Am analizat al doilea principiu fundamental al guvernanei europene cel al proporionalitii, care presupune c legalitatea regulilor comunitare trebuie s fie supus condiiei ca mijloacele folosite s fie corespunztoare obiectivului urmrit i nu trebuie s depeasc, s mearg mai departe dect este necesar s l ating, iar, cnd exist o posibilitate de alegere ntre msuri corespunztoare trebuie s fie aleas cea mai puin oneroas. Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite trebuie s fie proporionale cu scopul lor. Legarea subsidiaritii cu principiul proporionalitii, n forma cea mai simpl, implic faptul c costurile implementrii politicilor nu trebuie s depeasc ctigurile iar presiunea reglementar nu trebuie s fie excesiv. Principiul proporionalitii are un cmp de aplicare mai ntins dect cel al subsidiaritii, aciunea sa cuprinznd att domeniul de exercitare a competenelor concurente, ct i acela al competenelor exclusive. n mod concret, atunci cnd Comunitatea are de ales ntre mai multe mijloace de aciune, ea trebuie s utilizeze, msura cu eficacitate egal cu aceea care las cea mai mare libertate statelor membre, particularilor i firmelor. n acest caz trebuie s se examineze cu atenie dac o intervenie pe cale legislativ ce presupune adoptarea unui act comunitar se dovedete necesar, sau dac alte mijloace, mai puin constrngtoare, pot fi utilizate: recomandare, sprijin financiar, aderarea la o convenie internaional, etc. Dac actul comunitar se dovedete indispensabil, coninutul su nu trebuie s se caracterizeze printr-un ,,exces de reglementare, cu caracter constrngtor, sunt preferate directivele.1