327 M 1.57 7.21 12.01 19.4628 M 2.46 8.12 12.54 20.3229 J 3.32 9.04 13.45 21.2630 V 4.21 9.46 14.39 22.1431 S 5.13 10.38 15.26 23.06 L.P. 6.59 19.41

VÂNĂTOARE DE CÂMP!ION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând armă de vânătoare IJ 54 cal. 12în perfectă stare, toc și cartușieră dinpiele, la prețul de 800 lei. Tel. 0241-617.626.

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetă SWA-ROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de 4.000 €.Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

ORIZONTAL: 1) Vânătoarea iepurilor de câmp.2) A consemna – Dotat cu blană de camulflajîn câmpul polar. 3) Cer senin de noapte. 4) Mo-meală scoasă direct din câmp – Puse la raft! 5) Semn de degradare – Pierdut din câmpul vi-zual. 6) Momeală pentru iepuri la câmp (sg.).7) Vânător ofensiv. 8) Vânător din mituri – Nuprea face față cu bine. 9) Înmulțirea la …vână-tori! – Valoarea din tezaur! – Esență de plop!10) Tras …în plin! – Chemare în câmp deschis.

VERTICAL: 1) Știe traseele de vânătoare. 2) Ju-mătate de notă! – Situate la bază! – Puținvânat (reg.). 3) Pregătiți pentru o campanie desucces. 4) Vânător crud – Prinse în scai! 5) Lăsat pentru alt sezon. 6) A omite – Zonacentrală! – Depozitate în șură! 7) Încordarea vo-luntară a vânătorului (pl.). 8) Țesătură fină,transparentă – Petale de mac! 9) Vânător fărăminte (fem.). 10) Răsărit – Suav în aparență!– Întreg.

MAMIFERE: bizam, câine enot,dihor comun, hermelină, jder,mistreț (mascul), nevăstuică,șacal, viezure, vulpe.

PĂSĂRI: cioară grivă, cioarăgrivă sudică, coțofană; până la20 martie: stăncuță.

CE VÅN~M ÎN MARTIE

În noaptea de 24 spre 25 martie se trece laora de vară, ora 03.00 devenind ora 04.00.


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritori se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219.

A.G.V.P.S. anunță valorificarea a doi căței masculi de tekel sârmos, în vârstă de 16 săptămâni și a unui tekel sârmos mascul în vârstă de 4 ani, folosit la vizuină, pe urmă de sânge și la mistreț.

Tekelul matur se livrează la prețul de 600 lei, iar cățeii la prețul de 320 lei/exemplar, cu TVA inclus, având carnete de sănătate și atestate de proveniență aduse la zi.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

· ambele schimbări s-au petrecut în forță, clamându-se nevoia de bunăstare a poporului...

Documents